Evaluarea Incarcaturii Micotice a Cariopselor de Grau

Lista figurilor

Figură 2.1 – Vedere generală, Loc. Girov, jud. Neamț (sursa: [NUME_REDACTAT])________18

Figură 4.2.1 – Câmp experiențe soiuri de grâu (original)________________________25

Figura 5.1.1 – Producții obținute pentru soiul Alex (kg/ha)(original)______________26

Figura 5.2.1 – Producții obținute pentru soiul Exotic (kg/ha)(original)_____________27

Figura 5.3.1 – Producții obținute pentru soiul Boema (kg/ha)(original)_____________28

Figura 5.4.1 – Producții obținute pentru soiul Glosa (kg/ha)(original)______________29

Figura 5.5.1 – Producții obținute pentru soiul Gruia (kg/ha)(original)______________30

Figura 5.6.1 – Producții obținute pentru soiul Izvor (kg/ha)(original)_______________31

Figura 5.7.1 – Producții obținute pentru soiul Andelka (kg/ha)(original)____________32

Figura 5.8.1 – Producții obținute pentru soiul Andino (kg/ha)(original)_____________33

Figura 5.9.1 – Producții obținute pentru soiul Arlequin (kg/ha)(original)____________34

Figura 5.10.1 – Producții obținute pentru soiul Bandolero (kg/ha)(original)__________35

Figura 6.1 – Aplicare tratamente fitosanitare la grâu, soiul Izvor. (original)__________37

INTRODUCERE

Grâul este o importantă sursă de hrană asigurând aproximativ 20% din caloriile consumate de către populația Globului. De asemenea reprezintă și o sursă majoră de hrană pentru sectorul zootehnic.

Cererea pentru grâu are tendințe de creștere în viitor pe masură ce populația continuă să crească. Cu o populație a Globului estimată la aproximativ 9.6 miliarde de oameni în anul 2050, producția de grâu va avea un rol crucial în asigurarea securității hranei și a economiei globale în deceniile ce vor urma. Fermierii de pe întreg mapamondul vor fi nevoiți să crească producțiile folosind input-uri tot mai reduse, cum ar fi îngrășăminte, pesticide și apă, în timp ce forțele combinate ale schimbării climei și creșterea inevitabilă a prețului energiei vor pune presiune pe agricultură.

Progrese foarte mari s-au realizat în ceea ce privește creșterea producției pe suprafața de teren. De exemplu, în 1940, [NUME_REDACTAT] producea aproximativ 2.5 tone per hectar. Noi soiuri și implementarea agrotehnicii moderne în timpul “[NUME_REDACTAT]” din anii 1960 a rezultat în producții aproape constante de 8 tone per hectar în zilele modern, comparative cu media globală de doar 3 tone per hectar.

Din păcate, rata de creștere a producțiilor a scăzut în țările dezvoltate după anul 1990 și [NUME_REDACTAT] a raportat că producția de grâu va trebui să crească cu 60% între 2000 și 2050 pentru a face față presiunilor exercitate de o populație tot mai numeroasă.

Asigurând cererea tot mai mare de grâu, în postura sa de element esențial al dietei și de cultură de bază ar însemna o creștere semnificativă a asigurării securității hranei în țările aflate în curs de dezvoltare de pe Glob.

Dezvoltarea unor soiuri noi de grâu și a unor tehnologii de cultivare eficiente ar înlesni și ar reduce costul producerii acestui aliment de bază pentru fermierii din Lumea a Treia, astfel asigurându-le un acces sporit la piețe.

Posibilitatea de a crea noi soiuri de grâu, care pe lângă producții ridicate să posede și o calitate superioară este pe deplin realizabilă, cunoscut fiind faptul că însușirile de calitate, deși puternic influențate de condițiile de mediu, prezintă o variabilitate genotipică intraspecifică destul de largă. Obținerea unor noi genotipuri de grâu, superioare celor existente, presupune realizare unor noi combinații de gene iar numărul și valoarea acestor combinații depind în mare măsură de diversitatea și valoarea genelor disponibile.

Progresul continuu în dezvoltarea grâului și asigurarea faptului că acest lucru va avea un impact major asupra dezvoltării agriculturii, va depinde în mare măsură de parteneriate internaționale, publice sau private, o comunicare bună și o excelentă diseminare a bunelor practici de producție în mediul agribusinessului va conduce la o creștere a producției pe suprafață.

CAPITOLUL 1

STADIUL ACTUAL AL CERCETĂRILOR

1.1 Stadiul actual al cercetărilor pe plan global

Influența pozitivă a rotației culturilor a fost pentru prima dată recunoscută în perioada [NUME_REDACTAT]. Filozofi romani ca Virgil, Cato și Varo au descris efectele benefice a rotației culturilor comparativ cu felul tradițional de a cultiva plantele în acea perioadă.

În vestul Canadei, beneficiile includerii non-cerealelor în asolament au fost sesizate încă din secolul 19. Bedford, directorul fermei experimentale din Brandon, a raportat o creștere cu 10% a producției de grâu care a urmat unei culturi de in de fibre, în comparație cu grâul cultivat după grâu.

În ciuda dovezilor vechi de peste un secol, producătorii au cultivat în mod traditional grâu într-o proporție destul de mare (Zentner și colab. 1986). Prezența sporită a grâului a fost determinată de prețurile acceptabile, riscul redus de producție și de familiaritatea fermierilor cu tehnologia specifică obținerii acestuia.

Recent, Wright (1990) a descoperit că producția de grâu crește, în medie, cu 21% dacă acesta este cultivat după leguminoase, iar Zentner și colab. (1986) au raportat o creștere cu 20-32% a producției de grâu cultivată după inul de fibră comparativ cu grâul anul 2. Acest fenomen este numit de obicei “efectul rotației culturilor”.

Cercetătorii sunt de accord că mai mulți factori contribuie la efectul rotației culturilor. Karlen și colab. (1994) prezintă peste 12 posibile beneficii care rezultă din rotația culturilor. Aceștia au concluzionat că în prezent, nicio cantitate de îngrășăminte sau pesticide nu poate compensa efectele asolamentului și analiza factorilor individuali responsabili de producție nu explică întreaga realizare a acesteia.

O mare importanță în creșterea producției o are și planta premergătoare. Astfel după unele rezultate experimentale, producția grâului, în medie pe 4 ani, la grâul după cartofi timpurii, a fost de 35,3 q/ha, iar după porumb – 30,4 q/ha (Zubenko si colab., 1970). [NUME_REDACTAT] Ucrainean de Agrotehnică, producția de grâu după porumb siloz a fost de 41,2 q/ha, după floarea-soarelui 36,0 q/ha, iar după cereale paioase 33,2 q/ha.

În zonele foarte secetoase din U.R.S.S., S.U.A., Canada, în rotație a fost inclus ogorul negru, ca solă amelioratore a regimului hidric din sol. De regulă, după ogor se seamănă grâu de toamnă, a cărui producție depășește pe cea realizată după alte premergătoare, cu atât mai mult cu cât regimul pluviometric este deficitar. Efectul favorabil al ogorului se resimte 2-3 ani la culturile următoare. Astfel, în Crimeea, în medie pe 10 ani, producția grâului a variat intre 31,9 – 47,0 q/ha în cazul amplasării în ogor negru, între 27,0 – 35,0 q/ha la grâul care a urmat după porumb siloz și 19,6 – 29,7 q/ha la grâul în monocultură (Gorosko si colab., 1970).

În S.U.A., într-o zonă secetoasă, s-au obținut 26,5 q/ha la grâul după ogor și 9,5 q/ha la grâul cultivat în monocultură (Pintilie si Sin, 1974).

Könnecke (1967) precizează că producția medie pe 20 de ani la grâu și orz s-a diferențiat în funcție de planta premergătoare, așa cum se poate vedea și din tabelul 2.9. Producțiile cele mai mici de grâu și orz s-au obținut prin amplasarea acestora după cereale paioase, iar cele mai ridicate, după rapiță și mazăre. Sfecla și leguminoasele perene au avut un efect diminuator asupra producției de grâu prin deficitul de umiditate care se semnalează în sol după recoltarea acestora.

