Balneofizioterapia Bft

=== 6494 cuprins. ===

Balneofizioterapia (B.F.T)

Căile de influențare

Reactivitatea

HIDROTERAPIA

BAZELE FIZICE ȘI FIZIOLOGICE ALE

HIDROTERAPIEI

Funcțiile tegumentului

Propietățile pieli

Analizatorul mecanocutanat

Analizatorul termocutanat

Metoda simplă pentru aprecierea

reactiei vasculara

Actiunea procedurilor hidrotermo-

terapice asupra aparatului

cardio-vascular

Actiunea procedurilor hidrotermo-

terapice asupra inimi și

tensiuni arteriale

Variația tensiunii arteriale

Acțiunea procedurilor hidrotermo-

terapice asupra sângelui

Acțiunea asupra respirației

AcȚiunea procedurilor hidrotermo-

terapice asupra musculaturi

Acțiunea procedurilor hidrotermo-

terapice asupra funcțiilor secretori

AcȚiunea procedurilor hidrotermo-

terapice asupra sistemului nervos

AcȚiunea procedurilor hidrotermo-

terapice asupra metabolismului

Acțiunea factorilor termici

asupra țesuturilor

Acțiunea procedurilor hidrotermo-

terapice asupra termoreglări

COMPRESE

CATAPLASME.

HIDROFOARE

Fricțiunile

FRICȚIUNI PARȚIALE RECI

FRICȚIUNI PARȚIALE ALTERNANTE

FRICȚIUNILE PARȚIAL COMPLETE.

Frictiunile complete

Baia de cearceaf

Baia prin curent de aer

CLASIFICAREA BĂILOR

REGULI GENERALE DE APLICARE A BĂILOR

Sala de hidroterapie și dotarea ei

Băile la temperatura de indiferență

Băile la temp. de indifernță scurte

Băile sub temperatura de indiferență

Băile reci complete în cadă, piscină sau bazin

Baia de imersie rece

Baia cu valuri

Baia cu peria

Băile peste temperatura de indiferență

Baia caldă simplă

Baia kineto-terapeutică

Baia cu masaj

Băile ascendente complete sau

băi piretoterapice

Băi simple fierbinți

Băile de mâini

Băile reci de mâini

Băile calde de mâini

Băile alternante de mâini

Băile ascendente de mâini

Băile de picioare

Băile de șezut

Băile de șezut răcoroase

Băile de șezut calde

Băile alternante și ascendente de șezut

Băile cu sare

Băi cu plante medicinale și

substanțe organice înrudite

Băile cu flori de mușețel sau mentă

Băile cu muștar

Băile de malț, tărâțe de grâu sau amidon

Băi cu coajă de ștejari și castan

Băile cu bule de diferite gaze

Baia cu bule de oxigen și aer

Baia cu spumă

Băile radioactive

Băile medicinale

Băile cu sublimat în soluție de

1/10mii sa 1/20mii

Băile cu săpun

Sauna

DUȘURILE

Dușurile sul

Dușuri speciale

Dușul masaj

Dușul subacval

Dușul cu aburi

Dușul cu aer cald

Dușuri alternante

ÎMPACHETĂRILE

ÎMPACHETĂRILE UMEDE

Împachetarea umedă completă

ÎMPACHETAREA UMEDĂ TREI SFERTURI

Împachetarea umedă inferioară

Împachetarea umedă modificată

Împachetarea umedă superioară

ÎMPACHETAREA UMEDĂ LA TRUNCHI

Impachetările uscate

Împachetările cu parafină

Împachetarea cu nămol

BĂILE DE NĂMOL

UNGERILE CU NĂMOL

Împachetarile cu nisip

TERMOTERAPIE

Băile de abur

Baia de abur completă

Băile de abur parțiale

Băile de aer cald

Băile de lumina

Baia de lumina cu becuri electrice

Băile de soare

56 pagini

Acesta este mai mult un proiect decat o lucrare de licenta!

=== B.F.T. ===

Balneofizioterapia (B.F.T)

BFT-este ramură a medicini generale care folosește în scop terapeutic agenți fizici naturali sau artificiali.

Scop terapeutic / scop curativ = scop tratament

Marea varietate si modul lor diferit de aplicare a făcut ca de-a-lungul timpului să se desprindă o serie de ramuri care în diverse perioade au avut o dezvoltare istorică diferită.

Astăzi BFT cuprinde:

Hidrotermoterapia

Electroterapia

Masajul și mecanoterapia

Chinetoterapia și gimnastica medicală (chinessis-mișcare)

Balneoterapia

Helioterapia (helios-soare)

Talazoterapia (talaz-valuri)

Climatoterapia

Pneumatoterapia

Inhalațiile.

Altă clasificare a B.F.T care se împarte în 2:

a) Fizioterapia-care folosește agenți fizici artificiali .

b) Balneoclimatoterapia-care folosește agenți fizici naturali.

Starea de sanatate-este echilibrul fizic,psihic si intelectual adică homeostazia. Boala este dereglarea homeostaziei organismului adică dereglarea organismului între organism și mediu.

Bolile sunt de cauză cunoscută când există posibilitatea de a face tratament causal și de cauză necunoscută la care se face tratamente simptomatice.

B.F.T-reprezintă o terapie simptomatică, nu o terapie cauzală.

Față de agresiunea mediului extern organismul reacționează prin 4 categori de reacții:

Reacți de apărare

Reacții de adaptare

Reacții de compensare

Reacții de regenerare funcțională și structurală.

Căile de influențare

Calea nervoasă-arcul reflex (stimul-răsruns)

Calea neuroendocrină-sistemul nervos vegetative și glandele cu secreție internă.

Calea humorală-prin folosirea metaboliților tisulari vitamine, substanțe biologice active și produs de descompunere.

Prin B.F.T se folosește capacitatea de stimulare și reglare a mecanismelor sus menționate.

La baza mecanismului de acțiune al factorilor naturali (nămol, ape minerale, climă) stau reacțiile reflexe.

Acțiunea factorilor balneari asupra organismului are un caracter fazic:

Faza reflexă complexă

Faza neurochimică

Faza de post-acțiune

Excitantul poate avea asupra pacientului un effect puternic legat de starea organismului său.

În interpretarea mecanismului de acțiune a factorilor balneari ținem seama de 2 elemente:

Mecanisme fiziologice

Acțiunea specifică excitantului

Terapia prin agenți fizici și artificiali nu este o terapie cauzală ci ea acționează asupra mecanismelor fiziopatologice este o terapie patogenică.

Această terapie acționează asupra boli și în faza de predispoziție adică are un caracter preventiv nu mumai curativ.

Terapia prin mijloace balneo este o terapie antisimptomatică, boala având de regulă un caracter general.

B.F.T-ul aplică cu precădere tratament general și mai puțin local.

Reactivitatea

Reactivitatea-este capacitatea organismului de a răspunde în mod sintetic la acțiunea excitanților din mediu, capacitatea care se realizează prin funcția integrativă a sistemului nervos central.

Balneoterapia-actioneaza ca o terapie de excitare care duce la schimbarea felului de reacție a organismului modificân într-un anumit grad procesele metabolice legate de constituție.

Balneoterapia-este o reflexoterapie modificând reactivitatea organismului.

Reacția balneară-(criza balneară) este o reacție a organismului care se produce aproape constant după 7-8aplicați fizico-termice sau tratamente balneare mai intense.

Simptomele generale ale reacției balneare pot fi cele ale unei boli acte sau subacute: oboseală, insomnie, inapetență, accensiuni termice însoțite de exacerbarea unor fenomene algice sau inflamatori.

Exacerbare-accentuare

Fenomen algic-fenomen dureros

Nevralgic-durere pentru nerv.

Se pot ivi tumefieri articulare la reumatici sau crize hrepatice sau renale cu eliminări massive de săruri uratice sau calcare.

Reacția balneară arată că substanța influentă procedurilor aplicate zilnic sa produs în organism o schimbare importantă, o modificare reacțională datorită normalizări sistemului neurovegetativ.

Hipoergie-este caracteristică afecțiunilor cornice.

Hiperergie-este caracteristică fazei acute sau subacute a boli respective.

Indicația curativă principală a terapiei cu agenți fizici o constituie afecțiunile cronice. Cu ajutorul mijloacelor BFT stabilim la bolnavii cronici un nou nivel de relații cu mediu, un nou sterotip dinamic apropiat de cel fiziologic.

HIDROTERAPIA

Hidroterapia-este aplicarea în scop profilactic si curativ al unui număr variat de proceduri care au la bază apă la diferite temperaturi și sub diverse stări de agregare ca și unele tehnici strâns legate de acestea.

Scopul profilactic-este un scop de prevenire

Scopul purativ-scop de tratament

Apa poate fi simplă sau cu ingrediente (dioxid de carbon, hidrogen sulfat,extracte de seminte, substanțe chimice)Factorul cel mai activ asociat este factorul termic.

Acești factori influențează terminațiile nervoase din piele și se trasmit către măduva care elaborează reflexe cu caracter de răspuns.

Hidroterapia este o terapie nespecifică.

Luând drep criteriu temperatura putem clasifica hidroterapia astfel:

Crioterapia-apă la 0 grade

Hidroterapia-apă la 0-42 grade

Termoterapia-apă peste 42 grade

Caracterele unei inflamați sunt:

Tumor

Rubor (roșeață)

Dolor (durere)

Calor (căldură)

BAZELE FIZICE ȘI FIZIOLOGICE ALE

HIDROTERAPIEI

Propietățile fizice ale apei:

1. Apa are capacitate termică mare, o calorie mare sau o kilocalorie este cantitatea de căldură necesară pentru a crește temperatura unui Kg de apă cu 1 grad C.

Datorită acestor proprietății cu cantități mici de apă se pot transporta cantități mari de caldură .

2. Apa are termoconductibilitate mare-are capacitatea de a transmite energie calorica. În unitatea de timp, apa primește sau cedează o cantitate mare de caldură.

3. Apa are temperatura de indiferență mare de (34-35 grade) și corpul scufundat în apă nu are senzația nici de cald nici de rece.

Temperatura de indiferență este condiționată de starea de nutriție a organismului și de iritabilitatea tegumentului.

Orice temperatură superioară sau inferioară, temperatura de indiferență reprezintă un excitant față de care organismul reacționează într-un anumit fel.

Funcțiile tegumentului

Pielea-este primul organ influențat de hidroterapie.Pielea trebuie să fie curată indemnă de leziuni și erurți și fară plăgi.

Contraindicația majoră a tratamentului BFT –o reprezintă bolile de piele.

Propietățile pieli

a). Pielea recepționează cu ajutorul uni aparat neuroreceptor tegumentar excitațiile termice care transmise sub formă de stimul nervos pe căile aferente ajung la creier și de acolo pe căile eferente se introduc la organele efectuare determinând fenomene vazomotorii, reflectorii și trofice.

b). Pielea influențează schimburile de caldură (80 de grade din canti-

tatea de căldură este pierdută prin piele).

c). Pielea influențează termoreglarea prin glandele sudoripare care elimină sudoarea și căldura.

d). Pielea influențează schimburile minerale prin sudoare se pierd și

electroliți.

e). Pielea participă la procesele de imunitate datorită bogăției în țesut reticuloendotelial care naște anticorpi.

Pielea influențează repartiția săngelui

f). Pielea prin bogata rețea capilară poate înmagazina până la o treime din cantitatea de sânge a organismului conform circulației preferențiale.

Urmărirea reacției cutanate este un factor de mare importanță în activitatea hidroterapeutică.

Organismul este în permanență în contact cu mediul extern cu care schimbă informați în dublu sens.

Informația din mediul extern sunt recepționate de către organism prin intermediul unor receptori situați la nivelul pieli.

Receptor-este o structură celulară cu înaltă specificitate pentru recepția unui anumit stimul. Acest receptor este segmental periferic al unui analizator.

Analizator-este format din receptorul periferic, din segmental intermediar sau de conducere cu fibre aferente și segment central reprezentat de o zonă corticală receptoare.

Rolul funcțional al receptorului-este de transformare a anumitor forme de energie purtate de excitație în energie nervoasă.

Analizatorul mecanocutanat

Segmental periferic-se găsește în stratul dermic și hipodermic al pieli sub următoarele forme:

Corpusculi Meissner

Discuri Merkel

Corpusculi Paccini

Terminați nervoase libere

Ei recepționează stimuli mecanici care sunt capabili să formeze pielea.

Segmentul de conducere-este reprezentat de dendritele neuronilor din ganglionul spinal iar axonul face sinapsa în neuroni coarnelor posterioare.

Segmentul central-este circunvoluțiunea parietală ascendentă.

Analizatorul termocutanat

El furnizează cortexul cerebral, informați despre starea termică a obiectelor realități înconjurătoare.

Excitantul natural nu este temperatura reală a obiectului ci starea termică-raportul între temperatura reală și temperatura zonei tegumentare din momentul considerat.

Pentru ca un obiect să creeze senzația de cald temperatura lui trebuie să o depășească pe cea a tegumentului cu minimu de 0,2 grade C iar pentru cea rece trebuie să fie mai coborâtă cu cel puțin 0,4 grade C.

Segmentul periferic pentru cald-cilindrii Ruffini

Segmentul periferic pentru rece-corpusculul Krause

Segmentul de conducere și segmentul central-sunt aceiași cu analizatorul mecanocutanat.

Pielea posedă un număr de terminații nervoase grație cărora se pot obține cele mai variate reacții atât locale cât și la distanță.

Pielea are deasemeni o rețea vasculară bogată în care încape 30% din cantitatea totala a sângelui.

În condiții normale temperatura medie a pieli este de 34-36 grade C iar apa la aceasta temperatură nu provoacă nici o senzație de caldură sau de răceală.

Aceiași temperatură a apei provoacă senzații deosebite în caz de febră.

Mediul cald sau rece dă senzați cu atât mai accentuate cu cât atinge suprafețele mai mari ale pieli.

Răceala este percepută mai repede în unitatea de timp decât căldura.

În hidroterapie prin procedurile termice și mecanice ca o parte a reacției generale a organismului se produce așa numita reactie vasculara cutanata sau dermica-care este o vazodilatație cu rol și importantță deosebită pentru toate efectele pe care contăm în tratamentul hipodermic servind ca indicator pentru individualizarea tratamentului.

Fenomenele recției dermo-vasculare sunt produse în parte datorită substanțelor chimice provenite din degradarea celulelor precum și datorită intervenției nervilor vegetativi cu efecte vazodilatatori asemanatoare celor produse de histamină si acetilcolină.

Aceste substanțe vazodilatatoare dispar repede de la locul de aplicare a proceduri însă excitațiile consecutive le produc mereu.

Astfel, se explică acțiunile și reacțiile proceselor biologice care stau la baza BFT-ului.

Reacția dermo-vasculară-se referă numai la comportamentul vaselor sancvine din tegument după diferite aplicații hidrotermice.

Reacția dermo-vasculară depinde de:

1. Intensitatea excitației termice.

2. Rapiditatea cu care se aplică agentul termic

3. Intinderea suprafeței tegumentului pe care se aplică agentul termic (cu cât intinderea este mai mare cu atât reacția este mai puternică).

4. Repetarea excitației termice de aceiași intensitate apariției reacției dermo-vasculară întârzie deoarece organismul sa obișnuit cu gradul de excitație.

Pentru a obține de fiecare dată aceiași reacție vasculară trebuie intensificată excitația în cursul curei hidrice.

5. Agenții mecanici și chimici combinați cu cei termici ușurează apariția reacției dermo-vasculară.

6. Mișcările musculare în cursul procedurilor hidrice mai ales după proceduri favorizează apariția reacției dermo-vasculare.

7. Încălzirea musculară prealabilă intensă și de lungă durată a corpului întreg întârzie apariția reacției dermo-vasculare.

8. În zona nervilor afectați (nevralgii, nevrite, pareze, paralizii, reactia de obicei întârzie sau este incompletă.

Nevralgie = durere pe traectul unui nerv.

Nevrita = inflamația unui nerv.

Polinevrita = inflamația mai multor nervi.

Pareză =amorțeală

Paralizie = întreruperea activități.

9. La persoanele cu dezechilibru neurovegetativ și endocrin reacția dermo-vasculară se produce incomplet sau chiar invers (reactia paradoxala).

10. În tulburării circulatorii organice cum ar fi: boli de inima sau boli arteriale reacția dermo-vasculară apare mai încet sau incomplet.

Metoda simplă pentru aprecierea

reactiei vasculara

Dalmady = metoda

Metoda prin comprimarea tegumentului regiunii de examinat cu un deget se constantă apariția unei zone palide.

O reacție bună apare dupa 2-5 secunde. O reactie proasta apare dupa 10 secunde.

Se constată că excitațiile intense și des repetate în cursul unei cure hidroterapice îndelungate produc adeseori tulburări datorită cărora efectele așteptate nu mai apar atât de prompt.

Hidroterapeuți mai vechi întrebuințau în asemenea cazuri expresia “bolnavii sunt săturați de cura cu apă” bolnavi se simțeau rău își pierdeau apetitul, somnul deveneau agitați.

Asemenea fenomene impun o modificare a curei cu fenomene mai blânde sau chiar întreruperea curei.

În caz că se cintinuă aceleași proceduri excitante apăreau așa numitele fenomene de provocare cu acutizarea unor procese inflamatorii latente cu reapariția durerilor reumatice și a altor fenomene.

Actiunea procedurilor hidrotermo-

terapice asupra aparatului

cardio-vascular

Procedurile reci și fierbinți cu contraste mari de temperatură produc contracția vaselor sancvine.

Procedurile reci produc contracții de durată scurtă.

Aceste contracții dau paliditate pieli sub forma “pielea de gaina” provocată de contracția muschiului erector al porilor.

Efectul principal și de lungă durată a procedurilor este vazodilatația accentuată care durează.

Răceala de scurtă durată-produce vazoconstricție activă cu roșeața pieli și mărirea vitezei de circulație a sângelui.

Răceala de lunga durata-produce la locul de aplicare o stază circulatorie cu cianoza (capilare dilatate contractate).

La temperaturi joase si de lunga durata-se produce gangrena.

Prin caldură-se dilată atât arterele cât și venele de la suprafață și din profunzime iar circulația se produce în condiții mai avantajoase.

Aceasta este comportarea vaselor normale iar vasele bolnave își pierd elasticitatea și proprietatea de a se putea dilata manifestând o tendință de contractare foarte pronunțată la excitația produsă de răceală dar si excitația produsă de căldură poate provoca un spasm de lungă durată.

Există un antagonism între vasele circulației periferice, tegumente, și mucoase și cele ale organelor interne.

Existența metamerelor ca unitate funcțională arată că prin excitația unui dermatomer vasele din organele interne corespunzătoare aceluiaș metamer reacționează consensual (in acelaș sens).

Activitatea musculară joacă un rol important în distribuirea sângelui.

Ea poate antrena temporar mari cantitîți de sânge din depozitele organismului și din organele în stare de congestie cu ajutorul circulației preferențiale.

Sângele fiind purtătorul și transportorul elementelor de apărare ale organismului (antitoxine, anticorpi).

Hiperemia mărește puterea de apărare, acționând indirect bactericit și antiinflamator.

Actiunea procedurilor hidrotermo-

terapice asupra inimi și

tensiuni arteriale

Frecvența cardiacă normală este între 60-90 bătăi pe minut.

În repaus sub 60 se numește bradicardie, peste 90 de bătăi pe minut se numeste tahicardie.

Tensiunea arterială maximă este de 120-140mm/coloană de mercur-arată munca inimi.

Tensiunea arterială minimă =jumătate din tensiunea maximă plus sau minus 10mm/coloană de mercur.

Răceala aplicată asupra inimi -dă bradicardie iar caldura aplicată asupra inimi influențează puțin frecvența cardiacă.

Dacă prin băi crește temperatura corpului cu 1 grad C frecvența cardiacă crește cu 18-20 bătăi/minut.

Răceala aplicatî pe regiunea precordială- calmează în general bolnavul, dacă nu este suportată provocând neliniște este aproape sigur că miocardul este afectat.

Variația tensiunii arteriale

Aplicațiile locale calde sau reci modifică tensiunea arterială în mică măsură.

Aplicațiile generale cum ar fi: băile calde peste 39 de grade crește tensiunea maximă și scade tensiunea minimă și se mărește diferențiala.

Tensiunea minimă este dată de elasticitatea vaselor.

În cazul băilor ascendente de la 36-42 de grade C parțiale sau generale scade atât tensiunea maximă cât și cea minimă dacă creșterea temperaturi se face încet.

În băi reci crește atât tensiunea maximă cât și tensiunea minimă.

Băile hipoterme scad munca inimi iar băile hiperterme cresc munca inimi cele peste 40 de grade chiar foarte mult.

Acțiunea procedurilor hidrotermo-

terapice asupra sângelui

După proceduri reci cresc leucocitele ,cresc hematiile și cantitatea de hemoglobină, efecte care durează aproximativ 2 ore.

Concentrația sângelui scade în băile calde și crește în băile reci.

La unele persoane o răcire intensă duce la distrugerea masivă de hemati cu hemoglobinurie (eliminarea de hemoglobină în urină).

În acest caz este contraindicat tratamentul balnear cu proceduri reci.

Acțiunea asupra respirației

Răceala excesivă produce o modificare a volumului respirator cu creșterea inspirației urmată de respirația sacadată și cu revenirea la normal.

Caldura peste 45 de grade C produce efecte analoage.

AcȚiunea procedurilor hidrotermo-

terapice asupra musculaturi

Musculaturii striate.

Excitațiile reci și fierbinți intense de scurtă durată ridică tonusul și randamentul muscular.

Procedurile călduțe 36-37 de grade C diminuează tonusul muscular și înlătură spasmele.

Căldura combinată cu excitațiile mecanice intense poate influența contractibilitatea și tonusul muscular cu durată mai lungă.

Răceala de lungă durată sau intensă și repetată duce la creșterea tonusului la apariția de mici frisoane contribuind la termoreglarea organismului. Musculatura neteda.

Căldura aplicată pe epigastrul sănătos (stomac) mărește tonusul și peristaltis mulmuscular stomacului favorizând eliminarea.

La stomacul bolnav căldura acționează antispastic normalizând peristaltismul. Spasmele arteriale sunt calmate prin căldură.

Mișcări peristaltice și peristolice-sunt mișcări de avansare și amestecare a bolului alimentar.

miscare peristaltica = de inaintare

miscare peristolica = de amestec.

Acțiunea procedurilor hidrotermo-

terapice asupra funcțiilor secretori

Aparatul renal-circulația renală se comportă consensual cu cea a tegumentului.

Prin aplicații externe calde locale asupra regiuni renale precum și prin proceduri generale calde se produce o circulație mai vie la nivelul rinichiului și o funcție renală mai bună cu diureză abundentă.

Reacția urinei este influențată prin proceduri hidrice intense dar numai trecatoare se observa o adiciziere a urinei dupa proceduri reci. Exista un antagonism clar între diureză și transpirație.

În general apa se elimină prin urină și prin tegument mecanisme invers proporționale.

Caldura aplicată pe abdomen și procedurile generale calde scad secreția gastrică și pe cea clorhidrică. Răceala crește secreția gastrica dacă acționează în timp scurt.

Secretia biliara.

Crește prin aplicații reci de scurtă durată sau prin proceduri alternante.

Perspirațio-insensibilism-transpirație neaparentă.

Este eliminarea nesesizabilă de apă, substanțe solubile și gaze prin piele.

Poate ajunge la 1l pe 24h cuprinzând toxine produși de catabolism și produși de sudoare.

Sudoare sau transpirație:

Sudoarea cantitatea lichidului transpiral variază cu clima, ocupația, constituția, mișcarea și alimentarea.

Transpirația poate să crească în anumite condiți considerabil până la 1500 l.

Printer procedurile care duc la cea mai abundentă transpirație sunt: băile de namol, băile de aer cald, de lumină și aburi fierbinți.

Transpirații forțate și repetate în interval scurt de timp pot produce deshidratarea țesuturilor.

Din punct de vedere practic transpirația începută în decursul unei proceduri termoterapice poate fi: crescută prin ingerarea unui pahar cu apă rece (metoda veche a lui Priessnitz) .

Sudoarea este toxică ca și urina și toxicitatea ei crește cu concentrația.

AcȚiunea procedurilor hidrotermo-

terapice asupra sistemului nervos

Nervii periferici reactionează la răceala printr-o diminuare a excitabilității și conductibilității.

Caldura si mai ales fierbinteala de scurta durata cresc sensibilitatea iar caldura de lungă durată scade sensibilitatea.

Este cunoscută acțiunea sedativă a călduri constante în nevralgii. Procedurile reci si fierbinți excită sistemul nervos central.

După ce apare reacția dermo-vasculară urmează de obicei o serie de liniște. După proceduri excitante puternice se observa o stare de neliniste. Procedurile la temperatura de indiferență la 1-2 grade mai sus au de obicei efecte calmante immediate și de lungă durată.

În orice cură hidrică nu trebuie neglijată starea psihică, stare ce influentează intreg mers al curei.

Se recomandă precauție la dozarea curei. Trebuie evitate la început toate senzațiile neplăcute pe care le-ar putea da unele proceduri (dus scotian) fiind necesar să procedăm de la început cu o reactie dermovasculară profundă corectă care este însoțită întodeauna de o senzație generală placută.

AcȚiunea procedurilor hidrotermo-

terapice asupra metabolismului

Metabolism = schimbul de substanțe între organism și mediu cu cele 2 componente : anabolism = asimilație

catabolism = dezasimilație

Anabolismul-este în raport direct cu corpul deoarece toate procedurile care actionează asupra proceselor oxidative produc o modificare a metabolismului.

După proceduri reci scurte crește volumul respirator cu 50%. Procedurile calde de-lungul duratei însoțite de creșterea temperaturi corpului măresc volumul respirator cu 150%.

După proceduri reci si calde de scurtă durată revenirea la normal este foarte rapidă. După procedurile calde prelungite metabolismul mărit persistă pănâ la 75 minute.

Procedurile termice combinate cu manipulații mecanice (baia caldă chineto) crește metabolismul gazos într-o măsură foarte mare.

Eliminarea substanțelor minerale cresc întodeauna după aplicații termice și mecanice mai ales dacă procedurile sunt repetate timp de mai multe zile.

Acțiunea factorilor termici

asupra țesuturilor

Răceala sau caldura aplicate asupra tegumentului timp mai îndelungat modifică temperatura țesuturilor atât la suprafață cât și la o anumită profunzime.

Acțiunea răceli este mai intensa pe când căldura prin hiperemia pe care o provoacă pătrunde mai dificil în țesuturile subiacente.

Diferite țesuturi și organe se comportă variat față de racire(foarte ușor poate răci peretele toracic).

Acțiunea procedurilor hidrotermo-

terapice asupra termoreglări

Organismul uman își menține temperatura internă constantă la 37 de grade cu variația de 0,1 grade C în decursul unei zile.

Acest echilibru se poate realiza cu ajutorul sistemului nervos central prin centrii subcorticali.

Menținerea echilibrului termic se face prin:

cresterea sau diminuarea produceri de căldură

creșterea sau diminuarea pierderi de căldură

Producerea de căldură-se face prin activitate musculară și este termoreglarea chimică.

Pierderea de căldură-se face prin transpirație și este termoreglarea fizică.

Dacă se aplică o baie caldă se observă o vazodilatație a vaselor periferice cu sânge perspirația insensibilă se mărește iar când aceasta devine insuficientă se transformă în transpirație.

La răceală pe lângă o vazoconstricție periferică se produce și o acțiune musculară reflexă (frison) cu mult înainte de a avea loc o răcire efectivă a organismului.

La caldura intensă pe lângă o vasodilatație puternică se produce transpirația înainte de a se urca temperatura corpului.

Atât timp cât pierderea de caldură este posibilă la periferie temperatura corpului nu crește.

Temperatura corpului începe să crească în momentul în care termore-glarea fizică este depășită de temperatura mediului înconjurător.

În cazurile de deficiență congenitală a glandelor sudoripare se numeste anhidoză sau ichitoză transpirația este foarte redusă.

Persoanele care suferă de astfel de asemenea defecte nu pot transpira și ajungând în medii calde se sufocă foarte repede si temperatura corpului lor screscând cu mult mai repede decât la persoanele cu transpirație normală.

Pe de altă parte se găsesc persoane cu glande sudoripare dezvoltate normal dar care funcționează insuficient motiv pentru care transpiră foarte ușor (nervoși,isterici)la ceștia temperatura corpului crește deasemenea mai repede în înprejurări similare.

COMPRESE

Sunt aplcați asupra diverselor regiuni ale corpului cu ajutorul unei bucăți de pânză de forme și dimensiuni variate și înmuiate în apă de diferite temperaturi.

Calitatea unei comprese bune:

aplicarea pe tegument a compresei care nu trebuie să permită intrarea aerului;

umezeala compresei trebuie sa fie corespunzătoare ( comprese calde sau reci);

compresă uscată de acoperire trebuie să depășească cu 1-2 laturi de deget pe cea umedă;

dacă compresele stimulante nu se încălzesc dupa 10-15 minute sau pacientul are frisoane compresa trebuie întreruptă.

Clasificarea compreselor:

După temperatura: reci, calde, alternante și cu aburi.

După regiune: la cap, ceafă, gât, torace, precordiale, abdomen, trunchi și gambe.

Compresa stimulată de Prissnitz:

Este o compresă rece acoperită.Pânza înmuiată se stoarce bine și se asează pe zona respectivă.

Peste compresa umeda astfel realizată se aplică o bucată de pânză uscată ceva mai mare decât cea umedă și de aceiași grosime.

Mod de actiune: În timpul aplicației reci apare vasoconstricția urmată de hiperemia activă cu evaporare care scade temperatura ducând din nou la vasoconstricție si ciclul se reia. Efectul se bazează pe această evaporare discontinuă ritmică.

Compresa Prissnitz se menține 2 – 6 ore până ce se usucă. Acțiunea ei este de stimulare influențând sistemul nervos, cordul, activarea circulației și a metabolismului local.

Compresa cu abur:

Pe regiunea interesată se plasează o flanelă uscată peste care se aplică altele înmuiate în apă fierbinte la 60-70 grade C și bine stoarsă peste care se aplica o a 3 a flanelă uscată și eventual o pânză impermeabilă (4 straturi).

Ea are o importantă acțiune vasodilatatoare și rezorbtivă pe lângă efectul analgezic și antispasmotic.

CATAPLASME.

Sunt proceduri care constau din aplicarea în scop terapeutic a diverselor substanțe de natură organică sau anorganică, la temperaturi variate asupra diverselor regiuni ale corpului.

Cataplasmele- se împart în 2 categorii:

umede

uscate

În ceea ce privește temperatura pot fi:

calde,

reci.

I. Cataplasmele umede:

Materiale necesare: substanțe organice variate sau diverse plante medicinale, care capătă prin preparare un aspect păstos (cele mai folosite sunt: pâine, tărâțele, făină integrală, făină de grâu,orz, ovăz sau porumb, semințe de in, mușețel, florile de fân, malva, althea, mentă, mustarul, hreanul namol, lut, etc.), 2 bucăți de pânză sau un săculeț, o sursă de căldură – reșou.

Cataplasmele cu pâine:

Mod de preparare-se ia o anumită cantitate de miez de pâine în raport cu mărimea regiunii, se fărânițează, se înmoaie cu apă și se încălzește conținutul pe foc, amestecându-se până se obține o pastă.

Aceasta se introduce între 2 bucăți de pânză sau intr-un săculeț. Se uniformizează într-un strat de aproximativ 2-4 cm grosime. Se elimină prin presiune lichidul în exces și se aplică apoi pe regiunea interesată.

Pentru a se împiedica răcirea, se aplică peste aceasta o bucată de pânză, flanelă sau lână. Cataplasma se menține până începe să se răcească.

Cataplasme cu tărâțe:

Mod de preparare – se iau ½ sau 1 Kg tărâțe de grâu, secară, porumb, în raport cu mărimea regiuni pe care dorim să aplică cataplasma, se fierbe până se obține o pastă și se aplică cu aceiași tehnică.

Cataplasme cu semințe sau făină de in:

Mod de preparare – se ia ⅓ sau ¼ semințe de in, ⅔ sau ¾ apă și se fierbe bine până se face o pastă consistentă. Se aplică la fel ca și celelalte cataplasme.

Cataplasmele cu semințe de in sunt preferate altor cataplasme, deoarece au o termopexie mare.

Cataplasme cu făină integrală:

Mod de preparare – se prepară cu făină de grâu, orz, ovăz, secară, porumb la fel ca cele descrise anterior.

Cataplasme cu mușețel:

Mod de preparare – se ia o cantitate potrivită de mușețel, se fierbe în apă, apoi se introduce în săculeț. Acesta se leagă la gură, se stoarce prin presare între 2 capace și se aplică pe regiunea indicată. Se poate fierbe mușețelul direct în săculeț.

Cataplasme cu flori de fân:

Mod de preparare – este identic cu a cataplasmelor de mușețel.

Cataplasme cu malvă:

Mod de preparare – se folosesc frunzele de Malva silvestri și Malva rotudifolia care se prepară identic cu cele expuse înainte.

Cataplasme cu mentă:

Mod de preparare – se folosec frunzele de Menta piperita (izmă bună) sau Menta crispa (izmă creață), se opăresc sau se umezesc numai cu apă caldă pentru a nu lăsa să se volatizeze uleiurile eterice.

Tehnica de aplicare este identică cu a celor cataplasme cu plante medicinale.

Cataplasme cu althaea:

Mod de preparare – se folosec frunzele de Althaea officinalis (nalbă mare, nalbă albă sau nalbă de luncă). Se se prepară și se aplică la fel ca și cataplasmele cu plante medicinale.

Cataplasmele cu muștar:

Mod de preparare – se folosește făină de muștar (Sinapis nigra sau Sinapis alba), se amestecă cu apă la temperatura camerei până se realizează o pastă, se adaugă înainte de aplicare puțină apă caldă pentru a nu provoca bolnavului o senzație neplăcută, se introduce între două bucăți de pânză sau un săculeț și se aplică pe regiunea indicată.

Durata procedurii este în funcție de apariția senzației de arsură. Se înlătură înainte de a se forma bule pe locul de aplicare.

Cataplasme cu hrean:

Mod de preparare – se ia o anumită cantitate de rădăcină de hrean, se rade, se amestecă cu apă și o cantitate oarecare de făină integrală; se introduce într-un săculeț care se leagă la gură și se aplică pe regiunea interesată.

Cataplasme cu nămol și lut:

Mod de preparare – este identic cu împachetările cu aceleași substanțe (vezi impachetările cu nămol).

II. Cataplasme uscate:

Sunt proceduri care se realizează cu ajutorul unor substanțe cum sunt: tărâțele de grâu, de secară, de porumb, sare, nisip.

Modul de preparare – materialele enunțate se încălzesc într-un vas, la o temperatură suportabilă, se introduc între 2 bucăți de pânză sau în săculețe și se aplică pe regiunea interesată.

Ele sunt impropiu numite cataplasme, deoarece nu sunt aplicații sub formă de pastă.

Modul de acțiune – acțiunea cataplasmelor se bazează pe factorul termic; efectul lor este mai mult local.

Efectele cele mai importante ale lor sunt: hiperemizant și resorbtiv, antispastic și analgezic.

