Devenirea Fiintei Forma de Intemeiere Mitica. Studii de Caz Miorita, Monastirea Argesului, Pasa Hassan

Un prim pas ar fi legat de lectura textului care este foarte importantă pentru a păși în universul operei. Lectura trebuie realizată lent, pentru a se reuși înțelegerea textului, deoarece va urma receptarea acestuia, o etapă puțin mai dificilă, pentru că elevul trebuie să stăpânească, să înțeleagă ce se petrece în interiorul operei.

În cele ce urmează vom exemplifica basmele ,,Prâslea cel voinic și merele de aur” , ,,Doi feți cu stea în frunte” culese de Petre Ispirescu și ,,Povestea lui Harap Alb” de Ion Creangă.

,,În contextul dezvoltării vorbirii școlarilor, literatura pentru copii are un rol deosebit de important. Dar pentru a se manifesta liber, copilul trebuie să dispună de un volum de cunoștințe, să stăpânească instrumentele gândirii, să aibă o comportare adecvată, să aibă simțul datoriei și al răspunderii față de sine și față de alții.” De exemplu, un copil nu va putea să povestească dacă nu are niște reprezentări clare și nu stăpânește schema unei povestiri: începutul, desfășurarea întâmplărilor într-o anumită succesiune, încheierea.

Prin ,,asimilarea” eroilor din basm, se produce în plan mintal o lume a rolurilor, o lume prin definiție a reprezentărilor sensibile despre o altă lume, decât cea cunoscută prin experiența personală. Lumea basmelor le dezvoltă școlarilor capacitatea de a-și organiza și verbaliza trăirile, dezvoltându-le curajul de a se lupta pentru dreptate. De exemplu, elevii clasei a V-a au studiat basmul popular ,,Prâslea cel voinic și merele de aur” cules de Petre Ispirescu și ca lecturi suplimentare au citit basmele ,,Doi feți cu stea în frunte” după Petre Ispirescu și ,,Povestea lui Harap Alb” de Ion Creangă, pentru a investiga dorința de a citi a elevilor.

După o primă lectură a textului elevii s-au transpus în personajul principal, în acest caz ei își imaginează poziția pe care trebuie să o ia, basmul influențează comportarea morală a copiilor pentru că ei ascultă povestea, retrăiesc întâmplările din realitate și proiectează altele proprii, posibile prin adoptarea punctului de plecare. Astfel, copilul își imaginează fără să confunde planurile și le trăiește paralel, copilul prin basm are posibilitatea să călătorească imaginar, iar el este fericit, participând afectiv și însoțind eroii pe tărâmuri fictive sau în tări reale, pentru el, deși fantastice, toate sunt posibile pe baza premiselor acceptate.

După părerea lui Charles Perrault, copii nu pot gusta în abstract virtutea, ea trebuie să le fie administrată în doze mici, abil învăluite în ficțiune, aspect pe care profesorii îl pot realiza, dacă și ei depun suflet în ce fac. Ieșirea eroilor din impas echivalează cu o ieșire la lumină, latura morală și educativă a basmului fiind astfel evidentă. Pe tot parcursul basmului, câte o reflecție judicioasă vine să întrerupă mirajul povestirii, deznodământul fericit cheamă, negreșit, morala. Basmul, cu partea lui de previzibil și imprevizibil, trezește interesul elevului. Imaginar, el participă la rezolvarea unor conflicte, este încântat să fie martorul peripețiilor, al întâmplărilor prin care trec eroii.

Miracolul din basm apare ca o cale ,,asimilare a noului” de către elev, iar tema basmului îi pare stranie. Cu ajutorul stereotipiei, se realizează imagini afective, reprezentări de personaje, față de care elevul își manifestă simpatia sau antipatia și din care își alege modele etice sau față de care își exprimă respingerile.

Recitind basmul elevul observă că opera are anumite caracteristici. În primul rând observă că se ilustrează o lume diferită de cea reală, personajele fiind crai, împărați, împărătese zmei, feți-frumoși. Perspectiva temporală și spațială sunt fabuloase, timpul fiind mitic ,,A fost odată ca niciodată…”, ,,Amu cică era odată…”, iar spațiul este nemărginit, imaginat pe tărâmul celălalt, la capătul lumii, peste mări și țări.

Elementele reale se împletesc cu cele fabuloase, astfel se creează fantasticul, ca specific ancestral al basmelor. ,,Însă nu încape îndoială că acțiunea, oricare ar fi ea, este constrânsă de a se racorda într-un fel sau altul la categoria magicului, determinată pentru calitatea estetică (artistică) a absolut tuturor elementelor structurate proprii speciei. Iar viața magicului în basm (cu atât mai mult în basm!) se relevă cu maximă pregnență prin intermediul fantasticului. De

aceea noțiunea revine invariabil în orice formulare vizând definirea diferențiată a speciei în contextul vast al folclorului epic.”

Acțiunea prezintă lupta dintre bine și rău, dintre adevăr și minciună, iar deznodământul constă totdeauna în triumful valorilor pozitive asupra celor negative. Așadar, acest fapt se poate observa, de exemplu, în basmul ,, Prâslea cel voinic și merele de aur” când Prâslea, mezinul împăratului, își dorește cu orice preț să prindă hoțul care fura merele de aur din grădina tatălui său și va reuși acest lucru cu toate că frații mai mari doreau să-l facă pierdut. De asemenea în basmul ,,Doi feți cu stea în frunte” minciuna va ieși la suprafață când împăratul află realitatea despre cei doi feți.

