Masajul Sanilor Pre Si Postnatal In Asociere CU Alte Terapii Naturiste

Masajul – definiție, generalități

Masajul igienic

Masajul terapeutic

Afecțiunile glandei mamare

Asocierea masajului cu terapii naturiste

BIBLIOGRAFIE

12 pag

=== MASAJUL SÂNILOR ===

MASAJUL SÂNILOR PRE- ȘI POSTNATAL ÎN ASOCIERE CU ALTE TERAPII NATURISTE

Masajul – definiție, generalități

Masajul este probabil cel mai vechi și cel mai simplu tratament medical. În culturile tradiționale, mai ales în Orient, este acceptat ca un fapt firesc ca oamenii de toate versatile să beneficieze de masaje regulate. Dar în occident, deși în lumea sportului valoarea masajului a fost întotdeauna recunoscută, abia în ultimul timp a început să fie folosit și în alte domenii.

Mult prea des avem tendința de a ne fi teamă să ne atingem unii pe alții. Și totuși, tot mai mult, cercetările științifice demonstrează extraordinara eficacitate a atingerii – iar atingerea este esența masajului. În cadrul unui studiu recent s-a dovedit că simplul act al masajului a îmbunătățit moralul pacienților sau le-a sporit viteza de recuperare după boală. Masajul nu are latură fizică, el are și o importantă latură psihologică. Înțelegerea persoanei aflate sub mâinile celui care masează se dezvoltă prin empatie. După cum orice bun terapeut din acest domeniu știe, acest lucru se bazează pe certitudinea interioară exprimată prin cuvintele: “Sunt aici ca să ajut”.

Unul dintre avantajele unice ale acestei forme de terapie este acela că masajul este la fel de plăcut pentru cel care-l face, ca și pentru cel care-l receptează. S-a demonstrat științific că mângîierea unui animal de casă are un efect relaxant și coboară tensiunea arterială a persoanei care face acest lucru. Și mângâierea oamenilor are același efect.

Efectele terapeutice ale masajului sunt determinate de mai mulți factori, printre care cel anatomo – fiziologic: pielea este un organ cu o suprafaqță de aproximativ 15 000 cm2 și cu o greutate de 13 kg (3,5 kg la cadavru); grosimea și aderența pielii variază de la o regiune la alta. În afara datelor clasice referitoare la structură, menționem că vasele sangvine și limfatice ale dermului formează două plexuri: subdermic și subpapilar, iar glomusul cutanat, ca un dispozitiv reglator al debitului circulator în ansele capilare, este o structură foarte sensibilă la variațiile tensionale ale debitului circulator cutanat. Circulația cutanată poate stoca până la 1,5 l sânge, ceea ce constituie suportul anatomo – fiziologic al rolului derivativ al acestui organ, “deturnarea hemodinamică” facilitând echilibrarea la cardiaci, hepatici sau în congestiile pelviene. Manevrele fundamentale la masaj sunt: netezirea, frământatul (petrisajul), baterea fricționarea și vibrația. Sunt cunoscute mai multe forme de masaj în afara masajului clasic: masajul țesutului conjunctiv, segment masajul, masajul recuperator.

Masajul poate să stimuleze sau să calmeze, în funcție de ritmul și de profunzimea mângâierilor. Poate atenua tensiunea, poate calma durerile de cap, să relaxeze mușchii încordați și să alunge insomnia. Este o prelucrare metodică a părților moi ale corpului, prin acțiuni manuale sau mecanice, în scop fiziologic sau curativo – profilactic. Acțiunile manuale de masaj sunt cunoscute sub numele de manevre, manipulări sau procedee ce constau dintr-un ansamblu de mișcări specifice: de alunecare a mâinilor pe suprafața corpului, de apăsare, strângere și stoarcere a țesuturilor moi, de lovire ușoară și ritmică a părților cărnoase, de scuturare a segmentelor corpului și alte diverse mișcări. Spunem că masajul este o „prelucrare”, deoarece se acționează după anumite principii și reguli, are un început, o desfășurare prestabilită, un sfârșit.

Cele mai frecvente și cele mai utile manevre de masaj sunt cele manuale, care prezintă unele avantaje: mâna se mulează perfect pe toate regiunile masate, are aproximativ aceeasși temperatură ca a tegumentelor de masat, „simte” exact dozarea și gradarea manevrelor, nu necesită decât o inițiere prealabilă în tehnicile de aplicare a masajului.