La cataplasmle cu plante medicinale, pe lângă factorul termic, se adaugă și cel chimic, reprezentat de diferitele uleiuri eterice pe care le conțin.

Indicatiile: cele mai frecvente sunt: mialgii, nevralgii cu diverse localizări, artralgii în cadrul afecțiunilor reumtismale subacute si cronice, perivisceritele adbominale, etc.

Cataplasmele cu muștar și hrean se indică pentru efectul lor derivativ important, mai des în afecțiunile cu caracter inflamator acut și cronic ale organelor abdominale și toracice, în nevralgii, spasme și contracturi musculare etc.

HIDROFOARE

Sunt dispozitive speciale formate din metal sau cauciuc prin care curge apă și care se aplică peste compresele reci sau calde carora dorim să le menținem temperatura la nivelul dorit evitând astfel schimbarea prea deasă a compreselor.

Fricțiunile

Sunt proceduri de hidroterapie cu ac’iune tonifiantă, al căror efecte se bazează pe factorul termic și factorul mecanic.

Clasificare:

Dupa temperatura:

reci

alternante.

Dupa regiunea corpului:

Parțiale, când interesează separat sau impreună membrele superioare și inferioare

Complete, când interesează întreaga suprafață a corpului.

Acestea din urmă, în funcție de tehnica de aplicare, se împart în fricțiuni parțial complete, care realizează funcționarea întregului corp prin fricționarea separată a diferitelor segmente și fricțiuni complete propriu-zise.

FRICȚIUNI PARȚIALE RECI

Materiale necesare – un pat sau o canapea, o pătură, un cearceafă, un prosop sau o bucată de pânză de 100/70 cm, o găleată cu apă, un termometru de baie.

Se așează pe pat sau pe canapea pătura și cearșaful. Bolnavul, complet dezbracat, este invitat să se culce cu fața în sus și este învelit.

Se lasă descoperit numai membrul asupra căruia vrem să acționăm. Se îmoaie prosopul în apă rece, se stoarce și se acoperă segmentul interesat.

Bolnavul sau o altă persoană fixează bine prosopul la rădăcina membrului, sprijinind în același timp extremitatea fricționată de pieptul celui care efectuează procedura.

Se fricționează cu amândouă mâinile peste prosop, cu mișcării lungi, cuprinzând întreaga regiune cu palmele, până ce simțim că prosopul s-a încălzit.

Se acopera apoi segmentul cu un cearceaf uscat în care a fost invelit peste care se execută aceiași manevră. Apoi segmental se acoperă și cu pătura, trecându-se la descoperirea unui alt membru a cărui fricționare se execută conform aceleași tehnici.

FRICȚIUNI PARȚIALE ALTERNANTE

Se efectuează conform aceleași tehnici, începând cu fricționarea peste un prosop muiat cu apă caldă (38-400) și terminând cu apă rece (16-180).

După ce prosopul rece s-a încălzit, se îndepărtează, iar extremitatea respectivă se acoperă ca mai sus, cu cearșaful uscat peste care se execută câteva fricțiuni. Se continuă fricționarea în același fel și a celorlalte extremități indicate.

FRICȚIUNILE PARȚIAL COMPLETE.

Materiale necesare – sunt aceleași ca și pentru fricțiunile parțiale.

Tehnica de aplicare – se execută conform tehnici, expuse la fricțiunile parțiale, respectând o anumită ordine.

Tehnicianul stă în partea dreaptă a bolnavului și începe fricționarea membrului inferioar din partea opusă, apoi mmbrul infrior de aceiași parte, spatele, pieptul, cu părțilelaterale ale trunchiului.

Abdomenul, se fricționează în sensul evacuării intestinale. La urmă se fricționează membrul superior de partea opusă a tehnicianului, apoi cel de aceiași parte.

Fiecare regiune, după ce a fost fricționată, se acoperă cu cearșaful și pătura. După terminarea procedurii, bolnavul este klăsat în repaus timp de 15-20 minute.

Frictiunile complete

Materiale necesare – un cearșaf 1,5×2,5-3 m, o compresă pentru frunte, o găleată cu apă la temperatura de 18-200.

Tehnica de aplicare – înainte de a începe procedura, i se recomandă bolnavului să se spele pe față cu apă rece și i se aplică pe frunte sau la ceafă o compresă rece (pentru a evita congestia cerebrală).

Tehnicianul ia cearșaful, îl moaie în apă la temperatura camereii îl stoarce, îl scutură bine ca să nu aibă cute, apoi ține cu o mână un colț al cearșafului, iar cu cealaltă face cute până ajunge la capătul opus.

Se așează în fața bolnavului și se procedează astfel: bolnavul, stând în picioare, este invitat să ridice brațele în sus și i se aplică un colț al cearșafului în axila dreaptă, se trece apoi cearșaful peste piept, în axila stângă. Bolnavul coboară mâinile.

Tehnicianul trece cearșaful pe spate, peste umărul drept, îl aduce din nou pe partea anterioară a toracelui trecând apoi peste umărul stâng, iar marginea superioară a cearșafului se aplică bine îbn jurul gâtului.

După aceasta se face fricționarea din partea dreaptă sa din cea stângă a bolnavului, executând fricțiuni repezi și lungi, cu o mână pe fața anterioară într-un sens, cu cealaltă pe fața posterioară în sens opus, de la ceafă și gât până la pcioare, până simțim că cearșaful s-a încălzit.

Trecem apoi în fața bolnavului și executăm aceleași fricțiuni pe părțile laterale ale corpului, de sus până jos. Se trece apoi în fața bolnavului, executându-se fricțiuni pe părțile laterale ale corpului. Se insistă la gambe, și labă, deoarece se încălzesc mai greu.

Procedura fiind greu de executat, este bine să se execute de 2 persoane.

După terminarea procedurii se șterge repede bolnavul cu un cearșaf uscat și este lăsat să se odihnească învelit sau i se recomandă o plimbare de ½ oră.

La persoanele cu picioare reci sau circulație defectuoasă, după aplicarea cearșafului umed, învelim picioarele într-un prosop muiat în apă fierbinte sau așezăm bolnavul de la început cu picioarele într-un lighian mare cu apă caldă.

Reușita acestei proceduri depinde de aplicarea unei tehnici corecte.

Bolnavul cu reacție bună, nu are de loc senzație de frig, simțindu-se reconfortant.

Când dorim o reacție mai puternică, fricțiunea completă poate să fie completă prin baia de cearșaf, baia de curent de aer sau ambele.

Baia de cearceaf

Fără a scoate cearșaful după terminarea fricțiunii, se toarnă concomitent, pe fața posterioară și anterioară a bolnavului, de jos în sus, de la o distanță de 1-2-3 m câte o galeată cu apă rece.

După aceea se execută lovituri cu palmele pe întreaga suprafață a corpului de jos în sus și de sus în jos, până ce simțim că pielea bolnavului s-a încalzit din nou. Se șterge apoi cu un cearceaf uscat, apoi bolnavul stă în repaus ½ oră sau face o plimbare.

Baia prin curent de aer

La terminara fricțiunii, urmată sau nu de baia de cearșaf, se lasă bolnavul neșters. I se aplică pe ceafă un cearșaf uscat, cu colțuri peste umeri, care se dau bolnavului să le țină cu ambele mâini sau unui ajutor, în caz când acesta nu poate.

Tehnicianul apucă cele 2 colțuri opuse ale cearșafului și, prin ridicări și coborâri perezi, executate cu mâinile concomitent, cu flectări și ridicări ritmice de genunchi, face o vânturare întâi pe fața posteroară apoi pe fața anterioară și părțile laterale, până ce pielea se înroșește.

După baia prin curent de aer a determinat o reacție slabă, ea poate să fie complectată astfel: se ia un cearșaf și se așează de-a latul pe spatele bolnavului, prinzându-se în față cele 2 colțuri ale lui. Se întinde bine și apoise execuă mișcări ritmice de vânturare, apropiind și îndepărtând mâinile.

Tehnicianul se rotește în jurul bolnavului, executându-se mereu aceste mișcări până ce pielea acestuia s-a uscat complet.

Modul de acțiune al fricțiunilor – factorii pe care își bazează acțiunea fricțiunile sunt factorul termic și factorul mecanic.

Excitantul rece (sau alternand cald și rece) provoacă o excitație a sistemului nervos, creșterea numărului mișcărilor respiratorii și profunzimea lor. Are loc de asemenea o creștere ușoară a ctivității cardiace, intensificarea circulației cu tendința la pierdere de căldură, ușoară stimulare a meta-bolismului.

Fricțiunile parțiale și parțial complete sunt considerate proceduri de tonifiere a aparatului neuromuscular; în afară de aceasta, ele au o acțiune sedativă generală, reglează somnul.

Indicațiile fricțiunilor: astenie nervoasă, surmenaj, stările febrile nediagnosticate (favorizând apariția exantemului), covalescență după boli febrile. Pentru favorizarea circulației periferice sunt indicate în bolile de inimă compensate și tulburările circulației periferice, mai ales acrocianoze.

Fricțiunile alternante – sunt indicate în atrofii musculare de diferite etiologii, redori articulare, pareze și paralizii.

Fricțiunile complete – reacțiile organismului sunt asemănătoare cu acelea determinate de fricțiunile parțiale și parțial complete, dar mult mai intense.

În prima fază – sub influența excitantului rece, pe o suprafață întinsă, apare o vasoconstricție tegumentară intensă, care are drept consețință îngreunarea activității inimii și accelerarea ritmului.

În faza a doua – vasoconstricția este urmată de o vasodilatație, care ușurează activiatea inimii, favorizează pierderile de căldură și stimulează metabolismul.

Fricțiunea completă cere o rezistență mai mare din partea organismului. Spre deosebire de fricțiunea parțială, aceasta este considerată o procedură puternic excitantă.

Indicațiile ei sunt – obezitate, diateza urică, hipertiroidism, neurastenia depresivă, bronșitele cronice, enfizem pulmonar.

Contraindicatiile fricțiunilor. Fricțiunile atât parțiale, cât și complete sunt contraindicate în: hemoragii, afecțiuni dermatologice, nevralgice și nevrite acute și cronică, arterioscleroza generalizată, boala hipertonică, afecțiuni ale inimii decompensate.

CLASIFICAREA BĂILOR

Definiție: sunt procedurii de hidroterapie care se practică cu apă simplă la diferite temperaturi sau cu apă la care se adaugă diferite ingrediente.

Clasificare:

Dupa caracterul lor: băi simple și băi medicinale.

Dupa temperatura:

Băi reci sub 20 de grade C

Băi răcoroase 21-33 de grade C

Băi la temperaturi de indiferențe 34-35 de grade C

Băi calde 36-40 de grade C

Băi fierbinți 40-45 de grade C

După durată:

Băi de scurtă durată-până la 5 min.

Băi de durată medie-între 10-20 min.

Băi de durată lungă-peste 20 min

După suprafața corpului interesată:

Parțiale

Generale.

Băi generale- pot fi: la temperatura de indiferență 34-35 de grade C, =proceduri slabe.

Băi generale sub temperatura de indiferență peste 36 grade C=proceduri puternice.

Baile sub temperatura de indiferență:

Băi reci complete- în cadă sau piscină.

Băile de imersiune reci (corpul este scufundat în totalitate în apă).

Băile cu valuri.

Băile de jumatate (halbbad)

Băile cu peria.

Băile peste temperatura de indiferență:

Băile calde cuprind:

baia simpă caldă,

baia kinetoterapică

baie cu masaj.

Băile fierbinți pot fi:

băi simple fiebinți

băi ascendente

Băi parțiale:

Clasificare în funcție de temperatură:

Băi reci,

Băi calde,

Băi alternante,

Băi ascendente.

În funcție de regiunea corpului:

Băi de mâini,

Băi de picioare,

Băi de șezut 20-30 min.

Băile medicinale:

Cu ingrediente chimice: iod, sublimat, săpun, sare.

Cu plante medicinale și substanțe organice înrudite.

Flori de mușețel sau mentă,

Făină de muștar,

Cu malț, tărâțe de grâu și amidon,

Cu coajă de ștejar sau castan

Cu diferite gaze: dioxid de carbon

Băi cu dioxid de carbon uscate numite mofete

Băi cu bule de oxigen și bule de aer.

Băi sulfuroase.

Băi cu spumă.

Băi radioactive.

REGULI GENERALE DE APLICARE A BĂILOR

1. Băile sunt proceduri generale majore solicitante care interesează întregul organism.

Bolnavul va fi examinat amănunțit înaintea prescrierii oricărei

proceduri.

2. Băile fiind proceduri majore se aplică cu precădere în prima parte a zilei la cel puțin 30 min. după micul dejun.

3. După o baie generală se poate administra o procedură parțială la cel puțin 30 min.-1h.

4. Între 2 proceduri majore trebuie să fie un interval liber de cel puțin 2 ore.

5. Este contraindicată aplicarea unei proceduri majore după eforturi fizice mari.

6. În timpul procedurii se folosește o compresă rece pentru frunte si/sau o compresă pe regiunea precordială pentru evitarea congestiei.

7. Baile trebuie sa fie dimensionate pe masura pacientilor.

8. După o procedură pacientul face dușul de curățenie, se îmbraca și se odihnește în camera special amenajată cel putin 15-30 min.

9. Este necesară respectarea strictă a indicațiilor din prescripție.

10. După proceduri calde și fierbinți și de sudație este obligatorie

aplicarea unei scurte proceduri de răcire pentru combaterea relaxări și atoniei vasculare periferice determinată de căldură.

11. Pacientul trebuie supravegheat în permanență în timpul proceduri de către asistent.

După baie cada este evacuată, și pregătită pentru un nou pacient.

Sala de hidroterapie și dotarea ei

În lini mari o sala de hidroterapie trebuie să cuprindă:

Cabine de dezbrăcat,

Vestiar de depozitare a hainelor;

Camere pentru diverse proceduri generale și parțiale hidrice si

termice,

Grup sanitar femei / barbati;

Suprafața necesară pentru o baie este de 8m pătrați.

Căzile- cu 2 dimensiuni de 80/175cm și căzi mari de 100/190cm în funcție de felul proceduri executate.

Sala de dușuri-trebuie să asigure o distantă de 3-3,5 m pătrați între duș și bolnav. Pentru fiecare duș este nevoie de 3-4 m pătrați.

La camerele pentru împachetării se calculeaza câte 3,5-4m pătrați pentru fiecare pat de 0,8m pătrați.

Înaltimea încăperilor-trebuie să fie de 3.50m cu pereții căptușiți cu faianță până la 2m de culoare albă.

Dușumeaua- trebuie să fie din mozaic de culoare deschisă cu pantă de scurgere și grătar de lemn.

Iluminatul-trebuie să fie sufficient, de preferință fluorescent.

Temperatura camerei de dezbrăcat-să fie de 20 grade C, temperatura camerei de baie 22-23 grade C măsurată cu termometru de cameră afișat la loc vizibil.

Ventilația-să fie suficientă cu umiditate de maximu 75% . Sunt necesare ceasuri semnalizatoare pentru aprecierea timpului de procedură.

Asistentul balnear- trebuie să aibă o ținută corespunzatoare : halat alb, bonetă, șorț de cauciuc, pantaloni albi, papuci.

Asistentul trebuie să aibă o atitudine deferentă, politicoasă față de pacientți.

Asistentul trebuie să facă o planificare corecta a pacientilor pe care să o respecte pentru a nu povoca aglomerația.

Băile la temperatura de indiferență

Materiale necesare-cadă de faianță cu capacitate de 250 l, termometru de baie, pernă de cauciuc pentru cap, ceas semnalizator, ceasceaf și compresă pentru cap.

Tehnica de aplicare-se deschid robinetele și se pregătește apa la tempera-tura de 34-35 de grade C bolnavul este invitat să se așeze în baie,durata băi este de 10-15 min. până la 35-60 min. în funcție de indicație.

Mod de acțiune- presiunea hidrostatică, greutatea coloanei de apă și factorul care este minor, se realizează creșterea ușoară a frecvenței cardiace și creșterea numărului de respirații pe minut de scurtă durată cu revenire la normal sau chiar stare de sedare.

Băile la temp. de indifernță scurte

Cu acțiune de înviorare și tonifiere, iar cele mai lungi sunt calmante.

Indicații- nevroze, nevrite, nevralgii, afecțiuni dermatologice cu prurit și boala hipertonă în faza neurogena.

Nevroză-afecțiune de graniță din punct de vedere psihic.

Nevrite-inflamații ale nervilor

Nevralgi-dureri pe traectul unui nerv

Hipertonă în faza neurogenă-H.T.A în faza de instalare.

Băile sub temperatura de indiferență

Materiale necesare: (vezi mai sus)

Tehnica de aplicare-diferă de la o procedură la alta.

Modul general de actiune-băile sub temperatura de indiferență adica sub 34 de grade își bazează acțiunea pe factorul termic mai mult sau mai puțin accentuat.

La intrarea pacientului în apă apare în contactcu apa rece un spasm cutanat cu creșterea tensiunii arterială, a frecvenței cardiace și cu excitarea sistemului nervos.

După acest spasm cutanat apare faza de hiperemie activă cu pierdere de căldură care apare cu atât mai repede cu cât temperatura este mai scăzută iar hiperemia este proporțională cu spasmul cutanat.

Pierderile de caldură stimulează metabolismul intensificând producerea de caldură.

Vazodilatația se asociază cu scăderea tensiunii arteriale și a frecvenței cardiace.

Ca să grabim apariția hiperemiei în faza reactivă putem asocia o manevră mecanică respectiv fricțiunea.

Băile reci complete în cadă, piscină sau bazin

Temperatura apei este de 15 grade. Înainte de aplicare, pacientul își spală fața și brațele cu apă rece pentru a evita congestia cerebrală.

Procedura durează 10-30 secunde, maxim 1 min. și se aplică în general după o procedură termică (saună).

Se recomandă pacientului să execute mișcării repezi sau fricțiuni puternice în timpul băi iar la sfârșit să se șteargă rapid cu un cearceaf uscat și să se fricționeze viguros.

Modul de actiune-factorul termic puternic excitat.

Indicații: obezitate, hipotiroidism, diabet, adipozitate și ca procedură reconfortantă în stare de oboseala fizică.

Contraindicații-arteroscleroză și nevroza cu excitație.

Baia de imersie rece

Când corpul este băgat total în apă. Procedura se efectueaza într-o cadă obișnuită cu apă la temperatura de 15-18 grde C.

Se umple cada cu apă, bolnavul este așezat pe un cearceaf în decubit dorsal, 4 persoane apucă capetele cearceafului ridicând bolnavul și-l introduc în apă timp de 3-10 secunde apoi îl țin deasupra apei 10secunde repetând această operație de 3 pana la 5 ori.

La sfârșitul procedurii bolnavul este repede șters și lăsat să se odihnească învelit în cearceaf și pătură.

Modul de actiune- asemanator cu cel al băilor reci complete.

Indicații: boli infecțioase cu febră mare, astenie nervoasă, după proceduri de termoterapie sau ca procedură de recomfortare în stări de astenie fizică.

Baia cu valuri

Tehnica de aplicare-se practica într-o cadă obișnuită care are adaptat un sistem de valuri.

Se umple cada cu apă la temperatura de 28-32 grade C pe jumatate sau trei sferturi.

Bolnavul stă culcat în baie cu picioarele depărtate și îndoite din genunchi.

La nivelul picioarelor bolnavului dispozitivul se scufundă și se ridică ritmic producând valuri care pornesc de la picioare spre umeri în direcția circulației venoase.

În lipsa acestui dispozitiv valurile pot fi provocate de către tehnician prin mișcarea apei cu palmele de la picioare la piept. Durata procedurii este de 3-4 min.

Modul de acțiune-factorul termic și factorul mecanic.

Indicații-convalescență, debilitate fizică, astenie nervoasă.

Baia de jumatate sau halbbad

Tehnica de aplicare-această baie se efectuează într-o cadă mai mare decât cele obișnuite cu apă la temperatura de 32 grade C.

Se umple cada până la înalțimea de 28-30cm, apa trebuie să acopere jumatatea inferioară a bolnavului până la ombilic.

Bolnavul se așează în așa fel în baie încât în spatele lui să rămână un spațiu suficient pentru manipulațiile tehnicianului.

Bolnavul este invitat să-și spele fața și să se fricționeze ușor pe mâini, torace și abdomen.

Tehnicianul se așează la stânga și puțin în spatele bolnavului ia în mâna dreaptă un vas special cu capacitate de 1,5l și face 10-15 turnării rapide asupra spatelui și umerilor bolnavului, realzate prin lovirea și proiectarea în același timp a apei din cadă asupra corpului pacientului.

După aceea execută fricțiuni rapide cu apă pe spate și parțile laterale ale toracelui în direcție verticală de sus în jos și invers.

Tehnicianul se mută apoi și execută aceleași turnării și fricțiuni și pe fața anterioară a corpului.

Halbbadul poate fi completat cu o turnare energică executată de la 1-1,5m asupra toracelui și abdomenului în scopul stimulării respirației, circulației și creșterii tonicității muschilor din regiunea interesată.

Durata băii este de 3-5 minute.

Modul de actiune- factorul termic si mecanic. Acțiunea este excitantă , tonifiantă, sedativă și antitermică.

Indicații-sechele după hemiplegii (paralizie pe jumătate de corp), astenie nervoasa, stres, atonie gastrică și intestinală (lipsa tonusului musculaturi netede digestive cu stagnarea bolului alimentar rezultă constipația), enterite, hemoroizi, boli infectioase febrile și ca procedură de racire după procedura termoterapica.

Contarindicații-stări de debilitate fizică accentuată reacți dermovasculare patologice și frisoane.

Baia cu peria

Tehnica de aplicare-această procedură se execută într-o cadă umpluta cu apă 3/4 la temperatura de 33-34 grade C.

Invităm bolnavul să se așeze și cu ajutorul unei peri mari și aspre se începe periatul spatelui cu mișcări lungi muind de fiecare dată peria în apă când coborâm.

După ce se obține o hiperemie invităm bolnavul să se culce pe spate și trecem la perierea toracelui pe fața anterioară și parțile laterale cu mișcări verticale,iar abdomenul cu mișcări circulare de la dreapta la stânga bolnavului în sensul evacuări intestinale.

Se continuă apoi periajul sub apă al membrelor superioare apoi a membrelor inferioare și la sfârșit regiunea fesieră, după ce l-am invitat pe pacient să se ridice puțin.

Se repetă aceste manevre înca odată. Durata totala a procedurii 3-5 minute.

Modul de actiune: factorul mecanic si termic.

Baia cu peria are cea mai puternică acțiune dintre băile reci.

Indicații-tulburări circulatori, boala hipertonă în faza neurogenă și nevroze.

Băile peste temperatura de indiferență

Materiale necesare: vezi mai sus.

Tehnica de aplicare: are particularități în funcție de procedură.

Modul general de acțiune: Băile peste temperatura de indiferență calde și fierbinți provoacă reacții dermo-vasculare foarte importante: vazodilatația periferică cu accentuarea și accelerarea curentului sancvin.

Băile cu temperatura peste 40 de grade C au acțiune net excitantă asupra sistemului nervos, aparatului cardio-vascular și asupra metabolismului.

Băile calde pot fi:

simple,

kineto

cu masaj.

Baia caldă simplă

Tehnica de aplicare-se execută țntr-o baie obișnuită cu apa la temperatura de 36-37 grade C și cu durată totală de 15-30 sau 60 min.

Modul de actiune-factorul termic și presiunea hidrostatică a apei.

Acțiunea -antispastică și sedativă generală.

Indicații: prurit, nevralgii, astenie nervoasă, insomnie.

Baia kineto-terapeutică

Este o baie caldă la care se asociază mișcări în toate articulațiile bolnavului.

Mișcarea în apă reprezintă un important mijloc de recuperare care se bazează pe principiul legi lui Arhimede “ Asupra unui corp scufundat intr-un lichid acționează o forță de jos țn sus egale cu greutatea volumului deslocuit “.

Un corp în apa este mai usor scăzând greutatea lui de aproximativ 7 ori, adica un corp de 70 kg scufundat într-un lichid cântărește aproximativ 10kg.

Tehnica de aplicare-baia kineto se efectuează într-o cadă mai mare care se umple 3/4 cu apă la temperatura de 36-37-38 de grade C.

Bolnavul este invitat să se aseze în cadă și timp de 5 min. este lăsat liniștit să se obișnuiască cu ambianța.

După aceea tehnicianul execută sub apă la toate articulațiile pacientului în mod pasiv toate mișcările posibile în timp de 5 min. după aceea pacientul este lăsat puțin în repaus după care este invitat să repete singur mișcările arătate de tehnician.

Durata băi este de 20-30 min. după care bolnavul este șters și lăsat să se odihnească.

Modul de actiune-factorul termic si mecanic.

Mobilizarea în apă este mai puțin dureroasă din cauza relaxării musculare care se produce sub influența apei calde și pierderi greutății corpului conform legi lui Arhimede.

Importanța mișcării pasive este esențială în recuperarea mai ales în stres psihic pentru că pacientul înțelege că articulația este funcțională și recuperarea este posibilă.

Indicații-redoarea articulară cu tendință la anchiloză, poliartroză, spondilită anchilopoetică, paralizii, pareze.

Baia cu masaj

Tehnica de aplicare-într-o cadă cu apă 3/4 la temperatura de 36-39 grade C se execută masajul asupra regiuni indicate prin tehnica cunoscută.

Durata variază în funcție de regiunea pe care se face masajul.

Modul de acțiune și indicații: ( vezi la baia kineto).

Băile fierbinți sunt de 2 feluri:

Băi ascendente complete.

Băi simple fierbinți.

Băile ascendente complete sau

băi piretoterapice

Tehnica de aplicare-antipiretic împotriva călduri. Se umple cada cu apă la temperatura de 35 grade C bolnavul se așează în baie în așa fel încât apa să îi acopere umeri.

După 2 min. temperatura băi se crește prin adaugare de apă fierbinte din minut în minut se crește temeratura cu 1 grad C.

Se poate ajunge astfel ca temperatura corpului bolnavului să fie de 39-40 grade C, iar temperatura apei să ajungă la 41-43 grade C.

Durata băi poate fi de până la 1h.

Modul de acțiune-baia hipertermă provoacă o vasodilatație tegumentară importațtă care duce la supraâncălzirea organismului cu transpirația care are loc numai la nivelul suprafețelor neacoperite de apă (față, capul) eventual partea superioară a pieptului.

Supraâncălzirea duce la creșterea metabolismului.

Indicații-boli reumatismale cronice, nevralgii, nevrite, obezitate, intoxicații cronice și astm bronșic.

Băi simple fierbinți

Se folosesc mai ales în Japonia și China cu durată de 5 până la 10 min. cu efecte excitante puternice. Băile scurte de 1-2 min. au efect calmant.

Băile parțiale- se împart:

În funcție de temperatură:

băi reci

băi calde

În funcție de regiunea corpului:

băi de mâini

băi de picioare

băi de șezut

Băile de mâini

Materiale necesare: căzi de formă ovală sau un lighean adânc .

Tehnica de aplicare-bolnavul stă pe un scaun și este invitat să-și introducă ambele mâini în vană în așa fel ca apa să acopere mâinile și antebrațele până peste cot.

Băile reci de mâini

Se fac cu apă sub 15 grde C.

Mod de actiune-cele de durată scurtă 1-2 min. au o acțiune desconges-tionată asupra organelor toracelui și creierului.

Cele de durată mai lungă de 5-10 min. au acțiune antiinflamatorie și antisudorală (organizarea metamerică a century scapulare și pelviene urmare a dezvoltări embrionilor)

Băile calde de mâini

Se efectuează cu apă la temperatura de 38-40 grade C iar cele fierbinți la 40-45 grade C cu o durată de 10-20 min.

Modul de acțiune-aceste băi provoacă o vazodilatație periferică și influențează reflex circulația coronariană înlăturând spasmul vascular.

Ele determină de asemenea tot pe cale reflexă o relaxare a musculaturii netede a bronhiilor ușurând criza de astm.

Indicații-angină de piept, astm bronșic, boli reumatismale subcutanate și cronice cu localizarea pe articulația membrelor superioare.

Băile reci și calde de mâini își datorează efectele organismului metameric embrionar care face ca vasele membrelor superioare să lucreze sinergic (în același fel) cu organele din cutia toracică mai ales inima.

Băile alternante de mâini

Se execută în 2 căzi potrivite, una cu apă caldă la 40 de grade alta cu apă rece 15-18 grade C.

Tehnica de aplicare-se introduc la început mâinile în apă caldă 2-3 minute până la apariția reacției dermo-vasculare apoi în apă rece 20-30 secunde.

Manevra se repetă de 3-5 ori terminând obligatoriu cu apa rece.

Mod de actiune-efectul se bazează pe alternanța factorului termic cald și rece care activează circulația periferică și descongestionează organele toracice.

Indicații-tulburări vasomotorii locale, acrocianoze (mânuțe și lăbuțe reci) transpirați, atrofi musculare, pareze, paralizii., tonifierea musculaturii.

Băile alternante fac de fapt gimnastica vasculară.

Băile ascendente de mâini

Se folosește cada pentru mâini în care se pune apă la 35 de grade C. La interval de 1-2 minute se crește temperatura cu 1 grad C treptat prin adăugare de apă fierbinte, în 5-6 min. se ajunge la temperatura apei de 40-44 de grade C și se stă aici 15-30 minute.

Mod de acțiune-factorul termic cu hiperemie lentă care alternează vasodilatația atât a vaselor superficiale cât și a celor profunde, atât a vaselor cu elasticitate bună cât și a vaselor cu elasticitate proastă.

Indicații-arterioscleroza, scleroza miocardului, astmul bronșic.

Băile de picioare

Materiale necesare: căzi speciale sau găleți obișnuite.

Bolnavul așzat pe un scaun își introduce picioarele în apă în așa fel încât apa să urce la 1 lat de palmă sub genunchi.

Băile reci de picioare se prescriu cu apă sub 15 grade C și durează 1-2 minute.

Băile calde de picioare se prescriu cu apă la 35-40 grade C și durează 10-20 minute.

Băile alternante de picioare se practică cu ajutorul a 2 vase: unul cu apă caldă la 38-42 grade C, celălalt cu apă rece la 18-20 grade C.

Conform băilor alternante se începe cu cald și se termină cu rece.

Băile ascendente de picioare se execută identic cu cele de mâini.

Plimbatul prin rouă sau râu se recomandă bolnavului timp de 5-10 minute să se plimbe cu picioarele goale dimineața prin iarba umedă de rouă sau într-un râu cu apă curgătoare cu o adâncime de 10-20 cm.

Călcatul prin apă se execută într-o cadă mai mare cu apă rece sub 15 grade C până la înălțimea de 10-15 cm.

Bolnavul este invitat ca timp de 1-5 min. să calce apa cu picioarele goale.

Indicațiile: tulburări de circulație periferică, cefalee, migrene și piciorul plat.

Băile de șezut

Materiale necesare: baie de formă specială o pătură un cearceaf comprese pentru frunte.

Tehnica de aplicare-băile sunt:

reci

calde

alternante

ascendente

Băile reci de șezut- se pune apă într-un vas special până la o înălțime de 15-20 cm apa având temperatura de 18 grade C.

Pacientul este invitat să se așeze în baie în așa fel încât apa să ajungă la nivelul ombilicului. Picioarele se sprijină pe un scaun mic situat în fața băi.

Pacientul este acoperit cu un cearceaf apoi învelit cu o pătură iar pe frunte se aplică o compresă rece. Durata băi este de 1-5 minute.

Este bine ca bolnavul să-și fricționeze abdomenul și coapsele în timpul băi.

Mod de acțiune-factorul termic. Sub influența temperaturi reci se produce o vazoconstricție importantă a vaselor din cavitatea abdominală care se poate traduce clinic prin senzație de greutate și căldură în cap și amețeli.

Concomitent crește temperatura axilară. După o baie scurtă de 1-5 min. apare vazodilatația cu hiperemie activă.

După o baie rece de durată lungă 10-25 min. apariția vazodilatației are loc dupa câteva ore.

Indicații: constipație, amenoree (lipsa menstruației), impotență, incontinență urinară, stări congestive ale creierului, insomni. Băile de durată mai lungă se indică în enterocolite acute (diaree acută) inflamații subacute ale organelor genitale, hemoroizi.

Contraindicații: cistite (inflamați ale vezici urinare cu usturimi) și colici uterine.

Băile de șezut răcoroase

Cu apă între 26-32 de grade C , cu o durată de 15 min.

Indicații: în inflamațiile cronice ale orgenelor genitale.

Băile de șezut calde

Se fac la temperatura apei de 36-40 grde C cu o durată de 10-20 min.

Mod de acțiune: factorul termic care scade excitabilitatea mărită, accelerează procesele de rezorbție, micșorează tonusul muscular.

Indicații: dismenoree (menstruație dureroasă), colici uterine, colici vezicale, colici intestinale, insuficiență ovariană, prostatite cronice, artrite sacro-iliace.

Băile alternante și ascendente de șezut

În 2 căzi cu apă la temperatura de 38-40 grade C și 18-20 grade C conform tehnici băilor de mâini.

Mod de acțiune: sunt stimulente și tonifiante ale organelor genitale.

Indicații: atonii uterine plus oboseala mușchiului uterin, prolaps uterin= chinga musculară, insuficiență ovariană.

Băile cu sare

Între 6-10 kg sare pentru o baie generală caldă.

Mod de acțiune: provoacă vazodilatație tegumentară, influențează procesele metabolice generale și eliminarea acidului uric. Au acțiune antiinflamatorie și rezorbtivă.

Indicații: afecțiuni cronice ale aparatului locomotor, boli cronice utero-anexiene, afecțiuni endocrine, ovariene și tiroidiene.

Acțiunea importantă a mantalei de sare care rămâne pe tegument după procedură și nu trebuie îndepărtată. Ioni din cristalele de sare pătrund prin tegument în urmatoarele ore după procedură.

Băi cu plante medicinale și

substanțe organice înrudite

Băile cu flori de mușețel sau mentă

Se folosesc 1kg flori uscate care se prepară prin infuzie un alt fel prin decoct (fierberea plantelor).

Mod de actiune: efect sedativ asupra sistemului nervos.

Indicații: afecțiuni reumatismale, nevralgii, nevrite, asteni nervoase cu agitație. Efect sedativ.

Băile cu muștar

100gr de boabe de muștar pisate amestecate cu apă călduță puse într-un săcleț de pânză pentru împiedicarea împrăștieri uleiurilor volatile și se pun în apă de baie.

Mod de acțiune: acțiune revulsivă (înroșire) și efecte excitante asupra tegument-ului.

Indicații: bronșite, pneumoni, enterocolite (diaree), mialgi, nevralgii, nevrite poliartrite.

Băile de malț, tărâțe de grâu sau amidon

În cantitate de 1-3 kg malț de orez, 1-1,5 kg tărâțe, 1-2 kg amidon toate se pun într-un săculeț, se fierb în 5l de apă clocotită și se toarnă totul în cadă.

Tehnica de aplicare-datorită slabei termoconductibilități aceste substanțe mențin timp mai îndelungat temperatura crescută a apei de baie și au aceste acțiune emolientă de înmuiere asupra pieli.

Indicații: afecțiuni reumatismale, nevralgi, afecțiuni dermatologice cum ar fi: eczeme cronice, urticarie intertrigo.

Deasemenea se folosesc ca băi de curățire după aparat gipsat.

