Studiu Comparativ Intre Influentele Masajului Manual Si A Celui Efectuat CU Ajutorul Aparatelor DE Masaj, Asupra Unor Parametri Functionali Ai Organismului
PLANUL LUCRĂRII
INTRODUCERE
1. Rolul atingerii în asigurarea sănătății fizice și mentale a omului
2. Aspecte generale privind aparatele de masaj (clasificare, principii de funcționare, alcătuire)
3. Studii referitoare la efectele masajului manual și /sau instrumental
4. Motivarea alegerii temei
CAP.I. BAZELE TEORETICE ALE CERCETĂRII
I.1. Noțiuni generale privind diferiți parametri funcționali ai organismului ce pot fi influențați prin masajul manual și prin masajul efectuat cu ajutorul aparatelor
I.2. Bazele teoretice ale masajului manual
I.2.1. Fundamentare științifică
I.2.2. Efectele masajului manual asupra parametrilor funcționali ai organismului
I.2.3. Modalități și mecanisme de obținere a efectelor masajului manual asupra diferiților parametrilor funcționali ai organismului
I.3. Bazele teoretice ale masajului efectuat cu diferite aparate
I.3.1. Fundamentare științifică
I.3.2. Efectele masajului efectuat cu diferite aparate asupra parametrilor funcționali ai organismului
I.3.3. Modalități și mecanisme de obținere a efectelor masajului efectuat cu aparate asupra diferiților parametrilor funcționali ai organismului
CAP.II. ELEMENTELE CONSTITUTIVE ALE CERCETĂRII
II.1. Ipotezele cercetării
II.2. Obiectivele cercetării
II.3. Organizarea cercetării
II.3.1. Durata și etapele cercetării
II.3.2. Locul de desfășurare și condiții de bază materială
II.3.3. Eșantionul de subiecți cuprinși în cercetare
II.4. Metode de cercetare folosite
II.4.1. Metoda documentării
II.4.2. Metoda anchetei
II.4.3. Metoda observației
II.4.4. Metode de măsurare (explorare și evaluare)
II.4.5. Metoda experimentală
II.4.6. Metoda înregistrării, prelucrării și reprezentării grafice a datelor
II.5. Desfășurarea experimentului propriu-zis
CAP.III. PREZENTAREA ȘI INTERPRETAREA REZULTA-TELOR
CAP.IV. CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
103 pag
=== lucr ===
PLANUL LUCRĂRII
INTRODUCERE
1. Rolul atingerii în asigurarea sănătății fizice și mentale a omului
2. Aspecte generale privind aparatele de masaj (clasificare, principii de funcționare, alcătuire)
3. Studii referitoare la efectele masajului manual și /sau instrumental
4. Motivarea alegerii temei
CAP.I. BAZELE TEORETICE ALE CERCETĂRII
I.1. Noțiuni generale privind diferiți parametri funcționali ai organismului ce pot fi influențați prin masajul manual și prin masajul efectuat cu ajutorul aparatelor
I.2. Bazele teoretice ale masajului manual
I.2.1. Fundamentare științifică
I.2.2. Efectele masajului manual asupra parametrilor funcționali ai organismului
I.2.3. Modalități și mecanisme de obținere a efectelor masajului manual asupra diferiților parametrilor funcționali ai organismului
I.3. Bazele teoretice ale masajului efectuat cu diferite aparate
I.3.1. Fundamentare științifică
I.3.2. Efectele masajului efectuat cu diferite aparate asupra parametrilor funcționali ai organismului
I.3.3. Modalități și mecanisme de obținere a efectelor masajului efectuat cu aparate asupra diferiților parametrilor funcționali ai organismului
CAP.II. ELEMENTELE CONSTITUTIVE ALE CERCETĂRII
II.1. Ipotezele cercetării
II.2. Obiectivele cercetării
II.3. Organizarea cercetării
II.3.1. Durata și etapele cercetării
II.3.2. Locul de desfășurare și condiții de bază materială
II.3.3. Eșantionul de subiecți cuprinși în cercetare
II.4. Metode de cercetare folosite
II.4.1. Metoda documentării
II.4.2. Metoda anchetei
II.4.3. Metoda observației
II.4.4. Metode de măsurare (explorare și evaluare)
II.4.5. Metoda experimentală
II.4.6. Metoda înregistrării, prelucrării și reprezentării grafice a datelor
II.5. Desfășurarea experimentului propriu-zis
CAP.III. PREZENTAREA ȘI INTERPRETAREA REZULTA-TELOR
CAP.IV. CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
INTRODUCERE
1. Rolul atingerii în asigurarea sănătății fizice și mentale a omului
Atingerea presupune un contact fizic și este una dintre modalitățile de a obține informații prin intermediul celor cinci simțuri de care beneficiem.
Jean-Luis Abrassart (1990), cercetător francez care și-a dedicat mulți ani studierii tehnicilor de atingere, afirmă că el privește corpul uman ca pe un mister al vieții și al prezenței omului pe pământ și îl studiază prin prisma situării sale între poli opuși (naștere și moarte, Cer și Pământ, întuneric și lumină), considerând abordarea sa ca o formă de spiritualitate ancorată în viață și trăită în și prin corp.
Dacă luăm în considerație faptul că pielea, care este un extraordinar organ senzorial, este considerată de cele mai multe ori ca un simplu înveliș al corpului, putem să afirmăm că atingerea este foarte puțin studiată și cunoscută, atât din punct de vedere fiziologic, cât și al implicațiilor sale pe plan psihologic și, de ce nu, chiar și social.
Atingerea și societatea
În societatea actuală, educația susține funcțiile intelectuale în detrimentul dezvoltării senzoriale, ființa umană fiind astfel privată de contacte corporale corespunzătoare din punct de vedere cantitativ și calitativ. Satisfacerea nevoii de contact a corpului uman este fundamentală pentru dezvoltarea sa corespunzătoare.
Să nu uităm că, în mediul intrauterin, fătul trăiește într-un univers de percepții tactile și senzații corporale care reprezintă singura sa realitate. După naștere, pielea constituie prima și singura cale de comunicare. Contactul matern îi conferă nou-născutului siguranță, îl ajută să descopere mediul extern, îl susține în trecerea din mediul închis prenatal, la o nouă etapă în care treptat își va defini identitatea.
Atingerea este esențială pentru dezvoltarea copilului: este o dovadă de dragoste, de acceptare și recunoaștere, de atenție, sentimente necesare pentru a-și dezvolta simțul propriei identități.
Din punct de vedere social, atingerea presupune o apropiere, o anumită intimitate, pe când privirea, de exemplu, implică o oarecare distanță față de cei din jur sau anumite evenimente. Statisticele arată că insuficiența contactelor corporale, poate fi un factor de risc în boli grave, izolarea și singurătatea fiind înregistrate în aproximativ 30% din cazuri.
Atingerea-stimulare senzorială
Embriologia ne învață că pielea și sistemul nervos provin din același strat embrionar – ectoderma și în viața intra-uterină se diferențiază înaintea altor sisteme senzoriale. Faptul că epiderma conține un număr impresionant de terminații nervoase (aproximativ 720000), face din piele organul senzorial cel mai important, ea fiind considerată de unii autori ca un sistem nervos în contact direct cu exteriorul (J-L. Abrassant, 1990).
Studiind repartiția fibrelor nervoase care părăsesc măduva spinării, se pot decela segmente din corp inervate de aceleași fibre senzitive, numite dermatoame și în care legătura funcționează de la exterior până la nivelul organelor interne. De aceea, orice contact fizic se percutează asupra funcționării întregului organism, stimulările tactile jucând un rol esențial în dezvoltarea fizică și psihică a copilului, prin facilitarea achiziției de noi funcții (ca, mersul, de exemplu), activarea sistemului hormonal, reglarea excreției, întărirea sistemului imunitar. Copiii lipsiți de contacte corporale prezintă tulburări ale dezvoltării somatice, perturbări ale unor funcții și probleme de adaptare socială.
Atingerea și maturitatea afectivă
În societatea actuală, atingerea este rezervată persoanelor pe care le cunoaștem foarte bine și le acceptăm în imediata noastră apropiere și /sau pentru anumite situații stabilite și acceptate convențional: atingerea maternă, relații sexuale, strângerea de mâna în relațiile sociale, gesturi de consolare etc. De cele mai multe ori și aceste gesturi permise devin stereotipice, stângace, datorită unor rețineri.
Atingerea fiind o dovadă de dragoste, recunoaștere și acceptare, atenție, ne este necesară pentru a ne dezvolta sentimente care să ne faciliteze formarea încrederii în noi înșine, formarea propriei noastre identități și conștientizarea propriei noastre importanțe în lume. În legătură cu acest aspect, J-L. Abrassant, (1990) face o interesantă legătură între funcțiile fiziologice și cele psihologice ale pielii.
Atingere și transmisie energetică
Pe lângă funcțiile sale fiziologice și psihologice, prin atingere se realizează și un schimb energetic.
Pielea reprezintă limita la care se termină corpul fizic și unde încep straturile subtile, nemateriale dar perceptibile. Unii cercetători, studiază atingerea pornind invariabil de la ipoteza existenței corpurilor subtile, pe care le regăsim în toate tradițiile spirituale și care explică pe de o parte raporturile care se stabilesc între fizic și psihic și cele dintre ființa umană și mediul său înconjurător, pe de altă parte. Practicile terapeutice tradiționale, mai ales cele orientale, vorbesc despre existența energiei vitale care circulă în și în jurul corpurilor noastre și despre modul în care atingerea (manuală, mai ales) stimulează această energie vitală. În timpul unei atingeri terapeutice, există o transmisie energetică de la terapeut spre pacientul său.
Analizând funcțiile comunicării tactile, Stanley Jones și Elaine Yarbrough (citați de M. Dinu, 1999), stabilesc cinci categorii:
1. Atingeri care transmit emoții pozitive-sunt atingerile afectuoase, calde.
2. Atingeri în joacă, care transmit alte sensuri decât aceleași gesturi făcute în mod serios și semnifică încurajare, apropiere, solidaritate.
3. Atingeri de control, care vizează dirijarea comportamentului sau atitudinilor persoanei atinse.
4. Atingerea rituală.
5. Atingerea în alt scop decât comunicarea propriu-zisă. Deși scopul urmărit nu este comunicarea, în cursul unei atingeri de acest fel se transmit și informații afective, întrucât contactul fizic comportă întotdeauna și manifestarea unui sentiment, fie pozitiv (afecțiune), fie negativ (ostilitate manifestată sau ascunsă).
Specificitatea relației care se stabilește între cel care aplică masajul și cel care beneficiază de el este dată tocmai de particularitățile care derivă din folosirea atingerii manuale.
2. Aspecte generale privind aparatele de masaj (clasificare, principii de funcționare, alcătuire)
Masajul se execută folosind o serie de acțiuni numite „procedee”, specifice fiecărei metode. În cadrul fiecărui procedeu se diferențiază o serie de tehnici de aplicare.
Aplicarea procedeelor de masaj se poate realiza manual, mecanic sau electric. Aparatele mecanice sau electrice sunt foarte des folosite astăzi, pentru a facilita aplicarea procedeelor de masaj, înlocuind uneori chiar masajul manual.
Aparatele mecanice sau electrice pentru masaj se clasifică astfel:
a) După principiul de funcționare:
– percutoare
– vibratoare
– percutoare sau vibratoare asociate cu iradiere de raze de diverse tipuri.
b) După modul de utilizare:
– fixe (aparat pentru masaj mecanic Babii etc);
– portabile (aparatele pentru masaj „Tonus-2” de tip AMZ-1P și AMZ-1, aparat electric pentru masaj model PAM-1, aparat pentru masaj model AMA2M, aparat pentru vibromasaj Beresnev etc);
– care se fixează pe corp.
c) După modul de funcționare:
– mecanice (sul pentru masaj, aparat manual pentru masaj, covoraș pentru masaj, aparat pentru automasaj, aparat pentru masaj „Vioiciune” etc);
– electrice (aparat electric pentru vibromasaj VMP-3, aparat electric pentru vibromasaj și iradiere de infraroșii, aparat vibrator Beresnev, electroaparat „Vibromasaj” model VM etc);
– cu apă (Aquavibron).
d) După procedeele realizate:
– uniprocedeu (aparat electric pentru vibromasaj VMP-3, aparat manual pentru masaj, aparat vibrator Beresnev, aparat pentru masaj „Vioiciune” etc);
– multiprocedeu (aparat pentru masaj Babia, aparat pentru vibromasaj Beresnev etc).
e) După aria de adresabilitate:
– cu adresabilitate limitată (aparat electric pentru vibromasaj VMP-3 etc);
– cu adresabilitate generală (complexitate unită pentru masaj OMC-2 APS, complexitate unită pentru masaj OMC-1M APS etc).
Aparatul pentru masaj STIMU VIT. Cu ajutorul său se poate efectua tapotament, care stimulează vasele, îmbunătățește și activează circulația sângelui (figura nr. 1).
Aparatul are următoarele subcomponente ajutătoare:
ascuțite
rotunde
din burete.
Ele se aleg în funcție de efectul pe care vrem să-l obținem.
Figura nr. 1. Aparatul pentru masaj STIMU VIT
Aparatul pentru vibromasaj cu iradiere de infraroșii, prevăzut cu 2 subcomponente ajutătoare de schimb, este destinat obținerii unor efecte vibratorii; cu încălzirea concomitentă sau prealabilă a porțiunilor masate (figura nr. 2).
Pe mânerul corpului este situat întrerupătorul care asigură pornirea și schimbarea regimului de lucru.
Figura nr. 2. Aparatul pentru masaj cu iradiere de infraroșii
Aparatul vibrator pentru masaj model VMP-1 și electroaparatul „Vibromasaj” model VM, reprezintă aparate electromagnetice, cu reglator pentru intensitatea vibrației și următoarele subcomponente ajutătoare:
– pentru masajul pieptului, abdomenului, gâtului și feței;
– pentru masajul capului și gâtului;
– pentru masajul vibrator superficial al feței, gâtului, al țesuturilor dureroase, al vaselor limfatice;
– pentru aplicarea unor vibrații energice la nivelul mâinilor, picioarelor, spatelui și abdomenului;
– pentru masaj punctiform la nivelul terminațiilor nervoase, în jurul tendoanelor și la nivelul periostului.
Aparatul pentru masaj Babia (1969). Cu ajutorul său, pot efectua diferite procedee de masaj, precum și vibrații (figura nr. 3). Aparatul pentru masaj mecanic este format dintr-un suport, ramă suspendată, electromotor, reductor și trusă de subcomponente ajutătoare pentru:
– vibrație continuă, ritmică, fricțiune circulară și netezire plană;
– fricțiune circulară, fricțiune longitudinală și transversală;
– netezire, frământat al mușchilor și vibrație continuă;
– frământat circular și vibrație continuă, la nivelul mușchilor;
– stoarcerea mușchilor și frământat circular;
– frământat circular și fricțiune circulară a țesuturilor superficiale;
– tapotament.
Figura nr. 3. Aparatul pentru masaj Babia
Aparatul model AMA-2M pentru masaj vibrator și vacuum are două cilindre, care permit transmiterea acțiunii concomitent la ambele subcomponente ajutătoare (figura nr. 4). Subcomponentele ajutătoare de cauciuc se folosesc în masajul articulațiilor, tendoanelor, grupelor mici de mușchi, iar cele de plastic se folosesc pentru grupele mari de mușchi.
Principalele sensuri de mișcare ale aparatului sunt:
– vertical, când se efectuează mișcări ritmice perpendiculare pe mușchi;
– orizontal, când se aplică pe una sau ambele inserții ale mușchiului;
– longitudinal, când subcomponentele se mișcă unul în întâmpinarea celuilalt;
– transversal, când subcomponentele se află lateral de mușchi, pe plan orizontal și se mișcă unul în întâmpinarea celuilalt;
– circular, când o subcomponentă se mișcă în sensul orar, iar cealaltă în sens antiorar;
– multidirecțional, când subcomponentele sunt direcționate la unghiuri diferite unul față de celălalt.
Figura nr. 4. Aparatul model AMA-2M pentru masaj vibrator și vacuum
Sulul pentru masaj (figura nr. 5) este alcătuit din rotițe de cauciuc, care se învârt în jurul axei, fixate pe o bucșă la capătul căreia sunt mânere.
Cu ajutorul sulului se pot realiza următoarele procedee:
– desprinderea pielii de pe țesuturile subiacente, mai ales, de pe țesuturile grase, cu ajutorul ventuzelor despărțitoare;
– masaj superficial, cu ajutorul plăcilor arcuite, care precede masajul profund;
– masaj profund, cu ajutorul subcomponentelelor care realizează un contact mai mic cu suprafața de lucru.
Figura nr. 5. Sulul pentru masaj
Covorașul pentru masaj (SSSR) este alcătuit din rotițe dure (confecționate din diferite tipuri de lemn), care se rotesc liber pe un șnur de kapron, despărțite între ele printr-un tub. Suprafața rotițelor, axul și mânerul sunt confecționate din lemn.
