Colocatiile Verbului a Scoate Si ale Substantivului Cer

DISERTAȚIE

COLOCAȚIILE VERBULUI A SCOATE ȘI ALE SUBSTANTIVULUI CER

CUPRINS

INTRODUCERE

INVENTARUL COLOCAȚIILOR VERBULUI A SCOATE

OBSERVAȚII

INVENTARUL COLOCAȚIILOR SUBSTANTIVULUI CER

OBSERVAȚII

CONCLUZII

INDEX

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

Cunoașterea resurselor expresive ale limbii române constituie garanția unei exprimări nuanțate. Limba nu recurge numai la unități singulare, sintetice, ci și la unități mai complexe, analitice, care se formează pe baza celor anterioare. Acestea din urmă dovedesc caracterul idiomatic al unei limbi, în cazul nostru al limbii române. Dintre unitățile sistemului lexical, cele alcătuite din mai multe lexeme se impun în special prin individualitate sporită, prin capacitatea de a exprima mult mai expresiv anumite idei, gânduri, conferind limbajului spontaneitate și naturalețe.

Tezaurul de expresivitate lingvistică a limbii române conține numeroase unități frazeologice construite pe baza verbului a scoate. Acest lucru se explică prin faptul că verbul este o clasă lexico-gramaticală complexă ,,cu un inventar extrem de bogat și deschis, distingându-se, în raport cu alte părți de vorbire, prin mai multe trăsături” (Gramatica limbii române. I. Cuvântul, p. 323)

Lucrarea de față cuprinde unități frazeologice considerate în literatura de specialitate (dicționare explicative, dictionare de domeniu și lucrări teoretice) ca fiind expresii, precum și unități frazeologice cu statut controversat, incluse de unii lingviști în categoria locuțiunilor. Unii lingviști folosesc termenii expresii și locuțiuni ca sinonime, iar alții, deși fac distincție între acești doi termeni, nu precizează care dintre unitățile frazeologice sunt locuțiuni și care sunt expresii.

Theodor Hristea susține că locuțiunile ar fi expresii care și-au pierdut expresivitatea. ,,După părerea noastră, cu cât o îmbinare de cuvinte este mai expresivă (deci are o mai pronunțată încărcătură afectivă), cu atât mai mult suntem îndreptățiți să o considerăm expresie. În ceea ce ne privește, nu avem nicio îndoială că a spăla putina, a tăia frunze la câini, a-i lipsi o doagă, a-și lua inima în dinți, a face zile fripte (cuiva), a se face luntre și punte, a face pe cineva cu ou și cu oțet sau alte asemenea grupuri frazeologice (considerate ,,locuțiuni verbale”) sunt, în realitate, cele mai autentice expresii românești. Când, însă, expresivitatea a dispărut complet (ori în cea mai mare măsură) și grupul frazeologic a devenit ,,împietrit” sau cât mai bine sudat (ca în a băga de seamă, a-și adduce aminte etc.), atunci putem vorbi de locuțiuni fără teama de a greși. În zeci de cazuri ,,intermediare”, nu are nicio importanță dacă acestea sunt considerate expresii sau locutiuni. Cu adevărat important este numai faptul că atât unele, cât și celelalte sunt unități frazeologice sau frazeologisme…” (Theodor Hristea, Statutul frazeologiei și obiectul ei de investigație, în Sinteze de limba română, p. 142).

Unitățile frazeologice care conțin verbul a scoate excerptate din DEX, MDA, DEXI, MDER sunt considerate, cu rare excepții, expresii, în timp ce Mile Tomici le consideră frazeme în DFLR.

În Dictionarul explicativ al limbii române (2009), verbul a scoate este explicat astfel:

SCOÁTE, scot, vb. III. Tranz. I. 1. A lua ceva (afară) dintr-o cantitate mai mare sau din locul unde se află. 2. A extrage dintr-un spațiu, dintr-un înveliș etc. pentru a elibera sau a utiliza. ◊ Expr. A scoate sabia (din teacă) = a începe vrajba, războiul. ♦ A elibera dintr-o strânsoare; a degaja. 3. A pune la vedere; a da la iveală, a înfățișa, a expune. ◊ Expr. A scoate la vânzare (saula mezat, la licitație) = a pune în vânzare (sau la mezat, la licitație). A scoate în evidență (sau în relief) = a sublinia, a reliefa, a accentua. A scoate la iveală (sau în vileag) = a face cunoscut; a dezvălui. 4. A(-și) da jos de pe sine sau de pe altcineva un obiect de îmbrăcăminte, de podoabă etc. ◊ Expr. Pe unde scot (sau scoți etc.) cămașa? = cum aș (sau ai etc.) putea să scap (ori să scapi etc.) din încurcătura sau necazul în care mă aflu (sau te afli etc.)? ♦ A elibera din ham sau din jug un animal de tracțiune. 5. A trage afară cu forța; a smulge, a extrage, a extirpa. I-a scos o măsea. ◊ Expr. A scoate (cuiva) sufletul = a necăji, a supăra foarte tare (pe cineva). A-și scoate sufletul = a se obosi prea mult, a pune (prea) mult suflet, a se extenua. A-i scoate(cuiva) ochii (pentru ceva) = a-i aduce (cuiva) mereu aminte de un serviciu sau de un bine pe care i l-ai făcut; a reproșa (ceva cuiva). A-și scoate ochii unul altuia = a se certa; a se bate; a-și imputa, a-și reproșa. ♦ Fig. A obține, a căpăta (cu greutate). 6. A izgoni, a alunga, a da pe cineva afară dintr-un anumit loc. ♦ A face să iasă în calea sau în întâmpinarea cuiva. ◊ Expr. A scoate (pe cineva) în lume = a conduce (pe cineva) la o petrecere, la un spectacol, a face (pe cineva) să cunoască societatea. 7.A îndepărta pe cineva dintr-o funcție, a da afară. ♦ A elimina dintr-o serie, dintr-o listă, dintr-un șir. ◊ Expr. A scoate din circuit = a) a face să nu mai funcționeze, întrerupând legăturile cu circuitul; b) a retrage din circulație. A scoate corecturile = a îndrepta greșelile indicate în corecturile unui text pregătit pentru tipar. 8. A face pe cineva să iasă dintr-o anumită stare, a schimba starea cuiva. ◊ Expr. A scoate (pe cineva) din viață (sau dintre cei vii) = a omorî (pe cineva). A nu mai scoate (pe cineva)din… = a nu mai înceta de a numi (pe cineva) cu un nume, cu o poreclă, cu un calificativ (injurios). A scoate (cuiva) peri albi = a pricinui (cuiva) mari necazuri, a sâcâi mereu (pe cineva). ♦ A convoca, a aduna; a mobiliza (pentru o acțiune). 9. A conduce pe călători într-un anumit loc; a duce până într-un loc. O potecă i-a scos din pădure. ◊ Expr. A o scoate la capăt = a termina ceva cu succes, a izbuti, a reuși. A scoate (pe cineva) la covrigi = a ruina sau a păgubi (pe cineva). 10. A scăpa, a salva, a ajuta (pe cineva) să iasă dintr-o situație grea. 11. A obține un produs din ceva; a extrage, a fabrica. 12. A dobândi, a câștiga, a obține. ◊ Expr. A-și scoate pâinea (sau, rar, mămăliga) = a-și câștiga existența, a dobândi cele necesare traiului. ♦ A lua înapoi, a recupera. 13. A lua, a ridica, a obține (un pachet, un act etc.) dintr-un anumit loc. 14. A face ca cineva să parvină, să obțină o situație mai bună; a promova. Meșterul l-a scos calfă. ◊ Expr. A scoate om din cineva = a face pe cineva să devină om cumsecade, de valoare. 15. A face o copie, o reproducere; a fotografia. 16. A tipări, a edita, a publica. A scos o carte. II. 1. A împinge înainte, făcând să iasă în afară, a lăsa să se vadă, a da la iveală. Scot capul pe geam. ◊ Expr. Fuge de-și scoate ochii = fuge foarte tare. ♦ A face să emane; a produce. ♦ A azvârli, a arunca, a trimite. 2. A rosti sunete, a pronunța cuvinte; a striga, a țipa. ♦ A formula, a spune, a zice. 3. A născoci, a scorni, a inventa. ♦ (înv.) A institui. 4. (Despre păsări) A cloci ouăle și a face să iasă pui. 5. (Despre plante) A face să răsară, să crească, să se dezvolte. — Lat. *excotere (= excutere). 

