Tratamentul DE Recuperare Bft AL Rahitismuluii

PLANUL LUCRARII

PARTEA I

I. Generalități – definiție, clasificare, date epidemiologice

II. Etiopatogenie – cauze, mecanisme, anatomie patologică

III. Criterii de susținere a diagnosticului:

a) examenul clinic – semne subiective și obiective

b) investigații paraclinice – ex. radiologic, probe de laborator

IV. Evoluție și prognostic

V. Tratament:

1. tratament profilactic

2. tratament igieno-dietetic

3. tratament medicamentos

4. tratament ortopedico-chirurgical

PARTEA a II-a

Tratamentul BFT

1. principiile și obiectivele tratamentul BFT

2. tratamentul prin hidro-termoterapie (tehnică, efecte)

3. tratamentul prin electroterapie (tehnică, efecte)

4. tratamentul prin masaj:

efectele fiziologice ale masajului

descrierea anatomică a regiunii

tehnica masajului

mobilizarea articulațiilor (kinetoterapie)

gimnastică medicală

5. terapia ocupațională

16 pagini

=== TRATAMENTUL DE RECUPERARE BFT AL RAHITISMULUII ===

PLANUL LUCRARII

PARTEA I

I. Generalități – definiție, clasificare, date epidemiologice

II. Etiopatogenie – cauze, mecanisme, anatomie patologică

III. Criterii de susținere a diagnosticului:

a) examenul clinic – semne subiective și obiective

b) investigații paraclinice – ex. radiologic, probe de laborator

IV. Evoluție și prognostic

V. Tratament:

1. tratament profilactic

2. tratament igieno-dietetic

3. tratament medicamentos

4. tratament ortopedico-chirurgical

PARTEA a II-a

Tratamentul BFT

1. principiile și obiectivele tratamentul BFT

2. tratamentul prin hidro-termoterapie (tehnică, efecte)

3. tratamentul prin electroterapie (tehnică, efecte)

4. tratamentul prin masaj:

efectele fiziologice ale masajului

descrierea anatomică a regiunii

tehnica masajului

mobilizarea articulațiilor (kinetoterapie)

gimnastică medicală

5. terapia ocupațională

Metode de recuperare medicală în

rahitism

I Generalități,-definiție clasificare, date epidemiologice:

Definiție. Rahitismul=sindrom a cărui manifestatie de frunte sunt alterările osoase, dar care intereseaza intreaga economie, deci este un sindrom “totius substantiae”

Clasificare patogenica a sindroamelor rahitice :

I Modificari ale metabolismului si acțiunii vitaminei D

A Scaderea disponibilității vitaminei D

a) Expunere insuficientă la soare

b.)Deficit nutritional

c.)Pierdere urinară (sindrom nefrotic)

d.)Malabsortie

B Metabolism anormal al vitaminei D

a Boli hepatice

b Insuficientă renală cronică

c Rahitism vitamino-D dependent tip I

d Hipoparatiroidism

.II Modificarea homeostaziei fosfaților

A Scăderea absorției intestinale

a) Malnutriție

b) Malabsorție

B. Creșterea eliminării renale

C. Rahitismul hipofosfatenic X-linkat

D.. Intoxicație cu cahniu, plumb, tetraciclină expirata,streptozocina

E. Neuro fibromatoza

F. Displazia fibroasa

G. Transplantul renal

III Deficitul de calciu

Aport alimentar insucient

Pierdere renala excesiva

Malabsortia calciului

IV. Deficite primare de sinteza si mineralizare a matriceei osoase

Administrarea de inhibatori ai mineralizarii(aluminiu)

..

Rahitismul afecteaza scheletul in crestere, implicand in special matricea cartilaginoasa a planului epifizar.

Rahitismul este o osteopatie de carenta copilului, caracterizat printr-o insuficienta de mineralizare a osului si a cartilajului de crestere, aceasta afecteaza scheletul in crestere implicand in special matricea cartilaginoasa a platoului eifizar

II Etiopatogenie-cauze mecanisme anatomie patologica

Patogenie. Mineralizarea scheletului

Necesita cantitati suficiente de calciu si fosfor, functie normala a osteoblastelor si condrocitelor, matrice de colagen adecvata, posibilitatea pirofosforilarii si concentratiiscazute ale inhibatorilor mineralizarii (agregate de proteoglicani sau pirofofat anorganic)

Se constata o scadere marcata a ratei de sinteza a osului mineralizat si o crestere a proportiei si volumului osteoidului nemineralizat (in mod normal aceasta are o grosime de 12-14 micrometri). Intre sinteza osteoidului si mineralizarea sa exista un interval normal de 5-10 zile ;in cazul rahitismului, acest interval poate depasi trei luni . Daca procesul calcificarii continua sa fie inadecvat productia matricei organice scade treptat.