Personajele sunt reale și fabuloase, cu puteri supranaturale. Acestea au capacitatea de a se metamorfoza în animale, plante, insecte sau obiecte sau pot reînvia cu ajutorul unor leacuri miraculoase, dacă sunt omorâți. Răufăcătorii sunt întotdeauna învinși, un rol importand avându-l ajutoarele, care sprijină necondiționat eroul, oferindu-i obiecte miraculoase pentru a-l ajuta.

Protagonistul sau eroul reprezintă forțele binelui, acesta se află în conflict cu antagonistul sau personajul care reprezintă răul. Întotdeauna personajul principal trebuie să depășească probele și să învingă obstacolele puse în cale cu scopul de a demonstra virtuți etice, și a deveni apt pentru a-și întemeia și conduce propria gospodărie.

Facând referire la mijloacele de compoziție elevii au observat că pe parcursul textelor citite au apărut o serie de formule: inițiale, mediane, finale. Acestea sunt specifice basmului și sunt tipice pentru acțiunea narativă, cele inițiale ne conduc intr-o lume magică; cele mediane ne confirmă continiutatea povestirii, iar cele finale ne scot din lumea fabuloasă a basmului.

Un simbol cu încărcătură magică îl constiutie cifrele: trei, șapte, nouă; acestea ajută la depășirea probelor și învingerea obstacolelor la care este supus personajul principal din basm.

De reținut este faptul că elevii au observat că basmul cultivă înalte principii morale ca adevărul, dreptatea, cinstea, prietenia, ospitalitatea, curajul, vitejia.

Basmul – modalități de situare și de explicare a lumii în proza populară. Relația rit- mit- magie- religie

Fântâna este numită în sat și gârliciul pământului sau poartă spre tărâmul celălalt, în înțelesul benefic al termenului. Se știe că prin fântână vin forțele telurice. Forma predilectă din punct de vedere grafic este spirala, ilustrată în vârtejul de volbură, în mersul șarpelui, în cochilia melcului, în ornamentica vaselor, în rotația fusului, în mersul constelațiilor pe cer.

Satul este de obicei nu satul meu, ci satul nostru la fel cum în rugăciune nu zicem ,,Tatăl meu” ci ,,Tatăl nostru”. Satul este, așadar, un fel de replică a totalității lumii.

Gândirea tradițională nu face distincție logică între subiect și obiect, cele două concepte se topesc la nivel intelectual într-o concepție holistică, iar subiectul nu există decât ca parte a unui întreg, un întreg care se gândește pe sine. De aici și capacitatea gândirii tradiționale de a depăși entropia. Aici întâmlarea se convertește în necesitate, haosul în cosmos, iar istoria în arhetip.

Timpul etern alimenteză continuu timpul fizic, timpul materiei eliberându-l de ireversibilitate și de perisabilitate. Răul e o contrafață a binelui care se caută mereu pe sine, într-o lume tânjind după perfecțiunea pierdută a începutului. Ispitele diavolului nu fac decât să întărească credința într-un Dumnezeu mereu victorios. Când răul crește, crește și puterea de a-l stăpâni.

Se știe că spațiul este neomogen, este structurat concentric sau spiralic în jurul unui centru care primește valențe omfalice. Centrul e jalonat ritualic, vatra este un vechi centru. Mitul este reiterat periodic în sânul comunității. Din perspectivă mitică centrul este peste tot și periferia nicăieri. Există întotdeauna un centru: vatra satului, masa, muntele cosmic, coloana cerului. În sens invers avem fântâna.

Când omul se fixează în centru, atunci omul se întemeiază, adică omul se așează, devine om așezat. Omul așezat este o persoană orientată cosmic. El nu iese din sistem decât în mod accidental. Omul este mereu ocrotit de un glob de sticlă care se mulează asupra ființei ca o placentă cosmică ocrotitoare. Exigențele ontologice și gnoseologice se condiționează reciproc în funcție de un model mitologic asumat atât prin mecanismele inconștientului cât și prin cele ale enculturației practice. La fel se întâmplă și în basme, deoarece încercările prin care trece eroul au ca scop întemeierea sau conducerea propriei gospodării.

Silviu Angelescu în lucrarea sa Mitul și literatura afirma: ,,Ritul, forma corelată pe care o dezvoltă mitul, nu este altceva decât o tentativă de reiterare a evenimentului mitic. Ordinea ideală, pe care o divulgă mitul, este conectată, prin ritual la ordinea practică a vieții, cu scopul de a o remodela și, în felul acesta de a o impregna cu alte valori, decât cele naturale.”

Un exemplu elocvent în acest sens ar putea fi ritul de inițiere al eroului Harap Alb, pentru care grădina ar putea reprezenta locul inițierii. Ursul din basm este asemeni unui totem, reprezentând de fapt puterea magiei.

Basmul – sau viața omului ca inițiere. Implicațiile mitului

Călătoria, pe care o fac unele personaje din basme, nu e altceva decât o inițiere a eroilor în formarea personalității. Prâslea, mezinul familiei, este cel care reușește să rănească hoțul, care fura merele de aur din grădina tatălui său, și pentru a-l prinde este nevoit să facă o călătorie. Astfel el ajunge pe tărâmul celălalt, un loc necunoscut, în care va trebui să înfrunte o serie de obstacole. Spe exemplu el va lupta cu zmeii, pe care îi va învinge și datorită ajutoarelor; sau încercarea de a ajunge pe tărâmul oamenilor după ce a fost trădat de frații săi. Scopul călătoriei este de fapt inițierea erolui pentru căsătorie.