Experiențele efectuate timp de peste 100 de ani, în Anglia, la [NUME_REDACTAT] Rothamsted, arată că sporul mediu de producție la grâu în rotație este de 620 kg/ha, iar la ovăz de 500 kg/ha (Pintilie si Sin, 1974).

În S.U.A. (Minesota), sporul de producție la grâu, după 30 de ani de experiențe, este de 8% în rotația de 2 ani și de 44% în rotația de 4 ani. La cultura ovăzului, sporul de producție în aceeași perioadă, este de 5% în rotație de 2 ani și de 36% în rotația de 4 ani (Pintilie si Sin, 1974).

S-a observat că pe măsură ce crește ponderea cerealelor în asolament se reduce producția acestora. Astfel, o creștere a proporției cerealelor paioase în rotație, de la 40% la 60%, a dus la scăderea producției de grâu, în medie pe 16 ani, cu 5,7 q/ha. La orz această scădere, în medie pe 7 ani, este de 2,4 q/ha.

1.2 Stadiul actual al cercetărilor pe plan național

În țara noastră, pe cernoziomul levigat de la Fundulea, în medie pe 15 ani, producția la grâu a crescut față de monocultură cu 4,9 q/ha în rotația de 2 ani (grâu – porumb) și cu 8,9 q/ha în rotația de 4 ani (mazăre – grâu – porumb – ovăz).

Aceste rezultate sunt confirmate și pe solurile brun – roșcate de pădure de la Săftica (Dinca, 1965) și Șimnic (Stratula si colab.,1968). Rotația de 2 ani (grâu – porumb) sporește producția cu 8,7 q/ha la Săftica și cu 4,5 q/ha la Șimnic, iar rotația de 4 ani (mazăre – grâu – porumb – porumb) cu 11,9 q/ha si respectiv 9,9 q/ha.

Diferența de producție dintre rotație și monocultură crește de la an la an. Analizând datele obținute la grâu, într-o experiență efectuată în perioada 1963 – 1970, rezultă că producția înregistrată în monocultură în primii 4 ani a fost cu 27,6% mai mică decât în rotație (10,8 q/ha), iar în următorii 4 ani diferența a crescut la 47,3% (Pintilie si Sin, 1974).

Studiile făcute în țara noastră de numeroși cercetători arată că atât prezența materiei organice în sol, procentul agregatelor hidrostabille cît și stabilitatea hidrică depind și sunt influențate nu numai de speciile de plante ci și de succesiunea acestora în asolament, natura și cantitățile de îngrășăminte folosite ([NUME_REDACTAT],1964; Braun H., 1965; Șerbănescu N.,1968; Onisie T.,1972; [NUME_REDACTAT],1974; Stratula V.,1978; Pintilie C.,1979;Dincă D.,1982; Mihăilă V., 1994; Raus L., 2005).

Rolul fitosanitar al asolamentului a fost pus în evidență de numeroase cercetări. În țara noastră, cercetări sistematice cu privire la interacțiunea dintre asolament și atacul produs de boli și dăunători s-au întreprins în toate unitățile de cercetare și rezultatele obținute verifică și confirmă în mare parte pe cele obținute în alte țări (Rădulescu E.,1969; [NUME_REDACTAT], 1968; [NUME_REDACTAT], 1965, 1973; [NUME_REDACTAT]., 1974; Căbulea I., 1976, 1977; Cosmin O., 1987; Craiciu D., 1980, 1983, 1989; [NUME_REDACTAT] 1993; [NUME_REDACTAT], 1997; Pălăgeșiu I., [NUME_REDACTAT],2002).

CAPITOLUL. 2
CARACTERIZAREA AREALULUI DE DESFĂȘURARE A STUDIULUI

2.1 Poziția geografică S.C. AGRICOLAPROD S.R.L., fermă vegetală, aparținînd S.C. TCE 3 BRAZI S.R.L. este amplasată în localitatea Girov,în partea de vest a acesteia.pe malul stîng al râului Cracău, în depresiunea Cracău-Bistrița în apropierea șoselei naționale care face legătura între orașele Roman și [NUME_REDACTAT] și la o distanță de aproximativ 13 km de municipiul [NUME_REDACTAT]. În partea de sud se învecinează cu comuna Dochia iar în partea de nord este învecinată cu comuna Ștefan cel Mare.

2.2 [NUME_REDACTAT] punct de vedere geomorfologic,perimetrul studiat este situat în compartimentul median al [NUME_REDACTAT] iar nota dominantă a reliefului este cea depresionară. dată de extinderea teraselor la confluența Bistriței cu Cracăul și deluroasă subcarpatică având formele cele mai predominante: dealul Girovului, dealul Dănești, dealul Humăriei, dealul Izvoare, dealul Turtureștilor,dealul Măscătești. [NUME_REDACTAT] și a Bistriței formează o singură unitate morfologică, care a luat naștere datorită mișcărilor tectonice de la sfîrșitul secundarului și din terțiar și mai ales unei puternici eroziuni fluviale, care a avut ca rezultat formarea platformelor de eroziune și întinselor terase aluvionare. Această depresiune se întinde între lanțurile răsăritene ale [NUME_REDACTAT] și între podișul Sarmatic al Moldovei, formînd o regiune bine individualizată, alcătuită dintr-un șir de depresiuni situate în zona Subcarpaților. Această zonă, la prima vedere, iese în evidență prin întinsele suprafețe plane ale teraselor mijlocii și inferioare ale Cracăului, dar și ale Bistriței. Terasele pun în evidență, prin netezimea lor aproape perfectă, și mai bine cele două depresiuni ale Cracăului și ale Bistriței, pe care datorită faptelor de ordin morfologic, geologic și antropogeografic, putem să le considerăm ca alcătuind o singură unitate, deoarece sunt legate foarte strîns între ele. Relieful este alcătuit din coline cu versanți slab înclinați,platouri si văi.Acesta influențează elementele cadrului natural,ceea ce înseamnă că se realizeză o redistribuire climatică( căldură,lumină,umiditate,circulație atmosferică) si edafică in legatură cu panta. În ceea ce privește aspectul litologic în zonă predomină următoarele formațiuni: nisipuri,marne,gipsuri,gresii,conglomerate. În condițiile alcătuirii petrografice menționate,a proceselor de dezagregare fizică,alterare chimică,transport și depunere precum și de pedogeneză,se pot distinge următoarele materiale parentale: luturi,argile și pietrișuri.

2.3 Hidrologia și hidrografia Precipitațiile relativ bogate și morfologia reliefului au facilitat dezvoltarea rețelei hidrografice cu un regim de alimentare de tip pluvial-moderat. Cel mai important curs de apă este râul Cracău, cu o lungime totală de 58 km, din care 20 km străbate teritoriul comunei de la nord-vest la sud-est, cu un debit mediu anual de 1,4 mc/s și un debit maxim de 385 mc/s. Suprafața bazinului hidrografic este de 408 kmp. Râul este amenajat hidrotehnic pe malul drept, pe lungimea satului Căciulești, cu diguri împotriva inundațiilor și eroziunii malurilor construite din dale de beton și chesoane umplute cu balast. Cele mai mari creșteri ale debitului s-au înregistrat la inundațiile din 1958 și 1971 când râul a ieșit din matcă provocând inundații în toate satele riverane. Alte cursuri de apă: – pârâul Bahna – străbate loc Girov, se varsă în râul Cracău la sud de Girov cu lungimea de 11 km – pârâul Zahorna – străbate loc Verșești, se varsă în r. Cracău la sud de Verșești și are lungimea de 11 km – pârâul Ciocoița – străbate localitatea Popești – se varsă în râul Cracău la nord de Căciulești.

– pârâul. Băgda – străbate localitatea Boțești, se varsă în râul Cracău și are lungimea de 7km

– pârâul Satului – străbate localitatea [NUME_REDACTAT] fiecare an, în urma averselor și ploilor de lungă durată, se produce umflarea apelor peste limitele normale care provoacă inundații ale unor gospodării precum și eroziuni de maluri.

