Basmul In Actul Educativ

Autoarea Isabela Elena Spirea, în lucrarea Basmul și importanța lui în educație, identifică aspectele fundamentale ale studiului limbi și literaturii române în învățământul primar, spunând că „limba și literatura română, ca disciplină școlară, își aduce pe deplin contribuția la formarea culturii general umaniste și științifice a elevilor, la modelarea personalității acestora, cu foloase imediate și de perspectivă, oferind date variate pentru înțelegerea corectă a societății și pentru dobândirea instrumentelor de muncă intelectuală.” [Spirea, 2011, pag.59]

Însușirea limbii și a elementelor de limbă, pentru elev, este esențială, ținându-se seama de aspectele sociale, formarea identității individuale și societale, dar și de integrarea individului în societatea din care acesta este parte, încă de la naștere. Prin prisma pregătirii elevului pentru viața de adult este important să se țină seama de cunoașterea societății, dar și a celorlalte societăți umane. Pregătirea elevului începe prin cunoașterea limbii și a elementelor specifice acestui, spre a putea comunica, pentru a-i fi cu putință să decidă și să analizeze, dar și în folosul modelării sufletului.

Sufletul uman este cea mai complexă caracteristică a individului, fapt pentru care, acesta este esențial în conturarea individualității oricui. Regulile și normele care alcătuiesc limba și literatura română sunt stabilite pentru a cunoaște și învăța elementele componente ale acesteia. „Studierea textului literar trebuie să aibă în vedere citirea corectă, fluentă și expresivă a acestuia, explicarea cuvintelor și rezolvarea problemelor de vocabular.”

În studierea limbii și literaturii române, la nivelul primar, de învățământ, se urmează o serie de obiective, stabilite fiind acestea, pentru un ciclu de școlarizare, pentru un an întreg de școlarizare, sau pentru o lecție. Obiectivele stabilite pentru o lecție sau o activitate sunt alcătuie de către cadrul didactic, acesta urmând celelalte tipuri de obiective enumerate anterior, acestea fiind: obiective cadru și obiective de referință. Oiectivele operaționale se formulează pentru activitatea sau lecția respectivă și au o continuitate în procesul educativ stabilit, indiferent de disciplina de studiu propusă.

„să asocieze forma grafică a cuvântului cu sensul acestuia ;

să desprindă semnificația globală a unui text dat ”

„să sesizeze semnificația cuvintelor în funcție de un context dat ;”

„să identifice secventele descriptive,”

Educația prin literatură

„Dar nu numai după sistemul kantian pe care Schiller îl dezvoltă, dar și după sentimentul nostru psihologic, arta creează în noi o stare de libertate, de seninătate, de domolire a asprei goane în care ne mână viața practică. Arta nu trebuie să predice morala pentru a fi morală. Binele nu este în contemplația estetică un fruct cules cu osteneală ci un rod spontan al detașării de viață și al armoniei care se statornicește în noi. Valoarea morală se dezvoltă spontan din trăirea valorii estetice și împrejurarea aceasta este poate ce mai limpede, și desigur cea mai des citată, pentru a dovedi chipul în care valorile coincid și se unifică în interiorul structurii sufletești.”, concluzionează Tudor Vianu în urma lecturii scrisorilor despre educația estetică ale lui Fr. Schiller.

„Dar arta nu e numai atât. Ea este deplină și misterioasă când cumulează puterea imaginativă a sufletului uman și aspirația omului spre perfecțiunea morală.

Cine n-a fost cutremurat pentru totdeauna citind o scenă în care o fetiță, chinuită de niște oameni străini care o creșteau, era trimisă în miez de noapte într-o pădure să aducă apă, să adape un cal? În clipa în care se lupta cu imensa găleată, o mână apucă toarta și fetița simte cum găleata devine ușoară, își ridică privirile și vede un bărbat blând care îi spune cuvunte liniștitoare. Milioane de oameni care au citit această scenă, chiar dacă au uitat concretul ei, au păstrat în schimb sentimentul născut în ei în clipa în care au citit, și care îi va face ca aproape totdeauna să fie alături de un copil aflat în primejdie. Puterea sentimentelor odată născute nu va fi ștearsă de nici un dezastru. Arta care a dat naștere unor simțăminte atât de adânci nu se va simți umilită niciodată.”15

Domeniul cel mai semnificativ, al arte, a rămas până în present opera literară, indiferent dacă miloacele de comunicare în masă sunt mai agresive sau mai puțin agresive, dar și independent de atitudinea individului de orice rang al societății. „Opera nu e, subliniază Gaëtan Picon, numai acest astru închis în el însuși, acest bloc nocturn și strălucitor a cărui lumină orbește și totodată uimește. Ireductibilă la conștiință, opera dialoghează totuși cu conștiința. Ea ne caută privirile, iar privirile noastre nu pot s-o descopere fără s-o interogheze. Opera nu există ca un lucru din natură, ci ca o valoare pentru spirit; pe un plan în care ceea ce ea aduce dialoghează cu ceea ce i se cere, în care ceea ce ea impune se măsoară cu ceea ce-i este impus.”16

În acest mod se poate observa, faptul că, dascălul popoarelor, adică literatura prin viu grai, a areușit să ajungă până în prezent, chiar și fără ajutorul cuvintelor scrise. Vorbind despre structura basmului, autorul George Călinescu solicita ca aceasta din urmă să se interpreteze, din punct de vedere estetic, utilizându-se cele trei palnuri, și anume: planul mimesis, planul poematic și planul didactic, observându-se faptul că ființa umană învață prin fapte, impunându-se conștiinței prin intermediul forței sugestiei, dar și prin studiului minuțios al problemelor acute „ale vieții individuale, familiei, societății.”17

Rolul imens pe care îl poate juca în formarea omului „zăbava cetitului” fusese remarcat, la noi, și de talentatul Miron Costin, dar îndemnul la acțiune, dinamizat prin puterea exemplului personal, va aparține celui care va fi supranumit, fără exagerare, „părintele literaturii românești”, Ion Heliade Rădulescu. El și-a început „activitatea de luminare” într-un moment istoric „când totul lipsea: scriitori, public, o tradiție propulsivă, un climat favorabil”18 , dar osteneala sa nu a întârziat să-și arate roadele și veacul în care el a viețuit va deveni „secolul de aur” al marilor apostoli ai neamului.

Astăzi e greu de presupus ce-am fi noi fără Creangă, Eminescu ,Slavici, Caragiale sau Maiorescu, cum tot atât de greu ar fi ca cineva să poată nega măcar cu un singur argument credibil contribuția artei cuvântului în geneza omului individual, a omului sicial și a societăților. Tocmai de aceea locul literaturii în conținuturile învățământului, de la cel preșcolar și până la cel secundar superior, apare, în zilele noastre, la fel de normal ca dreptul omului la aer curat și la apă bună.

Spirea, Isabela, Elena, Basmul și importanța lui în educație, Editura Ideea Europeană, București, 2011.