Paronimia In Limba Romana

Paronimia in limba romana

CAPITOLUL I

1.Definitie:

Conceptul de paronim si analiza obiectiva a paronimelor limbii romane constituie probleme de o importanta teoretica si practica majora, in special in procesul actual de evolutie a limbii, supus, in general, influientelor straine care pot amplifica atractiile paronimice atat de frecvente in limbajul cotidian.

Paronimele (< fr. paronyme, format din gr.para = langa, alaturi de + gr.onoma = nume) sunt cuvinte asemanatoare sau aproape identice formal, dar diferite din punct de vedere semantic.De exemplu, consideram paronime cuvintele: complement si compliment, diferenta si deferenta, emergent si imergent.Lipsa clarificarii notiunii din punct de vedere teoretic a permis includerea in aceasta sfera a unor pereclii de tipul popula – populariza, acces – ascensiune, asuma – insumare, care nu sunt paronime.

Aparitia perechilor paronimice este explicabila prin procesele succesive de imbogatire a lexicului romanesc, a carui tendinta, motivata de factorii sociali sau economici extrinseci, favorizeaza asimilarea rapida a cuvintelor noi si apartine unor asemenea conjuncturi, cuvinte asemanatoare fonetic altor unitati lexicale ale caror sensuri sunt fixate deja in constiinta vorbitorilor.Din acest punct de vedere , identificam paronime cu acelasi etimon primar.

a asculta = a auzi.

a ausculta = a asculta zgomotele din interiorul corpului cu urechea sau cu stetoscopul (< fr.ausculter, lat.ascultare)

scala = placa gradata de la aparatele de radio (< it.scala).

scara = element de constructie (< lat.scala = scara, treapta).

lacuna = spatiu gol, lipsa (< fr.lacune, lat.lacuna = baltoaca).

laguna = lac de litoral (< it.laguna, provenit din latina lacuna = balta <lat.lacus = lac).

a investi = a da cuiva o autoritate, o demnitate (< fr.invertir, lat.invertire = a imbraca, format din latina vestis = vesmant).

a investi = a face investitii, a plasa un fond (< fr.investir, it.investire, lat.investire).

Unele grupuri de paronime pot avea origini complet diferite, atat de vedere al etimologiei lor imediate, cat si al celei mai indepartate:

geanta = servieta (< tc.canta)

janta = partea exterioara a unei roti de autovehicul (< fr.jante, < lat.pop.cambita = curba).

sasiu = care se uita crucis (<tc.sasi).

sasiu = cadru rigid montat pe osiile unui vehicul (<fr.chassis, derivat din fr.chasse = rama, locas < lat.capsa = cutie, lada).

absorbant – adsorbant, aferent – eferent, a amenda – a emenda, emersiune – imersiune, a enerva – a inerva, eruptie – iruptie, prenume -pronume etc.

Daca in cazul perechilor de paronime inregistrate supra se identifica un radical comun, exista si paronime, de origine neolatina, care difera prin radical:

a colabora = a conlucra, a coopera (< fr.collaborer < lat.collaborare, derivat din latina labor = manca, activitate).

a corobora= a intari, a sprijini, a da putere, a consolida (< fr.corroborer si lat.corroborare, ultimul provenit din prefixul com – + lat.robur = forta, putere).

conjectura = parere bazata pe ipoteze sau pe presupuneri, prezumtie, supozitie (<

fr.conjecture, lat.conjectura, avand ca radacina lat.iacere = a arunca).

conjuctura = grupare a imprejurarilor care constituie o situatie momentana (< fr.conjoncture, provenit din latinaiungere = a lega, a uni).

a eluda = a ocoli, a evita in mod intentionat (< fr.eluder si latina eludere = a amagi, a insela, ultimul derivat din latina ludus = joc).

a elucida = a clarifica, a deslusi, a limpezi, a lamuri o problema (<elucider si latina elucidare = a dezvalui, a releva, derivat din latina lucidus = clar).

flagrant = evident, incontestabil (< fr.flagrant, provenit din latina flagrans = arzator, participiu al verbului flagrare = a arde cu flacari).

fragrant = placut mirositor, parfumat (< fr.fragrant si latina fraglans =mirositor, ultimul fiind participiul verbului fragrare = a mirosi placut) inveterat = invechit in rele, inradacinat (< fr.invetere, it.inveterato, ambele provenind din lat.inveteratus, participil lui inveterate = a imbatrani, derivat din vetus, veteris = vechi, batran).

invederat =vizibil, vadit, clar (< participiul verbului a invedera = a se face vizibil, creat din substantivul feminin vedere).

orar = program (< ora = sufixul –ar, dupa fr.horaire si lat.horarius).

2.Clasificarea paronimelor in raport cu numarul de fenomene prin care difera.

2.1 Unele paronime sunt formate din acelasi numar de fenomene, dar deosebite prin metateza a cel putin unul dintre ele si a cel mult doua.Examplu:

antonime = contradictie aparent insolubila intre doua teze, doua legi sau doua principii (fr.antinomie, lat. antinomia, creat din gr.anti = impotriva = gr.nomos = lege).

antonimie = corelatie intre doua cuvinte cu sens opus (< fr.antojuie, formai din gr. anti = impotriva + gr.onoma = nume).

cauzal = referitor la cauza (< lat.causalis, fr. causal).

cazual = cu caracter intamplator ; care arata cazul grammatical (<lat. casualis, fr.casuel).

coverta = puntea superioara a unei nave (<it.coverta).

corverta = nava de razboi de mic tonaj (< fr.corvette, it.corvetto).

manej = loc spesial amenajat pentru dresarea cainilor; arena pe care evolueaza animalele dresate (< fr.manege, imprumutat din it.maneggio =manuire).

menaj = activitatea gospodinei, gospodarie (< fr. menage, din vechia franceza maisuie = familie).

a releva = a scoate in relief, a evidential (<fr. relever, mostenit din Latina relevare = a descoperii, a da in vileag, derivat din latina velum =val = voal).

2.2 O alta categorie de paronime difera in raport cu afixele (sufixe si prefixe), avand un radical comun.La nuvelul afixelor, diferenta se realizeaza la un fonem – vocalic sau consonantic.

Urmatoarele perechi de paronime se dinting la afixul sufixial: animal – amar, familial – familiar, glacial –glaciar, instrumental – insrumentar, numeral – numerar, ordinal – ordinar etc.Existenta unui radical unic si comun la perechile inregistrate favorizeaza, la limbajul uzual al vorbitorilor de cele mai diferite categorii sociale si formatii intelectuale, confuzia termenilor, spunandu-se frecvent problemele familiare(in loc de familiale), asistenta pregateste instrumentalul (in loc de instrumentar)etc.

Pe langa paronimele care difera numai prin sufixe, exista altele diferentiate exclusiv prin prefixe.Exemple:

pendual = corp solid, greu, care poate oscila in jurul unui punct fix (<fr.pendule).

pendula = ceasornic mare de perete , a caruio miscare este reglata de un pendul (<fr. pendule).

roib = cal cu parul roscat sau brun (<lat.robeus).

roiba = iarba erbacee cu frunze lanceolate si cu flori albe-galbui a carei radacina contine o materi e coloranta rosie cu care se vopsesc fibrele textile (<lat.robia).

tras = material obtinut prin macinatea fina a unei varietati de tuf vulcanic (<engl. trass).

trasa = urma, semn ; diagrama a mersului unui tren (< fr.trace).

2.3 In privinta apartenentei perechilor de paronime la partile de vorbire, se constata ca aceasta relatie semantica se inregistreaza la anumite parti de vorbire si, aici, cu frecvente diferite.Astfel, clasa substantivului inregistreaza cele mai multe perechi de cuvinte diferentiate semantic total, iar formal printr-unul sau doua fenomene, ori cu forme identice si metalizate .In continuare , verbul a generat, de asemenea, suficiente perechi de paronime, urmand adjectivul si adverbul.In functie de aceste apartenente , incercam o cuantificare a acestora in ordinea alfabetica a termenilor si a partilor de vorbire in care se incadreaza.

Paronime adjectivale.

abilo = indemantic, iscusit, priceput (fr. Habile, lat.habilis).

agil = care se misca usor si repede; suplu, vioi (< fr.agile, let.agilis).

acromatic = care nu se coloreaza cu diferiti coloranti ; care da imagini fara irizatii (fr. achromatique).

acroamatic = transmis pe cale orala; rezervati initiatilor, secret ( < fr. acroamatique).

actual = prezent, de fata, la ordinea zilei, de actualitate (<actualis, fr. actuael).

actuar = scrib, specialist in calcule statistice (< fr. actuaiere, lat. Actuaries).

aductor= muschi care apropie un membru de planul de simetrie al corpului sau doua organe unul de celalalt (< fr.adducteur, lat. adductor).

oral = verbal (< fr. oral, creat din latina os, oris = gura + sufixul-al).

In cazul perechilor a colabora – a corobora, conjectura – conjunctura, a eluda – a elucida, inveterate – invederat, la care etimonul este comun sau mai indepartat, distinctia se realizeaza prin doua forme.Unele alcatuiesc deblete sau triplete etimologice : virtuos – virtuoz ; geanta – janta; a evalua – a evolua; lacuna – laguna; scal – escal etc.Cel dintai este cuvant vachi si popular (mostenit din latina), iar al doilea este un neologism apartinand terminologiei, in general, stintifice ( cum este cazul perechii a asculta – a ausculta), pe care l-am mostenit din aceeasi limba, insa prin intermediul francezei.

2.3 La nivelul perechilor de paronime, se disting unitati la care apare un fonem in plus la unul dintre termeni.Example : 

abac =dispozitiv de calculat cu ajutorul unei bile mobile, asezate pe vergele orizontale si paralele, tabel, diagrama (fr.abaque. lat. abacus).

abaca = partea superioara a capitelului unei coloane, care sustine arhitrava (<fr. abaque, lat.abacus).

aditie = adaugare, adunare (<fr. addition, lat. aadditio).

auditie = faptul de a audia muzica (< fr.audition, lat. auditio).

bancrut = falit (<fr. germ.bancrott, it. bancarottiere).

bancruta = situatie a unui comerciant falit, vinovat de administrare sau de frauda; faliment(< fr. banqueroute).

caret = broasca testoasa comestibila (<fr.caret).

careta = trasura inchisa cu patru roti (<rusa kareta).

drug = bara de lemn sau de fier (< scr.drug).

druga = fus ; stiulete de porumb (< scr. druga).

duble = metal sau un strat subtire de aur sau de argint (fr. double).

dubleu = doborarea a doua animale de vanat cu doua lovituri apropiate ale pustii; dublura (< fr. double).

locatie = inchiriere (< fr.location, lat. locatio).

alocatie = suma destinata unui anumit scop ; ajutor in bani (<fr. allocation).

lampant = petrol limpede pentru ars in lampi, produs prin distilare fractionala a titeiului (<fr.lampant).

rampanat = fiecare dintre cele doua laturi oblice ale unui fronton, ale unui cablu (<fr.rampant).

noologic = referitor la disciplina care studiaza spiritul (<fr.noologique).

neologic =cu caracter de neologism (fr.neologique).

pasabil = care e acceptabil (<it. passabile).

pasibil = care poate sau trebuie sa fie supus la…, susceptibil de… (<fr.passible).

reactional = care tine de reactie, de natura reactiei (<fr.reactionel).

reactionar = care apartine sau este specific ratiunii, retrograd (<fr. reactionaire).

statuar = referitor la statui, ca o statuie, momental (< fr.statuaire).

statuar = care este prevazut, consemnat intr-un statut;conform unui statut (<fr.statuaire).

stringent = care se impune in mod imperios, presant (<it.stringente).

astringent = care produce strangerea tesuturilor animale (<fr.astringent, it.astringente, lat.astingeus).

vagant = care umbla din loc in loc, ratacitor, nestatornic (<germ.vagant, lat.vagans).

vacant = care nu este ocupat de nimeni, fara titular, liber (<fr.vacant, lat.vacans,-ntis).

Paronime substantivale.

acmee = punct culminant al un ui eveniment, al unei stari morbide (<fr.acme).

acnee = boala manifestata prin aparitie de cosuri pe piele (<fr.acne).

aditie = adaugare, adunare (<fr.addition, lat. additio).

auditie = faptul de a asculta muzica, audiere de muzica cu un auditoriu restrans (< fr.audition, lat. auditio).

aflux = afluenta, ingramadeala, imbulzeala (< fr. affluz).

eflux = miscare a unei mase de fluid catre exterior (< fr.afflux).

aflabil = binevoitor, cordial (< lat.affabilis, fr.affable).

amabil = prietenos, binevoitor, politicos (< lat.amabilis, fr.aimable).

bifor = cu doua usi, cu doua canaturi despartite printr-o coloneta, fiecare t de reactie, de natura reactiei (<fr.reactionel).

reactionar = care apartine sau este specific ratiunii, retrograd (<fr. reactionaire).

statuar = referitor la statui, ca o statuie, momental (< fr.statuaire).

statuar = care este prevazut, consemnat intr-un statut;conform unui statut (<fr.statuaire).

stringent = care se impune in mod imperios, presant (<it.stringente).

astringent = care produce strangerea tesuturilor animale (<fr.astringent, it.astringente, lat.astingeus).

vagant = care umbla din loc in loc, ratacitor, nestatornic (<germ.vagant, lat.vagans).

vacant = care nu este ocupat de nimeni, fara titular, liber (<fr.vacant, lat.vacans,-ntis).

Paronime substantivale.

acmee = punct culminant al un ui eveniment, al unei stari morbide (<fr.acme).

acnee = boala manifestata prin aparitie de cosuri pe piele (<fr.acne).

aditie = adaugare, adunare (<fr.addition, lat. additio).

auditie = faptul de a asculta muzica, audiere de muzica cu un auditoriu restrans (< fr.audition, lat. auditio).

aflux = afluenta, ingramadeala, imbulzeala (< fr. affluz).

eflux = miscare a unei mase de fluid catre exterior (< fr.afflux).

aflabil = binevoitor, cordial (< lat.affabilis, fr.affable).

amabil = prietenos, binevoitor, politicos (< lat.amabilis, fr.aimable).

bifor = cu doua usi, cu doua canaturi despartite printr-o coloneta, fiecare terminandu-se cu un arc (< lat. biforis).

biflor = care poarta, care are doua flori (< fr. biflore).

contignuu = legat, unit de ceva, care are elemente commune cu altceva, alaturat (< lat. contiguous, fr. contigu).

continuu = care are loc fara intrerupere, care se prelungeste fara pauza (<lat. continuus, fr. continu).

decimal = echilibru al greutatilor corpurilor cu alte greutati etalon de zece ori mai mici (< fr. decimale).

deciman = care revine in mod intermitent la zece zile (< fr. decimane).

deconectant = care are actiune calmanta asupra sistemului nervos central, calmant (< fr. deconnectant).

deconectat = decuplat, relaxat, destines (<din deconecta).

epifil = care se dezvolta pe frunze (< fr.epiphyle).

epifit = care traieste fixata pe alta planta fara a fi parazit, acesta servindu-i numai ca sprijin (< fr. epiphyte).

famat = cu renume, cu reputatie, cu faima (fr. fame, lat.famatus).

fanat = care si-a p[irdut prospetimea, trecur, ofilit, vestejit (< fr. vb. fame).

habana = ceramica fina, smaltuita, cu fond alb ornamentata cu motive cinegetice ( et.nec).

havana = de culoare maro deschis ; tigara de foi fabricata din tutun de calitate superioara (< fr. havane).

interdental = produs prin pplasarea varfului limbii inapoia dintilor; intre dinti (< it. Interdentale).

interdentar = situat intre dinti (< fr. interdentare).

homicid = omor, crima, asasinat (fr. homicide).

hominid = reprezentant al unei familii de maimute cuprinzand omul si precursorii sai din perioada cuaternara (< fr. hominides).

ileon = portiune terminala a intestinului subtire (< fr. ileon).

ilion = unul dintre oasele care formeaza bazinul iliac (,fr.ilion).

jep = arbust din familia pinului, raspandit in regiunea alpina sub forma de tifisuri; jneapan ( etimologie necunoscuta).

jip = copac tanar, lung si subtire (< magh. zsup).

limen = linie despartitoare, limita (< lat.limen).

limens = sistem de aparare construit de-a lungul granitelor Imperiul roman, alcatuit dintr-un zid continuu de piatra sau dintr-un val de pamant (< lat. limes).

metresa = amanta intretinuta (< fr.maitresse).

metreza = instrument pentru masurarea lunginii filmelor si a benzilor de magnetofon (< fr. metreuse).

miogen = proteina de tipul albuminelor, care se gaseste in tesutul muscular (fr. myogene).

miocen = una dintre cele patru diviziuni ale erei tertiare, caracterizata prin flora si fauna asemanatoare cu cele actuale, in care sau format contururile actuale ale continentelor si principalele lanturi de munti (< fr. miocene).

nefrotomie = deschidere chirurgicala a rinichiului pentru indepartarea calculilor (fr. nephrotomie).

nevrotomie = sectionare a unui nerv periferic (< fr. nevrotomie).

perbit = roca magmatica sticloasa, formata in mediu subacvatic, folosit la executarea unor tencuieli termoizolante (< germ.Perbit).

perbita = constituient structural al aliajelor fier-carbon (<fr.perlite).

pronostic = ipoteza, previziune referitoare la desfasurarea si la sfarsitul unor evenimente, al unor actiuni (< fr. pronostic).

agapa = ospat cu caracter intim, prietenesc, masa colegiala (<fr.,lat, gr. agape).

agava = planta exotica originala din Mexic, din ale carei frunze se scot frunze textile (< fr. agave, gr. agavos).

aprecatie = formula de incheiere (< lat. apprecatio).

apreciatie = apreciere ( < fr. appreciation).

brostol = carton alb, lucios, de calitate foarte buna din care se fac copertele, carte de vizita (< fr.bristol).

pristol = masa din mijlocul altarului pe care se tin obiectele necesare oficierii liturghiei (< sl. pristolul).

calmar = molusca asemanatoare cu sepia (< fr. calmar).

calemar = calimara portativa in forma de toc, care se poarta la brau (< fr. calemar).

diada = princiliul diversitatii si al neegalitatii in filosofia lui Pitagora, grup de doua marimi legate cu ocazia aceleisi operatii (<fr. dyade).

dioda = tub electronic format din doi electrozi, dintre care unul este incandescent in timpul functionarii (< fr. diode).

elita = ceea ce este mai bun, mai demn de a fi ales (< fr. elite).

elitra = fiecare dintre cele doua aripioare chitinoase ale unor insecte (<fr. elytre).

epitaza = parte ale unei drame in care se leaga intriga, conflictul (<fr. epitase).

epiteza = corectiunea unei articulatii defectuoase; adaos al unui element etimologic la sfarsitul unui cuvant (< fr. epithese).

ferula = baston care constituie symbolul al demnitatii sarcedotale (< lat. ferula).

ferura = piesa metalica folosita pentru asamblarea elementelor de constructie ale unui avion (< fr. ferrare).

giruiete = dispozitiv pentru indicarea directiei si intensitatii vantului (<fr. gironette).

piruiete = invartire facuta pe loc in varful unui picior (< fr. pirouette).

obtine = a dobandi, a primi, a realiza ceva (<let. obtinere, fr. obtenir).

adapta = atransforma, a potrivi pentru a corespunde anumitor conditii; a ajusta, a potivi, a se obisnui (< fr. adapter).

adopta = a infia ; a-si insusi felul de a fi al cuiva; a accepta o parere, o metoda (< fr.adopter).

afina = a separa de impuritati o masa metalica; a suptia firele de lana, de bumbac (fr, affiner).

afana = a face ca un material gramular sa fie mai rar, mai putin compact, a-i mari volumul prin sapare, faramitare (< lat.affenare).

cabla = a instala cablurid etelecomunicatii; a face legatura cu cablul de telecomunicatii (< fr. cabler).

cabra = a se ridica in doua picioare, stand pe picioarele de dinapoi (despre cai) ; a se ridica, a urca (< fr.cabrer).

cementa = a trata termochimic otelurile moi sau aliate, introducand carbon, crom, azot in strarul lor superficial, pentru a obtine un strat dur cu mare rezistenta la uzura (fr.cementer).

demola = a desface, a darama, a distruge (<fr.demolir).

demula = a scoate dintr-un tipar in care a fost demolat (<fr.demouler).

dezancola = a se descleia, a deslipi (< fr. desencoller).

dezancora = a desface, a ridica o ancora (et. nec).

etufa = a distruge nimfa fluturelui de matase din gogosile destinate filarii (< fr. etouffer).

etuva = a tine de etuva, a urca in etuva, a aburi, a isca betonul (< fr. etuver).

prognostic = previziune a evolutiei unei boli pe baza analizelor si a datelor privind gravitatea simtomelor, virulenta agentului patogen, starea de rezistenta a organismului bolnavului (< fr. prognostique).

rupia = boala de piele manifestata prin cruste purulente care, dupa ce cad, lasa rani sangerande (< fr.rupia).

rupie = moneda de diferite valori care a circulat in Turcia; unitate a sistemului monetar in India, Nepal, Pakistan si Sri Lanka (< engl. ripee, hind. rupya).

sandal = numele unei tesaturi de matase din care se faceau obiecte de imbracaminte (< tc. sandal).

sandala = incaltaminte usoara de vara din piele, material plastic, panza, cu fetele decupate sauf acute din bentite (< fr. sandale).

stamina = organ barbatesc de reproducere la flori, care contine polenul (< lat. stamen,-inis).

stanina = sulfura naturara de staniu, fier si cupru (< fr.stannine).

tretin = animal de trei ani ( din treti = (noa)tin).

tretina = amenda pe care o platea in evul mediu in Moldova hotul prins asupra faptei cu a treia parte a valorilor furate (<sl.treti).

xylem = parte din tesutul plantelor avand celulele cu membranele ingrosate si lignificate (< fr.xyleme).

xilen = hidrocarbura lichida extrasa din gudron (< fr.xylene, gr.xylon).

zoofit = denumire data unor animale inferioare a caror forma aminteste de aceea a plantelor (< fr.zoophyte).

zoolit = parte folosita sau petrificata a unui animal (< fr.zoolithe).

