Factorii Determinanti In Manifestarea Agresivitatii

INTRODUCERE

Agresivitatea este un fenomen antisocial, criticat si combatut sub toate aspectele si prin toate mijloacele, nedorit, dar acceptat mai mult sau mai putin tacit in functie de specificul relatiei victima-agresor si de personalitatile celor implicati. Dintotdeauna, agresivitatea a existat in orice timp istoric si la orice nivel al evolutiei umane, tocmai aceasta aducand cu sine noi modalitati si tehnici de manifestare odata cu progresul tehnicii si al cunoasterii.

Manifestari violente au existat si exista la orice specie animalica; omul, ca cea mai evoluata specie din natura si mult diferentiata de cea animalica, in principal prin structura superior dezvoltata a materiei sale cenusii, ar fi fost de asteptat sa recurga cel mai putin la actiuni agresive. Însa, privind in ansamblu, acest ,,stapan al naturii” si-a agresat nu numai semenii, ci a patruns dominativ in orice forma de viata maltratand, subjugand, ucigand animale in scopuri de multe ori justificate prin satisfacerea de nevoi personale. Sigur, nu trebuie generalizata aceasta trasatura de caracter, oamenii se diferentiaza unii de altii in principal printr-un cumul de valori mentale, unele genetic dobandite, altele voit insusite .

Agresivitatea este un comportament destructiv si violent orientat spre persoane, obiecte sau spre sine. Exista si o agresivitate calma, nonviolenta dar intotdeauna agresivitatea semnifica atac, ofensiva, ostilitate, punere in primejdie sau chiar distrugere a obiectului ei .

In lucrarea de fata am abordat tema agresivitatii umane la nivel familial, acolo unde in mod normal omul se naste, creste, traieste asa cum o cere asa-zisa lege a firii, dar si asa cum o cere morala societatii in vederea convietuirii civilizate. Familia este modelul bazal al copilului pentru integrarea lui ulterioara in viata sociala, scoala completand si perfectionand sistemul de valori pe care acesta il va fructifica mai tarziu in beneficiul propriei persoane. O familie buna, sanatoasa (sub ambele aspecte, fizic si mental) va forma copii normali, rationali, capabili la maturitate sa accepte viata cu toate surprizele ei, sa traiasca din plin binele si frumosul, sa infrunte cu putere raul si uratul, rutina sa nu le toceasca sentimentele, fortele .

Agresivitatea in familie -,,violenta domestica”- are la baza una sau mai multe cauze, societatea contemporana multiplicand in cele mai multe situatii numarul factorilor generatori. Nu de putine ori se intampla sa citim sau sa asistam la diverse articole si dezbateri despre agresivitatea verbala si fizica in cuplu. Se consuma atata energie pentru a putea explica cauzele, pentru a gasi scuze sau vinovati, insa adevaratele motive si implicatii le stiu doar cei din interiorul cuplurilor care au trecut printr-o astfel de experienta traumatizanta.

Indiferent care ar fi motivul aparitiei unui comportament agresiv, nu inseamna ca nu poate fi controlat si schimbat. Motive se gasesc: dezechilibrele alimentare, poluarea, aglomeratia, stresul profesional, frustrarile de orice natura, educatia primita, dezechilibrele psihice sau pur si simplu o trasatura ereditara sau nu a comportamentului agresorului.

In majoritatea cazurilor, din pacate, victima este cea care incearca sa gaseasca scuze si care se ingrijoreaza pentru situatia creata, cand de fapt agresorul trebuie sa fie cel pus in postura asta. Multi dintre noi ne intrebam de ce o sotie agresata ii gaseste scuze partenerului ei. Raspunsul? Pentru ca ii este teama. Daca agresivitatea este tolerata in faze incipiente, va fi doar o chestiune de timp pana cand aceasta va lua o turnura periculoasa. De la discutii cu un ton ridicat si jigniri se va trece la imbranceli, palme asa zis ,,educative" si batai. In momentul in care se tolereaza un astfel de comportament, el va lua treptat locul normalitatii. Unde te va duce acest drum? Daca nu la moarte, atunci in cel mai bun caz, la un mare dezechilibru fizic si psihic.

Din fericire, pentru multe cupluri chiar se mai poate face ceva. Daca nu este vorba despre agresiunea fizica si agresiunea verbala nu coexista cu alcoolul sau drogurile, atunci exista o rezolvare. Initial, persoana care agreseaza isi va cere scuze si poate ca remuscarea sa va fi sincera, dar daca doar isi cere iertare si nu si ajutorul partenerului de cuplu pentru a se putea schimba, inseamna ca nu simte cu adevarat nevoia sa se schimbe si nu constientizeaza cat de mult rau isi poate face lui insusi si celor dragi. Ajutorul poate veni din partea unei persoane specializate (psihologul), dar si nespecializate (familie, prieteni apropiati, poate chiar partenerul de viata).

Prin studiul de caz abordat, am urmarit identificarea factorilor provocatori ai agresivitatii intrafamiliale prin metodele de cercetare aplicate (chestionarul si convorbirile directe) pe esantionul ales si ameliorarea fenomenului intr-o anume masura pentru perioada imediat urmatoare. Consilierea psihologica are ca obiectiv principal remedierea situatiilor analizate acolo unde se apreciaza ca exista o agresivitate moderata; daca agresivitatea constatata depaseste limitele admise, tolerate atunci se impune luarea unei decizii transante din partea persoanei agresate.

AGRESIVITATEA INTRAFAMILIALA IN SOCIETATEA CONTEMPORANA

,,VIOLENȚA ÎN CADRUL FAMILIEI SAU ÎNTRE LOCUITORII ACELEIAȘI CASE A FOST DENUMITĂ VIOLENȚĂ DOMESTICĂ” (LADO, 1997).

I.1. Notiunea de violenta intrafamiliala

Violenta intrafamiliala poate fi exercitata de orice persoana aflata pe o pozitie de putere fata de ceilalti membri. Violenta evoca in mintea individului moarte, tortura, masacre, razboi, oprimare, criminalitate sau terorism, epurare si genocid. Intr-un sens mai putin dramatic, violenta exprima « lipsa de civilizatie », insulte si injurii, nepolitete si atitudini nerespectuoase. Cu toate ca e un fenomen atat de cunoscut, nu e usor sa se ajunga la o definitie satisfacatoare si in acelasi timp consensuala. Unii evoca in mod spontan folosirea fortei si se focalizeaza asupra vatamarilor fizice. Avand in vedere variabile juridice sau socio-institutionale, altii pun accentul pe transgresarea sau violarea normelor si in special pe cele care se refera la legalitate. Dictionarul enciclopedic roman defineste violenta ca fiind ,,un viciu de consimtamant, care consta in constrangerea exercitata pe cale psihica asupra unei persoane spre a o determina sa faca un anumit act juridic“. Pe langa aceasta se aminteste si de o Teorie a violentei – teorie sociologica a violentei – potrivit careia inegalitatea sociala isi are izvorul in folosirea, pe o anumita treapta a dezvoltarii sociale, a violentei de catre unii oameni impotriva altora. De exemplu, E.Duhring afirma despre clasele sociale ca isi au originea in supunerea prin violenta a unei parti a societatii de catre cealalta (violenta interna). Alti sociologi burghezi, ca de pilda L.Gumplowicz, au considerat ca la originea claselor si a statutului se afla supunerea unor triburi sau popoare de catre altele (violenta externa). Marxismul recunoaste rolul violentei in istorie, inclusiv rolul ei pozitiv in imprejurarile revolutionare, cand ea devine necesara datorita impotrivirii armate a fortelor reactionare, dar arata ca atat scopul in vederea caruia e pusa in actiune violenta, cat si mijloacele prin care se realizeaza (armatele, tehnica militara) sunt determinate in ultima analiza de conditiile economice.

Din punct de vedere istoric aceasta manifestare generalizata isi are radacinile inca din momentul savarsirii crimei biblice a urmasilor protoparintilor Adam si Eva – Cain razbunandu-se asupra fratelui sau, Abel, omorandu-l (Genesa -Facerea 4.8). Privind in timp, cu ajutorul si puterea imaginatiei, urmasii lui Cain au continuat sa-si manifeste caracterul dominativ prin forta fizica oriunde in societate: acasa, la serviciu, pe strada .

Desi violenta domestica e un fenomen care a insotit dintotdeauna construirea si dinamica familiei, intrarea ei in atentia stiintelor juridice si sociale este de data recenta. Doar in ultimii 20 de ani, stiintele sociale si reglementarile legale internationale fac referinta la violenta domestica. Abordarea fenomenului de violenta domestica s-a petrecut, ulterior generalizarii, in randurile profesionistilor si ale comunitatilor, al interesului privind prevenirea maltratarii copilului.

Capitalismul modern si transformarile moderne, cu care ne confruntam în ultimul timp, au condus la schimbarea tiparelor de munca si de comportament, ceea ce a atras dupa sine insecuritatea si grija zilei de mâine. Ca atare, oamenii, indiferent de vârsta, se confrunta tot mai mult cu testari si figuri autoritare producatoare de frustrari. Efectele defavorabile ale acestor aspecte se resimt în modificarea echilibrelor socio-adaptative, în cresterea prevalentei starilor de tensiune mintala, agresiuni psiho-somatice cu efecte dezadaptative, maladaptative, inadaptative, în planul întregii evolutii a fiintei umane.

Agresiunile cresc în permanenta ca frecventa, fapt ilustrat de atacuri fizice, violuri, incest, în care sunt cuprinsi deopotriva adulti si copii, fapt ce conduce la o rata crescuta a stress-ului posttraumatic, la o serie de frustrari. Efectele frustrarii asupra adaptarii socio-umane tind sa capete, în ultimul deceniu, o forma cu totul particulara în centrul si estul Europei.

I.2. Violenta intrafamiliala in raportul sot – sotie

Familia, ca grup social cu existenta privata, e guvernata de valorile, normele si tiparele comportamentale ale adultilor, formand cuplul. Acest ,,pachet” de judecati morale va fi apoi, in procesul educatiei directe si indirecte, prin imitatie, insuflat copiilor. Regulile morale pe care individul le achizitioneaza in familie in primul rand si care fac parte din procesul numit ,,nasterea psihica“ a copilului, sunt actul de identitate al individului in lume, in societate. Kant cristaliza conditiile necesare unei existente implinite ca fiind ,,cerul instelat deasupra capului si legea morala in inima” (Mircea Florian, Istoria filozofiei moderne, vol.II, pg.178). Daca privim familia ca spatiu al satisfacerii nevoilor existentiale ale tuturor membrilor ei, e evidenta nevoia unei morale bazate pe cunoastere si dragoste care sa regleze relatiile intre membri familiei. In absenta acestei morale, cei mai slabi membri ai familiei vor fi la bunul plac al celor puternici, al unor sentimente perisabile ce pot determina incredibile oscilatii comportamentale. O gandire morala cu principii clare, cunoasterea si respectarea nevoilor umane in general si a nevoilor copilului pentru o dezvoltare normala, in special de catre toti membrii adulti, pot garanta calitatea vietii familiei.

In cazul acelor cupluri egalitare, in care puterea de decizie apartine ambilor parteneri, dandu-le sentimentul de satisfactie, riscul de violenta domestica e foarte scazut. Intr-un raport realizat de UNICEF, cu privire la situatia femeilor si copiilor in lume, in anul 2010, se precizeaza ca doar in 10 tari din totalul celor studiate, exista un procent de 50% dintre femei care participa la luarea deciziilor in familia (www.unicef.org/romania/ro/).

In raporturile de dominare-supunere, violenta ia o forma punitiva. Cel care domina se bucura de o judecata morala, imatura. In majoritatea cazurilor, raportul de putere il desemneaza pe barbat ca fiind pe pozitia dominanta, iar femeia supusa. Limitele comportamentului social uman sunt impuse de regulile moralei. Este interesant de remarcat faptul ca majoritatea femeilor implicate intr-o relatie violenta constientizeaza amploarea pericolului violentei pe care o suporta abia in momentul in care manifestarile copiilor le trezesc sentimentul responsabilitatii parentaltentiale ale tuturor membrilor ei, e evidenta nevoia unei morale bazate pe cunoastere si dragoste care sa regleze relatiile intre membri familiei. In absenta acestei morale, cei mai slabi membri ai familiei vor fi la bunul plac al celor puternici, al unor sentimente perisabile ce pot determina incredibile oscilatii comportamentale. O gandire morala cu principii clare, cunoasterea si respectarea nevoilor umane in general si a nevoilor copilului pentru o dezvoltare normala, in special de catre toti membrii adulti, pot garanta calitatea vietii familiei.

In cazul acelor cupluri egalitare, in care puterea de decizie apartine ambilor parteneri, dandu-le sentimentul de satisfactie, riscul de violenta domestica e foarte scazut. Intr-un raport realizat de UNICEF, cu privire la situatia femeilor si copiilor in lume, in anul 2010, se precizeaza ca doar in 10 tari din totalul celor studiate, exista un procent de 50% dintre femei care participa la luarea deciziilor in familia (www.unicef.org/romania/ro/).

In raporturile de dominare-supunere, violenta ia o forma punitiva. Cel care domina se bucura de o judecata morala, imatura. In majoritatea cazurilor, raportul de putere il desemneaza pe barbat ca fiind pe pozitia dominanta, iar femeia supusa. Limitele comportamentului social uman sunt impuse de regulile moralei. Este interesant de remarcat faptul ca majoritatea femeilor implicate intr-o relatie violenta constientizeaza amploarea pericolului violentei pe care o suporta abia in momentul in care manifestarile copiilor le trezesc sentimentul responsabilitatii parentale. Principala functie a familiei si a parintelui izolat – protejarea copiilor – este cel mai adesea neglijata in cazul familiilor violente. Cu toate acestea, unul dintre cele mai frecvente argumente ale femeilor care raman in relatie cu un partener violent este acela ca ,,in momentele bune, el stie sa fie un tata bun, iar copiii au nevoie de amandoi parintii". Ideea ca familia reprezinta celula de baza a societatii apare in mod implicit in dezvoltarea masurilor de protectie in cazul violentei in familie.

Cel mai bun predictor al violentei domestice este existenta unui incident produs anterior momentului in care se discuta riscul de violenta in familie. Indiferent de forma pe care a luat-o manifestarea violentei, aparitia ei in relatiile dintre membrii familiei reprezinta o bresa ce treptat va ingadui forme si manifestari tot mai ample, mai variate si mai frecvente. Agresivitatea in cuplu conduce la stabilirea unui raport de forte. Cel supus nu are dreptul la o existenta proprie, la nevoi proprii. Existenta si nevoile lui se vor forma conform principiilor si ingradirilor impuse, adeseori arbitrar, de catre cel care domina. In timp, variatiile care apar privesc gravitatea si perioada de timp a fazelor dintre incidente. Dupa cativa ani, incidentele pot fi tot mai grave, iar faza remuscarilor, a insistentelor pentru iertare si impacare tot mai scurta, pana la absenta totala.

I.2.1. Principalele cauze ale violentei familiale

Cele mai multe cazuri de violență împotriva femeilor se prezintă ca o combinație de violență fizică, psihologică și sexuală, susținută de o violență de origine relațională (socială) și incluzând uneori o violență economică și morală. Există anumiți factori de risc ai apariției violenței intrafamiliale, întâlniți foarte frecvent în astfel de situații: status educațional si/sau ocupațional scăzut; dificultăți material – financiare, venituri reduse; existența unor abuzuri în copilăria agresorului / martor la violență în familia de origine; stimă de sine scăzută; unele norme religioase; consumul excesiv de alcool sau substanțe nocive (droguri); prezența copiilor în familie; dependența materială a soției de soț; toleranța femeii față de violență; tradiția care favorizează poziția bărbatului; insuficienta informare a femeii-victimă cu privire la existența alternativelor și a posibilităților de sprijin.

Cu toate ca se poate aprecia ca fenomenul saraciei reprezinta o cauza a violentei intrafamiliale, nu inseamna ca nu exista victime ale violentei domestice si in categoriile sociale superioare : in genere, 8% din femeile care au fost abuzate fizic de mai multe ori au studii superioare, iar 6% din femeile abuzate sexual mai mult de o data provin din familii cuprinse in categoria superioara de venit (Conform Raportului realizat de catre Institutul Galluo Romania – violence against women, The Gallup Organization Romania, 12-23 aprilie 2003 (www.gallup.ro) ) .

