Terapia Shiatsu In Recuperarea Scoliozelor

CUPRINS

Partea generala 3

Introducere 4

Scoliozele 6

Date generale 6

Clasificare 7

Diagnostic 9

Shiatsu 11

Definitie 11

Principii ale medicinii orientale 11

Bazele tehnicii shiatsu 12

Masajul clasic 14

Definitie 14

Principii de baza 14

Efectele masajului clasic 16

Partea speciala 18

Material si metoda 19

Lotul de subiecti 19

Metoda 19

Tratamentul shiatsu 20

Tratamentul general 20

Tratamentul pe meridiane 31

Exercitiile meridian 42

Tratamentul prin masaj clasic 48

Masajul spatelui 48

Interpretarea rezultatelor 51

Concluzii 54

Bibliografie 55

I.PARTEA GENERALA

I.1.INTRODUCERE

Chiar din momentul in care s-a ridicat in picioare adoptand pozitia bipeda, omul a inceput sa cunoasca afectiuni ale coloanei vertebrale, afectiuni datorate atat fortei gravitationale cat si pozitiilor vicioase adoptate de subiecti in timpul activitatilor cotidiene.

Astfel, printre principalele problemele cu care se confrunta omul contemporan se afla tulburarile de statica vertebrala. Dintre aceste tulburari am incercat sa ma opresc in aceasta lucrare asupra tulburarilor de statica prin deviatie laterala., asupra scoliozelor.

Una dintre principalele cauze ale scoliozelor o reprezinta in societatea contemporana sedentarismul, munca la birou sau alte meserii care presupun mentinerea unor anumite pozitii, altele decat cele fiziologice, pozitii care odata cu trecerea timpului tind sa se permanentizeze.

In tratamentul acestor tulburari, pe langa metodele clasice un loc tot mai important il pot ocupa metodele medicinii din Extremul Orient. Intre civilizatia occidentala sic ea orientala exista o aparenta prapastie,datorata in special celor doua modalitati de gandire diferite. Sinteza acestor doua modalitati de a privi lumea poate da nastere unor solutii terapeuticefoarte eficiente. Cele doua moduri de gandire nu se exclud ci se completeaza reciproc, fiecare relevand diferite laturi ale aceleiasi realitati. Difera doar unghiul de abordare si mijloacele aflate la dispozitie.

Ceea ce frapeaza la medicina extrem orientala este prezenta unui cadru teoretic foarte dezvoltat. Se patrunde intr-o lume plina de simboluri, de analogii la cosmos, la natura, la filozofie, care incearca sa explice omul, o lume in care se apeleaza mai putin la termenii specifici medicinei cu care este obisnuit medicul modern.

Aceste metode, in combinatie cu cele unanim recunoscute in occident, pot avea rezultate foarte bune. De aceea, in aceasta lucrare am propus studiul comparativ al efectelor masajului clasic cu al efectelor rezultate in urma tratamentului prin shiatsu in tratamentul scoliozelor.

Bineinteles ca un astfel de tratament nu poate fi conceput fara un program temeinic de kinetoterapie – regina recuperarii – si a celorlalte metode: electroterapie, hidro-termoterapie.

I.2. Scoliozele

I.2.1. Date generale

Coloana vertebrala normala, in plan frontal, este verticala si rectilinie. Rectitudinea coloanei este mentinuta printr-o tensiune egala de ambele parti ale musculaturii spinale, care actioneaza direct asupra coloanei, si a muschilor oblici, care intervin indirect prin intermediul coastelor.

Numai in cazuri anormale se intalnesc curburi in plan frontal, denumite scolioze, de la grecescul skolios=sinuos, oblic. Directia scoliozei se defineste dupa convexitatea ei, care este orientate fie spre dreapta, fie spre stanga.

In mod obisnuit, scolioza debuteaza printr-o singura curbura, care ramane unica daca tonicitatea musculara e suficienta pentru a mentine capul deasupra centrului de greutate; in cazul in care tonicitatea musculaturii nu e suficienta, apare o noua curbura in sens invers, zisa de compensatie,deasupra ori dedesubtul primei curburi si, in acelasi fel, se poate forma si a treia curbura.

Frecventa scoliozelor e destul de mare, ajungand la copii pana la 17 %. Din acest total, marea majoritate, 14,5 %, sunt curburi totale stangi; 1,5 % sunt reprezentate prin curburile dorsale drepte si lombare stangi, iar toate celelalte scolioze posibile reprezinta numai 1 %, conform lui Laurian Sdic (Kinetoterapia in recuperarea algiilor si a tulburarilor de statica vertebrala).

I.2.2. Clasificare

Scoliozele se impart in doua mari grupe: scolioze nestructurale (atitudini scoliotice) si scolioze structurale (scolioze adevarate).

I.2.2.1 Atitudini scoliotice – sunt deviatii laterale ale rahisului, suple si reductibile la o miscare activa sau pasiva, indolore, discurile prin elasticitatea lor, constituind cauza acestor informatii; vertebrele ca si structuri sunt normale.

Scoliozele nestructurale pot fi posturale, intalnite mai frecvent la copii in primul deceniu de viata, putandu-se corecta prin contractia muschilor rahidieni in diferite pozitii (flexia anterioara, culcat) si compensatoare, mai ales prin inegalitatea de lungime a membrelor inferioare.

I.2.2.2. Scoliozele adevarate – apar sub forma unor incurbari laterale cu gibozitati in care deformarile sunt complexe si in care nici o manevra nu este in masura sa reduca curburile, flexie anterioara exagerandu-le, iar gibozitatile existente facandu-le mai proeminente.

In ceea ce priveste modificarile structurale in scoliozele adevarate, ele sunt multiple. Vertebrele se deformeaza, isi reduc volumul pe partea concavitatii, conform legii lui Delpech, luand forma conica; in plus, ele sufera de rotatie in jurul axului vertical, datorita careia capurile verticale sunt impinse spre convexitate, in timp ce apofizele spinoase sunt retinute mai mult ori mai putin prin puternicele ligamente interspinoase.

In ceea ce priveste vertebrele dorsale, rotatia acestora antreneaza coastele, care formeaza inapoi o gibozitate de partea convexitatii; de asemenea, rotatia apofizelor transverse ale vertebrelor lombare face ca apofizele spinoase sa devina mai proeminente de partea convexitatii, realizandu-se o gibozitate si in aceasta regiune, mult mai mica insa decat cea din regiunea dorsala.

Gibozitatile sunt mai putin vizibile in statiunea in picioare si devin mult mai evidente la aplecarea inainte. Daca e vorba de o scolioza cu mai multe curburi, gibozitatile corespunzatoare sunt la nivelul convexitatilor.

Remarcam faptul ca o gibozitate posterioara la nivelul unui hemitorace corespunde unei gibozitati anterioare in hemitoracele opus, insa mai putin exprimata, astfel incat toracele apare oblic, ovalizat, mai ales in formele grave.

Coastele mai sufera si alte deformatii : de partea convexa, impinsa de curbura dorsala, dar atrase in jos de tensiunea muschilor abdominali, ele tind sa se verticalizeze; tot de partea convexa, ele converg putand ajunge pana la o adevarata intricatie, astfel incat hemitoracele apare mai stramt de partea convexa decat de partea concave. Umerii si bazinul, care urmeaza miscarile de rotatie ale vertebrelor, nu mai sunt in planuri paralele.

Scoliozele structurale se pot intalni in diverse forme:

Scoliozele idiopatice. Din acest grup fac parte o serie de scolioze a caror cauza si mechanism pathogenic nu este cunoscut. Ele sunt cele mai frecvente, reprezentand 70 % din totalitatea scoliozelor. Scoilioza esentila a adolescentului e una din cele mai caracteristice din acest grup. Se intalneste mai ales la fete si evolueaza in toata perioada de crestere osoasa vertebrala, cu precadere in perioda pubertala. Altele, denumite scolioze juvenile, apar mai ales la baieti, sunt mai precoce, intre 3 si 10 ani, fiind si cele mai grave dintre toate scoliozele. In sfarsit, in acest grup intra si scolioza infantile, cu debut pana la 3 ani, cu un prognostic mai bun.

Scoliozele congenitale. Acestea sunt variate dupa leziunea congenitala in cauza. In general, deosebim scolioze congenitale de cauza vertebrala (deschisa – mielomeningocel, sau inchisa – hemivertebra) si de cauza extravertebrala (fuziune costala).

Scoliozele din bolile neuromusculare. Cele mai importante din acest grup sunt cele din poliomielita, siringomielie, mielopatii.

Scoliozele secundare. Apar ca afectiuni secundare in alte imbolnaviri (boala Scheuermann, neurofibromatoza Recklinghausen) sau secundare traumatismelor.

I.2.3. Diagnostic

Examenul unui scoliotic incepe cu anamneza sa care are importanta in masura in care ne poate informa asupra originii scoliozei, daca este sau nu ereditara sau familiala, sau consecutive unor afectiuni anterioare (afectiuni neurologice, traumatisme).

Examenul clinic se va efectua din pozitiile in picioare, sezand si culcat :

Examenul in pozitie in picioare (vedere din spate, fata si profil)

Pentru inceput, se noteaza unele repere anatomice si anume linia apofizelor spinoase vertebrale (pentru a avea o imagine asupra curburilor), apofiza spinoasa a 7-a cervicala, spinele iliace, spina si varful omoplatului, trohanterele.