Procedeele mai eficiente sunt vibrațiile, mâna neavând posibilitatea funcțională de a realiza timp îndelungat aceste operații. Prin aplicarea manevrelor de masaj, se urmărește îmbunătățirea funcțiilor organelor, aparatelor și sistemelor organismului, în scop funcțional, dar și pentru tratarea ori prevenirea eventualelor afecțiuni sau îmbolnăviri, deci în scop curativo – profilactic și terapeutic. Așadar masajul nu se aplică decât acolo și cât este nevoie. Masajul se aplică cu un scop bine stabilit, datorită efectelor sale binefăcătoare asupra țesuturilor, organelor, aparatelor, sistemelor. Influențele masajului asupra organismului sunt multiple și de, aceea, greu de localizat. Există mai multe criterii de împărțire a acestora; alunecările și lovirile ușoare cu efecte mecanice directe asupra țesuturilor. Acestea măresc suplețea, elasticitatea tegumentelor și a țesuturilor subcutanate și musculare, activează circulația și cele mai importante funcții ale pielii. Manevrele de masaj ajută la descuamarea pielii și la creșterea celulelor tinere, la deschiderea canalelor de excreție și a porilor.

Acțiunile directe, mecanice ale masajului influențează țesuturile subcutanate conjunctive și grăsoase, favorizând schimburile nutritive, prin sporirea aportului de sânge, o evacuare a reziduurilor mai eficiente. Masajul îmbunătățește și proprietățile funcționale ale mușchilor și ale nervilor motori, făcând să crească impulsul motor și capacitatea de contracție a mușchilor.

Efectele indirecte se manifestă și simetric pe membrul opus. De exemplu când pe unul dintre membre nu se poate acționa direct, din cauze foarte diferite se efectuează manevre de masaj pe membrul opus, efectele resimțindu-se și pe membrul bolnav. Unii specialiști mai descriu efecte obiective și subiective. Cele obiective depind în parte de influențele directe, mecanice ale aplicării manevrelor de masaj, iar cele subiective se manifestă asupra stării psihice și nervoase a individului. Astfel, la suprafața pielii apare o hiperemie locală, dar aceasta difuzează cu o stare de liniștee, de mulțumire sau dimpotrivă cu o supraexcitare a sistemului nervos.

În general masajul prezintă o gamă largă de indicații dar are și unele contraindicații, fie totale și definitive, fie parțiale și temporale, grupate în funcție de localizarea lor pe țesuturi și organe. Contraindicațiile locale sau definitive sunt relativ puține, acestea fiind dictate de eventuale îmbolnăviri maligne grave, care s-ar putea înrăutăți prin masaj.

Masajul igienic

Aplicat în scop igienic, masajul constituie o metodă de îngrijire obișnuită a corpului. Masaju igienic poatee contribui la îmbunătățirea continuă a sănătății oamenilor. Contribuie de asemenea la sporirea capacității funcționale a organismului și la creșterea rezistenței lui la efort, devenind un factor esențial deofilactic și combatere a oboselii fizice.

Se aplică în special sub formă de automasaj, fie dimineața în legătură cu obiceiurile igienice clinice, ca spălatul … etc. Acest masaj se aplică pe o suprafață cât mai intimă a corpului, manevrele fiind executate într-un ritm viu și cu o intensitate medie, durata lui fiind scurtă.

Masajul terapeutic

Este recomandat subiecților în cazul unor accidente sau îmbolnăviri acute, fie ca tratament funcțional al leziunilor și tulburărilor evolutive, fie ca tratament recuperator, în cazul unor evoluții lente, prelungite al modificărilor morfo – funcționale sau ale altor sechele patologice.

Tratamentul funcțional are ca scop să vindece sau să analizeze leziunile și tulburările manifestate, cu păstrarea intactă a formelor și funcțiilor normale, cu prevenirea deficiențelor sau a altor urmări ale bolilor sau accidentelor.

Tratamentul recuperator urmarește să stimuleze procesele de vindecare lente, să grăbească involuția bolii sau a accidentului, să scurteze convalescența și să corecteze sechelele.