Rahitismul determina o mineralizare inadecvata a matricei cartilaginoase a platoului de crestere epifizar .Calcificarea in regiunile interstitiale ale zonelor hipertrofice este defectuoasa platoul de cresrtere isi mareste grosimea, coloanele de condrocite sunt dezorganizate. Osul rahitic nu suporta solicitarea mecanica si tinde sa se deormeze.

In patognia rahitismului sunt implicati in primul rand metabolitii activi ai vitaminei D.

Nivelul scazut al metabolitilor activi ai vitaminei D duce la scaderea absortiei intestinale, a calciului din os, rezultand hipocalcemie.

In patogenia rahitismului este implicata si lipsa de fosfati. Aceasta poate aparea prin aport insuficient sau prin pierdere renela crescuta. De obicei, in aceste situatii nu se constata hiperparatiroidism secundar, activitate osteoclastica crecuta sau resorbtie osoasa excesiva.

Histologia si biochimia osoasa. Aprecierea modificarilorosoase se poate prin biopsie osoasa transcorticala din coaste sau creasta iliaca.

Anatomie patologica

Leziunile rahitice ale oaselor au mai mult sau mai putin un caracter vitativ, inflamator ; deasemenea, proliferarea si congestia maduvei osoase se face intens si aberant patruzand in cartilaj si pana sub periost, precum si asupra vascularizatiei anormale a cartilajului, intalnidu-se capilare in regiune, care nu contin vase in stare normala, aceasta proliferare si congestii a maduvei ar fi raspunsul ei fata deinfectiile si intoxicatiile intilnite in etiologie si ar constitui impreuna cu proliferarea exuberanta a cartilajului pe care o declanseaza acest proces vitativ al maduvei, alteratii initiale ale procesului rahitic.

Cand procesul rahitic continua si rece in perioada de stadiu proliferarea exuberanta a cartilajului continua, maduva insa, obosita parca de proliferarea initiala nu mai produce celule si devine fibroida iar osteoblastele care emana din ea nu mai sunt capabile sa elaboreze un os adevarat,ci un tesut aproape lipsit de calcar care este tesutul spongios (tesutul moale)

III Criterii de sustinere a diagnosticului

a) Tablou clinic. Rahitismul nutritional se manifesta intre 6 si 24 luni de viata (posibil mai repede la prematuri, care au tesutul adipos mai scazut si deficit al enzimelor hepatice care catalizeaza hidroxilarea calciferolului).

Deficientele de mineralizare sunt mai evidente la oasele cu crestere rapida, in primul an de viata ; acestea sunt, craniul, articulatiile pumnilor, coastele. Se constata :

– largirea suturilor, boselare frontala, ( “ frunte olimpiana “ )

aplatizarea posterioara a craniului (craniotabes)

intarzierea tardiva a frontanelelor,

– plagiocefalie (craniostenoza asimetrica prin inchiderea prematura a suturilor coronara si lambdoida)

scafocefalie (craniul lung si ingust cu proeminenta suturii sagiale prematur osificate)

craniu natiform prin sant sagial accentuat

tumefactia articulatiilor condrocostale (matanii costale)

identatia coaetelor la insertia difragmei (santul Harrison)

stern “ in carena “

infundarea xifoidiana

marirea articulatiilor pumnilor (“bratari”)

Cutia toracica deformata poate afecta ventilatia. Eruptia dentara este intarziata iar dintii au striatii, carii, hipoplazie de smalt. Exista o hipotonie musculara severa, care determina un abdomen protuberant.La copiii mai mari poate predomina astenia musculaturii proximale. Musculatura respiratorie afectata contribuie la incidenta crescuta a pneumoniilor. Cum hipocalcemia este de obicei usoara, tetania si stridorul laringian sunt rare.

Dupa primul an de viata deformarile cele mai severe afecteaza mambrele pelvine din cauza cresterii lor mai rapide si solicitarii mecanice mai mari.

Cele mai multe deformari sunt rezultatul presiunii aplicate pe platourile de crestere cu mineralizare deficitara. In rahitismul sever axul oaselor lungi este deformat, iar extremitatile lor sunt vizibil marite. Apar aspectele genu varum sau genu valgum care se inrautatesc progresiv. In boala cu durata mare de evolutie pot aparea cocxa vara si tibia ’’in iatagan ’’ . Deformarile moderate in primii patru ani se pot rezolva dupa tratament adecvat cu vitamina B, dar cele ulterioare sunt permanente.

