Dezvoltarea Romanului Romanesc

Dezvoltarea romanului românesc de analiză psihologică în perioada dintre cele două războaie coincide cu afirmarea unor importante curente în psihologie, precum și a unor remarcabile realizări ale prozei psihologice universale. Și unele și altele – psihanaliza sau gestaltismul, operele lui Proust, Joyce, Thomas Mann sau Dostoievski au avut influențe notabile asupra creației scriitorilor români. Astfel, influențat de ceea ce aduc nou romancierii veacului XX, pe urmele lui Dostoievski, Gib I. Mihăescu este cunoscut în perioada interbelică prin interesul sporit pentru proza de analiză psihologică. Dintre scriitorii români, Gib Mihăescu pare a fi cel mai potrivit pentru un studiu psihanalitic căci opera lui abundă în vise, închipuiri, în obsesii și vedenii, opera lui fiind nimic altceva decît transcrierea fidelă a unor deliruri prelungite în stare de veghe.

Specifică acestui scriitor este capacitatea excepțională de a analiza psihologiile obsesive. Obsesia și anume cea erotică, reprezintă motivul central în toate nuvelele și romanele prozatorului.

Dincolo de acestea, Gib Mihăescu se impune a fi un analist de o rară pătrundere, un ingenios observator al aparenței umane care prin intermediul monologului, fluxului conștiinței, simbolului, măștii și introspecției realizează disecția sufletelor umane. Totodată, iscusitul prozator face monografia unei laturi sufletești ale eroului său, în acest mod, Gib Mihăescu marcînd pozițiuni decisive în proza de investigație psihanalitică românească.

Actualitatea și importanța temei

Actualitatea temei propuse pentru studiere derivă din interesul constant al producțiilor literare din ultimele decenii pentru controversatul tărâm al psihicului uman- depozitar al obsesiilor sau dorințelor neîmplinite , pentru instinctualitatea obscură sau pentru subiectivități umane înzestrate cu puterea de a produce infinite universuri subiective, adesea alienante, precum și pentru tendința elucidării proceselor subconștiente prin intermediul viselor și halucinațiilor, de care sunt frecvent cuprinși eroii operelor analizate.

Scriitor purtînd marca modernității, în permanență sedus de substraturile cele mai tainice ale ființei umane, Gib I. Mihăescu își găsește consolarea, ca majoritatea „suferinzilor epocii moderne” în spațiul fictiv, prolific, al propriei imaginații din care s-a născut o scriitură autentică, viabilă opera sa rămînînd întotdeauna actuală prin numeroasele perspective pe care le deschide spre analiză.

Analizînd Rusoaica lui Gib I. Mihăescu am constatat că scrisul său evoluează ulterior spre analiza conflictelor sufletești, a obsesiilor, ca frica, gelozia, efectele unor boli, prejudecățiile și superstițiile, care fac victime din protagoniștii acestei proze. Urmărirea tehnicilor de narație pe care le mînuiește scriitorul este indiscutabil la fel de importantă în stabilirea originalității operei acestuia, avînd în vedere că anume în acest roman, pot fi studiate toate tendințele artistice ale lui Gib Mihăescu.

Cu darurile unui analist de o rară pătrundere, într-un stil în care stăpînește multe resurse, Mihăescu este un ingenios observator al aparenței umane, iar Rusoaica ne oferă destule exemple ale darului pe care încercăm să-l urmărim îm procedeele sale.

Generalizînd, demersul analitic întreprins în realizarea lucrării de față propune în centrul atenției noile modalități de investigație psihologică pe care le valorifică prozatorul în Rusoaica, evidențiind totodată trăsăturile specifice ale autenticității și psihologismului în scrierile lui Gib Mihăescu.

Obiectivele propuse în teză

La crearea aceastei teze ne-am propus următoarele obiective:

Să argumentăm importanța psihologiei în crearea marilor capodopere în literatură;

Să enumerăm principalii reprezentanți ai romanului de analiză psihologică românesc în perioada interbelică;

Să definim conceptul de tehnici de narație în baza surselor studiate;

Să urmărim evoluția personajului principal masculin din romanul Rusoaica.

Să analizăm metamorfoza obsesiei în romanul gibmihăescian;

Să distingem modalitățile de investigare psihologică în Rusoaica;

Să demonstrăm importanța psihanalizei în cercetarea creației artistice

Scopul cercetării

Studiul nostru are drept scop evidențierea importanței psihologiei în literatură. Aprofundarea acestei teme permite stabilirea originii romanului psihologic, personalităților de vîrf, atît în context european, cît și românesc. La fel, studiul dat are rolul de a accentua perspectiva înnoitoare adusă de romanul lui Gib I. Mihăescu, precum și de a stabili motivul central, modalitățile de investigație psihologică utilizate în operele din perioada interbelică.

Ne-am propus să dăm psihanalizei o apreciere pentru posibilitățile pe care ea le oferă creatorului din perspectiva pătrunderii în străfundul sufletului omenesc, pentru a afla acolo tainicile resorturi care pun în milcare mecanismele secrete ale vieții.