O cauza frecventa a violentei intrafamiliale o reprezinta consumul de alcool, numeroase incidente intre soti avand loc atunci cand unul dintre ei / ambii au recurs la consumul de alcool. Desi in cele mai multe cazuri agresorii sunt bautori de alcool, exista si situatii in care victima este consumatoare excesiva de alcool. ,,Importanta influentei alcoolului in cazurile de violenta variaza in functie de situatii si conduce la reactii exagerate, reducand acuratetea judecarii riscurilor asumarii unei conduite violente, prin amplificarea tendintelor de a actiona conform cu primul impuls. De cele mai multe ori, consumul de alcool este folosit de agresor ca o scuza pentru motivarea tendintelor sale de violenta. Pe de alta parte, unele persoane consuma alcool in mod premeditat, tocmai in scopul de a comite << mai usor >> un act de violenta." (Sorin M. Radulescu, Sociologia violentei (intra)familiale : victime si agresori in familie, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 2001, p.86).

Un alt factor important il constituie gelozia, care deriva din acea stare de nesiguranta si abandon, pe care o poate simti la un moment dat partenerul de cuplu. Gelozia poate fi ,,un factor important in distrugerea casniciilor" care, impreuna cu violenta, au constituit motivul principal in peste 50% din cazurile de divort inregistrate in societatile contemporane in ultimii ani.

Exista multe cazuri in care comportamentul violent se datoreaza lipsei educatiei sexuale, care nu poate decat sa conduca la aparitia unei probleme in viata sexuala de cuplu. Intrucat se afla intr-o stare de subordonare fata de sot, multe femei sunt incapabile sa reactioneze in fata abuzurilor sexuale, fiindu-le teama si rusine sa isi destainuie drama pe care o traiesc.

Violenta in familie poate sa apara si in urma unor certuri cu privire la copiii rezultati dintr-o casnicie anterioara sau dintr-o relatie extra-conjugala a unuia dintre partenerii de cuplu, sau in urma unor divergente de opinie cu privire la alegerea celei mai adecvate modalitati de crestere si educare a propriilor copii.

Situatii conflictuale care pot genera violenta pot aparea si atunci cand, intr-o casnicie in care sotul se considera sigurul cap al familei, sotia isi doreste fie sa isi caute o ocupatie, fie sa isi ridice statusul educational, iar acest lucru este interpretat ca un factor perturbator la adresa sistemului de responsabilitati traditionale care trebuie sa revina barbatului si femeii in camin. Dar, desi este un factor generator de conflicte, independenta economica a femeii poate constitui si un factor de protectie impotriva violentei sotului, daca se are in vedere ipoteza ca femeile dependente economic de sot sunt mai frecvent maltratate de catre sot, si, din cauza acestei dependente, nu pot actiona in nici un fel pentru a evita victimizarea.

Chiar daca au fost realizate unele modificari in legislatia contemporana, prin care se doreste reglementarea si garantarea unor drepturi egale ale femeilor cu cele ale barbatilor, in unele societati inca se mai pastreaza mentalitatea potrivit careia femeia trebuie sa fie subordonata barbatului.

Specialistii Institutului pentru Cercetarea si Prevenirea Criminalitatii din Romania au subliniat faptul ca violenta familiala este o ,,forma de discriminare, reprezentand un comportament ce are la baza o prejudecata: statutul social inferior al femeii comparativ cu cel al barbatului. Aceasta prejudecata devine manifesta intr-un context sociocultural care cultiva valori legate de acceptabilitatea violentei ca mijloc de a rezolva un conflict, caracterul de afacere privata a familiei, aflata sub controlul barbatului, valori care le dau, in mod tacit, drept de proprietate asupra femeilor si copiilor." ( Criminalitatea ca violenta in Romania, 1990-1999. Violenta intrafamiliala, Institutul pentru Cercetarea si Prevenirea Criminalitatii, Bucuresti, Inspectoratul General al Politiei, 2000, p.6)

I.2.2. Formele de manifestare si etapele violentei familiale

Principalele forme de manifestare a violentei conjugale sunt : abuzul fizic, abuzul emotional, abuzul sexual, abuzul economic, abuzul social.

a) Abuzul fizic

Orice act sau omisiune comisa in interiorul familiei de catre unul dintre membrii acesteia, care aduce atingere vietii, integritatii corporale sau psihologice, ori libertatii altui membru al aceleiasi familii, preicliteaza in mod serios dezvoltarea personalitatii lui sau a familiei (Consiliul Europei, Recomandarea R (85) 4 cu privire la problematica violentei intrafamiliale, Biroul de Informare al Consiliului Europei in Romania – www.coe.ro). Exemple de agresiune fizica : lovire cu palma, pumnii, obiecte contondente, trasul de par, ruperea oaselor, arsuri, zgariere, izbirea victimei de pereti sau de mobila, aruncarea de obiecte sau folosirea armelor albe sau de foc. Constituie, de asemenea, agresiune fizica negarea trebuintelor de baza, privare de somn si/sau alimentatie.

Dintre victimele violentei fizice, aproape toate (93%) au fost palmuite si/sau lovite cu piciorul si o jumatate au fost trantite de perete sau podea. In 16% din totalul cazurilor de violenta fizica in familie victima a fost ranita cu un cutit su un alt obiect. Doar o jumatate dintre persoanele care au suportat acest tip de violenta in familie au fost nevoite sa faca fata la o singura forma dintre cele de mai sus, 39% la doua forme, in timp ce restul (10%) au fost abuzate fizic sub toate cele trei forme considerate. Doar cinci din o suta de victime autodeclarate ale violentei fizice in familie nu au suferit alte tipuri de abuzuri, in timp ce pentru 95% agresiunile fizice au fost insotite si de agresiuni psihologice, sociale in 63% din cazuri, economice 40% din cazuri sau sexuale 20% din cazuri (http://www.gallup.ro/).

b) Abuzul sexual

Acesta se defineste ca fiind orice contact sexual nedorit de catre partener. Violenta sexuala in familie este considerata o forma de violenta domestica. Contactul sexual fara consimtamant este considerat atac sexual. Atacul sexual nu presupune neaprat folosirea fortei fizice, el poate fi realizat prin metode de intimidare, amenintare, hartuire si constrangere.

Violenta sexuala este raportata doar impreuna cu alte trei sau patru tipuri de violenta in familie. Cu alte cuvinte, spre deosebire de violenta psihologica sau sociala care se manifesta si separat, fara implicarea altor tipuri, violenta sexuala apare doar impreuna cu acestea plus violenta fizica, cu sau fara abuzuri economice.

c) Abuzul psihologic (emotional)

Abuzul emotional cuprinde, ca si comportamentele manifestate de catre abuzator, degradarea continua si umilirea partenerei, sarcasme, luarea in deradere a acesteia, amenintari, dispret, insulte in public, observatii umilitoare. Acest tip de comportament este in general resimtit ca o atingere la integritate si increderea in sine, mai ales daca este persistent. In cele mai multe cazuri, agresiunea emotionala este adesea cea mai distructiva, deoarece are repercursiuni asupra mandriei personale si a increderii in sine.

Dintre persoanele care au suportat acest tip de violenta, doar 29% au trebuit sa faca fata la o singura forma dintre cele de mai sus, 28% la doua forme, in timp ce restul (43%) au fost abuzate psihologic sub multiple forme. Foarte important este faptul ca violenta psihologica acompaniaza si alte tipuri de violenta : in jur de trei sferturi din victimele violentei psiholigice au suferit abuzuri fizice, sociale sau economice (http://www.gallup.ro/).

d) Abuzul economic

Abuzul economic poate fi definit drept exercitiul unui control inechitabil asupra resurselor comune, fie ca se refera la controlul accesului la buget pentru menaj, fie la impiedicarea partenerei de a-si lua o slujba sau de a-si continua educatia, fie chiar de negare a drepturilor femeii asupra bunurilor comune.

Majoritatea persoanelor (61%) care au suportat violenta economica in familie au trebuit sa faca fata la o singura forma dintre cele de mai sus, 29% au fost abuzati sub doua forme si 10% sub toate cele trei. Cel mai frecvent, alti membri ai gospodariei iau din banii victimei fara acordul acesteia sau nu ii permit sa aiba banii sai personali (http://www.gallup.ro/).

Violenta economica este puternic corelata cu violenta sociala. Lipsa banilor personali duce la restrangerea relatiilor personale, datorita imposibilitatii de participare la intalniri de grup in diverse conditii si locatii externe domiciliului personal. De asemenea, atat teoretic, cat si empiric, violenta economica este puternic corelata cu violenta psihologica, mai ales cu abuzurile referitoare la distrugerea bunurilor personale. Tocmai de aceea, violenta economica este raportata doar impreuna cu alte tipuri de violenta in familie si niciodata singura: 92% declara si abuzuri psihologice, 65% si palmuire si/sau batai, 61% si violenta sociala si 22% si violenta sexuala (http://www.gallup.ro/).

e) Abuzul social

Abuzul social este una dintre cauzele cele mai frecvente care duc la izolarea victimei si incapacitatea ei de a iesi din situatia de violenta. Aceasta forma de violenta este strans legata de abuzul economic si contine obstacolele invizibile si intangibile care se opun la realizarea oportunitatilor potentiale oferite femeilor si la exercitiul drepturilor lor fundamentale. Pe langa cele mentionate mai sus, abuz social asupra femeii pot fi considerate si urmatoarele comportamente : abuz verbal in fata altor persoane, glume, critici referitoare direct la aspectul fizic al femeii, la inteligenta sa, acuzatii de infidelitate, comportamente de control (urmarirea femeii la serviciu, la prieteni, telefoane de verificare etc.), incuierea femeii in casa sau in afara ei etc.

Rezultatul este umilirea publica a femeii si izolarea ei de prieteni si membrii familiei sale. Violenta morala asupra femeii rezulta din comportamente care minimizeaza sau distrug tendintele culturale sau religioase ale femeilor ridiculizandu-le, penalizandu-le sau fortand femeile sa adere la un sistem diferit (M. Constantin, Stop violenta in familie, Editura Lumen, Bucuresti, p.5-6).

Majoritatea cazurilor de violenta impotriva femeilor se prezinta ca o combinatie de violenta fizica, psihologica si sexuala, sustinuta de o violenta de origine relationala (sociala) si incluzand uneori o violenta economica si morala.

Conform rezultatelor uneor anchete victimologice, modelul violentei conjugale este format dintr-o succesiune de etape, o prima etapa fiind reprezentata de aparitia unei situatii tensionate in relatia de cuplu.

Aceasta prima etapa de caracterizeaza prin faptul ca agresorul, prin diferite tehnici de control, intimidare si agresare, insulte, injurii, acuza victime de anumite fapte actuale sau petrecute in trecut. In momentul in care situatia tensionata devine din ce in ce mai ampla, ea se transforma intr-un act violent (a doua etapa) care adesea este amplificat de un eveniment extern sau de propria stare a victimei.

Acestor doua etape le succede o etapa de calm, in care agresorul are remuscari, incearca sa repare ceea ce a facut, avand un comportament tandru fata de victima, promitandu-i ca nu o va mai agresa niciodata. In cazul aparitiei unui nou act de violenta, toate aceste etape se repeta, dar perioada de reconciliere devine mai scurta, uneori chiar dispare, fiind inlocuita cu o stare de indiferenta sau chiar de adversitate ( S. Radulescu, op.cit., p.97).

Dintre persoanele care au suportat violenta sociala in familie, 45% au trebuit sa faca fata la o singura forma dintre cele de mai sus, in timp ce restul (55%) au fost abuzate social sub multiple forme. In plus, doar o victima din zece raporteaza exclusiv violenta sociala, ceilalti fiind supusi si la abuzuri psihologice (86%), fizice (61%), economice (36%) sau sexuale (20%) (http://www.gallup.ro/).

Spre deosebire de celelalte tipuri de violenta in familie, acest tip de abuzuri , in cele mai multe cazuri au loc ,,o singura data" sau ,,de cateva ori", pe perioade mai scurte de timp, in medie 3,5 ani. Aceste caracteristici sunt valabile pentru ambele medii de rezidenta, pentru toate varstele, pentru femei si barbati, indiferent de nivelul de instructie. Violenta sociala nu depinde de gen, ci de ciclul de viata. Distributia in functie de perioada de viata in care a avut loc nu difera decat prin suprareprezentarea (50%) cazurilor petrecute in primii cinci ani de casatorie. Caracterul predominant temporar si localizat la nivelul anumitor cicluri de viata al violentei sociale in familie din Romania este sustinut si de faptul ca o pondere mai mare a victimelor, decat in cazul violentei psihologice sau a celei fizice, considera ca aceasta a luat sfarsit si nu se mai asteapta la abuzuri in acest sens.

I.3. Coordonate ale violentei intrafamiliale

Majoritatea evenimentelor de violenta domestica nu apar in statisticile oficiale nicaieri in lume, decât mai recent; informatii mai rafinate se gasesc, mai ales, in statistici furnizate de sondaje, date clinice, cercetari neoficiale, literatura de specialitate sau in rapoarte ale unor ONG-uri.

Potrivit unui Raport Mondial asupra Violentei si Sanatatii, peste un milion si jumatate de persoane isi pierd viata anual in urma unor acte de violenta si multe alte victime sufera din cauza comportamentelor de acest gen. In perioada 2004 – 2009 Agentia Nationala pentru protectia Familiei a inregistrat 57202 victime si respectiv 754 decese ca urmare a actelor de violenta in familie. Specialistii estimeaza ca cifrele sunt mai mari pentru ca foarte multe cazuri de abuzuri nu sunt raportate.

Majoritatea agresorilor nu sunt pedepsiti, nici arestati, ei ramanand nedescoperiti, nefiind raportati. Cele mai multe victime sau victimele potentiale previn victimizarile ulterioare prin metode informale de control: ele nu apeleaza la politie, evita agresorul, parasesc temporar locuinta sau spatiul de coabitare, revenind dupa ce considera ca pericolul a trecut. Ele resimt rusine, cauta sa uite experientele lor de victimizare, sunt speriate, manifesta neincredere sau frica fata de politie si autoritati. In cazul copiilor- victime ale agresiunilor sexuale – se considera ca la varste mici, intre 4 si 9 ani , ei nu realizeaza statutul lor de victima, neintelegând natura sexuala si caracterul agresiv al interactiunii in care este implicat, stiind ca adultul, si mai ales parintele, este o sursa de securitate si de iubire.

Statisticile ajuta la cunoasterea dimensiunii unui fenomen si la construirea de strategii, in acest caz, de prevenire si control. Violenta domestica este mult mai des intalnita decat violenta pe strada sau la locul de munca. Cifrele statistice dezvaluie o realitate ingrijoratoare: peste 90% dintre agresori sunt barbati; 82% dintre abuzatori sunt cunoscuti ai victimei, iar 19% sunt chiar rude; 85% dintre violatori sunt barbati, cunoscuti ai victimelor; 61% din violuri sunt comise in casa cuiva, de regula a victimei; 1 din 7 femei sunt violate de catre sotii lor; 78% din cazurile de viol sunt achitate; 70% dintre femei au fost hartuite sexual intr-un anumit moment al vietii lor; 1 din 11 femei au fost violate, iar 1/3 la prima lor intalnire; 1 din 2 fete vor fi victimele unei forme de abuz sexual inainte de a implini 18 ani. In S.U.A., la fiecare 6 minute o femeie este agresata sexual, iar in Canada la fiecare 4 minute. La nivel mondial, violenta conjugala detine 25% din totalul infractiunilor violente, doar 5% din atacurile violente asupra femeilor fiind raportate la Politie si mai putin de 1% pedepsite . (http://www.gallup.ro/).

Orientativ, in 2010:

– in Franta, 95% dintre victimele violentei erau femei si 50% dintre femei erau ,,la mâna" sotului sau partenerului;

– in SUA, o femeie este violata la fiecare sase minute;

– in Africa, 80 milioane de femei suporta mutilari genitale;

– 62% dintre crimele comise de femei in lume se datoreaza maltratarii lor de catre barbati;

– 23% dintre femeile din Australia care au fost sau sunt intr-o relatie au avut experiente de violenta de catre parteneri;

– 46% dintre ele au copii in grija si numai 4.5% dintre cele agresate fizic au contactat un serviciu de criza;

– victimele au fost agresate in medie de 35 de ori inainte de a chema politia;

– 35% dintre apelurile la politie in Australia sunt privitoare la violenta conjugala.

(http://www.eva.ro/)

Situatia deceselor in Romania:

► 2004: din totalul de 84 decese – 61 sunt de sex feminin (3 minori si 58 adulti ), 23 sunt de sex masculin;

► 2005: din totalul de 169 decese – 46 sunt de sex feminin (4 minori si 42 adulti), 34 sunt de sex masculin, restul nu au sexul si varsta precizata;

► 2006: din totalul de 151 decese – 67 sunt de sex feminin (9 minori, si 58 adulti ), 47 sunt de sex masculin, restul nu au sexul si varsta precizata

► 2007: din totalul de 136 decese – 69 sunt de sex feminin (7 minori, si 62 adulti ), 38 sunt de sex masculine( 6 minori si 32 adulti ), restul nu au sexul si varsta precizata;

► 2008: din totalul de 93 decese – 9 sunt de sex feminin (2 minori, si 7 adulti ), 3 sunt de sex masculine( 0 minori si 3 adulti ), restul nu au sexul si varsta precizata.