Băi cu coajă de ștejari și castan

Se poate folosi coaja de copac sau 100g acid tanic.

Efectul acestor băi: efect astringent asupra tegumentului.

Indicații: afecțiuni dermatologice cum ar fi eczeme cronice, urticarie, erupții alergice.

Băile cu bule de diferite gaze

Băile cu bule de diferite gaze se practică în căzi obișnuite care au adaptat un sistem de legătură la tuburi de gaze și altă legătură la generatorul de bule plasat pe fundul căzi.

Băile se prescriu la 30-35 de grade C cu o durată de 5-20 min. Ele se aseamănă cu băile carbogazoase naturale.

Indicații: prin masajul fin tegumentar produs prin spargerea bulelor sunt excitate terminațiunilor nervoase periferice având rol calmant în afecțiuni ale sistemului nervos central la cei cu astenie nervoasă, insomnie hipertensiune arterială și în acrocianoză.

Efectul mecanic (senzația de înțepătură și căldură) datorat bulelor care fac micromasaj tegumentar.

Efectul chimic-prin rezorbția gazelor prin tegument și hiperemia activă.

Prin vazodilatația periferică scade tensiunea arterială.

Contraindicații: insuficiență cardiacă, arterioscleroză avansată, angină pectorală, TBC.

Baia cu bule de oxigen și aer

Se pregătesc ca și cele cu gaze.

Indicații: prin masajul fin tegumentar produs prin spargerea bulelor excită terminațiile nervoase periferice și cu rol calmant în activitatea sistemului nervos central.

Baia cu spumă

Decoct din rădăcina plantei săpunului cu ajutorul generatorului de spumă se formează o spumă deasă care menține căldura apei.

Este o procedură piretoterapică care încălzește corpul și duce la temp. lui. Se recomendă la obezitate nevralgii, diabet.

Băile radioactive

Băile Felix. Aceste băi se recomandă în afecțiuni cronice.

Sunt proceduri generale sau partiale al caror efect se bazeaza pe prezenta in apa a unor izotopi radioactivi.

Cel mai frecvent se foloseste radiul cu produsul rezultat din dezintegrarea lui, radomul.

Materiale necesare : o cada de dimensiuni obisnute, dispozitiv pentru pregatirea solutiilor de radom necesate pentru baie, sticla speciala cu sifon pentru introducerea radomului in baie.

Mod de pregatire : se pregateste intr -un laborator special, solutia de concentratia mare de radom, rezultat din dezintegrarea radiului.

Din aceasta solutie, o data pe saptamana se pregateste o concentratie mai mica necesara bailor din care se ia zilnic o anumita cantitate. Aceasta cantitate este introdusa cu ajutorul unui dispozitiv special sub apa din baie.

Baia se pregateste la temperatura de 35 – 36 grade durata variind intre 10 – 30 minute. Concentratia radomului din baie poate fi cuprinsa intre 50 – 400 de unitati Mache.

Băile medicinale

Modul de acțiune: factorul termic, chimic și mecanic.

Băi cu ingrediente chimice-temperatura apei 35-37 de grade C, durata 10-20 minute.

Baia cu iod- ( substanța activă este iodura de potesiu sau sare de Bazna).

Băile cu iod se fac în căzi de lemn acoperite cu capac sau cu o pătură în așa fel ca numai capul bolnavului să rămână afară.

Pentru a evita acțiunea nocivă a vaporilor de iod.

Mod de acțiue: iodul micșorează vâscozitatea sângelui provocând vasodilatație și scăzând tensiunea arteriala, mărește puterea de apărare a organismului determinând reacți locale la nivelul țesuturilor și organelor contribuind la reducerea fenomenelor inflamatorii.

Indicații: artrite cronice, afecțiuni inflamatorii cronice genitale la femei și bărbați, ateroscleroză cu hipertensiune, nevralgi, pitiriasis verzicolor.

Băile cu sublimat în soluție de

1/10mii sa 1/20mii

Se efectuează în cadă de lemn. Acestea sunt băi dezinfectante.

Indicații: furunculoze, plăgi infectate, impetigo = buba dulce, după boli infecțioase acute și cronice.

Băile cu săpun

100-200 grame de săpun de casă ras amestecat cu 50 grame săpun de potasiu ras.

Mod de acțiune: rol dezinfectant și descuamant asupra pieli.

Indicații: după boli infecțioase, în boli micotice ( ciuperci) ale tegumentului în intertrigo (leziuni la nivelul degeterlor de la picioare), eczeme.

Intertrigo-piele peste piele.

Sauna

Această procedură termică, de mult cunoscută, se efectuează într-un spațiu închis. Aplicația clasică și originară utilizează o cabană din lemn de pin, în care sursa de căldură este reprezentată de pietre încinse peste care se toarnă apă. Mai pot fi utilizate și în încăperi obișnuite, din pereți zidiți, în care sursa de încălzire este electrică, dar unde se caută a fi respectate caracteristicile sale fizice.

Astfel, în incinta ei se realizează o temperatură de 1000 C, cu o umiditate foarte mică (1-5%) care îi conferă caracter de aer cald, uscat, cu un gradient de temperatură spre organism foarte mare, de 600 C (de la 1000 C, temperatura aerului, la 400 C, temperatura tegumentului încălzit).

În aceste condiții, fluxul termic nu este prea mare (5-10cal/min/m2), temperatura „nucleului” crescând doar 10C în interval de 10-12 min.

Fiind o procedură cu transfer moderat de căldură, atât cantitativ, cât și în timp (lent), nu este solicitată, fiind teoreticsuportată și de indivizi cardiaci compensați.

Aplicația se mai complectează prin turnarea de apă (câte 0,5 l) peste pietrele încinse, producându-se astfel aburii care se evaporă instantaneu. După înceierea ei se practică o imersiune în bazin mic, de circa 2m adâncime, cu apă rece (180 C – 200 C și chiar sub 180 C).

Principalele scopuri și indicații ale saunei sunt: călirea organismului, corectarea termoreglării deficitare; preâncălzirea înainte de aplicarea procedurilor de kinetoterapie recuperatorie.

DUȘURILE

Dușurile sunt proceduri hidroterapice reprezentate prin coloane de apă, aburi sau de aer cald de diferite temperaturi și presiuni proiectată de la o anumită distanță pe anumite suprafețe ale corpului sau pe tot corpul.

Aici acționează factorul mecanic și factorul termic.

Materiale necesare-catedră de dușuri fixe sau mobile, grătar de lemn și cearceaf.

Clasificarea dușurilor:

În funcție de dispozitivul de la care pleacă coloana de apa:

Duș rozetă

Duș sul

Duș eventai.

După temperatura:

Reci

Calde

Alternante cu aburi

Cu aer cald

După direcția coloanei de apă:

Verticale

Ascendente și descendente

Orizontale

Dușuri speciale:

Duși masaj

Duș subacval.

Dușuri rozetă reci.

Cu efect excitant pentru tonifiere.

Dusuri rozetă calde

38 de grde și fiebinți la 40 grade C se folosesc cu acțiune calmantă asupra sistemului nervos.

Dușuri rozetă alternant

18-20 de grade C și 38-40 grade C se aplică cu efect excitant asupra sistemului nervos, tonifică a musculatura crește tonusul vascular.

Se începe obligatoriu cu dușul cald 40 de secunde apoiduș rece 10-15 secunde și se termină cu dușul rece după care urmează hiperemia activă.

Dușurile sul

Datorită formei și presiuni coloanei de apă au acțiune mecanică cea mai puternică.

Dușurile sul se aplică reci, calde sau alternante numit și dușul scoțian.

Dușul scoțian- se practică cu ajutorul a două tuburi de cauciuc mobile și orizontale prevăzute cu capete metalice de îngustare a coloanei de apă.

Temperatura apei este de 18-20 de grade C și 38-40 de grade C.

Bolnavul este așezat în fața dușului la distanță de 2-4m în raport cu presiunea coloanei de apă care este de 1,5-2 atmosfere.

Se aplică pe regiunea prescrisă, la început coloana de apă caldă 10-15 secunde apoi coloana de apă rece 5-10 secunde, alternativ de 2-4 ori.

Dușul scoțian are o acțiune excitantă asupra sistemului nervos tonifică, sistemul neuro-muscular și activează foarte intens circulația.

Indicații-acrocianoză, parestezi, pareze, amorțeli și furnicături sciatică cronica, constipația atonă și meteorism (gaze în intestin).

Mișcări peristaltice-mișcări de avansare a bolului alimentar

Mișcări peristolice-mișcări de amestec.

Dușul evantai: denumit din cauza formei se aplică cald ,rece sau alternant. Cel mai frecvent folosit este cel alternant cu efecte de tonifiere.

Dușuri speciale

Dușul masaj

Reprezintă aplicarea mai multor dușuri rozetă cu apă la temperatura de 38-40 de grade C asociat cu masaj.

Mai frecvent se aplică parțial mai rar general. Durata masajului este de 8-15 min.

Dușul masaj produce o hiperemie importantă cu un însemnat efect resorbtiv și de tonifiere prin acțiunea combinată a masajului și a factorului termic.

Indicații- în artritele cronice, spondilite și spondiloze, nevrite, nevralgii, mialgi si tendinite cronice, sechele după entorse, luxați sau fracturi.

Dușul subacval

Constă în aplicarea sub apă a unui duș sul de mare presiune 3-6 atmosfere cu temperaturi diferite a apei de baie.

El se poate efectua într-o cadă cu apa la 35-38 de grade C cu ajutorul unui duș sul mobil cu presiune mare.

Dușul cu temperatură de 1-2 grade C mai mare decât apa din cadă se introduce în apă pe segment sub controlul uneia dintre mâinile asistentului până la 5-10cm de regiunea de aplicat. Durata proceduri este de 5-10min.

Acțiunea intensă a dușului subacval se datorează temperaturi diferite bai plus duș precum și masajului puternic al coloanei de apă care comprimă puternic țesuturile.

Efectul este asemanator dușului masaj dar este suportat mai bine datorită băi calde.

Indicații: nevrite, nevralgii, mialgi, pareze, parestezi, inflamații cronice abdominale.

Dușul cu aburi

Este proiectarea vaporilor supraâncălziți asupra unor regiuni limitate.

Durata este de 3-6 min. Poate fi o procedură de sine stătătoare, poate să preceadă o baie generală sau se poate asocia cu masaj.

La sfârșit se aplică o procedură de răcire, spălare, sau un duș la temp. de 18-20 de grde C.

Mod de acțiune: acțiune puternică asupra circulatiei cu hiperemie și rezorbție locală.

Indicații-nevrite, nevralgi, mialgi, tendinite, entorse, luxati, spondiloze.

Dușul cu aer cald

Proiectarea aerului cald furnizat de un generator pe o anumită porțiune a corpului se asociază cu masaj.

Dușul cu aer cald are aceleași indicații ca și dușul cu abur la pacienți cu sensibilitate accentuată a pieli.

Dușuri după direcție:

Verticale

Ascendente

Descendente

Orizontale.

Sunt prevăzute cu baterii de amestec care crează posibilitatea aplicări și schimbării rapide de temperatură: reci, calde sau alternante.

Între dușurile verticale menționăm: dușul de șezut care se poate aplica rece, cald sau alernant.

Dușurile reci de șezut au indicații asemanatoare cu băile reci de sezut.

Băile calduțe cu durată mai lungă au efect calmant.

Dușurile de șezut fierbinți

Sunt indicate în prurit vulvar.

Dușuri alternante

Sunt indicate în amenoree (lipsa ciclului) și în infecții cronice ale organelor genitale.

Contraindicații:

Debilitate fizică avansată, nevroze și psihoze cu agitație .

Se evită aplicații de dușuri reci și alternante la cei cu fragilitatea vasculară sau hipersensibilitate cutanată.

Se cere precauție în aplicarea dușurilor reci la copii și gravide.

ÎMPACHETĂRILE

Definiție: Sunt proceduri de hidroterapie care constau din învelirea unei părți sau în întregime a corpului conformunei anumite tehnici.

Împachetările în funcție de tehnica de aplicare se împart în:

Împachetări uscate

Împachetări umede

Împachetări cu parafină

Împachetări cu nămol

Împachetări cu nisip.

ÎMPACHETĂRILE UMEDE

Constau în învelirea unei părți întinse sau a corpului în întregime, într-un cearceaf muiat în apă la temperatura de 18-200 C, bine stors, peste care se aplică o pătură.

În funcție de regiunea pe care se aplică, împachetările sunt de mai multe feluri:

Împachetări umede complete

Împachetări umede trei sferturi

Împachetări umede inferioare

Împachetări umede superioare

Împachetări umede la trunchi.

Împachetarea umedă completă

Materiale necesare – un pat sau o canapea, o pătură mare de lână 220/250 cm sau 2 pături obișnuite, un cearșaf de aceleași dimensiuni, un cearșaf obișnuit, o găleată cu apă rece, o compresă pentru cap, un termometru de baie și un ceas semnalizator.

Tehnica de aplicare – se așterne părtura de lână pe pat, la picioarele bolnavului, se întinde bine pătura trăgând de ea, apoi se răsfrânge sub călcâie sau peste labe, cum s-a procedat și cu cearșaful.

Dacă nu există o pătură de dimensiuni mari, folosim două pături obișnuite pe care le așezăm astfel: una din pături se așează cu lungimea pe lățimea patului. A doua se îndoaie și se așează în continuare, sub pătura mare. Împachetarea se face la fel ca și înainte.

Se aplică un cearșaf uscat, îndoit, sub bărbie, pentru a evita frecarea cu pătura și apoi o compresă rece pe frunte.

Se lasă bolnavul împachetat după durata prescrisă, care să atingă 60-80 minute, după care se aplică o scurta procedură de răcire (spălare, duș, baie, etc) ca după orice aplicație hipertermică.

Pentru ca procedura să-și atingă scopul, ea trebuie să se execute într-un timp foarte scurt și aplicând tehnica corectă. Nici cearșaful și nici pătura nu trebuie să facă cute.

În cazul când dorim să obținem o încălzire mai rapidă și mai importantă, împachetarea poate să fi asociată cu aplicații de termofoare, hidrofoare sau sticle cu apă caldă, așezate între cele 2 porțiuni ale păturii, la gambe și tălpi.

Dacă în timpul curei apar fenomene de intoleranță, bolnavul va fi despachetat , i se aplică o procedură de răcire și va fi lăsat în repaus.

ÎMPACHETAREA UMEDĂ TREI SFERTURI

Se întinde de la axilă în jos, cuprinzând trunchiul și membrele inferioare și lăsând libere membrele superioare.

Tehnica este aceiași ca și pentru împachetarea umedă completă. La terminarea procedurii se aplică pe fața anterioară a bolnavului un cearșaf uscat. Invităm bolnavul să-și încrucișeze mâinile pe piept și răsfrângem cearșaful peste umeri și brațe, trecând capetele lui la spate. Durata procedurii este cea prescrisă.

Împachetarea umedă inferioară

Este identică cu precedenta, dar se întinde numai de la ombilic în jos. Și aici brațele sunt învelite într-un cearșaf uscat.

Împachetarea umedă modificată

Constă dintr-o împachetare de jumătate combinată cu o împachetarea umedă inferioară +compresă în cruce la torace. Brațele se învelesc în cearșaf uscat.

Împachetarea umedă superioară

Cuprinde brațele și partea superioară a corpului până la nivelul în care degetele ating coapsele. În rest, bolnavul este învelit în cearșaf și pătură.

ÎMPACHETAREA UMEDĂ LA TRUNCHI

Cuprinde numai porțiunea dintre axilă și pubis. Tehnica este identică cu a celorlalte împachetări, membrele inferioare și superioare rămânând neâmpachetate.

Modul de acțiune a împachetărilor umede – sunt proceduri care au o acțiune generală importantă asupra organismului. Factorul pe care se bazează acțiunea lor este cel termic.

Schematic acțiunea împachetărilor se poate diferenția în 3 faze, care depind de durata procedurii și de reactivitatea bolnavului.

1. Faza inițială numită și faza de excitație- apare datorită contactului dintre tegument și cearșaful rece, contact care determină o excitație a sistemului nervos.

La nivelul vaselor cutanate se produce vasoconstricția, contracțiile inimii devin mai puternice, respirația devine mai profundă și mai accelerată, temperatura crește ușor. Bolnavul are senzația de frig.

După aproximativ 1-3 minute, vasoconstricția este înlocuită de vasodilatație periferică activă, viteza de circulație a sângelui crește.

Senzația de frig este înlocuită de o senzație de căldură plăcută. Corpul cedează treptat căldura cearșafului. Aceasta face ca la bolnavii afebrili, prin acțiunea de termoreglare, arderile să fie stimulate, iar la cei febrili, temperatura să scadă cu 1-20, dacă schimbăm împachetarea de câteva ori.

Aceste modificări au loc până ce temperatura corpului și cearșafului se egalează. Dacă în timpul împachetării apare frisonul, procedura trebuie întreruptă.

Această primă fază durează 15-20 min. și are un efect toifiant asupra organismului.

2. Faza de calmare-se produce dacă bolnavul continuă să rămână împachetat. Cearșaful se încălzește mai departe. Căldura umedă moderată determină o dilatație a vaselor cutanate, care are ca rezultat scoaterea sângelui din organele interne și trimiterea lui la periferie, scăderea temperaturii, rărirea pulsului și a respirației. Bolnavul are o senzație de căldură plăcută, tendință la somn.

Faza aceasta are caracterul de fază sedativă. Ea apare după aproximativ 15 minute și se menține un interval de aproximativ 50 minute.

3. Faza hipertermă-se produce dacă bolnavul rămâne mai departe împachetat.

Cearșaful continuie să se încălzească, căldura se acumulează din cauza păturii, iar procedura devine hipertermă. Bolnavul transpiră abundent. Procedura devine excitantă pentru sistemului nervos. Accelerarea pulsului și a respirației. Această fază durează 50-90 minute.

Indicațiile împachetărilor umede: în funcție de durata lor și deci de fază, au indicații diferite.

Cele de scurtă durată-(până la 10-15 minute)sunt indicate în cursul bolile infectocontagioase, la bolnavii febrili, pentru acțiunea lor antitermică.

Ele se repetă în cazurile acestea de 1-2 ori.

Se indică, de asemenea, ca procedură de tonifiere la bolnavii cu tulburări funcționale ale sistemului nervos central, stări depresive, astenie generală și în cadrul complexelor terapeutice de stimularea a metabolismului.

Cele de durată medie- (între 20 și 50 minute) se indică pentru efectul lor calmant, bolnavilor obosiți, în caz de însomnii, în caz de nevroze motorii (constipații spastice, boala ulceroasă, prurit, coree, ticuri etc.).

Cele de lungă durată- (50-90 minute) se recomandă bolnavilor cu tulburări metabolice, obezitate, gută,celor intoxicați cu metale grele, în unele polinevrite, neuromiozite.

Contraindicațiile împachetărilor umede-boli de inimă decompensate, boala hipertonică în faza înaintată, tuberculoză pulmonară și boli de piele cu caracter inflamator.

Împachetările uscate

Constau în învelirea unei părți întinse sau a corpului în întregime într-o pătrură de lână, aplicată direct pe corp.

Ele pot să fie parțiale sau complete. Cele mai folosite sunt cele complete.

Împachetarea uscată completă.

Materiale necesare – o canapea, o pătură de lână de 220/250 cm sau 2 pături obișnuite, hidrofoare sticle cu apă caldă, un cearșaf, o compresă pentru cap.

Tehnica de aplicare – se efectuează numai cu pătura care se aplică direct pe corp, fără cearșaf, în același mod ca și la împachetarea umedă.

Durata acestor împachetării este de ≈ 90 min.

Deoarece împachetarea uscată este o procedură de sudație, putem să mărim retenția de căldură determinată prin împachetare, prin adăugarea pe părțile laterale ale corpului, peste pătură, de termofoare sau sticle cu apă caldă.

Dacă vrem să stimulăm și mai mult sudația, dăm bolnavului în timpul împachetării un pahar cua apă rece.

Împachetarea se termină totdeauna cu o procedură de răcire (spălare, duș, sau baie rece de scurtă durată).

Împachetarea uscată este o procedură energică și de aceea bolnavul trebuie să fie supravegheat în permanență.

În caz de apariție a fenomenelor de amețeală, cefalee, palpitații, neliniște despachetăm repede bolnavul și îi administrăm o procedură de răcire; spălare, fricțiune, compresă precordială.

Împachetările uscate pot să fie și parțiale și se execută conform aceleași tehnici.

Modul de acțiune – împachetările uscate sunt proceduri cu acțiune generală. Efectul lor terapeutic se datorește elementului termic important realizat prin acțiunea mecanică a păturii aplicată direct pe tegument, ca și prin retenția de căldură realizată de acesta.

Aceste proceduri de sudație cresc metabolismul, măresc arderile; sub influența lor, pulsul și respirația se accelerează.

Indicații: hipotiroidism, obezitate, diateză cronică, intoxicații cronice, reumatism cronic.

Contraindicații: toate bolile cașectizante acute sau cronice, tuberculoza, sindroame miocardice.

Împachetările cu parafină

Constă în aplicarea, conform unei anumite tehnici pe o regiune limitată de corp, a parafinei topite.

Materiale necesare – canapea sau scaun, parafină albă de pachet, un vas pentru topit, tăvi de tablă, pensule late de 8 cm, bucăți de flanelă, o pătură, manșoane pentru articulațiile mari, baie de apă, reșou, o găleată cu apă la temperatura camerei și un prosop.

Tehnica de aplicare: se ia o cantitate de parafină (≈ 150-200g) și se topește într-un vas la temperatura de 65-700, în așa fel incât să mai rămână câteva bucăți netopite, în scopul evitării supraâncălzirii.

Dacă regiunea pe care dorim să aplicăm parafina este păroasă, se rade sau se unge cu ulei înainte de aplicarea parafinei.

Cu ajutorul unei pensule late (8 cm) se pensulează repede regiunea interesată.

Pentru a avea o temperatură constantă, vasul cu parafină se introduce într-un vas mai mare cu apă fierbinte. Ca să evităm senzația neplăcută dată de primul strat de parafină care este puțin cam fierbinte, se suflă asupra regiunii, grăbindu-se astfel solidificarea.

Ulterior se poate continua pensularea, fără ca bolnavul să mai acuze vreo senzație neplăcută.

Grosimea stratului de parafină este de 0,5-1. Peste stratul de parfină se aplică bucăți de vată sau flanelă și apoi se acoperă regiunea cu pătura.

Durata este de 20-60 min. Înlăturarea parafinei se face cu ușurință din cauza transpirației care are loc sub stratul de parafină. Procedura se termină cu o spălare la 20-220.

La nivelul articulațiilor – (genunchi, cot) se pot folosi manșoane potrivite regiunii, legate deasupra și dedesuptul articulației, prevăzute cu un orificiu prin care se toarnă, cu ajutorul unei pâlnii, parafina topită.

Ele sunt confecționate din pânză cauciucată și permit realizarea unui strat mai gros de parafină. Peste manșoane se aplică o flanelă și apoi o pătură.

Pentru mâini și picioare se folosesc băile de parafină. Pacientul introduce extremitatea pentru scurtă vreme în parafina lichidă, în care mai înoată bucăți netopite.

Se scoate apoi și se așteaptă până ce parafina s-a solidificat pe tegument. Se repetă manevra de 2-3 ori, introducându-se de fiecare dată până la un nivel inferior precedentului.

Când temperatura devine suportabilă, extremitatea se lasă în parafina topită timpul indicat.

Pe articulațiile mici se pot aplica făși parafinate. Din cauza termo-conductibilități relativ mici parafina poate fi folosită la temperaturi ridicate fără a produce arsuri.

O tehnică mult mai simplă pentru aplicarea parafinei, care se folosește pe scară largă astăzi, este tehnica sovietică.

Parafina topită se toarnă într-o tavă de tablă cu dimensiunile 60/25 cm și înălțimea de 5 cm, într-un strat de ≈ 1,5 cm. Tabla se lasă puțin deoparte, până când stratul superficial se solidifică. Cu ajutorul unui cuțit se desprinde de pe pereți și se aplică pe regiunea interesată.

Parafina se poate folosi de mai multe ori cu condiția să se sterilizeze în prealabil la 110-1200, timp de 10 minute.

Înainte de sterilizare, parafina spălată bine și uscată, evitându-se urmele de apă din parafină, care ar provoca arsuri în timpul aplicării pe tegument.

Deoarece parafina își pierde din plasticitate după ce a fost încălzită de 2-3 ori, trebuie să adăugămca 20-25% parafină proaspătă la cea întrebuințată.

Modul de acțiune-împachetarea cu parafina are o acțiune locală, care se datorește pe de o parte factorului termic, pe de altă parte compresiunii vaselor superficiale.

Ea provoacă o încălzire profundă și uniformă a țesuturilor,

În timpul procedurii, suprafața pielii se încălzește până la 38-400C. La locul de aplicare se produce o hiperemie puternică și o transpirație locală abundentă.

Indicații: Bolile aparatului locomotor: osteomielite cronice, contuzii, artrite subacute și cronice, artrite infecțioase și deformate. Boli ale aparatului digestiv și glandelor anexe: hepatite cronice, periviscerite, boala ulceroasă, gastrite. Boli ale sistemului nervos periferic: nevralgii, nevrite în stadiu subacut și cronic. Afecțiuni ginecologice: anexite cronice.

Contraindicații: piodermite, eczeme, tuberculoză,neoformații maligne, tendință la hemoragii.

Împachetarea cu nămol

Constau în aplicarea pe o regiune limitată sau pe întreg corpul a nămolului, încălzit la o anumită temperatură.

Materiale necesare: un pat sau o canapea, o pătrură, o pânză impermeabilă, un cearșaf, o compresă, un duș, un termometru și un ceas semnalizator.

Tehnica de aplicare – se așează pătura pe pat, peste aceasta pânza impermeabilă, iar apoi deasupra cearșaful. Nămolul pregătit la temperatura prescrisă (prin încălzire electrică cu aburi sau amestec cu apă fierbinte) se pune pe cearșaf într-un strat de 2-3 cm. Bolnavul este invitat să se așeze cu regiunea pe care vrem să o împachetăm peste acest strat. Se aplică repede nămolul pe părțile laterale și anterioare ale regiunii. Se învelește cu cearșaful, apoi cu materialul impermeabil și la urmă cu pătura.

Pentru evitarea congestiei cerebrale se pune o compresă rece pe frunte.

Temperatura la care se poate aplica nămolul oscilează între 38-440. Durata împachetării este de 20 și 40 min. După terminarea procedurii, bolnavului i se aplică un duș cald.

Modul de acțiune – potrivit părerii lui Aleksandrov, mecanismul de acțiune a nămolurilor se datorește mai multor factori, și anume:

Excitării nervilor cutanați de către factorul termic,

Reacțiilor reflectorii

Formării în piele de substanță de tip II (histamină),

Creșterii permeabilității cutanate

Acțiunii specifice a substanțelor resorbite în organism.

Indicațiile:cele mai importante le constituieafecțiunile aparatului locomotor și afecțiunile ginecologice.

Dintre afecțiunile aparatului locomotor beneficiază: reumatismul secundar, reumatismul degenerativcelulitele, bursitele, mialgiile, sechelele rahitice, poliomielitice.

Dintre bolile aparatului genital beneficiază afecțiunile cronice inflamatoare uteroanexiale și sterilitatea.

Contraindicații: formele reumatismale cu evoluție febrilă, hipertensiune și hipotensiunea arteriala, astmul bronșic, afecțiunile renale.

BĂILE DE NĂMOL

Sunt aplcații generale de nămol care se realizează în căzi.

Materiale necesare – 2 căzi din lemn, faianță sau beton cu capacitate de 250 de litri, instalație de duș, termometru, compresă pentru cap, ceas semnalizator, pernă de cauciuc sau termofor cu apă rece.

Tehnica de aplicare – se pregătește în una din căzi, prin amestec cu apă, nămol într-o concentrație care crește progresiv, de la 10 la 25% încălzit la temperatura de 36-440, în funcție de indicație.

Bolnavul este invitat să se așeze în baie. Durata procedurii este de 15-30-40 de minute. Cantitatea de nămol din baie crește progresiv, în sensul că bolnavul începe cu o cu o baie de jumătate, apoi de trei sferturi și mai târziu i se indică baia completă, regiunea precordială rămânând descoperită.

Capul se sprijină pe o pernă de cauciuc sau un termofor. În tot timpul procedurii, bolnavul are o compresă rece pe frunte.

După terminarea băii, bolnavul face o baie de curățnie, după ce în prealabil s-a îndepărtat nămolul, sau un duș cal de 37-380.

După procedură i se indică timp de 60 de minute odihnă pe o canapea sau pat, într-o cameră special amenajată.

Modul de acțiune – este asemănător cu al împachetărilor cu nămol, la care se mai adaugă acțiunea prtesiunii hidrostatice. Băile de nămol sunt proceduri foarte solicitante și de aceea trebuie indicate cu prudență și urmărite cu atenție.

Îndicațiile și contraindicațiile – sunt identice cu ale împachetărilor de nămol. Se mai adaugă la contraindicații: vârsta înaintată, stările de denutriție, covalescența după anumite boli.

UNGERILE CU NĂMOL

Aceste proceduri sunt mult mai practicate pe litoralul nostru, pe lângă lacurile sărate din Transilvania și Câmpia Dunării.

Tehnica de aplicare – bolnavul complet dezbrăcat stă câteva minute la soare până i se încălzește pielea, apoi se unge cu nămol proaspăt complet sau parțial. Se expune din nou la soare timp de 20-60 minute, până când nămolul începe să se usuce. În acest interval de timp va purta o compresă rece pe frunte iar capul îi va fi apărat de soare cu o pălărie sau umbrelă.

După aceasta se va face o scurtă bai în lac sau în mare, se va șterge, se va îmbrăca și se va odihni la umbră sau într-o cameră, aproximativ o oră.

Modul de acțiune – ungerile cu nămol își bazează acțiunea pe elementul termic alternant, rece la început, apoi cald, datorită încălzirii nămolului la soare și din nou rece, datorită băi din lac și reacției vasculare la aceasta; al doilea element este reprezentat de acțiunea specifică a substanțelor resorbite în organiasm.

Sunt proceduri de călire, destul de solicitante și, ca atare, trebuie indicate cu precauție.

Indicații – atrofii musculare după aparate gipsate, artroze neactivate, obezitate, hipotiroidism, psoriazis etc.

Contraindicații – vârstă înaintată, ateroscleroză, hipertensiune arterială, afecțiuni renale, afecțiuni reumatismale în faza activă etc.

Împachetarile cu nisip

Sau baia cu nisip este o procedură de hiroterapie care constă în învelirea corpului cu nisip la o anumită temperatură.

Materiale necesare – o cadă, instalații speciale pentru încălzit nisipul, compresă pentru cap, o găleată cu apă rece și prosop.

Tehnica de aplicare – bolnavul așezat într-o cadă este acoperit parțial sau total cu nisip încălzit la temperatura de 45-500. la cap i se aplică o compresă rece.

Procedura durează 20-40 minute și se termină cu o spălare la 20-220 sau duș.

Modul de acțiune – factorii pe care se bazează acțiunea aceastei proceduri sunt: factorul termic și cel mecanic, realizat de iritația pe care o provoacă firicelele de nisip pe tegument.

Procedura se încadrează în categoria procedurilor termoterapice. Influența asupra organismului este generală și asemănătoare cu a procedurilor hiperterme.

Indicațiile și contraindicațiile – sunt identice cu ale acestora.

Nisipul absoarbe transpirația care are loc. Pentru a putea fi reutilizat, se spală cu ajutorul unor instalații speciale. În lipsa acestora se aruncă.

Împachetările cu nisip se pot realiza, în locurile călduroase, pe malul mării sau a unui râu, cu nisip încălzit la soare după procedură se poate face o baie în mare sau în râu.

TERMOTERAPIE

Termoterapia este partea hidroterapiei care folosește temperaturi ridicate de obicei între 40-80 grade C în scop terapeutic.

Pentru aplicarea excitantului termic se întrebuințează un element cu conductibilitate mai redusă decât a apei cum sunt vaporii de apă, aerul încălzit și nisipul.

Cele mai folosite proceduri termo-terapice sunt:

băile de aburi

băile cu aer calde

băile de lumina

băile de soare

băile de nisip

Băile de abur

Se folosește caldura umedă sub formă de vapori, ele aduc un aport mare de caldură ridicând într-un timp relativ scurt temperatura corpului.

Pentru ca băile de abur să fie mai ușor suportate se pleacă de la o temperatură inițiala de 38-42 de grade C. și se urcă treptat la 50-55 grade C.

Durata lor variaza în raport cu boala și rezistența organismului de la 5-30 min. iar dacă dorim să mărim transpirația dăm bolnavului 250-5000ml ceai sau apă.

În timpul procedurii se pune o compresă la cap, ceafă, inima. Baia de abur se termină cu o procedură de răcire, baie sau duș rece.

Băile de abur fiind proceduri puternice nu se pot aplica la un pacient mai mult de 2-3 ori pe săptămână.

Baia de abur poate fi:

completă

parțială.

Baia de abur completă

Pot fi executate în camere speciale într-o atmostefa supraâncărcată de vapori la temperaturi de 40-50 grde C.

Ele mai pot fi practicate în dulapuri speciale orizontale sau verticale.

Indicațiile generale ale bailor de aburi:

De scurtă durată 3-5 min. cu caracter excitant se pot recomanda la majoritatea pacienților cu caracter de detoxifiere.

De durată medie 10-15 min. sunt indicate în hipotiroidism, în unele afecțiuni dermatologice cum ar fi: eczeme cronice, psoriasis.

Iar cele mai lungi de 15 min. pot fi indicate în obezitate, sifilis, tertiar, intoxicatii cronice, reumatism cronic, nevrite si nevralgii.

Contraindicații: stări febrile, boli organice ale sistemului nervos, parliziile, în ateroscleroză, anemii grave debilitate fizică generală și în hemoragii.

Băile de abur parțiale

Se practică la cap trunchi și membre în instalații speciale sau improvizații.

Indicații: artrite și artroze localizate în afecțiuni genitale cronice, tulburări articulare periferice la extremități.

Băile de aer cald

Se fac în același mod ca și băile de abur cald dar ele folosesc căldura uscată cu temperaturi între 60-120 grade C, căldura uscată provine de la radiatoare supraâncălzite în atmosfera inchisă.

Băile de aer cald sunt mai ușor suportate ca cele de abur cald. Transpirația se instalează mai încet dar cantitativ mai abundentă decât la băile de abur.

Indicatii: asempănătoare cu cele de la băile de abur.

Băile de lumina

Din punct de vedere al corpului băile de lumină sunt:

complete

parțiale.

După sursa de lumină pot fi:

cu becuri electrice

lampi cu arc voltaic

reflectoare

becuri de diferite culori.

Baia de lumina cu becuri electrice

Utilizează razele infraroși în spații închise și sunt și proceduri de sudație – de traspirație.

Celelalte băi se utilizează mai ales în cadrul activoterapice adică terapia de bronzare.

Baia de lumină cu becuri se efectuează: complete în dulapuri de lemn cu becuri, iar parțial în dispozitive adaptate.

Durata este de 5-20 min. iar după terminarea lor se face o procedura de răcire.