Se trece apoi la examenul prin firul de plumb, pornind din vertex – foseta occipitala, sau de la nivelul C7, atunci cand dorim sa eliminam segmental cervical, foarte mobil in special la copii.

In mod normal, firul urmeaza pliul interfesier, interlinia ce separa cele doua membre inferioare si ajunge la calcaie. In caz de scolioza echilibrata, firul de plumb trece prin pliul interfesier, iar in scoliozele dezechilibrate in afara acestuia, fie spre stanga, fie spre dreapta, dupa cum dezechilibrul s-a creat de o parte sau de cealalta.

Pentru a aprecia gradul de scolioza, se masoara distanta ce separa varful curburii scoliotice de linia verticala a firului de plumb, care poarta denumirea de sageata a curburii scoliotice.

Se va urmari in continuare echilibrul bazinului, fixand nivelul spinelor iliace antero-superioare si postero-superioare.

Tot atat de important este si examenul coloanei in dinamica (aplecare infata cu mainile balante si genunchii intinsi) pentru a diferentia atitudinea scoliotica in care caz coloana ramane simetrica, de scolioza adevarata in care aceasta isi exagereaza curburile.

Tot in inspectia dinamica se pot pune in evidenta eventualele rotatii ale coloanei scoliotice si anume prin gibozitati la nivelul dorsal si prin proeminentele paraspinale la nivel lombar. Practic, pacientul se apleaca in fata cu genunchii intinsi si calcaiele la acelasi nivel pana ce apare gibozitatea. Se noteaza varful gibozitatii in raport cu o vertebra, apoi se masoara denivelarea maxima a doua puncte simetrice in raport cu linia apofizelor spinoase (punctul cel mai proeminent al deformatiei dorsale si punctual simetric de partea concavitatii).

Masuratoarea unei proeminente paraspinale lombare se practica dupa aceeasi metoda, dar se efectueaza printr-o flexie mai profunda, in fata.

Este important de stabilit care e starea musculaturii spinale atat din punct de vedere al tonicitatii cat si a lungimii relative. In cazul unei curburi lombare stangi, daca scolioza este echilibrata, muschii spinali respective sunt alungiti si tonici de partea convexa si scurtati si hipotonici de cea concava.

Din profil, se remarca eventuala asociere a scoliozelor cu o hipercifoza dorsala, o hiperlordoza lombara sau cu o eventuala inversiune a corpului vertebral.

Examenul pozitie sezand.

In aceasta pozitie, daca scolioza dispare, aceasta se datoreaza unei inegalitati in lungime a membrelor inferioare, iar daca persista, inseamna ca tulburarea mecanica initiala isi are sediul la nivelul bazinului sau rahisului.

Examenul culcat.

In aceasta pozitie, dispar curburile suple si raman cele adevarate.

Examenul clinic se completeaza cu un examen general pentru a constata eventualele semne de pubertate la un adolescent, precum si starea pulmonara, cardiovasculara si neurological.

Se face un minim de investigatii biologice din care sa nu lipseasca VSH, care in mod obisnuit nu apare modificat.

I.3. SHIATSU

I.3.1. Definitie

Terapia shiatsu reprezinta un sistem de ameliorare a sanatatii, pr, o hiperlordoza lombara sau cu o eventuala inversiune a corpului vertebral.

Examenul pozitie sezand.

In aceasta pozitie, daca scolioza dispare, aceasta se datoreaza unei inegalitati in lungime a membrelor inferioare, iar daca persista, inseamna ca tulburarea mecanica initiala isi are sediul la nivelul bazinului sau rahisului.

Examenul culcat.

In aceasta pozitie, dispar curburile suple si raman cele adevarate.

Examenul clinic se completeaza cu un examen general pentru a constata eventualele semne de pubertate la un adolescent, precum si starea pulmonara, cardiovasculara si neurological.

Se face un minim de investigatii biologice din care sa nu lipseasca VSH, care in mod obisnuit nu apare modificat.

I.3. SHIATSU

I.3.1. Definitie

Terapia shiatsu reprezinta un sistem de ameliorare a sanatatii, prin indepartarea elementelor ce provoaca oboseala, si de stimulare a fortelor naturale de refacere ale corpului, prin aplicarea presiunii cu degetele si cu mainile asupra punctelor de acupunctura de pe suprafata corpului.

I.3.2. Principii ale medicinii orientale

Terapia japoneza shiatsu (shi = deget, atsu = apasare) are la baza acupunctura si presopunctura chineza si se intemeiaza pe aceleasi principii energetice si fiziologice.

Omul este considerat in medicina Extremului Orient o entitate complexa. Se poneste de la conceptia ca intre organelle interne, organele de simt si alte tesuturi (piele, muschi, oase) exista o stransa corelatie. Datorita acestei interdependente se realizeaza un echilibru dinamic in interiorul organismului uman, echilibru care odata pierdut, in cazul imbolnavirilor, determina suferinta nu numai a unui singur organ ci a intregului corp.

Orientalii considera omul o reprezentare micsorata a universului, aceasta insemnand ca cele doua entitati sunt inseparabile si se supun acelorasi legi. Procesele din interiorul organismului, deseori vizibile prin aparitia bolilor sunt legate de modificarea celor 5 elemente primordiale: Lemn, Foc, Pamant, Metal, Apa.

Echilibrul este reprezentat de dinamica celor doua forme de energie: Yin si Yang. Aceste doua forme de energie actioneaza la absolut orice nivel, realizand legatura dintre om si univers.

Energia circula in corp de-a lungul unor meridiane:

12 meridiane principale:

6 Yin si

6 Yang

8 meridiane auxiliare.

serie de meridiane secundare

I.3.3. Bazele tehnicii shiatsu

Mainile sunt puncte de contact intre terapeut si pacient. Prin aplicarea acestei terapii este tratat intregul corp. Intreaga atentie trebuie concentrate asupra palmelor si varfurilor degetelor. De la caz la caz, se observa imediat cat de puternica trebuie sa fie apasarea in punctele respective, in functie de gradul de afectare al structurilor afectate.

Cel mai indicat lucru il reprezinta gasirea unei cai de mijloc intre placere si durere usoara. Cu cat mai mare este incordarea, cu atat mai puternica trebuie sa fie apasarea.

Pentru un tratament shiatsu complet este nevoie doar de o saltea pe podea si de o incapere linustita si aerisita.

Pozitia fata de persoana tratata trebuie sa permita terapeutului sa aiba mainile intinse. Acest lucru permite dozarea corecta a presiunii in functie de necesitati.

Cel mai des aplicarea metodei se realizeaza cu ajutorul policelui, simplu, cu un singur police, cu cele doua degete mari alaturate, sau cu ele suprapuse, in functie de suprafata ariei vizate si de presiunea care trebuie exercitata. Alt punct de contact ale terapeutului cu pacientul pot fi cele trei degete: aratator, mijlociu si inelar. Cu palma se poate lucra in mai multe moduri: cu toata suprafata, cu palmele suprapuse, doar cu eminenta tenara.

Totodata, pentru regiuni in care este nevoie de o presiune puternica si care beneficiaza de o musculatura dezvoltata se poate apela la folosirea cotului sau a genunchilor.

Presiunea trebuie dozata de la simpla atingere pana la presiunea puternica, si poate sa mearga de la nivelul tegumentului pana in profunzimea muschiului. Durata apasarii variaza de la 3 pana la 7 secunde pentru un punct. Senzatia poate sa mearga pana la dureros-agreabila, dar nu trebuie sa creeze disconfort.

S-a dezvoltat in secolul XX o modalitate de imbinare a tehnicii shiatsu cu alte tehnici orientale, aparand exercitiile meridian, exercitii si pozitionari prin care sunt stimulate meridianele energetice.

I.4. MASAJUL CLASIC

I.4.1. Definitie

Prin masaj se intelege totalitatea manevrelor si procedeelor manuale sau mecanice de prelucrare metodica ale partilor moi ale corpului in scopul producerii unor efecte fiziologice, profilactice sau curative.

I.4.2. Principii de baza

Pentru executarea masajului sunt necesare anumite produse

pudra de talc

se folosește pentru persoanele cu ten sensibil sau ten acneic

creme sau loțiuni de corp

se folosesc în automasaj sau în masajul igienic pentru că se absorb foarte bine în piele

ulei pentru copii

este foarte bun pentru că nu produce alergii

ulei de masline

este foarte hidratant

unguente medicale

se folosesc în tratarea sechelelor posttraumatice și postoperatorii

In masaj exista o serie de miscari manuale specifice, care se adreseaza diferitelor tesuturi in vederea obtinerii unor efecte dorite si care se numesc manevre, manipulari sau procedee.