La copii, diagnosticul de rahitism rezulta din sumarea semnelor clinice si radiologice, problema ramanand determinarea etiologiei.

La adult,diagnosticul clinic si paraclinic de osteomalacie poate fi dificil datorita etiologiilor variate.

b) Examen radiologic. La copii se constata intarzierea opacifierii epifizelor si largirea platourilor de crestere. Zonele terminale ale metafizelor in crestere sunt neregulate si concave. Largirea se datoreaza presiunii aplicate pe cartilagiul prost calcificat. In diafize cortexul este subtire, periostul este sters, trabeculele osoase sunt rare si grosolane. In copilarie pot fi prezente modificarile axiale (genu varum, genu valgum, cocxvarea), dar pseudofracturile sunt rare.

Manifesterile hiperparatiroidismului secundar include eroziuni subperiostale, in special la metefizele oaselor lungi. Chisturile osoase si leziunile falangelor care apar la adulti sunt rare la copii. Cea mai precoce modificare radiologica in rahitismul tratat apar in zilele 8-30 de tratament cu olinie densa de cartilej calcificat separat de metafiza printr-o zona mica de cartilaj. Resorbtia intracorticala este o modificare radiologica cu sensibilitate inalta, dar specifica pentru diagnostic.

Calciul urinar este scazut, nivelul viaminei D poate fi normal astfel incat aceasta detrminare este mai putin utila pentru diagnostic

. In timpul fazelor precoce ale tratamentului, cand mineralizarea poate fi rapida, concentratia calciului seric poate scadea si fosfataza alcalina serica poate creste cu revenire la normal in cateva luni.

IV Evolutie si prognostic

EVOLUTIE

Afectiunea este in imensa majoritate a cazurilor cronica dupa cum este greu a preciza debutul ei , tot asa este greu a prevedea si sfarsitul ei. Aceasta afectiune are un mers neregulat, izbucniri in timoul carora procesul rahitic denota o recrudescenta a activitatii sale ; izbucniri deperioade de acalmie in timpul carora leziunile osoase par sa retrocedeze aceasta ameliorare insa, nu este definitiva, caci sub influenta unor afectiuni intracurente ca gripa, pojar piodermita, tulbuari digestive, etc. si e multe ori chiar fara o cauza eidenta vdem ca procesul rahitic care dormita se redesteapta determinand noi leziuni sau agraveaza pe cele existente. In felul acesta rahitismul dureaza luni si chia rani de zile.

Prognostic Rahitismul este asociat frecvent cu anemia si aceasta datorita faptului ca pe de o parte,fiind o afectiune generala poate interesa si constitutia singelui,dupa cum intereseaya si celelalte organe si tesuturi,iar pe de alta parte rahitismul poate sa apara foarte frecvent in cursul si in urma unor afectiuni si boli ca : sifilis, tulburari gastro intestinale,tuberculoza.

Tratamentul rahitismului prin deficit de vitamina Dare drept scop normalizarea anomaliilor clinice, biochimice si radiologice fara a se produce hipocalcemie, hiperfosfatenie, hipercalciurie,nefrolitiaza sau calcificariectopice (nefrocalcinoza). Sunt folosite vitamina D2(ergocalciferol) sau vitamina D3in doze similare.

Profilaxia- 500-1000 u.i.de vitamina Dintre 7 zile pana la 2 ani

– 2000 u.i. in maternitate si apoi se repeta la 2 luni

pana la 1 an

– expunerea la soare (creste rezistenta organismului la

infectii)

– alimentatie bogata in Ca

Tratamentul igieno-dietetic

Vom analiza nutritia generala a micului bolnav si aici i-si are loc orinduirea unei vieti igienice sub toate raportrile :alimentara, precum si corporala ; stimularea pielii sub forma de bai sarate(se pune in baia copilului 200-399 g sare de bucatarie sau de mare), de lotiuni de frictiuni cu o solutie stimulanta, insa nu prea tare (alcool si apa in proportii egale) ;bai incalzite de apa de mare si chiar bai reci de mare daca copilul este mai mare de 3 ani ,timp de cateva minute ;bai de aer.