Caldura radiantă produsă de băile de lumina este mai penetrantă decât cea produsă prin băile de abur sau aer cald iar transpirația începe mai devreme.

Băile de lumină scad tensiunea arteriala prin vazodilatația produsă treptat.

Indicații: hipotiroidism, obezitate, diabet, intoxicații cronice cu diferite metale, reumatism cronic, nevralgii, nevrite cronice.

Local: băile de lumină se pot folosi în astm bronșic și în afecțiuni cronice ale organelor genitale.

Băile de soare

Ele utilizează spectrul solar complet. Se folosesc general și parțial.

Expunerea generala la soare se face cu precauție 3-5 min. pentru fiecare parte a corpului.

Cantitatea- care se crește treptat în zilele urmatoare.

Indicații: reumatism cronic, nevrite, nevralgii, anemii secundare. La copii se folosesc pentru vindecarea reumatismului sau ca adjuvant (în asociere) la terapia Morgului Pott, TBC-ul coloanei vertebrale, în aplicații locale, se folosesc în dermatoze.

După băile locale de soare se aplică o procedură de răcire.

=== B.F.T.1 ===

Balneofizioterapia (B.F.T)

BFT-este ramură a medicini generale care folosește în scop terapeutic agenți fizici naturali sau artificiali.

Scop terapeutic / scop curativ = scop tratament

Marea varietate si modul lor diferit de aplicare a făcut ca de-a-lungul timpului să se desprindă o serie de ramuri care în diverse perioade au avut o dezvoltare istorică diferită.

Astăzi BFT cuprinde:

Hidrotermoterapia

Electroterapia

Masajul și mecanoterapia

Chinetoterapia și gimnastica medicală (chinessis-mișcare)

Balneoterapia

Helioterapia (helios-soare)

Talazoterapia (talaz-valuri)

Climatoterapia

Pneumatoterapia

Inhalațiile.

Altă clasificare a B.F.T care se împarte în 2:

a) Fizioterapia-care folosește agenți fizici artificiali .

b) Balneoclimatoterapia-care folosește agenți fizici naturali.

Starea de sanatate-este echilibrul fizic,psihic si intelectual adică homeostazia. Boala este dereglarea homeostaziei organismului adică dereglarea organismului între organism și mediu.

Bolile sunt de cauză cunoscută când există posibilitatea de a face tratament causal și de cauză necunoscută la care se face tratamente simptomatice.

B.F.T-reprezintă o terapie simptomatică, nu o terapie cauzală.

Față de agresiunea mediului extern organismul reacționează prin 4 categori de reacții:

Reacți de apărare

Reacții de adaptare

Reacții de compensare

Reacții de regenerare funcțională și structurală.

Căile de influențare

Calea nervoasă-arcul reflex (stimul-răsruns)

Calea neuroendocrină-sistemul nervos vegetative și glandele cu secreție internă.

Calea humorală-prin folosirea metaboliților tisulari vitamine, substanțe biologice active și produs de descompunere.

Prin B.F.T se folosește capacitatea de stimulare și reglare a mecanismelor sus menționate.

La baza mecanismului de acțiune al factorilor naturali (nămol, ape minerale, climă) stau reacțiile reflexe.

Acțiunea factorilor balneari asupra organismului are un caracter fazic:

Faza reflexă complexă

Faza neurochimică

Faza de post-acțiune

Excitantul poate avea asupra pacientului un effect puternic legat de starea organismului său.

În interpretarea mecanismului de acțiune a factorilor balneari ținem seama de 2 elemente:

Mecanisme fiziologice

Acțiunea specifică excitantului

Terapia prin agenți fizici și artificiali nu este o terapie cauzală ci ea acționează asupra mecanismelor fiziopatologice este o terapie patogenică.

Această terapie acționează asupra boli și în faza de predispoziție adică are un caracter preventiv nu mumai curativ.

Terapia prin mijloace balneo este o terapie antisimptomatică, boala având de regulă un caracter general.

B.F.T-ul aplică cu precădere tratament general și mai puțin local.

Reactivitatea

Reactivitatea-este capacitatea organismului de a răspunde în mod sintetic la acțiunea excitanților din mediu, capacitatea care se realizează prin funcția integrativă a sistemului nervos central.

Balneoterapia-actioneaza ca o terapie de excitare care duce la schimbarea felului de reacție a organismului modificân într-un anumit grad procesele metabolice legate de constituție.

Balneoterapia-este o reflexoterapie modificând reactivitatea organismului.

Reacția balneară-(criza balneară) este o reacție a organismului care se produce aproape constant după 7-8aplicați fizico-termice sau tratamente balneare mai intense.

Simptomele generale ale reacției balneare pot fi cele ale unei boli acte sau subacute: oboseală, insomnie, inapetență, accensiuni termice însoțite de exacerbarea unor fenomene algice sau inflamatori.

Exacerbare-accentuare

Fenomen algic-fenomen dureros

Nevralgic-durere pentru nerv.

Se pot ivi tumefieri articulare la reumatici sau crize hrepatice sau renale cu eliminări massive de săruri uratice sau calcare.

Reacția balneară arată că substanța influentă procedurilor aplicate zilnic sa produs în organism o schimbare importantă, o modificare reacțională datorită normalizări sistemului neurovegetativ.

Hipoergie-este caracteristică afecțiunilor cornice.

Hiperergie-este caracteristică fazei acute sau subacute a boli respective.

Indicația curativă principală a terapiei cu agenți fizici o constituie afecțiunile cronice. Cu ajutorul mijloacelor BFT stabilim la bolnavii cronici un nou nivel de relații cu mediu, un nou sterotip dinamic apropiat de cel fiziologic.

HIDROTERAPIA

Hidroterapia-este aplicarea în scop profilactic si curativ al unui număr variat de proceduri care au la bază apă la diferite temperaturi și sub diverse stări de agregare ca și unele tehnici strâns legate de acestea.

Scopul profilactic-este un scop de prevenire

Scopul purativ-scop de tratament

Apa poate fi simplă sau cu ingrediente (dioxid de carbon, hidrogen sulfat,extracte de seminte, substanțe chimice)Factorul cel mai activ asociat este factorul termic.

Acești factori influențează terminațiile nervoase din piele și se trasmit către măduva care elaborează reflexe cu caracter de răspuns.

Hidroterapia este o terapie nespecifică.

Luând drep criteriu temperatura putem clasifica hidroterapia astfel:

Crioterapia-apă la 0 grade

Hidroterapia-apă la 0-42 grade

Termoterapia-apă peste 42 grade

Caracterele unei inflamați sunt:

Tumor

Rubor (roșeață)

Dolor (durere)

Calor (căldură)

BAZELE FIZICE ȘI FIZIOLOGICE ALE

HIDROTERAPIEI

Propietățile fizice ale apei:

1. Apa are capacitate termică mare, o calorie mare sau o kilocalorie este cantitatea de căldură necesară pentru a crește temperatura unui Kg de apă cu 1 grad C.

Datorită acestor proprietății cu cantități mici de apă se pot transporta cantități mari de caldură .

2. Apa are termoconductibilitate mare-are capacitatea de a transmite energie calorica. În unitatea de timp, apa primește sau cedează o cantitate mare de caldură.

3. Apa are temperatura de indiferență mare de (34-35 grade) și corpul scufundat în apă nu are senzația nici de cald nici de rece.

Temperatura de indiferență este condiționată de starea de nutriție a organismului și de iritabilitatea tegumentului.

Orice temperatură superioară sau inferioară, temperatura de indiferență reprezintă un excitant față de care organismul reacționează într-un anumit fel.

Funcțiile tegumentului

Pielea-este primul organ influențat de hidroterapie.Pielea trebuie să fie curată indemnă de leziuni și erurți și fară plăgi.

Contraindicația majoră a tratamentului BFT –o reprezintă bolile de piele.

Propietățile pieli

a). Pielea recepționează cu ajutorul uni aparat neuroreceptor tegumentar excitațiile termice care transmise sub formă de stimul nervos pe căile aferente ajung la creier și de acolo pe căile eferente se introduc la organele efectuare determinând fenomene vazomotorii, reflectorii și trofice.

b). Pielea influențează schimburile de caldură (80 de grade din canti-

tatea de căldură este pierdută prin piele).

c). Pielea influențează termoreglarea prin glandele sudoripare care elimină sudoarea și căldura.

d). Pielea influențează schimburile minerale prin sudoare se pierd și

electroliți.

e). Pielea participă la procesele de imunitate datorită bogăției în țesut reticuloendotelial care naște anticorpi.

Pielea influențează repartiția săngelui

f). Pielea prin bogata rețea capilară poate înmagazina până la o treime din cantitatea de sânge a organismului conform circulației preferențiale.

Urmărirea reacției cutanate este un factor de mare importanță în activitatea hidroterapeutică.

Organismul este în permanență în contact cu mediul extern cu care schimbă informați în dublu sens.

Informația din mediul extern sunt recepționate de către organism prin intermediul unor receptori situați la nivelul pieli.

Receptor-este o structură celulară cu înaltă specificitate pentru recepția unui anumit stimul. Acest receptor este segmental periferic al unui analizator.

Analizator-este format din receptorul periferic, din segmental intermediar sau de conducere cu fibre aferente și segment central reprezentat de o zonă corticală receptoare.

Rolul funcțional al receptorului-este de transformare a anumitor forme de energie purtate de excitație în energie nervoasă.

Analizatorul mecanocutanat

Segmental periferic-se găsește în stratul dermic și hipodermic al pieli sub următoarele forme:

Corpusculi Meissner

Discuri Merkel

Corpusculi Paccini

Terminați nervoase libere

Ei recepționează stimuli mecanici care sunt capabili să formeze pielea.

Segmentul de conducere-este reprezentat de dendritele neuronilor din ganglionul spinal iar axonul face sinapsa în neuroni coarnelor posterioare.

Segmentul central-este circunvoluțiunea parietală ascendentă.

Analizatorul termocutanat

El furnizează cortexul cerebral, informați despre starea termică a obiectelor realități înconjurătoare.

Excitantul natural nu este temperatura reală a obiectului ci starea termică-raportul între temperatura reală și temperatura zonei tegumentare din momentul considerat.

Pentru ca un obiect să creeze senzația de cald temperatura lui trebuie să o depășească pe cea a tegumentului cu minimu de 0,2 grade C iar pentru cea rece trebuie să fie mai coborâtă cu cel puțin 0,4 grade C.

Segmentul periferic pentru cald-cilindrii Ruffini

Segmentul periferic pentru rece-corpusculul Krause

Segmentul de conducere și segmentul central-sunt aceiași cu analizatorul mecanocutanat.

Pielea posedă un număr de terminații nervoase grație cărora se pot obține cele mai variate reacții atât locale cât și la distanță.

Pielea are deasemeni o rețea vasculară bogată în care încape 30% din cantitatea totala a sângelui.

În condiții normale temperatura medie a pieli este de 34-36 grade C iar apa la aceasta temperatură nu provoacă nici o senzație de caldură sau de răceală.

Aceiași temperatură a apei provoacă senzații deosebite în caz de febră.

Mediul cald sau rece dă senzați cu atât mai accentuate cu cât atinge suprafețele mai mari ale pieli.

Răceala este percepută mai repede în unitatea de timp decât căldura.

În hidroterapie prin procedurile termice și mecanice ca o parte a reacției generale a organismului se produce așa numita reactie vasculara cutanata sau dermica-care este o vazodilatație cu rol și importantță deosebită pentru toate efectele pe care contăm în tratamentul hipodermic servind ca indicator pentru individualizarea tratamentului.

Fenomenele recției dermo-vasculare sunt produse în parte datorită substanțelor chimice provenite din degradarea celulelor precum și datorită intervenției nervilor vegetativi cu efecte vazodilatatori asemanatoare celor produse de histamină si acetilcolină.

Aceste substanțe vazodilatatoare dispar repede de la locul de aplicare a proceduri însă excitațiile consecutive le produc mereu.

Astfel, se explică acțiunile și reacțiile proceselor biologice care stau la baza BFT-ului.

Reacția dermo-vasculară-se referă numai la comportamentul vaselor sancvine din tegument după diferite aplicații hidrotermice.

Reacția dermo-vasculară depinde de:

1. Intensitatea excitației termice.

2. Rapiditatea cu care se aplică agentul termic

3. Intinderea suprafeței tegumentului pe care se aplică agentul termic (cu cât intinderea este mai mare cu atât reacția este mai puternică).

4. Repetarea excitației termice de aceiași intensitate apariției reacției dermo-vasculară întârzie deoarece organismul sa obișnuit cu gradul de excitație.

Pentru a obține de fiecare dată aceiași reacție vasculară trebuie intensificată excitația în cursul curei hidrice.

5. Agenții mecanici și chimici combinați cu cei termici ușurează apariția reacției dermo-vasculară.

6. Mișcările musculare în cursul procedurilor hidrice mai ales după proceduri favorizează apariția reacției dermo-vasculare.

7. Încălzirea musculară prealabilă intensă și de lungă durată a corpului întreg întârzie apariția reacției dermo-vasculare.

8. În zona nervilor afectați (nevralgii, nevrite, pareze, paralizii, reactia de obicei întârzie sau este incompletă.

Nevralgie = durere pe traectul unui nerv.

Nevrita = inflamația unui nerv.

Polinevrita = inflamația mai multor nervi.

Pareză =amorțeală

Paralizie = întreruperea activități.

9. La persoanele cu dezechilibru neurovegetativ și endocrin reacția dermo-vasculară se produce incomplet sau chiar invers (reactia paradoxala).

10. În tulburării circulatorii organice cum ar fi: boli de inima sau boli arteriale reacția dermo-vasculară apare mai încet sau incomplet.

Metoda simplă pentru aprecierea

reactiei vasculara

Dalmady = metoda

Metoda prin comprimarea tegumentului regiunii de examinat cu un deget se constantă apariția unei zone palide.

O reacție bună apare dupa 2-5 secunde. O reactie proasta apare dupa 10 secunde.

Se constată că excitațiile intense și des repetate în cursul unei cure hidroterapice îndelungate produc adeseori tulburări datorită cărora efectele așteptate nu mai apar atât de prompt.

Hidroterapeuți mai vechi întrebuințau în asemenea cazuri expresia “bolnavii sunt săturați de cura cu apă” bolnavi se simțeau rău își pierdeau apetitul, somnul deveneau agitați.

Asemenea fenomene impun o modificare a curei cu fenomene mai blânde sau chiar întreruperea curei.

În caz că se cintinuă aceleași proceduri excitante apăreau așa numitele fenomene de provocare cu acutizarea unor procese inflamatorii latente cu reapariția durerilor reumatice și a altor fenomene.

Actiunea procedurilor hidrotermo-

terapice asupra aparatului

cardio-vascular

Procedurile reci și fierbinți cu contraste mari de temperatură produc contracția vaselor sancvine.

Procedurile reci produc contracții de durată scurtă.

Aceste contracții dau paliditate pieli sub forma “pielea de gaina” provocată de contracția muschiului erector al porilor.

Efectul principal și de lungă durată a procedurilor este vazodilatația accentuată care durează.

Răceala de scurtă durată-produce vazoconstricție activă cu roșeața pieli și mărirea vitezei de circulație a sângelui.

Răceala de lunga durata-produce la locul de aplicare o stază circulatorie cu cianoza (capilare dilatate contractate).

La temperaturi joase si de lunga durata-se produce gangrena.

Prin caldură-se dilată atât arterele cât și venele de la suprafață și din profunzime iar circulația se produce în condiții mai avantajoase.

Aceasta este comportarea vaselor normale iar vasele bolnave își pierd elasticitatea și proprietatea de a se putea dilata manifestând o tendință de contractare foarte pronunțată la excitația produsă de răceală dar si excitația produsă de căldură poate provoca un spasm de lungă durată.

Există un antagonism între vasele circulației periferice, tegumente, și mucoase și cele ale organelor interne.

Existența metamerelor ca unitate funcțională arată că prin excitația unui dermatomer vasele din organele interne corespunzătoare aceluiaș metamer reacționează consensual (in acelaș sens).

Activitatea musculară joacă un rol important în distribuirea sângelui.

Ea poate antrena temporar mari cantitîți de sânge din depozitele organismului și din organele în stare de congestie cu ajutorul circulației preferențiale.

Sângele fiind purtătorul și transportorul elementelor de apărare ale organismului (antitoxine, anticorpi).

Hiperemia mărește puterea de apărare, acționând indirect bactericit și antiinflamator.

Actiunea procedurilor hidrotermo-

terapice asupra inimi și

tensiuni arteriale

Frecvența cardiacă normală este între 60-90 bătăi pe minut.

În repaus sub 60 se numește bradicardie, peste 90 de bătăi pe minut se numeste tahicardie.

Tensiunea arterială maximă este de 120-140mm/coloană de mercur-arată munca inimi.

Tensiunea arterială minimă =jumătate din tensiunea maximă plus sau minus 10mm/coloană de mercur.

Răceala aplicată asupra inimi -dă bradicardie iar caldura aplicată asupra inimi influențează puțin frecvența cardiacă.

Dacă prin băi crește temperatura corpului cu 1 grad C frecvența cardiacă crește cu 18-20 bătăi/minut.

Răceala aplicatî pe regiunea precordială- calmează în general bolnavul, dacă nu este suportată provocând neliniște este aproape sigur că miocardul este afectat.

Variația tensiunii arteriale

Aplicațiile locale calde sau reci modifică tensiunea arterială în mică măsură.

Aplicațiile generale cum ar fi: băile calde peste 39 de grade crește tensiunea maximă și scade tensiunea minimă și se mărește diferențiala.

Tensiunea minimă este dată de elasticitatea vaselor.

În cazul băilor ascendente de la 36-42 de grade C parțiale sau generale scade atât tensiunea maximă cât și cea minimă dacă creșterea temperaturi se face încet.

În băi reci crește atât tensiunea maximă cât și tensiunea minimă.

Băile hipoterme scad munca inimi iar băile hiperterme cresc munca inimi cele peste 40 de grade chiar foarte mult.

Acțiunea procedurilor hidrotermo-

terapice asupra sângelui

După proceduri reci cresc leucocitele ,cresc hematiile și cantitatea de hemoglobină, efecte care durează aproximativ 2 ore.

Concentrația sângelui scade în băile calde și crește în băile reci.

La unele persoane o răcire intensă duce la distrugerea masivă de hemati cu hemoglobinurie (eliminarea de hemoglobină în urină).

În acest caz este contraindicat tratamentul balnear cu proceduri reci.

Acțiunea asupra respirației

Răceala excesivă produce o modificare a volumului respirator cu creșterea inspirației urmată de respirația sacadată și cu revenirea la normal.

Caldura peste 45 de grade C produce efecte analoage.

AcȚiunea procedurilor hidrotermo-

terapice asupra musculaturi

Musculaturii striate.

Excitațiile reci și fierbinți intense de scurtă durată ridică tonusul și randamentul muscular.

Procedurile călduțe 36-37 de grade C diminuează tonusul muscular și înlătură spasmele.

Căldura combinată cu excitațiile mecanice intense poate influența contractibilitatea și tonusul muscular cu durată mai lungă.

Răceala de lungă durată sau intensă și repetată duce la creșterea tonusului la apariția de mici frisoane contribuind la termoreglarea organismului. Musculatura neteda.

Căldura aplicată pe epigastrul sănătos (stomac) mărește tonusul și peristaltis mulmuscular stomacului favorizând eliminarea.

La stomacul bolnav căldura acționează antispastic normalizând peristaltismul. Spasmele arteriale sunt calmate prin căldură.

Mișcări peristaltice și peristolice-sunt mișcări de avansare și amestecare a bolului alimentar.

miscare peristaltica = de inaintare

miscare peristolica = de amestec.

Acțiunea procedurilor hidrotermo-

terapice asupra funcțiilor secretori

Aparatul renal-circulația renală se comportă consensual cu cea a tegumentului.

Prin aplicații externe calde locale asupra regiuni renale precum și prin proceduri generale calde se produce o circulație mai vie la nivelul rinichiului și o funcție renală mai bună cu diureză abundentă.

Reacția urinei este influențată prin proceduri hidrice intense dar numai trecatoare se observa o adiciziere a urinei dupa proceduri reci. Exista un antagonism clar între diureză și transpirație.

În general apa se elimină prin urină și prin tegument mecanisme invers proporționale.

Caldura aplicată pe abdomen și procedurile generale calde scad secreția gastrică și pe cea clorhidrică. Răceala crește secreția gastrica dacă acționează în timp scurt.

Secretia biliara.

Crește prin aplicații reci de scurtă durată sau prin proceduri alternante.

Perspirațio-insensibilism-transpirație neaparentă.

Este eliminarea nesesizabilă de apă, substanțe solubile și gaze prin piele.

Poate ajunge la 1l pe 24h cuprinzând toxine produși de catabolism și produși de sudoare.

Sudoare sau transpirație:

Sudoarea cantitatea lichidului transpiral variază cu clima, ocupația, constituția, mișcarea și alimentarea.

Transpirația poate să crească în anumite condiți considerabil până la 1500 l.

Printer procedurile care duc la cea mai abundentă transpirație sunt: băile de namol, băile de aer cald, de lumină și aburi fierbinți.

Transpirații forțate și repetate în interval scurt de timp pot produce deshidratarea țesuturilor.

Din punct de vedere practic transpirația începută în decursul unei proceduri termoterapice poate fi: crescută prin ingerarea unui pahar cu apă rece (metoda veche a lui Priessnitz) .

Sudoarea este toxică ca și urina și toxicitatea ei crește cu concentrația.

AcȚiunea procedurilor hidrotermo-

terapice asupra sistemului nervos

Nervii periferici reactionează la răceala printr-o diminuare a excitabilității și conductibilității.

Caldura si mai ales fierbinteala de scurta durata cresc sensibilitatea iar caldura de lungă durată scade sensibilitatea.

Este cunoscută acțiunea sedativă a călduri constante în nevralgii. Procedurile reci si fierbinți excită sistemul nervos central.

După ce apare reacția dermo-vasculară urmează de obicei o serie de liniște. După proceduri excitante puternice se observa o stare de neliniste. Procedurile la temperatura de indiferență la 1-2 grade mai sus au de obicei efecte calmante immediate și de lungă durată.

În orice cură hidrică nu trebuie neglijată starea psihică, stare ce influentează intreg mers al curei.

Se recomandă precauție la dozarea curei. Trebuie evitate la început toate senzațiile neplăcute pe care le-ar putea da unele proceduri (dus scotian) fiind necesar să procedăm de la început cu o reactie dermovasculară profundă corectă care este însoțită întodeauna de o senzație generală placută.

AcȚiunea procedurilor hidrotermo-

terapice asupra metabolismului

Metabolism = schimbul de substanțe între organism și mediu cu cele 2 componente : anabolism = asimilație

catabolism = dezasimilație

Anabolismul-este în raport direct cu corpul deoarece toate procedurile care actionează asupra proceselor oxidative produc o modificare a metabolismului.

După proceduri reci scurte crește volumul respirator cu 50%. Procedurile calde de-lungul duratei însoțite de creșterea temperaturi corpului măresc volumul respirator cu 150%.

După proceduri reci si calde de scurtă durată revenirea la normal este foarte rapidă. După procedurile calde prelungite metabolismul mărit persistă pănâ la 75 minute.

Procedurile termice combinate cu manipulații mecanice (baia caldă chineto) crește metabolismul gazos într-o măsură foarte mare.

Eliminarea substanțelor minerale cresc întodeauna după aplicații termice și mecanice mai ales dacă procedurile sunt repetate timp de mai multe zile.

Acțiunea factorilor termici

asupra țesuturilor

Răceala sau caldura aplicate asupra tegumentului timp mai îndelungat modifică temperatura țesuturilor atât la suprafață cât și la o anumită profunzime.

Acțiunea răceli este mai intensa pe când căldura prin hiperemia pe care o provoacă pătrunde mai dificil în țesuturile subiacente.

Diferite țesuturi și organe se comportă variat față de racire(foarte ușor poate răci peretele toracic).

Acțiunea procedurilor hidrotermo-

terapice asupra termoreglări

Organismul uman își menține temperatura internă constantă la 37 de grade cu variația de 0,1 grade C în decursul unei zile.

Acest echilibru se poate realiza cu ajutorul sistemului nervos central prin centrii subcorticali.

Menținerea echilibrului termic se face prin:

cresterea sau diminuarea produceri de căldură

creșterea sau diminuarea pierderi de căldură

Producerea de căldură-se face prin activitate musculară și este termoreglarea chimică.

Pierderea de căldură-se face prin transpirație și este termoreglarea fizică.

Dacă se aplică o baie caldă se observă o vazodilatație a vaselor periferice cu sânge perspirația insensibilă se mărește iar când aceasta devine insuficientă se transformă în transpirație.

La răceală pe lângă o vazoconstricție periferică se produce și o acțiune musculară reflexă (frison) cu mult înainte de a avea loc o răcire efectivă a organismului.

La caldura intensă pe lângă o vasodilatație puternică se produce transpirația înainte de a se urca temperatura corpului.

Atât timp cât pierderea de caldură este posibilă la periferie temperatura corpului nu crește.

Temperatura corpului începe să crească în momentul în care termore-glarea fizică este depășită de temperatura mediului înconjurător.

În cazurile de deficiență congenitală a glandelor sudoripare se numeste anhidoză sau ichitoză transpirația este foarte redusă.

Persoanele care suferă de astfel de asemenea defecte nu pot transpira și ajungând în medii calde se sufocă foarte repede si temperatura corpului lor screscând cu mult mai repede decât la persoanele cu transpirație normală.

Pe de altă parte se găsesc persoane cu glande sudoripare dezvoltate normal dar care funcționează insuficient motiv pentru care transpiră foarte ușor (nervoși,isterici)la ceștia temperatura corpului crește deasemenea mai repede în înprejurări similare.

COMPRESE

Sunt aplcați asupra diverselor regiuni ale corpului cu ajutorul unei bucăți de pânză de forme și dimensiuni variate și înmuiate în apă de diferite temperaturi.

Calitatea unei comprese bune:

aplicarea pe tegument a compresei care nu trebuie să permită intrarea aerului;

umezeala compresei trebuie sa fie corespunzătoare ( comprese calde sau reci);

compresă uscată de acoperire trebuie să depășească cu 1-2 laturi de deget pe cea umedă;

dacă compresele stimulante nu se încălzesc dupa 10-15 minute sau pacientul are frisoane compresa trebuie întreruptă.

Clasificarea compreselor:

După temperatura: reci, calde, alternante și cu aburi.

După regiune: la cap, ceafă, gât, torace, precordiale, abdomen, trunchi și gambe.

Compresa stimulată de Prissnitz:

Este o compresă rece acoperită.Pânza înmuiată se stoarce bine și se asează pe zona respectivă.

Peste compresa umeda astfel realizată se aplică o bucată de pânză uscată ceva mai mare decât cea umedă și de aceiași grosime.

Mod de actiune: În timpul aplicației reci apare vasoconstricția urmată de hiperemia activă cu evaporare care scade temperatura ducând din nou la vasoconstricție si ciclul se reia. Efectul se bazează pe această evaporare discontinuă ritmică.

Compresa Prissnitz se menține 2 – 6 ore până ce se usucă. Acțiunea ei este de stimulare influențând sistemul nervos, cordul, activarea circulației și a metabolismului local.

Compresa cu abur:

Pe regiunea interesată se plasează o flanelă uscată peste care se aplică altele înmuiate în apă fierbinte la 60-70 grade C și bine stoarsă peste care se aplica o a 3 a flanelă uscată și eventual o pânză impermeabilă (4 straturi).

Ea are o importantă acțiune vasodilatatoare și rezorbtivă pe lângă efectul analgezic și antispasmotic.

CATAPLASME.

Sunt proceduri care constau din aplicarea în scop terapeutic a diverselor substanțe de natură organică sau anorganică, la temperaturi variate asupra diverselor regiuni ale corpului.

Cataplasmele- se împart în 2 categorii:

umede

uscate

În ceea ce privește temperatura pot fi:

calde,

reci.

I. Cataplasmele umede:

Materiale necesare: substanțe organice variate sau diverse plante medicinale, care capătă prin preparare un aspect păstos (cele mai folosite sunt: pâine, tărâțele, făină integrală, făină de grâu,orz, ovăz sau porumb, semințe de in, mușețel, florile de fân, malva, althea, mentă, mustarul, hreanul namol, lut, etc.), 2 bucăți de pânză sau un săculeț, o sursă de căldură – reșou.

Cataplasmele cu pâine:

Mod de preparare-se ia o anumită cantitate de miez de pâine în raport cu mărimea regiunii, se fărânițează, se înmoaie cu apă și se încălzește conținutul pe foc, amestecându-se până se obține o pastă.

Aceasta se introduce între 2 bucăți de pânză sau intr-un săculeț. Se uniformizează într-un strat de aproximativ 2-4 cm grosime. Se elimină prin presiune lichidul în exces și se aplică apoi pe regiunea interesată.

Pentru a se împiedica răcirea, se aplică peste aceasta o bucată de pânză, flanelă sau lână. Cataplasma se menține până începe să se răcească.

Cataplasme cu tărâțe:

Mod de preparare – se iau ½ sau 1 Kg tărâțe de grâu, secară, porumb, în raport cu mărimea regiuni pe care dorim să aplică cataplasma, se fierbe până se obține o pastă și se aplică cu aceiași tehnică.

Cataplasme cu semințe sau făină de in:

Mod de preparare – se ia ⅓ sau ¼ semințe de in, ⅔ sau ¾ apă și se fierbe bine până se face o pastă consistentă. Se aplică la fel ca și celelalte cataplasme.

Cataplasmele cu semințe de in sunt preferate altor cataplasme, deoarece au o termopexie mare.

Cataplasme cu făină integrală:

Mod de preparare – se prepară cu făină de grâu, orz, ovăz, secară, porumb la fel ca cele descrise anterior.

Cataplasme cu mușețel:

Mod de preparare – se ia o cantitate potrivită de mușețel, se fierbe în apă, apoi se introduce în săculeț. Acesta se leagă la gură, se stoarce prin presare între 2 capace și se aplică pe regiunea indicată. Se poate fierbe mușețelul direct în săculeț.

Cataplasme cu flori de fân:

Mod de preparare – este identic cu a cataplasmelor de mușețel.

Cataplasme cu malvă:

Mod de preparare – se folosesc frunzele de Malva silvestri și Malva rotudifolia care se prepară identic cu cele expuse înainte.

Cataplasme cu mentă:

Mod de preparare – se folosec frunzele de Menta piperita (izmă bună) sau Menta crispa (izmă creață), se opăresc sau se umezesc numai cu apă caldă pentru a nu lăsa să se volatizeze uleiurile eterice.

Tehnica de aplicare este identică cu a celor cataplasme cu plante medicinale.

Cataplasme cu althaea:

Mod de preparare – se folosec frunzele de Althaea officinalis (nalbă mare, nalbă albă sau nalbă de luncă). Se se prepară și se aplică la fel ca și cataplasmele cu plante medicinale.

Cataplasmele cu muștar:

Mod de preparare – se folosește făină de muștar (Sinapis nigra sau Sinapis alba), se amestecă cu apă la temperatura camerei până se realizează o pastă, se adaugă înainte de aplicare puțină apă caldă pentru a nu provoca bolnavului o senzație neplăcută, se introduce între două bucăți de pânză sau un săculeț și se aplică pe regiunea indicată.

Durata procedurii este în funcție de apariția senzației de arsură. Se înlătură înainte de a se forma bule pe locul de aplicare.

Cataplasme cu hrean:

Mod de preparare – se ia o anumită cantitate de rădăcină de hrean, se rade, se amestecă cu apă și o cantitate oarecare de făină integrală; se introduce într-un săculeț care se leagă la gură și se aplică pe regiunea interesată.

Cataplasme cu nămol și lut:

Mod de preparare – este identic cu împachetările cu aceleași substanțe (vezi impachetările cu nămol).

II. Cataplasme uscate:

Sunt proceduri care se realizează cu ajutorul unor substanțe cum sunt: tărâțele de grâu, de secară, de porumb, sare, nisip.

Modul de preparare – materialele enunțate se încălzesc într-un vas, la o temperatură suportabilă, se introduc între 2 bucăți de pânză sau în săculețe și se aplică pe regiunea interesată.

Ele sunt impropiu numite cataplasme, deoarece nu sunt aplicații sub formă de pastă.

Modul de acțiune – acțiunea cataplasmelor se bazează pe factorul termic; efectul lor este mai mult local.

Efectele cele mai importante ale lor sunt: hiperemizant și resorbtiv, antispastic și analgezic.

La cataplasmle cu plante medicinale, pe lângă factorul termic, se adaugă și cel chimic, reprezentat de diferitele uleiuri eterice pe care le conțin.

Indicatiile: cele mai frecvente sunt: mialgii, nevralgii cu diverse localizări, artralgii în cadrul afecțiunilor reumtismale subacute si cronice, perivisceritele adbominale, etc.

Cataplasmele cu muștar și hrean se indică pentru efectul lor derivativ important, mai des în afecțiunile cu caracter inflamator acut și cronic ale organelor abdominale și toracice, în nevralgii, spasme și contracturi musculare etc.

HIDROFOARE

Sunt dispozitive speciale formate din metal sau cauciuc prin care curge apă și care se aplică peste compresele reci sau calde carora dorim să le menținem temperatura la nivelul dorit evitând astfel schimbarea prea deasă a compreselor.

Fricțiunile

Sunt proceduri de hidroterapie cu ac’iune tonifiantă, al căror efecte se bazează pe factorul termic și factorul mecanic.

Clasificare:

Dupa temperatura:

reci

alternante.

Dupa regiunea corpului:

Parțiale, când interesează separat sau impreună membrele superioare și inferioare

Complete, când interesează întreaga suprafață a corpului.

Acestea din urmă, în funcție de tehnica de aplicare, se împart în fricțiuni parțial complete, care realizează funcționarea întregului corp prin fricționarea separată a diferitelor segmente și fricțiuni complete propriu-zise.

FRICȚIUNI PARȚIALE RECI

Materiale necesare – un pat sau o canapea, o pătură, un cearceafă, un prosop sau o bucată de pânză de 100/70 cm, o găleată cu apă, un termometru de baie.

Se așează pe pat sau pe canapea pătura și cearșaful. Bolnavul, complet dezbracat, este invitat să se culce cu fața în sus și este învelit.

Se lasă descoperit numai membrul asupra căruia vrem să acționăm. Se îmoaie prosopul în apă rece, se stoarce și se acoperă segmentul interesat.

Bolnavul sau o altă persoană fixează bine prosopul la rădăcina membrului, sprijinind în același timp extremitatea fricționată de pieptul celui care efectuează procedura.

Se fricționează cu amândouă mâinile peste prosop, cu mișcării lungi, cuprinzând întreaga regiune cu palmele, până ce simțim că prosopul s-a încălzit.

Se acopera apoi segmentul cu un cearceaf uscat în care a fost invelit peste care se execută aceiași manevră. Apoi segmental se acoperă și cu pătura, trecându-se la descoperirea unui alt membru a cărui fricționare se execută conform aceleași tehnici.

FRICȚIUNI PARȚIALE ALTERNANTE

Se efectuează conform aceleași tehnici, începând cu fricționarea peste un prosop muiat cu apă caldă (38-400) și terminând cu apă rece (16-180).