In functie de importanta si principalele efecte obtinute, manevrele de masaj se impart in :

Manevre principale

Netezire : 1. simpla

2. pieptene

3. serpuita

4. cleste

5. cu degetele

6. alternativa

7. cu ingreuiere

8. concentrica

9. lunga

10. incrucisata

11. combinata

Frictiune 1. rectilinie

2. spirala

3. cleste

4. grebla

5. circulara

6. cu ingreuiere

Framantat 1. cuta

2. inel

3. lung

4. cleste

5. cu pumnii

6. serpuit

Tapotament 1. tocat

2. plescait

3. percutat

4. cu palmele

5. cu pumnii

6. caus

Vibratie 1. simpla

2. trepidatie

3. combinata

Manevre auxiliare

Cernut 1. lovire

2. presare

Rulat

Scuturat

Tragere

Ciupit 1. rulare

2. taiere

3. tragere

4. presiune

Presiune

Sedinta de masaj incepe prin manevre ample, suple si usoare, cu caracter pregatitor si progreseaza incet in amplitudine si forta pana se atinge intensitatea necesara dupa care scade treptat, iar sedinta se incheie prin manevre lungi, linistitoare.

Intinderea, intensitatea, ritmul si numarul de repetari al manevrelor pot fi schimbate dupa nevoie, nefiind obligate sa pastram intotdeauna schema metodica stabilita ca forma de baza a masajului si nici sa respectam intocmai succseiunea cunoscuta a procedeelor clasice.

Durata sedintei de masaj variaza dupa necesitati: masajul local poate dura 10-15 minute, cel regional 15-30 minute iar cel general 50-60 minute.

I.4.3. Efectele masajului clasic

Efectele masajului depend in mare masura de modul in care sunt oranduite si imbinate diferitele manevre. Adaptarea acestor procedee la caracterele anatomice si functionale ale fiecarei regiuni sau fragment, tesut sau organ, precum si la necesitatile fiecarui caz in parte depinde intotdeauna de priceperea si experienta terapeutului.

Efectele masajului sunt multiple si pot fi clasificate dupa mai multe criterii:

I. Efecte 1. directe asupra tesuturilor

2. indirecte – profunde asupra organelor interne, pe membrul opus, la distanta.

3. reflexogene

II. Efecte 1. stimulante, excitante

2. calmante, relaxante

III. Efecte 1. partiale – calmarea durerii, hiperemie locala, cresterea circulatiei locale, indepartarea stazelor,

accelerarea proceselor de resorbtie.

2. generale – stimularea functiilor aparatului respirator si circulator, cresterea metabolismului, imbunatatirea starii psihice si a somnului, indepartarea oboselii.

IV. Efecte 1. imediate

2. rapide

V. Efecte 1. obiective, care pot fi monitorizate de catre medic prin metode clinice si paraclinice

2. subiective, declarate de catre bolnav.

II PARTE SPECIALA

II.1. MATERIAL SI METODA

II.1.1. Lotul de subiecti

S-a luat in lucru un lot de 6 persoane, dintre care 3 au fost supuse terapiei clasice, cu masaj clasic, iar ceilalti 3 subiecti au beneficiat de terapia shiatsu. Subiectii au fost selectati astfel incat sa apartina aproximativ aceleiasi clase de varsta, pentru ca rezultatele sa poata fi comparate intr-un mod cat mai obiectiv.

Spre terapia prin masaj clasic au fost directionati:

1. O. S.: 23 ani, economist. Diagnostic:cifoscolioza toraco-lombara dextroconvexa, <=20 grade.

2. A. B.: 25 ani, secretara.Diagnostic: scolioza cervico-toracala, torticolis congenital muscular drept, <=30 grade

3. R. C.: 29 ani, inginer. Diagnostic: scolioza toraco-lombara, rectitudinea coloanei in plan sagital, <=20 grade.

Pentru shiatsu au fost selectati:

1.C. M.: 25 ani, economist. Diagnostic: cifoscolioza toraco-lombara stanga, <=20 grade.

2.A. P.: 28 ani, mecanic auto. Diagnostic: cifoscolioza toraco-lombara dextroconvexa, <=40 grade.

3. L. E.: 31 ani, jurist. Diagnostic: scolioza toracala, <=30 grade.

II.1.2. Metoda

Metoda aleasa a fost compararea efectelor tehnicii shiatsu cu rezultatele masajului classic, toti cei sase pacienti efectuand acelasi program de kinetoterapie. Subiectii au fost evaluati la inceputul tratamentului, masurandu-se cu precadere marimea unghiului curburii principale, acesta fiind unul dintre cei mai obiectivi parametrii in aprecierea gradului unei scolioze.S-a urmarit evolutia subiectilor timp de sase luni, perioada in care s-au efectuat 4 tratamente pe saptamana

Dupa patru luni s-au realizat masuratorile finale si s-au comparat unghiurile curburii principale. S-au analizat rezultatele si diferentele intre subiectii tratati prin shiatsu si intre cei tratati prin masaj clasic.

II.2. TRATAMENTUL SHIATSU

II.2.1. Shiatsu – TRATAMENTUL GENERAL

In cadrul tratamentului shiatsu al scoliozelor s-au avut in vedere:

procedeele care intind coloana vertebrala

puncte ale meridianelor care trec prin zona afectata

alte meridiane care printr-o pozitionare adecvata pot influenta statica vertebrala

meridiane care raspund de activitatea musculaturii

II.2.1.1. Shiatsu in pozitia culcat pe burta

Shiatsu se poate practica in pozitia culcat sau sezand. Exista trei pozitii culcat pe care le vom prezenta in capitolele urmatoare: pe burta, pe spate si pe o parte.

Cea mai favorabila pozitie pentru cineva care vine pentru prima data la Shiatsu, este cea culcat pe burta. Spatele este partea Yang a corpului nostru, si deci, partea care protejeaza, apara. In acest fel persoana care vine la un tratament Shiatsu are timp sa-si dezvolte increderea si sa fie mai receptiva.

Unii oameni au dureri in zona cefei, atunci cand stau pe burta cu capul intr-o parte. Aici ajuta de multe ori perinutele puse sub umeri, care relaxeaza gatul. In cazul in care acestea nu sunt suficiente, evitati aceasta pozitie pana cand, dupa mai multe tratamente Shiatsu, zona gatului a devenit mai flexibila.

Alti oameni au dureri de genunchi in aceasta pozitie. In acest caz se aseaza sub articulatia piciorului o patura rulata.

Tratamentul spatelui

Subiectul sta pe burta. O mana se aseaza pe bazin – in mijloc, pe sacrum – iar cealalta in dreptul cosului pieptului, acolo unde arcuirea spatelui este mai apropiata. In acest mod va sprijiniti pe maini. Aveti grija ca genunchiul dumneavoastra sa nu fie prea aproape de partener. Aceasta v-ar impiedica sa va folositi corect greutatea, atat in maini cat si in genunchi.

Multi incepatori se tem ca greutatea lor il raneste pe partener. Aceasta apasare presupune ca dumneavoastra insusi trebuie sa fiti relaxat si sa nu va fortati. Bineinteles ca nu veti folosi aceasta tehnica la un partener care a avut recent probleme cu spatele sau asupra unui partener care sufera de osteoporoza.

Aceasta tehnica o folositi, in continuare, in timp ce departati mainile usor, fara sa slabiti din greutatea cu care lucrati. Intinderea, pe care o realizati astfel, face foarte bine. Ramaneti putin in aceasta pozitie.

In continuare, actionati identic pe diagonala; mana din partea de sus o asezati putin in lateral (dedesubt si in interiorul omoplatului, nu deasupra acestuia ), iar mana de jos o asezati pe directia opusa celeilalte maini. Procedati la fel si pe cealalta diagonala.

La urmatoarea tehnica lasati mana pe sacrum, ca mana libera, si cu podul palmei celeilalte maini urmariti muschiul spatelui de-a lungul coloanei vertebrale, de sus in jos. Aceasta tehnica o relizati intai pe o parte apoi pe cealalta. Aceasta tehnica este comparabila cu tarasul unui copil mic in patru labe. Doar in zona lombara sunteti ceva mai rezervat in a va lasa greutatea corpului, aceasta fiind destul de vulnerabila.

Inca o data: va lasati cu toata greutatea, dar nu apasati. “Prima regula in Shiatsu este: nu apasati!”

Dupa ce ati practicat un timp Shiatsu, si ati capatat experienta in a lucra cu podul palmelor, puteti lucra la nivelul spatelui si cu degetul mare. Ca si anterior, mana dumneavoastra libera este asezata pe sacrumul partenerului. Cu cealalta mana urmariti muschiul spatelui de-a lungul coloanei, de data aceasta cu degetul mare. Lucrati relaxat – destindeti-va umerii si lasati-va libera greutatea corpului. Ganditi-va la diferitele straturi de scufundare, inainte de a ajunge la baza unui Tsubo.

Cateodata muschiul spatelui este atat de incordat, atat in stanga cat si in dreapta coloanei, incat degetul dumneavoastra risca sa alunece. In acest caz va lasati o parte din greutate inapoi pe genunchi. Astfel va puteti cufunda degetul mai usor.

Tratamentul picioarelor

Va asezati in genunchi langa piciorul la care urmeaza sa lucrati. Mana libera este din nou asezata pe sacrum. Cealalta mana merge pe partea posterioara a piciorului in jos, intai cu podul palmei, mai tarziu si cu degetul mare. Zona genunchiului o evitati la inceput sau apasati cu grija, ca sa preveniti durerile. Pulpele sunt sensibile de regula in partea dreapta. De aceea lucrati aici cu mai putina greutate.

Pentru a lucra la talpa piciorului, va asezati cu picioarele sub dumneavoastra la baza piciorului partenerului, astfel incat talpa acestuia sa stea in poala dumneavoastra, aproape de Hara. Incheietura piciorului o tineti cu mana libera. Cu degetul mare al celeilalte maini lucrati de-a lungul a patru linii imaginare, de la calcai pana la degete. In acelasi fel lucrati si la celalalt picior.