Paronime verbale.

abtine = a se stapani, a se opri de la ceva, a se lipsi de folosirea unpr lucruri (< lat.abtinere, fr.s’abtenir).

seca = a face sa dispara sau a distarea apa dintr-un rau, dintr-un loc; a se urca ; a se pierde, a disparea, a stoarce, a slei (<lat.siccare).

a seca = a indeparta apele de infiltratie dintr-o portiune de teren, a deseca (< fr.asecher).

tasa = a se indesa, a-si coborinivelul, a se afunda sub povara propriei greutati; a se turti, a indesa, a compacta (< fr.tasser).

taxa = a fixa, a stabili o taxa, un pret; a supune unei taxe; a considera, a socoti, a califica (fr.taxer).

Nota. In cazuri rare, perechile de paronime apartin unor parti de vorbire diferite:

acord (subst) – acort (adj)

adamantin (adj) – adamantina (subst)

adagio (adv) – adagin (subst)

adjuvant (adj) – adjutant (subst)

agest (subst) – agrest (adj)

aglomerat (adj) – aglomerant (subst)

albastru (adj) – alabastru (subst)

brutal (adj) – brutar (subst)

celest(adj) – celesta (subst)

cezarian (adj) – cezariana(subst)

dar (conj) – doar (adv)

decline (subst) – diclin (adj)

festin (subst) – festiv (adj)

formal (adj) – formar (subst)

lineal (subst) – linear (adj)

mobilia r(adj) – mobilier(subst)

nodal (adj) – nodul (subst)

evada = a fugi, a scapa dintr-o inchisoare. Dintr-un lagar, a fugi, a scapa (< fr.evader).

avida = a scobi pe dinauntru, a goli, a decupa, a scoate (<fr.evider).

imposta = a aranja, a organiza bazele, structurile unei lucrari (<it.impostare).

impesta = a molipsi de ciuma sau de alta boala contagioasa, a raspandi un miros urat, a corupe (< it.impestare).

indura = a se intari (< fr.indurer).

indura = a suporta cu rabdare bun necaz, o durere, a patimi, a suferi, a se arata milos, bland (< lat.indurare).

modela = a executa ceva dupa un anumit model; a da o anumita forma unui material plastic; a fasona; a mdifica dupa voie,a influienta (< fr.modeler).

modera = a face sa devina sau a deveni mai putin intens; a face sa devina sau a deveni mai cumpatat, mai stapanit (< fr.moderar).

percepe = a incasa (un impozit, o taxa); a sesiza cu alutorul simturilor si al gandirii, prin reflectare mijlocita, obiectele si fenomenele din realitatea inconjuratoare, a simti (< lat. percipere, fr.percevoir).

procepe = a intelege, a patrunde ceva cu mintea, a se dumiri, a se lamuri; a avea cunostinte intr-o materie, a dovedi iscusinta (< lat. percipere).

prefera = a tine mai mult (la ceva sau la cineva), a da intaietate unei situatii sau unei persoane in raport cu in raport cu altceva sau altcineva (< fr. prefere).

profera = a spune, arosti injurii, amenintari (fr. proferer).

recuza = a respinge un judecator, un martor, nerecunoscandu- autoritatea, banuindu-l de partinire (<fr. recuser).

refuza = a nu primi, a nu accepta, a respinge, a nu da ceva ce nu ti s-a cerut (< fr. refuzer).

abces = puroi strans in interiorul unui tesut sau unui organ intern (<fr.abces).

acces = posibilitatea de a ajunge, de a patrunde intr-un anumit loc, la cineva (< fr.acces).

alice = fiecare din proiectilele de plumb cu care sunt incarcate unele cartuse de vanatoare (< mgr.balki).

elice = organ de masina care serveste la punerea in miscare a unui avion, a unei nave (< fr.helice).

ax = organ de masina care sustine diferite fusuri care se rotesc; osie, axa (< fr. axe).

axa = linie dreapta, reala sau inchipuita, care trece prin centrul unui corp (< fr.axe, germ.Achse).

breaz = care are o pata alba in frunte sau o dunga alba pe bot; destept, istet, grozav (< bg.breaz).

treaz = care nu doarme, care nu este beat;atent, vigilant (<sl.trezvu).

chelie = cadere definitiva a parului de pe cap, provocata de diverse boli (< tc.kel).

chilie = odaita din cuprinsul unei manastiri, in care locuieste un calugar (< sl.kelija).

evalua = a determina, a stabili pretul, valoarea, a calcula, a socoti (<fr.evaluer).

evolua = a trece printr-o serie de transformari, prin diferite feze progresive, spre o treapta superioara, a se dezvolta, a se transforma (< fr. evoluer).

familial = care apartine familiei (< fr.familial).

familiar = care este folosit in vorbirea obisnuita; simplu, prietenos, apropiat, binecunoscut (< fr. familier).

oral = care se refera la gura, bucal, care se transmite oral, care se face verbal (< fr. oral).

orar = care indica orele, referitor la ore, care se face sau se calculeaza pe timp de o ora; program de lucru; tabel; acul mic al ceasornicului care indica orele (< fr. horaire).

paricid (adj) – patricid (subst)

penal (adj) – penar (subst)

recenta (adj) – regenta (subst)

sagital (adj) – sagitar (subst)

transparent (adj) – transperant (subst)

vacant (adj) – vacat (subst)

2.4 Din punct de vedere al frecventei in utilizare, paronimele nu cunosc reprezentare ampla ca sinonimele sau antonimele, pentru ca unul din cei doi termeni are, in general, o uzanta limitata sau ocazionala, datorita informatiei semantice pe care o transmite si care, in majoritatea cazurilor, este de domeniul stiintelor.Astfel perechia capitol – capitul inregistreaza o frecventa ridicata in folosirea primului termen ( capitol = fiecare din diviziunile in care este impartita in mod obisnuit o carte) si o frecventa redusa la termenul urmator, deoarece aceasta are caracter stintific sau sensuri pe care vorbitorul cu instructie medie nu le cunoaste (capitul = corpul canonicelor unei catedrale catolice, adunare de calugari sau de alti lerici catolici; loc unde se tin adunari de felul acestora).In cazul perechii esarfa – esarpa, cuvant cunoscut vorbitorilor si, de aceea, utilizat des este esarfa (fasie de lana, de matase, care se infasoara in jurul gatului), in timp ce al doilea, esarpa, specific domeniului militar, apare utilizat numai de catre militari (directie de tragere inclinata fata de front si care strabate in diagonala pozitia inamica).In schimb, cuvintele paronime miner si minier , desi adeseori sunt confundate semantic datorita radicalului comun provenit de la cuvantul de baza mina, au o frecventa sporita, aparand atat in stilul colocvial, cat si m cel publicistic, beletristic si stintific.In aceeasi categorie a paronimelor frecvente in limbajul cotidian se incadreaza si numeral – numerar, percepe – pricepe etc.

Deoarece obiectul lucrarii noastre il constituie descrierea formala, morfologica si semantica a paronimelor, inregistram, in continuare, perechile de paronime clasificate dupa criteriul frecventei lor in limbajul vorbitorilor de limba romana.

Paronime uzuale:

pronume = parte de vorbire flexibila care tine locul unui substantiv (< lat. pronumen).

prenume = numele (particular) dat cuiva la nastere, deosebit de acela de familie; nume mic (< fr.prenom).

puls = dilatare si contractare ritmica a arterelor, provocata de pomparea sangelui de catre inima (< lat. pulsus).

plus = ceea ce depaseste o cantitate data (< lat.plus).

raza = linie dreapta dupa care se propaga lumina; licarire, palpaire, semn slab; radiatie, distanta de la centrul unui cerc pana la orice punct de pe circumferinta sau de la centrul unei sfere la orice punct de pe suprafata ei (< lat.radia).

razie = control inopinal facut de organele de ordine publica pentru descoperirea unor infractori, a unor contraventii (<fr.,it.razzia, germ.Razzia).

romanesc = care are caracter de roman, propriu romanului; fantezist, imaginar (<fr.romanesque).

romanesc = care apartine Romaniei sau populatiei ei; privitor la Romania sau la populatia ei; limba romana (< din romana = esc).

rulota = vehicul cu doua roti, remorcat la un autoturism si dotat cu elemente de confort proprii unei mici camere de locuit (<fr.roulotte).

ruleta = instrument folosit pentru masurarea lungimilor si distantelor, format dintr-o panglica lunga de panza sau de otel impartita in cm si care se strange, prin rulare, intr-o caseta cilindrica, prin actionarea unei manivele (< fr.roulette).

savoare = gust placut, aroma (< fr.saveur).

favoare = avantaj, afectiune, bunavointa care se acorda cu preferinta cuiva (< fr.faveur, lat.favor,-oris).

scala = placa gradata pe care se pot urmari la aparatele de radio posturile si lungimile de unda;rampa (< it.scala).

scara = obiect alcatuit din doua parti laterare lungi si pararele, unite prin piese pararele asezate transversal la distante egale si a servi pentru a urca sau a cobori undeva (< lat.scala).

sfara = miros greu de fum rezultat din arderea grasimilor sau a carnii; fum inecacios (< sl.skoara).

sfoara = fir lung obtinut din impletirea sau rasucirea mai multor fibre textile si folosit in special la legat (< mgr.sfora).

solidar = care priveste, care leaga, care angajeaza mai multe persoane, fiecare fiind responsabila de intreaga obligatie care revine tuturor; strans unit (< fr.solidaire, lat.solidus).

solitar = izolat, singuratic; care traieste retras; pustiu, neumblat; diamant mare care se monteaza de obicei la un inel (< fr.solitaire, lat.solitarius).

spete = specie, pricina adusa spre rezolvare inaintea unui organ de jurisdictie (< germ.Spezies, fr.espece).

speze = chieltuieli (<it.spese).

stol = grup de pasari zburatoare de acelasi fel; ceata, palc (<mgrstoles).

stor = perdea [pentru ferestre, care se sidica sau se lasa cu ajutorul resort sau cu o sfoara speciala (< fr.store).

sapa = stratcare se toarna pe suprafata unui element de consructie pentru a-l impermeabiliza (< fr.chape).

sapa = unelta agricola pentru sapat si prasit (< lat.sappa).

tarta = prajitura facuta dintr-un strat se aluat, acoperit cu crema, dulceata sau fructe (< fr.tarte).

turta = paine rotunda si turtita, facut din aluat nedospit sau din malai (<lat.turta).

tempotal = care indica timpul, privitor la timp (< fr.temporel).

temporar = vremelnic, trecator, previzoriu (< fr.temporaire).

test = incercare, exprimare, experiment; proba prin care se pot examina unele aptitudini fizice si psihice ale unei personae (<fr.test).

text = ansamblul cuvintelor continute dintr-un document, o tiparitura; fracment dintr-o scriere; cuvintele unei bucati musicale (fr.texte).

tigaret = tub mic de chihlimbar, de os tec. In care se introduce tigara spre a fi fumata (< germ.Zigarette).

tigara = tigara (< germ.Zigarette).

andosator = cel care andoseaza, polita sau un cec; andosat (<fr.endosseur).

anodant = fara dinti (< fr.anodonte).

anodonta = scoica de apa dulce (< fr.anodonte).

arenal = teritoriu ses, lipsit de vegetatie, din preasma unui vulcan (<it.arenele).

arenar = nume dat gladiatorilor care luptau in arena (< lat. arenarius).

azida = combinatie chimica organica instabila care se descompune prin incalzire, uneori cu explozie (< fr. azide).

azina = combinatie chimica organica cu inele de sase atomi diferiti, printre care cel putin unul de azot (< fr.azine).

bandula = franghie lunga, cu o greutate lemn la un capat, care ajuta la prinderea si da tragerea paramelor grele (< it.bandola).

bandura = instrument muzical ucrainean de forma ovala, cu 8 pana la 24 de coarde (< rus.bandur).

belota = joc de carti care se joaca pe puncte cu 32 de carti intre doi, trei sau patru jucatori (< fr.belote).

belita = exploziv folosit in minele de carbune (< fr.bellite).

camelot = vanzator ambulant (< fr.camelot).

camelota = lucru de carpici; marfa proasta (< fr.camelote).

catalaza = enzima a carui punere in evidenta in sange poate ajuta la diferentierea unei boli (< fr.catalase).

cataclaza = zdrobirea totala sau partiala a minereurilor componente din roci sub actiunea proceselor dinamice din scoarta pamintului (< fr. cataclase, germ. Kataklase).

ciloza = tremur convulsiv cronic al ploapei superioare (<fr.cillose).

ciroza = boala cronica de ficat, caracterizata prin aparitia unor gramulatii conjunctive dense in tesutul acestui organ si prin distrugerea celulelor hepatice (< fr. cirrhoze).

darn = in zadar (< it. Indarno).

dorn = unelta de otel cu care se fac gauri in tabla, in piele etc.; priboi; unelta care functioneaza dupa principiul burghiului de taiat filete, folosita la degajarea gaurilor de sonda (< germ. Dorn).

vers = cuvant sau grup de cuvinte asezate potrivit anumitor reguli de masura si de cadenta si formand un rand dintr-o poezie (< lat.versus).

viers = melodie, cantec, arie; glas, voce; timbru al vocii (< lat. versus).

virtuos = cu multe virtuti ; cinstit, curat, cast; care are un talent exceptional, care poseda la perfectie tehnica unei arte (< lat. virtuosus).

virtuoz = muzician, cantaret care stapaneste la perfec tehnica unui instrument muzical, dand dovada de o capacitate deosebita si de talent; cel care are talente deosebite intr-o arta oarecare (<fr.virtuose).

b)Paronimele rare si foarte rare sunt perechile de unitati lexicale care descriu entitati concrete sau abstracte, in general, din domeniile stiintei si ale tehnicii.Uneori, unul dintre termeni este acceptabil aproape tuturor vorbitorilor ( de exemplu, amidon = substanta organica aflata in seminte, in fructe sub forma de granule, folosita in industria alimentara, chimica etc., este un termen cunoscut vorbitorilor, in schimb perechia paronimica

amidol = substanta folosita ca developator in fotografie, este aproape necunoscuta si neutilizata, exceptie pacand contextele generate de cei implicati in arta fotografica).In alte cazuri, ambii termeni sunt necunoscuti vorbitorilor ( de expemplu, eristica = arta de a controversa, folosind argumentele subtile sau artificii sofisticate, si euristica = metoda de studiu si de cercetare bazate pe descoperirea unor fapte noi ; arta de a duce o disputa cu scopul de a descoperii adevarul ).Prezentam, in continuare, ca un grupaj de paronime cu frecventa redusa sau foarte redusa in comunicare.

alela = forma diferita a unei gene , care determina o trasatura diferita a unui caracter (< fr.allele).

alena = hidrocarbura cu dubla legatura in molecula (< fr. allene).

alemona = gen de plante erbacee cu flori mari de diferite culori, care infloresc de obicei primavera (< fr.anemone).

andosatar = cel caruia i sa transmis prin andosare o polita, un cec etc. (<fr.endossataire).

labru = peste marin comestibil, cu corpul in culori vii, care traieste pe langa tarmuri stancoase (< fr. labre).

labrum = structura anatomica in forma de buza; buza superioara la insecte, la mamifere (< lat. labrum).

lonja = piesa sau instalatia mobila ajutatoare, folosita in procesul de invatare sau de perfectionare a unor miscari acrobatice in gimnastica, sarituri in apa (< fr. longe).

alonja = piesa care serveste la prelungirea unor obiecte; miscare rapida de intindere a bratulu; text care compecteaza continutul unui document comercial; act aditional (< fr.allonge).

maltaza = enzima care transforma maltoza in glucoza (<fr.maltase).

maltoza = zahar cristalizat, solubil in apa, care se prepara din amidon (<fr. maltose).

mantele = manta ascurta cu care femeile isi acopera umerii si bratele; mantie (< it.mantello).

mantila = un fel de manteluta mai lunga, purtata de femei esarfa lunga de matase sau de dantelea, de origine spaniola (< fr. mantille ).

miaza = boala provocata de larvele unor muste, care se localizeaza in diferite tesuturi sau cavitati (< fr.myiase).

mioza = contractie permanenta a pupilelor (< fr. myose).

nacela = cabina atarnata de un balon pentru a transporta echipajul, instrumentele etc (< fr.nacelle).

nucela = partea centrala din ovulul plante fanerogeme in care se gaseste sacul embrionar (< fr.nicelle).

oleat = sare sau ester al acidului oleic (< fr.oleate).

oleata = desen executat pe hartie de calc, pe care sunt trasate detaliile unui teren si cadrul sectiunii topografice la care se refera (< engl.oiled).

poiol = pardoseala acoperita cu linoleum sau cu material plastic a incaperilor unor nave (< rus.paiol).

paion = impletitura de paie pentru sticle; unelta folosita la descarcatul vapoarelor (< fr.paillon).

decata = a aplica tesuturilor de lana un tratament prin supunerea lor la actiunea aburului sau a apei fierbinti, in vederea imbunatatirii calitatii si a maririi stabilitatii dimensionale (<fr.decatir).

decanta = a limpezi un lichid tulbure, in care se afla particule solide in suspensie ; a curata de impuritati (< fr.decanter).

diaforeza = transpiratie ambundenta (< fr.diaphoresc).

diaftoreza = proces metamorfic prin care sisturile cristaline se adapteaza unor conditii de metamorfizm mai putin intens decat cel care a determinat formarea lor (< fr.diaphtorese).

epifil = care se dezvolta pe frunze (< fr. epiphyle).

epifit = care traieste fixat pe alta planta fara a fi parazit, acesta servindu-i numai ca sprijin (< fr.epiphyte).

feder = parte iesita in afara, in lungul marginii unei scanduri sau a unei placi, care intra in mitul corespunzator al altei scanduri sau placi; lomba (< germ.Feder).

fider = linie electrica care leaga o centrala de transformare cu cele secundare (< engl.feeder).

gag = effect comic intr-un filtru sau intr-o piesa de teatru, care rezulta dintr-o asociere surprinzatoare de situatie contrastante (<fr.,engl.gag).

gog = baiat tanar, prost, tont (< n. propriu).

ghidran = varietate de cai cu parul roscat, de talie mijlocie, folosita la tractiune si calarie (< et.nec).

ghidrin = peste mic in apele dulci si sarate, care are pe spate, inaintea inotatoarei dorsale, trei spin ososi (< et.nec).