Untura de peste , prepartaele pe baza de calciu ; la copiii sub un an untura de peste se administreaza astfel :1-3 lingurite/zi ;intre 1-2 ani cantittatea de poate mari progresiv ajungandu-se pana la 2 linguri mari.Fosfor metaloid –doza de 1cg/100gr=1-2-3lingurite/zi(dupa varsta) ;adrenalina are o afectiune inferioara luminii si unturii de peste.

Intrebuintare preparatelor de calciu :glicerofosfat de calciu (0.1-0.5gr/zi) ;lactatul de calciu(0.5-1gr/zi).

Se mai face tratament cu cortizon , cu ultraviolete, cura heliomarina (ultraviolete naturale sau artificiale , 15-20 sedinte in mai multe serii ), tratament cu administrare bogata de vitamina D2 , iar iarna se va administra si vitamina D2 injectabila .

Tratament medicamentos :

Schema 1 :2000-3000 u.i. oral 2luni si apoi se continua profilaxia

Schema 2 :100000u.i. I mde 3 ori la 3 zile. La 30 de zile 200000u.i. si apoi se continua prfilaxia.

Schema 3 : 600000u.i. si dupa o luna se comtinua profilaxia

Doza de vit D necesara vindecarii rahitismuluieste de1600000-1800000/an.

Partea a II-a :Tratamentul BFT

2. In tratamentul BFT urmarim accelerarera depunerii de C in os cu ajutorul rayelor ultraviolete naturale sau artificiale. Este indicata cura heliomarina in care menționăm helioterapia, terapia cu raze ultraviolete si inrarosii naturale (de origine solara)

Este vorba de o expunere la soare progresiva, foerte strict gradata, valabila la subiectii sensibili, persane debilitate, copii, batrani si blonzi.

Se acopera corpul cu un cearceaf si apoi, regiunile corporale se descopera succesiv si progresiv, in sens cranio-caudal.

Se va ajunge pana la o expunere totala de 3 ore, dupa care, din momentul desavarsirii pigmentatiei durata expunerii descreste.Extremitatea cefalica nu se expune (se acopera capul). Se pot face 1-3 sedinte pe zi.orarul optim pentru obtinerea celor mai benefice efecte ale razelor ultraviolete asupra organismului, s-a apreciat a fi intre orele 9.00-11.00dimineata.

Împachetarea cu nămol

Constă în aplicarea nămolului la o temperatură de 38 – 40°C pe o anumită regiune. Durata unei ședințe este de 20 – 40 minute.

Nămolul are mai multe efecte:

– efect mecanic, producând excitația pielii datorită micilor particule componente;

– efect fizic, temperatura corpului crește cu 2 – 3°C;

– efect chimic prin rezorbția unor substanțe biologic active prin piele din nămol.

ln timpul împachetării cu nămol sunt mobilizate depozitele sangvine, producându-se intensificarea circulației în anumite teritorii.

3.Tratamentul prin electroterapie

Prin electro terapie urmarim intarirea tesutului osos prin stimularea depunerii de Ca si stmulrea organismului pentru producerea de vitamina D2.

O metoda eficienta de intarire a tesutului osos este ionizarea cu Ca.

Ionizarea (ionoterapie galvanionoterapie, ioniforeza, ionogalanizare ) este procedeul prin care se introduc in organism diferite substante medicamentoase, in acest caz Ca, cu ajutorul curentului electric, care le transporta prin tegument si mucoase.

Principiul acestei forme de terapie se bazeaza pe disocierea electrolitica a diverselor substante farmaceuticeadaugate polilor aplicati si transportarea anionior(-) si cationilor (+) spre electronii de semn contrar incararii lor electrice, prin respingerea lor de catre electronii de acelasi semn si atragerea catre polii de semn contrar.

In acest caz Ca se aplica la anod care este de acelasi semn incaracarii sale electrice care determina respingera ionilor de Ca si atragerea lor la catod.

Tot pentru intarirea structurii osoase se mai poate face tratament cu Magnetodiaflux care accelereza depunerea calciului pe os. Durata sedintelor aplicate 40-60 de minute.

Pentru stimularea organismului de a produce vitamina D se va aplica radiatii ultraviolete.cu ajutorul carora seva transforma egosterolul din epiderm in vitamina D.

Se recomanda aplicarea de serii de 12 edinte cu dozare progresiva : 1/3,1/2,2/3,4/5, de doze eritem gradul I (o biodoza), si contiuand cu o biodoza , pe suprafetele de 25 cm2 .