II.2.1.2. Shiatsu in pozitia culcat pe spate

Partea anterioara a corpului nostru este partea Yin, cea vulnerabila. Multi oameni au dureri cand stau pe intinsi pe spate. O perinuta sub cap ajuta la destinderea cefei si a zonei lombare, iar o patura rulata, asezata sub genunchi ajuta la relaxarea genunchiului si a zonei lombare. O alta pozitie, pentru a evita durerile, este cea cu picioarele ridicate. Daca nici aceasta nu este satisfacatoare lucrati in pozitia culcat pe burta sau pe o parte.

Shiatsu Hara-ului

Tratamentul se incepe prin contactul cu Hara-ul partenerului.Pentru aceasta va asezati cu picioarele sub dumneavoastra, aproape de partener. Bazinul dumneavoastra se afla deasupra bazinului partenerului. Stati drept(dar nu rigid) si indoiti-va usor din bazin in afara spre Hara-ul partenerului. Asezati-va mainile usor relaxate din umeri pe burta partenerului si ramaneti asa. Savurati linistea care se naste din aceasta atingere intima a acestei vulnerabile parti a corpului.

Descrierea unui cerc

Lasati o mana acolo, iar cu cealalta cercetati Hara-ul, in timp ce va afundati varful degetelor. Ramaneti relaxat si lasati mana destinsa sa lucreze pentru dumneavoastra. Si aici lucrati cu ambele maini care comunica intre ele.

Mana care se afunda, descrie un cerc aproape de marginea Hara-ului. In locul potrivit, pe cercul descris, schimbati mainile intre ele, evitand asfel innodarea lor. Apoi descrieti un al doilea cerc, mai mic, care circumscrie ombilicul.

Cufundati-va mainile, cu podul palmelor, adanc, pe ambele margini ale Hara-ului. Aceasta tehnica se realizeaza cu ajutorul greutatii dumneavoastra, dar relaxat din umeri. Va imaginati ca mainile dumneavoastra se vor intalni in adancul Hara-ului. In acest mod veti intari puterea si concentrarea Hara-ului. Aceeasi miscare o repetati pe directia ambelor diagonale.

In continuare, va asezati cu picioarele sub dumneavoastra, larg desfacute, aproape de burta partenerului. Asezati mainile una peste cealalta si impingeti Hara-ul, dinspre dumneavoastra, cu podul palmelor. Apoi il trageti cu degetele usor indoite inapoi spre dumneavoastra.

Prima data relizati aceasta tehnica desupra ombilicului, apoi si la nivelul superior si inferior al Hara-ului. Evitati sa apasati burta, de sus. Impingeti Hara-ul incolo si incoace.

Lucrati cu atentie si cu afectiune.Permiteti partenerului sa se destinda. Veti intalni locuri mai dure, si altele mai moi, care permit afundarea mainilor, si pe care le veti trata diferit.

La final, asezati o mana deschisa, usor, pe Hara. Cealalta mana o impingeti in susul regiunii lombare, sub spate – si astfel sub Hara. Daca ramaneti putin in aceasta pozitie, veti observa legatura care exista intre cele doua maini. Construiti astfel un camp de forta, in interiorul caruia se afla Hara-ul partenerului dumneavoastra. Savurati din nou linistea pe care o emana o astfel de atingere, atat pentru dumneavoastra cat si pentru partener.

Tratarea cosului pieptului

Lasati mana libera asezata pe Hara. Cu cealalta mana urcati pe linia mediana a cosului pieptului, pana la o treime din stern. Pentru aceasta puteti ramane in pozitia sezand cu picioarele sub dumneavoastra, deoarece aceasta zona este destul de sensibila si nu aveti nevoie de prea multa greutate.

In sfarsit lucrati cu partea laterala a mainii – sau chiar cu degetul mare – de sus in jos, la nivelul cosului pieptului. Intai urmariti sternul pana la arcul costal, apoi mergeti pe liniile care merg perpendicular pe sfarcuri. Bineinteles evitati sfarcurile iar la femei sanii. La final puteti merge si pe parti in jos, cu podul palmelor.

Treimea superioara a cosului pieptului se trateaza mai usor de la cap. Pentru aceasta va asezati la capul partenerului, genunchiul si coapsa dumneavoastra stau aproape de capul acestuia. In timp ce va arcuiti inspre in fata, lasati greutatea dumneavoastra sa lucreze, si mergeti cu podul palmelor ambelor maini sau cu policele, de la clavicule in jos, pana aproximativ deasupra sfarcurilor. Urmariti din nou liniile care merg de-a lungul sternului, prin sfarcuri si pe marginea lor.

Rotatia bratelor

Inainte de tratarea bratelor, cursul energiei la nivelul articulatiei umerilor trebuie facilitata, prin rotatia bratelor.

Pentru aceasta va asezati in genunchi cu un picior ridicat, langa partener. Mana libera o asezati pe umarul partenerului. Ea da un sentiment de siguranta si are grija ca rotatia sa se desfasoare doar la nivelul umerilor si nu in toata partea de sus a corpului. Cu cealalta mana apucati incheietura mainii si conduceti bratul intr-o miscare circulara. Intai miscati bratul in sus, astfel incat partea de sus sa fie aproape de capul partenerului, apoi descrieti un arc de cerc inspre afara cu bratul, iar in final conduceti bratul in jos, in pozitia initiala. Puteti repeta aceasta rotatie de mai multe ori. Miscarea trebuie sa fie deplina, dar sa nu depaseasca granitele care ar duce la incordare.Lasati Hara-ul dumneavoastra sa conduca miscarea. Tot corpul dumneavoastra participa la rotatie, in timp ce umerii raman relaxati.

Tratarea bratelor

Apoi asezati bratul partenerului astfel incat sa formeze un unghi de 90 de grade cu corpul. In acest fel suprafata interioara a acestuia este orientata in sus. Mana libera este asezata ferm, dar nu cu prea multa greutate pe umar; mana cealalta merge pe partea interioara a bratului in jos, de la umar pana la articulatia mainii. Intai lucrati cu podul palmei, mai tarziu, cand capatati mai multa experienta, puteti lucra si cu degetul mare. Evitati sa apasati din umeri, ci lasati greutatea corpului relaxat sa lucreze pentru dumneavoastra.

Shiatsu la maini

La inceput, luati mana partenerului in propriile dumneavoastra maini. Miscati mana partenerului intr-o parte, o indoiti si o rotiti. Atentie la umerii dumneavoastra! Cand lucrati in zone mici, cum ar fi mainile, aveti tendinta sa incordati umerii. La inceput, cel mai bine este sa lucrati sezand, cu picioarele sub dumneavoastra, si sa tineti mana partenerului intre coapsele dumneavoastra, pe podea. Astfel puteti lucra cu ajutorul greutatii dumneavoastra.

Apoi lucrati cu ambele degete mari pe partea posterioara a mainii. Atingeti mai multe puncte, astfel, intre osul central al articulatiei mainii pana la articulatiile degetelor.

In continuare intoarceti mana – si cu ea bratul – astfel incat partea interioara sa fie orientata in sus. Cu degetele dumneavoastra mici apucati mana partenerului intre degetul mare si aratator, respectiv intre degetul mic si inelar, iar celelalte degete ale dumneavoastra le asezati sub partea posterioara a articulatiei mainii. In acest mod desfaceti mana cu o miscare usoara, ceea ce genereaza o senzatie foarte placuta. Apasati ca si pe partea posterioara, de-a lungul a 4 linii imaginare, de la articulatia mainii pana la degete.

In incheiere miscati fiecare deget in parte, de la baza pana la varf. Aceasta este o tehnica eliberatoare, deoarece imbunatateste fluxul energiei meridianelor care trec prin degete.

Mai exista multe alte tehnici pentru maini, dar acestea necesita experienta.

Shiatsu la nivelul cefei si al fetei

Pentru a invata Shiatsu la nivelul cefei, este nevoie de un profesor in persoana si de multa practica.

Pentru tratarea fetei, va asezati aproape de capul partenerului, cu picioarele sub dumneavoastra, astfel incat capul acestuia sa se afle intre coapsele dumneavoastra. In continuare, va asezati mainile pe umerii partenerului, pentru a stabili contactul cu acesta, precum si o legatura bazata pe incredere. Apoi luati capul partenerului in maini si masati ceafa de la umeri la partea posterioara a capului, usor si regulat, intai cu o mana, apoi cu cealalta. Aceasta tehnica relaxeaza capul si fata; dupa care asezati capul la loc.

Ca un prim pas in tratarea fetei, urmariti cu degetul mare liniile fetei. Pe frunte, lucrati din interior spre exterior, iar apoi pe marginea orbitelor, de jur imprejurul ochilor. In continuare urmariti cuta ce se formeaza de la baza nasului si merge o idée in jos apoi lateral pana la obraz. Lucrati apoi la maxilar, din interior spre exterior, iar in final pe linia care merge perpendicular de la maxilar in sus, pana la tampla. Lucrati in acelasi timp la ambele parti ale fetei, usor si atent.

Multe meridiane au punctele initiale sau finale la nivelul fetei. Cautati aceste puncte cu policele, aratatorul sau mijlociul.