Varianta din 1998 a dicționarului înregisterază aceleași explicații și sensuri, mai puțin expresia A scoate în evidență (sau în relief) = a sublinia, a reliefa, a accentua.

În NODEX, abordarea este diferită, explicația fiind însoțită de exemple:

A SCOÁTE scot tranz. 1) A lua dintr-un spațiu închis. ~ apă din fântână. ~ pâinea din cuptor. 2) (obiecte fixate, prinse, învelite etc.) A face să iasă afară (cu forța), desprinzând din locul unde se află. ~ un dinte. ~ un cui. ◊ ~ cuiva sufletul a sâcâi întruna pe cineva. A-și ~ sufletul a se epuiza, făcând un lucru. A-și ~ ochii unul altuia a-și imputa ceva reciproc. A-și ~ ceva din capa înceta de a se mai gândi la ceva. Ce intră în gura lupului nu se mai poate scoate se spune când un lucru a nimerit în mâinile unui hrăpăreț de la care nu mai poate fi recăpătat. 3) A pune în văzul tuturor; a expune. ~ marfa. ◊ ~ la lumina zileia face să fie cunoscut de toată lumea. ~ (pe cineva) în lume a introduce în societate (pe cineva). ~ la vânzare (sau la mezat, la licitație) a pune în vânzare (a vinde la licitație). ~ in evidență (sau în relief) a evidenția; a reliefa. ~ la iveală (sau în vileag)a dezvălui; a divulga. 4) (obiecte de îmbrăcăminte, podoabe etc.) A da jos de pe sine. ~ paltonul. ~ inelul. ◊ ~ din jug (sau din ham) a) a dejuga (sau a deshăma); b) a elibera. 5) (persoane) A da afară dintr-o funcție sau dintr-un post (ca fiind necorespunzător); a elibera; a concedia; a destitui. ~ dintr-un post. ~ din casă. ◊ ~ la pensie a pensiona. 6) A face să-și schimbe starea. ~ din boală. ◊ ~ din sărite (sau din răbdări, din fire, din țâțâni) a supăra foarte tare. ~ din minte (sau din minți) a face să-și piardă capacitatea de a judeca; a zăpăci. ~ (cuiva) peri albi a cauza (cuiva) necazuri, făcându-l să încărunțească. ~ din circuit a) a întrerupe legătura dintre un aparat sau o mașină electrică și sursa de curent; b) a face să nu mai circule. ~ din circulație (sau din funcție) a) a face să nu mai circule (sau să nu mai funcționeze); b) a face să iasă din starea obișnuită. ~ pui a) a face să iasă pui din ouă; b) a face crăpături pe piele din cauza umezelii, frigului și a murdăriei. 7) A orienta într-o anumită direcție. ~ pe cineva la drum. ◊ ~ (pe cineva) la covrigi a ruina (pe cineva). A o ~ la capăt a termina cu bine. 8) A ajuta să evite (ceva rău). ~ de la înec. ◊ ~ (pe cineva) din încurcătură (sau din impas, din nevoie) a face să iasă dintr-o situație grea. ~ (pe cineva) din iarnă a ajuta (pe cineva) cu hrană și adăpost ca să poată ieși din iarnă. 9) (produse, materii etc.) A dobândi prin extracție; a extrage. ~ cărbune. 10) A dobândi datorită unei exigențe excesive; a stoarce; a smulge. ~ o datorie. ~ o mărturisire. 11) pop. A obține din nou; a recupera; a recâștiga. 12) (despre publicații) A face să apară pe calea tiparului; a tipări; a edita; a publica. ~ o revistă. 13) A face să se audă. ~ un strigăt. ~ un oftat. ◊ ~ (cuiva) nume rău a face (cuiva) reputație proastă. 14) A face să apară pentru prima dată. ~ o lege nouă. 15) A face să nu mai figureze (undeva). ~ o marfă din vânzare. ~ o chestiune de pe ordinea de zi. 16) A face să iasă din interiorul său. ~ fum. ~ aburi. 17)(particule sau straturi străine supărătoare) A face să dispară, înlăturând. ~ petele. ~ praful. ~ murdăria. /<lat. excotere 

Analizând explicațiile verbului din cele două dicționare, am constatat că sensurile înrudite din interiorul articolului, numerotate cu cifre arabe, sunt organizate diferit; astfel, dacă primul sens, numerotat cu 1, este relativ identic în ambele dicționare, sensul al doilea, numerotat cu 2 în DEX, ,,a extrage dintr-un spațiu, dintr-un înveliș etc. pentru a elibera sau a utiliza” (cu  expresia A scoate sabia (din teacă) = a începe vrajba, războiul) nu apare în NODEX; sensul numerotat cu 2 în NODEX, ,, 2) (obiecte fixate, prinse, învelite etc.) A face să iasă afară (cu forța), desprinzând din locul unde se află” este numerotat cu 5 în DEX 5.,,A trage afară cu forța; a smulge, a extrage, a extirpa’’, ambele fiind urmate de expresiile

,,A-și scoate sufletul, A scoate (cuiva) sufletul, A-și scoate ochii unul altuia “, dar în NODEX mai apare și ,,A-și ~ ceva din cap- a înceta de a se mai gândi la ceva”; sensul ,, A pune la vedere; a da la iveală, a înfățișa, a expune”, numerotat cu 3 în DEX este urmat de expresiile,, A scoate la vânzare (sau la mezat, la licitație) = a pune în vânzare (sau la mezat, la licitație). A scoate în evidență (sau în relief) = a sublinia, a reliefa, a accentua. A scoate la iveală (sau în vileag) = a face cunoscut; a dezvălui”, pe când același sens înregistrează în NODEX și expresiile ,,~ la lumina zilei – a face să fie cunoscut de toată lumea.  ~ (pe cineva) în lume –  a introduce în societate (pe cineva)”; sensul ,, A face pe cineva să iasă dintr-o anumită stare, a schimba starea cuiva” numerotat cu 8 în DEX, respectiv 6 în NODEX apare cu o singură expre (pe cineva)”; sensul ,, A face pe cineva să iasă dintr-o anumită stare, a schimba starea cuiva” numerotat cu 8 în DEX, respectiv 6 în NODEX apare cu o singură expresie comună: ,,A scoate (cuiva) peri albi = a pricinui (cuiva) mari necazuri, a sâcâi mereu (pe cineva)”, respectiv ,,a cauza (cuiva) necazuri, făcându-l să încărunțească”; în DEX apar, după acest sens, alte două expresii: ,,A scoate (pe cineva) din viață (sau dintre cei vii) = a omorî (pe cineva)”, A nu mai scoate (pe cineva) din… = a nu mai înceta de a numi (pe cineva) cu un nume, cu o poreclă, cu un calificativ (injurios)”, pe când în NODEX  apar alte cinci expresii: ,,~ din sărite (sau din răbdări, din fire, din țâțâni) a supăra foarte tare”, ,, ~ din minte (sau din minți) a face să-și piardă capacitatea de a judeca; a zăpăci”, ,, ~ din circuit a) a întrerupe legătura dintre un aparat sau o mașină electrică și sursa de curent; b) a face să nu mai circule”, ,, ~ din circulație (sau din funcție) a) a face să nu mai circule (sau să nu mai funcționeze); b) a face să iasă din starea obișnuită”, ,, ~ pui a) a face să iasă pui din ouă; b) a face crăpături pe piele din cauza umezelii, frigului și a murdăriei”; una dintre aceste expresii, ,,A scoate din circuit = a) a face să nu mai funcționeze, întrerupând legăturile cu circuitul; b) a retrage din circulație” apare în DEX înregistrată după sensul ,,  7.A îndepărta pe cineva dintr-o funcție, a da afară. ♦ A elimina dintr-o serie, dintr-o listă, dintr-un șir”. Se observă astfel că dicționarele înregistrează expresiile la sensuri diferite ale acestui verb.