Tratamentul debilitatilor fizice este foarte eficient prin utilizarea diverselor metode de actinoterapie (lampi cu vapori de mercur, in solarii,pe plaja litoralelor)

Cazurile de craniotabes s-au dovedit foarte sensibile la dozele progresive de 1/3,1/2,2/3,4/5 de biodoza eritem, care duc la o rapida ameliorare a acestei afectiuni .

Tratamentul prin masaj :

efectele fiziologice ale masajului

Masajul musculaturii scheletice influenteaza organismul in mod substantial. In acesti muschi se produc diferite fenomene fizice si chimice , metabolice sau energetice, prin care pot fi stimulate sau incetinite prin mijloacele noastre.

Prin actiunea mecanica a manevrelor de masaj executat staruitor si intr-un mod vioi, putem imbunatati proprietatile functionale ale muschilor, facand sa creasca excitabilitatea, conductibilitatea si contractilitatea lor, prin tensiune si destindere alternativa , pentru a dezvolta elasticitatea muschilor , una din cele mai importante proprietati ale muschilor.

Pentru a obtine in acelasi mod relaxarea muschilor incordati sau obositi prin manevre usoare, executate intr-un ritm lent si linistitor.

Prin manevre de presiune si stoarcere , activam circulatia venelor si capilarelor din vasta retea vasculara care inconjoara si strabate musculatura scheletica.

Sub influenta acestor manevre de masaj se largesc capilarele care se afla in functiune si se deschid capilarele de rezerva, creste debitul sanguin local si se accelereaza circuitul limfatic.De asemenea masajul are influente evidente asupra muschilor atrofici , contracturi sau traumatizatii.

Masajul tendoanelor si al tecilor tendinoase se executa practic odata cu masajul muschilor. Se folosesc indeosebi manevre cu efect circulator (netezit, frictiuni vibrante ) si se trateaza unele leziuni si tulburari asociate.

Locul de insertie al tendonului pe os poate fi sediul unor complexe leziuni si tulburari.Aceste insertii se maseaza cu bagare de seama prin manevre blande dar insistente.

Tendoanele si tecile tendinoase au un important rol static si dinamic. Masajul lor are aceesi important ca si masajul muschilor , uneori chiar mai mare.De acest lucru ne vom da seama cand la nivelul lor se prupoduc leziuni traumatice , inflamatii si alte procese atrofice si de degenerescenta, care necesita o atentie deosebita si un tratament functional de lunga durata.

Prelucrarea prin masaj a fasciilor ,a aponevrozelor si formatiunilor fibroase, muschi si organe, se incadreaza in masajul general sau partial care are ca scop intrebuintarea supletei sau consistentei acestor tesuturi, activeaza circulatia in reteaua vasculara, previne si combate stazele sanguine si limfatice si alte procese patologice ce se produc la nivelul lor.

Masajul articulatiilor necesita o tehnica speciala adaptata la forma si structura diferita a lor.

Masajul activeaza circulatia si nutritia in tesuturile articulare (pielea, tesut conjunctiv, vase, nervi, tendoane, muschi), se intretine supletea si rezistenta lor , conditia indispensabila pentru o buna functionare articulara.

Efectele circulatorii si trofice ale masajului articular aplicat direct pe capsula articulara si pe ligamentele care o insotesc in exterior , se resimt si asupra membranei sinoviale care o captusesc pe parte sa interna.

Masajul articular si activarea circulatiei contribuie la resorbatia si impingerea in circulatia generala a lichidelor seroase sau a sangelui revarsat in cavitatea articulara.

Masajul ajuta si la imprastierea infiltratelor patogenice din tesuturile periarticulare, in acest fel obtinem degajarea articulatiei si recuperarea mobilitatii normale ,masajul articular fiind o buna pregatire pentru exercitiile de mobilizare metabolica , metodica a tuturor articulatiilor corpului.

Oasele beneficiaza de efectele circulatorii si trofice ale masajului numai in mod indirect prin intermediul tesuturilor moi, care le acopera si in care se ramifica reteaua vasculara comuna.

Aceste efecte sunt si mai sigure atunci cand sunt masati muschii cu care oasele au legaturi functionale.

Masajul este o metoda terapeutica de a produce in organism anumite reactii ce sunt intrebuintate de o serie de substante biochimice care se echilibreaza in tesuturi , datorita capacitatii organismului de a produce o serie de substante care la randul lor produc efectele dorite finale.

Declansarea diferitelor reactii se observa la exterior prin schmbarea culorii pielii , a temperaturii , diminuarea durerii,imbunatatind amplitudinea unor miscari.

La nivelul celulelor sunt stimulati factorii enzimatici.