2.4 Aspectul climatologic Așezarea geografică,caracteristicile reliefului precum și influența maselor anticiclonale atlantice și siberiene au determinat un climat temperat continental pronunțat. În ansamblu, comuna Girov prezintă o climă temperat – continentală, cu particularități specifice zonei de est a țării. Caracteristicile climei sunt determinate de particularității circulației atmosferice, de formele și fragmentarea reliefului dar și de valea râului Cracău unde se produce efectul de foen datorită ascensiunii forțate a aerului umed fără transfer de căldură. Influența "barajului" muntos al Carpaților se resimte în special în anumite faze tipice de iarnă, când au loc invazii de aer rece, arctic continental. Munții deviază înaintarea spre vest a acestor mase de aer, determinând geruri intense 1.4.1 Regimul precipitațiilor Zona este larg deschisă circulației atmosferice din est, faptul având drept rezultat o intensificare a vânturilor, creând, destul de frecvent, furtuni de intensitate medie cu ploi în averse locale și iarna cu viscole puternice care provoacă înzăpeziri. Media anuală a precipitațiilor este de 40 litri/mp. De regulă, maximul de precipitații se înregistrează în luna iunie iar minimul în lunile ianuarie – februarie. Cele mai mari cantități de precipitații cad vara, între 38 și 46 % din totalul anual, iar cele mai mici iama, între 9 și 18% din totalul anual. Anual, numărul zilelor de ploaie este cuprins între 90 și 107 2.4.2 Regimul termic Valorile extreme ale temperaturii aerului sunt destul de semnificative, indicând importanța factorilor locali în modificarea vremii și se prezintă astfel, din înregistrările efectuate: maxima +36,6°C și minima -28,5°C. Temperatura medie anuală este 8,8°. Luna cea mai friguroasă este ianuarie, iar cea mai călduroasă iulie. 2.4.3 Regimul eolian În ceea ce privește regimul eolian,mișcarea maselor de aer este mai frecventă din nord-vest și vest dar într-o proporție mai mică și din nord-est și sud-est. Vîntul are o acțiune negativă iarna cînd duce la scăderea temperaturii aerului,spulberarea zăpezii,favorizînd în acest fel înghețarea solului. Apele freatice sunt cantonate la adîncimi cuprinse între 5-10 m pe cea mai mare parte a teritoriului.

2.5 Principalele tipuri genetice de sol [NUME_REDACTAT]-Bistrița poate fi împărțită în două regiuni: una în nord și cealaltă în sud, despărțite de o linie imaginară care ar trece pe la Piatra-Neamț, arcuindu-se pe la sudul [NUME_REDACTAT] pînă la satul Dochia. Prima regiune, cea din nord, este acoperită cu solul cenușiu. Spre vest, ea este marginită cu zona podzolului schelet și a solurilor schelete a înălțimilor Flisului, care conține numeroase fragmente din rocă pe care s-a format. Spre est, podzolul se întinde departe, pînă aproape de rîul Prut, cu mici discontinuități. Înspre masivul Corni se găsește în sud-vest o insulă de lăcoviști, dar și numeroase aluviuni noi în cursul de apă al Cracăului.

A doua regiune, cea din sud, are un sol mult mai variat decît prima regiune. De la linia [NUME_REDACTAT]-Dochia, pînă la Buhuși, se identifică un sol brun-roșcat de pădure(solul pădurilor de stejar). În mijlocul lui, ca o insuliță, este o suprafață acoperită cu cernoziom degradat, sol care indică ante-stepa. În colțul dinspre sud-est, pe la Buhuși, apare din nou podzolul. În dreapta Bistriței, în lungul cutei înalte salifere din sud-vestul depresiunii, se întinde podzolul schelet și soluri schelete. Dinspre regiunea Bacăului, pătrunde pe la sud o fîșie din zona podzolului pînă aproape de pîrîul Iapa. Luncile rețelei hidrografice sunt caracterizate prin lăcoviști și aluviuni noi bogate.

Ca rezultat al acținii conjugate a tuturor factorilor pedogenetici, in localitatea Girov s-au format cu preponderență următoarele tipuri de sol: – cernoziomuri argilo-iluviale tipice: reacția solului variază de la moderat acidă la neutru în orizontul de la suprafață, crescând până la slab alcalină în orizontul C. Au o aprovizionare în fosfor mobil foarte slab iarna, potasiu accesibil de la mijlocie la bună. Cu toate că se află în zone relativ umede, deficitul de umiditate continuă să constituie o problemă. Îmbunătățirea regimului de umiditate se poate realiza prin aplicarea unei agrotehnici superioare și prin irigații. Deși au o trificitate bună, este necesară aplicarea îngrășămintelor chimice și organice.

– solurile cenușii cambice : au un conținut mijlociu de humus, o reacție de la slab acidă la neutră, foarte slab aprovozionat în fosfor mobil și bine aprovizionat cu potasiu mobil. Fiind situate în zone mai umede asigură solului o bună aprovizionare a solului cu apă. Evitarea deficitului de umiditate ce poate apărea în anii și perioadele mai secetoase se realizează în general numai prin aplicarea unei agrotehnici adecvate. – solurile brune luvice :au o reacție slab acidă, foarte slab aprovizionat în fosfor mobil și mijlociu în potasiu mobil. Datorită proprietăților fizice, hidrofizice, fizico-mecanice, termice, cât și conținut relativ redus de substanțe nutritive, acestea au o fertilitate naturală mijlocie spre scăzută.

– lăcovoștile: au un conținut mijlociu de humus, oreacție alcalină spre slab alcalină, slab aprovizionate în fosfor mobil și mijlociu în potasiu. Sunt soluri, în general cu o textură fină. Profilul lor nu prezintă diferențiere texturală, însă uneori pot avea textură contrastantă.

2.6 Vegetația spontană și cultivată Suprafața studiată se află la contactul unității fitogeografice a silvostepei cu zpna de pădure. Vegetația de pădure este reprezentată de Quercus petraea, Quercus penduculata, în amestec cu Carpinus betulus, Fagus sylvatica, Betula pendula iar în luminișuri și zone mărginșe: Carylus avelana, Pyrus pyraster. Vegetația ierboasă este reprezentată de asociații de graminee și leguminoase: Poa pratensis, Festuca sp, Trifolium sp. În zonele cu exces de umiditate în apropierea izvoarelor de coastă se întâlnesc amestecuri de Equisestum arvense, Caltha lachta, Phragmites australis. Fauna este reprezentată de rozătoare, iepuri de câmp, șoareci de câmp și vulpi. [NUME_REDACTAT]-Bistrița nu este conturată doar prin înălțimile care o înconjoară, dar și prin pădurile care acoperă aceste înălțimi. Spre vest, pădurea care formează pe lanțul muntos o pînză cu puține întreruperi spre răsărit, cele trei masive: Corni, Mărgineni și Runcu împădurite în mare parte, iar spre sud pădurile din zona munților, continuîndu-se pe culmea despărțitoare între depresiunea Tazlăului și a Bistriței, fac ca această depresiune să aibă un aspect insular deosebit în mijlocul regiunilor înconjurătoare. Înainte de intervenția antropică, toată depresiunea, fără zona de ante-stepă de la sud de Roznov, era doar un codru unitar care nu putea fi străbătut. Pe hărțile topografice, încă se mai pot identifica păduri ca: [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] etc. Acestea au fost însă transformate în niște islazuri. Pădurea, cea puțină care a mai rămas, este alcătuită predominant din fag și stejar. Pe culmile înalte din vest se găsește și bradul. Despădurirea s-a făcut din cele mai vechi timpuri după gradul de populare a depresiunii și în raport direct cu nevoile acesteia. Prima despădurire a fost făcută cel mai probabil în lungul Bistriței și Cracăului, pe terase. Apoi a început în lungul apelor să înainteze în regiunea platformelor inferioare, pînă ce au fost lăsate aproape goale. Pădurile se mai găsesc pe platformele mijlocii, cele care sunt și cel mai slab populate. Despădurirea înaintează și în ținutul lor pe valea apelor. Astfel, se poate spune că terasele sunt complet despădurite; pe platformele inferioare se mai găsesc rar cîteva pîlcuri de pădure; în fine, platforma medie care a mai rămas, a început să fie și ea defrișată, din interior înspre margini.