hidrolaza = enzima care descompune prin hidroliza substantele organice (> fr.hydrolase).

hidroliza = descompunere a unor compusi prin actiunea apei; reactie chimica intre un compus organic si apa care se produce in prezenta unui catalizator (< fr.hydrolise).

izotera = linie care uneste punctele cu aceeasi caldura medie in timpul verii (< fr. isothere).

izostera = linie in diagrama unui sistem fizico- chimic pentru care volumul specific al sistemului se transforma ramane constant (<fr.isostere).

stercoral = referitor la excremente (< fr.stercoral).

stercoral = pasare palmipeda din marile arctice care se hraneste cu pesti mulsi altor pasari (< fr.sercoraire ).

tanant = substanta chimica, anorganica sau organica, naturala sau sintetica, care are proprietatea de a tabaci pieile crude (<fr.tannant).

tanat = sare sau ester al acidului tanic (< fr. tanate).

tirfon = surub de otel cu pasul mare, taiat in spirala, avand capul jumatate rotund cu prisma patrata, care se foloseste la fixarea sinelor de cale ferata (< fr.tirefond).

tirfor = cleste special pentru imbinarea tuburilor mari de beton armat si de azbociment(< fr.tire-fort).

venust = gratios, plin de farmec, fermecator (< lat.venustus).

vetust = vechi, care nu mai este actual (< fr.vetuste).

xilem = parte din tesutul plantelor avand celulele cu membranele ingrosate si lignificate (< fr.xyleme).

xilen = hidrocarbura lichida extras adin gudronul de huila (< fr.xylene).

zaharaza = enzima din sucul intestinal care transforma zaharoza in fructoza si glucoza (< fr.saccharase).

zaharoza = substanta cristalizata alba, dulce, care se extrage mai ales din trestia de zahar si din sfecla (< fr.saccharose).

zoofit = denumire data unor animale inferioare a caror forma aminteste de aceea a plantelor; increngatura cuprinzand aceste animale (<fr.zoophyte).

zoolit = parte fosila sau petrificata a unui animal (< fr.zoolithe, gr.zoon = lithos).

paludina = molusca gasteropoda vivipara , care traieste in apele curgatoare si in iazuri (< fr.paludine).

paludrina = preparat farmaceutic sub forma de pulbere alba cu gust amarui si fara miros folosit impotriva paludismului (<fr.paludrine).

pinola = axul piesei de strung in care se fixeaza printr-un varf unul dintre capetele piesei de prelucrat sau o unelta de prelucrare a piesei (<germ.Pinole).

pinula = placa de metal avand o deschizatura si un fir de vizare, care serveste la stabilirea alimentelor de teren (< fr.pinule).

psamon = tumoare continand granule asemanatoare nisipului (<fr.psamonine).

psanon = asociatie de animale de nisip (< fr.psamone).

reglet = piesa metalica folosita in tipografie la umplerea spatiilor libere dintre randuri (< fr.reglete).

regleta = piesa de material izolat pe care sunt fizate piese de contact folosita in aparatele de telecomunicatii (< fr.reglette).

sagital = situat in plan vertical de simetrie (< fr.sagittal).

sagitar = arcas in armata romana (< lat.saggitarius).

scaros = care are frunzele si ramurile raspandite in toate directiile (<lat.squarrosus).

scarios = mic, tare, semitransparent, care nu este niciodata verde (<fr.scariex).

sincreza = fuziune a mai multor silabe intr-una singura (<fr.sincrasi).

sincriza = figura retorica prin care se defineste ceva prin contrariul sau (< gr.synkrisis).

spanga = spada, baioneta (< rus.spaga).

spanca = varietate de oaie cu coada lunga, cu lana alba, subtire si deasa, care se obtine den incrucisarea rasei tiguie cu rasa merinos (<rus.spanka).

La nivelul vocabularului, fiind o creatie personala sau colectiva de tip popular, generat de necunoasterea formei corecte si unice sau de imposibilitatea pronuntarii aceste forme.

Fenomenele reale, care se inscriu in definitia notiunii de atractie paronimica sunt urmatuarele confuzii intre termenii cu scrisuri diferite, inregistrate ca unitati lexicale in directionare:

fortat (vb.a forta < fr.forcer si it.forzare, avand ca etimon primar lat.fortia, plurarul neutru al adjectivului clasic fortis = puternic) si fortuit = venit pe neasteptate, neprevazut, intamplator (din fr.fortuit si lat.fortuitus, derivat din lat. fors = hazard, intamplare).

lucrator (vb. a lucra, mostenit din lat. lucrubrare) si lucrative (derivate din lat.lucrum = castig, profit)

special = (< fr.special, lat.spacialis = relative la specie, particular) si specios = care are doar aparente, insulator (<fr.speceeux, lat.speciosus = cu aspest stralucitor, lat. spacies = vedere, aspect, aparenta).

Suma (lat..summa,-ae = total, suma de bani) si summum = gradul cel mai inalt la care se poate ajunge, punctul maxim (<fr.summum, lat.summum = cel mai inalt);

Vindecator (< vb.a vindeca, mostenit din latina = sufixul = ator) si vindecativ =razbunator, care este inclinat catre razbunare (<fr.vindicatif, formatie savanta din lat.vindicare = a razbuna).

In masura in care il cunoaste. Vorbitorul popular confunda neologismul a tasa (<fr.tasser) cu mai vechiul si frecventul a taxa, imprumutat tot din franceza (texer).Termenul tehnic sasiu (< fr.chassis) este inlocuit, in exprimarea mai putin culta, cu sasiu ( de origine turceasca).Duza, termen tehnic, (< germ.Diise) este utilizat in locul lui doza (fr.dose) sau invers.Multi vorbitori instruiti confunda conjectura cu conjuncture, a apropia cu a apropria, spete cu speze, sau conjunctia disjunctiva ori cu adverbul sau conjunctia adversative ar ( provenita din franceza).Foarte rar, atractia exercitata de un paronim asupra altuia are drept efect o modificare usoara a formei cuvantului confundat, cum este cazul lui corobora care, pastrandu-si sensul obisnuit, devine;

2.5 Greseli generate de atractia paronimica.

Datorita unor factori subiectivi, de natura extralingvistica, unele paronime se confunda in procesul comunicativ.Acest fenomen teoretizat sub numele de « atractie paronimica » de catre lingvistul german Ernest Forstemann apare, in general, la neologismele, indeosebi la cele mai recente, si la cuvintele arhaice sau regionale, asadar la unitatile lexicale din masa vocabularului, a caror frecventa e mai slab reprezentata in vorbire.Esenta atractiei paronimice consta in faptul ca un paronim, care e mai frecvent in limba si, deci, mai cunoscut vorbitorilor, il atrage pe cel care este mai putin cunoscut, substituindu-i-se acestuia din urma in procesul comunicarii verbale.Vorbitorii mai putini instruiti folosesc in mod gresit cuvantul mai cunoscut in locul paronimului mai putin cunoscut.

Notam si faptul ca se ajunge la paronimie si, uneori, la confuzia termenilor si in urma unor accidente fonetice, specifice vorbirii populare sau anumitor graiuri regionale, recum:

transformarea lui e, de obicei aton, in i: impermiabil, siringa, inerva, firma, in loc de impermeabil, seringa, enerva, ferma.

monoftongarea lui ie in e: butonera, pioner, carter, pretin, pentru: butoniera, pionier, cartier, prieten.

diftongarea lui e in ie: boxier, influienta, independienta, partier, in loc de boxer, influenta, independenta, parter;

disimulare vocalica sau consonantica (n sau r cand se repeta in interiorul aceluiasi cuvant pot disparea): contigent, infaterie, apropia, in loc de contingent, infanterie, apropia;

anticiparea sau propagarea unui sunet: indentic, intinerar, complect, dinstinctie, pentru: identic, itinerar, complet, distinctie.

metateza unor foneme: potropop, faliment, valon, poctoava, in loc de protopop, filament, volan, potcoava.

In cazul acestor “atractii paronimice”, trebuie facuta precizarea ca “intre termenii confundati nu se poate vorbi de o relatie de paronime propriu-zisa, deoarece termenul “de format” nu exista la fel cu sinonimia, antonimia, omonimia, in timp ce atractia paronimica, la fel cu etimologia populara, contaminatia, confuzia de termeni, are un aspect individual si social, ce se realizeaza in planul vorbirii. In mod practic, orice vorbitor poate face, constient sau inconstient, o confuzie paronimica, dar aceasta ramane, in majoritatea cazurilor, limitata, cu circulatie restransa sau individuala.Putine sunt inlocuite de termeni care sa devina norma lingvistica.Dintre cele mai cunoscute abateri care s-au impus ca reguli amintim: anticamera, desi prefixul anti- inseamna impotriva, fractiune pentru factiune, chioara pentru chiara, a da sfoara in tara, (acceptat de DEX si DOOM).

Pentru a demonstra raportul existent intre atractia paronimica si etimilogia populara (termeni si fenomene confundate) ne vom folosi de exemple din opera comica a lui I.L. Caragiale .In ceea ce ne priveste, consideram ca n-ar trebui sa vorbim de atractie paronimica decat in limitele cvasiomonimieicelor doi termeni care intra in relatie, unul in calitate de element inductor, celalalt ca element indus (adica influientat).Spre deosebire de atractia paronimica, etimologia populara are o sfera mult mai larga, implicand toate asociatiile etimologice false, pe care vorbitorii le stabilesc intre cuvinte, ca o reactie fata de caracterul nemotivat al semnului lingvistic.

Exemplificam, pentru aceasta, cu termeni renumeratie si remuneratie, primul inexistent in dictionerele romanesti mai vechi sau mai noi, utilizat, in general, de vorbitori in locul celui de-al doilea:

« Si la mine, coane Fanica, sa traiti!greu de tot…Ce sa zici? », « Famelie mare, renumeratie mica, dupa buget, coane Fanica », « Statul n-are idee de ce face omul acasa, ne cere numai datoria; dar de! Noua copii si optzeci de lei pe luna; famelie mare, renumeratie mica, dupa biget » (O scrisoare pierduta, de I.L.Caragiale).

Neologismul renumeratie a intrat in limba romana prin filiera franceza (remuneration) si din latina (remuneratio,-onis) cu sensul de plata, rasplata, retributie, onorariu.Marea parte a vorbitorilor nu cumosc etimologia cuvantului, insa au informatia sensului.Deoarece, mental, vorbitorii asociaza informatia care se refera la plata, retributie, bani cu numar si cu uneori, corabora sub influienta lui colabora.Aceste fenomene sunt foarte rare, de aceea trebuie acceptat ca atractia paronimica inseamna, de fapt, confuzie paronimica, fapt motivat de esenta relatiei de paronimie, identificata cu cvasiomonimia.

Cu exceptia unor cazuri izolate, in care confuzia se produce intre paronime care au aceeasi radacina, dar difera prin afixe ( de exemplu, familial in loc de familiar, miner in loc de minier, carbonier in loc de carbonifer), celelalte atractii reprezinta numai un aspect al cunoscutei etimologii populare.Astfel, adjectivul petrolifer, care inseamna in legatura cu terenurile, straturile sau regiunile care contin petrol este utilizat in locul lui petrolier, desi –fer este elementul de compunere provenit din verbul latinesc fero, fere, tuli, latum = a purta, a duce, a avea etc.

Unele confuzii sunt efectul unor rostiri populare sau regionale, probabil din neglijenta sau din dorinta unor exprimari savante, bombastice: adverse de ploaie, abces de manie, Bradul de la Mircesti, fumatul se sondeaza cu tuberculoza, avea eroare de presedinte, i se imputasera bratele, a inlaturat lagunele, el se adapteaza usor la mediu etc.

Dupa cum se poate observa, rezultatul comunicarii este opus intentiilor si demonstreaza ignoranta vorbitorilor lucru exploatat si ironizat de scriitorii romani si tradus prin termenul comic de limbaj: « Fata frumoasa, modista si invatata… », « Ei geanta latina, domnule… », «  nu ma asteptam ca tocmai dumneata sa te pronunti cu asa iluzii in contra mea », « As, aia a fost cerneala violeta, am conoscut-o dupa miros » (I.L.Caragiale); « In calitate de casiera manipulati bani numeral ?-Binenteles ca numeral si zilnic » (I.Baiesu).In exprimarea personajului feminin Zita din comediile lui Caragiale este confundat semiarhaicul sis cu frantuzismul sic, ceea ce inseamna ca, in principiu, atractia paronimica se poate exercita asupra oricarui cuvant care are un corp fonetic insolit si este, de asemenea, mai putin cunoscut decat cvasiomonimul care i se substituie in vorbire.Din paronime, cum a fost initial ( de exemplu, modista-modesta, gianta/geanta-ginta, iluzii-aluzii, violenta-violeta, numeral-numerar), cele doua cuvinte devin, astfel, omonime, insa numai in acel aspect al limbajului pe care Ferdinand de Sanssure la numit parole, respectiv vorbirea individuala.Putem afirma ca paronimia este, in general, un fenomen obiectiv al limbii, ci o alterare sau deformare a elementului inductor, asadar cu totul altceva decat aceea ce se petrece, in mod obisnuit, in cazul atractiei paronimice.

Spre deosebire de lacramatie si renumeratie, care sunt etimologi populare produse atat pe baza asemanarilor formale, cat si semantice dintre cuvinte, exista si situatii cand intre elementul indus si cel inductor nu se pot stabili decat relatii formale sau asemanari vagide ordin fonetic.Aducem, spre exemplificare, termenul interogatoriu, o deformare a neologismului interogatoriu, sub influienta altui termen, tot neologic, dar mai cunoscut si vag asemanator cu cel dintai .Acest termen este intriga (din fr.intrigue), care nu poate fi pus in nici o relatie de ordin logic sau semantic cu interogatoriu:

« Ma-ntorc acasa, chem slujnica, ii trag doua perechi ca la politie si pe urma o supun la interogatoriu (D-ale carnavalului, I.L.Caragiale).De asemenea substantivul vermut (tip de bautura) este inlocuit cu vermult (inexistent in dictionar), prin confuzia elementului final-mut cu adverbul /adjectivul-mult.Cuvantul lingoare, (febra tifoida) din latinescul languor,-oris = molesala, oboseala, a devenit pentru unii vorbitori lungoare, deoarece boala dureaza mult timp; alunita = mica excrescenta pe piele, are la origine termenul bulgar lunita = pata pe corp; acestuia i s-a suprapus, substantivul diminutival alunita, format din aluna (<lat,abellona=sufixul-ita).

Nu orice etimologie populara este si o atractie paronimica. Deoarece ultimul presupune confundarea integrala a doua cuvinte paronimice sau cvasiomonime, insa ambiitermeni exista atestatie.In cazul etimologiei populare, asa cum am afirmat supra, unul din termeni este o creatie lexicala care nu se regaseste in dictionare.Aceasta confundare sau identificare formala a elementului indus cu cel inductor se datoreste, in general, acelorasi cauze care genereaza etimologia populara, in acceptia cea mai larga a acestui concept.De aceea, admitem ca multitudinea atractiilor paronimice reprezinta, de fapt, un anumit aspect al etimologiei populare.Astfel spus, raportul dintre cele doua fenomene este asemanator cu cel dintre gen si specie, realitate care trebuie avuta in vedere in descrierea lor la nivelul realizarilor concrete din limbajul cotidian.Verbul a numara (sau cu alte cuvinte din familia lexicala a lua numar), asimileaza forma fonetica a remunera la a renumera.In comedia « O noapte furtunoasa », Caragiale aducein lumina, prin replica lui jupan Dumitrache, o alta etimilogie populara, ironizand involtura personajului:

« Ei daca nu-i ajunge, despartirea e aproape ;sa fi poftit la mine la despartire cu lacramatie, ca-i implineam eu cat ii mai lipsea »

Cuvantul lacramatie este o varianta deformata a neologismului reclamatie, imprumutat din francezul reclamation, iar acesta din latinescu reclamatio,-onis.Explicatia generarii termenului lacramatie este motivata prin factorii psihologici individuali si sociali:starea de spirit al celui care face reclamatie nu este de fericire, ci de tristete, poate chiar cu lacrimi in ochi.Substantivul lacrima si verbul a lacrama seamana din punct de vedere fonetic cu neologismul a reclama, de aceea, ultimul devine, in limbajul vorbitorilor neinstruiti, lacramatie, la fel cum somiera se transforma in somniera sub influienta substantivului somn.

Intre notiunile de atractie paronimica si etimilogia populara exista diferenta de concretizare si de generare a termenilor, conform urmatoarelor argumente :

In cazul etimilogiei populare, elementul inductor si cel indus nu sunt cuvinte totdeauna paronime, in general, termenul generat neexistand atestat in dictionarele romanesti, asa cum sunt exemplele anterioare remuneratie-renumeratie, reclamatie – lacramatie, somiera-somniera:

Daca in aczul atractiei paronimice elementul inductor este intotdeauna un singur cuvant, care inlocuieste elemental indus ( de exemplu, a gira il substituie pe a gera, boieresc pe bouresc), transformarea lui remuneratie in renumeratie si a lui reclamatie in lacramatie nu pot fi explicate numai prin influienta lui numar si, respectiv, a lui lacrima.Vom admite, si aceasta situtie, ca, la generarea acestor etilologii populare, au mai contribuit verbele a numara si a lacrama, precum si alte cuvinte care sa incadreze in aceleasi familii lexicale :

Un alt argument in favoarea neconfundarii celor doua fenomene de atractie paronimica si de etimologie populara este ca, in cazul lui renumeratie si lacramatie, rezultatul etimologizarii populare nu mai este o confuzie de tip paronimic, avand in vedere relatia ca, la nuvelul limbajului, in general comun, se produc fenomene de atractie paronimica mai frecventa decat etimologiile populare, si propunem sa identificam si sa explicam de ce se produc aceste greseli, dand, totodata, sensurile foecaruia dintre termenii perechii.

In cazul paronimelor alimentari-alimentare , confuzia se produce pentru ca termenii au un radical comun, insa primul are singularul alimentare ( derivat al verbului a alimenta), cu sensul de hranire, alimentatie, nutritie, iar cel de-al doilea are singularul alimentara (forma substantivala a adjectivului alimentara), denumind un magazin (cu acest profil), « o bacanie ».Asadar, afirmatia care urmeaza este incorecta: « Am cautat produsul, de care va vorbesc, in mai multe alimentari » (corect-alimentare).

Confuzia dintre substantivele paronimice contoar-contor are o frecventa deloc neglijabila, ca in formularea « Sunt de la gaze si am venit sa verific contoarul » (corect-contorul), deoarece contoar inseamna « birou de comert, sau al unui mare bancher, masa, mobila, loc unde se fac platile in casele mari de comert sai de banca », iar contor: « aparat de masurat cantitatea consumata de apa, energie electrica, gaze intr-un anumit timp ».

Folosirea termenului dezinfectie in loc de dezinsectie este, de asemenea, gresita, ca in enuntul: « Nu s-a luat nici o masura de dezinfectie, desi sunt multi tantari » (corect-dezinsectie), deoarece dezinfectie are sensul de « dezinfectare, actiune de a distruge microbii patogeni din afara arganismului pentru a impiedica orice contaminare », iar dezinsectie inseamna » distrigere a insectelor parazite (transmitatoare de boli), aflate in mediul uman ».

Un caz special il constituie termenii, frecvent confundati , mortalitate-mort.Intrebuintarea primului termen intr-un context ca :In urma ciocniarii masinilor, au fost si mortalitati »(corect-morti), este total neadecvata, pentru ca mortalitatea inseamna « indice rezultat din raportarea numarului de decese dintr-o populatie, intr-o anumita perioada, la totalul popupatiei respective, pe un anumit treitoriu », in timp ce mort este « persoana carea murit, defunct, decedat ».

De foarete multe ori, termenul de motivatie este utilizat, in mod nejustificat, in locul termenului motiv, asa cum demonstreaza contextul: « Avem si noi o motivatie, ca nu ne-am inceput la timp lucrarile planificate » (corect-motiv), sau in enuntul « Am fost chemat la miting, aceasta este motivatia prezentei mele aici » (corect-motiv), fiindca prin motivatie se intelege « toatlitatea motivelor sau a mobilurilor (constiente sau nu) care determina pe cineva sa efectueze o anumita actiune sau sa tinda spre anumite scopuri », iar prin motiv: « cauza, ratiunea, pricina unei actiuni;imboldul care impinge la o anumita actiune sau care determina o actiune, un mobil ».