Afecțiunile glandei mamare

Fisurile mamelonare – sunt foarte frecvente și pot constitui punctual de plecare pentru infecții mamare grave. Favorizate de fragilitatea cutanată, mameloane scurte sau ombilicate, lipsa de igienă, ele sunt provocate de traumatismele suptului și inoculările microbiene din cavitățile bucală și nazofaringiană ale fătului.

Tratament:

Profilactic este de cea mai mare importanță: igienă mamară riguroasă. Înainte și după fiecare supt (spălarea mamelonului cu apă în prealabil fiartă sau cu soluție de acid boric; protecția mamelonului cu comprese sterile)

Vaccinare cu anatoxină stafilococică, 3 injecții la două zile, în doze crescânde, din primele zile de lăuzie, cu excepția cazurilor febrile, infectate.

Curativ: pansamente locale sau aplicații locale de crème cu estrogeni sau vitamine.

Limfangita sânului – este o complicație septică cu propagare de-a lungul vaselor limfatice, consecutive fisurilor mamelonare.

Debut brutal între a 5-a și a 15-a zi după naștere, cu frison, febră, dureri mamare; se constată: zonă mamară roșie, caldă, dureroasă, care se îndreaptă de la mamelon spre axilă.

Tratament:

Igienă locală, se vor bandaja tegumentele, în afara mamelonului, cu tinctură de iod.

Abcesul sânului – poate fi localizat la areolă sau poate apărea ca abces glandular, prinzând unul sau mai mulți lobuli, uneori sânul în întregime. Sunt prezente semnele locale ale unei infecții acute: tumefiacție, roșeață a tegumentelor, durere. Sunt prezente de asemenea fenomene generale: stare febrilă, cefalee, inapetență etc.

Tratamentul este în funcție de antibiogramă, administrat local sau parenteral; pungă cu ghiață pe sân, cataplasme cu unguent cu gălbenele.

Mastoza chistică – este o afecțiune a sânului caracterizată prin proliferarea de chisturi în glanda mamară.

Tratament:

dietă: 7 – 10 zile cura cu sucuri de fructe și zarzavaturi;

1 clismă dimineața cu 1 ½ – 2 l infuzir călduță de mușețel

în continuare cura de sucuri și crudități

1 – 2 zile pe sătămână cura de fructe

suc de orz verde, 3 x 50 ml pe zi

cura cu boabe de ienupăr

zilnic ceai de: coada șoricelului 40g, gălbenele 40g, coada – calului 40g, sunătoare 20g, tătăneasă 40g, urzică 30g, trifoi roșu 40g, crețișoară 30g, 1 linguriță cu vârf din amestec, la 250 ml apă clocotită. Se infuzează 2 min. Se beau 3 căni pe zi, cu tinctură suedeză.

Baia vitală de 2 ori pe zi a câte 25 min

Baia de abur locală cu coada calului, coada șoricelului, gălbenele, 15 – 20 min pe zi

Baia organelor genitale, o dată pe zi, 25 min

Dușul scoțian alternant de două ori pe zi

Dușul rece general, de 3 ori pe săptămână

Compresa derivativă, pe sâni, în timpul nopții

Cataplasmă locală cu cărbune pulbere, 1 oră pe zi; pentru cataplasme se utilizeazăde asemenea terciul de tătăneasă și coada calului

Aplicații cu alifia de gălbenele și compresa cu tinctură suedeză

Reflexoterapie

Supraveghere medicală riguroasă

Asocierea masajului cu terapii naturiste

Cele mai importante adaosuri vegetale folosite în masajul sânilor:

BIBLIOGRAFIE

Masajul general, special, reflexoterapeutic și pe meridianele chinezești – Viorel Cârligelu, Ed. Napoca Star, Cluj 2003

Cultură fizică medicală și terapie naturistă – Universitatea tehnică din Cluj Napoca, Cluj 1994

Medicină naturistă – Ed. Medicală, București 1987

Vademecum fitoterapeutic – Ed. Medicală, București 1984

Botanica farmaceutică – Radu A., Ed. Didactică și pedagogică, București 1974

Medicina în famile – Voiculescu Marin, Ed. Medicală, București, 1975

Vdemecum terapeutic – Ed. Medicală, București, 1973

Ghid practic de tehnici orientale și occidentale masajul – Ed Pro Editură și Tipografie, București 2002