Repartitia cazurilor de violenta in familie in functie de sex:

► Anul 2005 – 9537 victime din care : 4000 de sex feminin, 1624 de sex masculin, restul nu au sexul si varsta precizata;

► Anul 2006 – 9372 victime din care : 5160 de sex feminin, 1922 de sex masculin, restul nu au sexul si varsta precizata;

► Anul 2007 – 8787 victime din care : 5794 de sex feminin, 2271 de sex masculin, restul nu au sexul si varsta precizata.

► Anul 2008 TRIM. 1+2+3 – 8484victime din care : 4395 de sex feminin, 1946 de sex masculin, restul nu au sexul si varsta precizata.

Aspecte generale:

In tara noastra, Institutul pentru Cercetarea si Prevenirea Criminalitatii a prezentat in anul 2008 un raport cu privire la violenta in familie, in care era precizata urmatoarea structura pe sexe a persoanelor acuzate de acest delict:

Sursa: Institutul pentru Cercetarea si Prevenirea Criminalitatii,2008

O asemenea evidenta statistica ne arata ca actele de violenta in familie sunt comise atat de barbati, cat si de femei, insa analiza lor comparativa ne arata ca, sursa feminina nu depaseste 9% in intervalul 2003-2008, in timp ce sursa masculina a situatiilor de violenta este constant precumpanitoare, ponderea sa depasind intotdeauna procentul de 90% (asa cum se poate sesiza din tabelul urmator):

De cele mai multe ori femeile nu au nici un loc sigur unde sa se refugieze si nici mijloacele financiare pentru a face acest lucru, si prin urmare, sunt fortate sa locuiasca alaturi de partenerul agresor. In acelasi timp, pentru majoritatea femeilor, o familie ,,bine cladita" este aceea in concordanta cu perceptia traditionalista a rolului social al femeii in educarea copiilor, si al statutului ei de persoana subordonata, tacuta, obedienta.

In anul 2011, potrivt datelor pe care le are Ministerul Administratiei si Internelor, majoritatea actelor de violenta comise in familie au fost omorurile, tentativa de omor, loviturile cauzatoare de moarte, pruncuciderea, vatamarea corporala grava, violul si relele tratamente aplicate minorilor. Numarul total al infractiunilor intrafamiliale, pentru anul 2011, a fost de 2134, care reprezenta 7,86% din numarul total al infractiunilor pentru acelasi an (26.890) (http://www.pnl.ro/).

Polul infractionalitatii in familie, in anul 2011, era reprezentat de urmatoarele judete:

Sursa : Ministerul Administratiei si Internelor, Dinamica violentei intrafamiliale in anul 2011

Judetele cu cel mai scazut al infractionalitatii intrafamiliale erau, in anul 2011:

Sursa : Ministerul Administratiei si Internelor, Dinamica violentei intrafamiliale in anul 2011

Desi rezultatele acestor cercetari releva faptul ca mai mult de jumatate din victimele violentei intrafamiliale sunt femei, nu trebuie omis faptul ca victimizarea a dobandit in zilele noastre o coloratura diferita de cea a anilor trecuti, in conditiile in care exista si cazuri de violenta asupra barbatilor din partea partenerelor. Noile reglementari le-au dat femeilor curajul de a se impotrivi partenerilor lor, aceasta tendinta de impotrivire concretizandu-se in infractiuni de vatamare corporala, tentativa de omor sau chiar omor. Profilul tipic al femeii agresoare este definit de nivelul de instructie redus (aproape 60% au absolvit numai studiile gimnaziale), lipsa de ocupatie (aproximativ 83% din femeile – autor nu au un loc de munca sau sunt somere) si absenta status-ului marital (peste 76% sunt persoane necasatorite) (http://www.pnl.ro/).

Studiile efectuate au aratat ca ambele forme de maltratare sunt frecvente, dar cu intensitati, manifestari, circumstante si ponderi diferite. O simpla inspectare a problematicii evidentiaza faptul ca agresiunea intreprinsa de sot este mult mai grava si mai periculoasa, avand in vedere ca : ,,puterea fizica a barbatului poate determina rani si traume mai serioase; actul de violenta comis de un barbat se poate repeta, cea mai mare parte a agresiunilor intreprinse de catre femeie sunt acte de legitima aparare; o pondere importanta din actele de maltratare intreprinse de sot au loc in perioada in care femeia este insarcinata; spre deosebire de barbati, femeile sunt mai dependente din punct de vedere economic si au putine sanse de a recurge la violenta" (M. Constantin, Stop violenta in familie, Editura Lumen, Bucuresti, p.5-6).

In Romania, violenta in familie este un fenomen larg raspandit, mult mai raspandit decat arata sondajele, datorita faptului ca multe dintre aceste acte de violenta nu sunt raportate politiei. Desi exista o crestere continua a numarului de cazuri de violenta in familie, acest fenomen ramane, de cele mai multe ori, un secret de familie, iar acest lucru se poate observa din analiza rezultatelor unor studii sau sondaje sociologice efectuate pe tema violentei intrafamiliale.

De exemplu, in perioada 12-23 aprilie 2003, The Gallup Organization Romania a realizat, la cererea WIN BALKANS, una din primele cercetari efectuate in Bucuresti pe tema violentei impotriva femeilor.Studiul a fost facut pe 1029 de subiecti, femei cu varsta cuprinsa intre 18 si 59 de ani, din Bucuresti. Rezultatele sondajului au fost prezentate si comentate de specialisti romani si straini in cadrul conferintei tinute de WIN BALKANS in perioada 26-27 mai 2003, la Bucuresti, pe tema, "Initiative de combatere a violentei impotriva femeilor".

Potrivit acestui studiu, in general, doar 8% din respondentele care sunt casatorite sau au un partener constant apreciaza modul in care se inteleg cu sotul/partenerul lor ca fiind "nu prea bun" sau "deloc bun", in timp ce 9% afirma ca se inteleg excelent cu partenerul lor, iar 38% apreciaza relatia lor ca fiind "foarte buna".

In 13% din cupluri, problemele apar ,,des" sau chiar ,,foarte des". Persoanele care sunt casatorite de mai mult de 20 de ani tind sa afime ca problemele apar des, in timp ce persoanele implicate in relatii mai tinere spun ca problemele apar rar sau deloc (http:/www.gallup.ro).

Cea mai grava forma de violenta impotriva femeii este considerata de respondente ,,violenta fizica" (88,7%), cea mai redusa pondere fiind cea a ,,violentei verbale" (41,2%).

In ceea ce priveste acceptabilitatea violentei intrafamiliale, peste jumatate (52,7%) dintre femeile intervievate au opinat ca violenta este un act inacceptabil, care trebuie sanctionat de catre lege, in timp ce doar 0,3% au apreciat fenomenul ca fiind acceptabil.

Trebuie remarcata ponderea relativ ridicata (38,%) a femeilor care au fost partial de acord cu afirmatia potrivit careia ,,de foarte multe ori femeile sunt cele care ii provoaca pe barbati sa fie violenti". Acest lucru intareste ideea potrivit careia, de cele mai multe ori, violenta domestica apare datorita mentinerii unei mentalitati invechite cu privire la distributia rolurilor in familie, mai exact cu privire la statutul femeii de supunere fata de barbat.

Unul dintre factorii care impiedica determinarea exacta a ponderii acestui fenomen este caracterul privat, secret al violentei familiale, care face ca victima sa aiba un acces mai mic la surse de sprijin.

I.4. Impactul agresivitatii asupra copiilor

Comportamentul inadecvat exercitat de adulti asupra copilului are efecte negative asupra personalitatii in formare a acestuia, afectand substantial potentialul de dezvoltare psihica si de creativitate, precum si facultatile si procesele mentale ale copilului (abuz emotional, psihologic).

Cercetarile arata ca trauma copiilor care cresc intr-o atmosfera de violenta, chiar daca nu sunt ei victimele directe, este mai intensa si cu consecinte mai profunde si mai de durata decât in cazul copiilor care sunt victime directe ale abuzurilor si neglijarii din partea parintilor. Intr-o familie bantuita de violenta, copiii cresc intr-o atmosfera in care nevoile lor de baza (nevoia de siguranta, de viata ordonata, de dragoste, de afectiune) sunt profound neglijate.

Relatia de supunere a femeii fata de barbat este extinsa cu usurinta si asupra copiilor. Astfel, intr-un asemenea mediu social, un copil nu isi poate forma decat modele negative, se va dezvolta cu sechele si va avea in permanenta tendinta de a copia comportamentul celui puternic si de a incerca sa isi rezolve propriile probleme facand uz si abuz de forta. "Dictonul <<Eu te-am facut, eu te omor!>> este preluat de copii, in proportie de 20,31%. Dealtfel, conform statisticilor, 87% din femeile cu stari conflictuale au copii care preiau consecintele violentei intrafamiliale. Agresivitatea din familie este preluata de copii, ei o depoziteaza in subconstient, iar mai tarziu o vor exprima cu aceeasi virulenta." (Ovidiu Amalinei, Drame intre patru pereti, publicat in cotidianul Ziua , 12 mai 2003)

Copiii crescuti in familii violente dezvolta comportamente si o conditie fizica usor de recunoscut. Ei prezinta:

probleme fizice -boli inexplicabile, expunere la accidente in si in afara casei, dezvoltare fizica mai lenta;

probleme psihologice –neincredere in sine, depresie, comparare cu viata mai fericita a celorlati copii din jurul lor;

probleme de comportament –agresivitate / pasivitate la agresiunile celorlalti, somn agitat, enurezie, fuga de acasa, relatii pentru a scapa de acasa, consum de droguri si alcool;

probleme scolare –lipsa de concentrare, de maniere sociale, schimbari bruste in performantele scolare, eliminare;

identificare cu eroi negativi din carti sau filme.

S-a constatat ca fenomenul abandonului scolar si al analfabetismului apare cu precadere la majoritatea copiilor proveniti din familii neechilibrate emotional, in care violenta substituie ambientul corespunzator cresterii / dezvoltarii armonioase a acestora.

Un alt aspect grav al societatii contemporane il constituie fenomenul sinuciderii in randul tinerilor, al tentativelor de suicid ale caror cauze principale s-au constatat a fi climatul familial deteriorat si slaba comunicare in familie.

I.5. Efectele actelor de violență asupra membrilor familiei

Sursa: Centrul de Mediere și Securitate Comunitară Iași, Violența domestică, ghid de recunoaștere și asistare, 2002

I.6. Masuri de combatere a agresivitatii familiale

,,RESPECTAREA DREPTURILOR OMULUI TREBUIE SA FACA PARTE DIN EDUCATIA GLOBALA SI DIN DEMNITATEA OMULUI, IAR TOATE ASPECTELE VIOLENTEI FIZICE SAU MINTALE IMPOTRIVA PERSOANEI UMANE CONSTITUIE O VIOLARE A DREPTURILOR SALE” (Parlamentul European, Rezolutie, 11 iunie 1986)

I.6.1. Masuri legislative internationale

In orice stat democratic, drepturile omului sunt legi pentru a caror respectare exista un aparat bine articulat si detinand depline, puteri puse in slujba protejarii cetatenilor. Ignorarea prevederilor legale nu permite derogari de la obligativitatea fiecarui cetatean de respectare a lor. Drepturile omului reprezinta nevoile umane pentru o dezvoltare si functionare normala, implinita. De la Declaratia de Independenta a Statelor Unite, ce stipuleaza dreptul la fericire al fiecarui individ, si pana la legile care se regasesc la nivelul fiecarui stat si care protejeaza bunurile private ale individului, toate aceste reglementari alcatuind corpul drepturilor omului, la nivel national sau international, transforma in lege nevoile fiecaruia si, in acelasi timp, pun limite modalitatilor de implinire a lor astfel incat nici un individ sa nu sufere. In masura in care societatea are nevoie de indivizi eficienti, implicati social, ea are nevoie de indivizi ale caror nevoi de baza sa nu mai constituie o problema, indivizi care sa poata functiona fericiti. Dar, satisfactia unui individ nu este permisa daca realizarea ei se face in detrimentul celorlalti, caci egalitatea indivizilor, in drepturi si obligatii, e o lege de baza in orice stat democratic. Violenta domestica, comparativ cu alte tipuri de violenta, are aspectele ei specifice, incriminate prin lege.

Legislatia internationala referitoare la violenta in familie cuprinde:

– Conventia Natiunilor Unite privind eliminarea tuturor formelor de discriminare impotriva femeilor, adoptata in anul 1979 si ratificata de Romania in 1981;

– Recomandarea Consiliului Europei nr.4/1985 cu privire la violenta in familie;

– Recomandarea Consiliului Europei nr.11/1985 privind protectia victimei;

– Recomandarea Consiliului europei nr.21/1987 privind asistenta victimelor si prevenirea victimizarii lor;

– Recomandarea Consiliului Europei nr.2/1990 pentru adoptarea unor masuri sociale privind violenta in familie;

– Recomandarea Consiliului Europei nr.11/1991 privind exploatarea sexuala, pornografia, prostitutia si traficul cu copii si tineri;

– Declaratia Natiunilor Unite cu privire la eliminarea violentei impotriva femeilor, adoptata in anul 1993, in definitia violentei in familie fiind inclusa si violenta psihologica;

– Rezolutia Comisiei ONU pentru prevenirea crimei si justitia penala privind "Violenta asupra femeilor si copiilor", adoptata la Viena in anul 1994 (In Declaratia privind eliminarea violentei impotriva femeilor se da o definitie precisa pentru sintagma ,,violenta impotriva femeilor", si anume: ,,orice act de violenta bazat pe deosebirea de sex, prin care rezulta sau e posibil sa rezulte pentru femei traumatisme sau suferinte fizice, sexuale sau psihologice, inclusiv amenintarile cu astfel de acte, constrangerea sau lipsirea de libertate, savarsite fie in viata publica, fie in viata privata.");

– Declaratia celei de-a patra conferinte asupra problemelor femeii (Beijing 1995) considera violenta impotriva femeilor ca fiind unul dintre cele 12 obstacole impotriva respectarii drepturilor femeii. Capitolul I al acestei declaratii prevede ca:"declaratia de principiu isi propune sa rezume, in 5 paragrafe, situatia femeilor lumii, precum si incercarile comunitatii modiale de a solutiona problemele specifice aparute datorita perpetuarii acestei situatii".

– Recomandarea Consiliului Europei nr.5/2002 privins protectia femeilor impotriva violentei;

– Decizia Parlamentului European nr.803/2004 privind adoptarea programului de actiune a Comunitatii Europene pentru perioada 2004-2008 referitor la prevenirea si combaterea violentei impotriva copiilor, tinerilor si femeilor, precum si protectia victimelor si a grupurilor cu risc (Programul Daphne II) (www.anpf.ro)

I.6.2. Masuri promovate de legislatia romaneasca

Legislatia romaneasca se circumscrie cadrului legislative generos inspirat si impus de tratate, acorduri si conventii internationale pe aceasta problematica, principalul act normativ fiind Legea nr.217/2003 pentru prevenirea si combaterea violentei in familie, in baza caruia a fost infiintata Agentia Nationala pentru Protectia Familiei (A.N.P.F). Prevenirea si combaterea violentei in familie face parte din politica integrata de ocrotire in familiei si dezvoltarea si consolidarea solidaritatii familiale si reprezinta o importanta problema de sanatate publica si constituie totodata un obiectiv de interes national (art.1 din Legea nr.217/2003).