După ce prosopul rece s-a încălzit, se îndepărtează, iar extremitatea respectivă se acoperă ca mai sus, cu cearșaful uscat peste care se execută câteva fricțiuni. Se continuă fricționarea în același fel și a celorlalte extremități indicate.

FRICȚIUNILE PARȚIAL COMPLETE.

Materiale necesare – sunt aceleași ca și pentru fricțiunile parțiale.

Tehnica de aplicare – se execută conform tehnici, expuse la fricțiunile parțiale, respectând o anumită ordine.

Tehnicianul stă în partea dreaptă a bolnavului și începe fricționarea membrului inferioar din partea opusă, apoi mmbrul infrior de aceiași parte, spatele, pieptul, cu părțilelaterale ale trunchiului.

Abdomenul, se fricționează în sensul evacuării intestinale. La urmă se fricționează membrul superior de partea opusă a tehnicianului, apoi cel de aceiași parte.

Fiecare regiune, după ce a fost fricționată, se acoperă cu cearșaful și pătura. După terminarea procedurii, bolnavul este klăsat în repaus timp de 15-20 minute.

Frictiunile complete

Materiale necesare – un cearșaf 1,5×2,5-3 m, o compresă pentru frunte, o găleată cu apă la temperatura de 18-200.

Tehnica de aplicare – înainte de a începe procedura, i se recomandă bolnavului să se spele pe față cu apă rece și i se aplică pe frunte sau la ceafă o compresă rece (pentru a evita congestia cerebrală).

Tehnicianul ia cearșaful, îl moaie în apă la temperatura camereii îl stoarce, îl scutură bine ca să nu aibă cute, apoi ține cu o mână un colț al cearșafului, iar cu cealaltă face cute până ajunge la capătul opus.

Se așează în fața bolnavului și se procedează astfel: bolnavul, stând în picioare, este invitat să ridice brațele în sus și i se aplică un colț al cearșafului în axila dreaptă, se trece apoi cearșaful peste piept, în axila stângă. Bolnavul coboară mâinile.

Tehnicianul trece cearșaful pe spate, peste umărul drept, îl aduce din nou pe partea anterioară a toracelui trecând apoi peste umărul stâng, iar marginea superioară a cearșafului se aplică bine îbn jurul gâtului.

După aceasta se face fricționarea din partea dreaptă sa din cea stângă a bolnavului, executând fricțiuni repezi și lungi, cu o mână pe fața anterioară într-un sens, cu cealaltă pe fața posterioară în sens opus, de la ceafă și gât până la pcioare, până simțim că cearșaful s-a încălzit.

Trecem apoi în fața bolnavului și executăm aceleași fricțiuni pe părțile laterale ale corpului, de sus până jos. Se trece apoi în fața bolnavului, executându-se fricțiuni pe părțile laterale ale corpului. Se insistă la gambe, și labă, deoarece se încălzesc mai greu.

Procedura fiind greu de executat, este bine să se execute de 2 persoane.

După terminarea procedurii se șterge repede bolnavul cu un cearșaf uscat și este lăsat să se odihnească învelit sau i se recomandă o plimbare de ½ oră.

La persoanele cu picioare reci sau circulație defectuoasă, după aplicarea cearșafului umed, învelim picioarele într-un prosop muiat în apă fierbinte sau așezăm bolnavul de la început cu picioarele într-un lighian mare cu apă caldă.

Reușita acestei proceduri depinde de aplicarea unei tehnici corecte.

Bolnavul cu reacție bună, nu are de loc senzație de frig, simțindu-se reconfortant.

Când dorim o reacție mai puternică, fricțiunea completă poate să fie completă prin baia de cearșaf, baia de curent de aer sau ambele.

Baia de cearceaf

Fără a scoate cearșaful după terminarea fricțiunii, se toarnă concomitent, pe fața posterioară și anterioară a bolnavului, de jos în sus, de la o distanță de 1-2-3 m câte o galeată cu apă rece.

După aceea se execută lovituri cu palmele pe întreaga suprafață a corpului de jos în sus și de sus în jos, până ce simțim că pielea bolnavului s-a încalzit din nou. Se șterge apoi cu un cearceaf uscat, apoi bolnavul stă în repaus ½ oră sau face o plimbare.

Baia prin curent de aer

La terminara fricțiunii, urmată sau nu de baia de cearșaf, se lasă bolnavul neșters. I se aplică pe ceafă un cearșaf uscat, cu colțuri peste umeri, care se dau bolnavului să le țină cu ambele mâini sau unui ajutor, în caz când acesta nu poate.

Tehnicianul apucă cele 2 colțuri opuse ale cearșafului și, prin ridicări și coborâri perezi, executate cu mâinile concomitent, cu flectări și ridicări ritmice de genunchi, face o vânturare întâi pe fața posteroară apoi pe fața anterioară și părțile laterale, până ce pielea se înroșește.

După baia prin curent de aer a determinat o reacție slabă, ea poate să fie complectată astfel: se ia un cearșaf și se așează de-a latul pe spatele bolnavului, prinzându-se în față cele 2 colțuri ale lui. Se întinde bine și apoise execuă mișcări ritmice de vânturare, apropiind și îndepărtând mâinile.

Tehnicianul se rotește în jurul bolnavului, executându-se mereu aceste mișcări până ce pielea acestuia s-a uscat complet.

Modul de acțiune al fricțiunilor – factorii pe care își bazează acțiunea fricțiunile sunt factorul termic și factorul mecanic.

Excitantul rece (sau alternand cald și rece) provoacă o excitație a sistemului nervos, creșterea numărului mișcărilor respiratorii și profunzimea lor. Are loc de asemenea o creștere ușoară a ctivității cardiace, intensificarea circulației cu tendința la pierdere de căldură, ușoară stimulare a meta-bolismului.

Fricțiunile parțiale și parțial complete sunt considerate proceduri de tonifiere a aparatului neuromuscular; în afară de aceasta, ele au o acțiune sedativă generală, reglează somnul.

Indicațiile fricțiunilor: astenie nervoasă, surmenaj, stările febrile nediagnosticate (favorizând apariția exantemului), covalescență după boli febrile. Pentru favorizarea circulației periferice sunt indicate în bolile de inimă compensate și tulburările circulației periferice, mai ales acrocianoze.

Fricțiunile alternante – sunt indicate în atrofii musculare de diferite etiologii, redori articulare, pareze și paralizii.

Fricțiunile complete – reacțiile organismului sunt asemănătoare cu acelea determinate de fricțiunile parțiale și parțial complete, dar mult mai intense.

În prima fază – sub influența excitantului rece, pe o suprafață întinsă, apare o vasoconstricție tegumentară intensă, care are drept consețință îngreunarea activității inimii și accelerarea ritmului.

În faza a doua – vasoconstricția este urmată de o vasodilatație, care ușurează activiatea inimii, favorizează pierderile de căldură și stimulează metabolismul.

Fricțiunea completă cere o rezistență mai mare din partea organismului. Spre deosebire de fricțiunea parțială, aceasta este considerată o procedură puternic excitantă.

Indicațiile ei sunt – obezitate, diateza urică, hipertiroidism, neurastenia depresivă, bronșitele cronice, enfizem pulmonar.

Contraindicatiile fricțiunilor. Fricțiunile atât parțiale, cât și complete sunt contraindicate în: hemoragii, afecțiuni dermatologice, nevralgice și nevrite acute și cronică, arterioscleroza generalizată, boala hipertonică, afecțiuni ale inimii decompensate.

CLASIFICAREA BĂILOR

Definiție: sunt procedurii de hidroterapie care se practică cu apă simplă la diferite temperaturi sau cu apă la care se adaugă diferite ingrediente.

Clasificare:

Dupa caracterul lor: băi simple și băi medicinale.

Dupa temperatura:

Băi reci sub 20 de grade C

Băi răcoroase 21-33 de grade C

Băi la temperaturi de indiferențe 34-35 de grade C

Băi calde 36-40 de grade C

Băi fierbinți 40-45 de grade C

După durată:

Băi de scurtă durată-până la 5 min.

Băi de durată medie-între 10-20 min.

Băi de durată lungă-peste 20 min

După suprafața corpului interesată:

Parțiale

Generale.

Băi generale- pot fi: la temperatura de indiferență 34-35 de grade C, =proceduri slabe.

Băi generale sub temperatura de indiferență peste 36 grade C=proceduri puternice.

Baile sub temperatura de indiferență:

Băi reci complete- în cadă sau piscină.

Băile de imersiune reci (corpul este scufundat în totalitate în apă).

Băile cu valuri.

Băile de jumatate (halbbad)

Băile cu peria.

Băile peste temperatura de indiferență:

Băile calde cuprind:

baia simpă caldă,

baia kinetoterapică

baie cu masaj.

Băile fierbinți pot fi:

băi simple fiebinți

băi ascendente

Băi parțiale:

Clasificare în funcție de temperatură:

Băi reci,

Băi calde,

Băi alternante,

Băi ascendente.

În funcție de regiunea corpului:

Băi de mâini,

Băi de picioare,

Băi de șezut 20-30 min.

Băile medicinale:

Cu ingrediente chimice: iod, sublimat, săpun, sare.

Cu plante medicinale și substanțe organice înrudite.

Flori de mușețel sau mentă,

Făină de muștar,

Cu malț, tărâțe de grâu și amidon,

Cu coajă de ștejar sau castan

Cu diferite gaze: dioxid de carbon

Băi cu dioxid de carbon uscate numite mofete

Băi cu bule de oxigen și bule de aer.

Băi sulfuroase.

Băi cu spumă.

Băi radioactive.

REGULI GENERALE DE APLICARE A BĂILOR

1. Băile sunt proceduri generale majore solicitante care interesează întregul organism.

Bolnavul va fi examinat amănunțit înaintea prescrierii oricărei

proceduri.

2. Băile fiind proceduri majore se aplică cu precădere în prima parte a zilei la cel puțin 30 min. după micul dejun.

3. După o baie generală se poate administra o procedură parțială la cel puțin 30 min.-1h.

4. Între 2 proceduri majore trebuie să fie un interval liber de cel puțin 2 ore.

5. Este contraindicată aplicarea unei proceduri majore după eforturi fizice mari.

6. În timpul procedurii se folosește o compresă rece pentru frunte si/sau o compresă pe regiunea precordială pentru evitarea congestiei.

7. Baile trebuie sa fie dimensionate pe masura pacientilor.

8. După o procedură pacientul face dușul de curățenie, se îmbraca și se odihnește în camera special amenajată cel putin 15-30 min.

9. Este necesară respectarea strictă a indicațiilor din prescripție.

10. După proceduri calde și fierbinți și de sudație este obligatorie

aplicarea unei scurte proceduri de răcire pentru combaterea relaxări și atoniei vasculare periferice determinată de căldură.

11. Pacientul trebuie supravegheat în permanență în timpul proceduri de către asistent.

După baie cada este evacuată, și pregătită pentru un nou pacient.

Sala de hidroterapie și dotarea ei

În lini mari o sala de hidroterapie trebuie să cuprindă:

Cabine de dezbrăcat,

Vestiar de depozitare a hainelor;

Camere pentru diverse proceduri generale și parțiale hidrice si

termice,

Grup sanitar femei / barbati;

Suprafața necesară pentru o baie este de 8m pătrați.

Căzile- cu 2 dimensiuni de 80/175cm și căzi mari de 100/190cm în funcție de felul proceduri executate.

Sala de dușuri-trebuie să asigure o distantă de 3-3,5 m pătrați între duș și bolnav. Pentru fiecare duș este nevoie de 3-4 m pătrați.

La camerele pentru împachetării se calculeaza câte 3,5-4m pătrați pentru fiecare pat de 0,8m pătrați.

Înaltimea încăperilor-trebuie să fie de 3.50m cu pereții căptușiți cu faianță până la 2m de culoare albă.

Dușumeaua- trebuie să fie din mozaic de culoare deschisă cu pantă de scurgere și grătar de lemn.

Iluminatul-trebuie să fie sufficient, de preferință fluorescent.

Temperatura camerei de dezbrăcat-să fie de 20 grade C, temperatura camerei de baie 22-23 grade C măsurată cu termometru de cameră afișat la loc vizibil.

Ventilația-să fie suficientă cu umiditate de maximu 75% . Sunt necesare ceasuri semnalizatoare pentru aprecierea timpului de procedură.

Asistentul balnear- trebuie să aibă o ținută corespunzatoare : halat alb, bonetă, șorț de cauciuc, pantaloni albi, papuci.

Asistentul trebuie să aibă o atitudine deferentă, politicoasă față de pacientți.

Asistentul trebuie să facă o planificare corecta a pacientilor pe care să o respecte pentru a nu povoca aglomerația.

Băile la temperatura de indiferență

Materiale necesare-cadă de faianță cu capacitate de 250 l, termometru de baie, pernă de cauciuc pentru cap, ceas semnalizator, ceasceaf și compresă pentru cap.

Tehnica de aplicare-se deschid robinetele și se pregătește apa la tempera-tura de 34-35 de grade C bolnavul este invitat să se așeze în baie,durata băi este de 10-15 min. până la 35-60 min. în funcție de indicație.

Mod de acțiune- presiunea hidrostatică, greutatea coloanei de apă și factorul care este minor, se realizează creșterea ușoară a frecvenței cardiace și creșterea numărului de respirații pe minut de scurtă durată cu revenire la normal sau chiar stare de sedare.

Băile la temp. de indifernță scurte

Cu acțiune de înviorare și tonifiere, iar cele mai lungi sunt calmante.

Indicații- nevroze, nevrite, nevralgii, afecțiuni dermatologice cu prurit și boala hipertonă în faza neurogena.

Nevroză-afecțiune de graniță din punct de vedere psihic.

Nevrite-inflamații ale nervilor

Nevralgi-dureri pe traectul unui nerv

Hipertonă în faza neurogenă-H.T.A în faza de instalare.

Băile sub temperatura de indiferență

Materiale necesare: (vezi mai sus)

Tehnica de aplicare-diferă de la o procedură la alta.

Modul general de actiune-băile sub temperatura de indiferență adica sub 34 de grade își bazează acțiunea pe factorul termic mai mult sau mai puțin accentuat.

La intrarea pacientului în apă apare în contactcu apa rece un spasm cutanat cu creșterea tensiunii arterială, a frecvenței cardiace și cu excitarea sistemului nervos.

După acest spasm cutanat apare faza de hiperemie activă cu pierdere de căldură care apare cu atât mai repede cu cât temperatura este mai scăzută iar hiperemia este proporțională cu spasmul cutanat.

Pierderile de caldură stimulează metabolismul intensificând producerea de caldură.

Vazodilatația se asociază cu scăderea tensiunii arteriale și a frecvenței cardiace.

Ca să grabim apariția hiperemiei în faza reactivă putem asocia o manevră mecanică respectiv fricțiunea.

Băile reci complete în cadă, piscină sau bazin

Temperatura apei este de 15 grade. Înainte de aplicare, pacientul își spală fața și brațele cu apă rece pentru a evita congestia cerebrală.

Procedura durează 10-30 secunde, maxim 1 min. și se aplică în general după o procedură termică (saună).

Se recomandă pacientului să execute mișcării repezi sau fricțiuni puternice în timpul băi iar la sfârșit să se șteargă rapid cu un cearceaf uscat și să se fricționeze viguros.

Modul de actiune-factorul termic puternic excitat.

Indicații: obezitate, hipotiroidism, diabet, adipozitate și ca procedură reconfortantă în stare de oboseala fizică.

Contraindicații-arteroscleroză și nevroza cu excitație.

Baia de imersie rece

Când corpul este băgat total în apă. Procedura se efectueaza într-o cadă obișnuită cu apă la temperatura de 15-18 grde C.

Se umple cada cu apă, bolnavul este așezat pe un cearceaf în decubit dorsal, 4 persoane apucă capetele cearceafului ridicând bolnavul și-l introduc în apă timp de 3-10 secunde apoi îl țin deasupra apei 10secunde repetând această operație de 3 pana la 5 ori.

La sfârșitul procedurii bolnavul este repede șters și lăsat să se odihnească învelit în cearceaf și pătură.

Modul de actiune- asemanator cu cel al băilor reci complete.

Indicații: boli infecțioase cu febră mare, astenie nervoasă, după proceduri de termoterapie sau ca procedură de recomfortare în stări de astenie fizică.

Baia cu valuri

Tehnica de aplicare-se practica într-o cadă obișnuită care are adaptat un sistem de valuri.

Se umple cada cu apă la temperatura de 28-32 grade C pe jumatate sau trei sferturi.

Bolnavul stă culcat în baie cu picioarele depărtate și îndoite din genunchi.

La nivelul picioarelor bolnavului dispozitivul se scufundă și se ridică ritmic producând valuri care pornesc de la picioare spre umeri în direcția circulației venoase.

În lipsa acestui dispozitiv valurile pot fi provocate de către tehnician prin mișcarea apei cu palmele de la picioare la piept. Durata procedurii este de 3-4 min.

Modul de acțiune-factorul termic și factorul mecanic.

Indicații-convalescență, debilitate fizică, astenie nervoasă.

Baia de jumatate sau halbbad

Tehnica de aplicare-această baie se efectuează într-o cadă mai mare decât cele obișnuite cu apă la temperatura de 32 grade C.

Se umple cada până la înalțimea de 28-30cm, apa trebuie să acopere jumatatea inferioară a bolnavului până la ombilic.

Bolnavul se așează în așa fel în baie încât în spatele lui să rămână un spațiu suficient pentru manipulațiile tehnicianului.

Bolnavul este invitat să-și spele fața și să se fricționeze ușor pe mâini, torace și abdomen.

Tehnicianul se așează la stânga și puțin în spatele bolnavului ia în mâna dreaptă un vas special cu capacitate de 1,5l și face 10-15 turnării rapide asupra spatelui și umerilor bolnavului, realzate prin lovirea și proiectarea în același timp a apei din cadă asupra corpului pacientului.

După aceea execută fricțiuni rapide cu apă pe spate și parțile laterale ale toracelui în direcție verticală de sus în jos și invers.

Tehnicianul se mută apoi și execută aceleași turnării și fricțiuni și pe fața anterioară a corpului.

Halbbadul poate fi completat cu o turnare energică executată de la 1-1,5m asupra toracelui și abdomenului în scopul stimulării respirației, circulației și creșterii tonicității muschilor din regiunea interesată.

Durata băii este de 3-5 minute.

Modul de actiune- factorul termic si mecanic. Acțiunea este excitantă , tonifiantă, sedativă și antitermică.

Indicații-sechele după hemiplegii (paralizie pe jumătate de corp), astenie nervoasa, stres, atonie gastrică și intestinală (lipsa tonusului musculaturi netede digestive cu stagnarea bolului alimentar rezultă constipația), enterite, hemoroizi, boli infectioase febrile și ca procedură de racire după procedura termoterapica.

Contarindicații-stări de debilitate fizică accentuată reacți dermovasculare patologice și frisoane.

Baia cu peria

Tehnica de aplicare-această procedură se execută într-o cadă umpluta cu apă 3/4 la temperatura de 33-34 grade C.

Invităm bolnavul să se așeze și cu ajutorul unei peri mari și aspre se începe periatul spatelui cu mișcări lungi muind de fiecare dată peria în apă când coborâm.

După ce se obține o hiperemie invităm bolnavul să se culce pe spate și trecem la perierea toracelui pe fața anterioară și parțile laterale cu mișcări verticale,iar abdomenul cu mișcări circulare de la dreapta la stânga bolnavului în sensul evacuări intestinale.

Se continuă apoi periajul sub apă al membrelor superioare apoi a membrelor inferioare și la sfârșit regiunea fesieră, după ce l-am invitat pe pacient să se ridice puțin.

Se repetă aceste manevre înca odată. Durata totala a procedurii 3-5 minute.

Modul de actiune: factorul mecanic si termic.

Baia cu peria are cea mai puternică acțiune dintre băile reci.

Indicații-tulburări circulatori, boala hipertonă în faza neurogenă și nevroze.

Băile peste temperatura de indiferență

Materiale necesare: vezi mai sus.

Tehnica de aplicare: are particularități în funcție de procedură.

Modul general de acțiune: Băile peste temperatura de indiferență calde și fierbinți provoacă reacții dermo-vasculare foarte importante: vazodilatația periferică cu accentuarea și accelerarea curentului sancvin.

Băile cu temperatura peste 40 de grade C au acțiune net excitantă asupra sistemului nervos, aparatului cardio-vascular și asupra metabolismului.

Băile calde pot fi:

simple,

kineto

cu masaj.

Baia caldă simplă

Tehnica de aplicare-se execută țntr-o baie obișnuită cu apa la temperatura de 36-37 grade C și cu durată totală de 15-30 sau 60 min.

Modul de actiune-factorul termic și presiunea hidrostatică a apei.

Acțiunea -antispastică și sedativă generală.

Indicații: prurit, nevralgii, astenie nervoasă, insomnie.

Baia kineto-terapeutică

Este o baie caldă la care se asociază mișcări în toate articulațiile bolnavului.

Mișcarea în apă reprezintă un important mijloc de recuperare care se bazează pe principiul legi lui Arhimede “ Asupra unui corp scufundat intr-un lichid acționează o forță de jos țn sus egale cu greutatea volumului deslocuit “.

Un corp în apa este mai usor scăzând greutatea lui de aproximativ 7 ori, adica un corp de 70 kg scufundat într-un lichid cântărește aproximativ 10kg.

Tehnica de aplicare-baia kineto se efectuează într-o cadă mai mare care se umple 3/4 cu apă la temperatura de 36-37-38 de grade C.

Bolnavul este invitat să se aseze în cadă și timp de 5 min. este lăsat liniștit să se obișnuiască cu ambianța.

După aceea tehnicianul execută sub apă la toate articulațiile pacientului în mod pasiv toate mișcările posibile în timp de 5 min. după aceea pacientul este lăsat puțin în repaus după care este invitat să repete singur mișcările arătate de tehnician.

Durata băi este de 20-30 min. după care bolnavul este șters și lăsat să se odihnească.

Modul de actiune-factorul termic si mecanic.

Mobilizarea în apă este mai puțin dureroasă din cauza relaxării musculare care se produce sub influența apei calde și pierderi greutății corpului conform legi lui Arhimede.

Importanța mișcării pasive este esențială în recuperarea mai ales în stres psihic pentru că pacientul înțelege că articulația este funcțională și recuperarea este posibilă.

Indicații-redoarea articulară cu tendință la anchiloză, poliartroză, spondilită anchilopoetică, paralizii, pareze.

Baia cu masaj

Tehnica de aplicare-într-o cadă cu apă 3/4 la temperatura de 36-39 grade C se execută masajul asupra regiuni indicate prin tehnica cunoscută.

Durata variază în funcție de regiunea pe care se face masajul.

Modul de acțiune și indicații: ( vezi la baia kineto).

Băile fierbinți sunt de 2 feluri:

Băi ascendente complete.

Băi simple fierbinți.

Băile ascendente complete sau

băi piretoterapice

Tehnica de aplicare-antipiretic împotriva călduri. Se umple cada cu apă la temperatura de 35 grade C bolnavul se așează în baie în așa fel încât apa să îi acopere umeri.

După 2 min. temperatura băi se crește prin adaugare de apă fierbinte din minut în minut se crește temeratura cu 1 grad C.

Se poate ajunge astfel ca temperatura corpului bolnavului să fie de 39-40 grade C, iar temperatura apei să ajungă la 41-43 grade C.

Durata băi poate fi de până la 1h.

Modul de acțiune-baia hipertermă provoacă o vasodilatație tegumentară importațtă care duce la supraâncălzirea organismului cu transpirația care are loc numai la nivelul suprafețelor neacoperite de apă (față, capul) eventual partea superioară a pieptului.

Supraâncălzirea duce la creșterea metabolismului.

Indicații-boli reumatismale cronice, nevralgii, nevrite, obezitate, intoxicații cronice și astm bronșic.

Băi simple fierbinți

Se folosesc mai ales în Japonia și China cu durată de 5 până la 10 min. cu efecte excitante puternice. Băile scurte de 1-2 min. au efect calmant.

Băile parțiale- se împart:

În funcție de temperatură:

băi reci

băi calde

În funcție de regiunea corpului:

băi de mâini

băi de picioare

băi de șezut

Băile de mâini

Materiale necesare: căzi de formă ovală sau un lighean adânc .

Tehnica de aplicare-bolnavul stă pe un scaun și este invitat să-și introducă ambele mâini în vană în așa fel ca apa să acopere mâinile și antebrațele până peste cot.

Băile reci de mâini

Se fac cu apă sub 15 grde C.

Mod de actiune-cele de durată scurtă 1-2 min. au o acțiune desconges-tionată asupra organelor toracelui și creierului.

Cele de durată mai lungă de 5-10 min. au acțiune antiinflamatorie și antisudorală (organizarea metamerică a century scapulare și pelviene urmare a dezvoltări embrionilor)

Băile calde de mâini

Se efectuează cu apă la temperatura de 38-40 grade C iar cele fierbinți la 40-45 grade C cu o durată de 10-20 min.

Modul de acțiune-aceste băi provoacă o vazodilatație periferică și influențează reflex circulația coronariană înlăturând spasmul vascular.

Ele determină de asemenea tot pe cale reflexă o relaxare a musculaturii netede a bronhiilor ușurând criza de astm.

Indicații-angină de piept, astm bronșic, boli reumatismale subcutanate și cronice cu localizarea pe articulația membrelor superioare.

Băile reci și calde de mâini își datorează efectele organismului metameric embrionar care face ca vasele membrelor superioare să lucreze sinergic (în același fel) cu organele din cutia toracică mai ales inima.

Băile alternante de mâini

Se execută în 2 căzi potrivite, una cu apă caldă la 40 de grade alta cu apă rece 15-18 grade C.

Tehnica de aplicare-se introduc la început mâinile în apă caldă 2-3 minute până la apariția reacției dermo-vasculare apoi în apă rece 20-30 secunde.

Manevra se repetă de 3-5 ori terminând obligatoriu cu apa rece.

Mod de actiune-efectul se bazează pe alternanța factorului termic cald și rece care activează circulația periferică și descongestionează organele toracice.

Indicații-tulburări vasomotorii locale, acrocianoze (mânuțe și lăbuțe reci) transpirați, atrofi musculare, pareze, paralizii., tonifierea musculaturii.

Băile alternante fac de fapt gimnastica vasculară.

Băile ascendente de mâini

Se folosește cada pentru mâini în care se pune apă la 35 de grade C. La interval de 1-2 minute se crește temperatura cu 1 grad C treptat prin adăugare de apă fierbinte, în 5-6 min. se ajunge la temperatura apei de 40-44 de grade C și se stă aici 15-30 minute.

Mod de acțiune-factorul termic cu hiperemie lentă care alternează vasodilatația atât a vaselor superficiale cât și a celor profunde, atât a vaselor cu elasticitate bună cât și a vaselor cu elasticitate proastă.

Indicații-arterioscleroza, scleroza miocardului, astmul bronșic.

Băile de picioare

Materiale necesare: căzi speciale sau găleți obișnuite.

Bolnavul așzat pe un scaun își introduce picioarele în apă în așa fel încât apa să urce la 1 lat de palmă sub genunchi.

Băile reci de picioare se prescriu cu apă sub 15 grade C și durează 1-2 minute.

Băile calde de picioare se prescriu cu apă la 35-40 grade C și durează 10-20 minute.

Băile alternante de picioare se practică cu ajutorul a 2 vase: unul cu apă caldă la 38-42 grade C, celălalt cu apă rece la 18-20 grade C.

Conform băilor alternante se începe cu cald și se termină cu rece.

Băile ascendente de picioare se execută identic cu cele de mâini.

Plimbatul prin rouă sau râu se recomandă bolnavului timp de 5-10 minute să se plimbe cu picioarele goale dimineața prin iarba umedă de rouă sau într-un râu cu apă curgătoare cu o adâncime de 10-20 cm.

Călcatul prin apă se execută într-o cadă mai mare cu apă rece sub 15 grade C până la înălțimea de 10-15 cm.

Bolnavul este invitat ca timp de 1-5 min. să calce apa cu picioarele goale.

Indicațiile: tulburări de circulație periferică, cefalee, migrene și piciorul plat.

Băile de șezut

Materiale necesare: baie de formă specială o pătură un cearceaf comprese pentru frunte.

Tehnica de aplicare-băile sunt:

reci

calde

alternante

ascendente

Băile reci de șezut- se pune apă într-un vas special până la o înălțime de 15-20 cm apa având temperatura de 18 grade C.

Pacientul este invitat să se așeze în baie în așa fel încât apa să ajungă la nivelul ombilicului. Picioarele se sprijină pe un scaun mic situat în fața băi.

Pacientul este acoperit cu un cearceaf apoi învelit cu o pătură iar pe frunte se aplică o compresă rece. Durata băi este de 1-5 minute.

Este bine ca bolnavul să-și fricționeze abdomenul și coapsele în timpul băi.

Mod de acțiune-factorul termic. Sub influența temperaturi reci se produce o vazoconstricție importantă a vaselor din cavitatea abdominală care se poate traduce clinic prin senzație de greutate și căldură în cap și amețeli.

Concomitent crește temperatura axilară. După o baie scurtă de 1-5 min. apare vazodilatația cu hiperemie activă.

După o baie rece de durată lungă 10-25 min. apariția vazodilatației are loc dupa câteva ore.

Indicații: constipație, amenoree (lipsa menstruației), impotență, incontinență urinară, stări congestive ale creierului, insomni. Băile de durată mai lungă se indică în enterocolite acute (diaree acută) inflamații subacute ale organelor genitale, hemoroizi.

Contraindicații: cistite (inflamați ale vezici urinare cu usturimi) și colici uterine.

Băile de șezut răcoroase

Cu apă între 26-32 de grade C , cu o durată de 15 min.

Indicații: în inflamațiile cronice ale orgenelor genitale.

Băile de șezut calde

Se fac la temperatura apei de 36-40 grde C cu o durată de 10-20 min.

Mod de acțiune: factorul termic care scade excitabilitatea mărită, accelerează procesele de rezorbție, micșorează tonusul muscular.

Indicații: dismenoree (menstruație dureroasă), colici uterine, colici vezicale, colici intestinale, insuficiență ovariană, prostatite cronice, artrite sacro-iliace.

Băile alternante și ascendente de șezut

În 2 căzi cu apă la temperatura de 38-40 grade C și 18-20 grade C conform tehnici băilor de mâini.

Mod de acțiune: sunt stimulente și tonifiante ale organelor genitale.

Indicații: atonii uterine plus oboseala mușchiului uterin, prolaps uterin= chinga musculară, insuficiență ovariană.

Băile cu sare

Între 6-10 kg sare pentru o baie generală caldă.

Mod de acțiune: provoacă vazodilatație tegumentară, influențează procesele metabolice generale și eliminarea acidului uric. Au acțiune antiinflamatorie și rezorbtivă.

Indicații: afecțiuni cronice ale aparatului locomotor, boli cronice utero-anexiene, afecțiuni endocrine, ovariene și tiroidiene.

Acțiunea importantă a mantalei de sare care rămâne pe tegument după procedură și nu trebuie îndepărtată. Ioni din cristalele de sare pătrund prin tegument în urmatoarele ore după procedură.

Băi cu plante medicinale și

substanțe organice înrudite

Băile cu flori de mușețel sau mentă

Se folosesc 1kg flori uscate care se prepară prin infuzie un alt fel prin decoct (fierberea plantelor).

Mod de actiune: efect sedativ asupra sistemului nervos.

Indicații: afecțiuni reumatismale, nevralgii, nevrite, asteni nervoase cu agitație. Efect sedativ.

Băile cu muștar

100gr de boabe de muștar pisate amestecate cu apă călduță puse într-un săcleț de pânză pentru împiedicarea împrăștieri uleiurilor volatile și se pun în apă de baie.

Mod de acțiune: acțiune revulsivă (înroșire) și efecte excitante asupra tegument-ului.

Indicații: bronșite, pneumoni, enterocolite (diaree), mialgi, nevralgii, nevrite poliartrite.

Băile de malț, tărâțe de grâu sau amidon

În cantitate de 1-3 kg malț de orez, 1-1,5 kg tărâțe, 1-2 kg amidon toate se pun într-un săculeț, se fierb în 5l de apă clocotită și se toarnă totul în cadă.

Tehnica de aplicare-datorită slabei termoconductibilități aceste substanțe mențin timp mai îndelungat temperatura crescută a apei de baie și au aceste acțiune emolientă de înmuiere asupra pieli.

Indicații: afecțiuni reumatismale, nevralgi, afecțiuni dermatologice cum ar fi: eczeme cronice, urticarie intertrigo.

Deasemenea se folosesc ca băi de curățire după aparat gipsat.

Băi cu coajă de ștejari și castan

Se poate folosi coaja de copac sau 100g acid tanic.

Efectul acestor băi: efect astringent asupra tegumentului.

Indicații: afecțiuni dermatologice cum ar fi eczeme cronice, urticarie, erupții alergice.

Băile cu bule de diferite gaze

Băile cu bule de diferite gaze se practică în căzi obișnuite care au adaptat un sistem de legătură la tuburi de gaze și altă legătură la generatorul de bule plasat pe fundul căzi.

Băile se prescriu la 30-35 de grade C cu o durată de 5-20 min. Ele se aseamănă cu băile carbogazoase naturale.

Indicații: prin masajul fin tegumentar produs prin spargerea bulelor sunt excitate terminațiunilor nervoase periferice având rol calmant în afecțiuni ale sistemului nervos central la cei cu astenie nervoasă, insomnie hipertensiune arterială și în acrocianoză.

Efectul mecanic (senzația de înțepătură și căldură) datorat bulelor care fac micromasaj tegumentar.

Efectul chimic-prin rezorbția gazelor prin tegument și hiperemia activă.

Prin vazodilatația periferică scade tensiunea arterială.

Contraindicații: insuficiență cardiacă, arterioscleroză avansată, angină pectorală, TBC.

Baia cu bule de oxigen și aer

Se pregătesc ca și cele cu gaze.

Indicații: prin masajul fin tegumentar produs prin spargerea bulelor excită terminațiile nervoase periferice și cu rol calmant în activitatea sistemului nervos central.

Baia cu spumă

Decoct din rădăcina plantei săpunului cu ajutorul generatorului de spumă se formează o spumă deasă care menține căldura apei.

Este o procedură piretoterapică care încălzește corpul și duce la temp. lui. Se recomendă la obezitate nevralgii, diabet.

Băile radioactive

Băile Felix. Aceste băi se recomandă în afecțiuni cronice.

Sunt proceduri generale sau partiale al caror efect se bazeaza pe prezenta in apa a unor izotopi radioactivi.

Cel mai frecvent se foloseste radiul cu produsul rezultat din dezintegrarea lui, radomul.

Materiale necesare : o cada de dimensiuni obisnute, dispozitiv pentru pregatirea solutiilor de radom necesate pentru baie, sticla speciala cu sifon pentru introducerea radomului in baie.

Mod de pregatire : se pregateste intr -un laborator special, solutia de concentratia mare de radom, rezultat din dezintegrarea radiului.

Din aceasta solutie, o data pe saptamana se pregateste o concentratie mai mica necesara bailor din care se ia zilnic o anumita cantitate. Aceasta cantitate este introdusa cu ajutorul unui dispozitiv special sub apa din baie.

Baia se pregateste la temperatura de 35 – 36 grade durata variind intre 10 – 30 minute. Concentratia radomului din baie poate fi cuprinsa intre 50 – 400 de unitati Mache.