CAPITOLUL 3
EFECTUL PRINCIPALELOR PLANTE PREMERGĂTOARE ASUPRA PRODUCȚIEI DE GRÂU

Grâul este pretențios față de planta premergătoare deoarece trebuie semănat toamna, destul de devreme, astfel încât până la venirea frigului să răsară, să înfrățească și să se călească pentru a rezista peste iarnă. În plus, planta de grâu are un sistem radicular destul de slab dezvoltat, cu putere mică de străbatere în profunzimea solului și de absorbție a substanțelor nutritive din sol.

Din aceste motive, grâul de toamnă preferă premergătoarele cu recoltare timpurie, care lasă solul structurat, bogat în substanțe nutritive, permit lucrarea devreme a solului, astfel încât, până în toamnă acesta să acumuleze apă, nitrați, să se așeze, să fie distruse buruienile, să fie mărunțite și încorporate resturile vegetale.

Plante foarte bune premergătoare pentru grâu. Dintre acestea fac parte: mazărea, fasolea, borceagul, rapița de toamnă, inul pentru ulei, inul pentru fibră, cartoful timpuriu și de vară, trifoiul, cânepa pentru fibră, la care se adaugă alte plante, cultivate pe suprafețe restrânse: muștarul, năutul, bobul, sfecla pentru sămânță, porumbul pentru masă verde, tutunul, macul, coriandrul, anasonul, chimenul.

Mazărea.

Leguminoasă specifică zonei cernoziomurilor și deci a zonelor foarte favorabile pentru grâu, este o premergătoare excepțională deoarece, după recoltare, solul rămâne bogat în azot și cu umiditate suficientă pentru a rezulta o arătură de calitate. După mazăre, nu rămân pe teren buruieni sau resturi vegetale care să îngreuneze lucrarea solului.

Fasolea.

Este o premergătoare aproape la fel de bună ca și mazărea. Lasă solul ceva mai uscat din cauza recoltării mai târzii, astfel încât acesta se lucrează mai greu și arătura poate ieși mai bulgăroasă. Dacă lucrările de întreținere au fost corect efectuate în cultura fasolei, atunci nu sunt probleme cu buruienile.

Borceagul (de toamnă sau de primăvara).

Este o premergătoare excepțională pentru grâul de toamnă. Este adevărat, în ultimele decenii borceagul a fost cultivat pe suprafețe restrânse; în ultimul deceniu, dezvoltarea creșterii animalelor în exploatațiile agricole mici și mijlocii a condus la extinderea firească a culturii borceagului, care furnizează un furaj foarte valoros. După recoltare, terenul rămâne foarte curat de resturi vegetale, îmbogățit în azot și cu umiditate suficientă, astfel încât se lucrează în condiții foarte bune.

Rapița de toamnă.

Este o premergătoare aproape la fel de bine apreciată ca și mazărea; în acest caz, solul rămâne ceva mai sărac în substanțe nutritive. Arealul său de cultivare în România coincide cu cel al grâului. După recoltare, terenul este curat de buruieni, cu umiditate suficientă și îmbogățit cu o cantitate mare de masă organică (rădăcini + miriște). Prin recoltarea timpurie și lucrarea devreme a solului, sunt create condiții favorabile pentru descompunerea substanțelor organice și pentru acumularea nitraților.

Inul pentru ulei.

Este cultivat în zonele de câmpie, îndeosebi în sudul țării și este o premergătoare aproape la fel de bună ca și rapița, cu condiția respectării unei tehnologii foarte corecte de cultivare. Sub acest aspect, trebuie acordată atenția cuvenită combaterii buruienilor din cultura inului, deoarece acesta este o plantă care luptă slab cu buruienile. De asemenea, după recoltarea inului solul rămâne destul de uscat (în fazele de maturitate, plantele de in nu protejează suprafața solului de pierderile de apă prin evaporare). În plus, terenul trebuie foarte bine curățat de resturile de tulpini rămase după recoltare, deoarece acestea pot crea unele dificultăți la pregătirea terenului și semănatul grâului.

Inul pentru fibră.

Cultivat în zonele mai umede și răcoroase, oferă aceleași avantaje și pune aceleași probleme ca și inul pentru ulei.

Cartoful, timpuriu și de vară.

Este o premergătoare excelentă pentru grâu, lăsând terenul afânat, curat de buruieni, într-o stare bună de fertilitate. În mod frecvent însă, după recoltarea cartofului, suprafețele respective sunt destinate pentru culturi succesive.

Cânepa pentru fibră.

Recoltată în luna august este o premergătoare foarte bună pentru grâu; după recoltare, terenul este foarte curat de buruieni, iar în sol rămâne o cantitate mare de masă organică, sub formă de rădăcini și frunze. O deficiență o reprezintă faptul că lasă solul destul de uscat, ceea ce poate crea unele probleme la efectuarea lucrărilor solului.

Trifoiul roșu.

Este o premergătoare excelentă pentru grâul cultivat în zonele umede, cu condiția ca trifoiul să fie întors după coasa a doua. Solul rămâne bogat în azot și masă organică, structurat, permeabil. Rotația grâu + trifoi cultură ascunsă – trifoi – grâu are tradiție în multe zone agricole ale țării (îndeosebi în zona colinară) și dă foarte bune rezultate.

Trebuie menționat că în agricultura României se pot însuma anual peste 250 – 300 mii hectare cu premergătoare foarte favorabile pentru grâu, ceea ce ar reprezenta 12 – 20% din suprafața totală cultivată cu grâu. În practică însă, din diferite motive (imposibilitatea pregătirii la timp a terenului din cauza secetei sau a dotării insuficiente cu mijloace mecanice, amplasarea culturilor succesive), rareori se seamănă mai mult de 150 – 200 mii hectare de grâu, după premergătoare foarte favorabile.

Plantele bune premergătoare pentru grâul de toamnă. Dintre acestea, menționăm: soia, sfecla pentru zahăr, sfecla pentru furaj, cartoful de toamnă, floarea-soarelui, porumbul pentru boabe și pentru siloz, cânepa pentru sămânță. Toate aceste culturi trebuie recoltate până la 10 – 15 septembrie, pentru a rămâne un interval de cel puțin 2 – 3 săptămâni până la semănatul grâului.

Soia.

Este o premergătoare bună pentru grâul de toamnă, cu condiția să fie semănate soiuri cu perioadă mijlocie de vegetație, recoltate în prima jumătate a lunii septembrie, terenul să rămână curat de buruieni, resturile vegetale să fie adunate sau tocate și bine încorporate în sol. Dacă sunt respectate aceste condiții, soia poate deveni o foarte bună premergătoare pentru grâu. De asemenea, pe terenurile cultivate cu soia și foarte bine întreținute, arătura poate fi înlocuită printr-o lucrare cu grapa cu discuri grea.

Sfecla pentru zahăr (și pentru furaj).

Este o premergătoare bună pentru grâu, cu condiția să părăsească terenul suficient de timpuriu. După recoltarea sfeclei, terenul rămâne nivelat, afânat (inclusiv prin lucrările de recoltare a rădăcinilor), curat de buruieni, fără resturi vegetale, bogat în elemente nutritive care provin din îngrășămintele aplicate sfeclei. În mod frecvent, recoltarea prea târzie a sfeclei nu permite efectuarea la timp a pregătirii solului pentru semănat. Dacă sunt respectate condițiile cerute, sfecla poate deveni o premergătoare foarte favorabilă pentru grâu. Și în cazul sfeclei, pe terenurile bine lucrate, arătura poate fi înlocuită prin lucrări cu grapa cu discuri grea.

Floarea-soarelui, considerată timp îndelungat ca premergătoare mai slabă decât porumbul, deoarece lasă solul uscat și sărac în substanțe nutritive, oferă avantajul că se recoltează la sfârșit de august-început de septembrie, mult mai devreme decât porumbul, ceea ce permite lucrarea mai timpurie a solului. Floarea-soarelui se cultivă pe suprafețe mari în zonele foarte favorabile și favorabile de cultură a grâului. După floarea-soarelui, trebuie acordată atenție mărunțirii și încorporării resturilor vegetale; totodată, solul rămâne destul de sărăcit în elemente nutritive, fiind obligatorie aplicarea îngrășămintelor, prin care este favorizată și descompunerea resturilor vegetale încorporate în sol.