Cadrul legislativ in domeniul prevenirii si consilierii violentei in familie cuprinde:

Legea nr.217/2003 pentru prevenirea si combaterea violentei in familie ;

Ordonanta nr.95/2003 privind modificarea si completarea legii nr.217/2003 pentru prevenirea si combaterea violentei in familie ;

H.G. nr.1624/2003 privind organizarea si functionarea Agentiei Nationale pentru Protectia Familiei;

H.G. nr.686/2005 pentru aprobarea strategiei nationale in domeniul prevenirii si combaterii fenomenului violentei in familie ;

Ordinul nr.383/2004 privind aprobarea standardelor de calitate pentru serviciile sociale din domeniul protectiei victimelor violentei in familie;

Ordinul comun nr.384/2004 pentru aprobarea Procedurii de conlucrare in prevenirea si monitorizarea cazurilor de violenta in familie ;

Ordinul nr.385/2004 pentru aprobarea, instructiunilor de organizare si functionare a unitatilor pentru prevenirea si combaterea violentei in familie ;

Codul Penal al Romaniei ;

Codul de Procedura Penala ;

Codul de Procedura Civila ;

Legea nr.272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului ;

Legea nr.192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator ;

Constitutia Romaniei ;

Legea nr.51/1995 privind organizarea si exercitarea profesiei de avocat ;

Codul Familiei

Constitutia Romaniei garanteaza egalitatea cetatenilor in fata legii si a autoritatilor publice fara privilegii sau discriminari (art.16), precum si drepturile si libertatile tuturor persoanelor. Art.23 declara drept inviolabile libertatea individuala si siguranta persoanei, iar dreptul la aparare al persoanei este de asemenea garantat in conformitate cu art.24 consacrarea prin constitutie a acestor drepturi inseamna implicit si respectarea libertatilor si drepturilor femeii si interzicerea supunerii acesteia la orice act de violenta sau tratament degradant de natura sa atenteze la siguranta sa fizica sau psihologica. In cazul incalcarii unuia sau altuia dintre aceste drepturi sau libertati, femeia poate si trebuie sa beneficieze de protectia legii.

Codul Penal nu defineste violenta in familie, dar prin dispozitiile Legii nr.217/2003 pentru prevenirea si combaterea violentei in familie se face trimitere directa la infractiuniile care releva existenta acesteia. Astfel, art.1 alin.2) din Legea nr.217/2003 enumera infractiuniile prevazute de Codul Penal care ar putea fi incidente pentru fapte vizand violenta in familie, clasificate dupa relatiile vizate a fi ocrotite:

a) infractiuni contra vietii, care vizeaza ocrotirea relatiilor sociale referitoare la dreptul persoanei la viata ;

b) infractiuni contra integritatii corporale sau a sanatatii, care vizeaza ocrotirea relatiilor sociale referitor la dreptul fiecarei persoane la integritate corporala si sanatate ;

c) infractiuni contra libertatii persoanei care vizeaza, si principal, ocrotirea relatiilor sociale referitoare la aspecte ale dreptului la libertate (libertatea fizica, de actiune, morala, inviolabilatatea domiciliului, a corespondentei, etc.)

d) infractiuni privitoare la viata sexuala, care vizeaza in principal ocrotirea relatiilor sociale privitoare la viata sexuala privita sub mai multe aspecte si, in subsidiar, alte relatii sociale (libertatea morala,integritatea corporala sau sanatatea, etc.)

e) infractiuni contra demnitatii, care vizeaza ocrotirea relatiilor sociale privitoare la demnitatea persoanei,atat din punct de vedere subiectiv, cat si din punct de vedere obiectiv ;

f) infractiuni contra patrimoniului, care vizeaza in special ocrotirea relatiilor sociale privitoare la patrimoniu ;

g) infractiuni contra familiei, care vizeaza ocrotirea relatiilor privitoare la convietuirea in cadrul familiei ;

h) infractiuni contra sanatatii publice, care vizeaza ocrotirea relatiilor de convietuire sociala care privesc sanatatea publica;

i) infractiuni privitoare la asistenta celor in primejdie, care vizeaza ocrotirea relatiilor de convietuire sociala care privesc asistenta celor aflati in primejdie ;

j) infractiuni care aduc atingere unor relatii privind convietuirea sociala, care vizeaza ocrotirea relatiilor de convietuire sociala privind libertatea constiintei, linistita folosinta a locuintei, bunele moravuri si linistea publica, precum si alte relatii ce nu au o reglementare speciala in acest capitol.

Prin adoptarea Legii nr.197/2000, de modificare si completare a Codului Penal au fost prevazute masuri si pedepse aplicate persoanelor care savarsesc acte de violenta impotriva membrilor familiei cauzatoare de suferinta fizica sau psihica. De asemenea, prin lege se defineste notiunea de ,, membru de familie " ca fiind sotul sau ruda apropiata, daca acesta din urma locuieste sau se gospodareste impreuna cu faptuitorul.

I.6.3. Experienta Politiei Romane in prevenirea si combaterea agresivitatii familiale

In primul rand, Politia Romana se ocupa de monitorizarea starilor conflictuale familiale existente, precum si de identificarea si luarea in evidenta a celor ce apar, fata de care se va interveni prin supraveghere si atentionare, inclusiv prin sanctionarea celor in cauza, atunci cand situatia o impune.

In al doilea rand, in ceea ce priveste interventia in cazurile de violenta impotriva copiilor, este necesara identificarea si luarea in evidenta a minorilor aflati in dificultate, mai ales a celor care au fost victimizati de catre parinti sau rude apropiate, a celor care fac parte din familii dezorganizate, cu unul sau ambii parinti cunoscuti cu antecedente penale, alcoolici, blonavi psihic sau toxicomani, ce manifesta un comportament violent.

Nu in ultimul rand, in sfera de activitate a Politiei Romane intra si cercetarea operativa, temeinica si cu fermitate a cazurilor de violenta in familie, la a caror rezolvare se va coopera cu parchetele si cu instantele judecatoresti.

Atunci cand se impune, se vor intreprinde demersurile necesare, atat pentru arestarea preventiva a autorilor, internarea acestora intr-o unitate spitaliceasca, cat si luarea masurilor de protectie sociala si acordarea ingrijirilor medicale in vederea vindecarii vatamarilor corporale suferite, pentru victime.

In ceea ce priveste activitatea de prevenire a violentei in familie, Politia Romana se afla intr-un proces continuu de adaptare a activitatilor sale specifice nevoilor comunitatii si de punere in acord a acestora cu dinamica normativa si institutionala. Inca din 1996, Srviciul de Prevenire a Criminalitatii, si mai tarziu Institutul Pentru Cercetarea si Prevenirea Criminalitatii, au desfasurat o serie de programe de prevenire a violentelor in familie, in parteneriat cu societatea civila.

Programele de prevenire a violentei in familie initiate de Politia Romana, in parteneriat cu structuri guvernamentale si organizatii neguvernamentale au avut, in principal, urmatoarele obiective:

– sensibilizarea opiniei publice in legatura cu amploarea si gravitatea acestei probleme sociale (campanii de constientizare in randul populatiei, programe de educatie comunitara prin care s-a urmarit schimbarea mentalitatii si prejudecatilor populatiei, prin cristalizarea unor curente favorabile prevenirii si combaterii violentei in familie);

– identificare, inregistrarea si monitorizarea cazurilor de violenta in familie;

– pregatirea politistilor pentru tratarea corespunzatoare a plangerilor victimelor violentei in familie;

– elaborarea unei strategii comune in scopul de a asigura un sprijin efectiv victimelor, care sa implice toate institutiile cu care este nevoie sa se coopereze (Parchetul, Instantele, organizatiile neguvernamentale, institutiile de ingrijire medicala);

– propuneri in domeniul legislativ, fie pentru elaborarea unor acte noi, fie pentru complatarea celor existente.

Pentru a exemplifica rolul pe care il are Politia Romana in prevenirea si combaterea violentei domestice trebuie sa facem referire, in primul rand, la Programul cadru – la nivel national de prevenire a violentei in familie.

Acesta a fost derulat de catre I.C.P.C. in perioada 2003-2004, in toate judetele tarii si a avut ca obiective: reconsiderarea locului si rolului actiunilor preventive in contextul general al activitatilor de limitare a infractionalitatii; promovarea unor modalitati de interventie a politiei pentru reducerea violentelor; promovarea initiativelor locale si generalizarea rezultatelor pozitive obtinute in domeniu; atragerea atentiei comunitatii asupra dimensiunii fenomenului si sensibilizarea altor factori cu atributii in domeniu.

Un alt program desfasurat de catre Politia Romana a fost cel denumit "Participare comunitara regionala pentru a preveni si a raspunde la violenta asupra femeilor".

Acest proiect a avut in vedere promovarea participarii comunitatii, pe plan regional, impulsionand atat institutiile guvernamentale descentralizate, cat si ONG-urile sa coopereze in acest domeniu, stabilirea si mentinerea unor standarde de protectie a victimelor, in conformitate cu standardele U.E. si acordurile internationale.

In cadrul acestui proiect, desfasurat in perioada octombrie 2002 – martie 2004, s-a acordat consiliere psihologica, asistare juridica si adapost unui numar de peste 500 de femei (www.politiaromana.ro).

De altfel, importanta Politiei Romane in prevenirea si combaterea violentei domestice este recunoscuta si de un procent insemnat al populatiei din tara noastra: 31% dintre romani considera ca Politia este cea care trebuie sa intervina in cazurile de violenta intrafamiliala, in special in cazurile de violenta conjugala (Cercetarea Nationala privind Violenta in Familie si la Locul de Munca, Centrul pentru Parteneriat si Egalitate, Bucuresti, 2003, p.33).

STUDIU EXPERIMENTAL

II.1. Obiectivele cercetarii

Prin aceasta cercetare mi-am propus sa studiez:

Identificarea perceptiilor si atitudinilor femeilor fata de multiplele forme de violenta manifestate asupra lor.

Factorii care stau la baza violentei dintre soti si care au determinat cresterea semnificativa a cazurilor si consecintelor violentei în familie.

Masura in care cauzele enuntate pe parcursul lucrarii au un rol important în aparitia fenomenului de violenta domestica.

II.2. Ipotezele cercetarii

Cu cât consumul de alcool în familie este mai ridicat, cu atât creste riscul violentelor în familie.

Daca favorizarea barbatului în miturile legate de rolurile de gen este mai raspândita într-o comunitate, atunci violenta va avea si ea o amploare mai mare.

Cu cât nivelul de trai al familiei este mai scazut, cu atât riscul violentei domestice creste.

Cu cât locul de munca al unuia dintre soti este mai instabil sau inexistent cu atât riscul aparitiei violentei este mai mare.

Daca modelul parental oferit de tata este unul bazat pe violenta, atunci riscul ca si viitorul adult sa devina violent este mai mare.

____________________________________________________________________________

II.3. Metodologia cercetarii

Este o metoda calitativa de cercetare care îsi ia ca subiect mai multe cazuri selectate dintr-o unitate sociala, de la indivizi pâna la comunitati sau organizatii si le studiaza printr-o serie de tehnici. ,, Studiul de caz este o tehnica speciala a culegerii, a punerii în forma si a prelucrarii informatiei la un sistem social cuprinzând propriile sale dinamici" (Alex. Mucchielli, ,,Dictionar al metodelor calitative în stiintele umane si sociale", Ed. Polirom, Iasi, 2002, p. 407).

II.4. Prezentarea esantionului si aplicarea probelor

CHESTIONARUL (anexa 1) l-am aplicat unui numar de 25 de femei de varste diferite, care au trait sau traiesc inca experienta trista a cel putin uneia dintre formele de agresiune intrafamiliala.

STUDII DE CAZ: am ales 7 cazuri pe care le-am considerat semnificative in studiul efectuat pe tema cu sprijinul unui angajat al Directiei Generale de Asistenta Sociala.

CAZUL 1

DATE DE IDENTIFICARE:

NUME: B.O.

VARSTA :45 ani

SEX: feminin

STUDII: medii

OCUPATIE: casnica

STARE CIVILA: casatorita

COPIII: 1 copil (o fata, 17 ani)

DATE RELEVANTE DIN FAMILIA DE ORIGINE:

B.O. a refuzat sa vorbeasca despre copilaria sa.

DATE RELEVANTE DIN TIMPUL CASATORIEI :

B.O. s-a casatorit la 24 ani cu B.M. care era mai vârstnic cu 3 ani. Dupa 9 ani de casatorie, B.M. începe sa aiba crize de furie, în timpul carora sotia si fiica au învatat sa stea deoparte. Pâna în martie 2008, B.M. nu si-a agresat fizic niciodata sotia, insa odata cu pierderea serviciului a devenit foarte nervos , nemultumit de propria situatie. B.O. nu a mai putut suporta starile de furie ale sotului sau manifestate prin aruncarea obiectelor, bruscarea, lovirea membrilor familiei, astfel încât a apelat la un asistent social din cadrul Directiei Generale de Asistenta Sociala. Acest asistent social a orientat-o catre un adapost pentru victimele violentei domestice. Aici, B.O. însotita de fiica sa de 17 ani, a stat o perioada de 3 luni de zile , iar ajutata de asistentul social a gasit o locuinta provizorie, divortul fiind singura solutie.

CONCLUZII:

Cauzele violentei domestice în acest caz au fost starea materiala precara, pierderea locului de munca al sotului, lipsa de comunicare.

CAZUL 2

DATE DE IDENTIFICARE:

NUME: C.D.

VÂRSTA: 27 de ani

SEXUL: feminin

STUDII: medii

OCUPAȚIE: vânzatoare

STAREA CIVILĂ: casatorita

COPII: 2 copii (o fata, 6 ani si un baiat, 4 ani).

DATE RELEVANTE DIN FAMILIA DE ORIGINE:

C.D. provine dintr-o familie monoparentala unde a fost victima indirecta a violentei în familie, fiind martor al scenelor traumatizante dintre mama si tatal ei. Tatal a decedat când ea avea 14 ani într-un accident de masina, fiind in acel moment în stare de ebrietate. Evenimentele traumatizante din copilarie au marcat-o psihic, lucru manifestat prin comportamentul ei vis-à-vis de baieti în adolescenta. Mama, vazând ca fata nu se casatoreste si neavând nici un prieten, a casatorit-o fortat cu un amic de al ei, care era mai mare decât ea cu 15 ani.

DATE RELEVANTE DIN TIMPUL CASATORIEI :

De la începutul casatoriei, C.D. a fost cuprinsa de teama, apoi s-a schimbat atitudinea, deoarece dupa respect a aparut si flacara de iubire. Dupa aparitia primului copil relatiile dintre cei doi au început sa se deterioreze. C.C, sotul lui C.D. a devenit agresiv în limbaj si gesturi. A început sa fie tot mai des nemultumit de felul în care gatea si spala C.D. De la cuvinte jignitoare la agresiuni fizice a fost un pas. Relatiile dintre cei doi au devenit din ce în ce mai tensionate, în schimb C.D.. a sperat ca lucrurile vor inta în normal. A fost deseori umilita fata de rudele si prietenii lui, vorbindu-i foarte urât. De la palme si pumni a trecut la batai crunte ajungând sa o bata cu cureaua de la pantaloni. Momentele de agresiune apareau când C.C, sotul lui C.D., obisnuia sa consume alcool frecvent dupa care devenea agresiv în limbaj si gesturi. Dupa aparitia primului copil nu-si suporta copilul. C.D.a încercat sa-si explice ce s-a întâmplat cu sotul sau de a devenit din ce în ce mai violent fata de ea si copil. De fiecare data când încerca sa discute sau sa-i ceara o explicatie, C.C o viola. Asa au aparut cel de-al doilea copil, baiatul. Desi o batea si o viola, ea înca îl mai iubea. A încercat sa ramâna în relatie, dar frecventele batai administrate ei si copiilor sai au determinat-o sa fuga la mama ei. Sotul sau a venit dupa ea luând-o cu forta acasa unde a batut-o crunt. În noaptea respectiva, ajutata de o prietenea de la munca, reuseste sa fuga din Ploiesti luând trenul catre Bucuresti. Aici, alaturi de prietena ei a mers la Directia Generala de Asisitenta Sociala Sector 1 unde a purut sa vorbeasca cu un asistent social din cadrul serviciului de prevenire si abandon. Asistentul social a orientat-o catre un Adapost pentru Victimele Violentei Domestice. Acolo a gasit un mediu securizant si lipsit de violenta. A primit consiliere psihologica, juridica si asistenta medicala. A reusit, ajutata de asistentul social, sa-si inscrie fetita si baietelul la o gradinita, taxele gradinitei fiind suportate de adapost. C.D. s-a hotarat sa divorteze. Ea a reusit sa se angajeze vânzatoare la un super market.

CONCLUZII:

C.D. provine dintr-o familie care a cunoscut violenta domestica. Desi nu si-a dorit sa se casatoreasca de teama de unui sot agresiv si alcoolic, mama ei a fortat-o sa se casatoreasca cu un amic de-al ei temându-se sa nu ramâna fata batrâna. În acest caz, cauzele violentei domestice în aceasta familie sunt mai multe, în primul rând vârsta partenerului este foarte mare, alcoolul, gelozia. Aceasta explica schimbarea de comportament a lui C.C fata de sotie. De aceea, C.C nu mai era multumit de felul în care sotia sa gatea si spala.

CAZUL 3

DATE DE IDENTIFICARE:

NUME: F.L.