Dicționarul de sinonime înregistrează 26 de sinonime ale acestiu verb:

SCOÁTE vb. v. copia, excepta, fixa, hotărî, institui, inventa, izbăvi, întocmi, mântui, născoci, orândui, plăsmui, purifica, răscumpăra, reproduce, retrage, rândui, salva, scădea, scorni, stabili, statornici, tălmăci, ticlui, traduce, transpune.

Substantivul cer intră în componența unor unităti frazeologice interpretate în lucrarile de specialitate drept expresii, locuțiuni, sintagme, frazeme.

În Dictionarul explicativ al limbii române (2009), substantivul cer este explicat astfel:

CER2, ceruri, s. n. 1. Spațiu cosmic nesfârșit în care se află aștrii; (mai ales) spațiu de deasupra orizontului unui observator (2), care are o formă aparent emisferică, boltă cerească, firmament. ◊ Expr. Sub cerul liber = în afara unei locuințe, afară.Până-i cerul = niciodată. Ca cerul de pământ sau ca de la cer la pământ, se spune despre o deosebire extrem de mare între două lucruri, două puncte de vedere, două situații etc. A răscoli cerul și pământul = a face tot posibilul (pentru a găsi un lucru pierdut). A se ruga (de cineva) cu cerul (și) cu pământul = a se ruga de cineva insistent. A pica (sau a cădea) din cer = a) a sosi pe neașteptate; b) a nu putea înțelege; a fi străin de aceea ce se întâmplă în jur. Nu pică din cer = nu vine de-a gata. Parcă a picat (sau a căzut) cerul pe mine (sau pe el etc.), exprimă supărarea, rușinea, uimirea cuiva în fața unei situații neașteptate (și neplăcute). Nu s-o face gaură (sau bortă) în cer = n-o să fie cine știe ce pagubă, n-o să se întâmple niciun rău. A făgădui (sau a promite) cerul și pământul = a promite lucruri nerealizabile. ◊ Compus: cerul-gurii = peretele superior al cavității bucale, bolta palatină; palat. 2. Aer, văzduh, atmosferă. ◊ Păsările cerului = păsările zburătoare. 3. Rai1, eden, paradis. ◊ Expr. A fi (sau a se crede) în al șaptelea (sau în al nouălea) cer = a fi extrem de bucuros, de fericit, de mândru. ♦ Putere divină, divinitate, providență. — Lat. caelum. 

NODEX oferă următoarele explicații:

CER1 ~uri n. 1) Spațiu infinit de deasupra pământului, ce pare a avea formă emisferică; bolta cerească; firmament. ~ plin de stele. ◊ Sub ~ pe pământ. În înaltul ~ului la o înălțime foarte mare. Sub ~ul liber în aer liber; afară. A fi departe ca ~ul de pământ (sau ca ~ul și pământul) a constitui un contrast izbitor; a se deosebi foarte mult; a contrasta. A cădea (sau a pica) din ~ a) a veni pe neașteptate; b) a nu fi la curent cu ceea ce se petrece în jur. Nu pică din ~ nu se obține fără eforturi, fără muncă. A făgădui (sau a promite, a jurui) ~ul și pământul a făgădui lucruri irealizabile. Cât îi ~ul și pământul niciodată. ~ul gurii peretele superior al cavității gurii; palatul bucal. 2) Înveliș gazos care înconjoară Pământul; atmosferă; aer; văzduh. ◊ ~ senin atmosferă fără nouri. A ridica pe cineva până la ~ (sau în slava ~ului) a lăuda foarte mult pe cineva; a proslăvi; a glorifica. A fi (sau a se crede) în al șaptelea (sau în al nouălea) ~ a avea o bucurie foarte mare; a fi foarte fericit. 3) (în credințele religioase) Lăcaș al lui Dumnezeu. ◊ A se ruga cu ~ul, cu pământul a ruga foarte tare (din tot sufletul); a implora.Împărăția ~urilor raiul. Nedreptate strigătoare la ~ nedreptate evidentă care provoacă revoltă. /<lat. caelum 

Pe lângă sensurile menționate în cele două dicționare, DEXI înregistrează încă două sensuri: ,,(bis.) Putere divină, Dumnezeu” și ,,(înv.) Acoperământ deasupra unui pat, unui tron ec.”

Pornind de la definițiile date în dicționarele consultate, se pot stabili o serie de sinonome ale substantivului cer, în funcție de sensurile înregistrate; astfel, atunci când este folosit cu sensul de ,,spațiu infinit de deasupra pământului, ce pare a avea formă emisferică”, putem avea termeni sininimi ca boltă, firmament; pentru sensul de ,,înveliș gazos care înconjoară Pământul” sinonimele adecvate sunt aer, văzduh, atmosferă; sensul de ,, lăcaș al lui Dumnezeu” stabilește o relație de sinonimie cu rai, iar sensul ,, putere divină, Dumnezeu” poate fi pus în relație cu divinitate, dumnezeire, pronie, providență.

Dictionarul de sinonime completează lista sinonimelor cu termeni arhaici precum crug, crângul cerului, cu sensul figurat tărie și cu termeni din anatomie pemtru compusul ,,cerul-gurii” – palat, boltă palatină, (înv.) păraț.

În ceea ce privește înregistrarea colocațiilor verbului a scoate, trebuie menționat faptul că din cele 282 cuprinse în inventarul realizat în cadrul acestei lucrări, doar 20 se regăsesc în ultima ediție a Dicționarului explicativ al limbii române, toate având statutul de expresie și doar 12 din totalul de 48 de colocații ale substantivului cer, majoritatea primind același statut de expresie.

INVENTARUL COLOCAȚIILOR VERBULUI A SCOATE

OBSERVAȚII

OBSERVAȚII MORFOSINTACTICE

În ceea ce privește inventarul colocațiilor verbului a scoate, prima observație este că există doar câteva tipare combinative. În ordinea productivității lor, acestea sunt următoarele:

a scoate + substantiv: a scoate bani, a scoate burta, a scoate cântec, a scoate sabia etc.;

a scoate + prepoziție + substantiv: a scoate bin belea, a scoate cu dubla, a scoate de la greu, a scoate la vânzare, a scoate în evidență etc.;

a scoate + substantiv + prepoziție + substantiv: a scoate banii din pungă, a scoate boii fara coarne, a scoate capul pe fereastră, a scoate rufele din boală, a scoate sabia din teacă etc.;

a scoate +(prepoziție) + substantiv + adjectiv:a scoate basma curate, a scoate câștiguri mari etc.;

a-și scoate + (prepoziție) + substantiv: a-și scoate ochii, a-și scoate pâinea, a-și scoate pârleala, a-și scoate din gând, a-și scoate sufletul etc.;

a-i scoate +substantiv:a-i scoate ochii, a-i scoate vorbe, a-i scoate limba;

a scoate + adjectiv: a scoate dator, a scoate vinovat;

a scoate + adverb/locuțiune adverbială: a scoate maximum din…, a scoate în față.

Analizând comportamentul substantivului component, în special din primul tipar, am constatat următoarele aspecte:

substantivul este în cazul acuzativ: a scoate arma / coarne / cuțitul / biștari / o carte / stigăte / pui / mănușile / nasul / cozi / sigiliul / steag alb / un suspin etc. Aceste substantive în acuzativ pot fi substituite prin clitic în structuri conversaționale de tipul:

-A scos cutitul?

-Da, l-a scos.

-A scos biștarii?