Porumbul pentru boabe este o premergătoare mediocră pentru grâu, pe de o parte din cauza recoltării târzii, iar pe de altă parte, solul rămâne uscat, cu o cantitate mare de resturi vegetale și uneori cu multe buruieni. În condițiile din România, este inevitabilă amplasarea grâului după porumb din cauza suprafețelor mari care se cultivă cu aceste plante, precum și datorită faptului că zonele importante de cultură coincid. Este, însă, obligatorie respectarea anumitor condiții care pot transforma porumbul într-o bună premergătoare pentru grâu: cultivarea unor hibrizi cu perioadă ceva mai scurtă de vegetație, prin comparație cu potențialul termic al zonei; semănarea porumbului în epoca optimă, în arătură adâncă de toamnă; administrarea la porumb, în optim, a îngrășămintelor, organice și minerale; combaterea foarte bună a buruienilor; recoltarea la timp, eliberarea terenului imediat și bine de resturile vegetale.

Nu se recomandă să fie amplasat grâul după culturi care lasă solul sărac în apă și elemente nutritive, cum ar fi sorgul, iarba de Sudan, meiul (unele dintre acestea recoltându-se și destul de târziu). Totodată, este contraindicat semănatul grâului după orz, din cauza bolilor și dăunătorilor comuni, nici după lucernă sau pajiști semănate, culturi care lăstăresc puternic după desființare și care lasă solul uscat.

Monocultura de grâu este acceptată, de regulă, numai 2 ani și numai la culturile destinate consumului; în nici un caz nu se va amplasa grâul după grâu, pe suprafețele destinate producerii de sămânță sau pe terenurile infestate puternic cu boli. Trebuie menționat că în toamnele foarte secetoase (frecvente în România), adesea este dificil de a evita cultivarea grâului după grâu, deoarece nu este posibilă pregătirea terenului după premergătoarele destinate inițial.

Cultivarea repetată a grâului după grâu are o serie de efecte negative: îmburuienarea terenului cu buruieni specifice; înmulțirea bolilor și a dăunătorilor; acumularea unei flore rizosferice cu efect dăunător. Dintre boli, se menționază: fuzarioza, mălura, tăciunele, făinarea, iar dintre dăunători: gândacul ghebos, ploșnițele, viermele roșu al paiului, viermii sârmă.

În situațiile în care, din diferite motive, trebuie semănat grâu după grâu, este bine ca premergătoarea pentru primul an de grâu să fie o leguminoasă, efectul favorabil al acesteia menținându-se și în anul al doilea de grâu. Oricum, în asemenea situații este obligatorie o foarte bună disciplină a înlăturării paielor, care reprezintă, frecvent, un mijloc de vehiculare a agenților patogeni.

CAPITOLUL 4
MATERIALUL ȘI METODA DE CERCETARE

4.1. Descrierea materialului biologic de cercetare

Materialul luat în studiu este reprezentat de următoarele soiuri de grâu:

[NUME_REDACTAT] de grâu de toamnă Alex a fost creat de S.C.A. Lovrin.

Caractere morfologice. Plantele au înălțimea medie de 85-90 cm. Forma tufei este semierectă. Frunzele sunt de mărime mijlocie, de culoare verde-închis, cu perozitate slabă. Poziția frunzei steag este semiaplecată.

Spicul este lung (6-9 cm), semicompact, aristat, de formă cilindrică, de culoare albă la maturitate.

Bobul are formă ovoidală, este semisticlos, de ciloare roșu-închis.

Greutatea a 1000 boabe este cuprinsă între 40-44 g, iar masa hectolitrică este de 72-77 kg.

Însușiri fiziologice. Perioada de vegetație are valori cuprinse între 211-255 zile.Soiul este mijlociu de rezistent la cădere, scuturare și iernare. Este rezistent la rugina galbenă, mijlociu de rezistent la făinare și rugina brună. Este sensibil la fuzarioză.

Capacitatea de producție. Este un soi cu o capacitate ridicată de producție, realizând în sudul țării peste 6750 kg/ha; 5800 kg în zona de vest a țării; 5000 kg/ha în zona colinară. (Lista oficială a soiurilor (hibrizilor) de plante de cultură din România, Ediția 1995)

Exotic – Soi de grâu cu productivitate extraordinară, calitate foarte bună pentru panificație, conținut excelent de proteină (>13).Soi aristat, înfrățire excelentă, înflorit timpuriu, timpuriu, rezistență foarte bună la iernare, talie joasă, gluten foarte bun (>30), indice Hadberg ridicat, toleranță foarte bună la secetă, arșiță și la cădere, rezistență excelentă la rugina galbenă și la făinare, rezistență bună la fusarioză, rezistență medie la septorioză și pătarea reticulară, MMB mare (>45), MH mare (>73), rezistent la erbicide cu chlortoluron. Densitatea la semănat: 300-350 b.g./mp; regulatori de creștere, în primăvară; tratamente cu fungicide pentru septorioze, rugina brună și pătarea reticulară; în toate zonele de favorabilitate pentru grâul de toamnă.)

Boema:

soi de grau de toamna extrem de productiv si cu indici de calitate ridicati pentru panificatie, adaptat conditiilor climatice din zona de campie din sudul tarii si Moldova.

este un soi foarte precoce, mai timpuriu la inspicat cu 1-3 zile fata de soiul Flamura 85;

talia plantei de 77-90 cm;

rezistent la iernare si cadere, arsita si seceta, rugina galbena;

rezistenta mijlocie la rugina bruna si fainare.

are calitate buna de morarit si panificatie.

Glosa:

soi de grau de toamna, timpuriu, rezistent la seceta, recomandat in sudul tarii, unde poate inlocui cu succes soiurile Dropia, Flamura 85, Fundulea 4, cat si alte soiuri, atat in conditii de irigare, cat si fara irigare.

este mai timpuriu la inspicat cu 2 zile decat soiurile Dropia si Flamura, si cu 4-5 zile fata de Fundulea 4.

talia plantei este de 78,8 cm.

este un soi rezistent la iernare, la cadere si la rasele actuale de rugina galbena.

este superior soiurilor Dropia si Flamura 85 in privinta rezistentei la fainare si rugina bruna si asemanator acestora in privinta reactiei la fuzarioza spicelor si septorioza.

ca productivitate, acest soi a depasit cu 10-13% soiurile martor Dropia, Flamura 85 și Fundulea 4, sporul de productie fiind mai mare in conditii de seceta.

Gruia:

este un soi de toamna care a dat rezultate foarte bune in Oltenia si Dobrogea.

este mai timpuriu cu 4 zile fata de soiul Fundulea 4.

talie de 76 cm.

se remarca printr-o rezistenta buna la iernare, la cadere, dar si la rasele actuale de rugina galbena.

superior multor soiuri, ca rezistenta la fainare, rugina bruna si septorioza frunzelor.

calitatea de panificatie a soiului Gruia este apropiata de cea a soiului Dropia, fata de care tinde sa aiba un gluten mai tenace.

soiul se evidentiaza printr-o productivitate ridicata, in medie cu 9-12% mai mare fata de soiurile martor, sporul de producție fiind mai mare în condiții de seceta.

in pofida taliei sale scurte, soiul se comporta foarte bine in conditii de deficit hidric.

Izvor:

este un soi de grau de toamna, adaptat conditiilor din sudul tarii.

acesta poate inlocui cu succes soiurile Flamura 85 si Dropia, mai ales in zonele expuse riscului unor secete prelungite.

inspica cu 4 zile inaintea soiului Fundulea 4.

talia plantei este in medie de 82,5 cm.

este un soi rezistent la iernare, la cadere si la rugina bruna.

are calitate buna de morarit si panificatie, inferioara soiului Dropia, pe care insa il intrece in volumul painii.

manifesta o rezistenta foarte ridicata la stresul provocat de deficitul hidric.