Băile medicinale

Modul de acțiune: factorul termic, chimic și mecanic.

Băi cu ingrediente chimice-temperatura apei 35-37 de grade C, durata 10-20 minute.

Baia cu iod- ( substanța activă este iodura de potesiu sau sare de Bazna).

Băile cu iod se fac în căzi de lemn acoperite cu capac sau cu o pătură în așa fel ca numai capul bolnavului să rămână afară.

Pentru a evita acțiunea nocivă a vaporilor de iod.

Mod de acțiue: iodul micșorează vâscozitatea sângelui provocând vasodilatație și scăzând tensiunea arteriala, mărește puterea de apărare a organismului determinând reacți locale la nivelul țesuturilor și organelor contribuind la reducerea fenomenelor inflamatorii.

Indicații: artrite cronice, afecțiuni inflamatorii cronice genitale la femei și bărbați, ateroscleroză cu hipertensiune, nevralgi, pitiriasis verzicolor.

Băile cu sublimat în soluție de

1/10mii sa 1/20mii

Se efectuează în cadă de lemn. Acestea sunt băi dezinfectante.

Indicații: furunculoze, plăgi infectate, impetigo = buba dulce, după boli infecțioase acute și cronice.

Băile cu săpun

100-200 grame de săpun de casă ras amestecat cu 50 grame săpun de potasiu ras.

Mod de acțiune: rol dezinfectant și descuamant asupra pieli.

Indicații: după boli infecțioase, în boli micotice ( ciuperci) ale tegumentului în intertrigo (leziuni la nivelul degeterlor de la picioare), eczeme.

Intertrigo-piele peste piele.

Sauna

Această procedură termică, de mult cunoscută, se efectuează într-un spațiu închis. Aplicația clasică și originară utilizează o cabană din lemn de pin, în care sursa de căldură este reprezentată de pietre încinse peste care se toarnă apă. Mai pot fi utilizate și în încăperi obișnuite, din pereți zidiți, în care sursa de încălzire este electrică, dar unde se caută a fi respectate caracteristicile sale fizice.

Astfel, în incinta ei se realizează o temperatură de 1000 C, cu o umiditate foarte mică (1-5%) care îi conferă caracter de aer cald, uscat, cu un gradient de temperatură spre organism foarte mare, de 600 C (de la 1000 C, temperatura aerului, la 400 C, temperatura tegumentului încălzit).

În aceste condiții, fluxul termic nu este prea mare (5-10cal/min/m2), temperatura „nucleului” crescând doar 10C în interval de 10-12 min.

Fiind o procedură cu transfer moderat de căldură, atât cantitativ, cât și în timp (lent), nu este solicitată, fiind teoreticsuportată și de indivizi cardiaci compensați.

Aplicația se mai complectează prin turnarea de apă (câte 0,5 l) peste pietrele încinse, producându-se astfel aburii care se evaporă instantaneu. După înceierea ei se practică o imersiune în bazin mic, de circa 2m adâncime, cu apă rece (180 C – 200 C și chiar sub 180 C).

Principalele scopuri și indicații ale saunei sunt: călirea organismului, corectarea termoreglării deficitare; preâncălzirea înainte de aplicarea procedurilor de kinetoterapie recuperatorie.

DUȘURILE

Dușurile sunt proceduri hidroterapice reprezentate prin coloane de apă, aburi sau de aer cald de diferite temperaturi și presiuni proiectată de la o anumită distanță pe anumite suprafețe ale corpului sau pe tot corpul.

Aici acționează factorul mecanic și factorul termic.

Materiale necesare-catedră de dușuri fixe sau mobile, grătar de lemn și cearceaf.

Clasificarea dușurilor:

În funcție de dispozitivul de la care pleacă coloana de apa:

Duș rozetă

Duș sul

Duș eventai.

După temperatura:

Reci

Calde

Alternante cu aburi

Cu aer cald

După direcția coloanei de apă:

Verticale

Ascendente și descendente

Orizontale

Dușuri speciale:

Duși masaj

Duș subacval.

Dușuri rozetă reci.

Cu efect excitant pentru tonifiere.

Dusuri rozetă calde

38 de grde și fiebinți la 40 grade C se folosesc cu acțiune calmantă asupra sistemului nervos.

Dușuri rozetă alternant

18-20 de grade C și 38-40 grade C se aplică cu efect excitant asupra sistemului nervos, tonifică a musculatura crește tonusul vascular.

Se începe obligatoriu cu dușul cald 40 de secunde apoiduș rece 10-15 secunde și se termină cu dușul rece după care urmează hiperemia activă.

Dușurile sul

Datorită formei și presiuni coloanei de apă au acțiune mecanică cea mai puternică.

Dușurile sul se aplică reci, calde sau alternante numit și dușul scoțian.

Dușul scoțian- se practică cu ajutorul a două tuburi de cauciuc mobile și orizontale prevăzute cu capete metalice de îngustare a coloanei de apă.

Temperatura apei este de 18-20 de grade C și 38-40 de grade C.

Bolnavul este așezat în fața dușului la distanță de 2-4m în raport cu presiunea coloanei de apă care este de 1,5-2 atmosfere.

Se aplică pe regiunea prescrisă, la început coloana de apă caldă 10-15 secunde apoi coloana de apă rece 5-10 secunde, alternativ de 2-4 ori.

Dușul scoțian are o acțiune excitantă asupra sistemului nervos tonifică, sistemul neuro-muscular și activează foarte intens circulația.

Indicații-acrocianoză, parestezi, pareze, amorțeli și furnicături sciatică cronica, constipația atonă și meteorism (gaze în intestin).

Mișcări peristaltice-mișcări de avansare a bolului alimentar

Mișcări peristolice-mișcări de amestec.

Dușul evantai: denumit din cauza formei se aplică cald ,rece sau alternant. Cel mai frecvent folosit este cel alternant cu efecte de tonifiere.

Dușuri speciale

Dușul masaj

Reprezintă aplicarea mai multor dușuri rozetă cu apă la temperatura de 38-40 de grade C asociat cu masaj.

Mai frecvent se aplică parțial mai rar general. Durata masajului este de 8-15 min.

Dușul masaj produce o hiperemie importantă cu un însemnat efect resorbtiv și de tonifiere prin acțiunea combinată a masajului și a factorului termic.

Indicații- în artritele cronice, spondilite și spondiloze, nevrite, nevralgii, mialgi si tendinite cronice, sechele după entorse, luxați sau fracturi.

Dușul subacval

Constă în aplicarea sub apă a unui duș sul de mare presiune 3-6 atmosfere cu temperaturi diferite a apei de baie.

El se poate efectua într-o cadă cu apa la 35-38 de grade C cu ajutorul unui duș sul mobil cu presiune mare.

Dușul cu temperatură de 1-2 grade C mai mare decât apa din cadă se introduce în apă pe segment sub controlul uneia dintre mâinile asistentului până la 5-10cm de regiunea de aplicat. Durata proceduri este de 5-10min.

Acțiunea intensă a dușului subacval se datorează temperaturi diferite bai plus duș precum și masajului puternic al coloanei de apă care comprimă puternic țesuturile.

Efectul este asemanator dușului masaj dar este suportat mai bine datorită băi calde.

Indicații: nevrite, nevralgii, mialgi, pareze, parestezi, inflamații cronice abdominale.

Dușul cu aburi

Este proiectarea vaporilor supraâncălziți asupra unor regiuni limitate.

Durata este de 3-6 min. Poate fi o procedură de sine stătătoare, poate să preceadă o baie generală sau se poate asocia cu masaj.

La sfârșit se aplică o procedură de răcire, spălare, sau un duș la temp. de 18-20 de grde C.

Mod de acțiune: acțiune puternică asupra circulatiei cu hiperemie și rezorbție locală.

Indicații-nevrite, nevralgi, mialgi, tendinite, entorse, luxati, spondiloze.

Dușul cu aer cald

Proiectarea aerului cald furnizat de un generator pe o anumită porțiune a corpului se asociază cu masaj.

Dușul cu aer cald are aceleași indicații ca și dușul cu abur la pacienți cu sensibilitate accentuată a pieli.

Dușuri după direcție:

Verticale

Ascendente

Descendente

Orizontale.

Sunt prevăzute cu baterii de amestec care crează posibilitatea aplicări și schimbării rapide de temperatură: reci, calde sau alternante.

Între dușurile verticale menționăm: dușul de șezut care se poate aplica rece, cald sau alernant.

Dușurile reci de șezut au indicații asemanatoare cu băile reci de sezut.

Băile calduțe cu durată mai lungă au efect calmant.

Dușurile de șezut fierbinți

Sunt indicate în prurit vulvar.

Dușuri alternante

Sunt indicate în amenoree (lipsa ciclului) și în infecții cronice ale organelor genitale.

Contraindicații:

Debilitate fizică avansată, nevroze și psihoze cu agitație .

Se evită aplicații de dușuri reci și alternante la cei cu fragilitatea vasculară sau hipersensibilitate cutanată.

Se cere precauție în aplicarea dușurilor reci la copii și gravide.

ÎMPACHETĂRILE

Definiție: Sunt proceduri de hidroterapie care constau din învelirea unei părți sau în întregime a corpului conformunei anumite tehnici.

Împachetările în funcție de tehnica de aplicare se împart în:

Împachetări uscate

Împachetări umede

Împachetări cu parafină

Împachetări cu nămol

Împachetări cu nisip.

ÎMPACHETĂRILE UMEDE

Constau în învelirea unei părți întinse sau a corpului în întregime, într-un cearceaf muiat în apă la temperatura de 18-200 C, bine stors, peste care se aplică o pătură.

În funcție de regiunea pe care se aplică, împachetările sunt de mai multe feluri:

Împachetări umede complete

Împachetări umede trei sferturi

Împachetări umede inferioare

Împachetări umede superioare

Împachetări umede la trunchi.

Împachetarea umedă completă

Materiale necesare – un pat sau o canapea, o pătură mare de lână 220/250 cm sau 2 pături obișnuite, un cearșaf de aceleași dimensiuni, un cearșaf obișnuit, o găleată cu apă rece, o compresă pentru cap, un termometru de baie și un ceas semnalizator.

Tehnica de aplicare – se așterne părtura de lână pe pat, la picioarele bolnavului, se întinde bine pătura trăgând de ea, apoi se răsfrânge sub călcâie sau peste labe, cum s-a procedat și cu cearșaful.

Dacă nu există o pătură de dimensiuni mari, folosim două pături obișnuite pe care le așezăm astfel: una din pături se așează cu lungimea pe lățimea patului. A doua se îndoaie și se așează în continuare, sub pătura mare. Împachetarea se face la fel ca și înainte.

Se aplică un cearșaf uscat, îndoit, sub bărbie, pentru a evita frecarea cu pătura și apoi o compresă rece pe frunte.

Se lasă bolnavul împachetat după durata prescrisă, care să atingă 60-80 minute, după care se aplică o scurta procedură de răcire (spălare, duș, baie, etc) ca după orice aplicație hipertermică.

Pentru ca procedura să-și atingă scopul, ea trebuie să se execute într-un timp foarte scurt și aplicând tehnica corectă. Nici cearșaful și nici pătura nu trebuie să facă cute.

În cazul când dorim să obținem o încălzire mai rapidă și mai importantă, împachetarea poate să fi asociată cu aplicații de termofoare, hidrofoare sau sticle cu apă caldă, așezate între cele 2 porțiuni ale păturii, la gambe și tălpi.

Dacă în timpul curei apar fenomene de intoleranță, bolnavul va fi despachetat , i se aplică o procedură de răcire și va fi lăsat în repaus.

ÎMPACHETAREA UMEDĂ TREI SFERTURI

Se întinde de la axilă în jos, cuprinzând trunchiul și membrele inferioare și lăsând libere membrele superioare.

Tehnica este aceiași ca și pentru împachetarea umedă completă. La terminarea procedurii se aplică pe fața anterioară a bolnavului un cearșaf uscat. Invităm bolnavul să-și încrucișeze mâinile pe piept și răsfrângem cearșaful peste umeri și brațe, trecând capetele lui la spate. Durata procedurii este cea prescrisă.

Împachetarea umedă inferioară

Este identică cu precedenta, dar se întinde numai de la ombilic în jos. Și aici brațele sunt învelite într-un cearșaf uscat.

Împachetarea umedă modificată

Constă dintr-o împachetare de jumătate combinată cu o împachetarea umedă inferioară +compresă în cruce la torace. Brațele se învelesc în cearșaf uscat.

Împachetarea umedă superioară

Cuprinde brațele și partea superioară a corpului până la nivelul în care degetele ating coapsele. În rest, bolnavul este învelit în cearșaf și pătură.

ÎMPACHETAREA UMEDĂ LA TRUNCHI

Cuprinde numai porțiunea dintre axilă și pubis. Tehnica este identică cu a celorlalte împachetări, membrele inferioare și superioare rămânând neâmpachetate.

Modul de acțiune a împachetărilor umede – sunt proceduri care au o acțiune generală importantă asupra organismului. Factorul pe care se bazează acțiunea lor este cel termic.

Schematic acțiunea împachetărilor se poate diferenția în 3 faze, care depind de durata procedurii și de reactivitatea bolnavului.

1. Faza inițială numită și faza de excitație- apare datorită contactului dintre tegument și cearșaful rece, contact care determină o excitație a sistemului nervos.

La nivelul vaselor cutanate se produce vasoconstricția, contracțiile inimii devin mai puternice, respirația devine mai profundă și mai accelerată, temperatura crește ușor. Bolnavul are senzația de frig.

După aproximativ 1-3 minute, vasoconstricția este înlocuită de vasodilatație periferică activă, viteza de circulație a sângelui crește.

Senzația de frig este înlocuită de o senzație de căldură plăcută. Corpul cedează treptat căldura cearșafului. Aceasta face ca la bolnavii afebrili, prin acțiunea de termoreglare, arderile să fie stimulate, iar la cei febrili, temperatura să scadă cu 1-20, dacă schimbăm împachetarea de câteva ori.

Aceste modificări au loc până ce temperatura corpului și cearșafului se egalează. Dacă în timpul împachetării apare frisonul, procedura trebuie întreruptă.

Această primă fază durează 15-20 min. și are un efect toifiant asupra organismului.

2. Faza de calmare-se produce dacă bolnavul continuă să rămână împachetat. Cearșaful se încălzește mai departe. Căldura umedă moderată determină o dilatație a vaselor cutanate, care are ca rezultat scoaterea sângelui din organele interne și trimiterea lui la periferie, scăderea temperaturii, rărirea pulsului și a respirației. Bolnavul are o senzație de căldură plăcută, tendință la somn.

Faza aceasta are caracterul de fază sedativă. Ea apare după aproximativ 15 minute și se menține un interval de aproximativ 50 minute.

3. Faza hipertermă-se produce dacă bolnavul rămâne mai departe împachetat.

Cearșaful continuie să se încălzească, căldura se acumulează din cauza păturii, iar procedura devine hipertermă. Bolnavul transpiră abundent. Procedura devine excitantă pentru sistemului nervos. Accelerarea pulsului și a respirației. Această fază durează 50-90 minute.

Indicațiile împachetărilor umede: în funcție de durata lor și deci de fază, au indicații diferite.

Cele de scurtă durată-(până la 10-15 minute)sunt indicate în cursul bolile infectocontagioase, la bolnavii febrili, pentru acțiunea lor antitermică.

Ele se repetă în cazurile acestea de 1-2 ori.

Se indică, de asemenea, ca procedură de tonifiere la bolnavii cu tulburări funcționale ale sistemului nervos central, stări depresive, astenie generală și în cadrul complexelor terapeutice de stimularea a metabolismului.

Cele de durată medie- (între 20 și 50 minute) se indică pentru efectul lor calmant, bolnavilor obosiți, în caz de însomnii, în caz de nevroze motorii (constipații spastice, boala ulceroasă, prurit, coree, ticuri etc.).

Cele de lungă durată- (50-90 minute) se recomandă bolnavilor cu tulburări metabolice, obezitate, gută,celor intoxicați cu metale grele, în unele polinevrite, neuromiozite.

Contraindicațiile împachetărilor umede-boli de inimă decompensate, boala hipertonică în faza înaintată, tuberculoză pulmonară și boli de piele cu caracter inflamator.

Împachetările uscate

Constau în învelirea unei părți întinse sau a corpului în întregime într-o pătrură de lână, aplicată direct pe corp.

Ele pot să fie parțiale sau complete. Cele mai folosite sunt cele complete.

Împachetarea uscată completă.

Materiale necesare – o canapea, o pătură de lână de 220/250 cm sau 2 pături obișnuite, hidrofoare sticle cu apă caldă, un cearșaf, o compresă pentru cap.

Tehnica de aplicare – se efectuează numai cu pătura care se aplică direct pe corp, fără cearșaf, în același mod ca și la împachetarea umedă.

Durata acestor împachetării este de ≈ 90 min.

Deoarece împachetarea uscată este o procedură de sudație, putem să mărim retenția de căldură determinată prin împachetare, prin adăugarea pe părțile laterale ale corpului, peste pătură, de termofoare sau sticle cu apă caldă.

Dacă vrem să stimulăm și mai mult sudația, dăm bolnavului în timpul împachetării un pahar cua apă rece.

Împachetarea se termină totdeauna cu o procedură de răcire (spălare, duș, sau baie rece de scurtă durată).

Împachetarea uscată este o procedură energică și de aceea bolnavul trebuie să fie supravegheat în permanență.

În caz de apariție a fenomenelor de amețeală, cefalee, palpitații, neliniște despachetăm repede bolnavul și îi administrăm o procedură de răcire; spălare, fricțiune, compresă precordială.

Împachetările uscate pot să fie și parțiale și se execută conform aceleași tehnici.

Modul de acțiune – împachetările uscate sunt proceduri cu acțiune generală. Efectul lor terapeutic se datorește elementului termic important realizat prin acțiunea mecanică a păturii aplicată direct pe tegument, ca și prin retenția de căldură realizată de acesta.

Aceste proceduri de sudație cresc metabolismul, măresc arderile; sub influența lor, pulsul și respirația se accelerează.

Indicații: hipotiroidism, obezitate, diateză cronică, intoxicații cronice, reumatism cronic.

Contraindicații: toate bolile cașectizante acute sau cronice, tuberculoza, sindroame miocardice.

Împachetările cu parafină

Constă în aplicarea, conform unei anumite tehnici pe o regiune limitată de corp, a parafinei topite.

Materiale necesare – canapea sau scaun, parafină albă de pachet, un vas pentru topit, tăvi de tablă, pensule late de 8 cm, bucăți de flanelă, o pătură, manșoane pentru articulațiile mari, baie de apă, reșou, o găleată cu apă la temperatura camerei și un prosop.

Tehnica de aplicare: se ia o cantitate de parafină (≈ 150-200g) și se topește într-un vas la temperatura de 65-700, în așa fel incât să mai rămână câteva bucăți netopite, în scopul evitării supraâncălzirii.

Dacă regiunea pe care dorim să aplicăm parafina este păroasă, se rade sau se unge cu ulei înainte de aplicarea parafinei.

Cu ajutorul unei pensule late (8 cm) se pensulează repede regiunea interesată.

Pentru a avea o temperatură constantă, vasul cu parafină se introduce într-un vas mai mare cu apă fierbinte. Ca să evităm senzația neplăcută dată de primul strat de parafină care este puțin cam fierbinte, se suflă asupra regiunii, grăbindu-se astfel solidificarea.

Ulterior se poate continua pensularea, fără ca bolnavul să mai acuze vreo senzație neplăcută.

Grosimea stratului de parafină este de 0,5-1. Peste stratul de parfină se aplică bucăți de vată sau flanelă și apoi se acoperă regiunea cu pătura.

Durata este de 20-60 min. Înlăturarea parafinei se face cu ușurință din cauza transpirației care are loc sub stratul de parafină. Procedura se termină cu o spălare la 20-220.

La nivelul articulațiilor – (genunchi, cot) se pot folosi manșoane potrivite regiunii, legate deasupra și dedesuptul articulației, prevăzute cu un orificiu prin care se toarnă, cu ajutorul unei pâlnii, parafina topită.

Ele sunt confecționate din pânză cauciucată și permit realizarea unui strat mai gros de parafină. Peste manșoane se aplică o flanelă și apoi o pătură.

Pentru mâini și picioare se folosesc băile de parafină. Pacientul introduce extremitatea pentru scurtă vreme în parafina lichidă, în care mai înoată bucăți netopite.

Se scoate apoi și se așteaptă până ce parafina s-a solidificat pe tegument. Se repetă manevra de 2-3 ori, introducându-se de fiecare dată până la un nivel inferior precedentului.

Când temperatura devine suportabilă, extremitatea se lasă în parafina topită timpul indicat.

Pe articulațiile mici se pot aplica făși parafinate. Din cauza termo-conductibilități relativ mici parafina poate fi folosită la temperaturi ridicate fără a produce arsuri.

O tehnică mult mai simplă pentru aplicarea parafinei, care se folosește pe scară largă astăzi, este tehnica sovietică.

Parafina topită se toarnă într-o tavă de tablă cu dimensiunile 60/25 cm și înălțimea de 5 cm, într-un strat de ≈ 1,5 cm. Tabla se lasă puțin deoparte, până când stratul superficial se solidifică. Cu ajutorul unui cuțit se desprinde de pe pereți și se aplică pe regiunea interesată.

Parafina se poate folosi de mai multe ori cu condiția să se sterilizeze în prealabil la 110-1200, timp de 10 minute.

Înainte de sterilizare, parafina spălată bine și uscată, evitându-se urmele de apă din parafină, care ar provoca arsuri în timpul aplicării pe tegument.

Deoarece parafina își pierde din plasticitate după ce a fost încălzită de 2-3 ori, trebuie să adăugămca 20-25% parafină proaspătă la cea întrebuințată.

Modul de acțiune-împachetarea cu parafina are o acțiune locală, care se datorește pe de o parte factorului termic, pe de altă parte compresiunii vaselor superficiale.

Ea provoacă o încălzire profundă și uniformă a țesuturilor,

În timpul procedurii, suprafața pielii se încălzește până la 38-400C. La locul de aplicare se produce o hiperemie puternică și o transpirație locală abundentă.

Indicații: Bolile aparatului locomotor: osteomielite cronice, contuzii, artrite subacute și cronice, artrite infecțioase și deformate. Boli ale aparatului digestiv și glandelor anexe: hepatite cronice, periviscerite, boala ulceroasă, gastrite. Boli ale sistemului nervos periferic: nevralgii, nevrite în stadiu subacut și cronic. Afecțiuni ginecologice: anexite cronice.

Contraindicații: piodermite, eczeme, tuberculoză,neoformații maligne, tendință la hemoragii.

Împachetarea cu nămol

Constau în aplicarea pe o regiune limitată sau pe întreg corpul a nămolului, încălzit la o anumită temperatură.

Materiale necesare: un pat sau o canapea, o pătrură, o pânză impermeabilă, un cearșaf, o compresă, un duș, un termometru și un ceas semnalizator.

Tehnica de aplicare – se așează pătura pe pat, peste aceasta pânza impermeabilă, iar apoi deasupra cearșaful. Nămolul pregătit la temperatura prescrisă (prin încălzire electrică cu aburi sau amestec cu apă fierbinte) se pune pe cearșaf într-un strat de 2-3 cm. Bolnavul este invitat să se așeze cu regiunea pe care vrem să o împachetăm peste acest strat. Se aplică repede nămolul pe părțile laterale și anterioare ale regiunii. Se învelește cu cearșaful, apoi cu materialul impermeabil și la urmă cu pătura.

Pentru evitarea congestiei cerebrale se pune o compresă rece pe frunte.

Temperatura la care se poate aplica nămolul oscilează între 38-440. Durata împachetării este de 20 și 40 min. După terminarea procedurii, bolnavului i se aplică un duș cald.

Modul de acțiune – potrivit părerii lui Aleksandrov, mecanismul de acțiune a nămolurilor se datorește mai multor factori, și anume:

Excitării nervilor cutanați de către factorul termic,

Reacțiilor reflectorii

Formării în piele de substanță de tip II (histamină),

Creșterii permeabilității cutanate

Acțiunii specifice a substanțelor resorbite în organism.

Indicațiile:cele mai importante le constituieafecțiunile aparatului locomotor și afecțiunile ginecologice.

Dintre afecțiunile aparatului locomotor beneficiază: reumatismul secundar, reumatismul degenerativcelulitele, bursitele, mialgiile, sechelele rahitice, poliomielitice.

Dintre bolile aparatului genital beneficiază afecțiunile cronice inflamatoare uteroanexiale și sterilitatea.

Contraindicații: formele reumatismale cu evoluție febrilă, hipertensiune și hipotensiunea arteriala, astmul bronșic, afecțiunile renale.

BĂILE DE NĂMOL

Sunt aplcații generale de nămol care se realizează în căzi.

Materiale necesare – 2 căzi din lemn, faianță sau beton cu capacitate de 250 de litri, instalație de duș, termometru, compresă pentru cap, ceas semnalizator, pernă de cauciuc sau termofor cu apă rece.

Tehnica de aplicare – se pregătește în una din căzi, prin amestec cu apă, nămol într-o concentrație care crește progresiv, de la 10 la 25% încălzit la temperatura de 36-440, în funcție de indicație.

Bolnavul este invitat să se așeze în baie. Durata procedurii este de 15-30-40 de minute. Cantitatea de nămol din baie crește progresiv, în sensul că bolnavul începe cu o cu o baie de jumătate, apoi de trei sferturi și mai târziu i se indică baia completă, regiunea precordială rămânând descoperită.

Capul se sprijină pe o pernă de cauciuc sau un termofor. În tot timpul procedurii, bolnavul are o compresă rece pe frunte.

După terminarea băii, bolnavul face o baie de curățnie, după ce în prealabil s-a îndepărtat nămolul, sau un duș cal de 37-380.

După procedură i se indică timp de 60 de minute odihnă pe o canapea sau pat, într-o cameră special amenajată.

Modul de acțiune – este asemănător cu al împachetărilor cu nămol, la care se mai adaugă acțiunea prtesiunii hidrostatice. Băile de nămol sunt proceduri foarte solicitante și de aceea trebuie indicate cu prudență și urmărite cu atenție.

Îndicațiile și contraindicațiile – sunt identice cu ale împachetărilor de nămol. Se mai adaugă la contraindicații: vârsta înaintată, stările de denutriție, covalescența după anumite boli.

UNGERILE CU NĂMOL

Aceste proceduri sunt mult mai practicate pe litoralul nostru, pe lângă lacurile sărate din Transilvania și Câmpia Dunării.

Tehnica de aplicare – bolnavul complet dezbrăcat stă câteva minute la soare până i se încălzește pielea, apoi se unge cu nămol proaspăt complet sau parțial. Se expune din nou la soare timp de 20-60 minute, până când nămolul începe să se usuce. În acest interval de timp va purta o compresă rece pe frunte iar capul îi va fi apărat de soare cu o pălărie sau umbrelă.

După aceasta se va face o scurtă bai în lac sau în mare, se va șterge, se va îmbrăca și se va odihni la umbră sau într-o cameră, aproximativ o oră.

Modul de acțiune – ungerile cu nămol își bazează acțiunea pe elementul termic alternant, rece la început, apoi cald, datorită încălzirii nămolului la soare și din nou rece, datorită băi din lac și reacției vasculare la aceasta; al doilea element este reprezentat de acțiunea specifică a substanțelor resorbite în organiasm.

Sunt proceduri de călire, destul de solicitante și, ca atare, trebuie indicate cu precauție.

Indicații – atrofii musculare după aparate gipsate, artroze neactivate, obezitate, hipotiroidism, psoriazis etc.

Contraindicații – vârstă înaintată, ateroscleroză, hipertensiune arterială, afecțiuni renale, afecțiuni reumatismale în faza activă etc.

Împachetarile cu nisip

Sau baia cu nisip este o procedură de hiroterapie care constă în învelirea corpului cu nisip la o anumită temperatură.

Materiale necesare – o cadă, instalații speciale pentru încălzit nisipul, compresă pentru cap, o găleată cu apă rece și prosop.

Tehnica de aplicare – bolnavul așezat într-o cadă este acoperit parțial sau total cu nisip încălzit la temperatura de 45-500. la cap i se aplică o compresă rece.

Procedura durează 20-40 minute și se termină cu o spălare la 20-220 sau duș.

Modul de acțiune – factorii pe care se bazează acțiunea aceastei proceduri sunt: factorul termic și cel mecanic, realizat de iritația pe care o provoacă firicelele de nisip pe tegument.

Procedura se încadrează în categoria procedurilor termoterapice. Influența asupra organismului este generală și asemănătoare cu a procedurilor hiperterme.

Indicațiile și contraindicațiile – sunt identice cu ale acestora.

Nisipul absoarbe transpirația care are loc. Pentru a putea fi reutilizat, se spală cu ajutorul unor instalații speciale. În lipsa acestora se aruncă.

Împachetările cu nisip se pot realiza, în locurile călduroase, pe malul mării sau a unui râu, cu nisip încălzit la soare după procedură se poate face o baie în mare sau în râu.

TERMOTERAPIE

Termoterapia este partea hidroterapiei care folosește temperaturi ridicate de obicei între 40-80 grade C în scop terapeutic.

Pentru aplicarea excitantului termic se întrebuințează un element cu conductibilitate mai redusă decât a apei cum sunt vaporii de apă, aerul încălzit și nisipul.

Cele mai folosite proceduri termo-terapice sunt:

băile de aburi

băile cu aer calde

băile de lumina

băile de soare

băile de nisip

Băile de abur

Se folosește caldura umedă sub formă de vapori, ele aduc un aport mare de caldură ridicând într-un timp relativ scurt temperatura corpului.

Pentru ca băile de abur să fie mai ușor suportate se pleacă de la o temperatură inițiala de 38-42 de grade C. și se urcă treptat la 50-55 grade C.

Durata lor variaza în raport cu boala și rezistența organismului de la 5-30 min. iar dacă dorim să mărim transpirația dăm bolnavului 250-5000ml ceai sau apă.

În timpul procedurii se pune o compresă la cap, ceafă, inima. Baia de abur se termină cu o procedură de răcire, baie sau duș rece.

Băile de abur fiind proceduri puternice nu se pot aplica la un pacient mai mult de 2-3 ori pe săptămână.

Baia de abur poate fi:

completă

parțială.

Baia de abur completă

Pot fi executate în camere speciale într-o atmostefa supraâncărcată de vapori la temperaturi de 40-50 grde C.

Ele mai pot fi practicate în dulapuri speciale orizontale sau verticale.

Indicațiile generale ale bailor de aburi:

De scurtă durată 3-5 min. cu caracter excitant se pot recomanda la majoritatea pacienților cu caracter de detoxifiere.

De durată medie 10-15 min. sunt indicate în hipotiroidism, în unele afecțiuni dermatologice cum ar fi: eczeme cronice, psoriasis.

Iar cele mai lungi de 15 min. pot fi indicate în obezitate, sifilis, tertiar, intoxicatii cronice, reumatism cronic, nevrite si nevralgii.

Contraindicații: stări febrile, boli organice ale sistemului nervos, parliziile, în ateroscleroză, anemii grave debilitate fizică generală și în hemoragii.

Băile de abur parțiale

Se practică la cap trunchi și membre în instalații speciale sau improvizații.

Indicații: artrite și artroze localizate în afecțiuni genitale cronice, tulburări articulare periferice la extremități.

Băile de aer cald

Se fac în același mod ca și băile de abur cald dar ele folosesc căldura uscată cu temperaturi între 60-120 grade C, căldura uscată provine de la radiatoare supraâncălzite în atmosfera inchisă.

Băile de aer cald sunt mai ușor suportate ca cele de abur cald. Transpirația se instalează mai încet dar cantitativ mai abundentă decât la băile de abur.

Indicatii: asempănătoare cu cele de la băile de abur.

Băile de lumina

Din punct de vedere al corpului băile de lumină sunt:

complete

parțiale.

După sursa de lumină pot fi:

cu becuri electrice

lampi cu arc voltaic

reflectoare

becuri de diferite culori.

Baia de lumina cu becuri electrice

Utilizează razele infraroși în spații închise și sunt și proceduri de sudație – de traspirație.

Celelalte băi se utilizează mai ales în cadrul activoterapice adică terapia de bronzare.

Baia de lumină cu becuri se efectuează: complete în dulapuri de lemn cu becuri, iar parțial în dispozitive adaptate.

Durata este de 5-20 min. iar după terminarea lor se face o procedura de răcire.

Caldura radiantă produsă de băile de lumina este mai penetrantă decât cea produsă prin băile de abur sau aer cald iar transpirația începe mai devreme.

Băile de lumină scad tensiunea arteriala prin vazodilatația produsă treptat.

Indicații: hipotiroidism, obezitate, diabet, intoxicații cronice cu diferite metale, reumatism cronic, nevralgii, nevrite cronice.

Local: băile de lumină se pot folosi în astm bronșic și în afecțiuni cronice ale organelor genitale.

Băile de soare

Prin baia de soare se înțelege expunerea totală sau parțială a corpului la acțiunea razelor solare directe și a aerului.

Materialele necesare : un spațiu special amenajat, acoperit cu nisip, o umbrelă de protecție sau dispozitive speciale pentru acest scop, pălarie de pânză sau de paie, găleată cu apa, prosop, compresă pentru frunte.

Tehnica de aplicare : expunerea corpului la soare se face luând în considerare vârsta bolnavului, starea fiziologică, afecțiunea și stadiul ei.

Este bine ca inainte de a indica baia de soare să cunoaștem sensibilitatea bolnavului la ultraviolete.

În funcție de aceasta vom indica timpul de expunere. Acesta variază în funcție de anotimp și de ceilalți factori meteorologici. Expunerea se face atât ca suprafața expusă cât și ca durată.

Orientativ se începe cu expuneri la trei sau cinci minute, intercalată de pauze la 15 minute la umbra. Durata crește progresiv cu 2 -3 minute până în ziua a treia. În zilele urmatoare se crește cu câteva minute nedepășindu – se în total 120 minute pe zi. Timpul cel mai indicat penru expuneri este între 7 și 10 dimineața.

Pozitia în timpul băilor de soare este bine să fie în decubit. Iradierile se fac uniform, pe toată suprafața corpului.

Bolnavul va purta o pălarie de protecție pentru a se evita insolația și în timpul expunerilor prelungite, o compresă rece la frunte.

Baia de soare se încheie cu o procedură de răcire, care în funcție de starea bolnavului va putea fi o baie de mare sau lac, un duș sau o spălare cu apă încălzită la soare.

Indicații: reumatism cronic, nevrite, nevralgii, anemii secundare. La copii se folosesc pentru vindecarea reumatismului sau ca adjuvant (în asociere) la terapia Morgului Pott, TBC-ul coloanei vertebrale, în aplicații locale, se folosesc în dermatoze.

După băile locale de soare se aplică o procedură de răcire.

=== BFT este ramura a nedicini generale care foloseste in scop ===

Balneofizioterapia este o ramură a medicinii generale care folosește în scop terapeutic agenți fizici naturali sau artificiali.

Scop terapeutic / scop curativ = scop tratament

Calitățile și modul diferit de aplicare a făcut ca dealungul timpului să se desprindă o serie de ramuri care au avut o dezvoltare istorică.