VÂRSTĂ: 33 de ani

SEX: feminin

STUDII: superioare

OCUPAȚIA : economista

STAREA CIVILĂ: casatorita

COPII: un copil (baiat, 3 ani)

DATE RELEVANTE DIN COPILARIE:

F.L. este singura la parinti, provine dintr-o familie în au dominat buna intelegere si comunicarea. Relatia dintre parintii sai este bazata pe dragoste si respect. Când vorbeste despre familia ei de origine are numai cuvinte de lauda si spune ca la o astfel de familie visa sa aiba si ea, dar nu a avut parte.

DATE RELEVANTE DIN TIMPUL CASATORIEI:

F.L. l-a cunoscut pe sotul ei în timpul facultatii. La finele facultatii s-au casatorit si s-au mutat la el. Au locuit o perioada în casa socrilor ei, apoi au reusit sa cumpere un apartament ajutat fiind de parintii ei. La 4 ani de la casatorie s-a nascut si baietelul. Problemele au început sa se manifeste la scurt timp dupa se s-au casatorit, din motive neînsemnate aparând discutii aprinse. Sotul, F.E., obisnuia sa consume alcool frecvent dupa care devenea agresiv în limbaj si gesturi. Atunci când consuma alcool spargea toata vesela si îi vorbea foarte urât sotiei si copilului sau. Pe baietel nu-l suporta deloc, desi era al lui. F.L.spunea ca deseori îl batea si îi vorbea urât si, in timp, baiatul a început sa aiba cosmaruri în somn, sa faca pe el atunci când era certat. F.L. s-a decide sa plece sa plece de acasa pentru ca nu a mai suportat comportamentul agresiv al sotului. S-a adresat Directiei Generale de Asistenta Sociala Sector 1, de aici a fost orientata catre un adapost pentru victimele violentei domestice. Dupa spusele lui F.L., în familia sotului ei violenta era la ea acasa… tatal lui obisnuind în tinerete sa o bata pe mama lui. F.L. spune ca nu a fost batuta, dar copilul era frecvent batut de acesta, lucru care l-a traumatizat psihic. În adapost a beneficiat de consiliere psihologica pentru copil si juridica, hotarând sa intenteze divort. Sotul acesteia a început sa o urmareasca. El a venit la firma unde lucra F.L., fara ca aceasta sa stie, si a asteptat-o sa iasa de la serviciu. O colega l-a vazut si ia spus ca sotul ei sta în parculetul de lânga firma. Din acel moment a început sa fie terorizata de gândul ca ar putea veni dupa ea la adapost si sa-i ia copilul. Într-o zi asistentul social a avut surpriza de a vorbi chiar sotului F.E. Acesta venise sa întrebe daca sotia lui locuieste în adapost. Asistentul social a negat ca aceasta ar locui în adapost. Desi îl batea tot timpul, sotul acesteia a spus asistentului social ca nu poate trai fara copil. Dupa aceasta vizita, asistentul social de la adapost a luat legatura cu cei de la D.G.A.S., astfel încât s-a dispus ca F.L. sa fie mutata în alt adapost pentru o mai buna protectie. În prezent se afla în alt adapost fiind în proces de divort si partaj.

CONCLUZII:

În acest caz principalele cauze ale violentei domestice este alcoolul si preluarea modelului agresiv patern. Teoria învatarii sociale spune ca tinerii învata din familie sa aprecieze si sa utilizeze violenta ca legitima în rezolvarea unor situatii. Asa si sotul lui F.L., a preluat în comportamentul sau ceea ce a vazut în familia sa de origine, manifestându-se violent, mai ales pe fondul consumului de alcool. Aruncarea obiectelor si violenta verbala vin sa completeze violenta fizica care lasa urme vizibile la nivel psihic, mai ales pentru copil.

CAZUL 4

DATE DE IDENTIFICARE:

NUME: A.G.

VÂRSTA: 37 de ani

SEX: feminin

STUDII: medii

OCUPAȚIA: casnica

STAREA CIVILĂ: casatorita

COPII: 3 copiii (17 ani, 16 ani, 9ani)

DATE RELEVANTE DIN COPILARIE:

A.G. a avut o copilarie nefericita. A pierdut parintii înca de la o vârsta frageda., avea doar 11 ani când parintii ei au avut un accident si au decedat. A trecut foarte greu peste acest soc. Din acel moment a fost crescuta de o matusa care o batea si o neglija, lucru care a determinat-o sa se casatoreasca destul de repede. Astfel s-a casatorit la 18 ani cu A.D.

DATE RELEVANTE DIN TIMPUL CASATORIEI:

S-a casatorit din dragoste cu A.D. Fiind foarte gelos a început sa o bata fara ca aceasta sa aiba vreo vina. Au întâmpinat greutati materiale evidente deoarece A.G. era casnica , iar sotul sau lucra ca sezonier în agricultura. Neavând surse financiare sigure, multe din discutiile care aveau loc dintre cei doi soti aveau ca subiect banii. Ea îi reprosa ca daca nu ar mai bea ar putea sa se descurce mai bine. La auzul acestor vorbe sotul reactiona violent, motivand consumul de alcool ca pe o nevoie de uitare saraciei în care se afla. Când a aflat ca sotia a ramas a treia oara însarcinata, a început sa consume alcool din ce în ce mai des si în cantitati tot mai mari. Se descurca mai greu cu banii, el nu mai gasea de lucru, asa ca A.G. a început sa munceasca ca menajera pentru a avea ce pune pe masa copiilor. În urma unui conflict pentru ca nu mai aveau bani pentru a cumpara mâncare, A.G. a fost batuta crunt, astfel ca a ajuns în spital unde a dat nastere prematura unui baietel. De aici, dupa externare, ajutata de asistentul social al maternitatii a ajuns într-un adapost pentru victimele violentei domestice. Aici a primit consiliere psihologica de care avea nevoie fiind în stare de depresie. A fost ajutata sa îsi gaseasca de lucru la o croitorie. Dupa 3 luni de stat în adapost, convinsa de sot s-a întors acasa, desi asistentul social al adapostului a rugat-o sa se gândeasca foarte bine asupra deciziei, spunându-i ca sotul nu s-a schimbat desi a acceptat sa participe la sedinte de consiliere psihologica. A.G. s-a întors acasa cu speranta în suflet ca totul v-a fi mai bine.

CONCLUZII:

În acest caz factorii declansatori ai violentei domestice sunt: nivelul de trai scazut, locul de munca instabil al sotului, alcoolul si gelozia. Însa, principalul factor al violentei în acest caz au fost veniturile insuficiente care generau un nivel de trai scazut. În jurul acestei cauze s-au dezvoltat o multime de conflicte. Cu cât numarul de copii creste, cu atât starea de saracie este din ce în ce mai evidenta, fapt relevant si din acest caz.

CAZUL 5

DATE DE IDENTIFICARE:

NUME: R.F.

VÂRSTA: 32 de ani

SEX: feminin

STUDII: medii

OCUPAȚIA: secretara

STAREA CIVILĂ: casatorita

COPII: un copil (baiat, 9 ani)

DATE RELEVANTE DIN COPILARIE:

R.F. provine dintr-o familie în care predomina dragostea si respectul, unde totul este legat de traditie si religie. Ei fiind o familie de unguri. R.F. are o sora de 19 ani cu care se întelege foarte bine. Familia ei a mers pe principiul ca, odata casatorit, trebuie sa ramâi alaturi de partener pâna la moarte. Aceasta premisa a fost transmisa celor doua fiice înca din copilarie. R.F. întotdeauna s-a înteles mai bine cu bunelul din partea tatalui decât cu parintii ei. Mama sa a fost întotdeauna mai distanta din punct de vedere afectiv fata de R.F., ceea ce explica apropierea fata de bunic. Tatal pentru R.F. era doar tata, nu se implica în nimic, cauza fiind ca nu a avut baieti. Apropierea de bunic s-a datorat faptului ca locuiau în aceeasi curte cu el. Diferenta mare de varsta dintre cele doua surori a facut ca R.F. sa simta lipsa surorii în timpul copilariei sale.

DATE RELEVANTE DIN TIMPUL CASATORIEI:

R.F. se casatoreste la vârsta de 20 de ani, dupa o perioada de prietenie cu sotul sau. Astfel, dupa trei luni dupa ce l-a cunoscut pe R.S. s-au casatorit, R.F. motivand ca a fost dragoste la prima vedere si de aceea s-au casatorit atât de repede. Fericirea însa nu a durat mult. Au început sa se certe din motive neînsemnate la inceput, dar care au contribuit in timp la deteriorarea relatiei. Ea încerca sa comunice ca sa vada de unde a început totul, însa R.S. ramânea de multe ori indiferent sau spunând ca nu are timp sa asculte ,,povesti". Atunci si-a dat seama ca s-a grabit casatorindu-se asa repede fara sa-l cunoasca bine. Încetul cu încetul lucrurile s-au agravat. De la cuvinte urâte la prima palma a fost un pas, apoi pumni si chiar tentativa de a o ucide. A avut intentia de multe ori sa divorteze, dar nu a facut-o pentru ca parintii ei i-au spus ca acest lucru o va face de râs fata de cunoscuti. Pentru ca nu a avut sprijin din partea parintilor sai, a continuat sa stea în relatie. R.F. afirmand ca sotul ei se manifesta violent mai ales dupa ce consuma alcool. Simtea ca nu are cu cine vorbi, ca se loveste de indiferenta sotului si sa creada ca acesta are o amanta, datorita telefoanelor inexplicabile pe care el le primea . Dupa câtiva ani de casatorie, R.F. a ramas însarcinata. A crezut ca daca va avea un copil relatia cu sotul se v-a îmbunatati, dar din pacate aceasta s-a întâmplat doar câteva luni, dupa care fenomenul violentei domestice a început sa se repete. În ciuda incidentelor, familia ei de origine nu a sustinut-o, sustinand ca trebuie sa faca ceea ce îi cere el. În momentul de fata continua sa stea în relatie sperând ca totul va fi bine. Relatia dintre cei doi în momentul de fata ,,pare a fi intrat în normalitate", desi înca traieste cu teama în suflet ca poate într-o zi va fi ucisa de el într-un moment de furie.

CONCLUZII:

R.F. nu l-a cunoscut inainte destul de bine pe cel cu care avea sa se casatoreasca. Alte cauze sunt: alcoolul, relatia extraconjugala a sotului, lipsa de comunicare care a generat violenta fizica, verbala si psihologica. O cauza importanta este si lipsa suportului familiei de origine, parintii determinand-o sa ramana în continuare în relatie.

CAZUL 6

DATE DE IDENTIFICARE:

NUME: G.N.

VÂRSTA: 24 de ani

SEX: feminin

STUDII: medii

OCUPAȚIA: casnica

STAREA CIVILĂ: casatorita

COPII: 3 copiii (baieti, 5 ani, 3 ani, 1 an)

DATE RELEVANTE DIN COPILARIE:

G.N. a refuzat sa vorbeasca despre copilaria sa.

DATE RELEVANTE DIN TIMPUL CASATORIEI:

G.N. s-a casatorit din dragoste, dupa parerea ei era barbatul ideal si chiar avea bunele maniere în sânge, însa cu exceptia geloziei. G.N. spune ca era foarte îndragostita de atentia acordata ei si de aceea nu a acordat mare importanta faptului ca G.C. era gelos pe orice. Primul an de casnicie a fost linistit, apoi a aparut primul baiat, ceea ce a adus la certuri în familie. G.C. lucra agent de vânzari. Dupa casatorie el era cel care aducea bani în casa si tot el îi administra, sustinand permanent ca femeile sunt ca o pacoste daca au bani. Iar când i-a sugerat ideea ca sa lucrez si ea, i-a dat o palma si i-a spus sa nu se mai gândeasca la asa ceva, deoarece el este barbat si el trebuie sa aduca bani în casa. A început sa fie gelos pe baiat, deoarece îi acorda mai multa atentie. Dupa spusele lui G.N., sotul meu era gelos si chiar pe vecinul care oma saluta. Din motive neînsemnate apareau discutii aprinse. G.C. obisnuia sa consume alcool frecvent, dupa care devenea agresiv în limbaj si gesturi. De fiecare data când încerca sa discuet sau sa-i ceara explicatii, sotul o batea si o viola. Asa au aparut ceilalti doi copii. A încercat sa ramâna în relatie pentru ca înca mai tinea la el si mai spera ca lucrurile vor intra în normal. Dar frecventele batai administrate ei si copiilor sai au determinat-o sa apeleze la Directia Generala de Asistenta Sociala sector 1, unde a putut sa vorbeasca cu un asistent social din cadrul serviciului de primire si abandon. Asistentul social a orientat-o în adapostul pentru victimele violentei domestice. În adapost a gasit un mediu linistit si lipsit de violenta. Aici a primit consiliere psihologica, juridica si asistenta medicala. Ajutata de asistentul social, a reusit sa-l dea pe baiatul cel mare la scoala si pe ceilalti doi baieti sa-i înscrie la o gradinita, taxele gradinitei fiind suportate de adapost. Ea a reusit sa se angajeze vânzatoare la un chiosc de ziare si, în final, s-a hotarât sa introduca actiune de divort.

CONCLUZII:

În acest caz principalul factor declansator a fost gelozia. O alta cauza este alcoolul administrat des, lipsa de comunicare care a generat violenta fizica, sexuala si psihologica. În jurul acestor cauze s-au dezvoltat o multime de conflicte care au generat violenta.

CAZUL 7

DATE DE IDENTIFICARE:

NUME: P.A.

VÂRSTĂ: 28 de ani

SEX: feminin

STUDII: medii

OCUPAȚIA: ingrijitoare

STAREA CIVILĂ: casatorita

COPII: un copil de 2 ani

DATE RELEVANTE DIN COPILARIE:

G.N. a fost copil unic la parinti, crescand intr-o familie în care violenta domestica a fost mereu prezenta, fiind martora si victima a nenumarate scene traumatizante dintre mama si tatal ei. Tatal a decedat din cauza alcoolului, iar mama a decedat din cauza deselor batai administrate de sot. Ramânând la 17 ani fara parinti, s-a casatorit cu vecinul ei care era cu 10 ani mai mare.

DATE RELEVANTE DIN TIMPUL CASATORIEI:

G.N. s-a casatorit cu G.B, vecin de palier cu ea. G.N. a fost traumatizata de moartea mamei sale si nu-si imagina viata fara mama. Însa, a început sa-si revina datorita atentiei si iubirii acordata ei de catre sot. Problemele au început la scurt timp dupa ce s-au casatorit. A început sa fie foarte gelos si sa o bata fara ca aceasta sa aiba vreo vina. G.B. lucra paznic la o gradinita, G.N. era ingrijitoare la aceeasi gradinita. Locul de munca al sotiei l-a gasit el, deoarece din pricina geloziei a adus-o sa lucreze lânga el ca sa o poata supraveghea. G.B. i-a interzis sotiei sa nasca copii, motivând ca acestia ar constitui o grija in plus si nimic altceva. G.B. obisnuia sa consume alcool frecvent, dupa care devenea agresiv si o acuza ca este ,,usuratica". A dus-o la medic pentru a i se administra anticonceptionale, pentru a nu ramâne însarcinata. G.N. avut de multe ori intentia sa divorteze, dar nu a facut-o pentru ca nu avea unde se duce, deoarece casa parintilor sotiei o vându-se dupa casatorie. Pentru ca nu a avut sprijin din partea nimanui, a continuat sa stea în relatie, suferind enorm din dorinta de a avea copii. Într-o zi, G.N. nu a mai luat pastilele si a ramas însarcinata. Când a aflat, sotul a început sa o bata crunt, astfel încât G.N. a ajuns în spital nascând prematur o fetita. Dupa externare, ajutata de asistentul social al maternitatii, a ajuns într-un adapost pentru victimele violentei domestice. A primit consilierea psihologica de care avea nevoie, fiind în stare de depresie. Tot aici a fost ajutata sa-si gaseasca de lucru ca femeie de serviciu la o scoala. Dupa câteva luni de zile, ajutata de asistentul social, a gasit o locuinta si s-a hotarât sa divorteze.

CONCLUZII:

Factorii declansatori în acest caz sunt consumul frecvent de alcool, lipsa de comunicare care a generat violenta fizica si psihologica, principala cauza fiind gelozia. Aceasta explica teama sotului de infidelitatea sotiei, care-l urmarea peste tot, lui G.B. fiindu-i teama ca daca apare un copil, nu v-a mai primi atentia cuvenita.

_______________________________________________________________

II.5. Interpretarea cantitativa si calitativa a datelor

Incidenta violentei fizice:

12,7 % dintre femeile intervievate / chestionate raporteaza violenta fizica in familie.