Ele usureaza reactiile chimice , schmba sarcina electrica de la o celula la alta, transforma elementele necesare elaborarii unei cantitati de energie calorica.Celulele enzimatice stimuleaza metabolismul hidratilor de carbon si favorizeaza punerea in libertate a unor hormoni cu rol in vasodilataie.

Enzimele sunt elemente proteice foarte sensibile.Activitatea lor poate fi reglata prin masaj la intensitati diferite.Masajul dur opreste activitatea lor , in timp ce masajul bland (sedativ) stimuleaza aceasta activitate.

DELIMITAREA SI DESCRIEREA ANATOMICA A

REGIUNII

Partea superioara a regiunii toracice este delimitata de partea superioara a sternului , claviculei pana la acromeon.

Partea inferioara este delimitata de apendicele xifoid, coastele false si muschiul diafragm.

Partea laterala este delimitata de linia axilara.

Cutia este formata din segmentul toracal al coloanei vertebrale din stern si din arcurile costale. Are forma unui trunchi de con deschis la ambele extremitati .Baza toracelui este orintata caudal.

Cutia toracica adaposteste :inima , plamanii , traheele, esofagul,vasele mari si formatiuni nervoase.

Orificiul superior al cutiei toracice este delimitat de corpul vertebrei T1, ventral sau anterior de incizura jugulara a maniubrului sternal si lateral de marginea interna a primei coaste.

El are diametrul transversal mai mare si este inclinat anterior.Prin acest orificiu se face comunicarea intre cutia toracica si git.

Orificiul interior reprezentat de baza toracelui este delimitat posterior de corpul vertebrei T12, marginea inferioara a coastei 12 , varful coastei 11 si arcadele cartilaginoase ale coastelor 10, 9, 8, 7 care se intalnesc cu cele de partea opusa a apendicelului xifoid.

Forma toracelui se modifica in functie de miscarile respiratorii si variaza in raport cu varsta, sexul si tipul constitutional.

Sternul este un os turtit situat median pe fata anterioara a toracelui.Este alcatuit din trei parti :

-manubriul sternal ;

-corpul sternului ;

-apendicele xifoid ;

Coastele sunt in numar de 12 perechi (24 coaste).Coasta esteeprezentata de un arc osos si o portiune cartilaginoasa cu concavitatea ventrala, ea este orientata oblic de jos in sus si din inapoi ainte

Primele sapte perechi de coaste se articuleaza de stern(coaste adevarate) ;urmatoarele cinci perechi de coaste se numesc false ;dintre acestea coastele 8,9,10 se articuleaza la stern prin cartilajul coastei a saptea ;ultimele doua perechi de coaste nu se articuleaza cu sternul si se numesc flotante.

Centura scapulara leaga oasele membrului superior de scheletul trunchiului.Este formata din clavicula si scapula sau omoplat.

Toracele anterior este format din :stern, coaste, clavicule , marele pectoral , micul pectoral, diafragm, o parte din muschii dintati.

muschiul pectoral mare :este format din trei fascicule musculare diferite prin originea lor.

fasciculul superior sau clavicular ;

fasciculul mijlociu ;

fasciculul abdominal ;

muschiul pectoral mic :porneste de pe fetele anterolaterale ale coastelor 3,4,5 si merge si se insera pe coracoidul scapular.El coboara umarul in jos si inainte.

mschiul dintat anterior :ocupa cea mai mare parte a regiunii anterolaterale a toracelui fiind intins de la primele zece coaste la marginea mediala a scapulei, el fixeaza scapula pe torace.

Muschiul diafragm :despartitoarea musculo-aponevrotica , boltita care desparte cavitatea toratica de cavitatea abdominala.Fata superioara este concexa si formeaza baza cavitatii toracice, iar fata inferioara este concava si formeaza plafonul cavitatii abdominale.Forma sa butata explica invaginarea abdomenului in caviatatea toracica , motivul pentru care organele din etajul superior abdominal(stomac, ficat, splina) sunt proiectate pe peretele toracic.Planul de orientare a diafragmei este oblic de sus in jos si de inauntru-inapoi.Prin contractia diafragmei se maresc cele 3 diametre toracice .

TEHNICA MASAJULUI

Toracele contine doua organe a caror valoare intervine in randamentul fizic mult mai mult decat calitatea si volumul muschiului.

Aceste doua organe-inima si plamanii – trebuie sa functioneze cu usurinta, energic si sa raspunda instantaneu la eforturile reclamate de travaliul muscular intensiv.Valoarea functionala a acestora depinde si de structura cavitatii toracice.