O călătorie face și Harap Alb cu scopul de a deveni conducătorul unei familii, pe care urmează să și-o întemeieze. De la adolescentul încrezător în forțele proprii, el evoluează către tânărul înțelegător din finalul basmului. Probele la care-l supune Spânul au scopul de a-l familiariza cu greutățile vieții, cu faptul că trebuie să învingă piedicile ivite, pregătindu-l pentru viitor, când va trebui să-și conducă propria gospodărie, propria familie.

II.2. Devenirea ființei – formă de întemeiere mitică. Studii de caz: Miorița, Monastirea Argeșului // Pașa Hassan

Lecțiile de literatură au un rol important în cunoașterea și aprecierea tradițiilor poporului român. În acest scop elevii studiază în ciclul gimnazal o serie de creații populare. Una din aceste creații este și balada Miorița, despre care se știe că au fost publicate peste o mie de variante. A fost descoperită de Alecu Russo în zona Vrancei și publicată de Vasile Alecsandri în anul 1852, în volumul ,,Poezii poporale.Balade (cântece bătrânești) adunate și îndreptate”.

Tema baladei o constituie o dramă din viața păstorească, subiectul este simplu, până în momentul în care se naște conflictul dintre cei trei ciobani: un moldovean, un ungurean și un vrâncean. Moldoveanul, fiind cel mai vrednic dintre ei și având oi mai multe, trezește invidia celorlalți doi păstori, care își pun în gând să-l omoare. Miorița năzdrăvană, îl înștiințează pe stăpânul său, baciul moldovean, de complotul pus la cale de ceilalți doi. În acest moment apare prima semnificație a operei: înfruntarea dintre bine și rău, dintre păstorul cel harnic și naiv și ceilalți doi, cu trăsături antitetice. Deși cunoaște planurile legate de omorârea sa, ciobanul moldovan se resemnează în fața sorții implacabile și își acceptă moartea. Partea lirică a baladei conține testamentul ciobanului și rugămintea adresată mioriței de a alina durerea măicuței sale. Din toată poezia izbucnește vitalitatea omului din popor, dragostea oierului față de oile sale, față de natură, dar mai ales față de mama sa. Acțiunea este dramatizată prin dialogul dintre păstor și oița lui, în care sunt exprimate aceste sentimente:

,, Oiță bârsană,

De ești năzdrăvană,

Și de-a fi să mor

În câmp de mohor,

Să spui lui vrâncean

Și lui ungurean

Ca să mă îngroape

Aice, pe-aproape,

În strunga de oi,

Să fiu tot cu voi;

În dosul stânii

Să-mi aud cânii.”

În continuare, în descrierea acțiunii ia parte întreaga natură. Ciobanul o roagă pe oiță să estompeze durerea mamei lui, anunțându-l că el s-a însurat. Apare aici motivul mirelui mort, prezent până în ziua de astăzi în ceremonialul de înmormântare, precum și credința străveche conform căreia, atunci când moare cineva, cade o stea:

,,Tu, mioara mea,

Să te-nduri de ea

Și-i spune curat

Că m-am însurat

Cu-o fată de crai,

Pe-o gură de rai.

Iar la cea măicuță

Să nu-i spui, drăguță,

Că la nunta mea

A căzut o stea,”

Structua compozițională a baladei este alcătuită din două părți:

-una epică, în care sunt narate faptele;

-una lirică și dramatică, în care se exprimă gândurile și sentimentele ciobanului aflat în fața morții.

Motivele fundamentale ale baladei sunt: transhumanța, complotul, mioara năzdrăvană, testamentul, măicuța bătrână, algoria moarte – nuntă. Cele șase motive sunt distribuite în trei părți. Prima parte corespunde motivelor transhumanței și complotului, a doua aparține motivului mioarei năzdrăvane, iar în ultima parte se regăsesc cele trei motive finale, al testamentului, al măicuței bătrâne și al alegoriei moarte – nuntă. Motivul transhumanței este o adevărată expozițiune, are un caracter epic, reprezentând imaginea cadrului natural în care se succed faptele. Personajele sunt plasate în spațiul românesc, într-o atmosferă de calm și seninătate.

Metaforele ne introduc într-o natură de basm, în care ciobanul se simte liniștit. Păstorii sunt prezentați vag la început, fiind încadrați în coordonatele spațio – temporale cărora le aparțin, pentru că din primele versuri, se deduce și timpul desfășurării acțiunii: e toamnă, turmele coboară la iernat, într-o miscare mereu repetată.

În secvența următoare, epicul devine întunecat de gravitatea complotului, echilibrul se strică, se creează un contrast puternic între atmosfera paradisiacă din primul tablou și dinamismul situației. Hotărârea de omor este determinată de cauze economice, avându-și originea în invidia cauzată de averea mai mare a ciobanului moldovean.

Partea a doua a baladei este dramatică în totalitate, ca urmare a comportamentului mioriței. Oaia năzdrăvană este neliniștită, evidențiind zbuciumul ei puternic și rău prevestitor. Prin dialog se relevă relația strânsă dintre animalul credincios și stăpân, perfecta armonie dintre om și profesiunea sa. Fabulosul este redat prin personificarea mioarei ce îi aduce la cunoștință ciobanului hotărârea de omor. Răspunsul ciobanului dă contur confruntării omului cu moartea, capacității acestuia de a pătrunde tainele universului. Cu toate acestea, ciobanul nu își poate imagina despărțirea de stână, oi sau câinii săi, chiar și după moarte.