-Da, i-a scos.

b) substantivul este, de cele mai multe ori, la numărul singular, articulat hotărât: a scoate burta /cuțitul / limba / pârleala / mahmurul / nasul / sufletul / șmagul / punga / untul / inima (din cineva) / sărăcia (din casă) / smântâna (laptelui) / spinul (din ușă) / viezurele (din vizuină). Mai rar, este articulat nehotărât: a scoate un amanet / un cuțit / un efect / un foc / un oftat / un strigăt / un suspin / un hohot (de râs) / vânzarea (pe ceva ) sau nearticulat: a scoate cuvânt (că)/ cântec / parte / țâfnă / sânge etc. În numeroase exemple, se întâlnește substantivul la plural nearticulat: a scoate câștiguri (mari) / coarne / cozi / flăcări (pe nas) / gologani / ofuri / peri (albi) / pene (cuiva) / pui / strigăte / vorbe (că) sau articulat: a scoate corecturile / banii / armele / coarnele / boii (fără coarne) / castanele (din foc cu mâna altuia) / sticleții (din cap) / (și) dinții (din gură)/ dracii (din cineva).

c) În unele cazuri, substantivul își păstrează integral independența morfosintactică: a scoate bani / bani frumoși / mulți bani, a scoate adevărul / întregul adevăr / adevărul gol-goluț la lumină, a scoate câștiguri mari / nemeritate / ilicite, a scoate corecturile / toate corecturile / câteva corecturi, a scoate efecte / nenumărate efecte / efecte impresionante, a scoate o modă / o nouă modă / o modă trecătoare, a scoate o înjurătură / niște înjurături / multe înjurături.

d) În alte cazuri însă, substantivul își restrânge posibilitățile combinatorii, pierzându-și treptat independența morfosintactică: a scoate flăcări pe nas / multe flăcări pe nas, a scoate gărgăunii din cap / toți gărgăunii, a scoate scântei / multe scântei, a scoate țipete / multe țipete / un țipăt, a scoate ofuri / nenumărate ofuri.

e) Există numeroase cazuri în care substantivul are formă fixă, valențele sale morfosintactice fiind nule: a scoate cântec / coadă / coarne / ochii / sufletul / țâfnă / pene (cuiva) / mahmurul / om / sufletul (din cineva) / nasul / mănușile / nume / sânge.

În ceea ce privește al doilea tipar sintactic, prepoziția cel mai des selectată este din. a) Substantivul este, de cele mai multe ori, la singular, nearticulat: a scoate din boală / belea /bucluc / burtă / din cap / din casă / din cauză / din chichion / din circuit / din circulație / din fire / din functie / din gând / din gunoi / gușă / din iarbă (verde) / din iarnă / din impas / din încurcatură / din joc / din luptă / din (mare) încurcatură / din mânecă / din minte / din mizerie / din mocirlă / din muncă / din necaz / din nevoie / din noroi / din omenie / din pat / din pâine / din pământ / din pepene / din piatră (seacă) / din pulbere / din răbdare / din răboj / din sănătate / din scaun / din serviciu / din strâmtoare / din șa / din tină / din țâțână / din vedere / din viață.În unele cazuri, substantivul este la plural, nearticulat: a scoate din balamale / din lanțuri / minți / din necazuri / din nevoi / din obiele / din oprele / din ori / din pepeni / din rădbări / din sărite / din simțiri / din șipci / din șoșoni / din țâțâni. Foarte rar, substantivul este la plural, articulat hotărât: a scoate din apele (sale) / din boii (lui) / din ghearele (cuiva).

Colocațiile construite cu prepoziția la au în componența lor, de cele mai multe ori, un substantiv la singular, nearticulat: a scoate la arătare / la cale / la cap / la capăt (bun) / căpătâi / concurs / la drum (de boi) / la fel / la iveală / la lecție / la licitație / la liman (bun) / la lumină / la maidan / la mezat / la necaz / la obraz / la pensie / la pierzare / la reformă / la selemet / la sfârșit / la tablă / la tobă / la țeft / la vânzare / la vânzător / la vedeală / la vedere. Rar, substantivul este articulat nehotărât: a scoate la un cap / la un capăt / la un căpătâi / la un fel /la un liman / la un sfârșit sau este la plural, nearticulat: a scoate la covrigi / la pepeni / la obraze / la boi (breji).

Colocațiile construite cu prepoziția în au substantivul din componență exclusiv la singular, nearticulat: a scoate în cale / în capăt (de ață) / în evidență / în lume / în maidan / în relief / la tipar / în valoare / în vânzare / în vileag.

Prepoziția simplă de apare în trei colocații: a scoate de minciună / de vânzare / de unde o ști; în alte câteva colocații apar prepoziții compuse precum: de la – a scoate de la greu / de la nazar / de la necaz / de la novoie; de pe – a scoate de pe listă; de după – a scoate de după gratii.

Prepozitia pe apare în două colocații: a scoate pe piață, a scoate pe ușă afară;

Al treilea tipar combinativ este deosebit de productiv, substantivul-component fiind:

la numărul singular, articulat hotarât: a scoate capul în lume, a scoate capul la suprafață,a scoate capul pe ușă, a scoate capul pe fereastră, a scoate carbunele din foc cu mâna altuia, a scoate apa din piatră seacă, a scoate coasta de drac (din cineva), a scoate cuvântul cu cangea / din gură cu cangea, a scoate fierea din cineva, a scoate luleaua de la ciubuc, a scoate mahmurul din om, a scoate nasul la iveală, a scoate obrazul în lume, a scoate pielea de pe cineva, a scoate sabia din teacă, a scoate sărăcia din casă, a scoate smântâna de pe lapte, a scoate spinul din ușă, a scoate (și) sufletul din om, a scoate vulpea din bârlog, a scoate fiara/vânatul/viezurele din vizuină, a scoate zer din piatră;

la numărul singular, articulat nehotărât: a scoate un acuzat de sub acuzație, a scoate un elev la lecție, a scoate un foc de la inimă, a scoate un hohot de râs, a scoate un lucru la capăt, a scoate un oftat de ușurare, a scoate un om din cineva, a scoate un strigăt de bucurie/de spaimă, a scoate un suspin de ușurare, a scoate un țipăt de bucurie;

la numărul plural, articulat hotărât: a scoate boii fără coarne, a scoate castanele din foc/din spuză (cu mâna altuia), a scoate cărbunii din foc/spuză (cu mâna altuia), a scoate sticleții din cap (cuiva), a scoate (și ) dinții/maselele din gură, a scoate rufele din boală, a scoate, a scoate prostiile/gargăunii din cap (cuiva)

la numărul plural, nearticulat: a scoate flăcări pe nas, a scoate panglici pe nas, a scoate parale din ceva, a scoate țipete de durere, a scoate vorbe din traistă.

4) În colocațiile care au în structura lor, pe lângă verbul a scoate, un substantiv determinat de un adjectiv, substantivul este fie la singular articulat hotărât/nearticulat: a scoate basma curată, a scoate batistă curată, a scoate la capăt bun, a scoate la sfârșit bun, a scoate păr alb (cuiva), a scoate cu obrazul curat, fie la plural nearticulat: a scoate bani bunișori, a scoate peri albi (cuiva), a scoate țipete ascuțite, a scoate vorbe rele (cuiva).

5) Tiparul combinativ ,,a-și scoate + (prepoziție) + substantiv” nu este foarte productiv, substantivul-component fiind, de cele mai multe ori, la singular, articulat hotărât:

a-și scoate pâinea / pârleala / căciula / limba / sufletul / capul (de la) / ceva din cap sau la plural: a-și scoate ochii (cu ceva/pentru cineva/unul altuia).

6) Nici următorul tipar combinativ nu este productiv, dicționarele înregistrând câteva colocații în care substantivul este fie la singular articulat hotărât/nearticulat: a-i scoate sufletul, a-i scoate limba, a-i scoate vorbă (că), fie la plural articulat hotărât/nearticulat: a-i scoate ochii, a-i scoate dinții (din gură), a-i scoate vorbe (rele).

7) Dicționarele înregistrează doar două colocații formate după tiparul ,,a scoate + adjectiv”: a scoate dator, a scoate vinovat;

8) Tiparul ,,a scoate + adverb/locuțiune adverbială” înregistrează două colocații: a scoate maximum din…, a scoate în față.

Cât privește determinarea, există următoarele situații:

determinanții în dativ sunt ai verbului a scoate: a-i scoate ochii cuiva, a-i scoate sufletul cuiva, a-i scoate vorbă cuiva, a-i scoate și dinții din gură cuiva, a scoate oasele cuiva, a scoate peri albi cuiva, ascoate pene cuiva;

determinanții prepoziționali sunt ai grupului verbal: a scoate parale din ceva, a scoate mahmurul din cineva, a scoate șapte piei de pe cineva, a scoate din fundul pământului ceva/pe cineva, a scoate inima din cineva, a scoate fierea din cineva, a scoate la capăt cu cineva, a scoate din fire afară pe cineva;

unii determinant propoziționali sunt ai substantivului: a scoate cuiva vorbă/cuvânt că e necinstit.