Procedeele de dezvoltare toracica constau esential din gimnastica respiratorie , gimnastica de dezvoltare a muschilor , gatului , spatelui si pieptului la care se asociaza masajul toracic.

Masajul toracelui- mobilizand coastele le obliga la excursii din ce in ce mai ample fortand bolnavul sa respire dupa o cadenta adaptata miscarilor masajului educand functia respiratorie.

a)-masajul calmant :este obtinut prin aplicarea initala de neteziri usoare care incep din apigastru si merg spre varful cordului , urmata de frictiuni usoare pe regiunea precordiala si pe coaste.

Se mai pot executa manevre de batatorit cu pumnul cu o frecventa de circa 60 de batai pe minut si vibratii usoare cu fata palmara a mainii.

b)-masajul stimulant :se realizeaza prin neteziri circulare scurte si repezi urmate de tapotament rapid , manevrele se aplica pe fata anterioara a toracelui.

Masajul calmant tinde sa scada si sa regleze ritmul contractiilor cardiace iar masajul stimulant accelereaza ritmul incetinit si creste tensinea arteriala.

Netezirea se face dinauntru in afara , lateral si intercostal si palmele intinse pornind din partea inferioara, de jos in sus .O alta forma de netezire este cu palmele intregi pe partile laterale, miscare executata de jos in sus impreunand mainile spre stern.Netezirea sternului se face cu doua degete departate , iar netezirea intercostala se face cu 3-4 degete.

Framantarea se incepe cu partea opusa a maseur-ului, se executa de jos in sus si in doua-trei straturi(depinde de dimensiunea pacientului).

Se executa cu o mana , cu doua maini si contra timp , dupa care continuam cu partea cealalta.

Geluirea se executa cu degetele pe stern , pe clavicula cu degetele departate, pe coaste de asemeni cu degetele departate.

Frictiunea se executa cu doua degete departate , executand miscari de sus in jos, stanga-dreapta, circular stanga- dreapta pe stern apoi se executa frictiunea intercostala cu miscari circulare stanga-dreapta.Urmeaza frictiunea langa clavicula , deget peste deget cu miscari circulare.

Tapotamentul se face numai la pacientii cu musculatura dezvoltata( in cazul rahitismului nu se necesita aceasta manevra) .

Vibratia de executa cu palmele intinse si intercostal.

Chinetoterapia consta in gimnastica respiratorie (chinetoterapia activa – inspiratie =ridicam mainile , expiratie =coboram mainile).

KINETOTERAPIA SI EXERCITIILE C.F.M.

Kinetoterapia = terapia prin miscare-s-a dezvoltat in decursul secolelor pe baza relatiei reciproce dintre practica si observatie, dar cu o mare incarcatura de empirism si traditionalism , care mult timp au franat orice incercare de a regandi aceasta terapie prin prisma cunostintelor medicale ce se acumulau.

De-abia in ultimele trei-patru decenii s-a reusit, treptat, desprinderea kinetoterapiei din conformismul principiilor teoretice sau din schematismul aplicarii practice a tehnicilor si metodelor de exprimare .In aceste decenii kinetoterapia si-a construit bazele teoretice prin apropierea legilor fizicii , ale neurofiziologiei si mecanicii musculo-articulare, prin cunoasterea fiziopatologiei bolilor formulandu-si propriile legi si devenind astfel o stiinta pe care o denumim azi « Kinetologie «.

Aceste transformari conceptuale se reflecta obligatoriu in practica terapiei prin miscare, caci kinetologia ramane in primul rand o stiinta aplicativa .

TRUNCHIUL – BILANT ARTICULAR

Flexia

Muschii :rectus abdominis

De stabilizat : membrele inferioare si bazinul

Pozitie :decubit dorsal , cu bratele pe langa corp , membrele inferioare intinse .

Atentie :miscarea propriu-zisa de flexie a trunchiului se realizeaza pana la ridicarea scapulelor de pe planul patului, varfurile fiind inca in contact cu aceasta de aici inainte, pana la pozitia sezand (« in echer « ) ;miscarea este realizata de flexorii coapsei, muschii abdominali actionand ca fixatori.

-f.1 :palparea dreptilor abdominali pe linia paraombilicala ;

-f.2 :miscarea pana la decolarea spinelor omoplatului ;

-f.3 :miscare realizata pana la unghiul inferior al scapulei

coloana lombara ramanand in contact cu patul ;

-f.4 :se ridica complet trunchiul , cu bratele intinse inainte si genunchii flectati ;in aces fel testam f.4 al abdominalilor , dar miscarea depaseste propriu-zisa « flexie a trunchiului » ;

-f.5 :ca la f.4. dar cu mainile pe ceafa .