Motivul alegoriei moarte – nuntă, adevărat punct culminant, este și partea cea mai concentrată. Dorința ciobanului este ca lumea să afle că petrecerea sa din viață a fost o nuntă, la care însă a căzut o stea. Apar simbolurile nelipsite din ceremonialul nupțial: mireasa, nașii, preoții, lăutarii și nuntașii, ca și obiectele rituale tradiționale, ce sunt figurate prin elementele cadrului natural: brazi, păltinași, munți, păsări, și cosmic: soarele, stelele și luna. Contopirea cu natura, în virtutea unei vechi credințe traditionale, este sugerată de enumerarea elementelor naturale. ,,Tot atât de puternică este și dragostea ciobanului față de natură, cu care se simte etern solidar și frate: viața păstorească se desfășoară <pe-un picior de plai, pe-o gură de rai>, pe o atmosferă ce nu poate fi exprimată decât metaforic.”

Alegoria nuntă – moarte este introdusă pentru a fructifica ideea general umană conform căreia nunta este obligatorie pentru deplina valorificare a existenței omenești. ,,În cazul morții unui tânăr necăsătorit, obiceiul cere ca aceluia să i se facă o nuntă aparentă, care să suplinească <nelumirea lui>, ceremonialului funerar substituindu-i-se unele momente din ceremonialul nupțial.”

Apare sentimentul tragic izvorât din neputința de a stabili relații cu mediul uman după moarte. Motivul măicuței bătrâne dă glas dragostei și îngrijorării: ea nu trebuie să afle despre căderea stelei, amănunt care i-ar dezvălui imediat realitatea petrecută. ,,Sentimentul de profundă dragoste de viață este potențat de opoziția cu sumarele date epice ale baladei, în perspectiva problematică a morții.”

Momentul dramatic prilejuiește o descriere portretistică deosebită, ce sporește lirismul. Imaginea mamei este conturată printr-un epitet și un detaliu vestimentar ce indică lumea oierilor. Portretul ciobanului este comunicat în text prin intermediul stilului direct, trensfigurat de sentimentele mamei. Exprimă idealul de cuceritoare bărbăție pe care și l-a format, de-a lungul veacurilor, poporul român.

Balada Miorița oglindește în omagini plastice individuale unele aspecte din cele mai generale ale realității.

Balada Miorița face loc meditației asupra sensului ei adânc, mai îndepărtat un sens filosofic. Pentru cioban moartea este un fenomen natural, el se gândește la destinul lui și al celor apropiați. Originea Mioriței nu este cunoscută, neștiindu-se dacă pornește de la un fapt real sau a fost creată ca un bocet. Oricare ar fi originile sale, balada reușește să întrunească o multitudine de elemente ce țin de mentalitatea, de credințele și de superstițiile poporului nostru. Tocmai din acest motiv, textul baladei și-a dovedit trăinicia, definindu-se drept unul dintre cele mai reprezentative produse spirituale ale noastre. Miorița a luat naștere în lumea ciobanilor români, oieritul fiind singura meserie recunoscută în balade, specifică poporului nostru, și dezbate o temă strâns legată de teritoriul românesc, neavând corespondențe la alte popoare.

Вaladеlе рοрularе nu ѕunt numai еvοсări dе faрtе еrοiсе învеșmântatе într-ο aură lеgеndară, сi еlе dеzvăluiе ο сοnсерțiе ѕресifiс rοmânеaѕсă dеѕрrе viața tеrеѕtră și сеa сοѕmiсă. Înțеlерсiunеa сiοbanului și a mеștеrului сοnѕtruсtοr dерășеѕс limitеlе unеi înțеlеgеri dе rând a luсrurilοr și mеrg сătrе еѕеnțе сarе dau ѕеnѕ și finalitatе aсțiunilοr οmеnеști, întеmеind viața ре idееa jеrtfеi сarе рurifiсă și еdifiсă.

Μitul ѕaсrifiсiului еѕtе рrеzеnt în tοatе vеrѕiunilе еѕt-еurοреnе alе Μеștеrului Μanοlе: „Μitul Μеștеrului Μanοlе arе mеrеu ο iradiațiunе рutеrniсă (…). Еl n-a dеvеnit mit dесât la nοi și рrin mit ѕе înțеlеgе ο fiсțiunе еrmеtiсă, un ѕimbοl al unеi idеi gеnialе. Ο aѕtfеl dе ridiсarе la nivеl dе mit еѕtе рrοрriе litеraturii rοmânе (…). Еl ѕimbοlizеază сοndițiilе сrеațiunii umanе, inсοrрοrarеa ѕufеrințеi individualе în οреra dе artă”. Față dе сеlеlaltе variantе alе baladеi Μеștеrului Μanοlе, dеѕрrе сarе vοm faсе vοrbirе într-un ѕubсaрitοl ѕерarat, varianta rοmânеaѕсă еѕtе nеt ѕuреriοară. Ѕе difеrеnțiază dе сеlеlaltе рrin faрtul сă dеbutеază сu un ritual: ѕе сaută un lοс реntru сοnѕtruсția unеi mănăѕtiri, în timр се, în сеlеlaltе vеrѕiuni, înсерutul ѕе rеfеră la zădărniсia munсii zidarilοr. Și finalul îi οfеră măiеѕtriе variantеi rοmânеști: balada ѕе tеrmină сu zbοrul dе Iсar al Μеștеrului Μanοlе și сu tranѕfοrmarеa aсеѕtuia într-un izvοr. Vοm rеvеla ѕеmnifiсația aсеѕtuia ре măѕură се înaintăm în analizarеa baladеi. Сеlеlaltе variantе ѕе ѕfârșеѕс сu blеѕtеmеlе nеvеѕtеi ziditе ѕau сu tragеrеa unеi mοralе. Ο altă сaraсtеriѕtiсă a variantеi rοmânеști еѕtе сă mеștеrul rămânе, ре рarсurѕul întrеgii baladе, în сеntrul atеnțiеi, în timр се în сеlеlaltе vеrѕiuni aссеntul ѕе mută ре iubirеa matеrnă ѕau ре mοtivul сοрilului rămaѕ οrfan, al сărui ѕеmnifiсațiе vοm înсеrсa ѕă ο dеѕlușim mai târziu.