La final asezati capul partenerului intr-o parte si tineti-l cu o mana, iar cu cealalta masati ceafa si pielea capului pe care se afla parul.

Cand asezati capul la loc, lasati-va degetul mare sa se odihneasca un moment pe pleoapa partenerului. Nu va fie teama ca greutatea mainilor dumneavoastra vatama ochii partenerului; apasarea este placuta.

Rotatia picioarelor

Dupa tratarea fetei, va mutati in pozitia anterioara, langa Hara-ul partenerului, fara a lua mainile de pe acesta, pentru ca s-ar intrerupe fluenta tratamentului. Din aceasta pozitie tratati picioarele. Ca si in cazul umerilor, este necesar ca fluxul energiei sa fie inlesnit in articulatie prin rotirea picioarelor.

Pentru aceasta, asezati-va in genunchi, cu un picior ridicat, langa partenerul dumneavoastra. O mana tine talpa piciorului, cealalta mana este asezata pe genunchi si conduce miscarea. Piciorul dumneavoastra ridicat sta aproape de bazinul partenerului, astfel incat gamba dumneavoastra conduce rotatia coapsei.

Conduceti, asadar, genunchiul intai inspre interior si in sus, apoi lasati-l sa cada mult in afara si impingeti-l inapoi in pozitia de plecare. Tot corpul dumneavoastra ia parte la rotatie, iar bazinul si Hara-ul dumneavoastra conduc miscarea. La miscarea inspre interior si in sus, folositi-va de mobilitatea soldurilor, dar nu fortati.

Tratarea picioarelor

Dupa ultima rotatie asezati piciorul la loc. Mana dumneavoastra libera o asezati pe Hara-ul partenerului, usor dar avand, totusi un contact ferm cu acesta. Mana cealalta merge pe picior in jos, cu podul palmei si apoi cu degetul mare. La nivelul genunchiului si al rotulei nu apasati.

Practicati aceeasi rotatie si tratament si la celalalt picior.

II.2.1.3. Shiatsu in pozitia culcat pe o parte

Partenerul sta in pozitia culcat pe o parte, cu piciorul de dedesubt intins, iar cel de deasupra indoit la 90 de grade cu corpul. Pentru o mai buna stabilitate, puneti o perinuta sub genunchiul piciorului de deasupra.

Aveti grija ca ceafa sa poata sta relaxata. Pentru aceasta puneti o perinuta sub capul partenerului. Capul nu are voie sa fie arcuit in fata, spre piept, dar nici lasat pe spate. Partenerul sa nu aiba tendinta sa se rostogoleasca nici pe burta, nici pe spate, ci sa stea comod si sigur pe o parte.

Cateva tehnici de tratament

Va asezati cu picioarele sub dumneavoastra, langa spatele partenerului. In continuare puneti o mana relaxata pe partea inferioara a Hara-ului partenerului. Cealalta mana o asezati, tot relaxata si deschisa, aproximativ la aceeasi inaltime – deasupra noadei – in partea inferioara a spatelui.

Ramaneti asa un moment si observati legatura dintre mainile dumneavoastra.Hara-ul partenerului se afla acum in campul energetic al mainilor dumneavoastra.

Repetati aceasta tehnica, inca de doua ori, cu mainile mai sus, in partea superioara a Hara-ului, iar apoi mai sus, la nivelul pieptului. Veti observa ca fiecare din aceste portiuni ale corpului se simt intr-o maniera diferita.

Tratarea capului si umerilor

Apucati umarul partenerului din fata, pe sub bratul acestuia. Mana cealalta o asezati din spate, pe umar. Destindeti umarul, in timp ce miscati ambele maini in forma de cerc. Aceasta miscare este corecta, daca provine din Hara-ul dumneavoastra si din bazin, si nu din brate sau umeri. Intregul dumneavoastra corp se misca intr-o forma circulara.

Mana libera ramane pe umarul tinut din fata, pe sub brat. Cu podul palmei celeilalte maini, masati marginea si partea posterioara a capului, de la frunte pana la ceafa. Pentru a lucra relaxat in acea zona, s-ar putea sa fie nevoie sa va mutati putin spre capul partenerului. Arcuiti-va din Hara in fata, si apasati perpendicular pe suprafata superioara a corpului.

Cand mana a ajuns la ceafa (in scobitura din spate), impingeti usor capul in sus cu podul palmei. In acest fel obtineti o intindere placuta si eficienta in zona laterala a gatului.

Din aceeasi pozitie lucrati cu degetul mare pe ceafa in jos. Apasarea dumneavoastra este mai eficienta daca este perpendiculara pe sira spinarii, pe linia mediana a gatului.

In final, repetati inca o data rotatia umarului, dar, de data aceasta, lasati degetele ambelor maini sa se scufunde adanc in muschiul de deasupra omoplatului. Masajul acestui muschi (muschiul supraspinatus) este foarte placut si eficient pentru umerii cu probleme.

Tratarea bratelor

Inainte de tratare, puteti roti umarul din articulatie. Astfel: va asezati cu picioarele sub dumneavoastra, langa spatele partenerului. O mana apuca bratul partenerului aproape de cot si il conduce prin fata pieptului si a fetei, in sus, apoi in afara, iar in final in jos. Cealalta mana sta pe umar, si urmareste ca miscarea sa aiba loc la nivelul articulatiei umarului si nu la nivelul corpului. Miscarea corecta se face din bazin iar nu din brate.

Dupa ultima rotatie, asezati bratul cu partea interioara in sus, pe coapsele dumneavoastra; apoi urmariti interiorul bratului de la umar pana la articulatia mainii. Mana libera se afla pe umar, sau, stand in mana partenerului, asigura pozitia bratului acestuia pe coapsele dumneavoastra.

Va asezati in genunchi, cu picioarele departate, si nu prea aproape de spatele partenerului. Cu antebratele – aproape cu coatele – va sprijiniti usor pe partea laterala a corpului partenerului. Departati mainile in timp ce apasati usor. Cand ati ajuns cu o mana la umar si cu cealalta la bazin, va lasati cu toata greutatea. In timp ce va scufundati, departati antebratele, iar astfel partea laterala a corpului se intinde.

Pentru urmatoarea tehnica, va asezati in genunchi, cu un picior ridicat, langa partener. Cu mana libera va sprijiniti pe bazinul acestuia, iar cu cealalta mana mergeti pe lateralul corpului de la axila pana deasupra de bazin. Din nou: nu va lasati din umeri ci lasati-va corpul relaxat!

Tratarea picioarelor

Va asezati in genunchi, in fata piciorului; asezati mana libera pe bazin, iar cu cealalta mana lucrati in jos, pe partea laterala a coapsei.

Mana libera o asezati apoi pe coapsa, aproape deasupra genunchiului; iar cealalta mana urmareste partea laterala a gambei, pana la laba piciorului.

La incheierea tratamentului in aceasta pozitie(culcat pe o parte), va asezati din nou langa spatele partenarului si tineti Hara-ul acestuia cu ambele maini, ca la inceput.

Pozitia intins pe o parte reprezinta o modalitate placuta si confortabila pentru o scurta odihna si, in acelasi timp, o pozitie convenabila pentru eliberarea tensiunii. Singura problema ridicata de aceasta pozitie este relative ei stare de lipsa de echilibru. Acest aspect trebuie luat in seama iar terapeutul trebuie sa se asgigure ca ofera un sprijin ferm, altfel pacientul nu se va putea relaxa. Avantajul pozitiei laterale este ca membrele de deasupra pot fi deplasate liber in tot domeniul lor de miscare.

Intinderea spinarii

Terapeutul impinge pacientul inainte, tinand palma pe soldul acestuia ca sa-l incline usor, apoi isi plaseaza genunchiul stang pe fesa superioara a subiectului. Dupa aceea, trage cu mana stanga genunchiul subiectului spre inapoi, aplicand presiune cu genunchiul sau stang si stabilizandu-I pozitia pe fesa pacientului. Apoi, terapeutul isi duce mana dreapta pe umarul stang (de deasupra) al pacientului si plaseaza genunchiul drept in spatiul interscapulovertebral stang.

Intinderea este eficienta atunci cand pacientul se afla cu fata in jos, inainte de inceperea intinderii. In ultima parte a exercitiului, terapeutul trage spre inapoi cu ambele brate pentru a intinde coloana subiectului. Nu se intrebuinteaza forta bratelor si se lasa pe spate cu tot corpul, ceea ce face ca intinderea sa fie gradata si completa.

Intinderea laterala

Dupa ce a incheiat cu intinderea coloanei, terapeutul mentine genunchiul stang si mana stanga in aceleasi pozitii, coboara genunchiul drept inapoi pe podea si deplaseaza palma dreapta pe partea dorsala a umarului stang al pacientului. Impinge umarul spre cap tinandu-I in acelasi timp coapsa ca sa efectueze o intindere completa a partii laterale a corpului. Corpul pacientului este rasucit deoarece jumatatea inferioara este tinuta intr-o pozitie laterala, prin tragerea inapoi a piciorului de deasupra iar partea superioara este orientata aproape cu fata in jos. In acest exercitiu de intindere, meridianul vezicii biliare este complet intins.