Regentul-component al colocației impune următoarea funcție sintactică termenului subordonat:

-de atribut ( regent este substantivul): a scos în evidență un punct important, scoate ofuri repetate, a scos o modă trecătoare, a scos pui mulți, scotea strigăte disperate

a scos o înjurătură urâtă;

-de obiect indirect (regent este verbul): îi scoate vorbe rele prietenei, a scos peri albi părinților, i-a scos ochii pentru greșeli, le-a scos sufletul cu prostiile lui, i-a scos gărgăunii din cap prietenului său;

-de obiect direct (regent este verbul): scoate în valoare o melodie, a scos în evidență greșelile, va scoate în afara legii prostituția, va scoate la vânzare produse agricole, a scos la iveală adevărul, l-au scos la pensie pe director, l-a scos din funcție pe inginer, i-a scos din minți pe profesori, s-au scos din circulație bancnotele vechi, au scos din circuit aparatul nefuncțional, și-a scos prietenul din mizerie, a scos cartea din pământ, din iarbă verde, i-a scos din pepeni pe supraveghetori;

-de obiect prepozițional (regent este verbul): a scos-o la capăt cu proiectul, a scos limba după profesor, scoate parale din afaceri ilicite, a scos mahmurul din colegi,

scoate șapte piei de pe angajați.

În ceea ce privește statutul, considerăm că numeroase îmbinări sunt înregistrate incorect în dicționare, având în vedere caracteristicile lor.

Pornind de la particularitățile care țin de specificul locuțiunilor (,,gradul sporit de sudură al elementelor acestor îmbinări se manifestă prin incapacitatea substantivului de a funcționa morfologic și/sau sintactic”, ,, conservarea arhaismelor lexicale, semantice, morfologice și a unor forme lexicale ieșite din uz” (Prof. univ. dr. Cecilia Căpățînă, ,, Programa analitică, Disciplina : Opțional A1 limba română (frazeologie), Anul III, Semestrul I, II) ,am încadrat în această categorie următoarele colocații: a scoate afară o proclamație/de după gratii//la vânzare/din circuit/din circulație/din functie/din încurcătură/din joc/din lanțuri/din luptă/din mânecă/din muncă/din pat/din scaun/din vedere/din serviciu/din șa/din șipci/din umbră/din vedere/din viață/în afara legii/în lume/la tipar/în valoare/învățăminte/la concurs/la lecție/la tablă/limba la licitație/la lumină etc., datorită pierderii totale sau parțiale a independenței morfosintactice a substantivului din componența acestora, iar următoarele colocații au fost încadrate în aceeași categorie datorită prezenței în îmbinare a unor cuvinte deloc sau rar folosite în limba româna actuală în afara locuțiunilor: a scoate din răbdări/din sărite/din răboj/din simțiri/din strâmtoare/din minți/din sănătate/din țâțâni/la arătare/la iveală/la obraz/la mezat/la liman/în vileag/ponoasele/gologani/de la necaz/ la selemet/la pierzanie/la țeft/mahmurul/din cineva/ poponeț/pârleala/șmagul din cineva etc.

Pe de altă parte, întrucât prezintă particularități specifice expresiilor (,,acordăm, după cum se vede, în precizare conceptului de expresie, întâietate absolută criteriului expresivității și organizării interne clare” Prof. univ. dr. Cecilia Căpățînă, ,, Programa analitică, Disciplina : Opțional A1 limba română (frazeologie), Anul III, Semestrul I, II, pag. 11 “), următoarele colocații au fost incluse în această categorie: a scoate scântei pe nas/sărăcia din casă/două piei de pe oaie/dracii din cineva/după el cu bucățeaua/fierea din cineva/fiara din vizuină/inima din cineva/la boi breji/la drum de boi/oasele cuiva/obrazul în lume/panglica cu cap cu tot etc.

Întrucât ,,orice fel de determinare a componentului neverbal al îmbinării este un argument în favoarea menținerii (chiar parțiale) a individualității semantice și morfosintactice a acestuia, deci interpretare ca locuțiune a combinației respective nu are un suport”( Prof. univ. dr. Cecilia Căpățînă, ,, Programa analitică, Disciplina : Opțional A1 limba română (frazeologie), Anul III, Semestrul I, II), următoarele colocații au fost incluse în categoria îmbinărilor libere: a scoate efecte deosebite/minunate/multe efecte, a scoate o copie a ceva/numeroase copii/o copie ilegală, a scoate o înjurătură urâtă/grozavă/multe înjurături, a scoate o modă nouă/trecătoare, a scoate țipete de spaimă/de plăcere/ascuțite, a scoate pui mulți/golași/negri.

OBSERVAȚII SEMANTICE

Din punct de vedere semantic, la analiza unităților frazeologice ale verbului a scoate se constată următoarele aspecte:

1)sensul global al îmbinării este compus din sensurile celor doi termeni alcătuitori: a scoate burta / capul pe ușă / dator / de vânzare / de după gratii / din greu / din noroi / din pat / nasul /obrazul / la licitație / limba / sabia / o carte etc. Sudarea semantică face posibilă înlocuirea grupului cu un sinonim. Pentru unele din aceste îmbinări există sinonime care sunt derivate verbale ale substantivului-component:

a scoate țipete=a țipa, a scoate ofuri=a ofta, a scoate un suspin=a suspina, a scoate un hohot de râs=a râde cu hohote, a scoate o înjurătură=a injura, a scoate la vânzare=a vinde, a scoate în evidență=a evidenția, a scoate în relief=a relief, a scoate la aratare=a arăta, a scoate la reformă=a reforma, a scoate la pensie=a pensiona a scoate câștiguri (mari)=a câștiga a scoate sigiliul=a desigila, a scote o copie (a ceva)=a copia (ceva).Pentru altele, fie sudura semantică nu s-a produs și grupul nu are sinonim verbal: a scoate adevărul la lumină, a scoate afară o proclamație, a scoate arma, a scoate din mizerie, a scoate din necaz, a scoate la lecție, a scoate în lume, a scoate în afara legii, a scoate la capăt, a scoate o modă, fie s-a produs, dar sinonimul verbal nu are vreo legătură cu componentul substantival: a scoate capul din…=a salva viața, a scoate abur pe gură=a vorbi zadarnic, a scoate cu dubla=a scoate prea mult, a scoate cuvânt că…=a bârfi, a scoate cuțitul=a sari la bătaie, a scoate de minciună=a da la iveală un neadevăr susținut de cineva, a scoate din burtă=a spune o minciună, a scoate din fire=a zăpăci, a scoate din pat=a însănătoși, a scoate pieptul în afară=a se îngâmfa, a scoate scântei=a lucra intens etc.

2) în multe cazuri, sensul global e dat de substantiv: a scoate la vânzare, a scoate în evidență, a scoate învățăminte (din ceva), a scoate la concurs, a scoate un acuzat de sub acuzație, a scoate un amanet, a scoate un cuțit, a scoate la vedere, a fi scos la raport, a scoate vorbe (că), a scoate colț, a scoate adevărul la lumină etc.

3)sensul global nu are o legătură evidentă cu sensurile elementelor componente (unele dintre sensuri sunt metaforice): scoate abur/aburi pe gură încercând să-l convingă, e atât de descurcăreț încât scoate apă din piatră (seacă), a scos asul din mânecă la momentul potrivit, scoate castanele/cărbunele/cărbunii din foc/din spuză cu mâna altia, îi scoate coarne Mariei, l-a scos cu obrazul curat, a scos-o din gura lupului, scoate părinții din țâțână/ țâțâni, a scos smagul/șmagul din el etc.