Violenta fizica este raspandita fara deosebire in mediul rural si cel urban

Violenta fizica este de trei ori mai frecventa la persoanele cu studii primare / studii medii decat la cele cu educatie superioara .

Violenta fizica este mai raspandita printre persoane casnice (13%) si, dintre persoanele cu ocupatie, printre muncitorii necalificati (19%).

Mai mult de un sfert din persoanele divortate (28%) raporteaza experiente de violenta fizica. Spre deosebire, doar 6% din personele casatorite oficial si 10% din cele casatorite neoficial (in uniune consensuala) o raporteaza.

Violenta fizica e raportata de noua din o suta de persoane adulte din familii cu copii (0-14 ani), pondere semnificativ mai mare decat cea a persoanelor din familiile fara copii (6%).

Femeile care raporteaza violenta fizica sunt:

de toate varstele si de toate etniile;

femeile cu studii superioare au un risc oarecum mai scazut; ele reprezinta 8% dintre victime;

mai ales femeile divortate (la momentul cercetarii) sau care au avut astfel de experiente de-a lungul vietii, 22% dintre victime sunt femei divortate; majoritatea victimelor (55%) sunt femei casatorite oficial;

semnificativ mai multe femei care de-a lungul vietii au avut mai mult de o casatorie si/sau concubinaje;

din toate categoriile socio-profesionale;

din ambele medii rezidentiale si din localitati de toate marimile, dar cu suprareprezentarea femeilor din satele periferice (care nu sunt centru administrativ de comuna).

Complexul cauzal al violentei fizice impotriva femeii

Factorii determinanti avuti in vedere sunt:

Saracia :

38% dintre femeile care raporteaza abuzuri fizice in familie provin din gospodarii care ,,nu au ce pune pe masa" si sufera de foame;

una din cinci femei din familiile in care in mod sistematic sufera de foame e victima a acestui tip de violenta;

33% dintre victime provin din familii in care in ultimul an s-a micsorat venitul; femeile din aceste familii au un risc de doua ori mai mare de a fi abuzate fizic decat celelalte femei;

48% dintre victime provin din familii al caror venit nu asigura nici strictul necesar.

Alcoolism:

in 69% din cazuri agresorul era baut in momentul agresiunii;

un sfert dintre victime provin din familii in care cineva a dat in patima bauturii;

una din doua femei provenind din familiile cu un membru alcoolic sunt abuzate fizic.

Supraaglomerarea locuintei:

jumatate dintre victime provin din godpodarii care locuiesc in conditii de supraaglomerare (mai putin de 10 m2/persoana);

14% dintre femeile care locuiesc in conditii de supraaglomerare raporteaza violenta fizica in familie.

Nivel redus de educatie:

suprareprezentarea masiva a persoanelor cu un nivel de educatie sub medie (liceu) printre agresori.

Somaj :

femeile din gospodarii in care cineva a intrat de curand in somaj au risc considerabil mai mare (17%) de a fi abuzate fizic; totusi, doar 22% din victime provin din astfel de gospodarii;

doar 2,5% din agresori sunt someri.

Expunere la violenta psihologica inca din copilarie:

26% dintre victimele autodeclarate provin din familii in care parintii se certau des sau foarte des;

18% dintre femeile socializate in familii marcate de certuri frecvente intre parinti raporteaza violenta fizica la varsta adulta.

Relatii de putere in familie

44% dintre victime provin din familii cu copii in intretinere;

femeile din familii cu copii (0-14 ani) in intretinere au risc mai mare (14%) de a fi abuzate fizic de catre partener;

femeile din gospodariile organizate democratic au un risc semnificativ mai mic (6,5%).

Violenta fizica reprezinta un efect de interactiune intre factorii mentionati mai sus. Totusi, factorii cei mai semnificativi sunt: genul victimei, alcoolismul, somajul, socializarea intr-un mediu marcat de certuri si violenta psihologica si, in mai mica masura, organizarea nedemocratica a gospodariei.

Femeile tinere sau varstnice, absolvente de scoala generala, liceu sau facultate, din sate sau orase, din familii bogate sau sarace, au o probabilitate de a fi abuzate fizic in familie cu atat mai mare cu cat au fost socializate intr-un mediu marcat de certuri intre parinti si traiesc in gospodarii care au suferit socul alcoolismului si/sau pe cel al pierderii locului de munca (pentru cel putin un membru).

Violenta sexuala in familie este estimata pornind de la intrebarea : ,,Vi s-a intamplat ca cineva din familie sa va forteze sa aveti relatii sexuale impotriva vointei dvs?"

DIMENSIUNI SI INDICATORI

In urma discutiilor purtate cu un specialist al institutiilor implicate in problematica agresivitatii din familie, precum si din analiza cazurilor studiate si a chestionarului aplicat releva cateva aspecte bine conturate ale fenomenului:

Victimele, care sunt în majoritate femei, apelează la diferite autorități și organizații nu atât cu scopul de a ieși definitiv dintr-o situație atât de gravă și umilitoare, ci mai degrabă cu speranța că îl vor potoli pe agresor și că pe viitor se va reveni cât de cât la normal;

Victimele recurg la ajutorul organelor în drept doar în cazul abuzului fizic, dar chiar și atunci ezită să depună reclamații. Opțiunea lor apare cumva rațională, fiindcă dacă soțul ajunge la închisoare, ce se întâmplă cu traiul familiei și cu copiii?

Multe dintre femeile violentate sistematic chiar fizic, deși intentează divorțul, după o perioadă îl retrag, spunând că dacă se gândesc mai bine, ele nu vor ca ai lor copiii să nu aibă un tată natural lângă ei. Și e important de semnalat că foarte multe alte femei, tot de dragul copiilor, și nu atât pentru că ele suferă, constatând că situația familală, patologică psiho-emoțional nu se schimbă, în final divorțează;

Părerile informatorilor-cheie (consilieri sociali, psihologi, medici, lucrători în poliție, juriști) sunt unanime că premisa indiscutabil necesară în vederea optimizării condiției victimelor este o mai strânsă conlucrare între diversele instituții și abordări ce privesc violența domestică. Acest principiu este evocat, de altfel și în literatura europeană de specialitate (Hestler, 2011).

Ideea integralității viziunilor, practicilor și măsurilor privind prevenirea și combaterea violenței domestice și a maltratrii copiilor este una larg răspândită, urmarindu-se aplicarea strategiei de îmbinare a cadrului juridic cu măsuri eficiente de politici sociale, de acțiuni ale ONG-urilor, ale activismului civic în general, care să conducă la schimbări profunde, de mentalități și comportament.

____________________________________________________________________________

II.6.Analiza psihologica a rezultatelor

În majoritatea cazurilor violenta domestica are un sens conturat si sunt aceiasi factori de risc asupra familiei. De exemplu: alcoolul si gelozia predomina în majoritatea cazurilor. Femeile deseori mentioneaza ca barbatii devin agresivi când se afla în stare de ebrietate. Bauturile alcoolice reduc capacitatea persoanei de a controla si a dirija comportamentul, de aceea femeile se consoleaza explicând impulsivitatea barbatului prin influenta alcoolului. De fapt, agresorul are anumite caracteristici care îl împing deopotriva spre alcoolism si violenta.

Femeia, fiind supusa unei perioade îndelungate violentei, ea devine neputincioasa, pierde încrederea în fortele proprii si nu este destul de puternica ca sa-si asume controlul asupra vitii sale.

Ipotezele formulate s-au verificat în totalitate, desemnând o prioritate maxima de adevar. Factorii declansatori în majoritatea cauzelor desemneaza o subordonare a femeii, ca urmare a reactiilor generale conturate in comportamentul acestora in ipostaza de victime ale violentei in familie (exemple):

Violenta împotriva femeilor, este larg raspândita în toata lumea. Aceasta ia atât forme subtile, cât si evidente, fiind adânc înradacinate în practicele sociale si culturale si astfel în ordinea ,,naturala" a lucrurilor. Violenta împotriva femeilor, în toate formele sale, este o consecinta a raporturilor de putere inegale care exista între barbati si femei. Aceasta nu pentru ca efectele inegalitatii de gen nu sunt evidente, ci pentru ca mentalitatile sunt bine înradacinate în societate. Despre violenta domestica se poate spune ca este manifestarea de inegalitate fizica existenta între barbati si femei, apreciind ca aceasta constituie un mecanism social prin care femeia este fortata sa aiba o relatie de subordonare fata de barbat. Iar cauzele violentei conjugale fiind în primul rând nevoile sociale si economice, urmate de droguri, alcool, lipsa unei locuinte adecvate, lipsa unei legislatii sistematizata în domenii, neaplicarea prevederilor si normelor internationale, gelozia, incompatibilitatea, comportamentul sexual s. a. Pentru a reduce violenta si a proteja femeile trebuie schimbate conditiile sociale si politice care contribuie la mentinerea acestei probleme si structurile sociale care au institutionalizat violenta. Pentru a fi eficienti în procesul de interventie este nevoie de:

 mai multe centre de asistenta pentru femeile abuzate;

 finantarea de servicii de catre statul român pentru femeile abuzate;

 înfiintarea centrelor de consiliere pentru barbatii violenti;

 pregatirea/instruirea reprezentantilor institutiilor care intervin în asistarea victimelor violentei domestice: politisti, judecatori, avocati, medici legali, medici generalisti, psihologi, asistenti sociali, s.a.

Prin problematizarea diferitelor valori si norme care perpetueaza violenta, prin activitati de constientizare a lor, se poate diminua si chiar elimina mult din violenta structurala si chiar directa. Problema nu consta în lipsa unei teorii bune – mai ales în conditiile în care România a aliniat mare parte din legislatie la cea europeana si este semnatara unor conventii internationale privind drepturile femeilor, ci în lipsa vointei si a viziunii politice de a crea mecanismele necesare pentru a aplica aceasta teorie în practica.

Pentru ca egalitatea de sanse dintre femei si barbati sa existe într-adevar este nevoie de:

 revalorizarea calitatilor feminine;

 educarea barbatilor si femeilor în spiritul egalitatii de gen;

 recunoasterea aspiratiei catre egalitate ca fiind legitima;

 participarea la viata sociala si la toate actiunile care decurg din drepturile formale de egalitate dintre femei si barbati;

 sprijinirea femeilor de a intra pe piata muncii pentru a reduce dependenta economica;

 îmbunatatirea statutului social al femeilor prin revizuirea raporturilor sociale care exista între femei si barbati.

Nu este suficient sa se actioneze la nivelul interventiei si preventiei violentei directe fara sa se lucreze si la nivelul culturii si structurii sociale care reproduc constant aceasta problema. Si, chiar în pofida modificarilor intervenite legislatiilor contemporane, pentru a garanta drepturi egale barbatului si femeii, sotiei si sotului, atitudinile sexiste si conceptia dublului standard prin care este judecata sexualitatea celor doua sexe au supravietuit , în mare masura, pentru a mentine în continuare pozitia de subordonare a femeii fata de barbat.

Fiecare caz de violenta conjugala se desfasoara în conditii specifice si are cauze particulare, însa, exista o serie de factori comuni, care definesc existenta si tendintele fenomenului la nivelul întregii societati. Apropierea fizica a persoanelor legate între ele prin atâtea nevoi si experiente duce inevitabil la probabilitatea de conflicte mai dese si intense. Însa, un factor majoritar care contribuie la violenta domestica este imaginea ,,barbatului adevarat" în sensul ca, în multe subculturi – în unele societati în întregime, masculii violenti sunt apreciati si aplaudati fiindca reusesc sa-si impuna autoritatea. Iar recurgerea la violenta este un mod prin care femeile sunt supuse si controlate. Actele de violenta asupra femeilor nu se refera doar la abuzul direct care este cel mai vizibil, ci includ tot ceea ce le împiedica sa-si puna potentialul în valoare. Violenta domestica în familie nu este doar o problema domestica de care femeile trebuie sa-si asume responsabilitatea. Aceasta este o realitate care se extinde dincolo de familie, fiind continuta de toate valorile si institutiile societatii.

Dupa unii sociologi, comportamentul non-violent poate fi învatat la fel ca si cel violent. Culmea e ca toti se declara împotriva fenomenului, dar prea putini cei care contribuie cu ceva. Statul e de acord ca este o problema serioasa, dar nu o prioritate nationala. În ziua de azi, violenta domestica este pusa sub semnul firescului. Când un barbat loveste o femeie este o infractiune (pedepsita prin lege), un abuz incalificabil. Iar o palma data unei femei înseamna începutul sfârsitului, unde relatia trebuie sa se termine, deoarece este un ciclu al violentei în care daca nu l-ai rupt nu vei iesi niciodata.

De-a lungul timpului, în mentalitatea oamenilor s-a format ideea conform careia barbatul este ,,capul familiei", cel care aduce banii în casa si cel care trebuie respectat de femeie, fara ca el sa-i acorde acelasi respect. În acelasi timp, exista femeia casnica, care trebuie sa stea acasa la ,,cratita" sa aiba grija de copii si sa îngrijeasca de gospodarie. Însa, aceasta conceptie înca mai exista în modul de a gândi al unora dintre noi. Dar trebuie sa schimbam aceasta idee si sa aratam ca femeile au personalitatea lor si pot fi foarte competente. Chiar daca violenta împotriva femeilor este respinsa principial, mostenirile care trebuie contracarate sunt foarte puternice în subconstientul colectiv. De altfel, sunt foarte putini cei care promoveaza idei egalitare asupra raporturilor dintre sexe. Exista multiple modalitati prin care societatea transmite un mesaj clar vis-a-vis de viata si demnitatea femeii care valoreaza putin. Astfel, violenta asupra femeilor, este o problema reala sustinuta de un sistem valoric si atitudinal care considera violenta un comportament ,,normal".

Violenta domestica afecteaza dramatic generatiile viitoare. Copiii sunt deseori abuzati alaturi de mamele lor, ceea ce îi predispune de a repeta acest tipar nu doar în propriile familii ci si în societate în ansamblu, creând un cerc vicios. Existenta unui paralelism clar între violenta din interiorul si cea din exteriorul familiei. Tolerarea în grad înalt a violentei împotriva femeilor si fetelor la nivelul familiei influenteaza societatea în general, existând studii care identifica violenta domestica ca o componenta cheie a multor probleme sociale, exemplu fiind copiii strazii, exploatarea copiilor, prostitutie, trafic. Violenta este o problema de sanatate publica, având consecinte fizice, psihologice si sociale asupra femeilor si fetelor uneori pe durata întregii vieti. De asemenea, violenta în familie afecteaza dezvoltarea si productivitatea tuturor societatilor, femeile fiind considerate esentiale pentru dezvoltarea durabila. Inhibate de violenta sau amenintate cu violenta, femeia nu contribuie la viata sociala si politica a unei societati pe masura potentialului de care dispun.

Violenta împotriva femeilor, ca modalitate de manifestare a acestei dominatii, nu este o problema imposibil de depasit, ci o constructie socio-culturala care tine de putere si care poate fi schimbata. Schimbarea aceasta nu este însa una facila. Faptul ca violenta împotriva femeilor este atât de adânc înradacinata în majoritatea culturilor lumii, face ca efortul de a identifica structurile sociale si culturale care o fac invizibila, o tolereaza si perpetueaza sa necesite multa creativitate si actiune pe termen lung si pe paliere diferite. Desi problema violentei directe împotriva femeilor este insuficient abordata, accentul pus preponderent pe prevenirea si combaterea acestei forme de violenta fara a pune în discutie cultura si structura sociala care o legitimeaza se poate dovedi contra-productiv pe termen lung din cauza unei abordari de suprafata. Însa, încearca sa se rezolve o problema prin tratarea doar a efectelor si nu a cauzelor reale care ramân neinvestigate si necunoscute. Pentru oprirea violentei nu este suficienta pedepsirea abuzurilor individuale, ci este nevoie de schimbarea structurilor sociale care au institutionalizat aceasta violenta transformând-o într-o norma fireasca. Pe de o parte este important ca indivizii sa-si asume responsabilitatea pentru propriile acte violente, iar pe de alta parte societatea trebuie sa puna în discutie si sa creeze mecanisme de transformare a violentei la toate nivelele. Astfel, se impune crearea unui cadru la nivelul întregii societati care sa faciliteze dezvoltarea de resurse si actiuni concrete pentru a transforma violenta împotriva femeilor si contribui la punerea bazelor unor structuri sociale non-violente si a unei culturi sensibile la problematica de gen. Prin urmare acest proces nu poate fi schimbat doar prin educatie pentru largirea perspectivelor, prin promovarea de idei nonsexiste, fiind nevoie de schimbari practice în viata de zi cu zi.