Rasucirea coloanei vertebrale

Dupa intinderea laterala, terapeutul ia piciorul stang al pacientului si-l aseaza pe podea. Palma sa stanga este pusa pe partea superioara a soldului pacientului si o impinge inainte, simultan tragand inapoi umarul pacientului cu mana dreapta. Acest exercitiu rasuceste subiectul in directia opusa exercitiului anterior. Exercitiul este mult mai eficient si mai usor pentru terapeut, atunci cand este folosit intregul sau corp, nu numai forta bratelor.

Apasarea coloanei vertebrale

Apasarea se repeat dupa rasucirea coloanei vertebrale pentru a realize o inchieiere lina a acestei serii de exercitii. Terapeutul sprijina cu mana dreapta partea laterala a pacientului imediat sub talie si apasa spinarea cu palma stanga dinspre partea superioara a spatelui pana la solduri, de doua ori la rand.

Dupa incheierea seriei de exercitii pe o parte, aceeasi serie se repeta cu subiectul intins pe partea opusa. Fiecare exercitiu se efectueaza exact la fel; doar pozitile mainilor si picioarelor sunt inversate.

II.2.2. SHIATSU – TRATAMENT PE MERIDIANE

II.2.2.1. Tratamentul meridianului Plamanilor

Pozitia culcat pe spate

Pentru a trata in modul cel mai simplu meridianul plamanilor, pacientul trebuie sa stea in pozitia culcat pe spate cu bratele pe langa corp, formand cu acesta un unghi de 60 de grade iar palmele sa fie in sus.

Pentru a intra in contact cu energia plamanilor, va asezati la capul pacientului si va sprijiniti usor mainile pe cosul pieptului acestuia, intre coastele 2 si 3. In acest mod va lasati treptat tot mai mult din greutatea dumneavoastra asupra pacientului. Intreaga aceasta zona reprezinta energia plamanilor si o asemenea apasare este foarte placuta pentru majoritatea oamenilor.Apoi, va asezati in genunchi , cu unul dintre picioare ridicat, langa partener. Cu o mana tineti umarul partenerului iar cu cealalta lucrati pe traseul meridianului de la umar pana la degetul mare intai cu podul palmei si apoi cu degetul mare.

Pozitia culcat pe o parte

O alta posibilitate de a stimula energia plamanilor, o ofera pozitia culcat pe lateral. Va asezati langa spatele partenerului cu genunchii sub sezut. Prin asezarea bratului partenerului pe coapsa dumneavoastra are loc o usoara intindere a meridianului, care va completa efectul tratamentului.

Mana cu care nu se lucreaza este asezata pe umar si pe punctul de inceput al meridianului. In cazul in care o oarecare miscare a umarului nu permite ca bratul sa ramana relaxat pe piciorul dumneavoastra, puteti corecta aceasta pozitie prin punerea celeilalte maini a dvs. In mana partenerului. In felul acesta tineti bratul partenerului in pozitia corecta si oferiti in acelasi timp o buna intindere a meridianului. Meridianul se trateaza ca si in pozitia anterioara, de la umar spre degetul mare, intai cu podul palmei (atentie la gasirea meridianului) si apoi cu degetul mare.

II.2.2.2. Tratamentul meridianului Intestinului Gros

Tratament in pozitia culcat pe spate

Prima posibilitate de tratament, sic ea mai simpla, este cea in care partenerul dumneavoastra se afla culcat pe spate. Asemanator cu tratamentul meridianului plamanilor, bratul face un unghi de 60 de grade cu corpul. De aceasta data insa , bratul este orientat cu palma in jos.

In prima parte a tratamentului, va asezati in genunchi langa partea de sus a bratului partenerului, o mana se afla pe mana partenerului iar cu cealalta se lucreaza pana la nivelul cotului.

Apoi asezati bratul partenerului pe langa corp cu mana pe burta. In acest mod partea de sus a bratului este o idée rasucita si astfel meridianul este mai usor accesibil. In afara de aceasta cotul este indoit si acolo se poate gasi punctul de orientare. Asezati o mana pe umar si urmariti cu cealalta mana meridianul pana acolo.

Dupa tratamentul in partea de sus a bratului urmariti in continuare meridianul peste umar, gat si pana la punctul final, langa nas. Pentru aceasta ultima parte a tratamentului pozitia cea mai indicate este culcat pe lateral.

Tratament in pozitia culcat pe lateral

Va asezati in pozitia sezand cu picioarele sub dumneavoastra langa spatele partenerului si asezati bratul acestuia usor indoit in poala dumneavoastra. O mana tine mana partenerului iar cealalta lucreaza pe traseul meridianului pana la umar.

Apoi duceti mana dumneavoastra libera sub bratul partenerului, fara intrerupere, din fata pana la umar. In timp ce trageti umarul o idée in jos, cursul meridianului se intinde in zona umarului si a gatului, ceea ce va da posibilitatea de a lucra foarte bine in acea zona cu cealalta mana.

II.2.2.3. Tratamentul meridianului Stomacului

In pozitia culcat pe spate

Va asezati la capul partenerului si urmariti meridianul in zona fetei si gatului cu degetul mare, iar in partea superioara a cosului pieptului cu podul palmei. Apoi va asezati in genunchi cu picioarele sub dumneavoastra langa partener si mergeti de-a lungul meridianului pe cosul pieptului sip e burta cu podul sau cantul palmei si apoi cu degetul mare. Pentru a va putea lasa greutatea in mod corect pe coapsa, pozitia dumneavoastra optima este cea cu un genunchi ridicat. Mana dumneavoastra libera se aseaza cu atentie pe partea inferioara a Hara-ului partenerului, iar cealalta mana se plimba pe meridian in jos spre genunchi, intai cu podul palmei si apoi cu degetul mare.

Pentru a putea lucra in zona gambei, trebuie sa va trageti putin mai in jos, astfel incat Hara-ul dumneavoastra sa se afle in dreptul gambei. Mana libera se aseaza pe cursul meridianului stomacului de pe coapsa, iar cu cealalta mana urmariti cursul energiei stomacului, intai pe muschi, foarte aproape de tibie in zona articulatiei, apoi peste partea din spate a piciorului pana la partea laterala a celui de-al doilea deget de la picior (punctual final).

Meridianul stomacului nu se poate trata la fel de bine in pozitiile laterala si pe burta.

II.2.2.4. Tratamentul meridianului Splinei

Cea mai favorabila pozitie de tratament este cea culcat pe spate. Asezati partenerul cu un picior intins si cu celalalt indoit, astfel incat talpa piciorului indoit sa fie strans lipita de partea interioara a gleznei piciorului intins. Veti observa ca in aceasta pozitie, partea interioara a piciorului, pe unde trece meridianul, s-a rasucit in sus si astfel este mai usor de ajuns la el. In plus, prin aceasta pozitie a piciorului veti obtine o intindere a soldului si astfel o buna prestimulare a energiei splinei. Eventual sprijiniti genunchiul pe o perinuta.

Apoi va asezati in genunchi in fata gambei partenerului si tratati meridianul in aceasta zona, intai cu podul palmei iar apoi cu degetul mare. In acest timp mana libera este asezata pe coapsa, pe cursul meridianului splinei(tot timpul trebuie sa aveti grija ca mana libera sic ea cu care se lucreaza sa fie intr-o buna legatura si nu prea departe una de cealalta).

Pentru a lucra in zona coapsei, va mutati acolo.Asezati mana dumneavoastra libera pe partea inferioara a Hara-ului partenerului, iar cu mana cealalta urmariti meridianul pana la sold. Asigurati-va sa nu cautati meridianul prea in interiorul coapsei.

Pentru tratamentul meridianului la nivelul trunchiului, va asezati in genunchi cu picioarele sub dumneavoastra langa partener, si urmariti arcuirea cursului cu partea laterala a mainilor dumneavoastra. Atentie, meridianul trece pe langa san.

II.2.2.5. Tratamentul meridianului Cord

In pozitia culcat pe spate

Pentru a trata in modul cel mai simplu meridianul inimii, partenerul sta culcat pe spate. Ii asezati mana in sus astfel incat antebratul sa se afle deasupra capului. Daca este nevoie, sprijiniti cotul partenerului pe o perinuta. Veti observa ca in acest mod meridianul este usor de gasit. Mana dumneavoastra libera se aseaza pe deschizatura umarului si astfel asigura cursul energiei la nivelul articulatiei umarului. Cu cealalta mana lucrati mai intai cu podul palmei, iar apoi cu degetul mare. Fiti foarte atent la antebrat, deoarece aici energia inimii este uneori sensibila.

In pozitia culcat pe lateral

Meridianul inimii se poate trata foarte bine si in pozitia culcat pe o parte. Astfel, intindeti mana partenerului in sus deasupra capului, pana cand se formeaza deschizatura umarului. Cu mana libera tineti bratul partenerului, iar cu cealalta mana urmariti meridianul de la deschizatura umarului pana la degetul mic.

II.2.2.6. Tratamentul meridianului Intestinului Subtire

In pozitia culcat pe spate

Pentru a lucra in aceasta pozitie, rotiti putin capul partenerului in partea opusa celei de lucru, si asezati bratul ridicat in sus peste tampla. Mana dumneavoastra libera se aseaza pe marginea posterioara a deschizaturii umarului, si astfel asigura cursul energiei intestinului subtire la nivelul umarului. Tratamentul se face de la mana pana la umar. Partea din meridian care a ramas netratata, de la umar la ureche, se trateaza mai usor in pozitia culcat pe o parte.