Unele colocații au în componența lor substantive din diferite registre ale limbii: registrul popular – a scoate țâfnă (cuiva), a scoate la pierzare, a scoate din țâțâni, a scoate din bucluc, registrul arhaic – a scoate la salamet, a scoate la vedeală, a scoate din răboj, a scoate de la nazar, a scoate din obiele, a scoate la țeft, registrul regional – a scoate poponeț, a scoate șmagul (din cineva), a scoate din chichion, registrul colocvial – a scoate din belea, registrul argotic (vulgar) – a scoate din rahat.

Unele colocații pot avea substantivul-component și la singular, și la plural, însă sensul nu se modifică, indiferent de numărul substantivului: a scoate vorbă/vorbe (că), a scoate coadă/cozi cuiva, a scoate păr/peri albi cuiva, a scoate din țâțână/țâțâni pe cineva, a scoate din răbdare/răbdări pe cineva, a scoate din pepene/pepeni pe cineva, a scoate din necaz/necazuri, a scoate de la nevoie/nevoi, a scoate abur/aburi pe gură.

INVENTARUL COLOCAȚIILOR SUBSTIVULUI CER

OBSERVAȚII

OBSERVAȚII MORFOSINTACTICE

Majoritatea colocațiilor substantivului cer includ în componența lor un verb, substantivul fiind de cele mai multe ori la numărul singular, articulat hotărât: a cădea/a pica cerul pe cineva, a răscoli cerul și pământul, a se ruga (de cineva) cu cerul (și) cu pământul, când s-o lipi cerul și pământul, până-i cerul , cât îi cerul și pământul, etc.

În numeroase colocații substantivul apare la numărul singular, nearticulat, însoțit de prepoziție:

în: cu o falcă în cer și cu una în pământ, (doar) nu s-o face gaură/bortă în cer, a ști și toaca în/din cer

din: a pica/ a fi picat/ a cădea din cer, a se crede căzut (sau coborât cu hârzobul) din cer

la: strigător la cer, a ridica (pe cineva) până la cer

sub: sub cer

Există colocații înregistrate drept îmbinări fixe în DEXI sau sintagme în MDA, în a căror componență se găsește substantivul în cazul genitiv, articulat hotărât: poala-cerului, păsările cerului, scara cerului, brâul cerului, crîngul cerului, crugul cerului, la poalele cerului, inima cerului, toarta/torțile cerului. În două colocații substantivul apare la numărul plural, articulat hotărât în cazul genitiv: împăratul cerurilor, împărăția cerurilor.

OBSERVAȚII SEMANTICE

Din punct de vedere semantic, se constată următoarele aspecte:

-sensul global al îmbinării este compus din sensurile termenilor alcătuitori: departe ca cerul de pământ, la poalele cerului, ca de la cer la pământ, sub cer, sub cerul liber;

-sensul global nu are legătură evidentă cu sensurile elementelor componente (unele dintre sensuri sunt metaforice): a fi negru în cerul gurii, a răscoli cerul și pământul , a se rupe zăgazurile cerului, cu o falcă în cer și cu una în pământ, (doar) nu s-o face gaură/bortă în cer, a se ruga (de cineva) cu cerul (și) cu pământul, brâul cerului etc.

Se observă asocierea substantivului cer cu substantivul pământ, care este folosit pentru a indica ideea de distanță ( în departe ca cerul de pământ, ca de la cer la pământ/ ca cerul de pământ, când s-o lipi cerul de pământ, cu o falcă în cer și una în pământ) sau este folosit pentru a sugera ideea de ansamblu, de totalitate ( în a făgădui/a promite cerul și pământul, a răscoli cerul și pământul, a se ruga (de cineva) cu cerul (și) cu pământul, cât îi cerul și pământul).

CONCLUZII

Originalitatea lucrării constă în excerptarea colocațiilor verbului a scoate și ale substantivului cer din următoarele dicționare: Dicționarul explicativ al limbii române ( DEX '09, ediția a II-a revăzută și adăugită), Mic dicționar academic (MDA, vol I), Dicționarul explicativ ilustrat al limbii române (DEXI), Marele dicționar de expresii românești, de Marin Bucă (MDER), Dicționarul frazeologic al limbii române, de Mile Tomici, (DFLR). Pentru completarea sensurilor, au fost consultate și următoarele dicționare: Dicționarul limbii române moderne ( cu ortografia modificată conform normelor din 1993), Dicționarul de argou al limbii române, de George Volceanov, Dicționarul religios, de Ion M. Stoian, Dicționarul de sinonime, de Mircea și Luiza Seche, Noul dicționar explicativ al limbii române (NODEX, Editura Litera).

Inventarul colocațiilor excerptate din dicționarele amintite este completat cu unități frazeologice ale verbului a scoate și ale substantivului cer descoperite cu ajutorul motorului de căutare-găsire Google care nu apar în niciun dicționar.

Astfel, inventarul unităților frazeologice ale verbului a scoate conține un număr de 282 de colocații, dintre care doar 6 nu sunt înregistrate în dicționare, iar inventarul unităților frazeologice ale substantivului cer conține 48 de colocații, două nefiind incluse în niciun dicționar.

Un aspect important tratat în lucrare este acela al stabilirii statutului îmbinărilor inventariate. Majoritatea colocațiilor apar în dicționarele consultate drept expresii, excepție făcând DFLR care le menționează statutul de frazem și MDA, care în unele cazuri apelează la noțiunile de sintagmă sau compus. Se constată o folosire improprie și abuzivă a termenului expresie; în precizarea conceptului de expresie, lingviștii dau întâietete absolută criteriului expresivității și organizării sintactice clare. Astfel, considerăm că în dicționarele explicative înregistrarea statutului multor îmbinări este incorectă. Spre exemplu, DEXI atribuie statutul de expresie unor îmbinări precum: a scoate corecturile/la vânzare/din circuit/din circulație/din context/din încurcătură/din joc/din lanțuri/din mânecă/din umbră/din viață, deși sunt lipsite de expresivitate, iar prin pierderea autonomiei morfosintactice a elementelor neverbale din colocație poate fi susținut caracterul locuțional al acestora. Același lucru se observă și în cazul unor îmbinări cum ar fi: a scoate din rabdări/din simțiri/din raboj/din sărite/la mezat/la liman/la iveală/la vedeală/la țeft/pârleala/ponoasele/șmagul/poponeț/gologani cărora li se atribuie statutul de expresie, însă conservarea arhaismelor lexicale, semantice, morfologice și a unor forme lexicale ieșite din uz este un argument hotărâtor al caracterului de locuțiune.

În plus, am remarcat gradul sporit de expresivitate și organizarea internă clară a unor îmbinări ca: a scoate scântei pe nas/săracia din casă/dracii din cineva/fiara din vizuină/la boi breji/panglica cu cap cu tot, fapt ce conduce la încadrarea acestora în categoria expresiilor.

În schimb, colocații ca: a scoate efecte/o copie a ceva/o exclamație/o înjurătură/o modă/pui/un amanet, în care termenul neverbal prezintă încă semne ale individualității lui morfosintactice au fost considerate doar îmbinări verbale libere.

Considerăm că rezultatul inventarierii colocațiilor verbului a scoate și ale substantivului cer poate constitui un util instrument de informare pentru cei interesați să cunoască și să utilizeze corect resursele expresive ale limbii române.