[NUME_REDACTAT] de grâu de toamnă Andelka a fost creat de Department for [NUME_REDACTAT] and [NUME_REDACTAT] , Croația.

Caractere morfologice.

Portul plantelor la înfrățire este semierect spre intermediar. Frecvența plantelor cu portul frunzei steag recurbat este ridicată. Este un soi de precocitate medie.

Cerozitatea tecii frunzei steag este medie și a limbului frunzei steag este absentă. Cerozitatea spicului este medie, iar a gâtului paiului este foarte slabă spre slabă. Plantele sunt de înălțime foarte mică spre mică. Paiul în secțiune este subțire. Spicul are forma fusiformă și densitatea este medie. Prezintă prelungiri aristiforme scurte și culoarea albă la maturitate. Gluma inferioară are lățimea umărului medie și forma umărului este ușor înclinată. Ciocul glumei inferioare este scurt spre mediu și ușor curbat. Bobul este de culoare albă. Tipul de dezvoltare este de toamnă.

Însușiri morfo-fiziologice.

Soiul are masa 1000 de boabe medie de 37 g., iar masa hectolitrică de 74 kg.

Soiul are rezistență foarte bună la cădere și la iernare și rezistență bună la secetă și arșiță. Este rezistent făinare și la rugina brună, mijlociu de rezistent la pătarea brună reticulară și este sensibil la septorioză.

Capacitate de producție.

Potențialul de producție al soiului Andelka este foarte ridicat (10923 kg/ha), iar producția medie, în 3 ani de testare, a fost de 6732 kg/ha.

Soiul are însușiri de calitate bune pentru industria de panificație. Se poate cultiva în zonele favorabile culturii grâului de toamnă din sudul, sud- estul și vestul țării.

[NUME_REDACTAT] de grâu de toamnă Andino a fost creat de compania [NUME_REDACTAT] Holding, Franța.

Caractere morfologice.

Colorația antocianică a coleoptilului este medie. Portul plantelor la înfrățire este intermediar. Frecvența plantelor cu portul frunzei steag recurbat este foarte slabă spre slabă. Epoca înspicatului este timpurie. Cerozitatea tecii frunzei steag este medie spre puternică, iar a limbului frunzei steag (fața inferioară) este medie. Cerozitatea spicului este puternică și cerozitatea gâtului paiului este puternică spre foarte puternică.

Plantele au talia scurtă, iar paiul în secțiune este mediu spre gros. Spicul are forma fusiformă, este mediu compact, cu prelungiri aristiforme foarte lungi și de culoare albă la maturitate. Gluma inferioară are umărul îngust spre mediu lat și drept. Ciocul glumei inferioare este lung spre spre foarte lung și ușor curbat. Bobul are culoarea roșie, iar colorația în fenol este medie. Tipul de dezvoltare este de toamnă.

Însușiri morfo-fiziologice.

Soiul are masa 1000 de boabe medie de 39 g si masa hectolitrică de 73 kg. Soiul are rezistență bună la condițiile de iernare, la cădere, arșiță și secetă. Este rezistent la făinare și la pătarea brună reticulară, mijlociu de rezistent la rugina brună și este sensibil la septorioză.

Capacitate de producție.

[NUME_REDACTAT] are o capacitate de producție foarte ridicată, realizând în medie, în 3 ani de testare, o producție de 7801 kg/ha. Din punct de vedere al calității pentru industria de panificație, soiul are calitate satisfăcătoare.

Se poate cultiva în zonele favorabile culturii grâului de toamnă din sudul, sud-estul și vestul țării.

[NUME_REDACTAT] de grau de toamnă Arlequin a fost creat de compania [NUME_REDACTAT] Holdin, Franța.

Caractere morfologice.

Pigmentația antocianică a coleoptilului este absentă. Portul plantelor la infrățire este intermediar spre semiculcat. Frecvența plantelor cu portul frunzei steag recurbat este scăzută spre medie. Este un soi timpuriu.

Cerozitatea tecii frunzei steag este medie spre puternică, iar a limbului frunzei steag (fața inferioară) este medie spre puternică. Cerozitatea spicului și a gatului paiului este medie spre puternică.

Plantele au talia scurtă, iar paiul in secțiune este subțire. Spicul are forma cu marginile paralele, este semilax spre semicompact, cu prelungiri aristiforme scurte spre mediu de lungi și de culoare albă la maturitate. Lățimea umărului glumei inferioare este medie și forma umărului este ușor curbată spre dreaptă. Ciocul glumei inferioare este scurt și ușor curbat. Bobul are culoarea roșie, iar colorația in fenol este inchisă. Tipul de dezvoltare este de toamnă.

Însușiri morfo-fiziologice. Soiul are masa a 1000 de boabe medie de 39 g. si masa hectolitrică de 70 kg.

Soiul are rezistență bună la condițiile de iernare și la cădere și rezistență mijlocie la secetă și arșiță. Este rezistent la făinare și la pătarea brună reticulară, mijlociu de rezistent la rugina brună și este sensibil la septorioză.

Capacitate de producție

[NUME_REDACTAT] are un potențial de producție foarte ridicat, realizand in medie, in 3 ani de testare, o producție de 7134 kg/ha.

Soiul are calitate satisfăcătoare pentru industria de panificație. Se poate cultiva in zonele favorabile culturii graului de toamnă din sudul, sud-estul și vestul țării.

[NUME_REDACTAT] de grau de toamnă Bandolero a fost creat de Department for [NUME_REDACTAT] and [NUME_REDACTAT], Croația.

Caractere morfologice.

Portul plantelor la infrățire este semierect. Frecvența plantelor cu portul frunzei steag recurbat este medie spre mare. Precocitatea este medie.

Cerozitatea tecii frunzei steag este medie, a limbului frunzei steag este foarte slabă spre slabă. Cerozitatea spicului și a gatului paiului este puternică. Plantele sunt de inălțime mică spre medie, iar paiul in secțiune este subțire.

Spicul are forma fusiformă, este lax spre mediu de compact, prezintă prelungiri aristiforme foarte scurte spre scurte și culoarea albă la maturitate. Gluma inferioară are lățimea umărului mare. Forma umărului este ușor înclinată. Ciocul glumei inferioare este scurt și ușor curbat. Bobul este de culoare albă.

Tipul de dezvoltare este de toamnă.

Însușiri morfo-fiziologice.

Soiul are masa a 1000 de boabe medie de 39 g. si masa hectolitrică de 76 kg.

Soiul are rezistență bună la iernare, cădere, secetă și arșiță. Soiul este mijlociu de rezistent făinare și la rugina brună, este mijlociu de sensibil la pătarea brună reticulară și este sensibil la septorioză.

Capacitate de producție.

[NUME_REDACTAT] a realizat în medie, în 3 ani de testare, o producție de 6642 kg/ha.

Soiul are însușiri bune pentru industria de panificație.

Se poate cultiva în zonele favorabile culturii grâului de toamnă din sudul, sud-estul și vestul țării.

4.2. Descrierea metodei de cercetare

Experiența s-a desfășurat în cadrul fermei S.C. AGRICOLAPROD. SRL din localitatea Girov. În cadrul experimentului au fost testate 10 soiuri de grâu pentru a se putea observa capacitatea acestora de a se adapta condițiilor locale și de a conferi o siguranță în ceea ce privește reducerea fluctuațiilor de producție.

Experimentarea soiurilor în cultură comparativă, care a totalizat 10 soiuri românești, s-a făcut după metoda blocuri randomizate, în trei repetiții, fără repetarea schemei de bază, cu parcela recoltabilă de 10 mp. Experiențele au fost amplasate pe terenurile corespunzătoare premergătoarele studiate, pe un tip de sol cenușiu cambic tipic cu pH-ul în apă de 6,40; conținutul în humus de 2,3; indicele azot – 2,4; fosfor mobil – 39 ppm; potasiu – 151 ppm. Fertilizarea s-a făcut cu NPK, cantitatea utilizată fiind de 150kg/ha.

Semănatul s-a efectuat în epoca optimă pentru această zonă, la data de 30.IX toate parcele fiind semănate cu o densitate a boabelor conform specificațiilor producătorului. Materialul semincer a fost tratat în prealabil cu Vitavax 200FF.