Următoarele ramuri ale BFT sunt:

HIDROTERMOTERAPIA

ELECTROTERAPIA

MASAJUL ȘI TERMOTERAPIA

CHINETOTERAPIA ȘI GIMNASTICA MEDICALĂ

BALNEOTERAPIA

HELIOTERAPIA

TALAZOTERAPIA

CLIMATOTERAPIA

PNEUMOTERAPIA

INHALAȚIILE

Fizioterapia folosește agenți fizici artificiali .

Balneo-climatoterapia folosește agenți fizici naturali.

Starea de sănătate este echilibrul fizic, psihic și intelectual al organismului. Boala este dereglarea acestui echilibru.

Tratamentul poate fi cauzal (în cazul în care se cunoaște cauza bolii) și necauzal (în cazul în care nu se cunoaște cauza bolii).

Terapia BFT este o terapie necauzală, simptomatică (atogenică).

Terapia BFT nu este o terapie etiologică (cauzală).

REACTIVITATEA

Reactivitatea este capacitatea organismului de a răspunde în mod sintetic? la acțiunea excitațiilor din mediu, capacitatea care se realizează prin funcția integrativă a SNC-ului (sistemul nervos central). Balneoterapia acționează ca o terapie de excitare care duce la schimbarea felului de reacție a organismului modificând într-un anumit grad procesele metabolice legate de constituție.

Reactivitatea poate fi diferită și ca normoergie.

Hipoergie = Reactivitate scăzută caracteristică bolilor cronice.

Hiperergie = Reactivitate crescută caracteristică fazei acute sau subacute a bolii respective.

Indicația curativă principală a terapiei cu agenți fizici o constituie afecțiunile cronice. Cu ajutorul mijloacelor BFT stabilim la bolnavii cronici un nou nivel de relații cu mediu, un nou stereotip dinamic apropiat de cel fiziologic.

HIDROTERAPIA

Hidroterapia este aplicarea în scop profilactic și curativ al unui număr variat de proceduri care au la bază apa la diferite temperaturi și sub diverse stări de agregare ca și unele tehnici strâns legate de acestea. Apa poate fi simplă sau cu ingrediente (dioxid de carbon, hidrogen sulfat, extracte de semințe, substanțe chimice). Factorul cel mai activ asociat este factorul termic (luând drept criteriu temperatura).

– CRIOTERAPIA = apă și gheață la OC

– HIDROTERAPIA = o – 42C

– TERMOTERAPIA = peste 42C

– CARACTERELE UNEI INFLAMAȚII:

– TUMOR

– RUBOR (roșață)

– DOLOR (durere)

– CALOR (căldură)

– IMPOTENȚĂ FUNCȚIONALĂ

Calitățile apei datorită carora este folosită în BFT:

– capacitate termică mare

– o calorie mare este cantitatea de caldură necesară pentru a crește temperatura

Datorită acestor proprietăți cu cantități mici de apă se pot transporta cantități mari de caldură.

Termoconductibilitatea – o mare capacitate de a transmite energie calorică în unitatea de timp, apa primește sau degajă o cantitate mare de caldură.

Apa are temperatura de indiferență mare de 34 – 35C și corpul scufundat în apă nu are senzația nici de cald nici de rece. Temperatura de indiferență este condiționată de starea de nutriție a organismului și de iritabilitatea tegumentului. Orice temperatură superioară sau inferioară temperaturii de indiferență reprezintă un excitant față de care organismul reacționează într-un anumit fel.

Pielea – tegument – este primul organ interesat de hidroterapie. Pielea trebuie să fie curată fără erupții și plăgi. Contraindicația majoră a tratamentului BFT – bolile de piele.

Pielea:

recepționează cu ajutorul unui bogat aparat neuroreceptor tegumentar excitațiile termice care transmise sub formă de stimul nervos pe căile aferente ajung la creier și de acolo pe căile eferente se întorc la organele efectuare determinând fenomene vasomotorii, secretorii și trofice.

influențează schimburile de căldură (80 calorii se pierd prin piele)

influențează termoreglarea prin glandele sudoripare care elimină sudoarea și căldura

influențează pierderile minerale (sudoare și electroliți).

participă la procesele de imunitate datorită bogatei rețele în țesut reticulotelial care naște anticorpi.?

absoarbe electroliți și gaze.

influențează repartiția sângelui.

prin bogata rețea capilară poate înmagazina până la 1/3 din cantitatea de sânge a organismului prin circulația preferențială.

Acțiunea agenților termici asupra pielii

Pielea are un mare număr de terminații nervoase grație cărora se pot obține cele mai variate reacții atât locale cât și la distanță. Pielea are o rețea vasculară bogată în care încape 30% din cantitatea totală de sânge. În condiții normale temperatura medie a apei este de 34-36 iar apa la această temperatură nu provoacă nici senzație de cald nici de rece. Aceeiași temperatură a apei poate provoca senzații deosebite în caz de febră. Răceala este percepută mai repede în unitatea de temperatură decât căldura. În hidroterapie prin procedurile termice și mecanice la o parte a reacției generale a organismului se produce așa numita reacție vasculară cutanată sau dermică RDV care este o vasodilatație cu rol și importanță deosebită pentru toate efectele pe care contăm în tratamentul hidroterapic servind ca indicator pentru individualizarea tratamentului.

Fenomenele RDV sunt produse în parte de substanțe chimice rezultate din degradarea celulelor și de intervenția nervilor vegetativi cu efecte vasodilatatorii asemănătoare celor produse de histamina și acetilcolina. Aceste substanțe vasodilatatoare dispar repede de la locul de aplicare a procedurilor însă excitațiile consecutive le produc mereu. Astfel, se explică acțiunile și reacțiile proceselor biologice care stau la baza BFT.

RDV se referă numai la comportamentul vaselor sanghine din tegument după diferite aplicații hidrotermice.

RDV depimde de:

intensitatea excitației termice

rapiditatea cu care se aplică agentul termic

întinderea suprafeței tegumentului pe care se aplică agentul termic (cu cât suprafața este mai mare cu atât reacția este mai puternică)

repetarea excitației termice de aceeiași intensitate apariției RDV întârzie deoarece organismul este obișnuit cu gradul de excitație.

Pentru a obține de fiecare dată aceeasi reacție vasculară trebuie intensificată excitația în cursul curei hidrice. Agenții mecanici și chimici combinați cu cei termici ușurează apariția RDV. Mișcările musculare în cursul procedurilor balneo și mai ales după proceduri favorizează apariția reacției. Încălzirea prealabilă musculară intensă și de lungă durată a corpului întârzie apariția RDV. În zona nervilor afectați (nevralgii, nevrite, polinevrite, pareze, paralizii, reacția de obicei întârzie sau este incompletă.

Nevralgie = durere pe traectul unui nerv.

Nevrita = inflamația unui nerv.

Polinevrita = inflamația mai multor nervi.

La persoanele cu dezechilibru neurovegetativ și endocrin reacția se produce incomplet sau chiar invers (reacția paradoxală). În tulburări circulatorii organice (boli de inima și arteriale) reacția apare mai încet sau incomplet.

Metoda pentru aprecierea reacției vasculară

Dalmady = metoda

Prin comprimarea tegumentului. regiunii de examinat cu un deget apare o zonă palidă. O reacție bună apare după 2-5 secunde. O reacție proastă apare dupa 10 secunde.. S-a constatat că excitațiile intense și des repetate în cursul unei cure hidrice îndelungate produce deseori tulburări datorită cărora efectele așteptate nu mai apar atât de prompt. Hidroterapeuții mai vechi întrebuințau expresia “ bolnavii sunt saturați de cura cu apă”.

Bolnavii se simțeau rău, îșî pierdeau apetitul, somnul, deveneau agitați sau deprimați. Asemenea fenomene impun o modificare a curei cu proceduri mai blânde sau chiar întreruperea ei. În caz că se continuă cura cu aceeiași proceduri excitante apar așa numitele fenomene de provocare cu acutizarea unor procese inflamatorii latente cu reapariția durerilor reumatice etc.

Acțiumea procedurilor hidrotermoterapice asupra aparatului cardio-vascular

Procedurile reci și fierbinți cu contraste mari de temperatură produc contracția vaselor sanguine. Procedurile reci produc contracții mari, intense și de durată mai lungă, iar cele fierbinți dau contracții mai puțin intense și de durată mai scurtă. Aceste contracții dau paliditate pielii “pielea de găină” provocată de contracția mușchiului erector al porilor.

Căldura produce o vasodilatație accentuată și de lungă durată.

Răceala de scurtă durată produce vazoconstricție urmată de vazodilatație cu roșeața pielii și mărirea vitezei de circulație a sângelui.

Răceala de lungă durată produce la locul de aplicare o stază circulatorie cu cianoză. La temperaturi joase și de lungă durată se produce gangrena. Prin căldură se dilată atât arterele cât și venele de la suprafață și din profunzime, iar circulația se produce în condiții mai avantajoase. Aceasta este comportarea vaselor normale. Vasele bolnave își pierd elasticitatea și proprietatea de a se putea dilata manifestând o tendință de contractare foarte pronunțată la excitația produsă de răceală dar și excitația produsă de căldură poate provoca un spasm de lungă durată.

Influențe BFT

Există un antagonism între vasele circulației periferice (tegumente și mucoase) și cele ale organelor interne.

Existența metamerelor ca unitaăți funcționale explică de ce prin excitația unui dermatomer vasele din organele interne corespunzătoare aceluiaș metamer reacționează consensual (în acelaș sens).

Ontogenia repetă filogenia.

Scoarța cerebrală poate modifica apreciabil circulația. Activitatea musculară joacă un rol important în distribuirea sângelui. Ea poate antrena temporar mari cantități de sânge din depozitele organismului și din organele în stare de congestie (ficatul) cu ajutorul circulației preferențiale. Sângele fiind purtătorul și transportorul elementelor de apărare ale organismului (antitoxine și anticorpi), hiperemia mărește puterea de apărare. Ea acționează indirect bactericid și antiinflamator.

Acțiunea procedurilor termoterapice asupra inimii și tensiunii arteriale.

Frecvența cardiacă normală este între 60-90 bătăi pe minut. În repaus sub 60 se numește bradicardie, peste 90 de bătăi pe minut se numește tahicardie.Răceala aplicată asupra inimii dă bradicardie iar căldura aplicată asupra inimii influențează puțin frecvența cardică. Daca prin băi crește temperatura corpului cu 1C frecvența cardiacă crește cu 18-20 bătăi/minut. Răceala aplicată pe regiunea precordială calmează în general bolnavul. Dacă nu este suportată provocînd neliniște este aproape sigur că miocardul este afectat.

Variația tensiunii arteriale

Aplicațiile locale calde sau reci modifică puțin tensiunea arterială. Aplicațiile generale cum ar fi băile calde peste 39C cresc tensiunea maximă și scad tensiunea minimă cu măriri difernțiale. Există cazuri în care tensiunea minimă scade foarte mult pînă la ton infinit asigurînd o vascularizație deosebită periferiei corpului. În cazul băilor ascendente de la 36-42C parțiale sau generale scade atît tensiunea sistolică maximă cît și cea minimă dacă ridicarea temperaturii se face încet. Băile hipoterme scad munca inimii iar băile hiperterme măresc munca inimii, cele peste 40C foarte mult.

Acțiunea procedurilor hidrotermoterapice asupra sîngelui.

După proceduri reci cresc leucocitele , hematiile și cantitatea de hemoglobină, fenomen care durează aproximativ 2 ore. Concentrația sîngelui scade în băile calde și crește în băile reci. La unele persoane o procedură rece intensă duce la distrugerea de hematii cu hemoglobinurie. În acest caz este contraindicat tratamentul balnear cu proceduri reci.

În sînge:proteinemie, calcemie, glicemie.

În urină: proteinurie, calciurie, gligozurie.

Răceala excesivă produce o modificare a volumului respirator cu creșterea inspirației, tahipnee, respirația sacadată și revenire la normal.Căldura peste 45C produce efecte analoage.

Acțiunea procedurilor hidrotermoterapice asupra musculaturii:

Musculatura striată.

Procedurile reci și fierbinți de scurtă durată cresc tonusul muscular. Procedurile călduțe 36-37C scad tonusul muscular și înlătură spasmele. Căldura combinată cu excitațiile mecanice intense poate influența contractilitatea și tonusul muscular cu durata mai lungă. Răceala de lungă durată sau intensă și repetată dă tonus crescut, apariția de mici frisoane contribuind la termoreglarea organismului.

Musculatura netedă.

În general pe organele bolnave căldura acționează antispastic normalizînd peristaltismul și calmînd durerea. La nivelul tubului digestiv musculatura netedă are 2 feluri de mișcări:

mișcare peristaltică = de înaintare

mișcare peristolică = de amestec.

Acțiunea procedurilor hidrotermoterapice asupra funcțiilor secretorii.

La aparatul renal circulația se comportă consensual cu cea a tegumentului.Prin aplicații externe, calde locale asupra regiunii renale și prin proceduri generale calde se produce o circulație mai vie la nivelul rinichiului și deci o funcție renală mai bună cu diureză abundentă. Reacția urinei este influențată prin proceduri hidrice intense dar numai trecător se observă o acidifiere a urinei după proceduri reci. Există un antagonism clar între diureză și transpirație. Căldura aplicată pe abdomen și procedurile generale calde scad secreția gastricș si pe cea clorhidrică. Răceala crește secreția gastrică dacă acționează timp scurt.

Secreția biliară.

Crește prin aplicații reci de scurtă durată sau prin proceduri alternante.

Secreția sudorală.

insesizabilă

– evidentă

Cea insesizabilă se numește perspiratio insensibilis = transpirația neaparentă adică eliminarea apei, substanțelor solubile și gaze care poate fi pînă la 1l la 24 ore. Prin influența căldurii perspirația se accentuează și se transformă în transpirație.

Sudoarea adică lichidul transpirat variază cu clima, ocupația, constituția, mișcarea și alimentația.

Transpirația poate să crească considerabil pînă la 1.500 ml. Cele mai puternice proceduri care dau transpirații abundente sunt: băile și împachetările de nămol, băi de aer cald, de lumină și aburi fierbinți.

Transpirații forțate și repetate în interval scurt de timp pot să producă deshidratarea țesuturilor. D.p.d.v. practic transpirația începută în decursul unei proceduri termoterapice poate fi crescută prin ingerarea unui pahar cu apa rece (metoda veche a lui Priessnitz) . Sudoarea este toxică ca și urina și toxicitatea crește cu concentrația.

Acțiunea procedurilor hidrotermoterapice asupra sistemului nervos.

Nervii periferici reacționează la răceală printr-o diminuare a excitabilitații și conductibilității.Căldura și mai ales fierbințeala de scurtă durată cresc sensibilitatea, iar căldura de lungă durată diminuează sensibilitatea. Este cunoscută acțiunea sedativă a căldurii constante în nevralgii. Procedurile generale reci și fierbinți excită sistemul nervos central. După ce apare RDV urmează de obicei o stare de liniște. După proceduri generale excitante puternice se observă o stare de neliniște. Procedurile generale la temp. de indiferență sau cu 1-2C mai sus au de obicei efecte calmante imediate și de lungă durată. În orice cură hidrică nu trebuie neglijată starea psihică, stare ce influențează întregul mers al curei. Se recomandă precauție la dozarea curei. Trebuie evitate la început toate senzațiile neplăcute pe care le-ar putea da unele proceduri (duș scoțian), fiind necesar să producem de la început o reacție dermovasculară promptă, corectă care este însoțită întodeauna de o senzație generală plăcută.

Acțiunea procedurilor hidrotermoterapice asupra metabolismului.

Metabolism = schimbul de substanțe între organism și mediu cu cele 2 componente : anabolism = asimilație

catabolism = dezasimilație

Metabolismul este în raport direct cu consumul de oxigen și cu eliminarea de dioxid de carbon. De aceea toate procedurile care acționează asupra proceselor oxidative produc o modificare a metabolismului. După proceduri reci scurte crește volumul respirator cu 50%. Procedurile calde de lungă durată însoțite de creșterea temperaturii corpului măresc volumul respirator cu 150%. După proceduri reci și calde de scurtă durată revenirea la normal este foarte rapidă. După proceduri calde prelungite metabolismul mărit persistă pînă la 75 minute.

Procedurile termice combinate cu manipulații mecanice (baia caldă kineto)cresc metabolismul într-o măsura foarte mare. Eliminările substanțelor minerale cresc întodeauna după aplicații termice și mecanice mai ales dacă procedurile sunt repetate timp de mai multe zile.

Acțiunea factorilor termici asupra țesuturilor.

Răceala sau căldura aplicate asupra tegumentului timp mai îndelungat modifică temperatura țesuturilor atît la suprafață cît și la o anumită profunzime. Acțiunea răcelii este mai intensă pe cînd căldura prin hiperemia pe care o provoacă pătrunde mai dificil în țesuturile subiacente. Diferite țesuturi și organe se comportă variat față de răcire(foarte ușor poate răci peretele toracic).

Acțiunea procedurilor hidrotermoterapice asupra termoreglării.

Organismul uman își menține temperatura internă constantă la 37 grade Celsius cu variații de 0,1 grade Celsius în decursul unei zile. Acest echilibru se poate realiza cu ajutorul SNC prin centrii subcorticali. Menținerea echilibrului termic se face prin:

creșterea sau diminuarea producerii de căldură

creșterea sau diminuarea pierderii de căldură. Procesele care facilitează sau împiedică pierderea de căldură formează termoreglarea fizică.

Termoreglarea chimică servește numai la producerea de căldură nu și la pierdere. Termoreglarea chimică se face mai ales prin activitatea musculaturii striate și netede voluntare sau involuntare. Dacă se aplică o baie rece sau împachetare rece se produce în tegument o vasoconstricție, o ischemie pronunțată (lipsă de sînge) și în același timp o contracție a fibrelor musculare și elastice din tegument. În acest fel pierderea de căldură este foarte redusă. Dacă se aplică o baie caldă se observă vasodilatație , vasele periferice încărcîndu-se cu sînge. Perspirația insesizabilă se mărește iar cînd aceasta devine insuficientă se transformă in transpirație. La răceală se produce pe lîngă o ischemie periferică și o acțiune musculară reflexă (frison cu mult înainte de a avea loc o răcire efectivă a organismului. La căldură intensă pe lîngă o vasodilatație periferică se produce transpirația înainte de a se urca temperatura corpului. Atîta timp cît pierderea de căldură este posibilă la periferie temp. corpului nu crește. Ea crește dacă acțiunea termoreglării fizice este depășită de temp. mediului înconjurător . În cazurile de deficiență congenitală a glandelor sudoripare se numește anhidroză sau ihtioză, transpirația este foarte redusă. Persoanele care suferă de astfel de defecte, neputînd transpira dacă ajung în medii calde se sufocă foarte repede si temp. lor se urcă mult mai ușor decît la persoanele cu transpirație normală. Pe de altă parte se găsesc persoane cu glande sudoripare dezvoltate normal dar care funcționează insuficient, motiv pt. care transpiră foarte greu (nervoși și isterici) și la aceștia temp. corpului crește mai repede. Rasa neagră, față de rasa albă au 3 feluri de glande sudoripare.

COMPRESE

Sunt aplicații asupra diverselor regiuni ale corpului cu ajutorul unei bucăți de pînză de forme și dimensiuni variate înmuiate în apă de diferite temperaturi.

Calitățile unei comprese bune:

aplicarea pe tegument a compresei care nu trebuie să permită intrarea aerului;

umezeala compresei trebuie să fie corespunzătoare (semistoarsă în comprese calde sau reci);

compresa uscată de acoperire trebuie să depășească cu 1-2 laturi de deget pe cea umedă;

dacă compresele stimulante nu se încălzesc după 10-15 minute sau pacientul are frisoane compresa trebuie întreruptă.

Clasificarea compreselor:

După temperatură:reci, calde, alternante și cu aburi.

După regiune: la cap, ceafă, gît, torace, precordiale, abdomen, trunchi și gambe.

Compresa stimulantă Priessnitz;

Este o compresă rece acoperită.Pînza înmuiată se stoarce bine și se așează pe zona respectivă.Peste compresa umedă astfel realizată se aplică o bucată de pînză uscată ceva mai mare decît cea umedă și de aceiași grosime.

Mod de acțiune:În timpul aplicației reci apare vasoconstricția urmată de hiperemie activă cu evaporare care scade temperatura ducînd din nou la vasoconstricție și ciclul se reia. Efectul se bazează pe această evaporare discontinuă ritmică.

Compresa Prissnitz se menține 2 – 6 ore pînă ce se usucă. Acțiunea ei este de stimulare, influențînd sistemul nervos, cordul, activarea circulației și a metabolismului local.

Compresa cu abur;pe regiunea interesată se plasează o flanelă uscată peste care se aplică alta înmuiată în apă fierbinte la 60-70 grade Celsius și bine stoarsă peste care se aplică o a III a flanelă uscată și eventual o pînză impermeabilă (4 straturi). Ea are o importantă acțiune vasodilatatoare și rezorbtivă pe lîngă efectul analgezic și antispasmotic.

CATAPLASME.

Sunt proceduri care constau din aplicarea în scop terapeutic a diverselor substanțe la temperaturi variate asupra diverselor regiuni ale corpului. Substanțele folosite pentru cataplasme sunt de natură organică sau anorganică în majoritatea cazurilor de consistență păstoasă.

Cataplasmele pot fi: umede și uscate.

Cataplasmele umede:pîine cu tărîțe, cu făină integrală, semințe de in, mușețel, mentă, muștar, na,ol și lut. Ele acționează prin factorul termic. Spre deosebire de compresele calde cataplasmele mențin temperatura un timp mai îndelungat deci nu trebuie schimbate des.

Indicații: mialgii, nevralgii, altralgii subacute si cronice.

HIDROFOARE

Sunt dispozitive speciale formate din metal sau cauciuc prin care curge apa și care se aplică peste compresele reci sau calde cărora dorim să le menținem temperatura la nivelul dorit evitînd astfel schimbarea prea deasă a compreselor.

Fricțiunile: sunt proceduri la care pe lîngă factorul termic intervine într-o măsură accentuată factorul mecanic.

Clasificarea hidrofoarelor:

După temperatură:reci și alternante.

După regiunea corpului: parțiale, superioare, inferioare și complete.

Bolnavul este dezbrăcat, așezat pe o canapea învelit în cearșaf. Se descoperă numai extremitatea asupra căreia se acționează. Cu un prosop de mărime corespunzătoare muiat în apă rece și bine stors se acoperă segmentul respectiv. Se fricționează rapid cu ambele mîini prin prosop cu mișcări lungi pînă ce prosopul se încălzește ușor. Se acoperă apoi segmentul cu un cearșaf uscat în care a fost învelit peste care se execută aceiași manevră . Apoi segmental se acoperă, se lasă în repaus și se trece la alt segment.

Fricțiunile complete: se execută prin cearșaful ud și se continuă pînă la încălzirea cearșafului insistîndu-se asupra gambelor și labelor care se încălzesc mai greu. După terminarea procedurii se șterge repede bolnavul cu un cearșaf uscat și este lăsat să se odihnească învelit. După o procedură bine executată bolnavul cu reacție bună se simte reconfortabil nu are deloc senzație de frig. Cînd dorim o senzație mai puternică fricțiunea completă poate fi întregită prin baia de cearșaf sau baia prin curent de aer.

Baia de cearșaf: După terminarea fricțiunii fără a scoate cearșaful se aruncă o găleată de apă rece de jos în sus asupra pacientului de la o distanță de

1 – 2 m.După aceea se execută lovituri cu palmele pe întreaga suprafață a corpului pînă se simte bine în cearșaf și tegumentul bolnavului s-a încălzit . Urmează ștergerea cu un cearșaf uscat și repaus.

Baia prin curent de aer: se realizează cu ajutorul unui cearșaf uscat vînturări de sus în jos pîna ce tegumentul se învinețește.

Acțiunea și indicațiile fricțiunilor: la contactul tegumentelor cu excitantul rece se produce o excitație a sistemului nervos, creșterea nr. mișcărilor respiratorii și profunzimea lor. După o scurtă fază de vasoconstricție urmează faza de vasodilatație cu înroșirea accentuată a tegumentelor. Fricțiunile parțiale și generale sunt proceduri de înviorare și tonifiere.

Indicații: astenie nervoasă, surmenaj, covalescenți, atrofii musculare, redori articulare, pareze si paralizii.

Contraindicații: hemoragii, hipersensibilitate tegumentară, nevralgii, ateroscleroză generalizată și afecțiuni generale grave.

CLASIFICAREA BĂILOR

Definiție: proceduri de hidroterapie care se practică cu apă simplă la diferite temperaturi sau cu apă la care se adaugă diferite ingrediente.

Clasificare:

După caracterul lor: băi simple și băi medicinale.

După temperatură: Băi reci sub 20 grade Celsius

Băi răcoroase 21-33 grade Celsius

Băi la temp. de indiferenta 34-35C

Băi calde 36-40C

Băi fierbinți 40-45C

După durată: Băi de scurtă durată pînă la 5 min.

medie – “ – 10-20 min.

lungă – “ – peste 20 min

După suprafața corpului interesată: parțiale și generale.

Băi generale:pot fi la temperatura de indiferență 34-35C, sub temp. de indiferență sub 34C si peste temp. de indiferență peste 36C.

D.p.d.v. al intensității procedurii:

Băile la temp. de indiferență sunt proceduri slabe.

Sub puternice.

Peste puternice.

Băile sub temp. de indiferență :

Băile reci complete în cadă sau piscină.

Băile de imersiune reci (corpul este scufundat în apă).

Băile cu valuri.

Băile de jumătate / halbbad

Băile cu peria.

Băile peste temperatura de indiferență:

-Băile calde: simple , kinetoterapice și băile cu masaj.

-Băile fierbinți: pot fi simple și ascendente.

Clasificarea băilor parțiale:

În funcție de temperatură: reci, calde, alternante, ascendente.

În funcție de regiunea corpului: de mîini, picioare, șezut 20-30 min.

Băile medicinale:

cu ingrediente chimice: iod, sublimat, săpun, sare,

– cu plante medicinale și subst. organice înrudite:

Flori de mușețel sau mentă,făină de muștar, malț, tărîțe de grîu, amidon, coaje de stejar / castan.

– Cu diferite gaze:dioxid de carbon, mofete.

Băile cu bule de oxigen și aer.

Băile sulfuroase.

Băile cu spumă.

Băile radioactive.

HIDROTERMOTERAPIA SPECIALĂ

Băile sunt proceduri generale majore solicitante care interesează întregul organism.

Reguli generale de aplicare a băilor:

-Bolnavul va fi examinat amănunțit înaintea prescrierii oricărei proceduri.

-Băile fiind proceduri majore se aplică cu precădere în prima parte a zilei la cel puțin 30 min. după micul dejun. După o baie generală se poate administra o procedură parțială după 30 min. Până la o oră. Dacă este necesar să se aplice o a II-a procedură majoră intervalul liber trebuie să fie de cel puțin 2 ore (baie, împachetări, saună). Este contraindicată aplicarea unei proceduri majore după eforturi fizice mari. În timpul procedurii se folosește o compresă rece pentru frunte și/sau o compresă pe regiunea precordială pentru evitarea congestiei. Băile trebuie să fie dimensionate pe măsura pacienților. După procedură pacientul face dușul de curățire , se îmbracă și se odihnește în camera special amenajată cel puțin 15 min. Este necesară respectarea strictă a indicațiilor din prescripție.

Rolul asistentului BFT:

de a urmaăi în permanență pacientul în timpul procedurii;

după baie cada este evacuată , spălată și pregătită pentru un nou pacient;

Sala de hidroterapie și dotarea ei:

În linii mari o secție de hidroterapie trebuie să cuprindă :

cabine de dezbrăcare;

vestiar de depozitare a hainelor;

camere pentru diverse proceduri generale și parțiale hidrice și termice;

grup sanitar femei / bărbați;

suprafața necesară pentru o baie este de 8m.p.;

căzile de baie au dimensiuni de 80-175cm(căzi mici) – 100-190cm( dim. diferă în funcție de felul procedurii executate).

Sala de dușuri:

Trebuie să asigure o distanță de 3 – 3,5 m între duș și bolnav. Pentru fiecare duș este nevoie de 3-4 m. p. În camera de împachetări se calculează câte 3,5 pana la 4m.p. pentru fiecare pat de 0,8m.p.

Înălțimea încăperilor.

Trebuie să fie de 3.5m cu pereții căptușiți cu faianță până la 2m de culoare albă.

Dușumeaua: este din mozaic de culoare deschisă cu panta de scurgere și grătar de lemn.

Iluminatul: să fie suficient de preferință fluorescent.

Temperatura interioară: să fie de 22-23 grade C iar a sălii de dezbrăcat cel puțin 20 grade C cu termometru de cameră afișat la loc vizibil.

Ventilația: să fie suficientă și să asigure umiditate de max. 75% . Sunt necesare ceasuri semnalizatoare pentru aprecierea timpului de procedură.

Asistentul BFT să aibă;

– o ținută corespunzătoare : halat alb, bonetă, șorț de cauciuc, pantaloni albi, pantofi tenis;

o atitudine deferentă, politicoasă față de pacienți;

asistentul trebuie să facă o planificare corectă a pacienților pe care să o respecte pentru a nu povoca aglomerația.

MATERIALELE NECESARE PENTRU O BAIE:

cada de baie de faianță / lemn;

baterie / robinete;

dispozitiv pentru picioare;

grătar de lemn;

compresă pentru cap;

pernă de cauciuc pentru sprijinirea capului;

cearșaf;

ceas semnalizator;

termometru pentru măsurarea temp. apei;

Băile la temp. de indiferență:

Materiale necesare ( vezi mai sus).

Tehnica de aplicare:

se deschid robinetele și se pregătește apa la temp. de 34-35 grade ;

bolnavul este invitat să se așeze în baie;

durata băii este de la 10-15 min. până la 35-60 min.(în funcție de indicație)l

Mod de acțiune: -presiunea hidrostatică (greutatea coloanei de apă)

-factorul termic se realizează creșterea frecvenței cardiace, creșterea nr.-lui de respirații pe minut de scurtă durată cu revenire la normal sau chiar stare de sedare. Băile la temp. de indifernță scurte cu acțiune de înviorare și tonifiere, iar cele mai lungi sunt calmante.

Indicații: nevroze, nevrite, nevralgii, afecțiuni dermatologice cu prurit și boala hipertonă (hipertensiunea arterială în faza neurogenă).

Reguli generale de aplicare a băilor:

bolnavul va fi examinat amănunțit înaintea prescrierii oricărei procedurii;

băile fiind proceduri majore se aplică cu precădere în prima parte a zilei la 30 min. După micul dejun.

Băile sub temperatura de indiferență:

Materiale necesare: (vezi mai sus).

Tehnica de aplicare; diferă de la o procedură la alta.

Modul general de acțiune: băile sub temp. de indiferență adică sub 34 grade C își bazează acțiunea pe factorul termic mai mult sau mai puțin accentuat. La intrarea pacientului în apă apare în contact cu apa rece un spasm cutanat cu creșterea tensiunii arteriale, a frecvenței cardiace și cu excitarea sistemului nervos. După acest spasm cutanat apare faza reactivă cu atât mai rapid cu cât temp. apei este mai scăzută manifestată prin hiperemie activă cu pierderi de căldură proporțională cu spasmul cutanat. Pierderile de căldură stimulează organismul intensificând producerea de căldură. Vasodilatația se asociază cu scăderea tensiunii arteriale și a frecvenței cardiace . Ca să grăbim apariția hiperemiei în faza sa activă putem asocia o manevră mecanică, respectiv fricțiunea.

Băile reci complete în cadă, piscină sau bazin.

Temperatura apei 15 grade C. Înainte de aplicare, pacientul își spală fața și brațele cu apă rece pentru a evita congestia cerebrală. Procedura durează 10-30 secunde, maxim 1 min. și se aplică în general după o procedură termică (sauna). Se recomandă pacientrului să execute mișcări repezi sau fricțiuni puternice în timpul băii iar la sfârșit să se șteargă rapid cu un cearșaf uscat și să se fricționeze viguros.

Modul de acțiune: factorul termic puternic excitant.

Indicații: obezitate, hipotiroidism, diabet, adipozitate și ca procedură reconfortantă în stare de oboseală fizică.

Contraindicații: arterioscleroza și nevroza cu excitație.

Baia de imersie rece: (când corpul este băgat total în apă) procedura se

efectuează într-o cadă obișnuită cu apa la temp. de 15-18 grade C. Se umple cada cu apă, bolnavul este așezat într-un cearșaf în decubit dorsal iar patru persoane apucă capetele cearșafului ridicând bolnavul și îl introduc în apă timp de 3-10 secunde apoi îl țin deasupra apei tot 3-10secunde repetând această operație de 3 până la 5 ori. La sfârșitul procedurii bolnavul este rapid șters și lăsat să se odihnească învelit în cearșaf și pătură.

Modul de acțiune: asemănător cu cel al băilor reci complete.

Indicații: boli infecțioase cu febră mare, astenie nervoasă.

După proceduri de termoterapie sau ca procedură de recomfortare , tonifiere – în stări de astenie fizică.

Baia cu valuri:

Tehnica de aplicare:se practică într-o cadă obișnuită care are adaptat un sistem de valuri. Se umple cada cu apă la temp. de 28-32 grade C pe jumătate sau 1/3. Bolnavul stă culcat în baie cu picioarele depărtate și îndoite din genunchi. La nivelul picioarelor bolnavului dispozitivul se scufundă și se ridică ritmic producând valuri care pornesc de la picioare spre umeri în direcția circulației venoase. În lipsa acestui dispozitiv valurile pot fi provocate de către tehnician prin mișcarea apei cu palmele de la picioare spre piept. Durata procedurii este de 3-4 min.

Mod de acțiune: factorul termic și mecanic.

Indicații: convalescență,debilitate și astenie nervoasă

Baia de jumătate / halbbad

Tehnica de aplicare: această baie se efectueazăîintr-o cadă mai mare decât cele obișnuite în apă la temp. de 32 grade C. Se umple cada până la înălțimea de 28-30cm, apa trebuind să acopere jumătatea inferioară a bolnavului până la ombilic. Bolnavul se așează în așa fel în baie încât în spatele lui să rămână un spațiu suficient pentru manipulațiile tehnicianului.

Bolnavul este invitat să își spele fața și să se fricționeze ușor pe mâini, torace și abdomen.Tehnicianul se așează la stânga și puțin în spatele bolnavului, ia în mâna dreaptă un vas special cu capacitatea de 1,5l și face 10-15 turnări rapide asupra spatelui și umerilor bolnavului, apa lovind de fiecare dată spatele pacientului. După aceea execută fricțiuni rapide cu apă pe spate și părțile laterale ale toracelui în direcție verticală, de sus în jos și invers. Tehnicianul se mută apoi și execută aceleași turnări și fricțiuni și pe fața anterioară a corpului.

Halbbad-ul poate fi completat cu o turnare energică executată de la 1-1,5m asupra toracelui și abdomenului în scopul stimulării respirației, circulației și creșterii tonicității mușchilor din regiunea interesată.

Durata băii este de 3-5 minute.

Modul de acțiune: factorul termic și mecanic.

Acțiunea este excitantă , tonifiantă, sedativă și antitermică.

Indicații: sechele după hemiplegii, astenie nervoasă, stres, atonie gastrică și intestinală, enterite, hemoroizi, boli infecțioase febrile și ca procedură de răcire după proceduri termoterapice.