INDEX

INVENTARUL COLOCAȚIILOR VERBULUI A SCOATE

A alerga după ceva/ cineva cu limba scoasă

A da cu banița și a scoate cu ciurul

A fi scos din uclea

A fi scos la raport

A munci/a alerga până-și scoate ochii

A nu mai scoate (pe cineva) din…

A nu scoate nicio vorbă

A nu ști pe unde să scoți cămașa

A o scoate la capăt cu cineva

A(-i) scoate ochii (pentru ceva)

A scoate (a-și arăta) armele

A scoate abur/aburi pe gură

A scoate adevărul la lumină

A scoate afară o proclamație

A scoate apă din piatră (seacă)

A scoate arma/sabia (din teacă)

*A scoate artileria grea

A scoate asul din mânecă

A scoate bani bunișori

A scoate bani din…

A scoate banii/biștari/bani din buzunar/din pungă

A scoate bani din piatră seacă

A scoate basma curată

A scoate boii (din jug/din plug) fără coarne

A scoate burta

A scoate capul de la…/din

A scoate capul din apă/la suprafa-ță/la fereastră

A scoate capul din laț

A scoate capul în lume

A scoate capul pe ușă

A scoate castanele/cărbunele/cărbunii din foc/din spuză pentru altul/cu mâna altuia

A(-și) scoate căciula

A scoate cântec cuiva

A scoate câștiguri mari de pe urma…

A scoate cât ai clipi din ochi

A(-și) scoate ceva din cap

A scoate (cuiva) ceva pe nas

A scoate coadă cuiva

A scoate coarne

A scoate coarne cuiva

A scoate coarnele

A scoate coasta de drac din cineva/din femei

A scoate colț

A scoate corecturile

A scoate cozi cuiva

A scoate cu dubla

A scoate cu obrazul curat

A scoate cu picioarele înainte pe cineva

A scoate cu toba (cuiva)

A scoate cuțitul/un cuțit

A scoate cuvânt/vorbă că…

A scoate cuvântul din gură cu cangea/cu sfredelul

A scoate (pe cineva) dator

A scoate de după gratii (pe cineva)

A scoate de la greu (pe cineva)

*A scoate de la naftalină

A scoate de la nazar (pe cineva)

A scoate de la necaz (pe cineva)

A scoate de la nevoie/nevoi(pe cineva)

A scoate de minciună (pe cineva)

A scoate de pe listă

A scoate de unde o ști (ceva sau pe cineva)

A scoate de/la vânzare

A scoate (pe cineva) din încurcătură/impas

A scoate din ale lui

A scoate din apatia sa

A scoate din apele sale

A scoate din balamale (pe cineva)

A scoate din belea

A scoate din boală

A scoate din boii lui

A scoate din bucluc

A scoate din burtă

A scoate din cap

A scoate din capul cuiva

A scoate din casă

A scoate din cauză (pe cineva)

A scoate din chichion

A scoate din circuit

A scoate din circulație

A scoate din context

*A scoate din criză

A scoate din fire (afară)/din minți/din simțiri pe cineva

A scoate din fire cu palavrele

*A scoate din foame

A scoate din funcție

A scoate din fundul pământului (ceva sau pe cineva)

A(-i) scoate (cuiva) (ceva) din gând

A scoate (pe cineva) din ghearele cuiva

A scoate din greu

A scoate din gunoi (pe cineva)

A scoate din gura lupului

A scoate din gură când cald, când rece

A scoate din gușă

A scoate din iarbă verde (ceva sau pe cineva)

A scoate (pe cineva) din iarnă

A scoate din joc (pe cineva)

A scoate din lanțuri

A scoate din luptă

A scoate din mânecă

A scoate din mizerie/mocirlă/ noroi/pământ/pulbere (pe cineva)

A scoate din muncă (pe cineva)

A scoate din necaz/necazuri/nevoi/nevoie (pe cineva)

A scoate din obiele

A scoate din omenie (pe cineva)

A scoate din oprele (pe cineva)

A scoate din ori (pe cineva)

A scoate din papuci pe cineva

A scoate din pat

A scoate din pământ/din iarbă verde (ceva sau pe cineva)

A scoate din pâine pe cineva

A scoate din pepene/ pepeni (pe cineva)

A scoate din piatra seacă

A scoate din răbdare/răbdări (pe cineva)

A scoate din răboj (afară) (pe cineva)

A scoate din sanătate (pe cineva)

A scoate din sărite (pe cineva)

A scoate din sărite și pe un sfânt

A scoate din scaun

A scoate din serviciu pe cineva

A scoate din simțiri (pe cineva)

A scoate din strâmtoare pe cineva

A scoate din șa (pe cineva)

A scoate din șipci (pe cineva)

A scoate din tină (pe cineva)

A scoate din toate răbdările (pe cineva)

A scoate din țâțână/ țâțâni

A scoate din umbră

A scoate din vedere

A scoate din viață/dintre cei vii

A scoate dinții și măselele din gură cuiva

A scoate două piei de pe oaie

A scoate dracii din cineva

A scoate după el cu bucățeaua

A scoate efecte/un efect

A scoate fiara din vizuină

A scoate fierea din cineva

A scoate flăcări pe nas

A scoate gărgăunii din cap (cuiva)

A scoate ghearele

A scoate gologani

A scoate iar capul în lume

A scoate inima din cineva

A scoate în afara legii

A scoate în capăt de ață

A scoate în evidență

A scoate în evidență greșelile

A scoate în evidență punctele slabe

A scoate în evidență un punct

A scoate în față

A scoate în lume (pe cineva)

A scoate în relief

A scoate în valoare (ceva)

A scoate în vileag

A scoate în/la cale (cu cineva)

A scoate în/la maidan

A scoate în/la vânzare/vânzător (cu tobă)

A scoate învățăminte din ceva

A scoate la (un) fel (bun) (cu cineva sau cu ceva)

A scoate la arătare

A scoate la boi breji

A scoate la cap/capăt/căpătâi bun (cu cineva sau cu ceva)

A scoate la concurs

A scoate la covrigi

A scoate la drum de boi

A scoate la iveală

A scoate la lecție

A scoate la licitație (ceva)

A scoate la liman (bun)

A scoate la lumina zilei

A scoate la lumină

A scoate la mezat (ceva)

A scoate la necaz (pe cineva)

A scoate la obraz/obraze

A scoate la pensie (pe cineva)

A scoate la pepeni

A scoate la pierzare

A scoate la reformă

A scoate la salamet

A scoate la selemet

A scoate la sfârșit (bun) (cu cineva sau cu ceva)

A scoate la tablă

A scoate la tipar

A scoate la tobă (bunurile cuiva)

A scoate la țeft

A scoate la vedeală

A scoate la vedere

A scoate lapte (și) din piatră (seacă)

A scoate limba

A(-i) scoate limba (cuiva/la cineva)

A scoate limba de căldură

A(-și) scoate limba de un cot (muncind, lucrând, alergând etc.)

A scoate luleaua de la ciubuc

A scoate mahmurul (din cineva)

A scoate maximum din…

A scoate mănușile

*A scoate mirosul (de tutun, de mucegai etc)

A scoate nasul (afară/la iveală)

A scoate nouă piei (de pe cineva)

A scoate nume (rău)(cuiva)

A scoate o carte

A(-și) scoate ochii (cu ceva)

A(-și) scoate ochii (pentru cineva)

A(-și) scoate ochii unul altuia

A scoate o copie a ceva

A scoate o exclamație de dispreț

A scoate o înjurătură

A scoate o modă

A scoate oasele cuiva

A scoate obrazul în lume

A scoate ofuri

A scoate om de nimic din el

A scoate om din cineva

A scoate panglica cu cap cu tot

A scoate panglici pe nas

A scoate parale din ceva

A scoate parte (cuiva)

A scoate păr/peri albi cuiva

A(-și) scoate pâinea/mămăliga

A(-și) scoate pârleala

A scoate pe cineva din rahat

A scoate pe nas (cuiva ceva)

A scoate pe piață

A scoate pe ușă afară

A scoate pene cuiva

A scoate pielea de pe cineva

A scoate pieptul în afară

A scoate (cuiva) plombele

A scoate ponoasele

A scoate poponeț

A scoate prostiile/sticleții din capul cuiva

A scoate pui

A scoate punga

A scoate rădăcină pătrată/cubică

A scoate rufele din boală

A scoate sărăcia din casă

A scoate (cuiva) sânge

A scoate scântei

A scoate sigiliul

A scoate smagul/șmagul(din cineva)

A scoate smântâna de pe lapte/laptelui

A scoate spinul din ușă

A scoate steag alb

A scoate strigăte/un strigăt/un țipăt

A scoate sufletul (cuiva)

A(-și) scoate sufletul

A scoate șapte piei (de pe cineva)

A scoate și dinții/măselele din gură cuiva

A scoate și pe dracu din el

A scoate și sufletul din om/cineva

A scoate tot ce a mâncat

A scoate tot din el

A scoate țâfnă (cuiva)

A scoate țipete ascuțite

A scoate țipete de durere

A scoate un acuzat de sub acuzație

A scoate un amanet

*A scoate un dinte

A scoate un foc

A scoate un foc de la inimă

A scoate un hohot de râs

A scoate un oftat

A scoate un strigăt de spaimă

A scoate un strigăt/țipăt de bucurie

A scoate un suspin

A scoate un suspin/un oftat de ușurare

A scoate untul din cineva

A scoate văpăi din gură

A scoate vânatul/viezurele/vulpea din bârlog/vizuină

A scoate vinovat

A scoate vinul de pe drojdii

A scoate vorbă/vorbe că

A scoate vorbe (rele) pe socoteala cuiva

A scoate vorbe din traistă

A scoate zer din piatră (seacă)

Cu sabia scoasă

Cui pe cui se scoate

De departe calu-ți bate, de aproape ochii-ți scoate

Fuge de-și scoate ochii

Pe unde scot/scoți cămașa?