Aparatul de masaj „Vioiciune” (SSSR), este alcătuit dintr-o axă din lemn, care se termină la ambele capete cu mânere, de care sunt legate dispozitive de cauciuc, care prezintă diferite proeminențe și ventuze, care determină, prin rostogolire pe corp, un anumit tip de frământat.
Bastonul de gimnastică este un aparat de masaj sportiv (SSSR). Este alcătuit dintr-un baston de gimnastică standard, pe care sub diferite unghiuri, sunt fixate o serie de rotițe din lemn. Modificând presiunea bastonului pe diversele porțiuni masate, se pot efectua neteziri, fricțiuni și frământat.
Aparatul manual pentru masaj HAND MASSAGER profesional se folosește pentru realizarea vibromasajului (figura nr. 6).
Aparatul are 5 suprafețe:
o suprafață mai fină, care stimulează masaj calmant realizat cu vârful degetelor;
o suprafață striată, care ajută la relaxarea mușchilor obosiți, contracturați;
o suprafață zimțată, vibratoare, care „îmbracă” bine relieful corpului;
un pulsator neted, cu care se realizează un masaj puternic, ferm, ritmic, care diminuează tensiunea musculară;
o suprafață plată, rotunjită, ideală pentru masajul blând al întregului corp.
Poziția suprafețelor de masaj poate fi schimbată în funcție de necesități, la diverse unghiuri față de regiunea masată.
Figura nr. 6. Aparatul manual pentru masaj HAND MASSAGER
Aparatul de masaj cu acțiune termică (Franța) se folosește pentru masajul mușchilor prin intermediul acțiunii termice și mecanice a șase balonașe, care se învârtesc într-un corp de masă plastică și care sunt încălzite până la 400 C.
Un alt aparat pentru masarea tălpilor este reprezentat de un dispozitiv de tip cilindric, care se învârtește în jurul axei, pe care este lipit un înveliș cu proeminențe, care influențează punctele active biologice ale tălpii.
Peria electrică pentru masaj „Aghideli” (SSSR), se folosește pentru masajul pielii capului, în scopul îndepărtării mătreții, spălării uscate a capului și facilitării absorbției diverselor creme în piele.
Ca și alcătuire peria seamănă cu un aparat de ras electric, în care motorul pune în mișcare două pieptene (peria este prevăzută cu două seturi de câte două pieptene, de duritate diferită).
Aparatul pentru vibromasaj VMP-1 (SSSR), este alcătuit dintr-o parte electromagnetică și o ancoră mobilă pe care se fixează una din cele cinci subcomponente ajutătoare. Pe partea opusă, aparatul este prevăzut cu un regulator de intensitate a vibrației realizate de subcomponentele ajutătoare (dispozitiv clopot – ventuză din cauciuc medical, dispozitiv din burete – din cauciuc buretos medical).
Aparatul pentru masaj electric „Tonus-3” (SSSR), este alcătuit dintr-un dispozitiv de acționare electromagnetic, închis într-un corp de masă plastică, pe care este situat întrerupătorul, care permite selectarea unuia dintre cele două nivele de vibrotemperatură (figura nr. 7).
Aparatul are două suprafețe plane pentru masaj, situate pe părți opuse. Una din ele este prevăzută cu un dispozitiv de încălzire, pe partea opusă căreia este fixată una din cele cinci subcomponente ajutătoare, care intră în dotarea aparatului.
Figura nr. 7. Aparatul pentru masaj electric „Tonus-3”
Aparatul universal pentru masaj Aquavibron (PNR), este o instalație mecanică pusă în mișcare de energia apei. Aparatul poate funcționa la o presiune până la 16 atm., cu apă fierbinte, sărată, sau cu oricare alte caracteristici.
În dotarea aparatului intră subcomponente ajutătoare, două furtunuri din cauciuc și un tub din cauciuc cu un manșon cu filet la capăt, prin care se fixează la robinet pentru alimentare.
Sub presiunea apei în subcomponentele ajutătoare se produc vibrații a căror frecvență se poate regula cu ajutorul robinetului.
Aparatele pentru masaj „Tonus-2” de tip AMZ-1P și AMZ-1 sunt prevăzute cu instalații pentru masaj cu bandă, unde mecanismul de acționare se fixează pe suprafața orizontală sau verticală cu ajutorul unui clește special.
Aparatul electric pentru masaj, model PAM-1 (SSSR), se folosește pentru automasajul mâinilor, picioarelor, spatelui, regiunii lombare, abdomenului (figura nr. 8).
El este prevăzut cu un dispozitiv de transmisie electromagnetic, care se află într-un corp de masă plastică, care are un capac deasupra, care îndeplinește rolul elementelor executive pentru masaj, pe care se sprijină segmentele corpului. Regulatorul electric permite selectarea a două nivele de intensitatea vibrațiilor, care se selectează cu ajutorul întrerupătorului cu cursor.
Figura nr. 8. Aparatul electric pentru masaj, model PAM-1
Aparatul electric pentru masaj, model AMA 2M (SSSR), se folosește pentru realizarea masajului pneumatic și a vibromasajului. Aparatul este prevăzut cu un motor care, prin intermediul mecanismelor interne, transmite dispozitivelor de cauciuc de la suprafață o mișcare alternativă de presiune și decompresiune exercitată asupra țesuturilor masate.
Pentru a regla intensitatea presiunilor, subcomponentelor ajutătoare li se pot adăuga greutăți suplimentare.
Aparatul pentru vibromasaj Beresnev (SSSR), funcționează pe baza unui electromotor, care pune în mișcare un dispozitiv cilindric mobil excentric, care la rândul său transmite mișcări oscilatorii, subcomponentelor executive. Aparatul are un regulator al intensității vibrației, care acționează prin schimbarea numărului de rotații a motorului. Douăsprezece subcomponente ajutătoare permit realizarea mai multor procedee de masaj: vibrație, scuturare, tapotament.
Mânerul aparatului permite folosirea concomitentă a trei subcomponente ajutătoare cu acțiuni diferite .
Prin reglarea vitezei de mișcare a subcomponentelor ajutătoare, caracterul mecanic al acțiunii se schimbă: în timpul rotirii lente masajul seamănă cu tapotamentul, în timpul rotirii rapide, cu vibrațiile rapide, ajungând până la 4000 impulsuri / minut.
Dintre subcomponente ajutătoare au suprafața mai mică și teșită și permit aplicarea masajului pe suprafețe, pe care acțiunea directă a degetelor este imposibilă, în timp ce unul din ele are patru suprafețe șlefuite, datorită cărora, în timpul unei rotații, realizează patru lovituri. Toate aceste subcomponente ajutătoare, din fier sau ebonită, au forma unor sfere, mărimi și greutăți diferite și se folosesc pentru realizarea unor lovituri verticale.
Aparatul termic pentru masaj „Vrăjitor” (SSSR) este destinat pentru a exercita acțiune combinată a căldurii și vibrației pe porțiunea masată, cu ajutorul a trei tipuri de subcomponente ajutătoare, care se deosebesc prin formă și mărime.
Scripetele electric de conducere, situat în corpul aparatului și legat cu subcomponentele ajutătoare printr-un fir de alimentație electrică, permite schimbarea mecanică în trepte a intensității acțiunii, de la 10 până la 100 Hz cu interval de 5 Hz și a acțiunii termice, de la 20 până la 500 C. Temperatura și amplitudinea oscilațiilor se reglează lent.
Aparatul pentru automasaj „Tonus” de tip AM-1 (SSSR) este destinat vibromasajului oricărei porțiuni a corpului cu ajutorul unei centuri de masaj ce are o suprafață lină, omogenă, confecționată din vâscoză.
Aparatul este prevăzut cu un cap vibrator, fixat pe un suport tubular aflat pe un suport metalic, acoperit cu un covoraș din cauciuc. Sub suportul metalic se află o ramă de cauciuc, ce diminuează transmiterea vibrației la podea. De capul vibrator se prinde centura de masaj .
Aparatul de transmisie a vibrației este situat în capul vibrator.
Aparatul pentru automasaj „Sport” model AM-2 (SSSR) este destinat masajului individual al diferitor segmente ale corpului în condiții casnice, sau în instituții sportive, în scop terapeutic și / sau cosmetic.
Aparatul este alcătuit dintr-un suport, capuri vibratoare și centură pentru masaj. La capătul superior al suportului vertical se află o cutie, care în interior are capul vibrator și electromotorul, iar în exterior sunt fixate două rotițe care pun în mișcare centura pentru masaj, confecționată din vâscoză și prevăzută cu mânere din piele. Pe corpul aparatului se află un mâner sub formă de arc pentru sprijin în timpul masajului.
Aparatul pentru masaj mecanic Babii (SSSR) este alcătuit dintr-un suport, un cadru suspendat, electromotor, reductor și subcomponente ajutătoare. Două cilindre, situate sub un unghi de 900 față de celălalt, permit folosirea a șapte subcomponente ajutătoare, care intră în dotarea aparatului, pentru realizarea masajului mecanic și a vibromasajului (figura nr. 9).
Pentru fixarea cadrului suspendat la un nivel adaptat pentru fiecare subiect, acesta este prins pe un cablu mobil de oțel, prevăzut cu o contragreutate. Pe partea laterală a reductorului se află un mâner care permit manevrarea aparatului în timpul masajului și un buton pentru pornirea electromotorului.
Cilindrul 1 permite realizarea oscilațiilor cu o frecvență de 50-100 Hz, iar cilindrul 2 permite schimbarea frecvenței pe un diapazon de 10-200 Hz.
Figura nr. 9. Aparatul pentru masaj mecanic Babii
Aparatul electric pentru vibromasaj și iradiere de infraroșii „Coral-2000”, prevăzut cu o trusă de subcomponente ajutătoare de schimb este destinat obținerii unor efecte vibratorii, cu încălzirea concomitentă sau prealabilă a porțiunilor masate (figura nr. 10).
El este construit dintr-un vibromecanism, care este situat într-un corp de masă plastică, în care sunt situate elemente termice și luminodiodice. Pe mânerul corpului este situat întrerupătorul, care asigură pornirea și schimbarea regimului de lucru.
Întrerupătorul este prevăzut cu notații pentru fiecare regim de lucru, astfel:
– M – primul regim de lucru, se stabilește mișcând întrerupătorul în sus până la primul sunet, în această poziție realizându-se masajul vibrator;
– N – al doilea regim de lucru, intră în acțiune la al doilea sunet și determină:
încălzirea țesuturilor superficiale
încălzirea țesuturilor profunde
– N/M – alt treilea regim de lucru, se selectează mișcând întrerupătorul până la capăt, realizându-se astfel masajul cu efect termic.
Mecanismul prin intermediul căruia se acționează are două suprafețe:
– una pentru proceduri termice cu vibroacțiune și fără;
– una pentru vibromasaj cu folosirea subcomponentelor ajutătoare.
Aparatul are un mecanism de poziționare, care ajută la fixarea capului
aparatului sub unghiul potrivit, pentru a prelucra porțiunile corpului greu accesibile fără ajutor.
Subcomponentele ajutătoare au următoarele destinații:
– pentru regiunea cervicală a coloanei vertebrale și stimularea țesuturilor la nivelul capului;
– pentru spate, fese, articulațiile umărului;
– pentru mâini, picioare, corp;
– pentru facilitarea acțiunii unguentelor, cremelor, balsamurilor;
– pentru îndepărtarea depunerilor de săruri în articulații.
„Coral-2000” oferă mai multe posibilități de utilizarea prin contact:
– numai cu lumină iradiată;
– vibromasaj cu lumină iradiată;
– vibromasaj cu folosirea a cinci subcomponente ajutătoare:
pentru profilaxia depunerilor de săruri în articulații;
pentru facilitarea absorbției unguentelor terapeutice, cremelor;
pentru realizarea stimulării cu ace;
pentru pielea capului.
Figura nr. 10. Aparatul electric pentru vibromasaj și iradiere de infraroșii „Coral-2000”
Aparatul electric pentru vibromasaj VMP-3 face parte din categoria aparatelor pentru efectuarea vibromasajului local. El este alcătuit dintr-o bobină solenoidă, a cărei vibrație se transmite subcomponentelor ajutătoare (figura nr. 11).
Frecvența oscilațiilor este egală cu frecvența sursei electrice, iar amplitudinea frecvenței se poate modifica cu ajutorul regulatorului.
Aparatul este dotat cu mai multe subcomponente ajutătoare: spongios, sub formă de clopot, sferic, cu proeminențe – care este folosit în masajul cosmetic, jumătate de sferă – pentru masajul energic al mușchilor, ligamentelor, tendoanelor.
Masajul se începe, de obicei cu vibrații ușoare, crescute treptat cu ajutorul regulatorului; intensitatea se dozează zilnic strict individualizat.
În timpul masajului, subcomponenta ajutătoare folosită se mișcă lent pe suprafața masată, mod de acționare care crește eficacitatea procedurii. Cel mai slab efect al vibrației se produce atunci când subcomponenta ajutătoare se află în întregime în contact cu suprafața corpului. Efectul vibrației asupra țesuturilor crește odată cu creșterea unghiului dintre subcomponenta folosită și suprafața masată.
Pentru a influența regiunile cu sensibilitate crescută masajul începe pe regiunile învecinate, apropiindu-se treptat, folosind când subcomponenta ajutătoare din burete.
Figura nr. 11. Aparatul electric pentru vibromasaj VMP-3
Aparatul „Vitafon”, folosit în acțiuni în contact direct cu suprafața corpului, transmite țesuturilor o serie de microvibrații fine, obținute prin intermediul modificării continue a unor frecvențe sonore (figura nr. 12).
El este alcătuit dintr-un mecanism electric, care generează unde sonore și le modifică permanent frecvența, în funcție de modul în care se selectează, cu ajutorul întrerupătoarelor, regimurile de lucru.
Figura nr. 12. Aparatul de masaj „Vitafon”
Aparatul universal pentru masaj MU APS, cu strat elastic, permite efectuarea unui masaj eficient asupra oricărei regiuni a corpului. El este alimentat electric printr-un cablu, pe care se află întrerupătorul și regulatorul intensității (figura nr. 13).
Aparatul este ușor de folosit, deoarece este suficient să fie aplicat pe un segment al corpului și să fie deplasat continuu sau să fie fixat, pentru câteva secunde și lăsat să acționeze în același loc.
Intensitatea masajului poate fi reglată pe o scală de la ușor, liniștitor, până la puternic, stimulativ. Întotdeauna, masajul cu acest aparat este însoțit de senzații calde și plăcute percepute de subiect.
Aparatul pentru terapia tălpilor și palmelor, cu strat elastic, funcționează pe principiul vibrațiilor; el este destinat masajului eficient al tălpilor, palmelor și a regiunii micului bazin.
Aparatul este alcătuit din:
1. Fotoliu de masaj, fixat pe o carcasă de fier; spătarul, scaunul și brațele sunt moi, învelite cu piele; în scaun sunt fixate patru module pentru masaj (destinate profilaxiei și terapiei stazelor din regiunea micului bazin), iar în brațe sunt fixate două module , care pot fi și scoase din locașurile lor (destinate pentru masajul palmelor și al oricărui alt segment al corpului).
2. Suportul de masaj „Talpă” este alcătuit dintr-un corp din masă plastică și conține șase module pentru masaj (la fiecare talpă câte trei). Pornind de la ideea că mersul desculț este sănătos, masajul de durată scurtă pe suportul „Talpă”, înlocuiește acțiunea terapeutică a asperităților și pietrelor, influențând intens punctele activ-biologice, situate pe talpă.
Masajul realizat cu acest aparat este însoțit de senzații calde și plăcute. Intensitatea masajului se reglează ușor, de la o acțiune ușoară, liniștitoare, la una puternică, stimulativă.
Figura nr. 13. Aparatul universal pentru masaj MU APS
Masa de masaj STM ASP pe bază de strat elastic, realizează vibrații cu efecte benefice pentru masajul spatelui și a altor regiuni ale corpului (figura nr. 14).
Pe această masă se poate aplica și masaj manual sau alte combinații între masajul manual și masajul APS, asupra oricărei regiuni a corpului.
STM APS este alcătuit dintr-un suport de fier. Suprafața mesei este moale și învelită cu piele artificială. Pe masă sunt situate patru perechi de module fixate pe arcuri, fapt care face posibil ca ele să intre în suprafața mesei, mai mult sau mai puțin, în funcție de greutatea care acționează asupra lor. Aceste mecanisme fac posibilă adaptarea efectelor, urmărind relieful întregului corp și acoperindu-l eficient.
Masa este prevăzută cu posibilități de reglare mecanică a părții sale superioare, pentru poziționarea subiectului. Sub masă, pe un suport se află aparatul universal pentru masaj, care se scoate ușor din locaș și poate fi folosit pentru masajul oricărei regiuni a corpului.