Atonia gastrică și intestinală – lipsa tonusului musculaturii netede a tubului digestiv.

La nivelul tubului digestiv există mișcări peristolice (de amestec) și mișcări peristaltice (din aproape în aproape).

Hemoroizi – proeminarea pachetului venos din regiunea ileocecală.

Baia cu peria:

Această procedură se execută într-o cadă umplută cu apă ¾ la temp. de 33-34 grade C.Invităm bolnavul să se așeze și cu ajutorul unei perii mari și aspre se începe periatul spatelui cu mișcări lungi, muind de fiecare dată peria în apă când coborâm. După ce se obține o hiperemie, invităm bolnavul să se culce pe spate și trecem la perierea toracelui pe fața anterioară și părțile laterale cu mișcări verticale, iar abdomenul cu mișcări circulare de la dreapta la stânga bolnavului. Se continuă periajul sub apă al membrelor superioare apoi a membrelor inferioare și la sfârșit regiunea fesieră după ce l-am invitat să se ridice puțin. Se repetă aceste manevre încă o dată. Durata totală a procedurii 3-5 minute.

Modul de acțiune: factorul mecanic și termic.

Baia cu peria are acțiune mai puternică decât baia halbbad.

Indicații: tulburări circulatorii, boala hipertonă în faza neurogenă și nevrozele.

Băile peste temperatura de indiferență.

Materiale necesare( vezi mai sus).

Tehnica de aplicare: are particularități în funcție de procedură.

Modul general de acțiune:

Băile peste temp. de indiferență calde și fierbinți provoacă RDV foarte important. Vasodilatație periferică cu accentuarea circulației și creșterea curentului sanghin.

Băile peste 40 grade C au acțiune net excitantă asupra sistemului nervos, aparatului cardio-vascular și asupra metabolismului.

Băile calde pot fi: simple, kineto și cu masaj.

Baia caldă simplă.

Se execută într-o baie obișnuită cu apa la temp. de 36-37 grade C și cu durata totală de 15-30-60 min.

Modul de acțiune: factorul termic și presiunea hidrostaltică a coloanei de apă. Acțiunea este antispastică sși sedativă generală.

Indicații: prurit, nevralgii, astenie nervoasă, insomnie.

Baia kinetoterapică

Este o baie caldă la care se asociază mișcări în toate articulațiile bolnavului. Mișcarea în apă reprezintă un important mijloc de recuperare care se bazează pe principiul legii lui Arhimede. “Asupra unui corp scufundat într-un lichid acționează o forță de jos în sus egală cu greutatea volumului de lichid “dezlocuit” . Un corp în apă este mai ușor scăzând greutatea lui de aproximativ 7 ori, adică un corp de 70 kg scufundat total în lichid cântărește aproximativ 10kg. Baia kineto se efectuează într-o cadă mai mare care se umple ¾ cu apă la temp. de 36-37-38 grade C. Bolnavul este invitat să se așeze în cadă și timp de 5 min. este lăsat liniștit să se obișnuiască cu ambianța. După aceea tehnicianul execută sub apă la toate articulațiile în mod pasiv toate mișcările posibile în timp de 5 min. după aceea stă pacientul în repaus după care este invitat să repete singur mișcările imprimate de tehnician. Durata băii este de 20-30 min. după care bolnavul este șters și lăsat să se odihnească.

Modul de acțiune: factorul termic și mecanic.

Mobilizarea în apă este mai puțin dureroasă din cauza relaxării musculare care se produce sub influența apei calde și pierderea greutății corpului conform legii lui Arhimede. Importanța mișcării pasive este esențială în recuperare mai ales în stres psihic pentru că pacientul înțelege că articulația este funcțională și recuperarea este posibilă.

Indicații: redoarea articulară cu tendință la anchiloză, poliartroză, spondilită anchilozantă, paralizii și pareză.

Baia cu masaj.

I Într-o cadă cu apă ¾ la temperatură de 36-39 grade C se execută masajul asupra regiunii indicate prin tehnica cunoscută. Durata variază în funcție de regiunea pe care se face masajul.

Modul de acțiune și indicațiile: ( vezi la baia kineto).

Băile fierbinți pot fi:

– băi ascendente complete.

– băi simple fierbinți.

Băile ascendente complete sau băi piretoterapice.

Se umple cada cu apă la temperatura de 35 grade C bolnavul este invitat să se așeze în baie în așa fel încât apa să îi acopere umerii. După 2 minute temperatura băi se crește prin adăugare de apă fierbinte. Din minut în minut se crește temperatura cu un grad C. Se poate ajunge ca temperatura corpului bolnavului să fie de 39-40 grade C cu temperatura apei de baie 41-43-45 grade C.

Durata băii poate fi de până la o oră.

Modul de acțiune: baia hipertermă provoacă o vasodilatație importantă care duce la supraîncălzirea organismului cu transpirația care are loc numai la nivelul suprafețelor neacoperite de ap (fața, capul) eventual partea superioară a pieptului. Supraîncălzirea duce la creșterea metabolismului.

Indicații: boli reumatismale cronice, nevralgii, nevrite cronice, obezitate, intoxicații cronice și astm bronșic.

Băi simple fierbinți.

Se folosesc mai ales în Japonia și China cu durată de 5-10 minute cu efecte excitante puternice. Băile scurte de 1-2 minute au efect calmant.

Băile parțiale.

Băile parțiale se împart în funcție de temperatură in:

băi reci

băi calde

băi alternante

băi ascendente

În funcție de regiunea corpului sunt:

băi de mâini

băi de picioare

băi de șezut

Băi de mâini:

Materiale necesare:

văni/căzi mici de forme ovale sau un lighean mai mare.

Bolnavul stă pe un scaun și este invitat să-și introducă ambele mîini în vană în așa fel ca apa să-i acopere mâinile și antebrațele până peste cot.

Băile reci de mâini se fac cu apă sub 15 C.

Mod de acțiune:

cele de durată scurtă 1-2 minute au o acțiune descongestionantă asupra organelor toracice și creierului.

Cele de durată mai lungă de 5-10 minute au acțiune antiinflamatorie și antisudorală.

Băile calde de mâini.

Se efectuează cu apă la temperatura de 38-40 C iar cele fierbinți la 40-45 C cu o durată de 10-20 minute.

Mod de acțiune:

Aceste băi provoacă o vazodilatație periferică și influențează reflex circulația coroniară inlăturând spasmul vascular. Ele determină de asemenea tot pe cale reflexă o relaxare a musculaturii netede a bronhiilor.

Indicatii: angorpectoris(angina de piept, durere la inimă), astm bronșic, boli reumatismale subacute și cronice cu localizarea pe articulația membrelor superioare.

Băile reci și calde de mâini își datorează efectele organizării metamerice embrionare care face ca vasele membrelor superioare să lucreze sinergic (în același fel) cu organele din cutia toracică mai ales inima.

Băi alternante de mâini.

Se execută în două căzi potrivite:

o cadă cu apă la 40 C

o cadă cu apă rece 15°-18° C

Se introduc la început mâinile în apa caldă 2-3 minute până la apariția RDV apoi în apă rece 20-30 secunde. Manevra se repetă de 3-5 ori terminând obligatoriu cu apă rece.

Mod de acțiune: efectul se bazează pe alternanța factorului termic cald și rece care activează circulația periferică și descongestionează organele toracice.

Indicații: tulburări vasomotorii locale., acrocianoză, transpirații, atrofii musculare, pareze, paralizii și tonifierea musculaturii.

Băile alternante fac de fapt gimnastica vasculară.

Acrocianoza = mâini și picioare reci.

Băi ascendente de mâini = Hauffe.

Se folosește cada pentru mâini în care se pune apă la 35° C. La interval de 1-2 minute se crește temperatura cu 1 C treptat, prin adăugare de apă fierbinte. În 5-6 minute se ajunge la temperatura apei de 40-44 C și se stă aici 15-30 minute.

Mod de acțiune: factorul termic cu hiperemie lentă care antrenează vasodilatația atât a vaselor superficiale cât și a celor profunde.

Indicații: arterioscleroza, scleroza miocardului și astmul bronșic.

Băile ascendente permit și vasodilatația unor vase îmbătrânite cu elasticitate redusă.

Băile de picioare.

Materiale necesare:

căzi speciale

găleți obișnuite.

Bolnavul așezat pe un scaun își introduce picioarele în apă în așa fel încât apa să urce la un lat de palmă sub genunchi.

Băile reci de picioare se prescriu cu apă sub 15 grade C și durează 1-2 minute.

Băile calde de picioare se prescriu cu apă la 35-40 grade C și durează 10-15 minute.

Băile alternante de picioare se fac cu 2 vase : 1 cu apă la 38-42 C

1 cu apă la 18-20 C

Conform regulii băilor alternante se începe cu cald și se termină cu rece. Băile alternante de picioare se execută identic cu cele ascendente de mâini. Plimbatul prin rouă sau râu se recomandă bolnavului timp de 5-10 minăte să se plimbe cu picioarele goale dimineața prin iarba umedă de rouă sau într-un râu cu apă curgătoare cu o adâncime de 10-20 cm. Călcatul prin apă se execută într-o cadă mai mare cu apă sub 15 C până la înălțimea de 10-15 cm. Bolnavul este invitat ca timp de 1 până la 5 minăte să calce apa cu picioarele goale.

Mod de acțiune și indicațiile sunt asemănatoare cu băile de mâini la care se adaugă: cefalee, migrene și piciorul plat.

Băile de șezut.

Materiale necesare:

baie de formă specială

o pătură

un cearșaf

o compresă pentru frunte

Tehnica de aplicare:

Băile sunt: reci

calde

alternante

ascendente

Pentru băile reci de șezut se pune apă în vasul special până la o înălțime de 15-20 cm, apa având temperatura de 18 C. Bolnavul este invitat să se așeze în baie în așa fel încât apa să ajungă la nivelul ombilicului. Picioarele se sprijină pe un scaun mic situat în fața băii. Pacientul este acoperit cu un cearșaf apoi învelit cu o patură iar pe frunte i se aplică o compresă rece. Durata băii 1-5 minute.

Mod de acțiune: factorul termic. Sub influența temperaturii reci se produce o vasoconstricție importantă a vaselor din cavitatea abdominală care se poate traduce clinic prin senzația de greutate și căldură în cap și amețeli. Concomitent crește temperatura axilară. După o baie scurtă de 1-5 min. apare vasodilatație cu hiperemie activă. După o baie rece de durată lungă 5-10-25 minute apariția vasodilatației are loc după câteva ore.

Indicații: constipație, amenoree (lipsa menstruație), impotență, incontinență urinară, (enuresis=incontinență urinară=pipi în pat la o vârstă când ar trebui să fie control sfincterian); stări congestive ale creierului, insomnie. Băile de durată mai lungă se indică în enterocolite acute (diaree acută), inflamații subacute ale organelor genitale, hemoragii.

Contraindicații: cistite (inflamația vezicii urinare), colici uterine.

Băile de șezut răcoroase

Se fac la temperatura de 26-32 C, cu o durată de 15 minute. Sunt indicate în inflamațiile cronice ale organelor genitale.

Băile de șezut calde

Temperatura apei va fi de 36-40 C cu o durată de 10-20 minute.

Mod de acțiune: factorul termic care scade excitabilitatea mărită, combate spasmele, accelerează procesele de dezinflamare.

Indicații: dismenoree (ciclul menstrual dureros), colici uterine, colici vezicare, colici intestinale, insuficiență ovariană, prostatite cronice, artrite sacroiliace.

B[ile alternante de șezut.

În două căzi cu apă la temperatura de 38-40C și 18-20C conform tehnicii băilor alternante.

Mod de acțiune: sunt stimulante și tonifiante ale organelor genitale.

Indicații: atonii uterine + oboseala muschiului uterin, prolax uterin= chinga musculară, insuficiență ovariană.

BĂILE MEDICINALE

Avem de-a face cu factorul termic, chimic și mecanic.

-Băi cu ingrediente chimice.

-Băi cu plante medicinale și substanțe organice înrudite.

-Băi cu gaze.

-Băi cu substanțe radioactive.

Băi cu ingrediente chimice : temperatura apei 35-37C,durata 10-20 minute.

BĂI CU IOD:din iodură K sau din sare de bazna. Sare de bazna 250g până la un kg în părți egale cu sare de bucătărie. Băile cu iod se fac în vane de lemn acoperite cu capac sau cu o pătură în așa fel ca numai capul bolnavului să rămână afară, pentru a evita acțiunea nocivă a vaporilor din iod.

Mod de acțiune: iodul micșorează vâscozitatea sângelui provocând vazodilatație și scăzând tensiunea arterială, mărește puterea de apărare a organismului,determină reacții locale la nivelul țesuturilor și organelor contribuind la reducerea fenomenelor inflamatorii.

Indicații: artrite cronice,afecțiuni inflamatorii cronice genitale la femei și bărbați, arterioscleroză, nevralgii, boli de piele.

BĂILE CU SUBLIMAT(dezinfectant) în soluție 1/10000 sau 1/20000. Se efectuează în cadă de lemn.

Indicații :furunculoză, plăgi infectate,după boli infecțioase,acute și cronice (varicelă, pojar, scarlatină).

BĂILE CU SĂPUN:100-200g săpun de casă ras plus 50g săpun de k

Modul de acțiune :rol dezinfectant și descuamant asupra pielii.

Indicații :după boli infecțioase,boli micotice ale tegumentului,intertrigo, eczeme.

Băile cu sare.

6-10 kg sare pentru o baie generală;1-2 kg pentru o baie parțială.

Mod de acțiune: provoacă vasodilatație tegumentară, influențează procesele metabolice generale,raportul fosfocalcic și eliminarea acidului uric. Au acțiune antiinflamatorie și rezorbtivă.

Indicații: afecțiuni cronice ale aparatului locomotor, boli cronice utero-anexiene, afecțiuni endocrine, ovariene și tiroidiene.

Mantaua de sare rămâne pe tegument după încheierea procedurii și ea nu trebuie îndepeartată. Ionii din cristalele de sare pătrund în tegument în următoarele ore după procedură.

Băile de plante medicinale și substanțe organice înrudite.

Băile cu mușețel sau mentă 500g-1000g flori preparate prin infuzie. infuzie = opărirea plantelor, decoct = fierberea plantelor.

Mod de acțiune: efect sedativ asupra sistemului nervos.

Indicații: afecțiuni reumatismale, nevralgii, nevrite, astenii nervoase cu agitație.

Băile cu muștar: De la 10-100gr muștar pisat amestecat cu apă călduță pus în sac de pânză pentru împiedicarea evaporării uleiurilor volative.

Mod de acțiune: acțiune revulsivă și efecte excitante asupra tegumentului.

Indicații: bronșite, pneumoni, enderotite, mialgi, nevralgii, poliartrite.

Băile de malț, tărâțe de grâu sau amidon.

Cantitate : 1-3 kg malț de orez, 1-1,5 kg tărâțe, 1-2 kg amidon toate într-un săculeț, se fierb în 6l de apă clocotită și se toarnă totul în baie. Malțul, tărâțele de grâu și amidonul sunt rele conducătoare de căldură. Ele formează o peliculă la suprafața apei care menține apa caldă din baie un timp mai îndelungat, aceste substanțe având și o acțiune emolientă asupra pieli.

Indicații: afecțiuni reumatismale, nevralgii, afecțiuni dermatologice: exeme cronice, urticarie,intertrigo.De asemeni se folosesc ca băi de curățire după aparat gipsat.

.

Băile cu coajă de stejar și castan

Se poate folosi coajă de copac: stejar sau castan sau 100g acid tanic. Efectul acestor băi: efect astringent asupra tegumentului.

Indicații :afecțiuni dermatologice,exeme cronice, urticarite, erupții alergice.

Baia de muștar

Cu efect revulsivant, excitant asupra tegumentului. Rolul pentru descongestionarea organelor interne este de elecție.

Băile cu bule de diferite gaze

Băile cu bule de dioxid de carbon se practică în căzi obișnuite care au adaptat un sistem de legătură la tubul de dioxid de carbon și altă legatură la generatorul de bule plasat pe fundul căzii. Băile se prescriu la 30-35C cu o durată de 5-20 minute. Ele se aseamănă cu băile carbogazoase naturale.

Indicații: în ameliorarea metabolismului local și general, cu efect calmant și în afecțiunile nervoase cu reechilibrarea sistemului nervos vegetativ.

Efectul mecanic (senzația de înțepătură și căldură) datorat bulelor care fac micromasaj tegumentar.

Efectul chimic prin rezorbția bioxidului de carbon prin tegument și hiperemie activă.

Prin vasodilatația periferică sacade tensiunea arterială.

Contraindicații: insuficiență cardiacă, arterioscleroză avansată, angină pectorală, TBC pulmonar și cancerul.

Baia cu bule de oxigen și aer.

Se pregătesc ca și cele cu bioxid de carbon.

Indicații:prin masjul fin tegumentar produs prin spargerea bulelor excită terminațiile nervoase periferice și au rol calmant în activitatea SNC.

Baia cu spumă.

Decoct din rădăcina plantei săpunel. Cu ajutorul generatorului de bule se formează o spumă densă care menține căldura apei. Este o procedură piretoterapică care încălzește corpul și duce la transpirații. Se recomenda la obezitate nevralgii, diabet.

Baia radioactivă.

Se găsesc la noi în țară la Baile Felix. Aceste băi se recomandă în afecțiuni cronice.

DUȘURILE

Dușurile sunt aplicații de apă cu presiuni și temperaturi variate prin intermediul unor dispozitive speciale. Aici acționează factorul mecanic și factorul termic. Dușurile se pot face cu apă, cu abur și aer cald.

Clasificarea dușurilor:

După dispozitivul de la care pleacă coloana de apă:

– duș rozetă

– duș sul

– duș eventai.

După temperatură:

reci

calde

alternante

cu abur

cu aer cald

După direcția coloanei de apă:

verticale descendente și ascendente

orizontale

Dușuri speciale:

duș masaj

duș subacval.

Dușurile se aplică astfel:

Dușuri rozetă:- dușuri rozetă reci cu efect excitant pentru tonifiere.

-dușuri rozetă calde:la 38C și fierbinți la 40C cu acțiune calmantă asupra sistemului nervos.

-dușuri rozetă alternante:18-20C și 38-40C cu efect excitant asupra SNC, de tonifiere a musculaturii și de mărire a tonusului vascular. Se începe obligatoriu cu duș cald 40 de secunde apoi duș rece 10-15 secunde după care urmează hiperemia activă.

Dușurile sul: datorită formei și presiunii coloanei de apă au acțiunea mecanică cea mai puternică. Dușurile sul se aplică reci, calde sau alternante (ex. Dușul scoțian). Dușul scoțian se practică cu ajutorul a două tuburi de cauciuc mobile și orizontale prevăzute cu capete metalice de îngustare a coloanei de apă. Temperatura apei este de 18-20C sau 38-40C.

Bolnavul este așezat în fața dușului la distanță de 2-4m în raport cu presiunea coloanei de apă de 1,5-2 atmosfere. Se aplică pe regiunea prescrisă la început coloana de apă caldă 10-15 secunde apoi coloana de apă rece 5-10 secunde alternativ de 2-4 ori. Dușul scoțian are o acțiune excitantă asupra SN, tonifcă sistemul neuro-muscular și activează foarte intens circulația.

Indicații: acrocianoză, parestezi, pareze, sciatică cronică, constipație și meteorism (gaze în organism).

Dușul evantai: se aplică cald ,rece sau alternant. Cel mai frecvent folosit este cel alternant cu efecte de tonifiere.

Dușuri speciale:

Dușul masaj reprezintă aplicarea mai multor dușuri rozetă cu apă la temperatura de 38-40C asupra corpului pacientului căruia i se face concomitent masaj. Mai frecvent se aplică parțial, mai rar general. Durata este de 8-15 minute. Dușul masaj produce o hiperemie importantă cu un însemnat efect resorbtiv și de tonifiere prin acțiunea combinată a masajului și a factorului termic.

Indicații: în artritele cronice, spondilite și spondiloze, nevrite, nevralgii, mialgi și tendinite cronice, sechele după entorse, luxații sau fracturi.

Dușul subacval: constă din aplicarea sub apă a unui duș sul de mare presiune 3-6 atmosfere cu temperatura mai mare decât a apei de baie. El se poate efectua într-o cadă cu apă la 35-38C cu ajutorul unui duș sul mobil cu presiune mare care se introduce în apă pe segment sub controlul uneia din mâinile asistentului până la 5-10cm de regiunea de aplicat. Durata procedurii este de 5-10minute. Acțiunea intensă a dușului subacval se datorește temperaturilor diferite baie și duș precum și masajului puternic al coloanei de apă care comprimă puternic țesuturile.

Efectul este asemănător dușului masaj dar este suportat mai bine datorită băii calde.

Indicații: nevrite, nevralgii, mialgi, pareze, paralizii, inflamații cronice abdominale.

Dușul cu abur

Este proiectarea vaporilor supraîncălziți asupra unor regiuni limitate. Durata este de 3-6 minute. Poate fi o procedură de sine stătătoare, poate să preceadă o baie generală sau se poate asocia cu masaj. La sfârșit se aplică o procedură de răcire, spălare sau duș la temperatura de 18 – 20 C.

Mod de acțiune: acțiune puternică asupra circulației cu hiperemie și rezorbție locală.

Indicații: spondiloze, nevrite, nevralgi, mialgi, tendinite, entorse, luxații.

Dușul cu aer cald.

Proiectarea aerului cald furnizat de un generator pe o anumită porțiune a corpului se asociază cu masaj. Dușul cu aer cald are aceleași indicații ca și dușul cu abur la pacienți cu sensibilitate accentuată a pielii.

Dușuri după direcție:

verticală

ascendente

descendente

orizontale.

Sunt prevăzute cu baterii de amestec care crează posibilitatea aplicării și schimbării rapide de temperaturi reci, calde sau alternante. Între dușurile verticale menționăm dușul de șezut care se poate aplica rece, cald sau alternant. Dușurile reci de șezut au indicații asemănătoare băilor reci de șezut, iar cele călduțe cu durata mai lungă au efect calmant.

Dușurile de șezut fierbinți.

Sunt indicate în prurit vulvar.

Dușuri alternante.

Sunt indicate în amenoree și în infecții cronice ale organelor genitale.

Contraindicații:

debilitate fizică avansată,

nevroze și psihoze cu agitație.

Se evită aplicații de dușuri reci și alternante la cei cu fragilitatea vasculară sau hipersensibilitate cutanată și în arterioscleroza generalizată. Se cere precauție în aplicarea dușurilor reci la copii și gravide.

ÎMPACHETĂRILE

Se întrebuințează în hidroterapie pe scară întinsă. Ele constau din învelirea unei părți a corpului sau a corpului în întregime într-un cearșaf uscat sau înmuiat în apă la temperatura de 18 – 20 C și bine stors peste care se aplică o pătură.

Împachetările pot fi:

uscate

umede

parafină

nămol

nisip.

Împachetările umede pot fi:

complete

trei sferturi

inferioare

modificată

superioare

la trunchi.

Împachetărea umedă completă:

– pe un pat sau canapea se așterne o pătură mare de lînă 220 – 250 cm sau două pături obișnuite peste care se aplică un cearșaf înmuiat în apă rece și bine stors. Se culcă bolnavul cu fața în sus și cu mâinile ridicate. Se învelește la început trunchiul, se lasă mâinile pe lîngă trunchi și cu cealaltă parte a cearșafului se învelesc și mâinile. Se aplică apoi pătura, se pune un cearșaf îndoit sub bărbie pentru a evita frecarea de pătură și o compresă rece pe frunte. Se lasă bolnavul împachetat pe durata prescrisă după care se aplică o scurtă procedură de răcire. În cazul în care dorim să obținem o încălzire mai rapidă și mai importantă împachetarea poate fi asociată cu aplicații de termofoare, hidrofoare sau sticle cu apă caldă, așezate între cele două porțiuni ale păturii de o parte și de alta a coapselor, la gambe și tălpi.

Împachetarea umedă ¾.

Membrele inferioare nu se împachetează.

Împachetarea umedă inferioară. De la ombilic în jos cu brațele acoperite de un cearșaf uscat.

Împachetarea umedă modificată – împachetare umedă inferioară + o compresă în cruce la torace, iar brațele acoperite cu un cearșaf uscat.

Împachetarea umedă superioară: se împachetează brațele și partea superioară a trunchiului restul acoperit cu un cearșaf uscat.

Împachetarea umedă la trunchi: de la axilă la pubis.

Acțiunea împachetării umede se face în 3 faze:

faza inițială de excitație odată cu învelirea tegumentului în cearșaful rece se produce excitația a sistemului nervos cu vazoconstricție intensă cu creșterea frecvenței cardiace și a respirației. După aproximativ 3 minute vazoconstricția este urmată de vazodilatație periferică activă cu creșterea vitezei de circulație a sângelui și creșterea ușoară a tensiunii arteriale. Senzația inițială de frig a bolnavului este înlocuită de o senzație plăcută de căldură. Corpul cald cedează treptat căldură cearșafului rece până ce temperatura ambelor se egalizează. Această fază durează aproximativ 15-20 minute și are un efect excitant asupra sistemului nervos, a respirației, a sistemului cardio-vascular și a termoreglării.

faza de calmare se produce dacă bolnavul continuă să rămână împachetat. Învelișul se încălzește mai departe iar procedura din rece se transformă în caldă. Prin căldura umedă moderată efectul devine calmant, bolnavul adeseori adoarme. Datorită vasodilatației periferice tensiunea arterială scade ușor, pulsul se rărește, respirația devine mai rară și mai amplă. Această fază durează de la 15 la 50 minute.

Faza hipertermică se produce dacă bolnavul rămâne mai departe împachetat. Prin acumularea de caldură care nu se pierde din cauza păturii, procedura devine hipertermică organismului și se supraâncălzește și apare o acțiune excitantă la nivelul SN. Apare transpirație abundentă, accelerarea pulsului și a respirației. Această fază durează 50-90 minute.

Impachetarea uscată.

Se efectuează numai cu pătura care se aplică fără cearșaf direct pe corp. Durata acestor împachetări este de 90 minute. Fiind proceduri de sudație se poate mări retenția de căldură aplicând pe părțile laterale ale corpului peste pătură,termofoare sau sticle cu apă caldă(dispozitiv din metal sau plastic și se umple cu apă caldă). Împachetările uscate se pot aplica general sau parțial. Împachetările uscate: prin acțiunea mecanică a păturii aspre aplicată direct pe corp prin durată lungă cât și prin suprafețe mari cuprinse sunt proceduri excitante, producând în același timp o sudație importantă.

Indicații: în boli cu metabolism scăzut, intoxicații și infecții cronice, adipozitate, sifilis terțiar, reumatism cronic.

Contraindicații: toate bolile cosumptive, cașectizante,acute, cronice,TBC, cancer, sindroame miocardiace, tulburări ale glandelor endocrine.

Împachetările cu parafină.

Acestea fac parte din procedurile termoterapice și se aplică pe regiuni limitate de corp.

Tehnică: se topește într-un vas o cantitate de parafină albă în așa fel încât să] mai rămână câteva bucăți netopite în scopul evitării supraîncălzirii. Cu ajutorul unei pensule late se pensulează repede regiunea interesată de mai multe ori până ce se realizează un strat de parafină de 0,5-1cm grosime. Peste stratul de parfină se pune o bucată de flanelă și se acoperă regiunea cu pătură. Durata este de 30-60 minute. Regiunile păroase se rad sau se ung cu ulei înainte de aplicarea parafinei. Pe regiunile nepăroase înlăturarea parafinei se realizează foarte ușor din cauza transpirației produsă de parafină. La nivelul articulațiilor pentru a avea un strat mai gros se pot folosi manșoane legate deasupra și dedesubtul articulațiilor prevăzute cu un orificiu prin care se toarnă parafina topită.Pentru mâini și picioare se pot efectua băi de parafină cu bucăți reci. Pacientul introduce tegumentul, mâna sau piciorul, îl scoate și așteaptă până ce parafina se întărește pe tegument. Se repetă manevra de 2-3 ori introducând de fiecare dată segmentul la un nivel inferior față de precedentul. Când temperatura devine suportabilă extremitatea se lasă în parafină timp mai îndelungat. Pe articulațiile mici se pot aplica plăci parafinate. Din cauza termoconductibilității relativ mici parafina poate fi folosită la temperaturi ridicate fără a produce arsuri. Parafina provoacă o supraîncălzire profundă și uniformă a țesuturilor. Pielea se încălzește la 38-40C provocând o transpirație locală ascendentă. La desfacerea parafinei se evidențiază hiperemia produsă. După împachetare se aplică o procedură rece.

Indicații: osteomielite cronice, contuzii, artrite subacute și cronice, artrite infecțioase, nevralgii, nevrite în stadiu subacut și cronic, miozite, afecțiuni din sfera genitală.

Contraindicații:TBC, cancer, tendință la hemoragii.

Împachetarea cu nămol.

Materiale necesare:

pat/ canapea

pătrură

pânză impermeabilă

cearșaf

Se pregătește nămolul prin amestecarea lui cu apă fierbinte până ce se realizează o masă vâscoasă. La temperatura indicată în prescripție se aplică nămolul pe cearșaf în grosime de 2-3 cm. Peste acest strat de nămol se așează regiunea de împachetat a bolnavului. Se aplică nămolul pe părțile laterale și anterioare ale corpului evitând regiunea precordială. Pentru evitarea congestiei centrale se pune o compresă rece pe frunte. Durata este de 20-40 minute. După terminare se practică o procedură de curățire(DUȘ).

Aceste împachetări au triplă acțiune:

termică

chimică

mecanică(împachetarea).

Acțiunea nămolului:

mecanic: producând excitația pielii datorită micilor particule componente.

efect fizic: temperatură crescută a corpului cu 2 – 3 C.

efect chimic: prin rezorbția unor substanțe pe care le conține nămolul. Nămolul activează producerea de histamină în piele. Apare o transpirație abundentă cu elemente crescute de acid uric din metabolismul proteic. Sunt mobilizate depozite sanghine producându-se intensificarea circulației în anumite teritorii.

Indicații: boala reumatismală cronică, afecțiuni ginecologice, nevralgite rebele.

Contraindicații: boli febrile, hipertensiune arterială, astm, hepatită cronică, cancer, TBC. Cura cu băi de nămol cuprinde 12 – 15 băi.

Împachetările cu nisip.

Este o procedură termoterapică intensă care se însoțește de transpirații abundente. Se practică prin învelirea corpului cu nisip cald în căzi special amenajate sau pe plajă. Aici acționează factorul termic și mecanic datorită temperaturii și greutății nisipului. Ele sunt proceduri intens sudorifice, nisipul absorbind transpirația produsă. Durata împachetării 20 – 40 minute. În timpul împachetării se pune o compresă rece pe cap apoi se face o baie rece de curățenie sau duș.

TERMOTERAPIE

Termoterapia este partea de hidroterapie care folosește temperaturi ridicate de obicei între 40 – 80 C în scop terapeutic. Pentru aplicarea excitantului termic se întrebuințează unele medii cu conductibilitate mai redusă decât a apei cum sunt vaporii de apă, aerul încălzit și nisipul.

Cele mai folosite proceduri termoterapice sunt:

– băile de aburi

– aer cald

de lumina

soare

nisip

Băile de abur.

Se folosește căldura umedă sub formă de vapori. Ele aduc un aport mare de căldură ridicând într-un timp relativ scurt temperatura corpului. Pentru ca băile de abur să fie mai ușor suportate se pleacă de la o temperatură inițială de 38 – 42 C și se urcă treptat la 50 – 55 C. Durata lor variază în raport cu boala și rezistența organismului de la 5 – 30 minute iar dacă dorim să mărim transpirația dăm bolnavului să bea 250 – 500 ml de ceai sau apă. În timpul procedurii se pune o compresă pe cap, ceafă sau inimă. Baia de abur se termină cu o procedură de răcire baie răcoroasă sau duș rece. Băile de abur fiind proceduri puternice nu se vor aplica la un pacient mai mult de 2 – 3 ori pe săptămână.

Băile de abur pot fi: complete și parțiale.

Baia de abur completă

Pot fi executate în camere speciale într-o atmosferă supraîncărcată de vapori la temperatura de 40 – 50 C. Ele mai pot fi practicate în dulapuri speciale orizontale sau verticale.

Indicațiile băilor generale cu aburi:

cele de scurtă durată (3–5 minute) cu caracter excitant se pot recomanda la majoritatea pacienților cu caracter de detoxifiere.

cele de durată medie 10-15 minute sunt indicate în hipotiroidism, în unele afecțiuni dermatologice cum ar fi: exeme cronice și psoriazis, iar cele mai lungi de 15 minute pot fi indicate în obezitate, în sifilisul terțiar, în intoxicații cronice, reumatismul cronic, nevrite și nevralgii.

Contraindicații:

Stări febrile în boli organice ale sistemului nervos (paraliziile) în ateroscleroză, în anemii grave, debilitate fizică generală și în hemoragii.

Băile de abur parțiale

Se practică la cap, trunchi și membre în instalații speciale sau în improvizații.

Indicații: artrite și artroze localizate în afecțiuni genitale cronice și tulburări circulatorii periferice la extremități.

Băile de aer cald

Se fac în acelaș mod ca și băile de abur cald dar ele folosesc căldura uscată cu temperatură între 60-80 C. Căldura uscată provine de la radiatoare supraîncălzite în atmosferă închisă. Băile de aer cald sunt mai ușor suportate ca cele de abur cald. Transpirația se instalează mai încet dar cantitativ este mai abundentă decât la băile de abur.

Indicațiile asemănătoare băilor de abur.

Băile de lumină

Pot fi:

complete

partiale.

După sursa de lumină pot fi:

cu becuri electrice

lămpi cu arc voltaic

reflectoare

becuri de diferite culori.

Baia de lumină cu becuri electrice.

Utilizează razele infraroșii în spații închise și sunt și proceduri de sudație. Celelalte băi se utilizează mai ales în cadrul actinoterapiei (terapia de bronzare).

Baia de lumină cu bec electric se efectuează complet în dulapuri de lemn cu becuri, iar parțial în dispozitive adaptate. Durata acestor băi este de 5-20 minute, iar după terminarea lor se face o procedură de răcire. Căldura radiantă produsă de băile de lumină este mai penetrantă decât cea produsă prin băile de abur sau aer cald, iar transpirația începe mai devreme. Băile de lumină scad tensiunea arterială prin vazodilatația produsă treptat.

Indicații: hipotiroidism, obezitate, diabet, intoxicații cronice cu diferite metale, reumatism cronic, nevralgii, nevrite cronice.

Local: băile de lumină se pot folosi în astm bronșic și în afecțiuni cronice ale organelor genitale.

Băile de soare și nisip

Ele utilizează spectrul solar complet. Se folosesc general și parțial. Expunerea generală la soare se face cu precauție 3-5 minute pentru fiecare parte a corpului, cantitate care se crește treptat în zilele următoare.

Indicații: reumatism cronic, nevrite, nevralgii, anemii secundare. La copii se folosesc pentru vindecarea rahitismului sau ca adjuvant în terapia Morbului Pott (TBC-ul coloanei vertebrale). În aplicații locale se folosesc în dermatoze. După băile locale de soare se aplică o procedură de răcire.