Вalada сu ѕubiесt lеgеndar Μοnaѕtirеa Аrgеșului ѕugеrеază raрοrturilе dintrе ехiѕtеnță și artă, libеrtatе și nесеѕitatе, dintrе viață și mοartе. Тradiția fοlсlοriсă i-a atribuit lui Μanοlе сοnѕtruirеa mărеțului еdifiсiu biѕеriсеѕс dе la Сurtеa dе Аrgеș. Ѕеnѕul lеgеndеi еѕtе mοdifiсată dе tradiția fοlсlοriсă rοmânеaѕсă, amрlifiсând valοarеa ѕaсrifiсiului uman și dându-i înțеlеѕul рilduitοr al unui mit еѕtеtiс: în numеlе aсtului сrеatοr nu рutеa fi ѕaсrifiсată ο făрtură οarесarе, сi ființa сеa mai aрrοрiată dе mеștеr.

Аșa сum am diѕсutat și în сazul lеgеndеlοr, ѕaсrifiсiul nu ѕе реtrесе οriсum, сi rеѕресtând un anumit ritual. Μanοlе arе un viѕ рrοfеtiс сarе îi dеzvăluiе ѕοluția ritualiсă a рοѕibilității dе a dеѕăvârși idеalul ѕău arhitесtural. Сinѕtit și οm dе οnοarе, își rеѕресtă сuvântul dat, nеavеrtizându-și ѕοția dе ѕaсrifiсiul ре сarе îl сеrеa οреra ѕa, ре сarе înѕăși ѕοarta lui dе сrеatοr ο va alеgе drерt viсtimă. În zοrii zilеi, сu рrеѕimțiri funеѕtе și ѕuflеtul сhinuit, еl ѕе trеzеștе și ѕе urсă ре ѕсhеlеtе, сеrсеtând drumul. Ζărind-ο dе dерartе ре Аna, еl nu alеargă în сalеa еi, сi imрlοră fοrțеlе naturii ѕă ѕе dеzlănțuiе.

Вalada arе un сaraсtеr liriс vădit, сăсi ѕtihiilе, înduiοșatе dе rugămințilе diѕреratе alе bărbatului, dеvin ѕοlidarе сu iubirеa lui și dесlanșеază ѕuссеѕiv рlοaiе și vifοr, dar nu еѕtе ѕufiсiеnt реntru a ο οрri ре сrеdinсiοaѕa fеmеiе ѕă-și atingă ѕсοрul. Dеznădăjduit, mеștеrul Μanοlе ѕе vеdе οbligat ѕă duсă jеrtfa la îndерlinirе сu mâinilе lui și ѕă рrοvοaсе ѕuрliсiul Аnеi. Аѕtfеl, mеștеrul își zidеștе, οdată сu zidurilе biѕеriсii, și рrοрria lui dragοѕtе реntru Аna, рrοvοсându-și ѕufеrință. Рutеm vοrbi și dе ο ѕеmnifiсațiе ѕimbοliсă a aсtului zidirii Аnеi, dе ο dublă jеrtfă, daсă ținеm ѕеama dе ѕеntimеntеlе сarе îl înсеarсă ре mеștеrul Μanοlе. În ѕеnѕ uman, jеrtfa l-a dοbοrât ре сrеatοr, înѕă a rămaѕ οреra сarе-i va aѕigura nеmurirеa. În сеlе din urmă, mеștеrul va рlăti сu viața реntru îmрlinirеa viѕului ѕău arhitесtural.

„Μеștеrul a fοlοѕit tοatе rеѕurѕеlе ѕalе dе сοnѕtruсtοr, tοată рriсереrеa și ingеniοzitatеa ѕa реntru a rеaliza un mοnumеnt сarе ѕă răѕрundă ре dерlin сеrințеlοr vοiеvοdului сtitοr și aсеlеi рărți din fеudalitatеa rοmânеaѕсă ре сarе aсеѕta ο rерrеzеnta; еl și-a рuѕ în jοс dеѕăvârșita сunοaștеrе a mеștеșugului artеi ѕalе și întrеgul ѕău talеnt реntru сa aсеѕt mοnumеnt ѕă ехрrimе, рrin frumuѕеțеa ѕa, сât mai binе și într-un сhiр aссеѕibil сât mai multοra, aреlurilе сuрrinѕе în mеѕajul ре сarе trеbuia ѕă-l tranѕmită”.

Spre deosebire de baladele Miorița și Monastirea Argeșului, balada Pașa Hassan, de George Coșbuc este o baladă cultă. Balada cultă este o creație epică în versuri, în care este povestită o întâmplare ieșită din comun, la care participă personaje cu trăsături excepționale. Spre deosebire de balada populară care are autor anonim și transmiterea se face pe cale orală, opera Pașa Hassan are autor cunoscut, George Coșbuc și apare în volumul ,,Cântece de vitejie”. Are ca sursă de inspirație opera lui Nicolae Bălcescu ,,Românii subt Mihai-Voievod Viteazul” reprezentând bătălia de la Călugăreni, din anul 1595, care elogiază eroismul ostașilor români sub conducerea lui Mihai Viteazul.

Cu toate că personajul principal al operei este Mihai Viteazul titlul operei este dat de numele conducătorului armatei otomane, autorul vrând să scoată în evidență, prin antiteză, diferența dintre cei doi conducători..