Figura nr. 14. Masa de masaj STM ASP
Complexul pentru masaj OMC-1M APS, cu strat elastic, care funcționează pe principiul vibrațiilor, este destinat masajului tălpilor, palmelor, mușchilor spatelui, regiunii micului bazin și a altor regiuni ale corpului (figura nr. 15).
El este alcătuit din:
1. Fotoliu de masaj fixat pe un suport de fier, învelit cu piele și prevăzut cu:
– aparat pentru vibromasaj, pentru gât, sub formă de sul;
– șase module pentru masaj situate în spătar, pentru masajul spatelui. Avantajul constă în faptul că, – modulele sunt situate lateral de coloana vertebrală, masând mușchii spatelui, fără a intra în contact cu coloana vertebrală.
– în scaun, sunt situate patru module pentru profilaxia și terapia stazelor circulatorii din regiunea micului bazin;
– în partea de jos a fotoliului, sunt situate patru module pentru masarea regiunii genunchilor;
– în brațele fotoliului se află câte două module pentru masaj, care se pot scoate din locașuri;
Acest complex se poate folosi în diferite poziții, până aproape la orizontală.
2. Suportul de masaj „Talpă” este alcătuit dintr-un corp din masă plastică și conține șase module pentru masaj (la fiecare talpă câte trei). Pornind de la ideea că mersul desculț este sănătos, masajul de durată scurtă pe suportul „Talpă”, înlocuiește acțiunea terapeutică a asperităților și pietrelor, influențând intens punctele activ-biologice, situate pe talpă.
Masajul realizat cu acest aparat este însoțit de senzații calde și plăcute. Intensitatea masajului se reglează ușor, de la o acțiune ușoară, liniștitoare, la una puternică, stimulativă.
Figura nr. 15. Complexul pentru masaj OMC-1M APS
Complexul pentru masaj OMC-2 APS este destinat masajului spatelui, regiunii micului bazin, tălpilor, palmelor și al altor regiuni ale corpului (figura nr. 16).
El este alcătuit din:
1. Masă de masaj, construită pe un suport de fier și este acoperită cu piele, prevăzută cu opt module pentru masajul spatelui, fără ca regiunea coloanei vertebrale să fie atinsă.
2. Fotoliu de masaj, construit pe un suport de fier, spătarul, scaunul și brațele fiind acoperite cu piele; în scaun sunt încorporate patru module de masaj (destinate profilaxiei și terapiei stazelor din regiunea micului bazin); pe brațe se află două module, care pot fi scoase din locașuri (destinate masajului palmelor și al altor regiuni ale corpului).
3. Suportul de masaj „Talpă” este alcătuit dintr-un corp din masă plastică și conține șase module pentru masaj (la fiecare talpă câte trei). Pornind de la ideea că mersul desculț este sănătos, masajul de durată scurtă pe suportul „Talpă”, înlocuiește acțiunea terapeutică a asperităților și pietrelor, influențând intens punctele activ-biologice, situate pe talpă.
Intensitatea masajului se poate regla de la vibrații ușoare până la vibrații puternice, stimulative, masajul conferind totdeauna senzații plăcute, de căldură.
Figura nr. 16. Complexul pentru masaj OMC-2 APS
Colecția de fotolii „Lider”, „Super-Lider”, „Super-Lider-M, permite efectuarea masajului gâtului, spatelui, regiunii micului bazin și tălpilor (figura nr. 17).
Fotoliile au același desing, dar se deosebesc prin posibilitățile lor funcționale. Fotoliul „Lider” este prevăzut cu module pentru masajul gâtului, spatelui, regiunii micului bazin și suport pentru masajul tălpilor. În fotoliul „Super-Lider”, în afară de acestea, în brațe, este înglobat un sistem audio-stereo, care permite ascultarea de muzică. Fotoliul „Super-Lider-M” are, în plus, instrumente pentru măsurarea pulsului și tensiunii.
Fotoliile sunt îmbrăcate în piele, iar toate elementele conferă un grad crescut de rezistență și siguranță. Construcția lor permite reglarea înălțimii scaunului și poziționarea diferită în funcție de necesități.
Intensitatea masajului poate fi reglată de la vibrații ușoare până la vibrații puternice, stimulative.
Figura nr. 17. Colecția de fotolii „Lider”, „Super-Lider”, „Super-Lider-M
3. Studii referitoare la efectele masajului manual și /sau instrumental
În urma experimentelor efectuate de diverși cercetători, în timpul sau ca urmare a aplicării masajului manual, s-au înregistrat o serie de modificări generale, pe care doar le enumerăm (Mârza, D., 2001):
– pielea se întinde și devine mai fină, într-o fază, apoi rămânând întinsă se îngroașă și își îmbunătățește sensibilitatea (Vakin);
– pragul de răspuns la o excitație tactilă crește mult pe regiunile masate în comparație cu cele nemasate (Vakin);
– masajul prelungit crește pragul sensibilității la durere (Vakin);
– masajul modifică tensiunea arterială maximă, în sensul cercetării, în sensul creșterii (după un masaj stimulativ) sau al descreșterii (după un masaj relaxator, profund), vibrațiile fiind de ordinul a 2-3 cm mmHg (Edgecombe, Barn); de asemenea, el determină o accelerare reală a circulației sângelui (Kleen, Despard);
– masajul determină creșterea fluxului limfatic, reînnoirea mai rapidă a lichidului interstițial asigurând o mai bună resorbție a produșilor metabolici celulari (Elkins, Bauer, Drinker);
– masajul general îmbunătățește forța musculară (măsurată cu dinamometrul), iar oboseala musculară este mai ușor recuperată prin masaj decât prin odihnă (Zabludowski);
– randamentul unui mușchi obosit este mai mare după cinci minute de masaj decât după cinci minute de odihnă (Pap);
– masajul nu produce nici acidoză care apare ca urmare a executării unor exerciții, nici alcaloza care se produce în urma aplicării căldurii (Pap);
– creșterea rezistenței la oboseală este direct proporțională cu durata masajului, a cărui efect optim este obținut în 10 minute (Maggiora);
– masajul are un rol activ deosebit în refacerea după contuzii (Castex);
– masajul poate reduce atrofia, în mod indirect, contribuind la resorbția edemelor și a fibrozei care deranjează activitatea mușchiului (Stegmann);
– masajul determină o creștere a procentului elementelor figurate ale sângelui, a diurezei și a azotului urinar (Mitchel, Bendix);
– masajul determină o ușoară creștere a volumului secrețiilor glandelor endocrine și exocrine, ca și a cantității elementelor specifice (Colombo).
Efectele generale ale masajului instrumental, constatate experimental, sunt:
– efectul fiziologic al masajului cu aparate depinde, de multe ori, de sugestie, mai exact de autosugestie (Шейдин);
– masajul instrumental exercitând și acțiuni mecanice asupra țesuturilor, determină creșterea vitezei circulației limfei, sângelui și lichidului interstițial (Шейдин );
– factorul mecanic determină influențe importante asupra combaterii stazelor circulatorii, a oxigenării și aportului de substanțe nutritive în segmentul masat (Шейдин );
– acționând asupra pielii, pe cale reflexă, se pot influența funcțiile organelor interne, facilitând și accelerând evoluția spre vindecare în diverse patologii (Шейдин );
– vibrațiile mecanice excită electroreceptorii (receptori situați în piele), interoreceptorii (receptori situați în organele interne), proprioreceptorii (receptori situați în mușchi, tendoane), îmbunătățindu-le proprietățile funcționale ( Васичкин);
– masajul vibrator are efecte antalgice, de diminuare a sensibilității țesuturilor, de stimulare a vasomotricității, de activare a proceselor de refacere în mușchi, combătând astfel oboseala și accelerând refacerea capacității de efort (Васичкин );
– masajul instrumental conferă mușchilor elasticitate, le crește tonusul și îi pregătește pentru efort (Шейдин );
– masajul vibrator influențează pozitiv procesele neuro – umorale și înlesnește folosirea eficientă a fierului de către sistemul nervos central și vegetativ (Васичкин );
– contribuie să îmbunătățirea schimburilor din mediul intern al organismului și dintre organism și mediul extern, are efect calmant asupra sistemului nervos, ameliorează somnul, și acționează pozitiv asupra organelor interne (Шейдин );
– masajul mecanic are efect de îmbunătățire a tonusului psihic (Шейдин).
4. Motivarea alegerii temei
În societatea noastră, omul este furat și acaparat din ce în ce mai multe de mulțimea preocupărilor intelectuale și de automatizarea și robotizarea a din ce în ce mai multor activități. În aceste condiții omul modern este foarte sedentar, este suprasolicitat nervos, intelectual, psihic și fizic, are o alimentație și un regim de viață nesănătos și neadecvat. Toate acestea duc la o alterare rapidă a stării de sănătate a individului din această societate „artificială.
Pentru contracararea efectelor negative ale vieții „artificiale” pe care omul modern și-a creat-o, ar trebui să-și introducă un program ferm de „întoarcere la natură”.
Din ce în ce mai multe persoane au înțeles că masajul manual și tehnicile speciale de masaj, efectuate de către un specialist / kinetoterapeut, reprezintă o metodă foarte eficientă de combatere și tratare a efectelor negative pe care le are modul lor de viață.
Însă datorită lipsei de timp și neorganizării modului de viață, foarte mulți indivizi au găsit ca alternativă la această metodă practicarea masajului cu ajutorului aparatelor de masaj.
Astfel, această lucrare își propune să evidențieze efectele superioare ale masajului manual asupra unor parametri funcționali ai organismului comparativ cu efectele pe care le are masajul efectuat cu aparate.
CAPITOLUL I
BAZELE TEORETICE ALE CERCETĂRII
I.1. Noțiuni generale privind diferiți parametri funcționali ai organismului ce pot fi influențați prin masajul manual și prin masajul efectuat cu ajutorul aparatelor
Deși cercetările, desfășurate în decursul timpului au stabilit că atât masajul manual, cât și cel instrumental, pot determina o multitudine de efecte asupra organismului și parametrilor funcționali ai acestuia, vom aborda la acest punct doar o serie de parametri pe care pe parcursul cercetării desfășurate, am avut posibilitatea să-i măsurăm.
În timpul masajului, sau imediat după terminarea lui, se produc modificări ale parametrilor cardiovasculari și respiratori.
Tensiunea arterială. Sângele circulă prin vase sub o anumită presiune ce se măsoară de obicei indirect, determinând tensiunea din pereții arterelor, care are valoare apropiată de valoarea presiunii sângelui și care se numește tensiune arterială. Valoarea normală a presiunii sângelui în artere este de 120 mmHg la nivelul arterei brahiale în timpul sistolei (tensiune arterială maximă), și 70 mmHg în timpul diastolei (tensiune arterială minimă), și cu o medie considerată normală, de 100 mmHg.
Rezistența periferică, reprezintă totalitatea factorilor ce se opun scurgerii sângelui prin vase. Rezistența la scurgere a sângelui este proporțională cu lungimea vasului și vâscozitatea sa și invers proporțională cu diametrul vasului. Cea mai mare rezistență o întâmpină sângele la curgerea prin arteriole (Maxim, G., 2003).
Elasticitatea pereților vaselor contribuie la amortizarea tensiunii arteriale în sistolă și la menținerea ei în diastolă.
Tensiunea arterială variază în funcție de mai mulți factori (Maxim, G., 2003):
poziția corpului (în clinostatism este mai mică cu 5-10 mmHg decât în ortostatism);
vârsta: – la sugar: 80 mmHg/50 mmHg,
la 10 – 12 ani: 100 mmHg/70 mmHg,
la 20 ani: 120 mmHg/70 mmHg,
la 50 – 60 ani: 140 mmHg/90 mmHg,
peste 50 ani presiunea arterială crește cu 10 mmHg pentru fiecare decadă de vârstă;
sex (la femei presiunea arterială este mai mică decât la bărbați).
Debitul cardiac reprezintă volumul de sânge pompat de inimă într-un minut, cu valoare de 5 l în repaus și 35 l/min în efort.
Viteza de circulație a sângelui în aortă și arterele mari este de 0,5 m/s, în arterele mici 300 mm/s, în capilare 0,5 – 0,8 mm/s, fiind invers proporțională cu suprafața de secțiune a arborelui arterial. Viteza sângelui crește dinspre venele mici spre atriul drept. În venele mici viteza este de 1 mm/s și la vărsarea venei cave este de 200 mm/s (Maxim, G., 2003).
Vâscozitatea sângelui este cauza fizică cea mai importantă care determină rezistența periferică. Ea se datorează frecării straturilor paralele de lichid aflat în curgere (Maxim, G., 2003).
Frecvența cardiacă sau pulsul este o expansiune ritmică sincronă cu bătăile inimii, care se percepe când se comprimă o arteră pe un plan rezistent. Valoarea normală a frecvenței cardiace este de 70 pulsații/min (Borundel, C., f. a. ).
Cantitatea de sânge circulant se mărește în timpul unui efort, ca și în timpul masajului, cu 1-2 l, prin antrenarea sângelui din organe de depozit (ficat, splină, piele) unde are loc o vasoconstricție reflexă (Borundel, C., f. a.).
Presiunea osmotică. Toate molecule dizolvate în plasmă produc o presiune foarte mare (cca 5000 mmHg). Presiunea osmotică a proteinelor plasmei este de numai 25 mmHg și se numește presiune coloidosmotică (Maxim, G., 2003).
Manifestările electrice. Fenomenele bioelectrice care se petrec la nivelul inimii se datorează faptului că în diastolă fibrele cardiace sunt încărcate cu sarcini pozitive la exteriorul membranei și negative în interior (polarizare de repaus). În sistolă, polaritatea membranei se inversează, exteriorul devenind negativ față de interior (depolarizare). Regiunea inimii care intră în activitate capătă polaritate negativă în raport cu zonele aflate în repaus. Diferențele de potențial electric între aceste regiuni se transmit până la suprafața corpului și pot fi măsurate cu ajutorul unor electrozi aplicați pe piele. Aceste biopotențiale sunt apoi amplificate și înregistrate cu ajutorul electrocardiografului. Graficul obținut se numește electrocardiogramă (E. K. G.). Pe traseul E. K. G. Se înscriu trei unde pozitive P, R, și T și două unde negative, unda Q și unda S.
Unda P reprezintă depolarizarea atriilor și precede sistola mecanică atrială. Intervalul P-Q reprezintă timpul necesar pentru conducerea stimulilor de la atrii la ventricule. Complexul QRS reprezintă depolarizarea ventriculară, iar unda T repolarizarea ventriculară (Maxim, G., 2003).
Frecvența respiratorie reprezintă numărul respirațiilor pe minut, care la adultul în repaus, este de 16-18 respirații/minut, variind însă în funcție de mai mulți factori (Borundel, C., f. a.):
– vârstă: – la nou-născut: 40 resp/min;
– la 8-10 ani: 30 resp/min;
– la 20 ani: 20 resp/min;
– la 40 ani: 14-18 resp/min;
– sex: – la femei: 18 resp/min;
– la bărbați: 12-16 resp/min;
poziția corpului;
altitudine;
stări fiziologice;
în timpul gravidității și al emoțiilor;
în timpul și după terminarea efortului.
Debitul respirator reprezintă cantitatea de aer ventilată de plămâni în timp de un minut în condiții de repaus și poate fi obținut prin calcularea produsului dintre volumul curent și frecvența ventilației. La un adult la care volumul curent este de 500 ml, iar frecvența de 12 cicluri/min, debitul ventilator va fi de 6 l. (Borundel, C., f. a.).
I.2. Bazele teoretice ale masajului manual
I.2.1. Fundamentare științifică
Masajul constă în aplicarea, manuală, mecanică sau electrică, metodică și sistematică, a unor procedee specifice asupra părților moi ale corpului, în scop igienic (fiziologic), profilactic și terapeutic-recuperator (Mârza, D., Mârț, C., 2001).
Formele masajului se clasifică astfel (Mârza, D., Mârț, C., 2001):
După scopul urmărit: – igienic (fiziologic)
– profilactic
– terapeutic/recuperator
b) După mijlocul cu care se realizează: – manual
– mecanic
– electric
c) După întinderea suprafeței pe care se efectuează: – general: – extins
– redus
– parțial
– regional
– local
– segmentar
d) După profunzimea la care acționează: – superficial
– profund
e) După mediul folosit: – umed: – cu soluții, unguente
– cu apă
– uscat: – cu pulberi
Masajul manual este forma cea mai veche, mai răspândită și mai eficace de aplicare a unor procedee specifice asupra părților moi ale corpului. Mâna omului dispune de multiple posibilități de adaptare și perfecționare a mișcărilor. Grație unui aparat osteo-articular complex, a unui sistem neuromuscular de o deosebită sensibilitate și suplețe și a unui acoperământ de țesuturi moi și elastice, bogate în vase de sânge și nervi, mâna caldă și mobilă, sensibilă și abilă, devine prin practică îndelungată cel mai valoros și mai eficient aparat de masaj.