Perechile ordinator-ordonator se caracterizeaza, in ultima perioada, odata cu dezvoltarea unui limbaj financiar European, prin confuzia termenilor, care nu este deloc scuzabila, ca in contextul: « Raspunderea pentru incalcarea prevererilor legale revine ordinatorului de credite » (corect-ordonator de credite), din cauza ca ordinator este un «  calculator numeric universal, compus dintr-un numar variabil de unitati specializate, comandate de acelasi program inregistrat, care permite efectuatea unor operatii :aritmetice si logice fara fara interventia omului », pe cand ordonator este « conducator al unei institutii bugetare, centrala sau locala, care are dreptul sa dispuna de credite bugetare, aprobate prin venituri si cheltuieli ale institutiei ».

Identitatea gragica a parti de inceput a doua substantive, de axemplu, peobabilitate si probitate nu poate constitui un argument pentru substituirea lor, cum se constata in fraza « Romania are nevoie de un Havel, care sa garanteze prin probabilitate morala (corect-probitate).Cuvantul probabilitate inseamna « caracterul sau insusirea a ceea ce este probabil :fapt, intamplare probabila, posibila », iar probitate: « cinste, integritate, onestitate ».

Confundarea, neverosimila, a termenilor rezolutie-rezonanta apare si mai neobisnuita in contextul:  « Statia de amplificare pusa la dispozitie nu ofera o rezolutie a sunetului prea buna » (corect-rezonanta), pentru ca rezolutie inseamna « hotarire luata de un colectiv in urma unor dezbateri; rezolvare pe care cel in drept o da unei cereri, unui act », iar rezonanta: « proprietate a unor corpuri sau a unor incaperi de a intensifica si a prelungi sunetele ;rasunet ».

In cazul perechii de paronime legist si legal, confuzia este evidenta in formularea « In postul de ministru, eu am incercat sa fiu cotrect si legist » (corect-legal), deoarece legist este « medic insarcinat cu lamurirea unor aspecte medicale care intereseaza justitia » (medic legist, in timp ce legal: « care exista sau se face in temeiul unei legi, care este prevazut de lege, este conform cu legea ».

Asemanarea partiala a cuvintelor revolut-revolutionar (asupra carora tindem sa admitem ca nu sunt paronime) nu trebuie sa presupuna, in limbajul comun, substituirea lor ca sems, ca in enuntul: « Pentru ca am dovedit ca suntem competitivi, nu ne lasam batuti.Asa cum am spus, asteptam timpuri revolute (corect-revolutionare), fiindca revolut are intelesul de « care si-a incheiat cursul; terminat, implinit, indeplinit », pe cand revolutionar are sensul de « care produce o transformare radicala intr-un anumit domeniu, innoitor, transfotmator ».

Nu de putine ori, verbele a conferi si a oferi sunt folosite gresit, indeosebi primul, in locul celui de-al doilea: « Programul include lista urmatoarelor spesializari conferite de invatamantul post liceal (corect-oferite), deoarece a conferi are sensul de « a acorda un titlu, un grad, o decoratie » ; (rar) « a discuta impreuna cu cineva o chestiune, a se intretine cu cineva »Verbul a oferi are sensul de « a propune cuiva ( in semn de atentie, de bunavointa) sa primeasca un lucru necerut, a da in dar, a pune la dispozitia cuiva »; (figurat) « a infatisa, a arata, a etala, a prezenta ceva ».

Asemanarea formala a termenilor informal-informational poate favoriza confuzia lor, ca in formularea « Discutiile sunt pur informale si protocolare » (corect-informationale), deoarece informal, care inseamna « neoficial, neprotocolar, familiar » ar intra in contradictie logica cu caracterul protocolar din acelasi enunt.Aceeasi gresala am identificat-o intr-o stire radiodifuzata « La Strasburg, a avut loc o sesiune cu caracter informal al Consiliului Europei », unde e putin probabil ca sesiunea in cauza sa fi avut un caracter neoficial.

Deci partial sinonime, cuvintele capturat si captivat apar, in cazuri mai rare, confundate: « Capturat de film, am uitat de mine » (corect-captivat).Verbul a captura , al carui derivat participial este capturat, inseamna « a lua pe cineva prizonier, a prinde un raufacator », pe cand captivat inseamna « cucerit, fermecat,subjugat ».

Relatia de paronimie dintre termeni a drena-a trena poate duce la substituirea celui de-al doile cu primul, eroare evidenta in contextul « din cauza problemelor legislative, aceasta activitate a drenat (corect-atrenat).Verbul a drena inseamna «  a colecta si a evacua apa din infiltratie de pe un teren, un loc, cu ajutorul drenurilor; a face sa se scurga secretiile dintr-o plaga cu ajutorul drenului », iar a trena ( despre actiuni, stari) « a se desfasura cu incetineala, a se taragana, a se lungi »; (rar, despre lucruri) « a zacea undeva , uitat sau lasat din neglijenta ».

In cazul verbelor a se sinucide si a ucide, substitutia lor in limbajul comun este cel putin paradoxala.Argumentul de tip gramatical are in vedere apartenenta verbelor la doua diateze diferite-reflexiva ( a se sinucide) si activa (a ucide).Pe de alta parte din punct de vedere semantic, verbul a se sinucide inseamna « a-si lua singur viata, a se omori », iar « a ucide » inseamna « a omori, a ucide pe cineva, a lua viata cuiva ». In contextul « Te sinucid daca nu spui adevarul ».

Confuzia paronimelor potestant-protestatar se intemeiaza pe necunoasterea sensurilor cuvintelor: protestant, inseamna « adept al protestatismului » (protestatismul este o denumire generala a confesiunilor religioase crestine care s-au rupt de catolicism prin nasterea Reformei din secolul al XVI-lea), protestatar inseamna « care protesteaza intr-o imprejurare oarecare, care adera la o actiune de protest ».De aceea, contextele « Intre protestanti si ministerte s-a incheiat un protocol », « S-a decis ca protestantii sa opreasca actiunile de protest », « Daca protestantii se vor opune in continuare, vom lua masura evacuarii lor » (corect, in toate exemplele, protestarii).

Termenii paronimici mima-mina se inlocuiesc frecvent, desi primul-mima-este forma redusa de la mimica (« arta de a exprima pe scena, prin miscarile fetei, sentimente si idei »).Termenul mina, cu sensul de « expresie a fetei, fizionomie, chip, infatisare » este oportun, este oportun in locul lui mima, in contextele « Nu are o mima prea vesela », « Mi-ai sugerat ca esti nemultumit prin mima » (corect: mina).

In cazul perechii privat-privativ, confundati adeseori, in contexte ca « pedeapsa privata de libertate « , « solutia data de judecator viza sentinta privata de anumite drepturi », in locul termenului privat(a), cu sensul de « particular, individual » este corect termenul privativ, care inseamna « care lipseste pe cineva de ceva, care exclude ceva ».

Pentru paronimele purpuriu –potpuriu, substitutia unuia prin celalalt (mai frecvent este inlocuit potpuriu prin purpuriu) demonstreaza lipsa de informatie a vorbitorului in privinta acestora: primul termen, purpuriu, este, din punct de vedere morfologic, adjectiv, insemnand « de culoare rosu-inchis ca a purpurei; purpurat, purpuros »; al doile inseamna « suita muzicala formata din fracmente cu caracter asemanator din opere, operete etc., sau din mai multe melodii ori cantece, grupate fara o legatura stransa intre ele », si este substantiv.In acest sens, structura,  « la spectacol, cel mai mult mi-a placut purpuriul de muzica usoara » este gresita (corect-potpuriu).

Termenii artrita si arterita, care provin din limbajul medical, se substituie reciproc, desi artrita este denumirea unei boli «  care se manifesta prin inflamarea articulatiilor », pe cand cel de-al doilea, arterita, denumeste o boala « care consta in inflamarea unei artere ».In spiritul acestor informatii semantice, constructia « picior amputat datorita unei artrite » este gresita (corect-arterita).

Desi, la nivelul limbajului colocvial unii termeni paronimici au o frecventa destul de ridicata, iar instructia vorbitorilor se realizeaza ori de cate ori acesti generaza confuzii, in privinta perechii petrolier-petrolifer nici in stadiul actual al romanei vorbite nu se poate afirna ca sensurile sunt cunoscute si greselile eliminate.

Primul termen, petrolier, este derivat de la cuvantul de baza petrol, cu sufixul-ier si inseamna « referitor la petrol, care tine de petrol, care provine din petrol, care extrage sau prelucreaza petrol; privitor la extragerea si prelucrarea petrolului ». In timp ce al doilea, derivat de la acelasi cuvant de baza petrol, cu sufixul-fer (de provenienta latina) se refera la straturi, regiuni, zone teritorii, « care contine petrol, bogat in petrol ».De aceea, termenul petrolier din structura « terenurile petrolirer reprezinta una din bogatiile tarii » este confundat de petrolifer, oportun in acest context.

In privinta perechii paronimice ascultare-ascultari, confuziile sunt, aproape, generalizate, in sensul ca, desi al doilea termen apare in limbajul medical, cu precadere, nici aici nu este intrebuintat pentru exprimarea actiunii de « a asculta zgomotele din interiorul corpului in urechea sau cu stetoscopul pentru a verifica functionarea organelor interne ».Celalalt termen, a asculta, desemneaza « actiunea de a asculta si rezumatul ei; a se stradui sa auda ceva; a fi atent la ceea ce se spune sau se canta ». Aducem, pentru argumentarea existentei acestei confuzii, un « verdict » medical exprimat ca urmare a actiunii verbului amintit « In urma atat a ascultarii respiratiei si al batailor inimii, cat si a controlarii tensiunii arteriale, suferindului i s-au prescris medicamente si repaus la pat » (corect-ascultarii)

Termanii virtuos-virtuoz, integrati la doua parti de vorbire diferite, primul fiind adjectiv, iar al doilea fiind substantiv, apar adeseori confundatii, desi virtuos inseamna « care respecta si realizeaza in mod consecvent dezideratele etice; inzestrat cu multe virtuti, cinstit, curat, cast », iar virtuoz apare utilizat respectiv in limbajul muzical, desemnand artistul care « stapaneste in mod desavarsit tehnica unui instrument muzical » sau « cel care are talente intr-o arta oarecare ».

In categoria paronimelor frecvent confundate inregistram, cu un procent egal cu perechea petrolier-petrolifer, termenii miner-minier, ambi derivati de la un cuvant de baza comun, insa cu sufixe diferite: miner, derivat cu sufixul substantival-er, desemnand « muncitorul calificat care lucreaza intr-o mina » (sufix agentiv), minier, derivat cu sufixul adjectival-ier, insemnand «  care tine de mina, privitor la mina, in care se gasesc multe mine, in care se practica mineritul ».Termenul confundat este, cle mai adesea, miner: «  In timp ce foran, mai multi minieri au post surprinsi in subteran de prabusirea unei structrui de rezistenta » (corect;mineri).

In limbajul social si financiar, confuziile cele mai frecvente le inregisreaza cuvantul deficit, in locul acestuia aparand deficienta.Termenul deficienta inseamna « o scadere, o gresala, o ramanere in urma; lipsa de integritate anatomica si functionala; absenta a anumitor facultati fizice sau psihice », iar deficit inseamna fie « plus de cheltuieli fata de venituri », fie lipsa baneasca la un bilant financiar, pierdere, fie « orice lipsa la o socoteala sau un calcul ».In enuntul « Deficienta de personal implica si repercursiuniasupra bolnavilor », oportun este termenul deficit (= lipsa de personal).

Necunoasterea sensurilor cuvintelor, precum si lipsa informatiei legate de etimologia acestora, face posibila confuzia intre termenii funerarii si funeralii : primul cuvant este adjectiv, imprumutat din francezul funeraire, ca atare, va parea utilizat numai pe linga regenti nominali, de regula substantive (piatra funerara), iar al doilea este un termen mostenit din latinescul funerarii, existent si in limba franceza, de unde a patruns, mai tarziu, in limba romana (<fr.funerailles) si este substantiv.In concluzie, vom spune « Am participat la funeraliile lui X (nu funerarii).

*

* *

Spre deosebire de confuziile paronimice, care sunt generate de necunoasterea sensurilor termenilor sau de asimilarea sensurilor unora la altele dintre ele, etimologiile populare sunt « inovatii » sau « creatii » populare paralele cu termenii existenti si atestati indictionarele romanesti.In demersurile anterioare, am inregistrat etimologii populare desprinse din literatura; beletristica, fenomeme care se constata si la nuvelul limbajului cotidian actual.In continuare, ne vom opri asupra etimologiilor populare identificate in limbajul specializate ale medicinei, sportului etc.

De exemplu, termenul medical hemipareza, provenit din francezul hemiparese, compus cu pseudoprefixul grecesc hemi (jumatate) este pronuntat semipareza, desi acesta nu exista la nuvelul dictionarelor romanesti.Fenomenul se aplica prin sinonimia pseudoprefixelor hemi, din limba greaca, cu semi- din latina, ambele insemnand jumatate.

In cazul asimilarii cuvantului procreare (nastere) la cuvantul inexistent procreere, explicatia tine de structura morfematica a infinitivului lung, format de la infinitivul scurt, cu sufixul substantival abstract-re, dupa modelul a merge-mergere, a cere-cerere, a fi-fire, a da-dare, a cumpara-cumparare.De la verbul a procrea, ortografiat cu un singur e la infinitivul scurt (de la a crea, cu prefixul-pro), forma de infinitiv lung este procreare (din a procrea = re).Forma gresita procreere este, probabil, analogica termenului recreere (= odihna), insa, in cazul dat, este neatestata.

Termenul fruntarii, cu sensul frontiere, este asimilat la cuvantul fruntalii creat, probabil, in constiinta vorbitorului neinstruit, de la substantivul frunte.In structura « Dincolo de fruntarile tarii, e razboi », ca, de altfel, in toate structurile in care cuvantul este folosit ca sensul amintit, acesta este forma arhaica, adaptata, a frantuzescului frontiere, etimon si al neologismului literar actual frontiera-frontiere.

Cuvantul sfestanie, imprumutat din slavul svensteniie, apare pronuntat fie festanie, fie sestanie, amnele forme inexistente in limba romana.Acestea reprezinta variante regionale si populare ale termenului cu etimologie slava.

La nivelul pronuntiei, litera X este redata prin doua sunete, in functie de pozitia acesteia fara de alte sunete: es, in excursie; pronuntat /ecscursie/, si gz, in examen, pronuntat /egzamen/.Necunoasterea grafiilor corecte genereaza scrierea de tip fonetic sau, invers, hipercorectitudine, ca in cuvintele escadron, scris incorect excadron, si escroc, scris incorecr excroc.

Admitand ca in categoria etimologilor populare putem include toate formele incorecte ale termenilor literari, prezentam, in continuare, perechi de asemenea cuvinte, fara a le integra in contexte relevante (forma corecta si literara este cea subliniata):

Avocat – advocat, bistrou – bistro, cloun – claun, corigent – corijent, desinenta – dezinenta, imprimeu – imprime, macramen – macrame, maseza – maseoza, pateu – pate, pasaj – pasagiu, tangou – tango, umoristic – humoritstic, vinieta- vigneta, vist – whist etc.

Prin etimologia populara, vorbitorii incearca sa-si lamuresca anumite cuvinte, vechi sau noi, frecvente sau rare in limba, cu sensuri neclare sau cu forme neobisnuite, in general putin cunoscute sau susceptibile de a fi interpretate prin falsa acociatie etimologica, asa cum am demonstrat si am exemplificat anterior.Etimologiilr populare se pot clasifica dupa cateva criterii.

Clasificarea dupa originea termenilor care intra in relatie semantica, mai precis in falsa relatie (elementul indus si elementul inductor):

a) etimologii populare la care termenii sunt de origine complet diferita (ne vom referi, in exemplele urmatoare, la termenii noi, generati prin asemanarea fonetica, uneori prin informatia semantica existenta in mintea vorbitorilor) fr.hebdomadaire « saptamanal » (din lat.hebdomadarius) s-a transformat in vorbirea oamenilor lipsiti de cultura in hebdromadaire, sub influienta lui dromadaire « camila cu o cocoasa » (din lat.dromadarius); rom.feminin (din fr.feminin, lat.femininus) se pronunta femenin, prin relatia cu termenul femeie

(lat.familia).

etimologii populare in care termenii sunt inruditi geneologic (mai rare decat primele): Bonaparte a devenit Buna-parte, sub influienta adjectivului buna (din lat. bonus); rom.contravenient (din fr.contravenant, germ.Kontravenient)devine contravenit, latinizata sub influienta lui veni (< lat.venire); coxalgie (<fr.coxalgie) s-a transformat in copsalgie, sub influienta substantivului coapsa (< lat.coxa); rom incubatie (< fr.incubation) devine incubatie sau incuibatie prin asocierea sa cu substantivul cuib (< lat.cubium) si verbele incuiba (in+cuib+a) si cuibari (< cuibar + sufixul-i); nevroza (< fr.nevrose) e modificat in nervoza sub influienta substantivului nerv (< lat.nervus); neurolofie (<fr.neurologie) e deformat in nervologie sub influienta substantivului nerv (<lat.nervus);Portugalia devine Portocalia dupa substantivul portocala (< ngr.portokali); prizonier (< fr.prisonnier ) s-a transformat in prinzonier sub inraurirea lui prins (< a prinde < lat.prehendere); responsabil (< fr.responsable) este modificat in raspunzabil, dupa verbul a raspunde (< lat.respondere); estrada (<fr.estrade) devine strada sub influienta substantivului strada (<ngr.strada, it.strada)etc.

2.Clasificarea etimologiilor populare dupa relatiile de ordin formal si semantic care exista intre elementul indus si cel inductor.

a)etimologii populare in care termenii sunt asemanatori din punct de vedere formal si semantic (apartine aceleiasi sfere semantice) sau permit stabilirea unei legaturi logice inte ei.Sunt cele mai numeroase: policlinica este pronuntat boliclinica prin asociere cu termenul boli; potiune (calmanta) e pronuntat portiune, sub influienta lui portie; dactilografa este pronuntat fie actilografie, sub influienta substantivului acte, fie dictografia, sub influienta substantivului dictare; lapsus e rostit lipsul, datorita substantivului lipsa; astenie devine ostenie, sub influienta verbului ostenie; arogant a fost pronuntat aerogant, dupa locutiunea a-si da aere;basculanta e rostit basculata, datorita substantivului lata; regional ( in Transilvania, Crisana si Banat), treapta e inlocuit cu dreapta datorita paronimiei termenilor si faptului ca treptele sunt « drepte ».

b)etimologiile populare in care cei doi termeni sunt numai un raporturi de natura formala ( de la similitidine la omonime), iar modificarea e incompleta; regional (in Oltenia), bormasina e pronuntat boiermaisna, sub influienta lui boier; apa chiara (« apa clara »), cu chiara din lat.clara, a devenit apa chioara ; gaz metan a devenit gaz metal ; italianul pomi dei Mori (prommes des Maures) « patlagele rosii », s-a transformat, in franceza, in pommes d’amour, sub influienta lui amour;germanul Pack-Wagen (<Pace = pachet, Wagen = vagon) a devenit in limba romana patvagon, sub influienta lui pat.