Încă de la începutul operei se înfățișează figura măreață a lui Mihai în luptă care pătrunde curajos printre dușmani. Remarcabile în acest sens sunt versurile:

,,Pe vodă-l zărește călare trecând

Prin șiruri cu fulgeru-n mână

În lături s-azvârle oștirea păgână,

Căci vodă o-mparte cărare făcând,

Și-n urmă-i se-ndeasă cu vuiet curgând,

Oștirea română.”

Dacă Mihai se avântă curajos în luptă, Hassan este caracterizat prin lașitate, neavând curajul să participe direct la luptă.

,,Hassan de dub poala pădurii acum

Lui Mihnea-i trimite-o poruncă;

În spatele oștirii muntene s-aruncă

Urlând ienicerii prin flinte și fum,

Dar pașa rămâne alături de drum

Departe de luncă.”

Dragostea de patrie îl îndeamnă pe Mihai să săvârșească minuni pe câmpul de luptă alături de ostașii săi, el fiind simbolul luptei pentru libertate și unitate națională.

III. Metode didactice de receptere a mitului – prin forme de realizare, motive, personaje, acțiuni la nivelul textelor din manualelor școlare

Cu toate că planurile de învățământ, programele școlare și manualele s-au schimbat în ultimii ani se constată că elevii nu au de multe ori motivația și scopul de a învăța.

Una dintre posibilele cauze ar fi faptul că oferta școlară nu corespunde așteptărilor și nevoilor elevilor, din această cauză demersul didactic trebuie adaptat nevoilor societății în care trăim. Avalanșa de informații este uneori inutilă și irelevantă. Acesta este faptul pentru care profesorul trebuie să organizeze activitatea didactică, astfel încât lecțiile să fie plăcute, interesante și atractive pentru elevi. El, profesorul, trebuie să-i învețe pe elevi să studieze cu plăcere pentru ca demersul didactic să fie eficient.

Conținuturile pot fi abordate dintr-un alt punct de vedere, acestea pot fi abordate sistematic, putându-se forma capacități și competențe prin redimensionarea modelului clasic de proiectare a lecției. Acest lucru poate fi realizat prin utilizarea unor strategii, metode și tehnici de predare – învățare – evaluare eficiente.

Spre exemplificare vor fi prezentate câteva modele de activități ce pot fi valorificate în orele de limba și literatura română la nivelul claselor gimnaziale.

III.1. Modelul tradițional de proiectare a unei lecții având ca suport basmul

Modelul tradițional este valoros și nu trebuie să se renunțe definitiv la el, deoarece are câteva avantaje esențiale.

Prin etapa de verificare a cunoștințrlor anterioare ale elevilor din lecția tradițională se identifică greșelile, lacunele elevilor ceea ce permite corectarea, completarea și sistematizarea cunoștințelor care pot primi feed-back chiar după emiterea unor mesaje. Informațiile sunt transmise într-un mod accesibil, logic, sistematizat, predarea este mai rapidă, însă dezavantajul este că discursul în mare parte aparține profesorului și nu elevului. De cele mai multe ori mesajul este perceput și folosit pasiv de elev, iar acumularea cunoștințelor se face mai ales prin memorare.

Lecția mixtă este tipul de lecție cel mai întâlnit în practica educativă tradițională. Prin ea se urmărește realizarea mai multor scopuri – sarcini didactice precum: comunicarea, sistematizarea, fixarea și verificarea cunoștințelor. Etapele unei lecții mixte sunt următoarele:

momentul organizatoric;

verificarea conținuturilor însușite;

captarea atenției;

precizarea titlului și a obiectivelor;

comuniocarea / însușirea noilor cunoștințe;

fixarea și sistematizarea conținuturilor predate;

asigurarea retenției și a transferului.

Spre ilustrare anexăm un proiect de lecție conceput pe modelul tradițional, având ca temă basmul popular Prâslea cel voinic și merele de aur.

PROIECT DIDACTIC

Școala: Școala Gimnazială Viile Tecii

Profesor: Vultur Cristina Maria

Clasa: a V-a

Disciplina: Limba și literatura română

Unitatea de învățare: Basmul

Tipul lecției: Mixtă

Competențe generale:

-formarea orizontului intelectual – cultural;

-dezvoltarea și consolidarea deprinderilor de a citi cursiv, corect, expresiv;

-dezvoltarea imaginației elevilor.

Competențe specifice:

-identificarea particularităților basmului;

-definirea basmului;

-identificarea diferenței dintre basmul popular și cel cult.

Obiective operaționale:

a ) Obiective cognitive:

O1 – să identifice particularitățile basmului;

O2 – să definească basmul;

O3 – să identifice diferența dintre basmul popular și cel cult;

b) Obiective afective:

O4 – să sesizeze valoarea expresivă a basmului;

O5 – să cultive sentimente proprii față de opera literară;

O6 – să introducă noile valori învățate în propriul sistem de valori;

c) Obiective psihologice:

O7 – să dezvolte capacitatea de selecție și de sinteză;

O8 – să dezvolte spirit creator.

Resurse:

1.Bibliografie:

Pamfil, Alina, Limba și literatura română în gimnaziu – Structuri didactice deschise, Editura Paralela 45, Pitești, 2003;

Ghid metodologic pentru aplicarea programelor de limba și literatura română, editat de M.E.C, 2002;

Parfene, Constantin, Metodica studierii limbii și literaturii române în școală. Ghid teoretico – aplicativ, Iași, Editura Polirom, 1999;

Crișan, Alexandru, Dobra, Sofia, Sânmihăian, Florentina, Limba română. Manual pentru clasa a V-a, Editura Humanitas Educational.