Cu toate ca schimbarile practice pot interveni cu dificultate în cazul în care constientizarea acestei probleme este una slaba si chiar inexistenta, serviciile pentru victimele violentei reprezinta o prioritate si nu trebuie neglijate în favoarea companiilor educative. O femeia abuzata expusa unei companii educative pe aceasta tema nu gaseste nici un refugiu. În aceste conditii este foarte importanta cresterea implicarii statului român în rezolvarea acestei probleme care afecteaza o proportie atât de mare a cetatenilor sai, continuitatea serviciilor oferite de diverse organizatii neguvernamentale fiind constant amenintata de disparitia fondurilor straine obtinute cu dificultate prin diferite programe de finantare. Ceea ce se impune în aceste conditii este activarea vointei politice de a actiona în directia eliminarii inegalitatilor de gen si a violentei împotriva femeilor. Desi organizatiilor care lucreaza pentru drepturile femeilor au semnalat sub diverse forme si în nenumarate rânduri inegalitatile care exista în fapt între femeile si barbatii din România, institutiile publice au abordat problematica egalitatii de gen în cadrul procesului de negociere.

Viata amara a cuplului este generata si de gelozia unuia dintre soti, indiferent daca are o baza reala sau nu. Cercetarile antropologice arata ca ea e prezenta în aproape toate culturile lumii. Gelozia ia forme acute mai ales atunci când barbatul arata o preferinta marcanta fata de o alta femeie. Probabil ca numarul femeilor geloase este mai mare, dar ca intensitate si comportament violent asociat geloziei, domina barbatii. Ca sa nu se ajunga la violenta, în cuplu e nevoie ca partenerii sa înteleaga ca foarte multe din fictiunile dintre ei sunt cauzate de diferentele de perspectiva a unor probleme si nu din rautate sau egoism. Ei trebuie sa accepte ca anumite trasaturi de personalitate ale celuilalt nu sunt ,,rele" ci apar ca atare numai fiindca nu se potrivesc cu ale lui. La fel nici perspectivele diferite nu sunt neaparat bune sau rele. Totusi, în multe ocazii, se impune o analiza a divergentelor perspectivale si o negociere a lor. Conflictele apar si mai des între cei doi parteneri atunci când regulile si continutul lui ,,trebuie" nu sunt explicite. Cel ce practica reguli rigide si ,,tirania lui trebuie" asimileaza încalcarea regulii de catre partener cu ofensa la adresa lui: ,,Nu m-a asteptat cu masa pusa, nu-i pasa de mine". În acord cu principiul gândirii automate a distorsiunilor cognitive, partenerii cu probleme de întelegere ar trebui sa-si examineze mereu rationamentele si aprecierile unuia fata de celalalt. Se poate spune ca familia este în criza, iar depasirea ei reclama o restructurare de mentalitati si conduite la nivel societal iar solutia nu este de reîntoarcere la valorile ,,clasice" familiale ale trecutului (centrate pe dominatia masculina) ci de adaptare la modul efectiv a unei noi structuri si ideologii familiale. Problemele familiei din tara noastra s-au intensificat si diversificat si necesita o asistenta organizata.

Pe zi ce trece opinia publica si oficialitatile sunt tot mai sensibile si active în ceea ce priveste violenta domestica. Un rol important în aceasta problema la avut miscarea feminista care milita nu numai o reconsiderare a statutului ei politic, profesional, cultural în societate, ci si a statutului ei în familie. Afirmarea femeilor pe plan politic si profesional în viata publica de ansamblu presupune o reconsiderare drastica a sarcinilor de rol din familie. Daca înainte femeile acceptau departajarea de roluri si complementaritatea de tip traditional, acum multe vad în complementaritatea de acest gen o mare inechitate si o situatie conflictuala. De aceea, o tot mai mare parte a reprezentantelor sexului frumos nu se mai angajeaza în mariaj, unele preferând sa aiba chiar copii în afara lui. Dar pentru cele mai multe, solutia optima ar fi o noua redistribuire a rolurilor, o complementaritate bazata pe o mare egalitate în toate, sau aproape toate, serviciile grupului domestic. Astfel spus, în vreme ce complementaritatea traditionala rezulta din asocierea a doua tipuri de activitati specifice (a barbatului si a femeii), cea moderna pretinde ca amândoi soti sa fie implicati eficient în toate aspectele concrete ale vietii familiale. Astfel, preocuparile fata de miscarea feminista si restructurarea profunda a rolurilor în familie sunt însa si de alt gen, scotând în evidenta si alte pierderi previzibile pentru barbati. În relatia conjugala traditionala, cuplu mama-fiu era central. Sotia traditionala îi oferea barbatului aceleasi servicii pe care i le asigurase mama. Mai mult, le completa, le întarea. Odata ce casatoria moderna refuza acest rol, barbatul se simte ca un orfan , deprimat si derutat. De asemenea, asteptarile de rol creeaza diferente reale în comportamentele barbatilor si ale femeilor, în special prin socializare. Altfel spus, cele mai multe caracteristici de personalitate sunt induse prin diverse mecanisme psihosociale, adica este vorba de efectele etichetarii care au consecinte serioase directe si indirecte, asupra vietii în familie. Iar odata cu trecerea vremii, ca si orice rau uman, desi femeile se obisnuiesc cu greu, ele dezvolta diferite strategii. Chiar daca mijloacele strategice nu reusesc, femeile se consoleaza cu gândul ca asa le-a fost soarta. De asemenea, cunoasterea modului de a combate miturile legate de violenta, care necesita un efort de colaborare din partea cercetatorilor, a specialistilor, a mass-mediei, a organizatiilor din sfera civila si a tuturor celor implicati în prevenirea violentei si protejarea familiei.

Aproape fiecare membru al unei familii, indiferent de categoria de rudenie, poate experimenta în cursul ciclului sau de viata, un conflict familial concretizat adeseori, prin acte de violenta, agresiune sau abuz. Daca conflictele constituie o constanta a vietii oricarui grup social, inclusiv a familiei, violenta reprezinta un factor variabil dependent de contextul social si de modelele culturale. Deci, violenta sau abuzul contra sotiei este o forma de compensare a unui deficit care împiedica convietuirea armonioasa în cadrul cuplului si-i da partenerului sentimentul existentii unui complex de inferioritate.

Realitatea noastra sociala este caracterizata printr-o explozie a problemelor sociale, culturale, morale, dar si printr-o cronica frustrare generata de incapacitatea în mare masura mostenita din trecut de a face fata acestora. De exemplu, femeile sunt victime ale violentei domestice care trebuie ajutate sa faca propriile lor alegeri, sa ia propriile decizii si sa învete sa-si conduca propria viata. Ele trebuie lasate si încurajate sa-si asume responsabilitatile propriilor decizii si sa-si exercite libertatea. Problemele de cuplu se datoreaza, în general lipsei deprinderilor si a mecanismelor de adaptare a acestora. Formarea unei noi competente duce adesea la rezolvarea problemelor si la dezvoltarea personalitatii individului. Reiese ca, daca o societate se confrunta cu problematica apararii victimelor violentei, modul în care o solutioneaza este o masura a maturitatii acelei societati.

CONCLUZII

In aceasta lucrare am intentionat sa privesc fenomenul violentei in familie, axându-ma pe aspectele legate de problematica binomului agresor – victima. Femeia, ca victima, face parte din categoria persoanelor cu grad mare de vulnerabilitate datorita caracteristicilor sale bio-constitutionale si psiho-comportamentale. Prin traditie, a beneficiat de un statut social inferior in comparatie cu cel al barbatului, ceea ce a expus-o la diferite forme de agresivitate si umilire acceptate de societate. Tot aici, am încercat analizarea conditiilor sociale, familiale si individuale care pot conduce la agresivitate împotriva persoanelor vulnerabile, si nu în ultimul rând constientizarea tuturor oamenilor privind existenta unor mecanisme sociale si legislative de combatere a violentei. Violenta în general este privita ca un fenomen interpersonal.

Orice familie îsi organizeaza viata în propria casa, cu masuri folositoare întregii familii, dar care presupun sacrificii prin autoconstrângere si control al instinctelor. Oamenii nu sunt dispusi din cauza firii lor la o toleranta mutuala, pe care o implica ordinea sociala. Constiinta care este greu de cucerit, deoarece trebuie formata ca fiecare sa ajunga sa-si controleze instinctele. Iar societatea trebuie sa aiba interesul si datoria ca sa mentina pe cetateni într-un anumit grad de ordine si cooperare sociala, opunându-se violentei domestice.

În sens larg, violenta domestica înseamna îndreptarea agresivitatii catre un membru de familie, de obicei sotia. Fenomenul este prezent în realitatea noastra, mai aproape sau mai departe de caminul nostru, de valorile noastre, de obiceiurile privind rezolvarea conflictelor si de cele privind autocontrolul asupra impulsurilor. Deci, societatea va trebui sa accepte deciziile femeilor, sa le respecte libertatea de a alege si sa promoveze acele conceptii care favorizeaza dezvoltarea neîngradita a personalitatii femeilor în sfera economica, politica, sociala, culturala sau civila. Iar prevenirea violentei domestice este schimbarea conceptiilor sociale privind comportamentul agresiv, fundamentarea lor pe evidente stiintifice. Reducerea semnificativa a violentei nu depinde de punerea în aplicare si de succesul la un moment dat al uneia sau alteia, ci de amploarea unor actiuni concertate, sustinute de specialisti si fundamentate legal, de informare a comunitatii privind modalitatile de protectie si de mistificarea conceptiilor privind violenta.

Abordarea fenomenului de violență domestică și, în mod deosebit, programele de prevenire și intervenție trebuie să reconsidere procesele de influențare reciprocă între cultură, mentalitate, legislație, servicii și gradul de dezvoltare economică a societății. Toate aceste componente se află într-o „evoluție sincronă; chiar dacă sub influența unor informații venite din afară, legislația sau serviciile pot devansa la un moment dat starea mentalității sau a economiei societății. Numai în măsura în care și ultimile două componente vor fi ajustate și puse în acord cu serviciile și legislația, va putea fi vorba despre o reală abordare în cadrul sistemului social a fenomenului de violență domestică.”( Ana Muntean, Violența în familie și maltratarea copilului, în George Neamțu (coord.), Tratat de asistență socială, Editura Polirom, Iași, 2003, p.696.)

Deși există cadrul legislativ elaborat în vederea prevenirii și combaterii violenței domestice, în cea mai mare parte, victimele nu își exercită drepturile. Patternul cultural existent, situația economică, sentimentele de autoculpabilizare, cât și necunoașterea sau ignorarea legislației, neîncrederea în competența specialiștilor, a autorităților și în puterea legii sunt factori care contribuie la prevalența fenomenului în societatea românească.

Raționamentul ce a stat la baza acestui studiu a fost unul precis: nu putem rămâne nepăsători, sunt mult prea mari costurile pe care le implică violența tocmai în spațiul familial: de la suferință și costuri individuale la suferință și costuri sociale.

Rezultatele cercetării întreprinse în cadrul acestei lucrări cât și rezultatele unor studii anterior elaborate au argumentat, în consensualitate, că violența nu rezolvă tensiunile din familie, ci le amplifică. Mai mult, expunerea de față se vrea a fi un semnal la problematica transferului generațional al violenței în familie: violența naște violență și o transmite prin socializare. Subliniez, astfel, pe întreg parcursul acestei lucrări, faptul că, o problemă a vieții private, precum cea a violenței domestice, reprezintă de fapt o problemă socială care nu poate fi prevenită și soluționată decât cu și prin societate.

BIBLIOGRAFIE

Acriș, C. (2009). Dinamica structurii familiei și efectele asupra socializării copiilor. Teză de doctorat, Universitatea București, Facultatea de Sociologie și Asistență Socială.

Bonchiș, E. (2011) (coord.). Tratat de asistență socială. Iași: Ed. Polirom.

Boncu, S. (2002). Psihologia influenței sociale. Iași: Ed. Polirom.

Doron, R., Parot, F. (2006). Dicționar de psihologie., București: Ed. Humanitas.

Ferreol, G., Neculau, A. (2003). Violența. Aspecte psihosociale. Iași: Ed. Polirom.

Iluț, P. (2005). Sociopsihologia și antropologia familiei. Iași: Ed. Polirom.

Kriszan, A., Popa, R. (2010). Europenization in Making Policies against Domestic Violence in Central and Eastern Europe, Social Politics, vol, 17, No. 3, 379-406 (online: http://sp.oxfordjournals.org/ ).

Manu, M. (2009). Violența familială. Teză de doctorat, Universitatea București, Facultatea de Sociologie și Asistență Socială.

Mihăilescu, I. (1999). Familia în societățile europene. București: Ed. Universității.

Miller, J., Knudsen, D. (2007). Family Abuse and Violence. New York: Alta Mir Press.

Pasti, V. (2003). Ultima inegalitate. Relațiile de gen în România. Iași: Ed. Polirom.

Pârvulescu, I. (2005). Sociologia Devianței și controlului social. Petroșani: Universitatea din Petroșani.

Popescu, R. (2009). Introducere în Sociologia familiei. Familia românească în societatea contemporană. Iași: Ed. Polirom.

Radulescu, S. (2001). Sociologia violentei (intra)familiale : victime si agresori in familie, Editura Lumina Lex, Bucuresti.

Roman, I. (2011). Familia și rolul ei în educarea copilului. În E. Bonchiș (coord.). Tratat de asistență socială. Iași: Ed. Polirom.

Turliuc, M. (2007). Psihosociologia comportamentului deviant. Iași: Ed. Institutul European.

Voinea, M. (1994). Restructurarea familiei: modele alternative de viață. În Sociologie Românească, nr.5, București: Ed.Academiei.

Surse web:

http://apsi.ro/

http: //www.art.famous why/ro/

http://www.didactic ro

www.interscience.wiley.com

http://sp.oxfordjournals.org/

http://www.rcsedu.info

www.unicef.org/romania/ro/

Nu violentei – campania împotrvia violentei asupra femeii

http://www.121.ro/

Centrul de consiliere împotriva abuzului sexual si violentei

http://www.artemis.com.ro/

Femeile sunt tratate altfel decât barbatii la locul de munca

http://www.ele.ro/Femeile_sunt_tratate_altfel_decat_barbatii_la_locul_de_munca_–a842.html

Violenta în familie

http://www.eva.ro/cariera/

Consiliul Europei, Recomandarea R (85) 4 cu privire la problematica violentei intrafamiliale, Biroul de Informare al Consiliului Europei in Romania – www.coe.ro

Violenta domestica

http://www.fanclub.ro/

Violenta domestica, în atentia autoritatilor

Home – Monitorul

Violenta domestica (partea a IIa)

http://forum.itbox.ro/

Guvernul si violenta domestica

Pagina principală

E dreptul tau sa traiesti fara teama si fara violenta! Violenta lasa semne! Cât timp vrei sa le

acoperi si sa-l mai acoperi?

ANEXE

ANEXA 1.

Chestionar (pentru victimele agresivitatii intrafamiliale)

Partea superioară a machetei

Ti s-a intâmplat vreodata …?

să fii bătută de soț

să fii îmbrâncită de soț

să fii rănită

să nu ți se dea bani pentru cheltuielile curente sau să ți se ia venitul tău, salariul

să ți se interzică să te întâlnești cu rudele tale, cu prietenii tăi

să strige la tine, să-ti adreseze cuvinte urâte, înjositoare

Care crezi ca a fost cauza comportamentului agresiv al sotului in acel moment?

sărăcia

starea de ebrietate (alcoolismul)

propriul comportament (eu singură îl provocam)

emoțiile negative (venea enervat de la serviciu)

mă iubește și de aceea mă bate

așa mă educă

gelozia

altceva (a se specifica)___________________________________________________

______________________________________________________________________________________________________________________________________________________

Ai încercat să ceri ajutorul cuiva pentru a-l preveni / sanctiona contra acestor manifestari agresive?