Mâna celui care aplică masajul realizează o legătură între corpul său și cel al subiectului, o simbioză care concretizează relația pe plan fizic, realizându-se o comunicare profundă, dincolo de limbajul verbal. Mâna care mângâie, palpează, presează, relaxează corpul îndurerat, recunoaște zonele sensibile și descoperă punctele dureroase, face ca subiectul să renunțe la izolarea în sine, să comunice și contribuie la înțelegerea, recunoașterea și acceptarea propriului corp, acum afectat. Înțelegerea suferinței cu ajutorul mânii este mai profundă decât folosind alte căi (Mârza, D., 2005).
Numeroasele și variatele mișcări care stau la baza procedeelor de masaj impresionează la prima vedere prin diversitatea și complexitatea lor. Procedeele și tehnicile de masaj au căpătat denumiri sugestive, după felul mișcării executate sau după influențele acestora asupra țesuturilor.
În decursul timpului, procedeele masajului s-au structurat în procedee principale (fundamentale) și procedee secundare (ajutătoare).
Procedeele principale sunt cele care, de regulă, nu pot lipsi din aplicațiile mai importante ale masajului. Acestea sunt:
netezirea (efleurajul)
fricțiunea
frământatul (petrisajul)
tapotamentul
vibrațiile
Netezirea constă în alunecări ritmice și ușoare, aplicate cu diferite părți ale mâinilor, în sensul circulației de întoarcere.
Tehnicile de netezire pot fi clasificate din mai multe puncte de vedere (Mârza, D., Mârț, C., 2001):
* din punct de vedere al tehnicii de execuție:
neteziri executate cu degetele
neteziri executate cu fața palmară sau dorsală a mânii, cu degetele apropiate sau depărtate
* din punct de vedere al intensității: – neteziri ușoare, superficiale
– neteziri mai profunde
– neteziri profunde
* din punct de vedere al modului cum lucrează mâinile: – neteziri simultane
– neteziri alternative
* din punct de vedere al sensului de acționare: – neteziri longitudinale
– neteziri transversale
– neteziri oblice
– neteziri în cerc, șerpuite sau zig-zag
* din punct de vedere al lungimii lor: – neteziri lungi
– neteziri medii
– neteziri scurte și foarte scurte
* din punct de vedere metodic: – netezire introductivă (inițială)
– netezire finală (de încheiere)
* din punct de vedere al specificului regiunii: – netezire cu o mână
– netezire cu ambele mâni
– neteziri „în pieptene”
– neteziri „în brățară”
Fricțiunea constă în presarea țesuturilor moi subcutanate pe țesuturi profunde sau pe un plan dur (osos sau cartilaginos) și deplasarea lor, în limita elasticității proprii.
Tehnicile fricțiunii sunt (Ionescu, A., 1999):
* din punct de vedere al suprafeței care se prelucrează:
– fricțiuni cu vârfurile degetelor sau cu fața lor palmară
– fricțiuni cu o mână
– fricțiuni cu marginea cubitală a mânii
– fricțiuni cu rădăcina mânii
– fricțiuni cu fața palmară sau dorsală a mânii
– fricțiuni cu pumnul închis
– fricțiuni cu ambele mâni, simultan și simetric
* din punct de vedere al sensibilității segmentului sau regiunii:
– fricțiuni cu rădăcina mânii (eminența tenară și hipotenară)
– fricțiuni cu nodozitățile degetelor, pumnul fiind închis
* din punct de vedere al sensului de execuție:
– fricțiuni circulare, elipsoidale (concentrice sau excentrice)
– fricțiuni liniare
– fricțiuni ondulate sau în zig-zag
* din punct de vedere al intensității: – fricțiuni superficiale
– fricțiuni medii
– fricțiuni profunde
* din punct de vedere metodic: – fricțiune simplă
– fricțiune combinată
Frământatul reprezintă prinderea mușchilor și a altor țesuturi profunde, ridicarea lor atât cât le permite elasticitatea proprie și stoarcerea, prin comprimare sau prin presare pe planul profund.
Tehnicile frământatului sunt (Mârza, D., Mârț, C., 2001):
frământatul „în cută” și „în val”: – priză mică
– priză medie
– priză mare
– frământatul „în brățară”: – circular
– șerpuit
– frământat cu pumnii
Tapotamentul constă în aplicarea unor lovituri ritmice și ușoare, executate cu diferite părți ale mânii, asupra țesuturilor.
Tehnicile de tapotament sunt (Ionescu, A., 1999):
tapotament tocat: – cu partea cubito-palmară a mânii
– cu partea cubito-dorsală a mânii
tapotament tangențial
tapotament „în ploaie”
bătătorit: – în căuș
– cu pumnul
– plescăit
– percutat
Vibrațiile constau din mișcări oscilatorii ritmice și din presiuni intermitente, executate cu frecvență mare și uniform.
Tehnicile vibrațiilor sunt (Mârza, D., Mârț, C., 2001):
vibrații manuale: – cu vârfurile degetelor sau cu fața lor palmară
– cu palma
– cu rădăcina mânii
– cu pumnul închis sau semiînchis
– presiune vibrată
– trepidații
Procedeele secundare se intercalează printre cele principale sau se adaugă la sfârșitul ședinței de masaj. Ele se împart în cinci grupe:
1. Cernutul și rulatul
2. Presiunile
3. Tracțiunile și tensiunile
4. Scuturăturile
5. Procedee diverse de masaj
Cernutul reprezintă mișcarea masei musculare asemănătoare cernutului cu o sită.
Rulatul se execută asemănător cu cernutul, dar cu degetele întinse și cu palmele apăsând pe țesuturi.
Presiunile se execută cu ambele mâni, deplasându-se din aproape în aproape.
Tracțiunile, se execută apucând segmentele, de deasupra și de dedesubtul articulației și trăgând de segmentul terminal, în sensul axei lungi.
Tensiunile sunt mișcări active sau pasive care întregesc mișcarea unei articulații.
Scuturările constau din mișcări oscilatorii mai ample, executate ritmic, cu segmentele de membre, cu membrele în întregime sau cu corpul întreg.
Pensările, se execută astfel: se apucă între degete o cută de piele și țesut subcutanat, sau chiar mușchi, se strâng ușor și se ridică atât cât permite elasticitatea acestor țesuturi, apoi se lasă să cadă brusc.
Ridicările de mușchi, se execută astfel: o cută de piele, de țesuturi subcutanate și de mușchi este prinsă, cu putere, între degete și palmă și trasă în sus.
Pielea este primul țesut cu care venim în contact în orice formă de masaj. Ușoare sau puternice, superficiale sau profunde, procedeele și tehnicile de masaj influențează întotdeauna acest țesut. Învelișul cutanat culege toate mesajele de contact, căldură și prezență, stabilindu-se astfel o comunicare asemănătoare aceleia existente în stadiul de sugar. El reactualizează, prin simboluri și senzațiile cutanate, o serie de situații primare vechi, evocând pe plan inconștient sentimentul de confort, siguranță, protecție.
Masajul constă în aplicarea manuală, mecanică sau electrică, metodică și sistematică, a unor procedee specifice asupra părților moi ale corpului, în scop igienic (fiziologic), profilactic și terapeutic – recuperator.
I.2.2. Efectele masajului manual asupra parametrilor
funcționali ai organismului
Efectele masajului asupra pielii
Pielea acoperă întreaga suprafață a corpului, adaptându-se perfect la relieful formațiunilor anatomice pe care le acoperă. Acest țesut constituie un organ bine definit, cu funcții proprii destul de complexe și de mare importanță pentru organism.
Efecte directe (mecanice):
îmbunătățirea calităților fizice ale pielii, a consistenței și legăturilor cu straturile profunde, a elasticității și mobilității;
îndepărtarea celulelor cornoase pe cale de descuamare și curățarea pielii de alte impurități, stimulând creșterea celulelor tinere;
deschiderea canalelor de excreție ale glandelor, favorizând eliminarea produșilor de excreție;
păstrarea echilibrului dintre circulația periferică și cea profundă, intervenind în reglarea dinamicii circulatorii a organismului;
prin activarea circulației se influențează schimburile nutritive (în sensul îmbunătățirii lor), contribuind astfel la stimularea nutriției pielii, prevenirea atrofiei și atoniei, regenerarea celulelor.
Efecte indirecte (reflexe):
influențarea circulației și a metabolismului, contribuind la îmbunătățirea funcției de termoreglare, stimularea producerii unor substanțe hormonale cu puternic efect vasomotor, a căror acțiune este reglată prin intermediul sistemului nervos vegetativ;
prin procedee și tehnici de masaj aplicate pe zone sau segmente cutanate (dermatoame) bine delimitate (corespunzătoare unor țesuturi și organe inervate de același segment nervos metameric al măduvei spinării), putem influența în sens fiziologic sau curativo-profilactic, țesuturile și organele profunde.
Efectele masajului asupra țesutului conjunctiv
Țesuturile subcutanate, sunt formate din celule și fibre dispuse în straturi mai mult sau mai puțin voluminoase, străbătute de foarte numeroase vase de sânge și limfă, precum și de o vastă rețea de ramificații nervoase.
Efecte directe (mecanice):
întreținerea și refacerea, la nevoie, a elasticității și supleței elementelor care favorizează mișcările corpului;
dezvoltarea tonusului și rezistenței elementelor cu rol de fixare și protecție a țesuturilor și organelor;
reglarea și menținerea echilibrului circulator, stimularea schimburilor nutritive locale și grăbirea evacuării reziduurilor metabolice;
resorbția și scăderea depozitelor de țesut adipos.
Efecte indirecte (reflexe):
influențarea circulației sângelui și limfei;
influențarea schimburilor metabolice, a excreției, a funcțiilor hormonale, stimularea reacțiilor neurovegetative;
stimularea proceselor de vindecare, în cazul unor îmbolnăviri acute sau cronice, în cazul unor procese de atrofie și degenerescență sau a leziunilor cu sau fără pierdere de substanță, știut fiind faptul că în țesutul conjunctiv se elaborează mijloace de apărare;
influențarea favorabilă a evoluției spre vindecare a organelor suferinde.
Efectele masajului asupra elementelor aparatului locomotor
Mușchii reprezintă cea mai mare parte a țesuturilor moi ale corpului, prin masajul aplicat asupra musculaturii scheletului putându-se influența întreg organism.
Efectele care se pot obține prin aplicarea masajului asupra mușchilor sunt:
îmbunătățirea proprietăților funcționale ale mușchilor prin creșterea excitabilității, conductibilității și contractilității lor;
îmbunătățirea elasticității musculare;
relaxarea musculară;
stimularea impulsului motor și creșterea capacității de contracție a mușchiului, prin excitarea nervilor motori;
activarea circulației, lărgirea capilarelor existente și deschiderea unor capilare de rezervă, creșterea debitului sanguin local, accelerarea curentului de limfă;
intensificarea proceselor metabolice din mușchi, fie pentru a produce energia necesară desfășurării efortului fizic, fie pentru a reface rezervele de glicogen, contribuind astfel la refacerea capacității de efort și la prevenirea și combaterea oboselii musculare.
În jurul unor articulații nu se găsesc decât pielea și straturi subțiri de țesut conjunctiv străbătute de vase sanguine, nervi și tendoane, pe când altele sunt acoperite cu straturi groase de țesuturi diferite (mușchi, tendoane, pungi seroase, țesut conjunctiv sau gras).
Efectele masajului asupra articulațiilor sunt:
activarea circulației și nutriției (efecte circulatorii și trofice, care se resimt și asupra membranei sinoviale);
resorbția sau împingerea în circulația generală a revărsatelor articulare sau a infiltratelor patologice din țesuturile periarticulare;
prevenirea și combaterea aderențelor, retracțiilor, redorilor, cicatricilor vicioase, depozitelor patologice periarticulare.
Efectele masajului asupra circulației sanguine și limfatice
Efectele masajului asupra circulației au fost explicate, în primul rând prin acțiunea mecanică a procedeelor sale. Aplicate pe viu, procedeele de masaj au o acțiune comparabilă cu ceea a unei pompe aspiro-refulante: prin presarea și comprimarea vaselor, sângele este împins de la periferie spre inimă, acesta nemaiputându-se întoarce din cauza existenței pe traiectul venelor a unor valvule, care asigură sensul unic al circulației, după decomprimare, vasele revin la calibrul lor anterior, datorită elasticității propriilor pereți și a țesuturilor înconjurătoare, în această fază, sângele de la periferie fiind aspirat în vase, pentru a fi din nou împins spre cord prin repetarea procedeelor (Mârza D., Mârț C., 2001).
Acțiunea mecanică a masajului explică, în același mod, activarea circulației pe căile limfatice, cu singura deosebire că limfa din țesuturi este mobilizată prin folosirea unor procedee și tehnici mai lente și mai superficiale.
Efectele masajului asupra circulației sanguine și limfatice pot fi sintetizate astfel:
accelerarea circulației sângelui și limfei;
îndepărtarea congestiilor și stazelor din țesuturi și organe, prin facilitarea drenării lichidelor din vasele limfatice și din spațiile intercelulare;
ușurarea muncii cordului prin facilitarea circulației în artere;
excitarea mecanică a pereților vaselor (prin acest efect masajul constituind o adevărată „gimnastică a vaselor”) prin acțiunea procedeelor de masaj, conduce la obținerea unor efecte benefice asupra aparatului circulator;
influențarea conținutului vaselor de sânge, care prezintă unele modificări, cum ar fi creșterea ușoară a numărului de globule roșii și albe și creșterea cantității de hemoglobină (aceste modificări explicându-se prin stimularea reflexă a organelor hematopoietice și prin mobilizarea sângelui din organele în care se află în rezervă);
influențarea secrețiilor hormonale din piele și țesut conjunctiv subcutanat, precum și stimularea acțiunii vasodilatatoare a sistemului nervos vegetativ, se explică prin faptul că în afara stimulării mecanismelor derivative, la reglarea circulației sângelui în întreg organismul, putând fi folosite la nevoie în echilibrarea circulației superficiale și profunde.
Efectele masajului asupra sistemului nervos
Aplicarea procedeelor de masaj determină producerea în organism a unor reacții fiziologice, corespunzătoare, pe de o parte, naturii și funcțiilor țesutului sau organului căruia i se adresează masajul, iar pe de altă parte, intensității și duratei procedeului aplicat, reacții care se produc mai ales prin intermediul sistemului nervos. Acțiunea procedeelor și tehnicilor de masaj excită terminațiile aparatului exteroceptor cutanat și subcutanat, precum și ale aparatului proprioceptor din mușchi, tendoane și articulații, care transmit stimulul respectiv centrilor nervoși și apoi, pe cale reflexă, efectul se răsfrânge asupra țesuturilor și organelor vizate.
Efectele masajului asupra sistemului nervos sunt:
activarea funcțiilor țesuturilor și organelor, mărirea sensibilității, conductibilității și reactivității nervilor, prin aplicarea procedeelor și tehnicilor de masaj stimulative;
încetinirea funcțiilor țesuturilor și organelor, diminuarea sau inhibarea sensibilității, conductibilității și reactivității nervilor, prin aplicarea procedeelor și tehnicilor de masaj relaxatoare;
determinarea unor reacții complexe, nu numai în domeniul senzitiv, cât și în cel motor și trofic, sub influența tuturor procedeelor și tehnicilor de masaj, care determină o echilibrare a circulației energetice;
determinarea producerii unor efecte subiective, care se exprimă printr-o senzație de bună dispoziție, un plus de energie și inițiativă (în cazul masajului stimulator) și printr-o stare de relaxare, aceste efecte de ordin psihic depinzând atât de metodele și tehnicile aplicate, cât mai ales de reflexe vegetative stimulate.
Efectele masajului general
Ca un corolar al efectelor masajului general, se pot înregistra următoarele:
facilitarea circulației de retur și dirijarea mai eficientă a circulației spre / în țesuturile și organele profunde, efecte exploatate la maximum în scopul combaterii stazelor și congestiilor;
intensificarea schimburilor nutritive, efect care conduce la stimularea metabolismului și a funcțiilor de excreție;
creșterea temperaturii superficiale, care se apropie de nivelul temperaturii profunde a corpului;
creșterea cantității secrețiilor glandelor endocrine și a eficienței răspândirii lor în organism;
stimularea sau liniștirea funcțiilor vegetative și de relație ale sistemului nervos;
refacerea rapidă a forțelor cheltuite și recuperarea funcțiilor după oboseală.
I.2.3. Modalități și mecanisme de obținere a efectelor
masajului manual asupra diferiților
parametri funcționali ai organismului
În practică, efectele masajului sunt greu de localizat precis, pentru că indiferent de mărimea suprafeței prelucrate, ele se extind și se răsfrâng asupra întregului organism.
Efectele stimulatoare și cele relaxatoare se obțin atât prin aplicarea acelorași procedee, prin modificarea tehnicii și modului de aplicare, cât și prin aplicarea unor procedee și tehnici diferite (Mârza, D., Mârț, C., 2001).