In pozitia culcat pe lateral

In aceasta pozitie asezati cel mai bine mana partenerului dumneavoastra deasupra capului sau. Mana libera asigura pozitia bratului, iar cealalta mana urmareste meridianul pana la umar. Apoi va asezati in genunchi cu picioarele sub dumneavoastra, langa spatele partenerului, si prindeti cu o mana de sub brat, fara intrerupere, din fata pana la umar. Cu cealalta mana puteti ajunge meridianul pana la punctual final, la nivelul urechii. Intai lucrati cu podul palmei si apoi cu degetul mare.

In pozitia culcat pe burta

Foarte potrivita pentru tratament este si pozitia culcat pe burta. Pentru aceasta mana partenerului este indoita usor pe langa corp, iar dumneavoastra va asezati la capul ei. Mana dumneavoastra libera tine umarul, in timp ce cealalta mana trateaza meridianul pana la umar. Pentru celalalt segment schimbati mainile intre ele. Fara a va schimba pozitia, puteti urmari meridianul la nivelul umarului si al cefei.

II.2.2.7. Tratamentul meridianului Vezicii

In pozitia culcat pe burta

Cea mai favorabila pozitie pentru tratament este cea pe burta. Pe traseul sau la nivelul capului si cefei veti ajunge cel mai bine la meridian in pozitia culcat pe spate.

Tratamentul la nivelul spatelui se incepe de la cap. Mana libera tine ceafa si partea posterioara a capului, si astfel simte toate schimbarile ce pot aparea in zona aceea pe parcursul tratamentului. Cealalta mana merge de-a lungul meridianului de la umar pana aproape de treimea inferioara a omoplatului. Intai lucrati cu podul palmei iar apoi cu degetul mare.

In continuare tratati meridianul schimbandu-va pozitia, si anume va mutati pe lateral. Mana libera se aseaza pe noada. Cum s-a mentionat deja, energia vezicii este prezenta aici in mod special. Principiile tratamentului spatelui se cunosc dintr-un capitol anterior si se pot aplica in acest moment.

Tratamentul cursului meridianului la nivelul bazinului este deosebit de valoros. Pentru aceasta ingenuncheati, cu un picior ridicat, langa bazin, aducandu-va greutatea inspre in fata, si va afundati cu ambele degete mari perpendicular pe suprafata(asta inseamna ca, noada este usor mutata). La nivelul noadei lucrati pe 4 linii diferite, una dupa alta, si care se intalnesc jos intr-un punct comun. Partenerul va va confirma ca aceasta manevra face bine.

Pentru a trata meridianul vezicii la nivelul piciorului, asezati-va in genunchi aproape de coapsa, si asezati mana libera pe noada. Si aici va lasati greutatea consecvent(practica este identical cu cea de la nivelul spatelui). Veti vedea ca in coapsa relaxata puteti patrunde foarte usor. In partea din spate a genunchiului lucrati cu mult mai putina greutate, abia mai miscandu-va.

La nivelul gambei situatia se schimba putin. Ingenuncheati de-a lungul piciorului langa gamba; mana libera se plimba de la noada spre coapsa. Pulpa este foarte sensibila, si chiar daca va lasati cu toata greutatea corpului lucrati cu mare atentie in momentul afundarii. Totusi nu lucrati doar la suprafata, deoarece in ciuda sensibilitatii ei, pulpa trebuie masata in adancime. Urmariti apoi meridianul in continuare pana la punctual final, la al cincilea deget.

In pozitia culcat pe lateral

Si in aceasta pozitie se lucreaza bine acest meridian. Pentru aceasta va asezati in pozitia sezand cu picioarele sub dumneavoastra cat mai departate posibil, aproape de spatele partenerului. Mana libera se aseaza pe lateralul cosului pieptului dumneavoastra.

Daca faceti Shiatsu pe ambele meridiane, lasati-va cu toata greutatea corpului pe ele.

II.2.2.8 Tratamentul meridianului Rinichilor

In pozitia culcat pe burta

Cel mai usor tratament al meridianului rinichilor la nivelul piciorului se face in pozitie culcat pe burta. Astfel urmariti cursul meridianului la nivelul coapsei potrivit tehnicii lui Masunaga,(la fel ca la al doilea meridian al vezicii la nivelul coapsei). Trebuie din nou sa lucrati cu atentie, pentru ca pulpa este destul de sensibila inspre dreapta, si apasati cu multa atentie acolo. Apoi este posibila si o apasare in adancime, care este chiar necesara, deoarece acest meridian isi are cursul destul de adanc in pulpa.

In pozitia culcat pe spate

Aceasta pozitie va ofera posibilitatea sa gasiti meridianul in cursul sau clasic, la nivelul coapsei(potrivit prezentarii sale in cartile de acupunctura). Pentru tratamentul la nivelul gambei, indoiti piciorul partenerului asfel incat talpa acestuia sa fie la nivelul coapsei celuilalt picior care este intins. In acest fel genunchiul se lasa in lateral, in poala dumneavoastra(daca are nevoie de sprijinul acesteia). Adeseori trebuie sa va indoiti din solduri, ca sa puteti lucra perpendicular cu man ape suprafata gambei.

La nivelul burtii urmariti meridianul cu cantul mainilor. Pe cosul pieptului apasatul cu degetul mare este foarte eficient intre sau pe coaste.

Pentru a lucra la coapsa trebuie sa va schimbati pozitia. Va asezati in genunchi langa partener si ii tineti genunchiul cu mana mult in sus si ceva in afara. Prin aceasta intindere a partii interioare a coapsei cursul meridianului se va dezvalui mult mai usor pentru mainile dumneavoastra. Lucrati cu degetul mare dinspre marginea interioara a deschizaturii genunchiului in sus.

In pozitie culcat pe o parte

La nivelul coapsei se face masajul clasic. Va asezati in genunchi la capatul de jos al piciorului de sprijin al partenerului. In timp ce cu o mana urmariti meridianul de la talpa piciorului peste articulatie si gamba inspre genunchi, cealalta mana se tine pe cursul meridianului deasupra genunchiului. Pentru a lucra la coapsa va asezati pe sezut.

Cursul meridianului rinichilor la nivelul burtii si cosului pieptului il veti trata apoi cel mai bine in pozitia culcat pe spate

II.2.2.9. Tratamentul meridianului Pericardului

In pozitia culcat pe spate

Mana partenerului se aseaza lateral, astfel incat sa faca cu trunchiul un unghi de 90 de grade. Asfel suprafata interioara a bratului si a mainii, pe unde trece meridianul, este orientata in sus. Mana dumneavoastra libera este asezata pe umarul partenerului, asigurand astfel cursul meridianului prin aceasta importanta articulatie. Cu mana cealalta urmariti cursul meridianului cu podul palmei si cu degetul mare exact asa cum stiti de la celelalte meridiane.

In pozitia culcat pe o parte

Va asezati langa spatele partenerului. Apoi asezati bratul partenerului dupa o rotatie prealabila din umar, cu partea interioara in sus, pe coapsa dumneavoastra. Cu mana libera tineti de obicei mana partenerului si asfel mentineti bratul acestuia intr-o pozitie foarte buna.

In cazul in care miscarea neregulata din articulatia umarului ar face imposibila pozitia descrisa anterior, se recomanda o alta tehnica de altfel foarte buna: va asezati in genunchi aproape de partener, astfel incat genunchii dumneavoastra au contact cu spatele acestuia. Bratul indreptat in sus al partenerului il tineti cu ambele dumneavoastra maini – cu una partea de sus a bratului, iar cu cealalta incheietura mainii – lipit de corpul dumneavoastra. De fiecare data cand varful degetelor dumneavoastra se scufunda pe meridian, reveniti in pozitie verticala inapoi pe genunchi. Prin intinderea partii interioare a bratului, pe care o realizati astfel, meridianul pericardului capata o foarte buna stimulare.

II.2.2.10. Tratamentul meridianului Trei Focare

In pozitia culcat pe burta

Asezati mana partenerului cu partea posterioara in sus, asa incat sa formeze cu trunchiul un unghi de 90 de grade. Incepeti tratamentul pozitionandu-va langa corpul partenerului, cu mana libera pe umarul sau. Dupa ce ati tratat meridianul pana la umar, va schimbati pozitia, si anume va asezati la capul partenerului, si urmariti meridianul peste umar si ceafa pana la punctual sau final la cap.

Posibilitati bune de tratare a meridianului trei focare ofera si celelalte doua pozitii de baza.

In pozitia culcat pe spate

Va asezati in genunchi langa partener. Pentru a lucra la antebrat, indoiti bratul partenerului din cot si asezati-l pe piept. In acest mod va lasati cu grija greutatea corpului dumneavoastra pe pieptul partenerului. Mana libera sta pe partea superioara a bratului. Cand ati ajuns la cot schimbati mainile intre ele si lucrati partea posterioara a bratului pana sus la umar. Cursul meridianului la umar si la ceafa nu il puteti lucra foarte bine in aceasta pozitie. Pentru aceasta se cere mai degraba pozitia culcat pe o parte.