3.Clasificarea etimologiilor populare dupa felul in care se exercita actiunea fenomenului asupra cuvintelor este reprezentata de patru tipuri fundamentale de etimologie populara: care atrage numai forma cuvantului, care atinge si forma si sensul cuvantului, care nu atinge nici forma, nici sensul cuvantului (latina).

a) etimologia populara care atinge forma cuvantului este cea mai frecventa.In acest caz, este modificata partial structura fonetica a cuvantului supus etimilogiei ( a elementului indus ), in partea initiala sau finala: Dimitrov este pronuntat Dumitrov, sub influienta lui Dumitru; Fortuna este pronuntat Furtuna, sub influienta lui furtuna; acolada e pronuntat arcolada, sub influienta lui arc; cooperativa devine comparativa, sub influienta lui a cumpara; fereastra devine fierastrau sub influienta lui fier;cuvantul fictiune este pronuntata frectiune prin anologie cu a freca; lacas devine locas, sub influienta lui loc; somiera este pronuntat somniera, prin asimilare la somn; filigran devine filigram sub influienta lui gram; busculada este tot mai frecvent pronuntat brusculada,prin relatie cu brusc; funebru apare cu fonetismul funegru, prin relatia stabilita, in mintea vorbitorului, cu atmosfera tragica si cromatismul negru de la asemenea evenimente; lastun apare pronuntat lastrun, prin asimilarea mentala de turn.Uneori, este substituit cuvantul supus etimilogiei populere (elementul indus) prihn cuvantul care provoaca etimilogia populara (element inductor), ajungandu-se la omonime; sfera, cu sensul de fum (explicat de noi supra) este pronuntat sfoara in expresia a da sfoara in tara, factiune a devenit fractiune, in fractiunea politica; nevroza (boala de rinichi) este asimilat la nevroza (boala de nervi).

b) etimologii populare care ating sensul cuvantului (schimba sensul originar, restange acest sens, adauga un nou sens, deformeaza sensul) sunt mai putin frecvente decat cele care ating forma cuvantului: babalic (cu sensul de venerabil, mosneag),folosit ca titlu de respect, a devenit, cu vremea, un civant cu sens dotorita asocierii lui cu baba; siesta (odihna dupa pranz) este asociat de unii vorbitori cu verbul a sat si, de aici, noul sens restrans de « repaus la pat, dupa masa principala; a capia ( cu referire la oi) « a se imbolnavi de capie »s-a folosit ulterior si cu referire la oameni, sub influienta lui cap (cu sensul de « a se sminti »,, a inebuni »); mutnal, cu sensul literar de reciproc, apare utilizat cu valoare semantica derivata de la mut, adica pe muteste;vindicativ (razbunator) este folosit cu sensul de vindecator, prin asociere cu a vindeca (in structura « medicamente vindecatoare »); temerar, cu sensul literar indraznet, este utilizat cu sensul de fricos, prin reletie cu temator, fiind perceput ca un derivat de la a se teme:

c) etomologiile populare care ating forma si sensul cuvantului (mai mult forma si mai putin sensul, mai mult sensul si mai putin forma, sau ambale deopotriva) sunt mai rar intalnite: epilepsie este pronuntat pedepsie, sub influienta lui pedeapsa si a lui a pedepsi; a fereca este utilizat cu varianta a fiereca (a incatusa, a pune in fiare); stomatologie apare cu fonetismul stomatologie, sub influienta lui stomac; cardasie este inregistrat cu structura cardasie, prin analogie cu card sau cu locutiunea verbala a-si baga in card cu cineva; intrepid apare cu forma intreprind generata de asimilare la a intreprinde.

d) etimologiile populare latente, care sunt false asociatii etimologice, nu ating nici forma, nici sensul cuvantului, dar stabilesc false legaturi de inrudire intre doi termeni care nu au nimic in comun din punct de vedere etimologic:dar este incadrat de unii vorbitori in familia verbului a da, desi primul are etimologie slava iar al doilea latina, datorita asemanarii formale si a faptului ca « daru se da » a depila « a indeparta paril de pe piele », cu etimologie franceza, este asociat adesea cu piele, cu etimon latinesc; sezlong « scaun lung » (din franceza ) este legat de verbul a sedea (din latina), perie (din slava) si peruca (din franceza si italiana) sunt asociate cu par (din latina), pentru ca sunt facute din par;patrula (din germana) este pus in reletie cu patru (din latina);pufoauca (din rusa) este asociat cu puf (din bulgara); bancher (din italiana si franceza) este asociat de substantivul bani; a mana (din latina) este plasat din familia lui mana (din latina);a omori e legat de om, capison de cap, prima de a primi, cezariana de Ceasar etc.Un aspect al etimologiei populare latente este si asocierea stabilita de vorbitori intre doua omonime (cu aceeasi etimologie sau cu etimologii diferite): intre substantivul mare (<lat.mare,-is) si adjectivul mare (lat.mas,maris); intre substantivul gol din terminologia sportiva (<engl.goal) si adjestivul si substantivul gol « vid » (din slava); intre rasol dintre culinara (etimologie slava) si rasol (<ras+sufixul-ol) din expresia barbierilor « a da rasol »; intre a pili « a bea » (din tiganeste-pilo) si instrumentul pila (din franceza); intre pana (din franceza), din expresiile « a fi in pana », « a ramane in pana » si pana (din latina pinna); intre carte (scrisoare), pufoaica, sunatoare etc; altele nu au perspectiva de generalizre, desi, regional. Au raspindiremare:dreapta (pentru treapta) filigram (pentru filigram), renumeratie (pentru remuneratie), somniera (pentru somiera); altele sunt accidentale :aerogant (arogant), dispozitie (expozitie), telegrabnica (telegrama), luminarica (lumanarica).

Etimolotia populara este, in realitate, o contaminare, influientarea unei forme mai putin cunoscute de unii vorbitori de ceea ce seamana cu ea si ei stiu mai bine.Evident, din operatie mentala a compatatiei nu lipseste analiza determinata de punerea in relatie a felului in care oamenii gandesc asupra formarii de cuvinte noi in limba lor si termenul nou, dar nu destul de bine cunoscut de ei.Exemplele sunt numeroase, identificabile in toate limbile, nu numai in limba romana, unele dintre acesta exemple permitand sa se observe reteaua asociativa care duce la gruparea cuvintelor in vocabular.Unele dintre cele mai des citate este francezul contredanse, dupa engleza country-danse (dans taranesc).Prima parte, country, nefiind inteleasa de francezi, a fost asociata cu prepozitia contre, foarte familiara.Pentru limba romana, exemple identice sunt citatele forme funegru si pufoaica.Asa numita etimologie populara genereaza forme de doua feluri : unele efemere, corectate treptat prin cultura, cum sunt cele din comediile lui Caragiale, altele rzistente, scapind controlul cultural si generalizandu-se.Una dintre acestea este locutiunea adverbiala pe jos din constructiile cu verbe care desemneaza notiunea de « a se deplasa », in general.Pentru orice vorbitor de limba romana, structuri ca a merge, a umbla, a se duce, a veni, a pleca pe jos sunt formulari obisnuite, desi, la o analiza mai atenta, pe jos nu se justifica, deoarece pe jos (adica nu pe sus), merg si caruta, automobilul, bicicleta, trenul etc, in afara de avion, care se deplaseaza pe sus.

In limbile romanice, pentru aceeasi idee se intrebuinteaza o complectare de felul lui « cu piciorul », « pe picioare » sau ceva similar.Expresia romaneasca pare, in acest context, insolita.In realitate pe jos inseamna tot « cu piciorul », caci forma originara din neogreaca are acest inteles, provenit tot prin fenomenul etimologiei populare : neogreaca avea pe langa adverbul jos, adjectivul care merge cu piciorul, pieton, si verbul a merge cu piciorul, toate in legatura cu picior.Cum la sfarsitul secolului al XIX-lea, in Muntenia si Moldova, neogreaca se folosea in relatiile oficiale, dar si in cele mondene, la intrebarea pusa in greceste « cum te duci la… ? », sau »cum mergem la… », se raspunde cu verbul amintit, adica pe jos.

Vorbitorii romani influientati de accentul adverbului din structura pe jos (traducerea in romeneste), pe a doua silaba si stiind, totodata, ca grecii pronuntau pe j, in cuvintele romenesi, ca z, au transpus adverbul neogrec in pe jos.Schimbarea a fost usurata si de intrebuintarea a lui pe in expresii ca a se duce/a merge/a umbla/a pleca pe deal/lunca/coclauri, eventual si a trimite (veste) pe cineva, unde pe are o semnificatie deosebita de cea din formula pe jos, dar nu atat de net, incat sa nu o influenteze.

Etimologia populara este activa la denumirile de plante.Latinescu sanatoria, care a devenit sanatoare, a fost schimbata in sunatoare numai datorita unei apropieri formale de a suna,un fenomen cel putin ciudat pentru limba romana, daca ne gandim ca de plante se leaga fel de fel de impresii si imagini.Astfel, iarba-fiarelor trece, in basme sau in legende, drept iarba cu puteri miraculoase, cu care se desfac toate incuietorile.Sensul acesta este influientat de raportatea substantivului i genitiv-fiarelor-la substantivul fier si, de aici, la locutiunea adjectivala de fier.

Ca o concluzie la etimologiile populare, consideram ca insasi notiunea populara in cauza nu este o structura oportuna pentru realitatea psiholingvistica pe care o defineste :despre etimologie, in acceptia de cautare a originii, nu poate fi vorba, deoarece tremenil generat, de cele mai multe ori, nu exista ; anexa « populara » nu exista, pentru ca nu se intemeiaza pe cuvantul originar, restectiv pe un etimon valabil si identificabil.Etimologia este o stiinta, care urmareste si explica dezvoltarea cuvintelor de la fomele si intelesurile lor cele mai vechi, pana la formele si intelesurile lor actuale sau pana la cele dintr-o anumita perioada a unei limbi ori a unui grup de limbi.In acest sent, transformarea cuvantului sanatoria (din latina) in sanatoare (termen romanesc) face obiectivul de studiu al etimologiei, insa evolutia de la sanatorie la sanatoare (actual) ar putea constitui, eventual, centrul de interes al psihologiei, al semanticii sau chiar al sociologiei.Deoarece, in stadiul actual al cercetarii lingvistice, acesta este termenul consacrat, respectiv etimologiei populare, il vom utiliza in cuprinsul lucrarii noastre.

Din punct de vedere tehnic, raportand planul expresiei cuvantului la planului continutului aceluiasi termen la planul expresiei si la cuvantul celuilalt termen al perechii paronimice, observam ca in daca in planul expresiei realizarile termenilor sunt aproximative, in planul continutului, trasaturile distinctive sunt diferite la fiecare cuvant in parte. Insa, separat, fiecare termen poate fi descris printr-o retea de trasaturi care duc la identificarea sensurilor.In cazul confuziilor paronimice, aceste trasaturi sunt substituite, unele dintre ele, cu trasaturile termenului pereche.De exemplu, confuzia dintre petrolier si petrolifer (primul utilizat in locul celui de-al doilea) se intemeiaza pe inlocuire trasaturii « care poarta, care detine » de la cuvantul petrolifer cu trasatura « care se ocupa /care transporta »de la cuvantul petrolier.In cazul etimologiilor populare, trasaturile distinctive de la termenul de baza sunt paralele cu « trasaturile distinctive » de la termenul « inventat ».Practic in acest caz (al etimologiilor populare) nici nu se poate aplica schema descrierii cuvantului nou prin trasaturi distinctive, pentru ca acesta nu este inregistrat in dictionare.

1.6 Rolul paronimelor in imbogatirea lexicului romanesc actual.

La nivelul lexicului romanesc actual, paronimia este alaturi de sinonime si de antonime, una dintre formele relatiilor dintre cuvinte prin care vocabularul devine extensiv, pentru ca fiecare dintre termanii unei perechi genereaza contexte diferite.pe de o parte, cuvintele paronime transmit, individual, o informatie semantica anumita; de pe alta parte, acestea reprezinta unitati lexicale independente la nivelul dictionarelor, prin faptul ca, in planul expresiei, difera unele de celelalte.Daca termenul locvace (de data mai recenta), sinonimul cuvantului vorbaret, aduce un plus din punct de vedere cantitativ mai noilor dictionare romanesti, cuvantul fortuit, (cu sensul de intamplator), diferit in planul expresiei de fortat (cu sensul de obligat) este o alta unitate lexicala prin care vorbitorii de limba romana genereaza contexte cu sensul indicat pentru acest cuvant.Obiectiv vorbind, intre rolul sinonimiei si cel al paronimiei, deoarece termenii, nefiind utilizati unul in locul celuilalt, ca in cazul sinonimiei, presupun obligatori tot atatea contexte cate cuvinte intra in relatia de paronimie. De exemplu, a apropia si apropria apar, in mod necesar, in doua contexteA apropiat scaunul (a adus aproape) si mi-am apropriat biblioteca vecinului (mi-am insusit un bun strain).

In schimb pentri relevarea sensurilor perechii de sinonimie singurstate-solitudine este suficient un singur context :Imi place solitudinea/singuratatea, optiunea pentru unul dintre termeni tinand de gradul de cultura sau de anturajul lingvistic al locuitorilor.Aceeasi demonstratie se poate realiza si in legatura cu antonimele: in functie de intentia comunicativa a vorbitorului, care este dictata de sensul in care acesta percepe realitatea pe care vrea sa o invoce, se poate opta pentru unul sau altul din termenii relatiei de antonimie :Citesc repede/incet.E vesel/melancolic.Afara e rece/cald.

Din punct de vedere logic, relatia de sinonimie, presupune echivalenta, totala sau aproximativa, a termenilor, in timp ce autonomia este o relatie de adversitate sau de opozitie.In baza acestui raport dintre logica si semantic, anatomia este apta sa genereze contexte mai numeroase decat sinonimia : a vorbi si a taceanu pot aparea cuccesiv in contextul El…frumos, adica, daca enuntul El vorbeste frumos este repetat, in sensul logici sale, enuntul El tace frumos este considerat un context ambiguu, insemnand, eventual, ca, trecand, persoana-subiect nu face nuci un gest, se comporta normal starii de tacere, este linistit.In schimb, antonimele tacut si lacvace pot aparea, succesiv, in contextul El este…, adica El este tacut/locvace.

In cazul paronimelor, data fiind diferenta semantica a termenilor, vorbitorul este obligat sa genereze contexte echivalente numeric cu unitatile intrate in relatia de paronimie.Perechia a eluda-a elucida se defineste in mod necesar prin contextele diagnostice: Am elucidat aspectele neclare ale probleme (am clarificat) si Am eludat mereu adevarul destre noi (am ocolit/evitat).

La fel cu paronimele, se comporta contextual si omonimele, ale caror sensuri diferite impun contexte diferite pentru relevarea semnificatiilor.De exemplu, in contextul Am dormit, oportun este substantivul care denumeste starea fiziologica-Am dormit un somn si substantivul si nu substantivul care denumeste o subspecie din specia pestilor; pentru aceasta din urma, oportun este contextul Am cumparat un somn.

Incercand o ierarhie a unitatilor lexicale care contraceaza intre ele reletiile semantice, in functie de aportul la bogatirea vocabularului, consideram ca pe primul loc se situeaza paronimele si omonimele, care isi concretizeaza sensurile prin contextele necesar diferita, datorita informatiei lor semantice diferite, pe locul al doilea se afla antonimele, in cazul carora un singur context nu este sufucient pentru descrierea semnificatiei, dat fiind raportul login de operatie sau de adveritate dintre termeni, iar pe locul al treilea se situeaza sinonimele, pentru care este, in general, sificient un singur enunt in vederea identificarii sensurilor.

Spre deosebire de omonime, ale caror forme coincid in planul expresiei, paronimele sunt diferite formal prin unul sau doua foneme.

In ciuda acestor deosebiri intre omonime si paronime, la nuvelul dictionarelor, acestea cunosc tot atatea inregistrari cate realizari semantice cunosc.

In schimb, termenii generati prin efectul etimilogiei populare (de exemplu, renumeratie, lacrametie), unii dintre acestia, neexistand in lexicul limbii romane, nu sunt consemnati in dictionare.Pentru alti termeni (de exemplu sfoara de la sfara, violenta dela violeta) se inregistreaza sensul de baza, devierile de tipul etimologiei populare nefacand obiectul de interes, datorita statutului acestora de gresala de vocabular.

Intre mijloacele lingvistice de inbogatire a vocabularului, in literatura de specialitate s-au acreditat derivarea, compunerea si conversiunea (mijloace interne), precum si imprumuturile si calcul lingvistic (mijloace externe).Relatiile semantice dintre cuvinte, respectiv sinonimia, antonomia,omonimia, paronimia si polisemantismul nu ocupa un loc special in cadrul celor doua mijloace, dar pot fi inregistrate atat la mijloacele interne (paronimele care difera pdin prefixe sau prin sufixe, omonimele morfologice, cuvuntele prin care relatia de de antonomie se reazizeaza sufuxual sau prefixual, in general: antevorbitor-postvorbitor, baietel-baietandru, unele omofoane, care, in forma lor aglutinata, sunt compuse de felul: cumva, altfel, astazi, oricum, fiecand etc.), cat si la mijloacele externe, in cadrul imprumuturilor din alte limbi (de exemplu, paronimele; ubicuitate-ambiguitate, solidar-solitar, ezoterir- ezoteric, stringent-astringent, sudura-sutura, sinonimele comprehensiv pentru intelegator, surmenaj pentru oboseala, alimentatie pentru nebunie, infatuat pentru ingamfat, dizibil pentru citet, eclatant pentru stralucit, esafodaj pentri schela etc.).

Deoarece majoritatea perechilor de paronimice sunt imprumuturi, mai vechi sau mai noi, din limbile cu care romenia a intrat in contact, si numai aparent derivate de la acelasi radical cu afixe diferite, prezentam, in continuare, cateva perechi paronimice cu precizarea etimologiei.

acromenie (din fr.acromanie)-acromazie) (din fr.annuarie).

bestial (din fr.bestial, lat.bestialis)- bestiar (lat.bestiarius, fr.bestiaire, it.bestiario).

cantal (din fr.cantal)-cantar (din fr.chantare, lat.cantharus).

cortizol (fr.cortisol)-cortizon (fr.cortisone).

discordant (din fr.discordant)-discordat (din vb. discordia)

doctrinal (din fr. doctrinal)-doctrinal (din fr.doctrinaire)

enerva (din fr.enerver, lat-enervare)-inerva(din fr.innerver).

eteronom (din fr.heteronome)-eteronim (din fr.familier).

familial (din fr.familial)- familiar (din fr.familier).

hidrolaza (din fr.hydrolase)- hidroliza (din fr.hydrolise).

monticol (din fr. monticole) – monticul (din lat.moticulus, fr.munticule).

modal (din fr.modal) – modul (din fr.module, lat.modulus).

nucleol (din fr. nucleoli) – nucleon (din fr. nucleon).

numeral (din fr.numeral, lat. numeralis) –numerar (din fr.numeraire, lat.numerarius).

omofor (din sl.omoforu) – omofon (din fr.homophone).

ordinal (din fr. ordinal, lat. ordinalis) – ordinar (din fr. ordinaire,lat.ordinarius).

penticostal (din engl.pentecostal) – penticostar (din mgr.pantikostarion).

pleonasm (din fr.pleonasme, lat.pleonasmus) – pleonast (din fr.pleonaste).

plonjor (din fr.plonjeur) – plonjon (din fr. plongeon).

postulant (din fr.plstilant) – postulat (din fr. postulat, lat.postulatum).

postal (din fr.postal) – postar (din posta+ar).

procesional din fr.processionnel) – procesionar (din fr.processionaire).

rezidual (din fr.residuel) – residuar (din fr.residuaire).

sagital (din fr.sagittal, cf.lat.sagittalis) – sagitar (din lat.saggitarius).

segmental (din fr.engl.segmeltal) – segmentar (din fr.segmentaire).

scaros (din lat.squarrosis) – scarios (din fr. scariex, cf.lat.scariosus).

talian (din rus.taliian, magr.taliani) – talion (din fr. talion).

tributal (din frit.tributale) – tributar (din fr.tributaire).

turnant (din fr. tournant) – turnat (din vb. a turna).

virtuos (din lat. virtuosus, cf.it.virtuoso) – virtuoz (din fr. virtuose).

zaharaza (din fr.saccharase) – zaharoza (din fr. Saccharose).

zoofit (din fr.zoophyte) – zoolit (din fr.zoolitlu)etc.

In contextul actual, modernizarea masiva a lexicului prin neologisme si termeni stintifici, mai ales de sursa latino-ramanica, iar, recent si prin influienta masiva anglo-americana a sporit numarul paronimelor din limba romana.Prin acesti termeni, se anticipezaun nou val de innoire, de asimilari de unitati lexicale, generate de modernizarea continua a vietii in plan mondial si spiritual.O serie de « cuvinte recente » (termenul apartine linbvistei Florica Dumitrescu, autoarea « Dictionarului de cuvinte recente », 1982, Editura Albatros) sunt inregistrate in cadrul paronimelor ( de exemplu, calmar-calemar, fard-fart etc), ceea ce demonstreaza circulatia rapida a termenilor dontr-o cultura intr-alta mai ales prin dinamica mass-mediei, care fie forteaza eliminarea termenilor mai vechi, fie asimileaza unitati noi, in functie de progresele vietii contemporane.