Prinde orbul, scoate-i ochii

Scos ca din cutie

*Scos din cap

*Scos din minți

*Scos din sărite

INVENTARUL COLOCAȚIILOR SUBSTANTIVULUI CER

A cădea/a pica cerul pe cineva

A făgădui/a promite cerul și pământul

A fi negru în cerul gurii

A fi soarele în crucea cerului

A fi/ a se crede în al șaptelea/nouălea cer

A nu avea nici cer, nici pământ

A pica/ a fi picat/ a cădea din cer

A privi la cer

A răscoli cerul și pământul

A ridica (pe cineva) până la cer/în slava cerului

A se crede căzut (sau coborât cu hârzobul) din cer

A se ruga (de cineva) cu cerul (și) cu pământul

A se rupe zăgazurile cerului

A se sui la cer

A ști și toaca în/din cer

Brâul luminos al cerului

Brâul cerului

Ca de la cer la pământ (sau ca cerul de pământ)

*Casele Cerului

*Căzut din cer

Când s-o lipi cerul și pământul

Cât îi cerul și pământul (sau până-i cerul)

Cerul curat de trăsnet nu se teme

Cerul gurii

Cerul să fie lăudat!

(Cu) cerul și pământul

Crîngul cerului

Crugul cerului

Cu o falcă în cer și cu una în pământ

Departe ca cerul de pământ

*Harta cerului

Inima cerului

Împăratul cerurilor

Împărăția cerurilor

În înaltul/înălțimea/ slava cerului

La poalele cerului

(Doar) nu pică din cer

(Doar) nu s-o face gaură/bortă în cer

Orbul cerului

Până-i cerul

*Până la / în cer

Picat din cer

Poala-cerului

Păsările cerului

*S-a rupt cerul

Scara cerului

*Slavă cerului!

Strigător la cer/ceruri

Sub cer

Sub cerul liber

Toarta/torțile cerului

Vârtutea cerului

SURSE

Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită (DEX 2012) , București, Editura Univers Enciclopedic Gold, 2012

Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române , editia a II-a, revizuiă si adaugită (DOOM), București, Editura Univers Enciclopedic Gold, 2010

Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Micul dicționar academic(MDA), Editura Univers Enciclopedic Gold, 2002, p. 361, 375-377

Academia Română , Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Dicționarul limbii române moderne, Editura Academiei, 1958 (cu ortografie modificată conformnormelor din 1993)

Bucă, Marin, Marele dicționar de expresii romanești (MDER), București, Editura Meteor Press, 2012, p. 98, 537-539.

Institutul de Filologie Română „A. Philippide“ și Universitatea „Al. I. Cuza“, Dictionar explicativ ilustrat al Limbii Române (DEXI), Editura ARC & GUNIVAS, 2007, p.479-480, 2197

Ion M. Stoian, Dicționar religios, Editura Garamond, 1994

Litera Internațional, Noul dicționar explicativ al limbii române (NODEX), Editura Litera Internațional, 2002

Seche, Mircea, Seche, Luiza, Dicționar de sinonime, Editura Litera Internațional, 2002

Șăineanu, Lazăr, Dicționar universal al limbii române, ediția a VI-a, Craiova, Editura „Scrisul Românesc”, 1929

Tomici, Mile, Dicționarul frazeologic al Limbii Române (DFLR), Editura Vestala Saeculum, 2009, p. 568-576, 871

Volceanov, George, Dicționar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007

http://www.scoaladeastrologie.ro

http://ro.wikipedia.org

http://dictionareonline.duv.ro/dictionarlocutiunisiexpresii

www.parinti.com

www.ziare.com/articole/otet+mirosuri

www.antenastars.ro

www.ovidiublag.ro

http://www.libertatea.ro

http://jurnalul.ro/

www.wall-street.ro

http://www.yuppy.ro/

http://m.stiri.tvr.ro

BIBLIOGRAFIE

Căpățînă, Cecilia, Instantanee lingvistice II, Craiova, Editura „Scrisul Românesc”, 2013, p.24, 102

Căpățînă, Cecilia, Elemente de frazeologie, Craiova, Editura Universitaria , 2007,

Zafiu, Rodica, Diversitate stilistică în româna actuală, București, Editura Universității din București, 2001

Academia Română , Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan” (coordonator Valeria Guțu-Romalo), Gramatica limbii române (GALR), vol I Cuvântul, vol II Enunțul, Tiraj nou, revizuit, București, Editura Academiei Române, 2008

Academia Română , Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan” (coordonator Gabriela Pană Dindelegan), Gramatica de bază a limbii române (GBLR), București, Editura Univers Enciclopedic Gold, 2010.

SURSE

Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită (DEX 2012) , București, Editura Univers Enciclopedic Gold, 2012

Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române , editia a II-a, revizuiă si adaugită (DOOM), București, Editura Univers Enciclopedic Gold, 2010

Academia Română, Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Micul dicționar academic(MDA), Editura Univers Enciclopedic Gold, 2002, p. 361, 375-377

Academia Română , Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan”, Dicționarul limbii române moderne, Editura Academiei, 1958 (cu ortografie modificată conformnormelor din 1993)

Bucă, Marin, Marele dicționar de expresii romanești (MDER), București, Editura Meteor Press, 2012, p. 98, 537-539.

Institutul de Filologie Română „A. Philippide“ și Universitatea „Al. I. Cuza“, Dictionar explicativ ilustrat al Limbii Române (DEXI), Editura ARC & GUNIVAS, 2007, p.479-480, 2197

Ion M. Stoian, Dicționar religios, Editura Garamond, 1994

Litera Internațional, Noul dicționar explicativ al limbii române (NODEX), Editura Litera Internațional, 2002

Seche, Mircea, Seche, Luiza, Dicționar de sinonime, Editura Litera Internațional, 2002

Șăineanu, Lazăr, Dicționar universal al limbii române, ediția a VI-a, Craiova, Editura „Scrisul Românesc”, 1929

Tomici, Mile, Dicționarul frazeologic al Limbii Române (DFLR), Editura Vestala Saeculum, 2009, p. 568-576, 871

Volceanov, George, Dicționar de argou al limbii române, Editura Niculescu, 2007

http://www.scoaladeastrologie.ro

http://ro.wikipedia.org

http://dictionareonline.duv.ro/dictionarlocutiunisiexpresii

www.parinti.com

www.ziare.com/articole/otet+mirosuri

www.antenastars.ro

www.ovidiublag.ro

http://www.libertatea.ro

http://jurnalul.ro/

www.wall-street.ro

http://www.yuppy.ro/

http://m.stiri.tvr.ro

BIBLIOGRAFIE

Căpățînă, Cecilia, Instantanee lingvistice II, Craiova, Editura „Scrisul Românesc”, 2013, p.24, 102

Căpățînă, Cecilia, Elemente de frazeologie, Craiova, Editura Universitaria , 2007,

Zafiu, Rodica, Diversitate stilistică în româna actuală, București, Editura Universității din București, 2001

Academia Română , Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan” (coordonator Valeria Guțu-Romalo), Gramatica limbii române (GALR), vol I Cuvântul, vol II Enunțul, Tiraj nou, revizuit, București, Editura Academiei Române, 2008

Academia Română , Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan” (coordonator Gabriela Pană Dindelegan), Gramatica de bază a limbii române (GBLR), București, Editura Univers Enciclopedic Gold, 2010.