Dacă DA, precizează cui te-ai adresat:

la polițist

la medic

la primărie

la vecini

la rude

la prieteni

la centre specializate pentru victimele violenței domestice

la ONG-urile pe care le cunosc (a specifica care anume)

la nr. de telefon 112

la preot

alte opțiuni (a se specifica) _______________________________________________

___________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________

Dacă NU, care a fost motivul pentru care nu ai cerut ajutor nimănui?

rușine

teama / frică

santaj

Dependenta economica

Critica celorlalti/barfa

nu știu unde puteam să mă adresez

lipsa de suport/solutii reale din partea autoritatilor

altceva (a se specifica) __________________________________________________

______________________________________________________________________________________________________________________________________________________

4. De ce fel de ajutor ai avea/ai avut nevoie?

îngrijire medicală

consiliere psihologică

să vorbesc cu o persoana străină, care nu mă cunoaște (doar să-mi descarc sufletul)

asistență juridică

adăpost

să-mi găsesc un loc de muncă

să primească ajutor copiii mei (a specifica ce fel de ajutor)

să primească ajutor (consiliere psihologică) soțul meu (agresorul)

altceva (a se specifica)___________________________________________________

___________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________

5. Ai fost mulțumită de ajutorul primit?

Da (a se specifica de ce) _________________________________________________

______________________________________________________________________________________________________________________________________________________

Nu (a se specifica de ce) _________________________________________________

___________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________

6. Știi careva organizații, instituții care oferă ajutor victimelor violenței domestice?

nu cunosc

cunosc, a specifica care, și dacă ai mai apelat la acestea (ce ți-a plăcut și ce nu ți-a

plăcut în serviciile oferite?) _____________________________________________________

___________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________

7. Ai beneficiat de careva programe de asistență pentru victimele violenței domestice?

Nu

Da (a se specifica unde, în ce a constat și care a fost durata)_____________________

___________________________________________________________________________

___________________________________________________________________________

8. Informație despre respondent

vârstă ________

etnie ______________

starea civilă (căsătorită, necăsătorită, divortata, concubinaj)_____________________

componența familiei _____ (numărul copiilor, eventual dacă locuiește cu părinții

socrii, frați, surori, cumnați…)_________________________________________

mediul de provenienta __________ (rural, urban)

nivelul de educație (studii primare, studii medii, studii superioare)

familia de origine____________________________________functionala /disfunctionala (divort, parasire, decesul unuia dintre parinti, infidelitate, consum de alcool, drog, jocuri de noroc)

7. Informație despre agresor

vârstă ______

starea civilă _____________________

componența familiei ______________

mediul de provenienta _____________

nivelul de educație ________________

ANEXA 2.

Structurarea ghidului de interviu cu victima:

Sotul tau devine violent cu usurinta?

Îsi pierde controlul când bea?

Te împinge, te înteapa, te trage de par, foloseste obiecte pentru a te lovi?

Te forteaza sa faci ceea ce nu vrei?

Este furios, nervos pentru o cauza aparenta?

Te împiedica sa gasesti argumente pentru a te apara?

Te terorizeaza verbal?

Te controleaza din punct de vedere financiar?

Încearca sa te împiedice sa întâlnesti prieteni, rude, sa frecventezi locuri publice, sa întâlnesti persoane de sex opus?

Foloseste intimidarea pentru a obtine ce doreste?

Te face sa crezi ca tu esti cea vinovata pentru pierderea controlului?

Îsi da impresia ca este mai inteligent si ai capabil în a lua decizii?

Te face sa te simti rusinata?

Te izoleaza de persoane cu care tu doresti sa-ti împarti timpul?

Face anumite lucruri pentru care trebuie sa te ascunzi fata de altii?

Te contrazice pentru a produce confuzii?

Te face sa te simti lipsita de valoare?

Îti diminueaza realizarile?

Te pune în încurcatura în public?

Are comportamente agresive si fata de copil / copii?

ANEXA 3.

Acte normative recente privind violenta in familie

Actul normativ care modifica Legea privind violenta in familie a fost publicat in Monitorul Oficial nr. 165, din 13 martie 2012 si va intra in vigoare la 60 de zile de la publicare. Noile reglementari stabilesc ca inclusiv actele de gelozie sau izolarea victimei de familie si prieteni pot constitui acte de violenta, iar victima poate sa ceara, in aceste cazuri, ordin de restrictie fata de agresor.

Legea privind modificarea si completarea Legii nr. 217/ 2003 pentru prevenirea si combaterea violentei in familie a fost publicata in Monitorul Oficial nr. 165, din 13 martie 2012, si instituie o serie de masuri menite sa asigure victimei dreptul la demnitate si viata privata.
Violenta in familie reprezinta, in conditiile legii, ,,orice actiune sau inactiune intentionata, cu exceptia actiunilor de autoaparare ori de aparare, manifestata fizic sau verbal, savarsita de catre un membru de familie impotriva altui membru ale aceleiasi familii".
De asemenea, legea adoptata recent de Parlament prevede ca violenta in familie reprezinta ,,inclusiv amenintarea cu asemenea acte, constrangerea sau privarea arbitrara de libertate". Daca pana acum nu era foarte clar ce inseamna violenta in familie sau ce drepturi exista pentru victime, noile prevederi legale stabilesc atat formele sub care se manifesta violenta, cat si faptul ca victima are dreptul la respectarea personalitatii, a demnitatii si a vietii sale private. Astfel, au fost introduse 3 articole noi, ce reglementeaza formele de manifestare a violentei, ,,definitiile" membrului de familie si drepturile victimei. Potrivit articolului 21 nou- introdus, violenta in familie se poate manifesta prin violenta verbala, psihologica, fizica, sexuala, economica, sociala sau spirituala.
Mai exact, inclusiv actele de gelozie si izolarea persoanei de familie, comunitate sau prieteni constituie acte de violenta. De asemenea, interzicerea activitatii profesionale, impunerea vointei, provocarea de stari de tensiune si suferinta psihica, controlul vietii personale, privarea de mijloace economice sau interzicerea accesului la valorile culturale, etnice sau religioase sunt considerate ca fiind acte violente.
Pana acum, prin membru de familie se intelegea sot/ sotie sau ruda apropiata. Noile prevederi legale stabilesc insa, ca membru de familie poate fi considerat chiar si fostul sot/ fosta sotie sau cel cu care se convietuieste, chiar si in afara casatoriei.

Articolul 22 prevede ca prin membru de familie se inteleg:

ascendentii si descendentii, fratii si surorile, copiii acestora, precum si persoanele devenite prin adoptie, potrivit legii, astfel de rude;

sotul/sotia si/sau fostul sot/fosta sotie;

persoanele care au stabilit relatii asemanatoare acelora dintre soti sau dintre parinti si copii, in cazul in care convietuiesc;

tutorele sau alta persoana care exercita in fapt sau in drept drepturile fata de persoana copilului;

reprezentantul legal sau alta persoana care ingrijeste persoana cu boala psihica, dizabilitate intelectuala sau handicap fizic, cu exceptia celor care indeplinesc aceste atributii in exercitarea sarcinilor profesionale.

Referitor la drepturile victimei, acestea sunt reglementate de articolul 23, ce stabileste ca victima are dreptul la:

la respectarea personalitatii, demnitatii si a vietii sale private;

la informarea cu privire la exercitarea drepturilor sale;

la protectie speciala, adecvata situatiei si nevoilor sale;

la servicii de consiliere, reabilitare, reintegrare sociala, precum si la asistenta medicala gratuita;

la consiliere si asistenta juridica gratuita, in conditiile legii.

Adaposturile, o solutie pentru victimele violentei in familie

Potrivit noilor prevederi legale, exista mai multe tipuri de unitati pentru prevenirea si combaterea violentei in familie, ce ofera gratuit servicii sociale:
a) centre de primire in regim de urgenta;
b) centre pentru prevenirea si combaterea violentei in familie;
c) centre de recuperare pentru victimele violentei in familie;
d) centre de asistenta destinate agresorilor;
e) centre pentru servicii de informare si sensibilizare a populatiei.

Centrele de primire in regim de urgenta, denumite si adaposturi, sunt unitati de asistenta sociala, cu sau fara personalitate juridica, ce asigura gratuit si pe o perioada determinata, protectie, gazduire, ingrijire si consiliere victimelor violentei in familie.
Primirea victimelor in adapost se face numai in caz de urgenta sau cu aprobarea scrisa a directorului directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului, atunci cand izolarea victimei de agresor se impune ca masura de protectie.
Legea stipuleaza ca agresorilor le este interzis accesul in incinta adapostului, iar locatia acestuia este secreta pentru public. In cazul in care agresorul incearca sa patrunda in locuinta in care se afla victima, acesta va fi sanctionat cu amenda intre 500 si 1.000 de lei.
De asemenea, Articolul 29, alin. (1) din lege stabileste ca refuzul primirii in locuinta sau refuzul de a acorda ingrijire medicala gratuita victimei se pedepseste cu amenda intre 1.000 si 5.000 de lei, fiind categorisite drept contraventii.
In vederea procurarii de informatii sau solicitarii de asistenta sociala sau consiliere, victima poate apela la centrele pentru prevenirea si combaterea violentei in familie.
Acestea sunt, conform legii, "unitati de asistenta sociala in regim de zi, cu sau fara personalitate juridica, care asigura asistenta sociala, consiliere psihologica, juridica, precum si informarea si orientarea victimelor violentei in familie".

Ordinul de protectie – cine il emite si ce presupune?

Noile reglementari introduc ordinul de protectie, astfel ca victima violentei in familie poate solicita instantei emiterea unui ordin de protectie si restrictie fata de agresor.
Cererea pentru emiterea ordinului de restrictie va fi depusa fie de victima, fie de reprezentantul legal, si doar la judecatoria de care apartine victima cu domiciliul sau resedinta.
Capitolul VII al legii, "Ordinul de protectie", stabileste ca instanta poate dispune evacuarea temporara a agresorului din locuinta familiei (chiar daca acesta este proprietarul locuintei), interzicerea oricarui contact, inclusiv telefonic, cu victima, dar si suportarea, daca este cazul, a chiriei sau a intretinerii pentru locuinta temporara unde victima locuieste.
Daca va considera necesar, instanta poate dispune si obligarea agresorului de a urma consiliere psihologica, psihoterapie sau poate recomanda efectuarea unui tratament sau a altor forme de ingrijire, in special in scopul dezintoxicarii.
In cazul in care, in conditiile legii, sunt incalcate masurile dispuse de instanta prin ordinul de restrictie, se va considera infractiune de nerespectare a hotararii judecatoresti, iar agresorul risca intre o luna si 12 luni inchisoare. Raspunderea penala poate fi inlaturata doar de impacarea partilor, insa, in caz de condamnare, executarea pedepsei nu va putea fi suspendata conditionat.

Durata masurilor dispuse prin ordinul de protectie este stabilita de judecator si nu poate depasi 6 luni de la data emiterii ordinului, doar in cazurile in care hotararea nu cuprinde o mentiune cu privire la intervalul de timp. Legea mai prevede ca, la expirarea duratei ordinului de protectie, persoana protejata poate solicita un nou ordin de protectie, daca aceasta considera ca este in pericol in lipsa masurilor de protectie.

Ce obligatii au autoritatile locale?

O noua reglementare a legii este legata de obligatiile Autoritatile administratiei publice centrale si locale, care "au obligatia sa ia masurile necesare pentru prevenirea violentei in familie si pentru preintampinarea unor situatii de incalcare repetata a drepturilor fundamentale ale victimelor violentei in familie".
Totodata, acestea trebuie sa informeze victimele cu privire la:

organul de urmarire penala la care pot depune plangere,

conditiile si procedura pentru acordarea asistentei juridice gratuite,

dreptul la asistenta juridica si institutia unde se pot adresa pentru exercitarea acestui drept.

institutiile si organizatiile neguvernamentale (ONG) care asigura consiliere psihologica si asistenta sau chiar protectie a victimei;

procedura de acordare a compensatiilor financiare de catre stat.

Violenta in familie, inclusa in strategiile de dezvoltare regionale si judetene
Autoritatile administratiei publice locale (APL) au obligatia de a include problematica prevenirii si combaterii violentei in familie in strategiile si programele de dezvoltare regionala, judeteana si locala si de a infiinta si sustine infiintarea de unitati cu rol in prevenirea violentei. De asemenea, APL-urile vor elabora si implementa proiecte in acest domeniu si vor suporta din bugetul local, in cazurile sociale grave, cheltuielile cu intocmirea actelor juridice si cu obtinerea certificatelor medico-legale pentru victime.
Ca masura suplimentara, la nivelul judetelor si sectoarelor Municipiului Bucuresti se vor infiinta, pe langa directiile generale de asistenta sociala si protectia copilului (DGASPC), echipe intersectoriale, ce vor avea rol consultativ si vor propune masuri de imbunatatire a activitatii in domeniu.

Aceste echipe vor fi formate din cate un reprezentant al politiei, jandarmeriei, directiei de sanatate publica, al DGASPC, al unitatilor pentru prevenirea si combaterea violentei in familie si al ONG-urilor active in domeniu.
La nivelul Ministerelor, autoritatea ce elaboreaza politicile de asistenta sociala este Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale (MMFPS).
Cu sprijinul altor ministere, precum Ministerul Administratiei si Internelor (MAI) sau Ministerul Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului (MECTS), MMFPS va incerca sa integreze victimele pe piata muncii si va difuza materiale documentare privind cauzele si consecintele violentei in familie.
Un rol important in diseminarea informatiilor il va avea si MECTS, care va realiza programe educative pentru parinti si copii, in vederea prevenirii violentei in familie.
Legea privind modificarea si completarea Legii nr. 217/2003 pentru prevenirea si combaterea violentei in familie a fost adoptata de deputati (forul legislativ decizional) in data de 28 februarie 2012, cu 166 voturi "pentru", trei voturi "impotriva" si doua abtineri.
Ulterior, actul normativ a fost promulgat de presedintele Romaniei, Traian Basescu in data de 8 martie si a fost publicat in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 165, din 13 martie 2012. Legea va intra in vigoare in 60 de zile de la publicarea in Monitorul Oficial.

BIBLIOGRAFIE

Acriș, C. (2009). Dinamica structurii familiei și efectele asupra socializării copiilor. Teză de doctorat, Universitatea București, Facultatea de Sociologie și Asistență Socială.

Bonchiș, E. (2011) (coord.). Tratat de asistență socială. Iași: Ed. Polirom.

Boncu, S. (2002). Psihologia influenței sociale. Iași: Ed. Polirom.

Doron, R., Parot, F. (2006). Dicționar de psihologie., București: Ed. Humanitas.

Ferreol, G., Neculau, A. (2003). Violența. Aspecte psihosociale. Iași: Ed. Polirom.

Iluț, P. (2005). Sociopsihologia și antropologia familiei. Iași: Ed. Polirom.

Kriszan, A., Popa, R. (2010). Europenization in Making Policies against Domestic Violence in Central and Eastern Europe, Social Politics, vol, 17, No. 3, 379-406 (online: http://sp.oxfordjournals.org/ ).

Manu, M. (2009). Violența familială. Teză de doctorat, Universitatea București, Facultatea de Sociologie și Asistență Socială.

Mihăilescu, I. (1999). Familia în societățile europene. București: Ed. Universității.

Miller, J., Knudsen, D. (2007). Family Abuse and Violence. New York: Alta Mir Press.

Pasti, V. (2003). Ultima inegalitate. Relațiile de gen în România. Iași: Ed. Polirom.

Pârvulescu, I. (2005). Sociologia Devianței și controlului social. Petroșani: Universitatea din Petroșani.

Popescu, R. (2009). Introducere în Sociologia familiei. Familia românească în societatea contemporană. Iași: Ed. Polirom.

Radulescu, S. (2001). Sociologia violentei (intra)familiale : victime si agresori in familie, Editura Lumina Lex, Bucuresti.

Roman, I. (2011). Familia și rolul ei în educarea copilului. În E. Bonchiș (coord.). Tratat de asistență socială. Iași: Ed. Polirom.

Turliuc, M. (2007). Psihosociologia comportamentului deviant. Iași: Ed. Institutul European.

Voinea, M. (1994). Restructurarea familiei: modele alternative de viață. În Sociologie Românească, nr.5, București: Ed.Academiei.

Surse web:

http://apsi.ro/

http: //www.art.famous why/ro/

http://www.didactic ro

www.interscience.wiley.com

http://sp.oxfordjournals.org/

http://www.rcsedu.info

www.unicef.org/romania/ro/

Nu violentei – campania împotrvia violentei asupra femeii

http://www.121.ro/

Centrul de consiliere împotriva abuzului sexual si violentei

http://www.artemis.com.ro/

Femeile sunt tratate altfel decât barbatii la locul de munca

http://www.ele.ro/Femeile_sunt_tratate_altfel_decat_barbatii_la_locul_de_munca_–a842.html

Violenta în familie

http://www.eva.ro/cariera/

Consiliul Europei, Recomandarea R (85) 4 cu privire la problematica violentei intrafamiliale, Biroul de Informare al Consiliului Europei in Romania – www.coe.ro

Violenta domestica

http://www.fanclub.ro/

Violenta domestica, în atentia autoritatilor

Home – Monitorul

Violenta domestica (partea a IIa)

http://forum.itbox.ro/

Guvernul si violenta domestica

Pagina principală

E dreptul tau sa traiesti fara teama si fara violenta! Violenta lasa semne! Cât timp vrei sa le

acoperi si sa-l mai acoperi?