In ceea ce priveste apartenenta paronimelor la fondul principal lexical sau la masa vocabularului –dihotonii care au in vedere frecventa utilizarii lexicului limbii romane-, majoritatea dintre acestea intra in categoria cuvintelor mai putin utilizate (masa vocabularului), datorita caracteristicii lor de a viza entitati, calitati, actiuni din domeniile stiintei, ale tehnicii, mass-mediei etc.De exemplu, in perechile de paronime actual – actuar, a amputa – a imputa, capon – capron, fiecare cuvant apartine unui domeniu diferit (financiar, medical, industrial, tehnic); descriind aceste realitati, unitatile lexicale sunt taxonominizate ca termeni tehnici sau neologisme, parti componente ale masei vocabularului.Chiar daca, spre deosebire de termenii exemplificati, perechii precum oral-orar, familial-familiar, literal-literer, miner-minier,carbonier-carbonifer, petrolier-petrolifer, mult mai cunoscute vorbitorilor si, oarecum, mai des utilizate, nu pot fi integrate in vocabularul fundamental deoarece frecventa lor nu este atat de mare ca a termenilor masa, casa, zi, seara, parinti, etc.Un alt argument al neintegrarii paronimelor in lexicul de baza este cel referitor la etimologia unitatilor de fondul principal – in general latineasca, sau, eventual, romanica -, precum si stravechimea lor si posibilitatea de a genera alte cuvinte, precum derivare, compunere ori schimbarea categoriei gramaticale.Deoarece paronimele inregistrate de noi au etimologii diferite, nu au o vechime apreciabila in libma romana, de unde si confuziile intre termenii perechii, sau, unele dintre ele, nu se pot supune regulilor interne de imbogatire a vocabularului, decat prin mimetism (de exemplu, de la a amputa se formeaza infinitivul lung cu sufixul pentru abstracte nominale –re – amputare insa dupa modelul latinesc – lando-landare), nu pot fi inca date decat in masa vocabularului la termenii tehnico-stintifici sau la neologisme.Unii dintre termenii mai noi genereaza in mod rapid si paradoxal etimologii populere.De exemplu:

– a accesa (termen din informatica <engl. To access) este utilizat in locul expresiei a avea acces (la ceva) in contextul « Pentru ca persoana patronului sa acceseze functia demnitarului de stat, organigrama a fost modificata »;

– barbarism (engl. barbarism « comportament necivilizat, barbarie »): « Ziarele englez eau fost ferme vizavi de barbarismele petrecute la Madrid »;

– congresmana (engl.congress,am “ membru in Congresul SUA”) este folosit cu sensul de “congresista, participanta la un congres”.”Congresmanele, imbricate in sariuri bogat decorate, au lansat symbolic porumbei”.

Explicatia trebuie cautata in motivatiile psihico-culturale ale vorbitorului care, necunoscand sensul de baza al cuvantului nou, il raporteaza la ceea ce memoria sa a stocat pe parcursul instructiei culturare anteriore, de unde selecteaza, prin asocieri fonematice, pe acces la a accesa, pe barbar la barbarism, pe congres la congresmana.

In contextul actual, in care « contemporaneizarea » vizeaza toate straturile sociale si toate contextele vietii individului, imbogatirea vocabularului atat prin surse externe, cat si interne devine o « moda ».De aceea, nu se poate stabili cu precizie numarul perechilor paronimice, deoarece, la un moment dat anumite cuvinte apar independente, adica fara a avea un corespondent paronimic, iar mai tarziu, aceleasi cuvinte apar dublate de unitati neologice, diferite din punct de vedere formal printr-unul sau doua foneme si din punct de vedere semantic vizand entitati diferite cat cele existente anterior.Permenenta miscare care are loc in vocabularul limbii romane dinamizeaza deci si compartimentul relatiilor semantice dintre cuvinte, demonstrand vitalitatea limbii si preocuparea vorbitorului de a asimila si de a stoca unitati noi.

CAPITOLUL II

Valorile stilistice ale paronimelor.Paronimia in limbajul publicistic.

Un binecunoscut dicton, « Stilul e omul » (Buffon), reflecta un adevar indiscutabil : fiecare individ are un mod personal de a folosi limba materna, de a-si exprima ideile si sentimentele cat mai adecvat, dar unic, intr-un fel in care sa-i defineasca personalitatea si cultura, pasiunea pentru ceva, sau chiar locul in ierarhia sociala, si aici, in ceea economica.In paralel cu acest stil individual s-au dezvoltat, anumite limbaje specializate, numite stiluri functionale, segmenta ale limbii romane literare, aceea forma cultivata a limbii intregului popor, simbol de distinctie si de educatie aleasa, care nu numai ca influienteaza prin scoala, presa, radio si televiziune graiurile populare, ci prtesupune un proces continuu de selectare si rafinare, fapt care o opune limbii populare, graiurilor, dialectelor, argourilor etc.

In nuvelul stilurilor functionale (beletristic, tehnico-stintific, publicistic, administrativ si colocvial) se poate realiza o ierarhie a utilizarii paronimelor un functie de necesitatea lor pentru a exprima o anumita stare de fapt, un proces, o realitate, pentru a denumi o notiune abstracta, un fenomen etc.si o alta ierarhie, in raport cu felul corect sau gresit de pronuntare sau de scriere a acestora.Cum am precizat si in capitolul anterior, din punct de vedere al frecventei, paronimele apar cel mai des in stilul tehnico-stintific, unde sunt, uneori, absolut necesare pentru a denumi un proces fizic, biologic, o operatie industriala, medicala sau orice notiune de tip tehnic sau stintific in general.Paronimele de acest tip sunt monosemantice, iar relatia semantica de paronimie o stabilesc cu unitati lexicale care nu sunt totdeauna parti ale limbajelor tehnico-stintifice.Remarcam, astfel, puterea evocatoare a unor paronime ca: abazie-abazie, achilie-acheilie, aducatie-abducatie, afazie-afrazie, amputa-imputa, anodont-anodonta, ciloza-ciroza, escala-escara, lamgoare,limgoare, miologie-mitologie, orbital-orbitar, sneta-sueta, umeral-umerar, in care termenul subliniat apartine limbajului medical, unde este specializat (numai cu sens de baza), iar perechia paronimica aduce o alta informatie, din alt domeniu, din care poate trece spre sensuri secundare ( de exemplu, escala, insemnand oprire prevazuta in itinerarul unui vapor sau al unui avion, apare cu sens secundar in enuntul « tu nu ai fost decat o escala in adolescenta mea »; cuvantul a amputa, desemnand operatia chirurgicala de extirpare a unui membru, sau a partii dintr-un membru, apare cu sens secundar in enuntul « Atitudinea lui indiferenta mi-a amputat sufletul pentru totdeauna »).Alte unitati din perechile paronimice : actinon-actinont, aerometru-areometru, alofan-alofon, balodor-balader, capon-capron, dana-duna, a demola-a demula, esarpa-esarfa, ferula-ferura, halda-halta, macla-macra, saula-sauna, trap-trapa apar in domeniul tehnicii, unde au numai sensuri proprii; perechile lor, oarecum mai frecvente si mai cunoscute in limbajul colocvial pot genera, in contexte diagnostice specifice, sensuri secundare sau furate, de exemplu, duna, cu sensul de « movila de nisip formata de vant in regiunile nisipoase » poate aparea cu sens figurat in enuntul « dunele intunecate de pe cer anuntau ploaie » = nimbusuri; sauna, cu sensul de baie de aer fierbinte alternata cu aburi si apoi cu stropi de apa rece », are sens figurat in contextul « Dupa aflarea rezultatului, parca ma aflam in sauna »).

In stilul tehnico-stintific, exista si paronime unde ambii termeni sunt monosemantici, deoarece desemneaza entitati din aceste domenii (al stiintei sau al tehnicii),

Avand o mai restransa putere de sugestie, pentru ca nu genereaza contextele cu sensuri secundare sau cu sensuri figurate.

In cazul acestora, nu se mai poate identifica campul sau pletora semantica a termenilor.Este vorba de perechile: cambire-cambiu, capon-capron, conciliabil-conciliabul, croza-crosa, dezancola-dezancora, embriom-embrion, epruveta-eprubeta, federnaftol-naftil, neutron – neutrin, peculiar-pecuniar, pilier-pilifer, protaze-proteza, samba-sambo, suber-subler, traheida-traheita, tirfon-tirfor, vagotomie-vagotomie, vibriza-vibroza.

La nivelui perechilor de paronime, se inregistreaza si unitati lexicale frecvent utilizate (sau frecvent in raport cu termenii paronimici din domeniile tehnicii si ale stiintei), ale caror sensuri sunt cunoscute (sau mai cunoscute) vorbitorilor: oral-orar, literar-literal, familial-familiar, carbonier-carbonifer, miner-minier, petrolier-petrolifer.Nici in aceste cazuri nu se pote vorbi de existenta unei pletore semantice a cuvintelor, in ciuda frecventei si a inteligibilitatii termenilor, sensurile lor fiind tot cele de baza proprii.Fiind foarte frecvente, acestea sunt sursa confuziilor paronimice des intalnite (de exemplu, Popestii au probleme familiare, in loc de familiale, s-a angajat ca minier, in loc de miner, Am invatat un comentariu literal, in loc de literar).Aceste paronime apar in stilul colocvial, nefiind nici din cel beletristic sau tehnico-stintific.

Intre stilurile finctionale, cel publicistic nu beneficiaza de o terminologie proprie; imprumutand, dupa caz, elemente specifice altoe stiluri si abordand, intr-un mod accesibil, probleme ale actualitatii inedite sau de interes comun pentru publicul larg, iar, in acest scop, presa scrisa si presa vorbita sau vizuala reprezinta unul dintre cele mai importante mijloace de informare si documentare.Din punct de vedere al normelor lingvistice, mass-media extinde formele corecte ale unitatilor lexicale, lanseaza spre cunoastere termeni noi, din toate domeniile, dar contribuie, in mare masura, la legiferarea unitatilor de la periferia vocabularului (de exemplu, a argourilor) sau raspindeste sensuri ireale sau inoportune ale cuvintelor utilizate.Desi ar trebui sa functioneze ca o cenzura lingvistica, limbajul mass-mediei (criticat de cele mai bune emisiuni si jurnale pe teme de exprimare si csriere corecte) lanseaba fie forme incorecte (de exemplu, oprobiu-oprobriu, a frusta, in loc de frustra, ness-cafe, in loc de nescafe, aeropag, in loc de areopag, dezapezi, in loc de daszapezi, creind, in loc de creand, mizilic, in loc de mezelic-pentru grafiile incorecte; in mass-media audio, frecvente sunt greselile de pronuntare unde accentul apare deplasat: ponéi pentru pónei, regizór pentru regizór, edítor pentru editor, ràdar pentru radàr, penúrie pentru penuríe, doctoríta pentru dóctorita), fie contexte, de asemenea incorecte, cu fenomene de atractie/confuzie paronimica.

Confuziile de tip paronimic, determimnata de insuficienta cunoastere a sensului afixelor, reprezinta greseli relativ frecvente, semnalate in diferite lucrari de cultivare a limbii.Dintre abaterile de acest tip citam cateva dintre cele mai des intalnite in limbajul publicistic actual: promovabilitatea, in loc de (grad de) promovare (« Promovabilitatea la simularea examenului de capacitate in scolile bucurestene a fost de aproximativ « 5 la suta »); cooperativitatea, in loc de cooperare (« Am acuzat lipsa de cooperativitate a serviciilor secrete »); infractionalitatea pentru infractiune (« cei ce pun la cale infractionalitati de sustrageri de bunuri »); conditionalitate pentru conditie (« conditionalitatile impuse de FMI »); obligativitate pentru obligatie (« Bancile au obligativitatea de a nu percepe taxe »).

Solutia pentru evitarea unor asemenea abateri consta intr-un efort de sporire a responsabilitatii si a profesionalismului jurnalistilor, asociat cu revigorarea actiunilor de cultivare a limbii, desfasurate in mod conjugat de toti factorii implicati.Din aceasta perspectiva, opiniile exprimate, cu mult tipm in urma, de Al.Philippide isi pastreaza actualitatea si merita a fi redusa in atentie: « De cultivarea limbii ar trebuii sa se ocupe orice om care scrie ca sa publice .Au insa datoria de a se ocupa de aceasta lingvictii, scriitorii si cadrele didactice.Ar fi de dorit ca toti acestia sa colaboreze in chip strans si permanent, intr-o viguroasa actiune comuna, pentru pastrarea spiritului limbii exercitand un control asupra dezvoltarii ei, in sensul de a impiedica orice tendinta de stricare a limbii » (in Scriitori romani despre limba si stil.Antologie, introducere, comentarii, bibliografie, glosar de Gh. Bulgar, Editura Albatros, Bucuresti. 1976).

Alte confuzii/atractii paronimice se realizeaza, in mass media actuala, intre termani care difera printr-un fonem sau, cel mult, doua foneme.Tot mai frecvent, chiar in limbajul demnitarilor, pe care presa scrisa il preia ad litteram, iar cea vizuala fie il preia intocmai, fie il parodiaza in emisiuni speciale, se intalnesc atractiile intre a investi si a investi si, de aici, intre investitura si investitura, intre investire si investire.Asa cum am mai precizat, a investi inseamna « a aloca o suma de baniin/pentru ceva », iar a investi inseamna « a numi intr-o functie/rol ».Verbele a emigra si a imigra, precum si derivatele emigrat si imigrat fie sunt percepute cu acelasi sens-« cel care pleaca, isi stabileste domiciliul, se muta in tara », fie sunt utilizati unul in locul celuilalt, spunandu-se frecvent  « niciodata romanii nu voe ignora emigrantii arabi care se stabilesc la Bucuresti » (corect: imigranti) sau « 20 de imigranti romani au fost prinsi la granita cu Italia » (corect: emigranti).

Diferenta dintre presa audio (video si cea scrisa este ca, daca prima are menirea de a promiva norma lingvistica in limitele efemere ale stirilor, buletinilor informative si prin formele vizuale sau auditive de care dispune, presa scrisa raspandeste si forma grafica a cuvintelor, ceea ce face ca responsabilitatea in privinta cultivarii limbii romane sa fie maxima.Chiae dace se reproduc discursuri politice, declaratii de presa, interviuri cu interlocutori din diferite categorii sociale si cu nivelui diferite de cultura, mai intai reporterilor, apoi corectorilor le revine sarcina celor invocate, cuvinte frecvent folosite (le citam aici, chiar daca ele nu intra in perechi paronimice cu alti termeni), precum oprobriu, frustrare, repercusiune, pronuntate cu sincopa sau cu proteza unor sunete in variante ca oprobiu, frustare, repercursiune, vor aparea cu forma lor literara (corecta).

In contextele in care ocurenta cuvintelor in care alcatuiesc perechile paronimice este impusa de ratiunile de ordin mental ale vorbitorului, stilui comunicarii devine mult mai expresiv, chiar daca lasa impresia unor tantologii.Contextele « Desi aveau un orar incarcat, examinarile oralefac disciplinele mai atractive », « Spre terenurile petrolifere sosesc acum tancuri petroliere », « Problemele noastre familiale au devenit familiare vacinilor », « Emigrarea masiva in Europa a facut ca imigrarea sa fie un fenomen frecvent in Romania », Cu antenele lor, albinele culeg polen din anterele florilor », in care termenii paronimiei sunt coocurenti sunt maiconcise decat aceleasi contexte in care unul dintre termeni este reprodus prin sinonimul sau (de exemplu, « Problemele noastre familiale au devenit cunoscute vecinilor », « Cu antenele lor, albinele culeg polen din sacii florilor », ).Pentru vorbitorii de limba romana contemporana, aceste coocurente se evita, desi fiecare dintre termenii perechii paronimice este mai concret decat orice sinonim al sau.Operatia de substituire, printr-un singur cuvant, a unuia dintre termeni nu este, insa, posibila in contextele din stilul tehnico-stintific, caracterizat prin monosemantismul unitatilor.

Din punct de vedere stilistic, in functie de apartenenta termenilor la o clasa lexico-gramaticala, acestia pot fo bazele unor structuri epitetice (de exemplu, ambiguitate evidenta, ubicuite perpetua, noologie abisala, noologie contemporana), sau pot constitui ei insisi epitete (de exemplu, flagrant delict, atmosfera fragranta, atitudine rezoluta, timpuri revolute,tren petroler, teren petrolifer).Daca unitatile sunt substantive, ele sunt generate de structuri epitetice, relatia de paronime stabilindu-se la termenul baza (ambiguitate/ubicuitateperpetua); daca paronimele sunt, ambele, adjentive, acestea devin epitete propriu-zise (teren/tren petrolifer/petrolier).

Cand sensurile de baza sau concrete ale unor aronime apar in contexte nediagnostice (nespecifice), acestea pot genera structuri de tip metaforic: « fractura srtucturala a P.S.D-ului », « e asa de slab ca i se vad tastele» (cu sensul de « coaste »), « importurile au fost amputate », « comerciantii de alcool fenteaza legea » (in relatia de paronimie cu factura, testele, imputate, tenteaza).

Acelasi termen al perechii paronimice poate fi regasita in contexte apartinnd la doua domenii diferite, de exemplu falie (in perechia cu felie), din seismologie, apare in plitica-« Se adanceste falia de la Prut » (pentru relatiile politice dintre Romania si Republica Moldova), si in enunturi din domeniul financiar – « Aceasta falie intre piata valutara si piata de capital poate fi explicata… », ambele contexte generand sensuri figurate de tip metaforic.

Metaforizarea termenilor specializati apare, in presa postdecembrista, drept cea mai productiva modalitate de imbogatire semantica.Fenomenul, considerat o inovatie socanta, prin proportii, in raport cu perioada antecedenta a fost explicat ca un « tribut » platit ziaristicii de catre scriitori afirmati in publicistica.Lansat de catre scriitori, acest fenomen al exprimarii metaforice s-a extins repede in randul ziaristilor de profesie si a provocat o veritabila epidemie, ajungandu-se la paradoxul ca termenii cunoscuti drept monosemantici, datorita specializarii lor aprioric tehnice, sa apara in enunturi metaforice.Utilizati in alte domenii referentiale decat cele obisnuite, termenii specializati isi pierd caracterul tehnic treptat, dezvoltand sensuri figurate.S-a observat ca in, majoritatea cazurilor, conotatiile aparute in presa postdecembrista sunt « politizate », exemplele de mai sus confirmand aceasta constatare.

Este evident ca unele dintre inovatiile lexicale discutate aici nu au sanse de patrundere in sistemul limbii.In ciuda statutului lor de « efemeride », le-am mentionat, totusi, ca marturie a multiplelor valente creative ale limbii actuale.Din perspectiva normativa, principalele abateri pe care le-am inregistrat in presa actuala, in afara confuziilor paronimice discutate supra, admitem si formularile ridicole, pretentioase, generate de snobismul lingvistic al autorilor, grafat pe o stazanire precara a limbii romane: « delurare muzicii contemporane », « obturarea partiei de schi », « impulsionarea derularii agriculturii » (paronimele cuvintelor derolare si obstrurare).

Dincolo de avantajele reale ale unor mutantii semantice de gradul celor semnalate (innoire a expresiei, brevilocventa, « culoare » stilistica), raman evidente riscurile pe care publicistul nu-si poate permite sa le ignore: imprecizia, ambiguitatea, pretiozitatea termenilo si, mai ales, cliseizarea limbajului care creaiaza conditii prielnice unei noi « limbi de lemn ».De aceea, prelucrarea unor asemenea inovatii semantice in limbajul literar standard impune multa pridenta, discernamand si o informare corecta asupra sensului de baza al paronimelor intrate in procesul « prelucrarii » de catre imaginatia vorbitorului.