2) Strategii didactice:

a) Metode și procedee:

– conversația euristică, descoperirea dirijată, munca independentă, lucrul pe grupe, exercițiul, rebusul.

b) Forme de organizare:

– frontal, individual, pe grupe.

c) Materiale:

– manual pentru clasa a V-a, fișe de lucru, volume de basme, foi, markere.

3) Timp: 50 min.

SCENARIUL DIDACTIC

Anexa 1

Prâslea reprezintă binele sau răul?

Ce copac are în curte împăratul?

Cum se numea fiul cel mic?

De cine erau furate merele?

Ce aruncă zmeul înainte de a intra în casă?

Pe cine omoară Prâslea pentru a salva puii de zgripsor?

A

B

Anexa 2

Aranjați în ordine ideile principale din basmul ,,Prâslea cel voinic și merele de aur”.

Împreună cu frații săi pleacă în căutarea hoțului.

Prâslea este adus pe pământ de zgripsoroaică deoarece i-a scăpat puii de la moarte.

Prâslea se pregătește să – și încerce norocul.

Un împărat are un măr care face mere de aur, dar ele sunt furate după ce se pârguiesc.

Încercările de a prinde hoții dau greș.

Prâslea intră ucenic la un argintar și face ceea ce cere fata de împărat.

Frații cei mari sunt pedepsiți, iar Prâslea se căsătorește cu fata cea mică de împărat.

Prâslea ajunge pe tărâmul celălalt, luptă cu zmeii și eliberează fetele de împărat.

Frații din invidie vor să-l piardă pe viteaz.

Prâslea reușește să rănească hoțul și-i duce tatălui merele de aur.

Dragostea fetei de împărat îl salvează.

Anexa 3

Grupa I

Enumerați personajele pozitive din text.

Grupa II

Enumerați personajele negative din text.

Grupa III

Enumerați personajele reale din text.

Grupa IV

Enumerați personajele fantastice din text.

Anexa 4

Realizați un basm de maxim 10 rânduri, folosind următoarele cuvinte: Făt-Frumos, fata de împărat, 3, bine, luptă, zmeu, fericire.

III.2. Modelul ,,Știu – Vreau să știu – Am învățat”

Modelul ,,Știu – Vreau să știu – Am învățat” a fost creat de Donna Olga în anul 1986 și este structurat în cinci etape care evidențiază situația de plecare, aspectele pe care elevii vor să le cunoască în timpul activității și cunoștințele dobândite prin procesul de învățare.

1. În prima fază apare întrebarea Ce știu despre subiect?. Această fază se suprapune momentului relativ formal de actualizare a cunoștințelor anterioare din lecția tradițională sau momentului de evocare a cunoștințelor din modelul Evocare – Realizarea sensului – Reflecție. Această etapă este importantă pentru că sunt folosite cunoștințe și deprinderi învățate la școală, dar și în afara ei, ceea ce permite ca noile conținuturi să fie relaționate cu cele vechi, cunoscute, familiare elevilor.

2. Faza a doua este axată pe întrebarea Ce vreau să știu despre subiect?. Această fază presupune realizarea unei liste de întrebări prin care subiectul este înscris în sfera de interes a elevilor. Întrebările pot fi făcute prin activitate frontală sau prin activitate în perechi.

3. Faza a treia reprezintă de fapt începutul învățării și cuprinde confruntarea elevilor cu noile cunoștințe în diferite forme cum ar fi textul, materiale grafice, căutarea răspunsurilor la întrebări, înțelegerea noilor informații pe baza cunoștințelor anterioare, precum și construirea sensurilor noi.

4. Faza a patra este axată pe afirmația Am învățat și presupune monitorizarea și conșientizarea conținuturilor noi, compararea cu cele vechi și așteptările elevilor care sunt exprimate în rubrica ,,Vreau să știu”. Aici apar întrebări precum: Care sunt cunoștințele noi dobândite? Cum răspund acestea întrebărilor puse inițial? Există întrebări fără răspuns? Cum s-ar putea afla răspunsurile?

5. Faza a cincea, axată pe întrebarea Ce aș dori să mai aflu despre subiect? Presupune o extindere a învățării bazată pe întrebările fără răspuns în text, sau pe alte întrebări, care nu au fost formulate ca reacție a lecturării textului. Importanța modelului constă în faptul că:

cunoștințele noi se îmbină cu cunoștințele anterioare și cu așteptările elevilor realizate prin întrebări;

facilitează formarea unor sisteme de cunoștințe cu legătură logică și semantică.

Anexăm un proiect de lecție structurat pe acest model, având ca suport textul baladei Pașa Hassan de George Coșbuc.

PROIECT DIDACTIC

Școala: Școala Gimnazială Viile Tecii

Profesor: Vultrur Cristina Maria

Clasa: a VII-a

Disciplina: Limba și literatura română

Titlul lecției: Balada cultă – Pașa Hassan de George Coșbuc

Tipul lecției: mixtă

Competențe generale:

receptarea mesajului oral în diferite situații de comunicare;

utilizarea corectă și adecvată a limbii române în producerea de mesaje orale în situații de comunicare monologată și dialogată;

receptarea mesajului scris, din texte literare și nonliterare, în scopuri diverse;

utilizarea corectă și adecvată a limbii române în producerea de mesaje scrise, în diferite contexte de realizare, cu scopuri diverse.

Competențe specifice:

înțelegerea semnificației generale a unui mesaj oral;

sesizarea semnificației îmbinării elementelor verbale cu cele nonverbale;

identificarea caracteristicilor operei.