Substitutie prin :flexorii coapsei.

2.Extensia

Muschii :iliocostalul , erector spinae , longissimus thoracic,(lungul dorsal) multifidus , interspinali, etc.

De stabilizat :bazinul si membrele inferioare

Pozitia : de cubit ventral, cu bratele pe corp

-f.1 :palparea masei comune musculare paravertebrale ;

-f.2 :extensie de coloana dorsala si lombara limitata ;

-f.3 :extensie completa , decoland pana la ombilic fata anterioara a trunchiului de suprafata patului ;coloana cervicala in rectitudine ;

-f.4  si f.5 :-rezistenta aplicata pe toracele superior (pentru testarea extensiei coloanei lombare).

3.Rotatia

Muschii :obliquus externus abdomis(marele oblic ) si obliquus internus abdominis ( micul oblic).

De stabilizat : bazinul si membrele inferioare

Pozitia F.G. :in sezut , cu bratele atarnand pe langa corp

Pozitia A.G. :in decubit dorsal, cu membrele inferioare in extensie

-f.1 :palpare pe marginile laterale ale abdominalului ;

-f.2 :se roteaza trunchiul in timp ce testatorul fixeaza bazinul ;

-f.3 :se roteaza trunchiul, pana cand omoplatul se desprinde de pat ;antebratele sunt incrucisate pe piept , mainile stau pe umeri ;

-f.4 :se roteaza trunchiul cu flexia lui ;membrele superioare intinse inainte ;

-f.5 :ca la f.4 , dar mainile la ceafa

A.G.= antigraviational

F.G.=fara gravitatie

f.1…f.5 = forta 1…forta 5.

Exercitii pentru musculatura de intins(marele dorsal, marele rotund, subscapularul , marele si micul pectoral).

-decubit dorsal cu genunchii flectati si mainile sub ceafa ;sub zona medie toracica se pune un prosop indoit sau un puisor de perna, se aduc scapulele , coastele presand pe sol ;

-idem , dar cu bratele « in cruce » ;

-se apasa cu coatele si antebratele in podea ; coloana ramanand in contact cu solul ;

-idem, bratele tot « in cruce », se aduc genunchii la piept prin flexia maxima a soldurilor.

-sezand in pozitie « mahomedana », cu mainile prinazandu-se in baston care se ridica deasupra capului :

a)-se aduce apoi bastonul in spate , inapoi pe scapule capul si trunchiul raman intinse axial ;

b)- se lasa bastonul in josul trunchiului (posterior), apoi se ridica din nou deasupra capului ;

-in ortostatism , cu fata in coltul camerei, bratele ridicate, coastele usor flectate, antebratele sprijinite pe cate un perete ;corpul este aplecat din glezne ; coloana , soldurile, genunchii , raman intinse ; calcaiele pe sol.

Pe langa toate aceste exercitii se mai adauga si asa numitele metode speciale care consta din :

-mecamoterapie ;

-scripetoterapie ;

-terapia ocupationala(ergoterapie)

-hidrokinetoterapie ;

-sportul terapeutic ;

Obiectivele de baza in kinetologie sunt in numar de 9 si anume :

-relazarea ;

-corectarea posturii si aliniamentului corpului ;

-cresterea mobilitatii articulare ;

-cresterea fortei musculare ;

-cresterea rezistentei musculare ;

-coordonarea , controlul si echilibrul ;

– antrenarea la efort ;

-reeducarea respiratorie ;

-reeducarea sensibilitatii.

5.Terapia ocupațională

In urma evaluarii care a fost realiuzata de specialist impreuna cu parintii,prietenii, colegii,sau oricine care poate da inforamtii utile despre pacientul in cauza se alcatuieste planul de tratament care are ca obiective:

Recapatarea de catre pacient capacitatii de autoservire (activitatile zilnice:imbracat,dezbracat,spalat, deplasare etc.)

Recuperarea capacitatii de munca, de a fi independent financiar

Satisfacerea nevoii de recreere (vizionarea unui film la cinema,vizionarea unuei pise de teatru, a unui eveniment sportiv etc.)

Tratamentul consata in petreecerea a cat mai mult timp in aer liber,soare unde pacientul va face multa miscare. In acest scop se recomanda anumite jocuri sportive:badminton, tenis,baschet etc)