Din punct de vedere stintifico-functional, marea majoritate a cuvintelor care au dezvoltat sensuri figurate in mass-media actual sunt neologismele (de la perechile de paronime).Intre acestea, asa cum s-a vazut, o pozitie privilegiata revine termenilor specializati, care, prin intermediul presei, au patruns in alte terminologii decat cele carora apartin prin definitie si, ulterior, probabil ca si in limbajul colocvial.Granitele intre stilurile finctionale devin, astfel, mai permeabile, in defavoarea normelor a caror functionalitate va fi relativa.

Sensurile aparute la unul sau chiar la ambii termeni ai perechii de paronime sunt motivate, in principal, de functia expresuva si de cea conativa, proprii discursului politic.Valoarea lor referentiala se situeaza pe un plan secundar, deoarece in limba exista alternative pentru exprimarea sensurilor respective.Metafora reprezinta principala modalitate prin care apar in presa sensuri noi.In momentul aparitiei lor, noile sensuri se incadreaza in categoria metaforelor ornamentale (stilistice), semnalate cititorilor prin ghilimele.Care va fi soarta evolutiei acestora este o problema pe care o vor decide, ulterior, vorbitorii de limba romana, mai ales in contextul europenizarii absolute.

CAPITOLUL III

Aspecte metodice privind insusirea paronimiei si evitarea atractiei peronimice de catre elevi.

3.1 Reforma invatamantului preuniversitar a adus multe schimbari in structura si in continutul acestui segment important in formarea si educarea tineretului.Acestea sunt optim corelate, conducand la realizarea unor performante superioare in invatarea cu elevi.

Competentele generate urmarite de noile programme de limbi si de literatura romana sunt utilizarea corecta si adecvata a limbii romane in producerea si receptarea mesajelor in diferite situatii de comunicare, folosirea instrumentelor de analiza a diferitelor texte in contexte literare sau gramaticale, argumentarea in scris sau oral a propriilor opinii asupra unui text literar sau nonliterar sau asupra solutiilor la problemele de gramatica.

Programele de limba romana, atat cel pentru ciclul gimnazial, cat si pentru cel liceal, se axeaza pe doua coordonate: normativa si functionala, avand ca obiectiv deprimarea elevilor de a folosi limba romana corect, adecvati eficient in producerea si receptarea textelor orale si scrise.

In mod general, la disciplina limbii romane se utilizeaza cai si mijloace, numite in sens larg metode si procedee didactice, menite sa transmita elevilor un anumit volum de cunostinte, sa-i ajute, pe baza acestuia, sa-si formeze deprinderi de exprimare corecta, bogata si nuantata.Metodele de invatamant urmaresc doua directii: ce face su cum procedeaza profesorul, in raport cu elevii pe care ii instruieste, si ce face si cum procedeaza elevul ca subiect si obiect al procesului instructiv educativ.Alaturi de metode, procedeele didactice au un rol important, usurand trecerea cu rapiditate de la o activitate la alta, de la un nivel congnitiv la altul, stimuleaza afirmarea si dezvoltarea initiativei si a inovatiei, a fanteziei si a inteligentei creatoare si face mai atractiva si mai interesanta munca la clasa.

In cadrul orelor de limba romana, si, de aici la sibcapitolul “vocabularul”, care se studiaza atat in gimnaziu, cat si in liceu, predarea-invatarea relatiilor semantice dintre cuvinte, a paronimelor, in speta, se realizeaza printr-o concurenta de metode.

3.2 Conversatia are patru functii: euristica (de descoperire a unor adevaruri noi) si formativa, de clasificare, de sintetizare si de aprofundare a cunostintelor cunoscute in prealabil de catre elevi (conversatie de aprofundare), de consolidare si sistematizare a cunostintelor, de intarire a convingerilor (conventia de consolidare), functia de verificare sau de control (de examinare si evaluare) a performantelor invatarii (conversatia de verificare0.In predare paronimelor, prin conversatie introductiva se prezinta definitia acestora-cuvinte care difera printr-unul sau doua foneme si au sensuri diferite (de exemplu, oral-orar, literar-literal, emersiune-imersiune); prin conversatia explicativa se apeleaza la spiritul de observatie si de interpretare al elevilor, prezentandu-se contextele relevante pentru sensul paronimelor conversatia finala preconizeaza o frecventa utilizare a intrebarilor convergente, care duc la analiza, comparatii, elaborari de noi generalizari, si a intrebarilor divergente, care dezvolta gandirea creatoare.De exemplu, o intrebare de genul: « Cum caracterizati perechile de paronime ? » este de preferat in locul unei suiete de intrebari de tipul:

-Ce intelegeti prin paronime ?

-De cate feluri sunt paronimele din punctul de vedere al diferentelor structurale si de apartenenta la o clasa lexico-gramaticala.

-Cum se evita greselile generate de atractie paronimica sau de stabilirea de etimilogii false ?

In predarea-invatarea paronimelor la clasele ghimnaziale, intrebarile vor fi esalonate in trei etape.In conversatia introduntiva se pot folosi urmatoarele intrebari:

-Care sunt relatiile semantice dintre cuvinte ? (pe tabla se afla un text care cuprinde sinonime, antonime, paronime, omonime, cuvinte polisemantice).Care sunt paronimele din text ? (se subliniaza).Cum te recunosti ?.Care este seminicatia fiecarui termen al perechii paronimice ?

In conversatia explicativa, elevii sunt pusi sa semneze paronimele din text, sa le motiveze implicarea in cadrul perechii (de ce sunt omonime, antonime etc).

3.3 Demonstratia.

Aceasta metoda este folosita in lectiile de dobandire de noi cunostinte.Cand se urmeza calea deductiva, demonstratia este metoda a carei caracteristica consta in folosirea unui sir de rationamente logice si a unor mijloace intuitive; scheme, planse, tablouri.In predarea paronimelor, aceste materiale coneretizeaza vizual relatia semantica dintre termenii perechii.Pentru scrierea corecta si utilizarea oportuna a sensurilor termenilor se pot utiliza scheme continand contexte relevante.Schema poate contine spatii punctate, elevii completandu-le cu unitatile potrivite.De exemplu, in contextele « Am vazut campuri…. »si « Am achizitionat un tanc… », elevii vor plasa cuvintele carbonifer (la contextul 1) si carbonier (la contextul2).

Lectiile despre paronime se pot desfasura astfel:

a)se comunica denumirea notiunii ce urmeza sa fie invatata-paronimele;

b)se recapituleaza relatiile semantice dintre cuvinte, structura logica a definitiei gramaticale (cuvantul de denumit, adica paronimele, multimea din care fac parte, respectiv relatiile semantice dintre cuvinte, si notele esentiale-cuvinte care difera printr-unul sau doua foneme si care au sensuri diferite).

c)Se cere identificarea paronimelor din contexte relevante, completarea spatiilor libere cu paronimul potrivit, construirea de contexte cu paronimele date.

3.3 Descoperirea.

Prin aplicarea acestei metode, elevii sunt condusi spre descoperirea unor adevaruri deja cunoscute de stiinta, dar necunoscute de ei, fiind deci vorba de o redescoperre.Succesul aplicarii acestei metode este determinat de masura in care profesorul reuseste ca prin intrebari bine selectate si relevante sa-i faca pe elevi sa identifice solutii concrete la problemele ridicate.Invatarea prin descoperire presupune desfasurarea urmatoarelor activitati.

intelegera temei de cercetare;

formularea ipotezelor sau selectarea ipotezelor plauzibile;

stabilirea conditiilor, a materialului necesar descoperirii raspunsului;

efectuarea lucrarii;

verificarea solutiilor gresite;

Aplicand calea deductive a descoperirii, in predarea paronimelor se pleaca de la analiza unui text care cuprinde sinonime, omonime, antonime, cuvinte polisemantice, paronime.Se cere elevilor sa aleaga unitatile care denumesc entitati diferite, iar formal difera printr-unul sau doua sunete sis a stabileasca sensul fiecaruia.Se efectueaza un test de cunostinte pentru recuperarea sau pentru creativitate, Organigat diferentiat.De asemenea, la verificarea solutiilor, se cere si argumentarea acestora in functie de reperele teoretice date.

3.4 Problematica este o metoda de lucru la care recurge profesorul in timpul activitatii si conlucrari intelectuale intre elevi si professor pentru a descoperi adevaruri finite, a compune si formula noi adevaruri.Predarea si invatarea problematizata cuprinde un ansamblu de procedee si metode care trebuie regizate dupa un scenariu din care nu lipsesc situatiile problema si formularile unor intrebari problema.Se observa ca termenul problema este polisemantic, avand aspecte epistemice si instrumentiv-educative.Intr-o acceptiune mai restransa, o problema este orice fel de dificultate constientizata, adica sesizata (resimtita, perceputa),inregistrata (retinuta/si formulata ca sarcina (in forma interogativa sau exclamativa).Aceasta dificultate prezinta un caracter de noutate pentru elev, care este constrans sa o depaseasca (sa o solutioneze).Datorita noutatii tipului de dificultate aparut, elevul nu cunoaste nici o solutie, nu se orienteaza rapid si adecvat in sarcina, nu intrezareste cu usurinta, fara un efort si o activitate speciala, solutia ca stare sau macar directia si modalitatea de principiu a solutionarii.De aceea, o problema autentica reclema nu numai efectuarea solitionarii, ci mai cu seama descoperirea sau construirea ei si a solutiei.Problema este insuficient definitaprin existenta unei sau unor necunoscute ce trebuie aflate (« ce »-uri, « de ce-uri », « cum-uri »,etc).Tot cvasiprobleme sunt si diversele solicitari, dificultati sau intrebari care nu au un caracter problematic, a caror solutionare nu implica un efort personal creator din partea elevului.Acesea ar trebui numite sarcini, proiecte etc.Situatia-problema trebuie sa creeze o stare de efervescenta intelectuala prin introducerea unor tensiuni in sistemul informational (indoieli, nepotriviri, paradoxuri) si prin oferirea unor operatori de identificare si posibiliati de stabilire a unor corespondente, de relevare ale unor constante functionale , de descoperire a unor principii si adevaruri noi.

Intrebarea-problema trebuie trebuie sa fie o intrebare de investigare, sa cuprinda dar si precis premisele necesare pentru rezolvare, adica acele date, idei, fapte care, corelate si structurate intr-un cadru conflictual sa permita elevilor a face confruntari si verificari cu cele cunoscute si, mai ales, sa declanseze in ei, in vederea solutionarii, operatii cognitive si comportari creative, strategii de gandire si transferuri cunostinte dintre cele mai productive.

O pura lectie de problematizare nu poate fi intalnita.Problematizarea se recomanda mai ales la clasele terminale de ciclul gimnazial si liceale.Oricit de valoroasa ar fi situatia-problema si oricat de incitanta ar fi intrebarea-problema pe care o presupune profesorul, o lectie problematizata poate fi considerata o reusita daca realizarea conexiunii inverse se face temeinic, in problemele esentiale care sa intre in « setul de cunostinte » ce trebuie asimilat de elevi.

Prezentam un proiect de lectie problematizata avand ca tema predarea paronimelor.Proiectul are drept tel orientarea profesorului in alegerea strategiei didactica privind operationalizarea obiectivelor si in realizarea demersului metodologice al desfasurarii lectiei.

1 Titlul lectiei (se comunica elevilor sau se scrie pe tabla).

2.Tipul lectiei – de dobandire de noi cunostinte.

3. Scopul lectiei sau obiectivul fundamental.

Cunoasterea continutului notiunii.

Obiectivele lectiei.Definirea lor.

(Constituind « coloana vertebrala » a lectiei, se cere ca aici sa fie cuprinsa suma cunostintelor de predat si ce performante trebuie atinse).

sa sesizeze diferenta formala dintre termenii perechii de paronime.

Sa inteleaga si sa argumenteze diferentele semantice dintre cuvinte.

Sa identifice perechile de paronime din contextele date.

Sa precizeze sensurile contextuale ale acestora.

Sa construiasca contexte cu paronime date.

sa completexe enunturi cu paronimul potrivit ca sens.

Sa integreze paronimele in domeniul relatiilor sintactice .

5.Metode si procedee: problematizarea si conversatia euristica.

6.Mijloace de invatamant: fise cu exercitii, planse, teste.

7.Scenariul didactic (demersul metodologic al lestiei).

a)Organizarea clasei (accest pe pregatirea captarii atentiei elevilor prin diverse posibilitati de realizare).

b)Reactualizarea notiunolor invatate anterior (Aceasta va fi dirijata pentru a pregati momentul urmator).

c)Crearea unor situatii-problema si formularea intrebarilor problema.

d)Orientarea elevilor asupra principalelor cerinte si organizarea activitatii lor (pe grupe, individual)

e)Realizarea conexiunii inverse (Prin conversatie euristica, se analizeaza calitatea raspunsurilor.Se fac completari si corectari la nevoie, totul bazandu-se pe texte date).

f)Tema pentru acasa.

3.5 Exercitiul.

In sensul etimologic al cuvantului, a efectua un exercitiu inseamna a executa o actiune in mod repetat si constient, a face un lucru de mai multe ori in vederea dobandirii unei indemnari, a unei deprinderi.

Ca metoda in activitatea didactica, functia exercitiului nu se reduce numai la formarea deprinderilor, a unor moduri de actiune bine elaborate si consolidate, ci implicit contribuie si la realizarea altor sarcini, cum ar fi:

adancirea intelegerii notiunilor , regulilor, teoriilor invatate, prin aplicarea lor la situatii relative noi si cat mai variate.

-consolidarea cunostintelor si deprinderilor insusite, in acest fel creste posibilitatea pastrarii in memorie a lanturilor motorii si verbale.

-prevenirea uitarii si evitarea tendintelor de interferenta (aparitie a confuziilor).

Invatarea prin exercitiu este o metoda comuna tuturor disciplinelor de invatamant, cunoscand o gama extrem de larga de tipuri .

Criteriile dupa care se grupeaza acestea sunt diverse:

Dupa continut: fonetice, lexicale, morfologice, sinctatice.

Dupa scopul urmarit: ortografie, ortoepice, de punctuatie.

Dupa forma: orele si scrise.

Dupa gradul de efort solicitat: de recunoastere si cu caracter creator.

Exercitiile utilizate in predarea paronimelor sunt cu precadere de recunoastere:

1. Exercitii de recunoastere simpla – sunt exercitiile de tipul celor care cer recunoasterea si sublinierea dintr-un text a paronimului potrivit (de exemplu, teren petrolier/petrolifer, greutati familiale/familiare, traieste pe spete/spezele mele).

2.Exercitii de recunoastere si caracterizare urmaresc, pe langa cunoasterea paronimelor, si caracterizarea lor.Exemplu: Sa se identifice paronimele din textul dat si sa se precizeze numarul de noneme prin care acestea difera, precum si sensurile lor.

3.Exercitiile de recunoastere su grupare solicita elevii sa recunoasca, din textele date, paronimele si apoi sa le grupeae in functie de apartenenta cuvintelor la o parte de vorbire, de numarul fonemelor prin care difera.

4.Exercitiile de recunoastere si motivare solicita elevii, in afara de recunoasterea cuvintelor paronimice, sa motiveze si sa argumenteze ca anumite perechi sunt paronime (de exemplu, emigra-imigra, adjudecat-abjudecat) si nu omonime (de exemplu, somn-somn, ban-ban, ori-ori).

5.Exercitiile de recunoastere si disociere ii pun pe elevi in situatia didactica de a recunoaste faptele de limba incadrabile la paronime, trasaturile distinctive, ale acestora-de exemplu, literar-literal difera printr-un sunet, astronomie-gastronomie difera printr-un sunet care apare in plus la al doilea termen etc.).

Alte tiputi de exercitii presupun un grad mai mare de participare activa din partea elevilor, o mai mare implicare in dezvoltarea gandirii lor.Elevii sunt solicitati sa prelucreze informatia transmisa prin paronimele date, reusind sa evite, astfel, fenomenele de atractie paronimica si de etimologie populara.

In domeniul exercitiilor cu caracter creator integram:

6.Exercitii de modificare (de transformare, de interventie in textul dat).Se poate cere elevilor sa adapteze/ sa inlocuiasca paronimul inoportun contextului cu cel potrivit ( de exemplu, in enuntul « Problemele familiare ne afecteaza mult », cuvantul subliniat este confundat cu termenul din perechia sa paronimica, care este optim contextului-familial).Termenul potrivit poate fi dat in paranteza, dupa enunt, sau pote fi integrat intr-un sir de asemenea cuvinte, in dreapta paginii, pe o coloana.

7.Exercitii de complectare a spatiilor libere.Prin acestea se evita, de asemenea, confuziile de tip paronimic, elevii fiind pusi sa aleaga termenul potrivit (daca acesta este dat la sfarsitul enuntului), sau sa selecteze, din memorie, cuvantul oportun contextuluisi care lipseste, lipsa marcata, din punctele de suspensie.

8.Exercitii de exemplificare.Acest tip de exercitii solicita un bagaj de cunostinte din partea elevilor si folosirea experientei lingvistice personale, efort de gandire, si uneori, de imaginatie.Exemplificarile pot fi libere (cand indicatiile au o sfera generala: sa se construiasca patru enunturi in care sa apara paronime (care difera printr-un fonem si prin doua foneme) sau conditionate de repere date: « alcatuiti texte in care termenii paronimici sa fie verbe, adverbe, substantive, adjective.

3.6Compunerea gramaticala este o forma superioara « exercitiului, prin solicitarile mai mari din partea elevilor. Se cere sa se alcatuiasca o compunere cu titlul « La scoala », in care sa se foloseasca cel putin patru perechi de paronime, sau sa se alcatuiasca o compunere cu paronumele emersiune-imersiune, emigra-imigra, adjudeca-abjudeca etc.

Foarte corecte pentru formarea unor deprinderi corecte de exprimare in scris si oral sunt exercitiile ortografice, necesare mai ales in cazul in care, prin necunoasterea sensului paronimelor, se ajunge la atractia paronimica sau la etimologii populare.

Diversitatea exercitiilor permite sa se opereze si cu exercitiile-teste pentru fiecare relatie samantica, in speta pentru paronime.Spre exemplu, la sfarsitul lectiilor de vocabular si de semantica, obiectivele care trebuie realizate de elevi sunt.

1.sa stie ca intre cuvintele, mai noi sau mai vechi, din vocabularul limbii romane, se instituie relatii semantice.

2.paronimia este o subspesie a relatiilor semantice, in care termenii difera, formal, printr-unul sau doua foneme si au sensuri diferite.

3.greselile generate de necunoasterea scrisurilor paronimelor si care trebuie evitate sunt atractia paronimica si etomologia populara.

Procesul de testare ar parcurge astfel.

1.Definirea paronimelor.

2.Stabilirea caracteristicilor acestora:

-difera printr-unul sau doua foneme.

-au sensuri diferite.

-apartin aceleiasi parti de vorbire sau unor parti de vorbire diferite.

Toate aceste informatii sint pasive, fac parte din nivelul cunoasterii la un moment dat.

1.Recunoasterea si clasificarea paronimelor dintr-un text dat, in functie de criteriile de caracterizare si identificare.

2.Creativitatea: Alcatuiti contexte relevante pentru sensul paronimelor….

3.7 Analiza gramaticala este metoda principala de studiere a limbii romane in gimnaziu si in liceu.Este folosita in forme diferite, in predarea tuturor capitolelor de limba si in toate tipurile de lectii.Pe linga analiza morfologica si sintactica, prioritate si in studiul limbii romane, se cuprinde aici si analiza lexicala la capitolul « Vocabularul ».Aceasta metoda de utilizare in lectiile de dobindire de noi cunostinte, pentru a descoperii elementele necesare, in vedera formarii regulilor si a definitiilor, in lectiile de fixare si consolare, de recapitulare, de verificare cu scopul de a realiza sarcinile specifice acestor tipuri de lectii.

Analiza gramaticala nu se foloseste singura, ci asociata mai ales cu metoda conversatiei si a exercitiului, de care nu poate fi izolata.Ca metoda de cercetare a limbii, consta in descoperirea intregului in parti componente, carcetarea naturii acestor parti, stabilirea functiei lor in actul de vorbire dat, stabilirea raportului cu celelalte parti componente.Analiza nu se face numai pentru cunoasterea mai buna a partilor, ci pentru intelegera mai profunda a intregului.