Prima erbicidare s-a făcut pe 20 noiembrie, cu Dacsulfuron, în doză de 20 g/ha.

Anul următor s-a fertilizat în 14 martie, terestru, cu uree 200 kg/ha, aproximativ 90 kg substanță activă (s.a.).

Au urmat tratamentele, care s-au întârziat din cauza condițiilor meteorologice neprielnice. Astfel, primul tratament s-a făcut în data de 5 mai cu fungicidul [NUME_REDACTAT] – 0,6 l/ha și cu insecticidul Cylotrin.

Al doilea tratament s-a aplicat în 30 mai, cu fungicidele [NUME_REDACTAT] – 0,6 l/ha și cu Fastac – 0,15 l/ha.

Rezultatele experimentale obținute au fost prelucrate prin analiza varianței (Ceapoiu, 1968), iar calculul regresiei liniare, după metoda Finlay și Wilkinson (1963).

CAPITOLUL 5
REZULTATE OBȚINUTE

5.1. Producții obținute la soiul Alex în anul agricol 2013-2014.

Figura 5.1.1 – Producții obținute pentru soiul Alex (kg/ha)(original)

Rapița s-a dovedit a fi cea mai bună premergătoare pentru grâu, media experienței fiind de 5450 kg/ ha, cu 134 kg/ha mai mult decât în cazul grâului cultivat 2 ani la rând pe aceeași solă.

Porumbul și-a păstrat reputația de premergătoare mediocră, cultură care a urmat după acesta dând o producție cu 515 kg mai mică decât monocultura.

Grâul semănat după floarea soarelui a înregistrat cea mai mică producție, de doar 4756 kg/ha.

5.2. Producții obținute la soiul Exotic în anul agricol 2013-2014.

Figura 5.2.1 – Producții obținute pentru soiul Exotic (kg/ha)(original)

Cea mai bună premergătoare pentru soiul Exotic s-a dovedit a fi rapița, înregistrându-se o producție de 5106 kg/ha, cu 98 de kg/ha mai mult decât în cazul variantei cu grâu în monocultură de 2 ani.

Porumbul a fost o premergătoare mediocră, grâul semănat după acesta având o producție de 4756 kg/ha.

Producția de grâu după floarea soarelui s-a situate aproape de cea rezultată după porumb fiind de 4612 kg/ha, diferența constând doar în 144 kg/ha.

5.3. Producții obținute la soiul Boema în anul agricol 2013-2014.

Figura 5.3.1 – Producții obținute pentru soiul Boema (kg/ha)(original)

Rapița a fost cea mai bună premergătoare pentru soiul de grâu Boema înregistrându-se o producție de 5509 kg/ha, cu 295 kg/ha mai mult decât în cazul cultivării grâului după grâu timp de 2 ani.

Porumbul a fost cea mai puțin favorabilă premergătoare pentru grâu, cu o producție de doar 4996 kg/ha.

Cu o producție de 5103 kg/ha, floarea soarelui a fost o premergătoare aproape la fel de bună ca grâul în monocultură.

5.4. Producții obținute la soiul Glosa în anul agricol 2013-2014.

Figura 5.4.1 – Producții obținute pentru soiul Glosa (kg/ha)(original)

În ciuda faptului că soiul Glosa a avut rezultate slabe, cultura de rapiță s-a dovedit a fi cea mai bună premergătoare, după aceasta înregistrându-se o producție de 4798 kg/ha.

După cultura de porumb, grâul a dat o producție medie de 4496 kg/ha, cu 15 kg/ha mai comparative cu martorul.

Cea mai slabă premergătoare s-a dovedit a fi floarea soarelui, unde în anul agricol 2013-2014 s-a înregistrat o producție de 4451 kg/ha.

5.5. Producții obținute la soiul Gruia în anul agricol 2013-2014.

Figura 5.5.1 – Producții obținute pentru soiul Gruia (kg/ha)(original)

Rapița a fost cea mai bună premergătoare pentru soiul Gruia, care, cultivat după aceasta, a obținut o producție de 3804 kg/ha, cu 104 kg/ha mai mult decât variant martor.

Grâul după cultura de porumb a avut o producție cu un nesemnificatic kg mai mult pe hectar decât martorul, care s-a situat la 3700 kg/ha.

Floarea soarelui s-a dovedit a fi cea mai slabă premergătoare, în urma acesteia obținându-se doar 3605 kg/ha.

În anul agricol 2013-2014, soiul Guia a prezentat o rezistență foarte slabă la atacul fungilor din genul Puccinia sp., acesta fiind principalul motiv pentru care acesta a înregistrat producții atât de scăzute.

5.6. Producții obținute la soiul Izvor în anul agricol 2013-2014.

Figura 5.6.1 – Producții obținute pentru soiul Izvor (kg/ha)(original)

[NUME_REDACTAT] a înregistrat după rapiță o producție de 6023 kg/ha boabe aduse la standard, cu 213 kg/ha mai mult decât variant martor.

Grâul semănat după porumb a înregistrat cea mai mică producție, de doar 5211 kg/ha, fiind foarte apropiată de cea rezultată după floarea soarelui.

Producția obținută după cultivarea florii soarelui a fost puțin mai bună decât cea obținută în urma porumbulu, înregistrându-se cu 44 kg/ha mai mult.

5.7. Producții obținute la soiul Andelka în anul agricol 2013-2014.

Figura 5.7.1 – Producții obținute pentru soiul Andelka (kg/ha)(original)

Cea mai bună premergătoare pentru soiul de grâu Andelka s-a dovedit a fi cultura de grâu cultivată în al doilea an, fapt ce contrazice descoperirilor până în prezent. Datorită faptului că acesta este un caz izolat, cel mai probabil rezultatele au fost influențate de factori externi experimentului desfășurat.

Rapița s-a clasat pe locul al doilea ca premergătoare pentru grâu, obțindu-se o producție de 5312 kg/ha.

Grâul cultivat după porumb a înregistrat o producție de 5026 kg/ha.

Cea mai mica producție a fost cea rezultată după floarea soarelui ca premergătoare, obținându-se doar 4705 kg/ha.

5.8. Producții obținute la soiul Andino în anul agricol 2013-2014.

Figura 5.8.1 – Producții obținute pentru soiul Andino (kg/ha)(original)

Cultura de rapiță a fost cea mai bună premergătoare pentru grâul din soiul Andino, cu o producție de 5908 kg/ha, cu 429 kg/ha mai mult decât în cazul variantei martor.

Porumbul a fost o premergătoare mediocre, după acesta obținându-se doar 5095 kg/ha, cu 384 kg/ha mai puțin comparative cu grâul cultivat în monocultură.

Cea mai slabă cultură premergătoare pentru soiul de grâu Andino a fost floarea soarelui, cu o producție de doar 5053 kg/ha.

5.9. Producții obținute la soiul Arlequin în anul agricol 2013-2014.

Figura 5.9.1 – Producții obținute pentru soiul Arlequin (kg/ha)(original)

Soiul de grâu Arlequin a dat cele mai bune rezultate după o cultură de grâu, producția înregistrată fiind de 6186 kg/ha.

Producția obținută după rapiță ca premergătoare s-a apropiat ca valoare variantei martor, diferența dintre acestea fiind de doar 89 kg/ha.

Porumbul s-a dovedit a fi o premergătoare mediocră pentru grâu deoarece s-au obținut doar 5041 kg/ha boabe.

Cele mai slabe rezultate s-au văzut în cazul variantei în care s-a folosit floarea soarelui ca premergătoare, cele 4910 kg/ha rezultate nefiind satisfăcătoare.

5.10. Producții obținute la soiul Bandolero în anul agricol 2013-2014.

Figura 5.10.1 – Producții obținute pentru soiul Bandolero (kg/ha)(original)

Rapița s-a dovedit a fi cea mai bună premergătoare pentru soiul de grâu Bandolero, producția obținută fiind doar puțin mai mare decât cea din varianta martor.

Recolta obținută după cultura de porumb a fost de 5110 kg/ha, mai mică decât varianta martor cu 219 kg/ha.