Netezirea (efleurajul)
Cele mai importante efecte se răsfrâng asupra circulației sanguine în capilare, vene superficiale și vase limfatice.
Acțiunea efleurajului asupra circulației se realizează pe cale mecanică și pe cale reflexă.
Pe cale mecanică:
prin tehnicile efleurajului se acționează direct asupra vaselor de sânge superficiale, influențând împingerea coloanei de sânge venos în sens centripet. Atunci când tehnicile de efleuraj se însoțesc cu presiuni (presiuni alunecate) și vibrații, efectul se extinde și asupra circulației profunde;
în cazul membrelor superioare și inferioare, circulația profundă este influențată prin neteziri sacadate, cu priză „în inel” sau „în brățară”;
efleurajul sacadat stimulează contracția musculaturii netede, favorizând circulația de întoarcere;
în vasele limfatice, circulația lichidelor este activată prin alunecări lente și relativ apăsate (presiuni alunecate);
efleurajul mai are ca efect deosebit de important, acomodarea subiectului cu terapeutul și cu actul terapeutic, în așa fel încât posibilele reacții negative de la început, pe parcurs, se diminuează și chiar dispar.
Ca procedeu cu tehnici de suprafață, efleurajul are efecte deosebite asupra pielii:
pe cale mecanică (directă) se determină exfolierea celulelor cornoase de la nivelul stratului disjunct, stimulând noi diferențieri ale celulelor bazale și scurtând în acest fel timpul necesar reînnoirii epidermei;
efleurajul activează secreția de sebum, prin stimularea contracției mușchilor erectori ai firelor de păr, se îmbunătățește funcția antimicrobiană și antiparazitară a pielii.
Pe cale reflexă (indirectă). Prin excitarea receptorilor senzitivo-senzoriali, tehnicile din efleuraj, transmit centrelor superior informația, iar aceștia declanșează, pe cale reflexă, reacțiile de răspuns ale țesuturilor și organelor.
Efectul tehnicilor din efleuraj asupra terminațiilor nervoase periferice este diferit, astfel:
efleurajul lung, cu ritm și intensitate reduse, are o acțiune calmantă, liniștitoare asupra sistemului nervos, relaxantă și decontracturantă asupra musculaturii scheletice, determină încetinirea funcțiilor țesuturilor sau organelor, diminuează sau inhibă sensibilitatea, conductibilitatea și reactivitatea nervilor (produce desensibilizare);
tehnicile scurte, viguroase, cu ritm și intensitate crescute, au efecte inverse celor enumerate anterior;
prin efleuraj, excitarea pielii sau a terminațiilor nervoase din piele determină declanșarea reflexului axonic antidronic, cu efect vasodilatator, care se exteriorizează prin hiperemie cutanată.
Fricțiunea
Efectele fricțiunii se datorează, în cea mai mare parte, acțiunii mecanice a tehnicilor specifice acestui procedeu, dar cea mai importantă este calea reflexă.
Tehnicile fricțiunii au ca rezultat înclinarea balanței în favoarea factorilor lipolitici, determinând o scădere a stratului adipos.
Pe cale mecanică se obțin următoarele efecte:
prin fricțiune se mobilizează țesuturile subiacente (epiderm, derm), asigurându-li-se o suplețe mărită, prin creșterea elasticității;
prin aplicarea sistematică a tehnicilor de fricțiune asupra persoanelor de vârsta a III-a (masaj igienic), se previn și se înlătură depunerile abundente de minerale, ceea ce duce la neîngroșarea fibrelor elastice, ele păstrându-și suplețea;
prin fricțiunile profunde executate pe porțiuni mici – determină desfacerea aderențelor cicatriceale, favorizând formarea de țesuturi elastice;
în cadrul masajului special articular, fricțiunile executate profund, „intrând” în articulație, stimulează proprioceptorii, cu efect în reducerea durerilor și eliminarea substanțelor de uzură;
activarea rețelei arteriale și vasculare periarticulare, determinată de aplicarea fricțiunilor, intervenite în menținerea supleței și rezistenței acestor structuri;
efectele asupra circulației venoase și limfatice au ca rezultat prevenirea stazei sanguine și limfatice;
fricțiunile se efectuează în scop profilactic, de prevenire a întinderilor sau smulgerilor apărute de obicei la nivel tendino-muscular ca urmare a efectului lor de mobilizare a circulației;
prin fricțiuni se mai stimulează permeabilitatea cutanată pentru anumite medicamente.
Pe cale reflexă se obțin următoarele efecte:
fricțiunea își realizează efectele prin intermediul reflexului axonic antidronic, în urma declanșării căruia, la nivelul vaselor cutanate, se eliberează bradikinina, histamina, acetilcolina, eliberarea acestora fiind urmată de o vasodilatație locală, manifestată prin hiperemie. Rezultatul nu se limitează numai la hiperemie, declanșându-se reglarea circulației sângelui în întreg organismul, prin mecanisme complexe nervoase, umorale și hormonale;
atunci când tehnicile de fricțiune se execută într-un ritm lent, prelung și profund, au drept rezultat scăderea sensibilității locale, a încordării nervoase generale, au efecte pozitive în relaxarea musculară și chiar în reducerea oboselii musculare;
atunci când tehnicile de fricțiune sunt executate scurt, într-un ritm rapid și viguros, efectele sunt stimulative, atât pentru sistemul nervos central, cât și pentru cel periferic.
Frământatul
Efectele acestui procedeu se instalează atât pe cale mecanică, cât și pe cale reflexă.
Pe cale mecanică:
se stimulează deschiderea capilarilor de rezervă și a capilariolelor, favorizându-se circulația profundă care asigură eliminarea produșilor toxici ai metabolismului (a substanțelor de uzură);
frământatul menține mușchiul într-o stare de funcționare și troficitate normală, împiedicând atrofiile musculare;
datorită stoarcerii se dezvoltă, pe cale mecanică, elasticitatea mușchilor, prevenindu-se apariția rupturilor;
prin frământat sunt stimulate excitabilitatea, contractilitatea și conductibilitatea. Asupra excitabilității – prin frământat, se prelungește în timp bariera de instalare a oboselii, asupra contractilității – creșterea forței musculare.
Pe cale reflexă frământatul asigură o creștere a tonicității musculare, o îmbunătățire a troficității și are influență favorabilă asupra unor insuficiențe musculare care apar ca urmare a imobilizărilor prelungite în aparate gipsate, după traumatisme.
Tapotamentul
Efectele tapotamentului se obțin pe cale mecanică și pe cale reflexă. Ele variază în funcție de ritmul și intensitatea loviturilor din cadrul fiecărei tehnice, dar mai mult sunt condiționate și de suplețea sau de rigiditatea mâinilor kinetoterapeutului, cât și de sensibilitatea pielii sau a țesuturilor masate.
Pe cale mecanică:
tehnicile de tapotament mobilizează lipidele din adipocite, înclinând balanța metabolică în favoarea factorilor lipolitici;
se acționează și asupra vasomotricității, crescându-se afluxul de sânge spre zona masată.
Pe cale reflexă se obține:
excitarea nervilor somatici senzitivi este urmată, în timp, de scăderea sensibilității dureroase;
excitarea fibrelor nervoase motorii determină, prin motoneuronii fazici, o contracție rapidă a fibrelor musculare, iar prin motoneuronii tonici, o contracție lentă, exteriorizată prin creșterea tonusului;
atunci când tehnicile sunt aplicate cu ritm și intensitate scăzute, sunt urmate de contracții parțiale, producând un efect mecanic scăzut. Când ritmul și intensitatea acestora sunt crescute, se produce o contracție mai amplă dar tot cu efect mecanic scăzut. Executate ușor și ritmic, tehnicile tapotamentului stimulează proprietățile fiziologice ale mușchilor și le îmbunătățește funcționalitatea.
Vibrațiile
tehnicile executate prelungit și cu finețe sunt liniștitoare, reduc sensibilitatea pielii și a țesuturilor superficiale, producând o senzație de amorțire, încălzire și relaxare;
tehnicile mai ample și mai puternice, au ca efect intensificarea circulației locale profunde, care se exteriorizează prin hiperemie cutanată;
vibrațiile mecanice, executate în ritm rapid și cu amplitudine crescută, au un efect dublu, împiedicând depozitarea adipocitelor și mobilizându-le din straturile adipoase subcutanate.
I.3. Bazele teoretice ale masajului efectuat cu diferite aparate
I.3.1. Fundamentare științifică
Masajul instrumental constă într-un sistem de procedee, cu acțiune mecanică și / sau reflexă dozată, aplicate asupra corpului cu ajutorul unor aparate speciale construite în acest scop, având ca rezultat refacerea și menținerea capacității de muncă și sănătății omului ( Аленкин, Б. Ф., Рудаков, A. A., 1998).
Masajul instrumental exercită pe lângă acțiunile mecanice și acțiuni reflexe asupra regiunilor corpului și organelor situate la distanță de locul unde se aplică. Alegerea corectă a aparatelor determină efectul relaxator sau stimulativ asupra sistemului nervos, provocând astfel o serie de modificări în funcționalitatea diferitelor organe și sisteme ale organismului omenesc.
Marea majoritate a aparatelor de masaj funcționează pe principiul vibrațiilor, care constau din mișcări oscilatorii ritmice și din presiuni intermitente. Aceste mișcări realizează deplasări mici ale pielii, țesuturilor și presiuni ondulatorii foarte variate. Mișcările oscilatorii se caracterizează prin următorii indici chinetici și dinamici:
amplitudinea mișcării – mărimea deplasării pielii și țesuturilor de la poziția inițială;
frecvența mișcării – numărul de deplasări de la poziția inițială într-o unitate de timp.
Aparatele de masaj care funcționează pe principiul vibrațiilor sunt de diferite dimensiuni, alegerea lor depinzând de caracteristicile și mărimea suprafeței masate. Pe suprafețele mari se folosesc vibratoare plane, cu suprafață mare; pe suprafețele proeminente se folosesc vibratoare concave; în depresiunile corpului se folosesc vibratoare cu bilă; pe suprafețele cu pilozitate se folosesc vibratoare cu țepi de cauciuc. Pentru obținerea unui efect stimulativ puternic, se folosesc vibratoare dure, din masă plastică, iar pentru suprafețele moi, se folosesc cele din cauciuc, sau din material spongios.
Masajul vibrator poate fi aplicat abordând o modalitate de acționare labilă sau stabilă. În primul caz, vibratorul se deplasează pe suprafața aleasă, prin mișcările lente, circulante, efectuând netezire și fricțiune, țesuturile fiind uniform presate. În cel de al doilea caz, vibratorul se fixează pe o anumită suprafață, cu subcomponenta ajutătoare orientată spre locul în care se urmărește obținerea efectului, acțiunea acestuia fiind statică o anumită perioadă de timp.
În practica medicală se folosesc vibrații de la 10 până la 200 Hz și cu o amplitudine de la 0,1 până la 3 mm (Васичкин, В., 1999).
Durata aplicării masajului depinde de caracterul efectuării, de locul de acțiune, de starea generală a bolnavului și de reacția organismului. La începutul tratamentului, timpul de acțiune este de 8-10 minute, pentru ca ulterior să poată fi crescut până la 15 minute.
Folosirea, o anumită perioadă de timp, a vibrației, cu aceeași frecvență și intensitate, determină în final acomodarea corpului bolnavului, dar prelungirea procedurii mai mult de 20 minute, duce la plictisirea pacientului.
De obicei, masajul se începe cu vibrații ușoare, care pot fi crescute în intensitate, cu ajutorul regulatorului.
În timpul masajului, subcomponentele ajutătoare trebuie să se deplaseze încet, pentru a crește eficacitatea procedurii. Atunci când subcomponenta ajutătoare este bine lipită de corp, efectul vibrației este mai mic. Acțiunea vibrației asupra țesuturilor crește, odată cu creșterea unghiului între subcomponenta ajutătoare și suprafața masată.
Vibromasajul nu trebuie să determine senzații dureroase.
Asupra regiunilor cu sensibilitate crescută se acționează începând masajul din regiunile învecinate și apropiindu-se treptat de regiunea interesată, folosind subcomponentele ajutătoare moi. Durata de aplicare a vibromasajului scade sau crește, direct proporțional cu intensitatea mai mare sau mai mică folosită.
La nivelul regiunii masate, datorită frecării diferitelor tipuri de materiale din care sunt confecționate subcomponentele ajutătoare, se produc o serie de efecte mecanice, termice, uneori electrice.
În funcție de modul în care sunt folosite, aparatele pentru masaj pot fi împărțite în 2 grupe:
aparate de masaj ușoare, care pot fi folosite în viața de toate zilele (în terapie, sport, cosmetică, la domiciliu, în cabinete etc.);
aparate de masaj fixe sau portabile, greu de folosit în viață de zi cu zi, deoarece sunt masive, necesită reglări complicate sau prezenta unei persoane pentru manevrarea aparatului, sunt costisitoare, se recomandă folosirea lor, în scop terapeutic, cosmetic sau în activitatea sportivă, în cabinete specializate.
Aparatele de masaj din prima grupă sunt foarte căutate și bine apreciate de populație datorită proprietăților lor, dar și datorită aspectului estetic, prețului accesibil, posibilităților de exploatare și confortului pe care îl asigură beneficiarilor.
Cel mai frecvent folosite sunt aparatele de masaj multifuncționale (cu benzi cu acționare din poziție verticală, aparate pentru automasaj).
Aparatele au avantajul că oferă posibilități de reglare a parametrilor frecvenței și amplitudinii oscilațiilor, a lungimii centurii pentru masaj, a înălțimii de fixare a capului vibrator. Este de dorit ca, aparatul să fie livrat cu o trusă conținând centuri pentru masaj de diferite lățimi și texturi, care să permită influențarea diferită a zonelor reflexogene și a punctelor activ-biologice.
Dintre aparatele de masaj cu acționare manuală, mai folosite sunt cele care permit reglarea parametrilor de funcționare și sunt prevăzute cu o gamă largă de subcomponente ajutătoare, permițând efectuarea atât a unui masaj general, cât și a celui punctiform, precum și cele cu ajutorul cărora se obțin efecte combinate (vibrație și căldură).
Aparatele de masaj din grupa a două au o construcție și funcționare mai specializate, care asigură confortul maxim din punct de vedere ergonomic, atât pentru cel ce le manevrează, cât și pentru beneficiar. Ele se folosesc, mai ales, pentru a diminua volumul de muncă manuală a maseurului, pentru a ușura aplicarea masajului în locuri inaccesibile mâinii, sau pentru a obține efecte mai puternice decât cele care se pot obține prin folosirea masajului manual.
Foarte apreciate sunt fotoliile, care combină mobilă moale cu aparatele pentru masaj, permițând, în afară de aplicarea masajului la nivelul spatelui, să se acționeze asupra punctelor activ-biologice.
Aparatele de masaj din a două grupă sunt apreciate pentru complexitatea construcției și funcționării lor , care asigură obținerea unor efecte benefice asupra organismului în concordanță cu necesitățile sale și respectându-i ritmul de funcționare.
Folosirea aparatelor de masaj, permite intensificarea biosemnalelor organismului până la 100000 ori, cercetările efectuate confirmând eficiența lor.
Realitatea confirmă faptul că folosirea aparatelor de masaj, mai ales a celor electronice, nu este accesibilă tuturor, cu atât mai mult cu cât, eficiența folosirii lor este condiționată puternic de utilizarea lor corectă, conform cu instrucțiunile de folosire.
I.3.2. Efectele masajului efectuat cu diferite aparate asupra parametrilor funcționali ai organismului
Efectele masajului cu aparate asupra pielii
Sub influența masajului cu aparate, la nivelul pielii se obțin următoarele efecte:
descuamarea celulelor cornoase;
creșterea volumului de sânge în regiunea masată;
îmbunătățirea troficității pielii, ea devenind mai elastică, mai netedă și căpătând un colorit sănătos;
scăderea depozitului de grăsimi;
creșterea vitezei de circulație a sângelui venos și a limfei, ceea ce determină combaterea edemelor și a stazelor sanguine în regiunile masate și în cele din apropiere;
stimularea producerii și eliberării unor substanțe biologic active (histamina, acetilcolina), contribuind la ameliorarea activității musculare a corpului.
Efectele masajului cu aparate asupra mușchilor
Buna funcționare a mușchilor este importantă nu numai pentru a se putea realiza mișcarea tuturor segmentelor corpului, dar și pentru respirație, circulația sângelui, limfei, lichidului interstițial, reglarea temperaturii și a schimbului de substanțe.
Masajul instrumental are următoarele efecte asupra mușchilor:
îndepărtează senzațiile de durere și oboseală;
îmbunătățește e3lasticitatea musculară;
contribuie la refacerea capacității de efort;
grăbește procesul de vindecare a leziunilor chiar și atunci dacă se masează mușchii care nu participă direct la efort;
contribuie la eliminarea acidului lactic din mușchi.