Pentru ca analiza sa nu devina scop in sine, este necesar ca elevii sa observe ei insisi faptele, sa le compare, sa descopere elementele comune si pe cele diferentiate; textele de analiza sa fie bine alese sub aspectul continutului si al formei, sa nu depaseasca puterea de intelegere a elementelor, deci in predare-invatare sa fie mai scurte, iar in consolidare sa fie mai ample.

Prin analiza lexicala a unui text, care este parte a analizai de tip gramatical, elevii identifica unitatile lexicale care difera printr-unul sau doua foneme, precizeaza apartenenta acestora la o clasa lexico-gramaticala, identifica sensul.

3.9 Instruirea programata incearca sa prefigureze o solutie noua la mult dezbatuta problema a cresterii eficientei invatarii.Descoperirea ca invatare umana este, prin naturaei, autoreglabila cu ajutorul informarii inverse, pune in relief principiul conducerii procesului de invatamant printr-o legatura reactiva care le exclude pe cele urmatoare, daca cele precedate nu au fost conduse cu siguranta.Mai exact, inspirata din ideile ciberneticii, instruirea programata porneste de la premisa ca si intr-o situatie de invatare isi gaseste prezenta un flux continuu de informatii si ca in acest caz intalnim un tip de comanda (in sensul de dereglare a activitatilor de asimilare a cunostintelor si de control, in acelasi timp, a acesteia cu misiunea de a supraveghia si de a regla mersul invatarii prin intermediul conexiunii inverse (a feed-back-ului).

Ca urmare, si invatarea poate deveni un proces de autoreglare, iar activitatea de predare-invatare devine un proces de reglare continua.Pentru aceasta, modul de lucru al elevului este bine stabilit, dinainte eleborat.Materia de invatat este prezentata sub forma unui program sau a unei programme.Lucrand independent, pe baza programei propuse, fiecare elev progreseaza in ritmul sau specific, cortespunzator posibilitatilor lui reale.Comentariile invataturii ar fi urmatoarele:

– elevul citeste informatia cuprinsa intr-o secventa.

– efectueaza sarcina propusa, construind raspunsul solocitat.

– controleaza (compara si corecteaza daca este cazul) si dupa aceea trece mai departe la urmatoarea secventa.

Cititul corespunde principiului pasilor mici din instruirea programata; scrisul care prinde reactiile active; controlul-verificarii imediate si nemijlocite; mersul inainte-intrarii pozitive.

3.9 Jocul didactic a devenit, in scoala contemporana, una dintre principalele metode active, atractive, foarte eficace, mai ales in activitatile desfasurate cu scolarii mici, metoda care capata teren, extinzandu-se in forme variate pana la invatamantul liceal si chiar universitar.Metoda consta, in linii generale, ina plasa elevii intr-o situatie ludica cu caracter de instruire.

Desi exista si teorii care sustin ca jocul si educatia se exclud reciproc ca doua actiuni cu specific aparte, practica pedagogica a dovedit ca jocul poate fi o modalitate de educatie pusa in slujba dezvoltarii mentale, exprimarii elevului.Ideea folosirii jocului in scopuri educative se dovedeste incarcata de sensuri si tensiuni, desfasurata dupa reguli acceptate de nevoi in afara sferei necesitatilor materiale.Invatarea care implica jocul devine, astfel, placuta si atragatoare.

In cadrul lectiilor de limba romana, jocurile se pot clasifica dupa continuturile si obiectivele urmarite (jocul de dezvoltare a vorbirii, de creatie, de memorie), dupa materialul folosit (jocul cu materiale, jocuri fara materiale, jocuri orale si jocuri cu intrebari de tip « Cand stie castiga, jocuri cu cuvinte incrucisate), precum si dupa alte criterii.

Foarte agreat de copii, jocul didactic este oportun si in lectiile despre relatia de paronime si implica anumite cerinte, de a caror indeplinire depinde evitarea unei note de artificialitae:

– sa aiba clar precizate obiectivele pedagogice, fiind rational incadrat in sistemul muncii instructiv-educativ.

– sa dozeze gradul de dificultate implicat, potrivit particularitatilor de varsta si intelectuale ale elevilor.

– sa fie dozate si din punct de vedere cantitativ, evitandu-se utilizarea lor prea frecventa pentru a nu se ajunge la transformarea procesului de instructie in joc, cand intentia este, evident, contrara.

Pentru formarea si consolidarea drepturilor de utilizare corecta a paronimelor, potrivite, se pot utiliza urmatoarele tipuri de jocuri:

Sagetile sufixului – din dreptul substantivului examinare pornesc doua sageti catre adjectivele orala si orara, elevul selectand termenul oportun, respectivala.

Labirintulalde tip paronimic-din dreptul cuvintelor teren si vapor pornesc sagetile catre cuvintelepetrolier-petrolifer, pe care elevii trebuie sa le dirijeze spre termenii oportuni: teren petrolofer, vapor petrolier.

Gama activitatilor ludice cu valente instructive este atat de variata, pe cat de creatoare este fantezia celui care preda, este masura receptivitatilor profesorului, in special al celui de gimnaziu, pentru particularilatile de varsta ale elevilor sai.

Prin intermediul acestor metode, se urmareste insusirea formelor corecte ale paronimelor, cunoasterea sensurilor si adaptarea lor la contexte date, ori utilizarea termenilor in contexte relevante pentru sensul lor, evitarea fenomenelor de confuzie paronimica si a etimologiei populare.Aceste metode pot fi utilizate in toate etapele lectiilor si la toate tipurile de lectii (in cazuri generale), insa adaptate particularitatilor de varsta si caracteristicilor intelectuale ale grupului de elevi.

3.10 In predarea limbii romane, la gimnaziu sau la liceu, se folosesc lai multe tipuri de lectii, structura si variantele acestora diferentiindu-se in functie de obiectul de studiu (respectiv limba romana si, de aici, nivelul gramatical, lexical, fonetic), de strategiile didactice, de mijloacele de invatamant, de locul de desfasurare, de formele de activitate folosite.

Cele patru tipuri fundamentale de lectii sunt.

Lectia de transmitere de insusire de cunostinte.

Lectia de fixare si de formare a principiilor si deprinderilor.

Lectia de verificare si evaluare a cunostintelor si deprinderilor.

Lectia de recapitulare si sistemetizare.

In orice lectie, se parcurge mai multe etape, momente, verigi, pe care petagogia contemporana le numeste evenimente instructionale.Toate aceste elemente ale lectiei constituie asa-numitul scenriu didactic mai mult sau mai putin, in functie de activitatile didactice desfasurate (formative, cumulative, evalutive), o lectie va realiza urmatoarele evenimente didactice.

Organizarea (pregatirea) clasei pentru lectie.

Captarea atentiei cu ajutorul motivatiei, la inceput si pe tot parcursul lectiei.

Enuntulsubiectului si al obiectivelor urmarite.

Reactualizarea cunostintelor si a deprinderilor insusite autorilor, conform obiectivelor stabilite: este vorba de verificarea “ancorelor”.

Prezentarea continutului si a sarcinilor noi de invatare, in raport cu obiectivele operationale.

Dirijarea invataturii cu ajutorul strategiilor didactice, adica realizarea sarcinii I, in functie de obiectivul I, a sarcunii II, in functie de obiectivul II etc.

Obtinerea performantei prin fixarea si aplicarea cunostintelor;

Asigurarea conexiunii inverse o data sau de mai multe ori in lectie.

Evaluarea formativa a cunostintelor, prin aplicarea testului formativ si comunicarea rezultatelor.

Asigurarea sau relizarea retentiei, a retinerii sau fixarea cunostintelor;

Asigurarea transferului prin comunicarea temei pentru acasa, cu sarcini indreptate spre obiectivele actuale, dar si viitoare.

Aceste tipuri de lectii se pot utiliza cu succes in predarea-invatarea paronimelor.In functie de imaginatia profesorului, de obiectivele de perspectiva urmarite, aceste lectii pot cumula metode specifice sau nespecifice, unice sau multiple, eficiente in vederea insusirii cunostintelor de limba romana si, de aici, a celor vizand relatia semantica de paronimie.

CAPITOLUL IV

Concluzii

La nuvelul vocabularului limbii romane, paronimia este un aspect care merita atentia atat a specialistilor, cat si a celor care studiaza limba romana ca disciplina de invatamant, deoarece defineste relatia formala dintre doi termeni ai caror referinti sunt diferiti.In cadrul mai larg la relatiilor semantice, polisemia se apropie de omonimie prin informatia semantica diferita a termenilor ( de exemplu, petrolier si petrolifer, ca paronime, denumesc alte realitati fiecare, la fel cu somn – stare fiziologica-si somn-peste, de la clasa omonimelor), dar si de sinonimie,nu prin echivalenta semnelor, ci prin faptul ca, uneori, nerecunoasterea sensurilor termenilor paronimici induce, in psihologia borbitorilor ideea ca, oricand, acestia se pot substitui reciproc, adica utilizarea unuia sau a altuia este optionala.Acest fapt genereaza gresita atractia paronimica.

In privinta definitiei termenului de paronimie, in literatura de specialitate nu exista unitatea de vedere, mai extinsa fiind cea care considera paronimele cuvintele insuficient diferentiate din punct de vedere formal – da la 1 la 3 sunete (animare-animatie, spete-speze, invederat-inveterat etc.). Insa nu orice cuvinte care se deosebesc intre ele printr-un numar redus de sunete sunt paronime (de exemplu, nu sunt paronime ac-act-rac-pac etc).Sunetul sau sunetele respective au diferite trasaturi articulatorii, mai apropiate sau mai departate, contand, pentru calitatea de paronim a doua cuvinte, statutul sunetului care se opune altui sunet sau mai finem zero, respectiv daca o vocala sau consoana, cum si unde se produce articularea acestuia etc.In acest sens, exista perechi de sunete care se opun si creeaza paronime: l-r, l-n, g-j, p-b, c-g, s-z etc.Exista cuvinte de tip paronimic la care diferentei de sunet i se poate asocia pozitia acestuia, situarea in radical si afix.

In functie de aceste caracteristici, precum si de apartenenta la o clasa lexicogramaticala a termenilor, am adus urmatoarele criterii de clasificare a paronimelor:

In rapor cu numarul fonemelor care difera, la care am exemplificat cu paronime distinctive printr-un sunet (emersiune-imersiune) prin doua sunete (diferend-deferent), prin trei sunete (fortuit-fortat)

In functie de categoria lexicogramaticala a termenilor: substantive-substantiv (spete-speze), substantive-adjectiv (oral-orar), adjective-adjectiv (original-originar), adjective-adverb (net-neto), verb-verb (a erupe- a irupe).

In functie de forma de diferentiere: prin translatie sau metateza (releva-revele), prin anexare sau alternanta cu zero (astronimie-gastronomie), prin corelatie sau alternanta (alocatie-elocutie).

In functie de pozitia fonemului diferentiator-initial (erupe-irupe), median (felon-filon), final (familial-familiar).

In functie de pozitia fonemului diferentiator in structura cuvantului: radical (epruveta-eprubeta), in prefix (abjudeca-adjudeca), in sufix (concesie-concesiune).

Insuficienta cunoastere a caracteristicilor paronimiei genereaza integrarea in aceasta relatie semantica a variantelor populare care dubleaza variantele literare ale termenilor si care, cum am demonstrat, nu reprezinta decat opozitia literar-neliterar sau correct-incorect din cadrul formelor unitatilor lexicale.In esenta, nu sunt paronime unitatile ziler-zilier, patiser-patisier, sfartica-sfarteca, sa sughit-sa sughit, , macrameu-macrame, boxer-boxeor, iglita-inglita, sandala-sanda, la care primul termen apartine variantei literare si normate a limbii romane iar cel de-al doilea termen se incadreaza in varianta populara.De asemenea, se exclud de la clasa paronimelor derivatele cu sufixe sinonimice (baietel-baietas, manuta-mamica, puiut-puisor), derivatele cu sufixe motionale (vrabie-vrabioi, rata-ratoi, gasca-gascan), omonimele lexicogramaticale (somni-somnuri, arce-arcuri, lini-limuri), formele articulate hotarate si cele nearticulate (baiat –baiatul, indarat-indaratul, joia-joi).

Deoarece pentru vorbitorii de limba romana inneficient instruit se produc confuzii intre termenii care intra in relatia de paronimie, am abordat si fenomenul atractiei paronimice, inregistrat in literatura belitristica, in stilul publicistic, si in cel colocvial.Atractia paronimica este generata de confuzia termenilor si consta in atragerea si inlocuirea in procesul comunicativ a termenului mai putin cunoscut din perechea paronimica.Cele mai frecvente confuzii se produc intre termenii urmatoarelor perechi: anghina-angina, antera-antena, artrita-arterita, asculta-ausculta, bulin-bulina, camponie-campanie, canzalitate-cazualitate, delicatese-delicatete, deluviu, diluviu, dental-dentar, emigra-imigra, eminent-iminent, emergant-imergant, erupe-irupe, fiabil-friabil, familial-familiar, ingloba-ingloda, literar-literal, lineal-linear, miner-minier, nefroza-nevroza, viers-vers etc.

Paralel cu atractia paronimica si diferita de aceasta este etimologia populara, care presupune alterarea formei unui cuvant mai putin sau deloc cunoscut vorbitorilor sub influienta altui cuvant cu care se considera, eronat, ca este inrudit etimologic.Termenul utilizat nu este atestat in dictionare, este o creatie a locutorului pe baza raportarii la o unitate lexicala a carei informatie semantica sau structura fonetica ar trimite la realitatea denumita.Am exemplificat, pentru aceasta, cu etimologiile populare celebre-lacramatie pentru reclamatie, muraturi pentru moratoriu etc.

Daca paronimia este un fenomen intruiesc vocabularului, atractia paronimica si, cu ata mai mult, etimologia populara se manifesta la nivelul vorbirii si are un caracter cvasiindividual, generat de factorii socio-culturali.In sens larg, am admis ca paronimia cuprinde termeni din vocabularul unei limbi intre care diferentele formale sunt mimice (cu exceptiile amintite supra), ceea ce nu inseamna ca toate perechile paronimice produc confuzii datorita atractiei paronimice.

Aceste realitati lingvistice au impus introducerea paronimiei in manualele scolare la gimnaziu si de liceu, alaturi de celelalte categorii lexico-semantice ca sinonimia, omonimia, dar fara elucidarea aspectelor teoretice legate de aceasta.De aceea, profesorul de limba romana ii revine sarcina de a explicita si de a epuiza descrierea paronimiei, de a familiariza elevii cu cele mai noi sau cele mai frecvente paronime si, de aici, cu evitarea atractiei paronimice si a etimologiei populare.La aceste performante , asteptate prin orele de limba romana, se ajunge prin utilizarea concomitenta a metodelor de invatamant, mai vechi sau mai noi, a mijloacelos si a materialelor didactice oportune.Pentru relevarea fenomenelor de atractie paronimica si de etimologie populara se ofera, spre exemplificare, texte selectate din limbajul publicistic sau sunt mobilizati elevii pentru identificarea, in presa scrisa sau audio-video, a acestor greseli.

Prin studierea paronimelor se evidentiaza bogatia lexicului romanesc, variantele diferentiate subtil in structura lor lexicala, capcanele similitudinilor care trimit in directii diverse sensul unor perechi de cuvinte apropiate ca forma si se avertizeaza asupra folosirii riguroase a subtilitatilor limbii.Se constientizeaza elevii ca, prin paronime se contribuie la modernizarea lexicului romanesc, deoarece multe din acestea sun neologisme si termeni tehnico-stintifici, mai ales de sursa latino-romanica, iar, recent, si de provenienta anglo-americana.De asemenea, prin acesti termeni se poate anticipa un nou val de innoiri, de asimilari de termeni, implicati de modernizarea continua a civilizatiei, a vietii in plan material si spiritual, cu atat mai mult cu cat paronimele-obiectul lucrarii noastre se adapteaza rapid nevoilor expresive ale vorbitorilor si, din termeni monosemantici, cum au fost cand au patruns in limba romana, apar acum cu complicatii stilistice neobisnuite, in special in limbajul publicistic.Privite din punct de vedere functional, creatiile interne din cadrul acestuia se expica prin impletirea celor trei functii ale discursului jurnalistic referentiala sau informativa, conativa sau persuasiva si expresiva, ceea are drept consecinta permanenta cautare a ineditului expresiv si a pitorescului lexical.Este evident ca o parte dintre aceste sensuri figurate ale paronimelor nu vor ramane in limba, insa prezinta interes pentru cercetarea stintifica pentru intelegera dinamicii si a tendintelor lexicului actual, deoarece acestea sunt rezultatul necesar si marca infailibila a vitalitatii limbii in general. Intre procedeele interne de imbogatire a lexicului, mutantiile semantice care se inregistreaza in privinta paronimelor, care, in lingvistica actuala, sunt inregistrate prin sintagma dinamica sensului, ocupa o pozitie aparte.De la calitatea de termen cu sens imuabil a paronimelor (de exemplu, colaps, dezamorsare, acutizare, amputare, falie etc) se ajunge, prin performanta anexarii cuvintelor in structuri epitetice pe baza unor trasaturi semantice supraunitare, la transferuri de sens, la polisemantismul perechilor de paronime.Intrucat inovatiile de acest tip se petrec la nuvelul semnificatului, fara a afecta, uneori, semnificantul (cel putin in constiinta vorbitorului), ele sunt mai dificil de sesizat de catre nespecialisti ceea ce explica numarul mare de utilizari improprii in raport cu referentul sau/si cu contextul.

O umagine desigur, incompleta-asupra acestui proces in desfasurare este oferita de dictionare al limbii actuale, care consemneaza evolutii semantice din limba literara, dar si din sfera limbajului neconventional.

De asemenea, presa, prin larga sa audienta, prin autoritatea cuvantului tiparit sau rostit poate contribui, la educarea lingvistica a publicului, iar pe de alta parte la imbogatirea, diversificarea si internationalizarea lexicului limbii literare.

Bibliografie

Avram, Mioara, Probleme ale exprimarii corecte, Editura Academiei Bucuresti, 1987.

Bidu-Vranceanu, Angela, Structura vocabularului limbii romane contemporane, ESE, Bucuresti, 1986.

Breban, Vasile (coordinator), Limba romana corecta.Probleme de ortografie, gramatica, lexic, Editura Stintifica, Bucuresti, 1973.

Cotenu, Ion, Forascu, Narcisa, Bidu-Vranceanu, Angela, Limba romana contemporana.Vovabular, Editie revizuita si adaugita, Editura Academiei, Bucuresti, 1985.

XXX Dictionar explicativ al limbii romane, Editura Academiei, Bucuresti, 1981.

XXX Dictionarul ortografic, ortoepic si morphologic al limbii romane, Editura Academiei, Bucuresti, 1982.

Dumitrescu, Florica, Dictionar de cuvinte recente, Editura Albatros, Bucuresti 1981.

Braur, Al., Limba romana corecta, Editura Stintifica, Bucuresti, 1963.

Gutu-Romalo, Vleria, Corectitudinesi gresala (Limba romana zi), Editura Stintifica, Bucuresti 1072.

10.Felecan,Nicolae, Paronimia in limba romana, Editura Gutinul, Baia-Mare, 1993.

11. Felecan, Nicolae, Dictionar de paronime, Editura Vox, Bucuresti, 1995.

Hristea, Theodor, (coordinator), Sinteze de limba romana, Editura Albatros, Bucuresti, 1984.

Hristea, Theodor, Limba romana, Editura Petrion, Bucuresti 1998.

Iordan, Iorga, Rogu, Vladimir, Limba romana contemporana, Editura didactica si Pedagogica, Bucuresti 1978.

Irimia, Dumitru, Structura stilistica a limbii romane contemporane, Editura Stintifica si Enciclopedica, Bucurestri, 1986.

Serban, Vasile, Eusen, Ivan, Vocabularul roman contemporan.Schita de sisteme, Editura Facla, Timisoara, 1976.

Stiochitoiu-Ichim, Adriana, Vocabularul limbii romane actuale,.Dinamica, influente, creativitate, Editura All, 2001.

Toma, Ion, Limba romana contemporana.Fonetica-fonologie, lexicologie, Editura Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti 2000.

Vlad, Carmen, Limba romana contemporana.Lexicologie, Editura Universitatii, Cluj, 1974.