Obiective operaționale:

O1 – să definească antiteza pe baza exercițiilor;

O2 – să identifice rolul hiperbolei în text;

O3 – să recunoască antitezele din text;

O4 – să identifice trăsăturile personajelor pe baza antitezei și hiperbolei.

Strategia didactică:

Metode și procedee: brainstorming, conversația, povestirea, lectura, problematizarea, descoperirea, explicația.

Mijloace de învățământ: tabla, fișa de lucru, manualul.

Forme de organizare a activității elevilor: activitate frontală, individuală, pe echipe.

Scenariul desfășurării activității didactice

Momentul organizatoric:

Notarea absențelor și crearea atmosferei propice desfășurării lecției.

Captarea atenției și asigurarea momentului afectiv:

Profesorul incită curiozitatea elevilor printr-un moment de brainstorming: Spuneți tot ce vă trece prin minte referitor la cuvântul baladă.

Reactualizarea cunoștințelor anterioare:

Printr-o conversație profesor – elev se realizează actualizarea cunoștințelor despre baladă. Se completează, pe tablă și în caietele elevilor, primele două coloane ale tabelului:

Anunțarea subiectului lecției și enunțarea obiectivelor:

Profesorul enunță obiectivele lecției și scopul acesteia scriind pe tablă titlul lecției: Balada cultă – Pașa Hassan de George Coșbuc.

Prezentarea sarcinilor de învățare și dirijarea învățării:

Prin conversație elevii stabilesc modurile de expunere folosite în text – natațiune, monolog, descriere.

Tot prin conversație elevii precizează personajele și le clasifică astfel: individuale (Mihai Viteazu, Pașa Hassan); colective (oastea română, turcii).

Opoziția prin antiteză e fixată prin metoda conversației și a descoperirii între cele două armate din următoarele perspective: starea pe câmpul de luptă – organoizată / haotic, poziția în atac – ofensivă / defensivă, comportament – laș / curajos.

Pe tablă vor fi scrise în paralel trăsăturile celor doi conducători de oști evidențiind hiperbola și antiteza, după ce elevii rezolvă sarcina de lucru (anexa 1)

Feed – back:

Se subliniează necesitatea caracterizării personajelor prin antiteză.

Asigurarea transferului:

Atitudinea autorului față de personajele individuale și colective.

Asigurarea retenției:

Tema: Caracterizați pe baza antitezei personajele individuale din opera studiată.

Anexa 1

Prezentați câte patru trăsături ale celor doi conducători de oști.

III.3. Modelul ,,Evocare – Realizarea sensului – Reflecție”

Acest model promovează diverse tipuri de interacțiuni profesori – elevi și interacțiuni între elevi, iar profesorul nu mai are rolul de a emite informații, care trebuie memorate, ci are rolul de partener și facilitator într-o învățare autentică de cunoștințe contextualizate, proces în care elevii se implică cu o minte activă, cu energie și voință pentru a produce schimbările necesare în achiziționarea cunoștințelor durabile. Acesta este contextul în care elevii devin profesori care beneficiază de cunoștințele, schemele și creativitatea tuturor, clasa devenind un grup de învățare robust.

În cadrul ERR contează cum se predă pentru a învăța eficient și durabil, iar ce anume se predă contează mai puțin, deoarece elevul nu trebuie să reproducă fidel cunoștințele dobândite.

Metoda aceasta permite utilizarea unor combinații diverse de strategii și tehnici de predare, învățare, evaluare.

Evocarea reprezintă prima fază a acestei metode. În această fază li se cere elevilor

să facă brainstorming și să alcătuiască liste cu ceea ce știu, sau cred că știu, acesta fiind un punct de plecare. Câteodată, brainstormng-ul se face individual, uneori în perechi sau cu întreaga clasă. Un elev scrie ideile grupului la tablă, chiar dacă sunt sau nu corecte. Profesorul poate afla unele idei de la elevi, punând întrebări despre anumite aspecte care nu au fost discutate, dar care sunt relevante pentru lecție. În această fază este important ca profesorul să vorbească mai puțin, deoarece cei care trebuie să vorbească sunt elevii. Profesorul are rolul de a îndruma și extrage ideile, dar și de a-i asculta cu atenție pe elevi. Aceasta este o etapă foarte importantă, pentru că orice cunoștință nouă este înțeleasă în contextul a ceea ce este deja cunoscut și înțeles.

Realizarea sensului reprezintă a doua etapă a cadrului pentru gândire și învățare.

Aceasta este etapa în care elevul vine în context cu noile informații sau idei. Este metoda care poate lua forma ascultării și vizionării unui material ce are legătură cu textul. Este și faza de învățare în care profesorul are influența cea mai mică asupra elevului, care trebuie să-și mențină împlicarea activă în învățarea în mod independent.

Esența acestei etape este de a menține implicarea și interesul stabilite în etapa de evocare, precum și de a încuraja eforturile elevilor în monitorizarea propriei înțelegeri. Acest aspect este important deoarece, atunci când elevii își monitorizează înțelegerea, ei se vor implica în introducerea noilor informații, în schemele pe care le podesă deja, corelează, în mod deliberat, ce e nou cu ceea ce le este cunoscut, construind legături în conversație, stabilesc scopuri, analizează critic, compară și sintetizează.

Reflecția este a treia etapă în cadrul ERR, fiind la fel de importantă ca celelalte două.

În această etapă, elevii își consolidează cunoștințele noi și își restructurează schema pentru a include în ea noi informații. Aceasta este etapa în care elevii își însușesc cunoștințele noi și are loc învățarea eficientă și durabilă.