Cea mai slabă producție a fost înregistrată după cultivarea grâului având ca premergătoare floarea soarelui obținându-se doar 4973 kg/ha.

CAPITOLUL 6

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

În cadrul experienței s-au înregistrat producții variind de la 3605 kg/ha până la 6186 kg/ha, cele mai slabe rezultate fiind obținute la soiul Gruia cultivat după cultura de floarea soarelui, iar cele mai bune date fiind la soiul Arlequin semănat după grâu.

În cazul a 8 din cele 10 soiuri testate s-a observat că rapița este o premergătoare mai bună decât grâul. Deși în unele cazuri diferențele au fost nesemnificative, se recomandă rapița ca premergătoare pentru grâu pentru a limita apariția bolilor și dăunătorilor favorizați de monocultură.

Producția cea mai scăzută, având ca premergătoare rapița, a fost notată în cazul soiului Gruia (3804 kg/ha), iar cea mai ridicată la soiul Arlequin (6097 kg/ha).

Nouă din zece soiuri de grâu au avut producții mai mari decât martorul având ca premergătoare porumbul, cel de-al zecelea soi înregistrând o producție mai mare cu doar 1 kg/ha, o valoare nesemnificativă. Porumbul se comportă mai slab ca premergătoare decât rapița deoarece se recoltează târziu și lasă o cantitate destul de semnificativă de resturi vegetale care îngreunează semănatul grâului.

Cea mai ridicată producție, având porumbul ca premergătoare, s-a înregistrat la soiul Izvor (5211 kg/ha), iar cea mai slabă producție la soiul Gruia (3701 kg/ha).

Toate soiurile testate au obținut producții mai slabe decât martorul, fapt datorat recoltării târzii a florii soarelui, cantității de resturi vegetale rezultate în urma recoltării acesteia și nivelului ridicat de nutrienți și apă utilizat de cultură.

Semănat după floarea soarelui, soiul Gruia s-a comportat foarte slab, înregistrând o producție de doar 3605 kg/ha, iar soiul soiul Izvor a fost notat cu o producție de 5206 kg/ha, cea mai bună având floarea soarelui ca premergătoare.

Cea mai bună premergătoare pentru grâu s-a dovedit a fi rapița de toamnă, înregistrând o producție medie de 5339,2 kg/ha pentru toate soiurile testate. În continuare, grâul cultivat în monocultură (5234,2 kg/ha) este o premergătoare mai bună decât porumbul (4853,3 kg/ha) și decât floarea soarelui (4742,4 kg/ha).

În anul agricol 2014-2015 s-au propus pentru cultivare în cadrul fermei S.C.AGRICOLAPROD S.R.L, soiurile de grâu Boema, Izvor și Arlequin.

Rezultatele obținute confirmă la scară mare relatările din literatura de specialitate dar sunt specifice condițiilor de experimentare și vin să contribuie cu elemente de noutate la o mai bună înțelegere a fenomenelor.

Bibliografie

BRUKNER, PL., FROHBERG, R.C., 1987 – Stress tolerance and adaptation in spring wheat. [NUME_REDACTAT], 27: 31-37.

CEAPOIU, N., 1968 – Metode statistice aplicate în experiețele agricole și biologice. Edit. Agro- Silvică, București.

Dogan, R. and U. Bilgili, 2010. Effects of previous crop and N-fertilization on seed yield of winter wheat (Triticum aestivum L.) under rainfed Mediterranean conditions. Bulg. J. Agric. Sci., 16: 733-739.

FINLAY, K.W., WILKINSON, G.N., 1963  The analysis of adaptation in a plant breeding program. Aust. J. Agr. Ress., 14, 6: 742-754.

Gerdgikova, М., М. Videva and S. Eneva, 2008. Influence of the species of the leguminous predecessor upon the productivity of common wheat. [NUME_REDACTAT], 45: 442-446 (Bg).

KEIM, D.L., KRONSTAD, W.E., 1979 – Drougt resistance and dryland adaptation in winter wheat. [NUME_REDACTAT], 19, 5: 74-576.

MUSTĂȚEA, P., SǍULESCU, N.N., ITTU, GH., PĂUNESCU, G., VOINEA, L., STERE, I., MARLOGEANU, S., CONSTANTINESCU, E., NĂSTASE, D., 2008 – Comportarea unor soiuri de grâu în condiții contrastante de mediu. Anale INCDA Fundulea, LXXVI: 7-15.

MUSTĂȚEA, P., SĂULESCU, N.N., ITTU, GH., PĂUNESCU, G., VOINEA, L., STERE, I., MARLOGEANU, S., CONSTANTINESCU, E., NĂSTASE, D., 2008 – Comportarea unor soiuri de grâu în condiții contrastante de mediu. Analele INCDA Fundulea, LXXVI: 7-15.

Norwood, Ch., A., 2000. Dry land [NUME_REDACTAT] as Affected by [NUME_REDACTAT]. [NUME_REDACTAT], 92: 121-127.

POPA, FLOAREA, VOICA, MARIA, 1990 – Cultura grâului de toamnă pe solurile podzolice. Redacția de [NUME_REDACTAT] Agricolă, București: 53-62.

Rieger, S., W. Richner, B. Streit, E. Frossard and M. Liedgens, 2008. Growth, yield and yield components of winter wheat and the effects of tillage intensity, preceding crops and N fertilization. European J. Agronomy, 28: 405-411.

SĂULESCU, N,N., ITTU, Gh., MUSTĂȚEA, P., PĂUNESCU, GABRIELA, STERE, IOANA, NISTOR, G., RÎNCHIȚĂ, L., VOINEA, I., 2006 – Comportarea unor soiuri de grâu de toamnă românești în condiții contrastante de aprovizionare cu apă. Probleme de genetică teoretică și aplicată, XXXVIII, 1-2: 21-29.

SĂULESCU, N.N., 1984 – Stabilitatea recoltelor ca obiectiv al cercetărilor agricole. Probleme de agrofitotehnie teoretică și aplicată, ICCPT Fundulea, VI, 4: 23-26.

SĂULESCU, N.N., ITTU, GH., ITTU, MARIANA, MUSTĂȚEA, P., TIANU, MIHAELA, 1995 – Dropia, un nou soi de grâu de toamnă cu calitate superioară de panificație. Analele ICCPT Fundulea, LXII: 17-26.

SĂULESCU, N.N., ITTU, GH., MUSTĂȚEA, P., PĂUNESCU, GABRIELA, STERE, IOANA, NISTOR, G., RÎNCHIȚĂ, L., VOINEA, I., 2006 – Comportarea unor soiuri de grâu de toamnă românești în condiții contrastante de aprovizionare cu apă. Probleme de genetică teoretică și aplicată, XXXVIII, 1-2: 21-29.

SĂULESCU, N.N., POPA, STELA, PĂCURAR, I., 1980 – Noi soiuri romînești de grâu comun de toamnă și extinderea lor în producție. Producția vegetală. Cereale și plante tehnice, XXXII: 3-8.

SĂULESCU, N.N., POPA, STELA, PĂCURAR, I., 1980 – Noi soiuri romînești de grâu comun de toamnă și extinderea lor în producție. Producția vegetală, Cereale și plante tehnice, XXXII: 3-8.

SĂULESCU, N.N.,1984 – Stabilitatea recoltelor ca obiectiv al cercetărilor agricole. Probleme de agrofitotehnie teoretică și aplicată, ICCPT Fundulea, VI, 4 :23-26.

TESSEMA, Z., HALIMA, H., 1998 – Stability of performance of tetraploid wheat landraces in the Ethiopian highland. Euphytica, 102(3): 301-308.

TIMARIU, A., 1975 – Metode statistice privind determinarea stabilității producției. Probleme de genetică teoretică și aplicată, VII: 421-462.

TIMARIU, A., 1975 – Metode statistice privind determinarea stabilității producției. Probleme de genetică teoretică și aplicată, VII: 421-462.

Zarkov, B., 2010. Influence of the meteorological factors and predecessors on the yield and quality of the winter wheat variety Miryana. [NUME_REDACTAT] Studies, 6 (2): 311-316 (Bg).