Efectele masajului cu aparate asupra sângelui și limfei:
produce vasodilatație locală;
crește viteza de circulație a sângelui venos și ușurează munca mușchilor inimii;
îmbunătățește circulația sangvină;
normalizează nivelul tensiunii arteriale;
contribuie la creșterea numărului de eritrocite și trombocite în sânge.
Alte efecte ale masajului cu aparate asupra organismului (Аленкин, Б. Ф., Рудаков, A. A., 1998):
crește cantitatea și viteza curentului sangvin și limfatic în țesuturi datorită electrozilor aplicați;
efect spasmolitic local;
combate inflamațiile;
diminuarea edemului local;
– efect analgezic și anestezic local;
– contribuie la reechilibrarea energetică a organismului;
– mobilizează forțele vitale;
– combaterea efectelor stresului, diminuarea tensiunii fizice și psihice;
– refacerea și menținerea unui bun tonus psihic;
– îmbunătățirea capacității de muncă fizică și intelectuală;
– întărirea sistemului imunitar;
– efect calmant sau stimulator asupra sistemului nervos;
– îmbunătățește somnul;
– influențează pozitiv funcționalitatea organelor interne.
La baza obținerii efectelor masajului, fie el manual sau cu aparate, stau procese reflexe complexe, reglate de sistemul nervos central, care pun în acțiune mecanismele de apărare-adaptare, contribuind astfel la normalizarea funcțiilor organelor și sistemelor organismului uman.
I.3.3. Modalități și mecanisme de obținere a efectelor masajului efectuat cu aparate asupra diferiților parametri funcționali ai organismului
Masajul instrumental exercită, pe lângă acțiunile mecanice, și acțiuni reflexe asupra regiunilor corpului și a organelor situate la distanță de locul unde se aplică. Alegerea corectă a aparatelor determină efectul relaxator sau stimulativ asupra sistemului nervos, provocând astfel o serie de modificări în funcționalitatea diferitelor aparate și sisteme ale organismului omenesc.
Deoarece aparatele de masaj sunt astfel construite încât să funcționeze pe principiile de realizare a unor procedee (vibrații, tapotament) sau de realizare a unor emisii (raze infraroșii), este de la sine înțeles că efectele pe care se scontează sunt cele care se pot obține prin aplicarea procedeelor sau emisiilor respective. Modalitățile și mecanismele de obținere a acestor efecte sunt condiționate, pe de o parte, de modul în care sunt manevrate aparatele respective și pe de altă parte, de impactul pe care îl are asupra fizicului și mai ales, a psihicului subiectului, contactul cu aparatul și nu cu mâna maseurului.
Astfel, cu ajutorul aparatelor de masaj care funcționează pe principiul vibrațiilor, se pot obține o serie de efecte prin mecanismele descrise în continuare:
– tehnicile de intensitate mică executate prelungit și cu finețe sunt liniștitoare, reduc sensibilitatea pielii și a țesuturilor superficiale, producând o senzație de amorțire, încălzire și relaxare;
– tehnicile mai ample și mai puternice, au ca efect intensificarea circulației locale profunde, care se exteriorizează prin hiperemie cutanată;
– vibrațiile mecanice, executate în ritm rapid și cu amplitudine crescută, au un efect dublu, împiedicând depozitarea adipocitelor și mobilizându-le din straturile adipoase subcutanate.
Atunci când se folosesc aparatele de masaj care funcționează pe principiul tapotamentului, se obține:
mobilizarea lipidelor din adipocite, înclinând balanța metabolică în favoarea factorilor lipolitici;
creșterea afluxului de sânge spre zona masată;
exercitarea nervilor somatici senzitivi, care în timp, este urmată de scăderea sensibilității dureroase;
exercitarea fibrelor nervoase motorii, care determină, prin motoneuronii fazici, o contracție rapidă a fibrelor musculare, iar prin motoneuronii tonici, o contracție lentă, exteriorizată prin creșterea tonusului;
atunci când tehnicile sunt aplicate cu ritm și intensitate scăzute, sunt urmate de contracții parțiale, producând un efect mecanic scăzut;
când ritmul și intensitatea acestora sunt crescute, se produce o contracție mai amplă, dar tot cu efect mecanic scăzut;
executate ușor și ritmic, stimulează proprietățile fiziologice ale mușchilor și le îmbunătățește funcționalitatea.
Atunci când se folosesc aparatele de masaj care funcționează pe principiul radiațiilor infraroșii, se obține:
activarea circulației, cu încălzire tisulară și resorbția edemelor superficiale;
relaxare musculară și efect antalgic;
stimularea catabolismului și sudație, în funcție de modalitatea și tehnica de aplicare;
radiațiile infraroșii au o acțiune calorică cu atât mai profundă, cu cât lungimea de undă este mai scurtă. Ele determină unele modificări trecătoare la nivelul tegumentului, constând în vasodilatație arteriolară și capilară.
iradierea moderată cu radiații infraroșii produce vasodilatație subcapilară, accentuarea fenomenelor osmotice și creșterea debitului sanguin, accelerarea reacțiilor biochimice catabolice, generându-se astfel intensificarea metabolismului local și îmbunătățirea troficității. Este stimulată resorbția produselor celulare, sunt activate glandele sudoripare.
iradierile moderate accelerează formarea pigmentului melanic. Este stimulată regenerarea celulelor epidermice. Radiațiile infraroșii pătrund în profunzime, în spațiul lacunar, acționează asupra circulației și a sistemului nervos, activează secrețiile glandelor endocrine, intensifică metabolismul general.
Masajul vibrator poate fi aplicat abordând o modalitate de acționare dinamică sau fixă. În primul caz, vibratorul se deplasează pe suprafața aleasă prin mișcări lente, circulare, efectuând netezire și fricțiune, țesuturile fiind uniform presate. În cel de-al doilea caz, vibratorul se fixează pe o anumită suprafață, cu subcomponenta ajutătoare orientată spre locul în care se urmărește obținerea efectului, acțiunea acesteia fiind strânsă o anumită perioadă de timp.
De obicei, masajul se începe cu vibrații ușoare, care pot fi crescute în intensitate treptat, cu ajutorul regulatorului.
În timpul masajului, subcomponentele ajutătoare trebuie să se deplaseze încet, pentru a crește eficacitatea procedurii. Atunci când subcomponenta ajutătoare este bine lipită de corp, efectul vibrației este mai mic. Acțiunea vibrației asupra țesuturilor crește, odată cu creșterea unghiului între subcomponenta ajutătoare și suprafața masată.
Masajul nu trebuie să determine senzații dureroase.
Asupra regiunilor cu sensibilitate crescută se acționează începând masajul din regiunile învecinate și apropiindu-se treptat de regiunea interesată, folosind subcomponentele ajutătoare moi. Durata de aplicare a masajului scade sau crește, direct proporțional cu intensitatea, mai mare sau mai mică, folosită.
CAPITOLUL II
ELEMENTELE CONSTITUTIVE ALE CERCETĂRII
II.1. Ipotezele cercetării
Având în vedere faptul că, din ce în ce mai mult în ultima perioadă, masajul manual a început să fie înlocuit cu cel instrumental, ne-am propus să determinăm efectele concrete ale celor două forme de masaj asupra parametrilor funcționali ai organismului (oprindu-ne asupra acelora pe care am avut posibilitatea să-i măsurăm), pentru a putea decela, în final, eficiența fiecăreia și pentru a concluziona asupra oportunității folosirii uneia sau alteia în diverse situații.
Date fiind aceste aspecte, pentru cercetarea efectuată, s-a pornit de la următoarele ipoteze:
Stabilirea măsurii în care masajul manual influențează unii parametri funcționali ai organismului.
Stabilirea măsurii în care masajul efectuat cu ajutorul unor aparate influențează unii parametri funcționali ai organismului.
Stabilirea, prin comparație, a eficienței masajului manual și a celui efectuat cu unele aparate de masaj, cu raportare directă la parametri funcționali urmăriți.
II.2. Obiectivele cercetării
Scopul acestei lucrări fiind acela de a demonstra eficiența imediată și în timp a masajului manual și a celui efectuat cu ajutorul aparatelor, pentru a structura logic demersurile cercetării, mi-am propus realizarea următoarelor obiective:
Consultarea literaturii de specialitate, pentru stabilirea gradului de actualitate a temei și a nivelului la care aceasta este cercetată.
Stabilirea ipotezelor cercetării, precum și modalităților prin care vor fi verificate.
Permanenta colaborare cu medicul cardiolog, în vederea alegerii eșantionului; a examinărilor din timpul perioadei în care subiecții au beneficiat de masaj, și a introducerii rezultatelor în fișele individuale ale subiecților monitorizați pentru eficientizarea masajului.
Organizarea procesului recuperator într-o succesiune logică și etapizată, conform principiului individualizării.
Înregistrarea, în permanență, a rezultatelor obținute și interpretarea lor pentru a evidenți eficiența celor două tipuri de masaj.
Finalizarea cercetării prin redactarea unei lucrări care să ofere argumente viabile cu privire la alternative posibile pentru acțiunile de profilaxie și/sau terapie.
Stabilirea unor elemente concluzive în ceea ce privește rezultatele obținute în urma aplicării metodelor de evaluare.
II.3. Organizarea cercetării
II.3.1. Durata și etapele cercetării
În scopul unei organizări cât mai eficiente și pentru a obține rezultate cât mai reale, întreaga activitate de cercetare, pe care am desfășurat-o pe parcursul a 12 luni (aprilie 2004-martie 2005), a fost împărțită pe mai multe etape:
Etapa I (aprilie-mai 2004)
Această etapă a corespuns unei temeinice și amănunțite documentări teoretice. În acest scop, am studiat diferite surse bibliografice de specialitate, din care am extras cât mai multe cunoștințe, în vederea obținerii unei imagini de ansamblu referitoare la tema luată în studiu.
Etapa a II-a (iunie 2004)
În această perioadă am contactat și am discutat cu medici specialiști cardiologi, pentru a cunoaște și înțelege mai în profunzime cauzele, frecvența, modul de manifestare, modul de instalare, complicațiile bolilor cardiace, recidivele edemului de cauză cardiacă ce apare în insuficiența cardiacă, precum și consecințele și repercusiunile acestor aspecte ale bolilor asupra evoluției și a vieții ulterioare a individului.
Etapa a III-a (iulie 2004-ianuarie 2005)
Această etapă a cuprins activitatea propriu-zisă de cercetare. Activitatea experimentală a prezentat unele particularități, în sensul că pacienții au fost luați în observație și tratament, în perioade succesive.
Etapa a IV-a (februarie-martie 2005)
În această perioadă s-a efectuat centralizarea, prelucrarea și interpretarea datelor, în scopul verificării ipotezelor și a extragerii unor concluzii pertinente. Structurând materialul rezultat, s-a elaborat lucrare de față.
II.3.2. Locul de desfășurare și condiții de bază materială
Ședințele de masaj s-au desfășurat în cadrul Spitalului Județean Bacău, secția Cardiologie, în salonul de Terapie intensivă, la patul bolnavului.
Pe parcursul cercetării am beneficiat de dotarea salonului de Terapie intensivă (monitorul care indică date referitoare la frecvența cardiacă, frecvența respiratorie, tensiunea arterială, foarte utile în această perioadă de recuperare), tensiometru și stetoscop, aparatele pentru masaj: Hand Massager Profesional, Stimu Vit și aparatul pentru vibromasaj și iradiere de infraroșii.
II.3.3. Eșantionul de subiecți cuprinși în cercetare
Cercetarea s-a efectuat asupra unui lot de 8 de pacienți, cu diagnosticul clinic de angină pectorală stabilă de efort, hipertensiune arterială stadiul II-III, insuficiență cardiacă congestivă stadiul II-III cu edem periferic la membrele inferioare, internați în secția de Cardiologie a Spitalului Județean Bacău, în salonul de Terapie intensivă.
Criteriile de admitere în studiu au fost:
angină pectorală stabilă de efort;
hipertensiune arterială stadiul II-III;
insuficiență cardiacă congestivă stadiul II-III cu edem periferic la membrele inferioare;
absența altor boli invalidante (afecțiuni neurologice, ortopedice și/sau psihiatrice);
vârstă între 45-60 ani.
4 dintre pacienți au constituit grupa experimentală (tabel nr. 1), asupra lor acționându-se cu masaj manual, iar ceilalți 4 au constituit grupa martor (tabel nr. 2), care au beneficiat de masaj efectuat cu următoarele aparate de masaj: Hand Massager Profesional, Stimu Vit și aparatul pentru vibromasaj și iradiere de infraroșii.
Tabel nr. 1 Componența lotului experimental
Tabel nr. 2 Componența lotului experimental
Pe această cale doresc să mulțumesc domnului doctor Paul Ionescu, șeful secției Cardiologie a Spitalului Județean Bacău pentru încrederea acordată, pentru înțelegerea și răbdarea cu care m-a ajutat și coordonat, și nu în ultimul rând pentru posibilitatea pe care mi-a oferit-o de a vedea, intra în contact, înțelegere și trata, bolnavi cu boli cardiace, precum și domnului Asist. Univ. Lucian Dobreci, a cărui experiență în recuperarea pacienților cu afecțiuni cardiace – în condițiile serviciului de terapie intensivă – mi-a fost de real ajutor.
II.4. Metode de cercetare folosite
II.4.1. Metoda documentării
Documentarea este foarte importantă și indispensabilă în cercetare, fiind o activitate individuală, proprie fiecărui specialist în parte, care trebuie să cunoască atât fondul de bază al problematicii pe care o cercetează, cât și datele noi și în continuă dinamică.
Pentru documentarea necesară cercetării am apelat la materiale bibliografice din domeniul anatomiei, fiziologiei, patologiei și recuperării cardiovasculare, precum și la sursele care conțineau informații privind masajul clasic.
De menționat este faptul că documentarea s-a desfășurat pe întreaga perioadă de desfășurare a cercetării.
II.4.2. Metoda anchetei
Am folosit această metodă în scopul culegerii datelor necesare cunoașterii mai complexe a subiecților, în dinamica evoluției lor, și a decelării cauzelor care au generat afecțiunile. În cadrul acestei metode am folosit interviul anamnestic.
Prin întrebări scurte și concise, clar orientate, am obținut date referitoare la antecedentele personale, heredo-colaterale, la condițiile de muncă și stilul de viață al pacientului. Am aflat de asemenea, elemente legate de istoricul afecțiunilor, condițiile de debut și factorii ce au dus la apariția simptomelor, precum și de simptomelor subiective și obiective ce au determinat prezentarea la medic, de diagnosticul stabilit, tratamentul prescris, de evoluția bolii și percepția pacientului asupra propriei stări.
II.4.3. Metoda observației
Pe parcursul convorbirilor pe care le-am avut cu pacienții în timpul aplicării tratamentului, bolnavul fiind preocupat de relatarea senzațiilor resimțite, am observat atent aspectul tegumentelor și mucoaselor, coloritul tegumentelor, starea de edemațiere a membrelor.
În timpul tratamentului, am observat reacțiile bolnavului la tratament și mi-am adaptat, în permanență intervențiile în funcție de acestea. Am observat dacă și cum se modifică frecvența cardiacă, frecvența respiratorie, tensiunea arterială, culoarea tegumentelor (la nivelul membrelor inferioare).
Examenul clinic general mi-a dat posibilitatea urmăririi aparatului respirator (frecvența respiratorie), aparatului cardio-vascular (frecvența cardiacă, tensiunea arterială), a evoluției edemului limfatic.
II.4.4. Metode de măsurare (explorare și evaluare)
Cercetarea științifică este un demers care urmărește obiectivitatea tuturor momentelor sale, condiția obiectivării fiind măsurarea diferiților parametri ai subiecților supuși cercetării.
Măsurarea reprezintă atribuirea de valori anumitor parametri, după reguli, astfel încât relațiile numerice dintre acestea să ofere informații cât mai complete despre subiectul supus măsurării.
În activitatea experimentală, pe care am desfășurat-o, am folosit următoarele metode de explorare și evaluare:
* Examinarea subiectului în vederea aplicării masajului.
Inspecția s-a realizat prin observarea directă și atentă a pacientului, urmărind localizarea edemului, stadiul acestuia, suprafața cuprinsă de edem, precum și intensitatea edemului, repercusiunile pe care le exercită edemul asupra funcționalității aparatului cardio-vascular, asupra funcționalității membrelor inferioare afectate, precum și asupra performanțelor fizice ale pacientului. Am mai observat și aspectul, culoarea pielii, precum și consistența edemului.
– Palparea s-a realizat prin ușoare presiuni asupra membrelor edemațiate, pentru a afla consistența edemului, dacă este sau nu dureros și dacă prezintă jenă în activitatea zilnică (mers, așezat pe scaun, mișcările pe care le efectuează în pat, îmbrăcarea sau dezbrăcarea, și dacă poate să-și facă toaleta zilnică).