Am evitat orice referire tendențioasă la viața intimă a scriitorului, în centru studiului nostru fixîndu-se numai opera ca reflectare a realităților sufletești ale creatorului ei.

În demersul nostru dorim să demonstrăm că Gib Mihăescu nu copiază realitatea, ci pornește de la ea, creînd, prin mijlocirea tehnicilor de narație, o nouă realitate, una personal concepută, deosebită de cealaltă, prin uzitarea unei singure dimensiuni sufletești: adîncimea.

Fără a pretinde o tratare exhaustivă a subiectului, prin intermediul studiului intitulat am avut drept scop reactualizarea universului epic controversat din nuvelele și romanele scriitorului analizat, al căror liant îl constituie tema obsesiei sub diferitele ei forme de manifestare, oglindite în conștiința unor personaje emblematice, adesea victime ale unei instinctualități obscure și mai ales ale unei închipuiri extrem de prolifice.

Gradul de investigație a temei

Teza cuprinde două capitole, în care am încercat în baza surselor studiate să evidențiez importanța și actualitatea temei alese.Astfel, capitolul I conține informații teoretice privind apariția romanului psihologic, evidențierea celor mai de vază prozatori, precum și modalitățile de investigare în romanul psihologic.Drept repere ne-au servit Romanul de analiză psihologică în literatura română interbelică de Gheorghe Lăzărescu, precum și Romanul psihologic romînesc de Alexandru Protopopescu. De asemenea, fundamentarea teoretică am realizat-o în baza studiului Ambasadorii sau despre realismul psihologic de Dana Dumitriu; Tradiționalism și modernitate în deceniul al treilea de Ornea Zigu etc.

Caracterul inovator al lucrării rezidă în actualizarea universului epic gibmihăescian din perspectiva supratemei obsesiei, decelabilă sub diferite forme de manifestare în fiecare dintre operele analizate și care trădează propensiunea scriitorului modern de a-și focaliza privirea, aproape exclusiv, asupra lăuntrului omenesc ce revelează, adesea, existența apăsătoare, fantomatică, a ființei umane condamnate la un destin absurd, alienant. În același timp, credem că analiza nuvelelor aduce o perspectivă înnoitoare asupra câtorva dintre prozele avute în vedere.

Studiul nostru a contribuit la evidențierea originalității romancierilor români, care nu constă numai în inspirația socială, ci în realizarea analizei psihologice.

Sructura tezei

Teza elaborată conține două capitole, în care am încercat să exemplific în baza surselor consultate rădăcinile apariției romanului psihologic, personalitățile care s-au remarcat printr-o analiză profundă în operele sale, precum și stabilirea motivului obsesiei în proza lui Gib I. Mihăescu.

Capitolul I este intitulat Romanul psihologic românesc. Versante teoretice. Primul paragraf din acest capitol Din istoricul romanului psihologicreflectă istoria și evoluția romanului psihologic, atît în context europen, cît și în cel românesc, precum și cei mai de vază prozatori români care au contribuit la dezvoltarea lui. Paragraful doi Modalități de investigație psihologică în romanul românesc evidențiază motivul central, cel al obsesiei, reflectat în opera unui șir de autori români, precum și modalitățile de investigație utilizate.

Capitolul II este intitulat Mecanismul obsesiei în nuvelistica lui Gib Mihăescu. Acest capitol vizează o analiză profundă a personalității și operei lui Gib I. Mihăescu. Cele două paragrafe Gelozia – cauză a disoluției personalității în nuvela ,,La Grandiflora”și Obsesia erotică în ”Vedenia” prezintă analiza nuvelisticii lui Gib Mihăescu. Prozatorul, ca nimeni altul atribuie personajelor sale clipe de teroare, în care obsesia și anume cea erotică le crează destinul.

Principii și metode de cercetare

Metodele de cercetare utilizate în teză sunt urmatoarele: metoda comparativă, metoda documentară și sinteza. Metoda documentară constă în cercetarea unui șir de surse care vizează tema tezei. Fundamentul teoretic al investigației s-a edificat, în primul rând, din studiile unor iluștri critici și istorici literari, sociologi, psihologi, filozofi ca: Nicolae Balotă, Al.Protopopescu, Ștefan Cioculescu, Ornea Zigu, Cincă Stelian, Florea Ghiță, Gheorge Lăzărescu, Mihail Diaconescu, Andrei Baciu etc., ale căror lucrări au contribuit la crearea unui cardu mai larg pentru tema de cercetare.

Metoda comparativă a vizat studierea evoluției romanului psihologic, stabilirea motivului central prezent în majoritatea operelor scriitorilor români din perioada interbelică, precum și punerea în discuție a contribuției unor scriitori la dezvoltarea romanului psihologic în raport cu activitatea lui Gib Mihăescu.

Sinteza a presupus formularea de concluzii privind tema pusă în discuție.

Cuvinte-cheie : roman psihologic, analiză, trăire, obsesie, mecanism, teroare sufletească, tehnici narative, flux al conștiinței, simbol, mască, introspecție.