Analiza Literara la Opera Foloare Albastra de Mihai Eminescu

Mihai Eminescu, poet național și universal, a fost și va ramâne fară îndoială, cel mai mare poet român al tuturor timpurilor , trepta cea mai înaltă la care poate ajunge un artist de geniu. Este poetul cel mai reprezentativ al perioadei romantice și cel care a constituit modelul de urmat pentru mulți dintre viitorii scriitori români, precum: Mihail Sadoveanu, Alexandru Macedonski, Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Vasile Voiculescu.

Mihai Eminescu a impresionat pe contemporani prin cultura sa profundă, prin gândirea sa de o inteligență fără seamăn și prin expresivitatea limbajului său „semnul celor aleși” după cum spunea Titu Maiorescu.

În totalitatea ei opera marelui nostru poet cuprinde un uriaș sistem de conotații care îmbrățișează viața omului și a cosmosului în imagini arhetipale, de valoare universală și a fost realizată în timpul și spațiul românesc original al culturii, care trebuie să rămână statornică destinului ei propriu , motiv pentru care nu trebuie neglijate izvoarele istoriei, geneza.1

În accepția criticului și istoricului literar George Călinescu, opera lui Eminescu , structural romantică „are două limite între care pendulează : sentimentul nașterii și sentimentul morții. La mijloc, ca moment vital maxim, se află erotica lui ,o erotică mecanică, sub nivelul conștiinței diurne.”2

Similar Posts