* Măsurarea unor parametri funcționali ai organismului.
– Măsurarea tensiunii arteriale în repaus (înainte de începerea ședinței de masaj, după masajul regiunii spatelui și după masajul membrelor inferioare, partea posterioară).
– Măsurarea frecvenței cardiace în repaus (înainte de începerea ședinței de masaj, după masajul regiunii spatelui și după masajul membrelor inferioare, partea posterioară).
– Măsurarea frecvenței respiratorie în repaus (înainte de începerea ședinței de masaj, după masajul regiunii spatelui și după masajul membrelor inferioare, partea posterioară).
Referitor la măsurarea tensiunii arteriale, a frecvenței cardiace și a frecvenței respiratorie și la necesitatea stabilirii măsurii în care formele de masaj utilizate au condus la obținerea unor reacții corespunzătoare, m-am orientat după criteriile stabilite de literatura de specialitate, astfel (Maxim, Gh., 2002):
– frecvența cardiacă maximă până la care se poate ajunge este de 70-80% din frecvența cardiacă maximă atinsă în cursul testării la efort. Această frecvență cardiacă nu trebuie să depășească 135-140 bătăi/minut și trebuie să fie inferioară cu 10 bătăi/minut frecvenței cardiace la care apăr simptomele bolilor cardiace;
frecvența cardiacă crește progresiv cu maximum 10-20 pulsații/minut față de cea bazală și nu are voie să scadă;
tensiunea arterială sistematică nu scade sau nu crește cu mai mult de 20 mmHg față de tensiunea arterială bazală;
nu apare dispnea.
II.4.5. Metoda experimentală
Experimentul este o metodă de cercetare în care cercetătorul provoacă, în mod intenționat și în condiții specifice, bine definite, fenomenul pe care dorește să-l studieze, în vederea realizării unor obiective, conștient și precis stabilite.
Dintre formele de experiment prezentate în literatura de specialitate, am folosit experimentul de verificare (de confirmare), pe parcursul căruia activitățile au fost astfel selectate, structurate, organizate și dirijate încât, în final, să existe posibilitatea verificării măsurii în care se confirmă ipotezele stabilite inițial.
II.4.6. Metoda înregistrării, prelucrării și reprezentării grafice a datelor
Datele obținute în urma aplicării testărilor au fost întabelate și înregistrate, în vederea centralizării, prelucrării și comparării lor ulterioare (Anexe).
Am folosit, de asemenea, înregistrarea pe peliculă fotografică a unor aspecte de pe parcursul activității experimentale, în scopul asigurării unui suport intuitiv pentru prezentarea tipurilor de masaj folosite.
Prezentarea rezultatelor a fost însoțită de reprezentare grafică, în scopul facilitării înțelegerii și evidențierii mai clare a diferențelor dintre rezultatele obținute de pacienții din grupa experimentală și cei din grupa martor.
II.5. Desfășurarea experimentului propriu-zis
Pacienților din ambele loturi li s-a aplicat masaj la nivelul regiunii spatelui și a membrelor inferioare, din următoarele considerente:
– Regiunea spatelui este o regiune cu suprafață mare, la nivelul său găsindu-se metamerele reflexogene în corespondență cu funcționalitatea cordului. De asemenea, prin captarea stimulilor, realizați prin aplicarea masajului, de către rădăcinile nervilor spinali, efectele se transmit la distanță, spre toate regiunile organismului.
– Nu s-a aplicat masaj la nivelul părții anterioare a trunchiului, pentru a nu influența direct și brusc cordul și funcționalitatea acestuia.
– Masajul membrelor inferioare s-a efectuat în scopul facilitării circulației de retur și a drenării edemelor, acolo unde au fost prezente.
Pornind de la schema clasică de aplicare a masajului, descrisă în continuare, pentru fiecare pacient, intervențiile s-au adaptat corespunzător, în funcție de afecțiune (Anexa nr. 1).
Pacienților din grupa experimentală li s-a aplicat masaj manual, după cum urmează:
Masajul regiunii spatelui.
Spatele este o regiune întinsă, aproape plană și netedă, cu excepția reliefului coloanei vertebrale și a omoplaților. Pielea care acoperă această regiune este mai groasă, mai puțin sensibilă, țesutul conjunctiv și grăsos este puțin abundent, musculatura este mai lățită și dispusă în mai multe straturi, iar circulația sângelui este mai redusă și divers orientată.
Poziția pacientului a fost selectată în funcție de afecțiune.
Masajul a început cu efleuraj (foto nr. 1), printr-o serie de alunecări lungi și lente, de jos în sus, din regiunea sacrală spre ceafă, trecând peste toată suprafața lombară și dorsală. La început, ambele palme, cu degetele întinse, s-au îndreptat în sus, în lungul coloanei vertebrale, paralel cu aceasta, pentru ca treptat să ia o direcție ușor oblică, pentru a acoperi toată suprafața. S-a lucrat simultan, apoi alternativ. Apoi, au urmat alunecări medii, executate oblic spre în sus și lateral, pe flancuri, coaste, omoplați și umeri, simultane și alternative. Alunecările au fost liniare, ondulate / în zig-zag și s-au executat simple sau asociate cu presiuni și vibrații.
Foto nr. 1 Foto nr. 2
Fricțiunea s-au executat, la început cu toată palma și cu degetele întinse, pentru a acoperi o suprafață cât mai mare. Pentru a adapta procedeul la forma și relieful regiunii, la consistența pielii și țesuturilor, precum și pentru a realiza progresia în intensitate, s-au folosit și tehnicile de fricțiune executate cu rădăcina mâinii (foto nr. 2), cu pumnul (cu fața palmară sau cubitală) (foto nr. 3), cu marginea cubitală a mâinii (în jurul omoplaților), cu fața palmară a degetelor (în sens circular pe musculatura paravertebrală și în sens liniar în spațiile intertcostale) (foto nr. 4).
Foto nr. 3 Foto nr. 4
Frământatul (foto nr. 5), s-a aplicat folosind toate tehnicile („în val”, „în cută”), în funcție de elasticitatea pielii și de masele musculare existente. De la baza gâtului spre umeri s-a aplicat frământat asociat cu fricțiune.
Foto nr. 5
Tapotamentul, s-a aplicat folosind toate tehnicile sale, adaptate în funcție de sensibilitatea subiectului:
– tocat cu partea cubito-palmară a mâinilor, mai ales pe mușchii lungi ai spatelui, în sens longitudinal (foto nr. 6);
– bătătorit cu pumnul semiînchis ;
– bătătorit cu palmele în căuș (foto nr. 7);
– plescăit cu fața palmară sau dorsală a mâinii și degetelor;
– percutat cu vârfurile degetelor căzând perpendicular pe suprafața pielii.
Foto nr. 6 Foto nr. 7
Vibrațiile s-au asociat cu presiunile (foto nr. 8), pe părțile dorsale și flancuri, pentru a ajuta mișcările respiratorii, aplicându-se pe momentul expirației.
Foto nr. 8
Masajul regiunii spatelui s-a încheiat cu efleurajul de încheiere, care s-a executat scăzând treptat frecvența și intensitatea alunecărilor.
Masajul spatelui a durat aproximativ 30 de minute.
Masajul membrelor inferioare pe partea posterioară
Poziția pacientului a fost selectată în funcție de afecțiune.
Am început mai întâi cu gamba, apoi continuând cu coapsa pentru facilitarea circulației de retur.
Masajul gambei pe partea posterioară
S-a executat cu genunchiul ușor flectat și cu piciorul în ușoară flexie plantară, pentru a permite relaxării mușchilor. Gamba s-a menținut în această poziție cu glezna pe un sul.
Efleurajul a început prin alunecări lungi (foto nr. 9), care au pornit de la călcâi și au depășit în sus articulația genunchiului, alternându-se mișcările; s-a continuat cu alunecări scurte, adaptând tehnica și intensitatea în funcție de specificul regiunii (în jurul maleolelor – mișcări circulare, pe partea cărnoasă a gambei – mișcări mai puternice).
Foto nr. 9
S-au executat și tehnicile de fricțiune cu rădăcina mâinii, cu pumnul (cu fața palmară sau cubitală), cu marginea cubitală a mâinii, cu fața palmară a degetelor, cu nodozitățile degetelor.
Frământatul s-a executat în cerc, șerpuit sau în cută (foto nr. 10, 11).
Foto nr. 10 Foto nr. 11
S-au mai folosit și presiunile alunecate (foto nr. 12).
Foto nr. 12
Vibrațiile s-au executat cu fața palmară.
La fiecare gamba masajul se executa câte 10 minute.
Masajul coapsei pe partea posterioară
Efleurajul a început folosindu-se ambele mâni aplicate în cerc în jurul segmentului. S-au folosit alunecări lungi și lente; s-au folosit tehnicile de execuție cu palmele (foto nr. 13), cu rădăcina mâinii, cu partea cubitală, cu pumnul închis, cu nodozitățile degetelor, sau tehnica „în pieptene”.
Foto nr. 13
S-au executat și tehnicile de fricțiune cu rădăcina mâinii, cu pumnul (cu fața palmară sau cubitală), cu marginea cubitală a mâinii, cu fața palmară a degetelor, cu nodozitățile degetelor.
Frământatul se aplica în brățară (circular și șerpuit) (foto nr. 14, 15).
Foto nr. 14 Foto nr. 15
S-au mai folosit și presiunile alunecate (foto nr. 16).
Foto nr. 16
Vibrațiile s-au executat cu fața palmară.
La fiecare coapsă masajul dura câte 10 minute.
Pacienților din grupa martor li s-a aplicat masaj instrumental.
Pentru masajul instrumental am folosit următoarele aparate:
Aparatul pentru masaj Hand Massager, care funcționează pe principiul vibrațiilor (foto 17, 18, 19).
Foto nr. 17
Foto nr. 18 Foto nr. 19
Aparatul pentru masaj Stimu Vit, care funcționează pe principiul tapotamentului (foto nr. 20, 21, 22).
Foto nr. 20
Foto nr. 21 Foto nr. 22
Aparatul pentru vibromasaj și iradiere de infraroșii, care funcționează pe principiul vibrațiilor și iradierii de infraroșii (foto nr. 23, 24, 25).
Foto nr. 23
Foto nr. 24 Foto nr. 25
Masajul instrumental pe regiunea spatelui a durat 25 minute, pe fiecare gambă câte 8 minute, și pe fiecare coapsă câte 8 minute.
Aparatele au fost folosite în următoarea ordine:
– în prima și a patra zi am folosit aparatul pentru masaj Hand Massager;
– în a doua și a cincea zi – aparatul pentru masaj Stimu Vit;
– în a treia și a șasea zi – aparatul pentru vibromasaj și iradiere de infraroșii.
Aparatele de masaj au fost folosite în această ordine deoarece:
– în primele 2-3 zile, pacienții aproape că nu suportă atingerea, de orice intensitate și de aceea, mai întâi am folosit aparatul care funcționa pe principiul vibrațiilor, vibrațiile fiind liniștitoare, reducând sensibilitatea pielii și a țesuturilor superficiale, producând relaxare;
– apoi am folosit aparatul care funcționează pe principiul tapotamentului, deoarece crește afluxul de sânge spre zona masată, exercită nervii somatici senzitivi care, în timp, scade sensibilitatea durerii, contractă fibrele musculare;
– ultimul aparat l-am folosit pentru vibromasaj și iradiere de infraroșii, deoarece iradierea de infraroșii produce o vasodilatație foarte puternică și elimină edemele.
Ședințele de masaj sau efectuat în fiecare zi, cu două ore înainte ca pacientul să ia medicația recomandată de medic.
CAPITOLUL III
PREZENTAREA ȘI INTERPRETAREA REZULTATELOR
Prezentarea rezultatelor va fi abordată analizând comparativ rezultatele obținute de cuplurile de pacienți experimental-martor.
Cuplul de subiecți F.N. (lotul experimental) și C.V. (lotul martor)
În ceea ce privește semnele și simptomele descoperite la examinarea efectuată în vederea aplicării masajului, evoluția subiectului din lotul experimental a fost următoarea:
durerea precordială a dispărut în prima zi
cefaleea a dispărut în ziua a 2-a
amețelile și tulburările senzoriale au dispărut în urma dispariției cefaleei
contracturile de la nivelul umerilor la primul pacient au dispărut în ziua a 2-a
tulburările vasculare, pielea umedă au dispărut în ziua a 4-a la primul pacient
Subiectul din grupa martor a evoluat astfel:
durerea precordială a dispărut în ziua a 2-a, dar în ziua a 3-a mai simțea jenă
cefaleea a dispărut în ziua a 3-a
amețelile și tulburările senzoriale au dispărut în urma dispariției cefaleei
contracturile de la nivelul umerilor la primul pacient au dispărut în ziua a 3-a
tulburările vasculare, pielea umedă au dispărut în ziua a 6-a.
După cum se observă din graficele nr. 1, 2 și 3, la pacientul F. N., în urma aplicării ședințelor de masaj manual, tensiunea arterială, frecvența cardiacă și cea respiratorii au scăzut mai mult decât la pacientul C. V., care a beneficiat de masaj instrumental.
Tensiunea arterială sistolică a scăzut la pacientul F.N. cu 30 mmHg., pe când la subiectul C.V. a scăzut doar cu 10 mmHg., pe când tensiunea arterială distolică a scăzut la ambii pacienți cu 10 mmHg. (grafic nr. 1).
Frecvența cardiacă a scăzut cu 20 pulsații/minut la pacientul F.N., iar la pacientul C. V. cu 7 pulsații/minut (grafic nr. 2).
Frecvența respiratorie a scăzut cu 7 respirații/minut la pacientul F.N., iar la pacientul C. V. cu 2 respirații/minut (grafic nr. 3).
Graficul nr. 1. Evoluția valorilor tensiunii arteriale la pacienții
F. N. și C. V.
Graficul nr. 2. Evoluția valorilor frecvenței cardiace la pacienții
F. N. și C. V.
Graficul nr. 3. Evoluția valorilor frecvenței respiratorii la pacienții
F. N. și C. V.
Cuplul de subiecți C.C. (lotul experimental) și V.I. (lotul martor)
La pacientul din lotul experimental, C.C., durerea precordială și presiunea retrosternală au dispărut în ziua a 2-a, iar la pacientul V.I. din lotul martor durerea a dispărut în ziua a 2-a, dar în ziua a 3-a mai simțea jenă.
Contracturile de la nivelul umerilor la primul pacient au dispărut în ziua a 2-a, iar la al doilea pacient în ziua a 3-a.
După cum se observă din graficul nr. 4., la pacientul C.C., în urma aplicării ședințelor de masaj manual, tensiunea arterială sistolică a scăzut cu 30 mmHg., iar cea diastolică cu 20 mmHg., pe când la pacientul V. I. a fost influențată doar tensiunea arterială sistolică, cea diastolică rămânând neschimbată.
Din graficele nr. 5 și 6 reiese faptul că la subiectul care a beneficiat de masaj manual valorile frecvenței cardiace și cele ale frecvenței respiratorii au fost influențate mai mult (în sensul scăderii lor) decât în cazul subiectului care a beneficiat de masaj instrumental.
Graficul nr. 4. Evoluția valorilor tensiunii arteriale la pacienții C. C. și V. I.
Graficul nr. 5. Evoluția valorilor frecvenței cardiace la pacienții
C. C. și V. I.
Graficul nr. 6. Evoluția valorilor frecvenței respiratorii la pacienții
C. C. și V. I.
Cuplul de subiecți P.I. (lotul experimental) și S.C. (lotul martor)
La pacientul din lotul experimental, P.I., durerea precordială și presiunea retrosternală a dispărut în ziua a 2-a, iar la pacientul Ș.C. din lotul martor durerea a dispărut în ziua a 2-a, dar în ziua a 3-a mai simțea jenă.
Dispneea a dispărut în urma dispariției durerii precordiale.
Tusea, la primul pacient a dispărut în ziua a 2-a, iar la al doilea în a 3-a.
Tulburările vasculare au dispărut în ziua a 4-a la primul pacient, iar la al doilea pacient au dispărut în ziua a 6-a.
Edemul de la nivelul membrelor inferioare la primul pacient a dispărut complet în ziua a 5-a, iar la cel de-al doilea în ziua a 6-a nu era eliminat complet. Senzațiile de greutate în picioare au dispărut o dată cu eliminarea edemului.
După cum se observă din graficul nr. 7., la pacientul P.I., în urma aplicării ședințelor de masaj, tensiunea arterială a scăzut mai mult, pe când la pacientul Ș.C., valorile acesteia au rămas nemodificate.
După cum se observă din graficul nr. 8., la pacientul P.I., în urma aplicării ședințelor de masaj, frecvența cardiacă a scăzut cu 10 pulsații/minut, iar la pacientul Ș.C. cu 4 pulsații/minut.
După cum se observă din graficul nr. 9., la pacientul P.I., în urma aplicării ședințelor de masaj, frecvența respiratorie a scăzut cu 5 respirații/minut, iar la pacientul Ș.C. cu 3 respirații/minut.
Graficul nr. 7. Evoluția valorilor tensiunii arteriale la pacienții P. I. și Ș. C.
Graficul nr. 8. Evoluția valorilor frecvenței cardiace la pacienții
P. I. și Ș. C.
Graficul nr. 9. Evoluția valorilor frecvenței respiratorii la pacienții
P. I. și Ș. C.
CONCLUZII
Ca urmare a cercetării desfășurate și a analizei rezultatelor obținute în urma desfășurării experimentului am ajuns la următoarele concluzii:
Masajul manual și cel efectuat cu ajutorul aparatelor influențează tensiunea arterială, frecvența cardiacă și frecvența respiratorie.
Masajul manual influențează mai puternic tensiunea arterială, frecvența cardiacă și frecvența respiratorie decât masajul instrumental, astfel:
Cu ajutorul masajului manual relaxator tensiunea arterială sistolică scade în medie cu 36,7 mmHg., iar cea diastolică cu 20 mmHg.
Cu ajutorul masajului instrumental relaxator tensiunea arterială sistolică scade în medie cu 6,7 mmHg., iar cea diastolică cu 3,3 mmHg.;
Cu ajutorul masajului manual relaxator frecvența cardiacă scade în medie cu 10-20 pulsații/minut;
Cu ajutorul masajului instrumental relaxator frecvența cardiacă scade în medie cu 4-7 pulsații/minut;
Cu ajutorul masajului manual relaxator frecvența respiratorie scade în medie cu 5-10 respirații/minut;
Cu ajutorul masajului instrumental relaxator frecvența respiratorie scade în medie cu 2-3 respirații/minut.
Masajul manual relaxator contribuie mai eficient la îndepărtarea semnelor și simptomelor asociate afecțiunii, decât cel instrumental.
Masajul manual este mai eficient în influențarea unor parametri funcționali ai organismului (tensiune arterială, frecvență cardiacă și respiratorie) decât masajul efectuat cu ajutorul aparatelor de masaj.
BIBLIOGRAFIE
Adrese internet:
http://www.massagethai.cjb.net/;
http://www.academiedemassage.com;
http://www.amtamassage.org/;
http://www.massageresource.com/;
http://www.lightlink.com/massage/;
http://www.massagenetwork.com/;
http://www.cosm.org/historyofmassage.htm;
http://www.semassage.com/;
http://www.yoga.com/raw/massage/info/aboutmassage.htm;
Аленкин, Б. Ф., Рудаков, А. А., Массаж, баня и здоровье, Свердловск Средне-Уральское книжное издательство, 1988
Borundel, C., Manual de medicină internă pentru cadre medii, București, Editura ALL, f. a.
Colecția revistei „Cahiers de kinésithérapie”, (1994-2004) Revué d´enseignement post-scolaire et documentation technique, Paris, Maloine S.A. éditeur
Colecția revistei „Kinésithérapie actualité”, (1994-2004) Revué éditeé par la Société de presse et d'édition de la Kinésithérapie, S.A.R.L., Paris
Colecția revistei „Kinésithérapie Scientifique”, (1994-2004) Revué éditeé par la Fédération française des masseurs kinésithérapeutes rééducateurs, Paris
Drăgan, I. și Petrescu, O., Masaj-automasaj, Editis, București, 1993
Gouarne, R., Cahiers de kinésithérapie, Masson editeur, Paris, 1980
Hartmann, Ch., Masaj, presopunctură, reflexoterapie, Editura Alex- Alex, București, 2001
Hollis, M., Massage for Therapists, Blackwell Science LTD, London, 1998
Ionescu, A., Automasajul, Editura UCFS, București, 1966
Ionescu, A., Masajul (procedee tehnice, metode, efecte, aplicații în sport), Editura All, București, 1992
Manual de medicină internă pentru școlile de asistente medicale, Editura Medicală, București, 1960
Maxim, G., Fiziologie I, Note de curs, Universitatea Bacău, 2002
Maxim, G., Fiziologie II, Note de curs, Universitatea Bacău, 2002
Mârza, D. și Mârț, C., Masaj clasic, Note de curs, Universitatea Bacău, 2002
Mârza, D., Masajul terapeutic, Editura Plumb, Bacău, 2002
Mârza, D., Reflexologia în kinetoterapie, Editura Symbol, Bacău, 1998
Mârza, D., Ameliorarea actului recuperator kinetoterapeutic prin implicarea factorilor de personalitate și respectarea legităților psihologice ale relației terapeut-pacient, Iași, Editura Tehnipress, 2005
Samuel, J., Le massage-în Encyclopedie Medico-Chirurgicale, vol I, nr 5/1974, Paris
Sinha, A. G., Principles and Practicies of Therapuetic Massage, Jaypee brothers, Medical Publishers LTD, New Delhi,2001
Шейдин, А. И., Аппаратный массаж, Минск „Палымя”, 1988
Voiculescu, I. C. și Petricu, I. C., Anatomia și fiziologia omului, Editura Medicală, București, 1971
Васичкин, В. И., Справочник по массажу, Ленинград, „Медицина” Ленинградское отделение, 1990
Васичкин, В., Все о массаже, Москва „АСТ-ПРЕСС”, 1999
Werner, R. și Benjamin, B. E., A Massage Therapist´s to Patology, Williams&Wilkins, Baltimore, 1998
ANEXE
ANEXA 1
FIȘELE INDIVIDUALE ALE SUBIECȚILOR DIN GRUPA EXPERIMENTALĂ
Fișa individuală nr. 1
Date generale despre pacient:
Date personale: Nume: F. N.
Vârstă: 51 ani
Profesie: economist
Talie: 180 cm
Greutate: 90 kg
Diagnostic clinic: HTA st. II-III
Data internării: 22.10.04
Perioada aplicării tratamentului: 25.10.04-29.10.04
Anamneza. După o zi grea de serviciu, pacientul mergea acasă. El locuiește la bloc, la etajul IV. Când a ajuns în fața ușii a simțit o durere puternică în regiunea pieptului. Soția a chemat ambulanța și pacientul a fost transportat de urgență la spital. Pacientul este fumător de 20 ani și este sedentar.
Simptomatologie: amețeli, cefalee, tulburări senzoriale, dureri precordiale.
În prima zi de tratament tensiunea arterială, frecvența cardiacă și frecvența respiratorie aveau următoarele valori:
TA = 200/120 mmHg.
FC = 95 pulsații/minut
FR = 25 respirații/minut
Rezultatele metodelor de explorare și evaluare folosite
Examinarea subiectului în vederea aplicării masajului
Măsurarea tensiunii arteriale
3. Măsurarea frecvenței cardiace
4. Măsurarea frecvenței respiratorii
Diagnostic funcțional:
autonomie funcțională limitată
toleranță scăzută la efort
Obiective:
scăderea tensiunii arteriale;
scăderea frecvenței cardiace;
scăderea frecvenței respiratorii;
relaxare generală;
îmbunătățirea circulației de retur.
Tratament:
Observații.
Ședințele de masaj s-au efectuat doar în perioada spitalizării, la indicația medicului cardiolog. Masajul s-a aplicat în fiecare zi, după-amiază (ora 17.00), cu 2 ore înainte de medicație. Poziția pacientului era decubit ventral. În timpul masajului, cât și la sfârșitul ședinței de masaj atitudinea pacientului a fost bună, bolnavul simțindu-se relaxat, iar reacția organismului său corespunzătoare.
Fișa individuală nr. 2
I. Date generale despre pacient
Date personale: Nume: C. C.
Vârstă: 58 ani
Profesie: profesor de educație fizică
Talie: 176 cm
Greutate: 78 kg
Diagnostic clinic: CID
Data internării: 18.11.04
Perioada aplicării tratamentului: 22.11.04-26.11.04
Anamneza. Într-o seară a mers cu soția la teatru, la ieșire a simțit o durere puternică în piept, a chemat ambulanța și a fost dus la spital. Pacientul nu este fumător, nici sedentar.
Simptomatologie: durere cu caracter constrictiv „ca o gheară” în regiunea precordială, ce iradia în umărul și membrul superior stâng, presiune toracică localizată retrosternal.
În prima zi de tratament tensiunea arterială, frecvența cardiacă și frecvența respiratorie aveau următoarele valori:
TA = 150/100 mmHg
FC = 75 pulsații/minut
FR = 22 respirații/minut
II. Rezultatele metodelor de explorare și evaluare folosite
1. Examinarea subiectului în vederea aplicării masajului
Măsurarea tensiunii arteriale
3. Măsurarea frecvenței cardiace
4. Măsurarea frecvenței respiratorii
Diagnostic funcțional:
– autonomie funcțională limitată
– toleranță scăzută la efort
Obiective:
relaxarea contracturilor;
creșterea capacității de efort;
normalizarea ritmului cardiac;
eliminarea durerii.
Tratament:
Observații:
Ședințele de masaj s-au efectuat doar în perioada spitalizării, la indicația medicului cardiolog. Masajul s-a aplicat în fiecare zi, după-amiază (ora 17.00), cu 2 ore înainte de medicație. Poziția pacientului era decubit ventral. În timpul masajului, cât și la sfârșitul ședinței de masaj atitudinea pacientului a fost bună, bolnavul simțindu-se relaxat, iar reacția lui a fost corespunzătoare.
Fișa individuală nr. 3
Date generale despre pacient:
1. Date personale: Nume: P. I.
Vârstă: 56 ani
Profesie: pensionar
Talie: 175 cm
Greutate: 77 kg
2. Diagnostic clinic: ICC, HTA st. III, CID
3. Data internării: 13.01.05
4. Perioada aplicării tratamentului: 17.01.05-21.01.05
5. Anamneza. Într-o sâmbătă soția l-a trimis la piață, să facă cumpărături. Când se întorcea, cu 2 sacoșe mari, a început să se sufoce și a simțit o durere puternică în piept. Pacientul a fost transportat de urgență la spital. El este fumător de 9 ani și este sedentar.
6. Simptomatologie: dispnee, tuse, dureri precordiale violente, tahicardie, cianoză.
În prima zi de tratament tensiunea arterială, frecvența cardiacă și frecvența respiratorie aveau următoarele valori:
TA = 180/110 mmHg
FC = 95 pulsații/minut
FR = 27 respirații/minut
II. Rezultatele metodelor de explorare și evaluare folosite
1. Examinarea subiectului în vederea aplicării masajului
2. Măsurarea tensiunii arteriale
3. Măsurarea frecvenței cardiace
4. Măsurarea frecvenței respiratorii
Diagnostic funcțional:
– autonomie funcțională limitată
– toleranță scăzută la efort
Obiective:
– scăderea frecvenței cardiace;
– scăderea frecvenței respiratorii;
– eliminarea edemului;
– îmbunătățirea circulației venoase.
Tratament:
VI. Observații:
Ședințele de masaj s-au efectuat doar în perioada spitalizării, la indicația medicului cardiolog. Masajul s-a aplicat în fiecare zi, după-amiază (ora 17.00), cu 2 ore înainte de medicație. Poziția pacientului era decubit lateral dreapta. În timpul masajului cât și la sfârșitul ședinței de masaj atitudinea pacientului a fost bună, bolnavul simțindu-se relaxat, iar reacția lui era corespunzătoare.
ANEXA 2
FIȘELE INDIVIDUALE ALE SUBIECȚILOR DIN GRUPA
MARTOR
Fișa individuală nr. 1
Date generale despre pacient:
1. Date personale: Nume: C. V.
Vârstă: 45 ani
Profesie: pensionar
Talie: 176 cm
Greutate: 80 kg
2. Diagnostic clinic: HTA st. II-III, CID
3. Data internării: 5.11.04
4. Perioada aplicării tratamentului: 8.11.04-12.11.04
5. Anamneza. Într-un week-end pacientul a mers la un prieten în vizită, acolo a consumat alcool și a fumat mai mult decât de obicei. Înainte de a merge acasă, el a simțit o durere precordială puternică. Prietenul a chemat ambulanța.
Simptomatologie: : amețeli, cefalee, tulburări senzoriale, dureri precordiale.
În prima zi de tratament tensiunea arterială, frecvența cardiacă și frecvența respiratorie aveau următoarele valori:
TA = 180/120 mmHg
FC = 93 pulsații/minut
FR = 25 respirații/minut
II. Rezultatele metodelor de explorare și evaluare folosite
Examinarea subiectului în vederea aplicării masajului
Măsurarea tensiunii arteriale
3. Măsurarea frecvenței cardiace
4. Măsurarea frecvenței respiratorii
III. Diagnostic funcțional:
– autonomie funcțională limitată
– toleranță scăzută la efort
Obiective:
– scăderea tensiunii arteriale;
– scăderea frecvenței cardiace;
– relaxare generală;
– îmbunătățirea circulației de retur.
Tratament:
VI. Observații:
Ședințele de masaj s-au efectuat doar în perioada spitalizării, la indicația medicului cardiolog. Masajul s-a aplicat în fiecare zi, după-amiază (ora 17.00), cu 2 ore înainte de medicație. Poziția pacientului era decubit ventral. Pacientul nu se simțea foarte bine din cauză că se executa unul și același procedeu, se plictisea.
Fișa individuală nr. 2
Date generale despre pacient:
Date personale: Nume: V. I.
Vârstă: 56 ani
Profesie: pensionar
Talie: 178 cm
Greutate: 82 kg
Diagnostic clinic: CID
Data internării: 2.12.04
Perioada aplicării tratamentului: 6.12.04-10.12.04
Anamneza. Într-o zi pacientul a mers la plimbare cu nepoțelul, după două ore a simțit o durere violentă precordială, ce iradia în membrul superior stâng. A fost fumător.
Simptomatologie: durere cu caracter constrictiv „ca o gheară” în regiunea precordială, ce iradia în umărul și membrul superior stâng, presiune toracică localizată retrosternal.
În prima zi de tratament tensiunea arterială, frecvența cardiacă, frecvența respiratorie aveau următoarele valori:
TA = 180/100 mmHg
FC = 90 pulsații/minut
FR = 24 respirații/minut
Rezultatele metodelor de explorare și evaluare folosite
1. Examinarea subiectului în vederea aplicării masajului
Măsurarea tensiunii arteriale
3. Măsurarea frecvenței cardiace
4. Măsurarea frecvenței respiratorii
Diagnostic funcțional:
– autonomie funcțională limitată
– toleranță scăzută la efort
Obiective:
– scăderea frecvenței cardiace;
– relaxare generală;
– creșterea capacității de efort.
Tratament:
VI. Observații:
Ședințele de masaj s-au efectuat doar în perioada spitalizării, la indicația medicului cardiolog. Masajul s-a aplicat în fiecare zi, după-amiază (ora 17.00), cu 2 ore înainte de medicație. Poziția pacientului era decubit ventral. Pacientul nu se simțea foarte bine din cauză că se executa unul și același procedeu, se plictisea.
Fișa individuală nr. 3
I. Date generale despre pacient:
Date personale: Nume: Ș. C.
Vârstă: 55 ani
Profesie: pensionar
Talie: 182 cm
Greutate: 82 kg
Diagnostic clinic: ICC, NYHA, Angor spontan
Data internării: 20.01.05
Perioada aplicării tratamentului: 24.01.05-28.01.05
Anamneza. Într-o după-amiază pacientul se grăbea la poștă, după 10 minute de mers rapid a început să se sufoce și a simțit o durere în piept. Pacientul este fumător de 12 ani, consumă alcool și este sedentar.
6. Simptomatologie: dispnee, tuse, dureri precordiale violente, tahicardie, cianoză.
În prima zi de tratament tensiunea arterială, frecvența cardiacă și frecvența respiratorie aveau următoarele valori:
TA = 110/80 mmHg
FC = 98 pulsații/minut
FR = 26 respirații/minut
Rezultatele metodelor de explorare și evaluare folosite
Examinarea subiectului în vederea aplicării masajului
Măsurarea tensiunii arteriale
3. Măsurarea frecvenței cardiace
4. Măsurarea frecvenței respiratorii
Diagnostic funcțional:
– autonomie funcțională limitată
– toleranță scăzută la efort
Obiective:
– scăderea frecvenței cardiace;
– scăderea frecvenței respiratorii;
– eliminarea edemului:
relaxare generală.
Tratament:
VI. Observații:
Ședințele de masaj s-au efectuat doar în perioada spitalizării, la indicația medicului cardiolog. Masajul s-a aplicat în fiecare zi, după-amiază (ora 17.00), cu 2 ore înainte de medicație. Poziția pacientului era decubit lateral dreapta. Pacientul nu se simțea foarte bine din cauză că se executa unul și același procedeu, se plictisea.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Studiu Comparativ Intre Influentele Masajului Manual Si A Celui Efectuat CU Ajutorul Aparatelor DE Masaj, Asupra Unor Parametri Functionali Ai Organismului (ID: 151608)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.