In pozitia culcat pe o parte

Pentru a lucra in aceasta pozitie, asezati un picior deasupra capului partenerului dumneavoastra. Pe acest picior va puteti sprijini cotul dumneavoastra si cu aceeasi mana tineti bratul partenerului de articulatia cotului. Apoi urmariti – cel mai bine cu degetul mare – meridianul de la degetul inelar pana la umar. Apoi va asezati langa spatele partenerului, prindeti cu o mana umarul din fata, si lucrati la fel ca la meridianul intestinului subtire, la umar, ceafa si la cap pana la punctual final, la ochi.

II.2.2.11. Tratamentul meridianului Vezicii Biliare

In pozitia culcat pe o parte

Este cea mai buna pozitie deoarece meridianul trece prin partea laterala a corpului, si in acest fel va puteti lasa greutatea corpului pentru a-i conferi presiunea necesara. .

Pentru tratarea la nivelul capului si cefei va asezati cu genunchii sub dumneavoastra langa spatele partenerului. Mana libera prinde umarul partenerului din fata, pe sub brat. Energia din umar este in cea mai mare parte energia vezicii biliare. Din acest motiv, incepeti tratamentul cu cealalta mana asezata pe partea posterioara a umarului, pe omoplat, si cu ambele maini rotiti umarul.- In acelasi timp, tot corpul dumneavoastra se misca. Apoi lasati mana libera pe umar, iar cu cealalta lucrati pe cursul meridianului de la cap pana la lateralul umarului.

Deoarece energia vezicii biliare este prezenta in general pe lateralul corpului, o tehnica foarte eficienta este aceea de a lucra cu toata suprafata mainii, in jos, pe lateralul corpului. In timpul acesta mana libera sta pe bazin. Atentie: produceti apasarea numai prin greutatea dumneavoastra, adica prin relaxare!

Apoi asezati un genunchi de-al dumneavoastra intre picioarele partenerului. Mana libera sta pe bazin, iar mana cealalta urmareste meridianul pe coapsa. Atentie, el este aici adesea foarte sensibil! De aceea apasati cu mare atentie in centrul Tsubo-ului. In ciuda sensibilitatii sale, meridianul cere un tratament adanc.In continuare, va asezati cu picioarele sub dumneavoastra, intr-o pozitie larga, in fata gambei. Astfel lucrati aproape de pulpa, in jos, peste partea exterioara a gleznei, pana la al patrulea deget. In acest timp mana libera se afla pe lateralul coapsei, aproape, peste genunchi.

Iata inca o completare reusita a rotatiei umarului: cand rotiti umarul, puneti degetul mare al mainii, care era pe omoplat, aproape langa marginea interioara a omoplatului. In timp ce mana din fata impinge umarul inapoi, in timpul rotatiei, omoplatul aluneca peste degetul mare ferm asezat. Acesta se poate atunci adanci mai mult. Tratati asa 3 pana la 4 puncte sub marginea interioara a omoplatului.

Meridianul vezicii biliare se poate trata si in pozitia culcat pe spate sau pe burta. Cel mai bine veti trata capul, ceafa si umarul asezandu-va la capul partenerului. La nivelul trunchiului il tratati astfel: apasati in acelasi timp partile laterale ale corpului cu toata mana. Faceti asta ferm si totusi cu simt.

In pozitia culcat pe spate

Pentru a lucra la picior asezati piciorul, la care vreti sa lucrati, aproximativ la o latime de mana langa genunchiul celuilalt picior. Cu ajutorul genunchiului dumneavoastra apasati piciorul partenerului inspre interior. Cu mana libera opriti caderea prea in interior a piciorului, prin apasare pe marginea bazinului, si tineti piciorul asa in echilibru. Cand lucrati la coapsa, genunchiul dumneavoastra sta pe gamba partenerului. Cand lucrati la gamba, asezati-l pe coapsa.

In pozitia culcat pe burta

Ridicati piciorul partenerului, in asa fel incat coapsa acestuia sa formeze un unghi de 90 de grade cu corpul. cu mana libera pe bazin puteti lucra pe intreg cursul meridianului pana la talpa piciorului.

II..2.2.12. Tratamentul meridianului Ficatului

In pozitia culcat pe spate

Pentru a lucra la gamba, indoiti piciorul partenerului in asa fel incat talpa acestuia sa stea lipita de coapsa celuilalt picior, care este intins. In acest mod genunchiul se lasa mult pe lateral. Modul de lucru este la fel cu cel din cazul meridianului rinichilor, daca nu chiar ceva mai usor.

In continuare va asezati in genunchi inaintea gambei. Mana libera se afla pe coapsa, sau acolo unde meridianul traverseaza soldul.

Dupa ce ati lucrat de la talpa pana la genunchi, tineti cu mana libera genunchiul mult in afara, dar totusi bland. Prin aceasta manevra, grupa de muschi, care se afla pe partea interioara a coapsei, si pe unde trece meridianul, va fi indreptata in sus si se va intinde. In aceasta pozitie se va deschide partea interioara intima a coapsei. De aceea este necesar ca in aceasta zona sa lucrati cu atentie. Urmariti meridianul de la partea interioara a genunchiului inspre in sus. Pentru aceasta genunchiul dumneavoastra poate sprijini coapsa partenerului.

Pentru a putea lucra la nivelul burtii, va asezati cu piciarele sub dumneavoastra, langa bazinul partenerului si urmariti meridianul cu podul palmei si cantul palmelor.

In pozitia culcat pe o parte

In aceasta pozitie se poate lucra la piciorul intins. Trebuie sa va asezati in genunchi inaintea piciorului partenerului ca sa fitiperpendicular pe meridian. Tratamentul la nivelul burtii nu este posibil in aceasta pozitie.

II.2.2.13.Tratamentul meridianului Vase–Sex

In pozitia culcat pe spate

Linistea proprie interioara este, ca de obicei in Shiatsu, premisa pentru un tratament efficient. Asezati o mana relaxata pe meridian, la nivelul inferior al Hara-podul palmei linia mijlocie a corpului in sus.

II.2.2.14. Tratamentul meridianului Vasul Guvernor

In pozitia culcat pe burta

Pentru a lucra la spate, asezati-va prima data in genunchi, langa partener. Mana dumneavoastra libera o asezati pe noada partenerului, iar cu cealalta mana urmariti meridianul de-a lungul coloanei vertebrale. Lasati sa lucreze greutatea dumneavoastra, dar intr-un mod relaxat.

Puteti de altfel, sa va asezati mana libera relaxata pe noada partenerului, iar cu cealalta mana, de asemenea relaxata, sa urmariti punctele 4 pana la 20. Linistea dumneavoastra interioara proprie stimuleaza acelasi efect armonios pe care il declanseaza acest tratament asupra partenerului.

II.2.2. shiatsu – EXERCITIILE MERIDIAN

II.2.2.1. Exercitiile meridianelor Ficatului si Vezicii Biliare

In primul exercitiu, un picior este indoit iar celalalt este intins drept in lateral. Coborarea soldurilor si intinderea picioarelor in acest fel, cu palmele asezate pe genunchi, este o postura des intalnita in exercitiile de incalzire pentru intinderea partii dorsale a picioarelor. Se coboara incet soldurile spre calcaiul ridicat al piciorului indoit. Piciorului intins trebuie sa i se permita sa lunece cat de departe poate ajunge fara a fi fortat, mentinand varfurile degetelor pe podea. Pentru a controla ca intinderea sa nu ajunga mai departe, palmele se pun deasupra genunchilor. Dupa ce pacientul s-a obisnuit cu postura se duc mainile la ceafa cu intrepatrunderea degetelor. Spatele trebuie sa fie drept si sa se aiba grija san u se piarda echilibrul. Se priveste piciorul intins, rasucindu-se usor partea superioara a corpului in directia respectiva. Palma dinspre piciorul indoit ar trebui sa acopere ceafa iar cealalta palma sa fie plasata in partea laterala a capului, astfel incat cotul sa se intinda in directia piciorului extins. Se coboara fesele pe calcaiul indoit. In mod ideal, fesele ar trebui sa coboare lent pe calcai o data cu expirul.

In al doilea exercitiu al acestui meridian, obiectivul este de a simti liniile de tensiune ce se formeaza in lungul meridianelor ficatului si vezicii biliare. Se porneste din pozitia asezat cu picioarele intinse lateral pana la limita. durerii. Se intrepatrund degetele deasupra capului si se rasucesc in sus palmele. Se indreapta coatele si pacientul se apleaca intr-o parte, spre laba piciorului cu bratul din partea respectiva cu fata in jos, privirea inainte. Dupa executarea acestei aplecari in timpul expiratiei, se inspira lent si profound. Se simte formarea liniilor de tensiune pe partea exterioara a piciorului spre care se apleaca si pe partea interioara a celuilalt picior, pe partea laterala a corpului complet intinsa si in lungul partii frontale a corpului, spre partea care este coborata. La o expiratie completa aceasta tensiune va fi oarecum usurata si intinderea va spori.

In exercitiul – Privirea peste Umar – al acestui meridian, pozitia de start este cea din exercitiul precedent. Se rasuceste partea superioara a corpului in ambele directii pentru a se vedea care parte se intinde mai usor. Apoi pacientul se rasuceste in directia mai confortabila si priveste inapoi. Mainile se pun inapoi spre parte in care se doreste rasucirea fara a se incrucisa. Se indoaie genunchiul din partea respectiva si se trage laba piciorului respectiv spre perineu.

Un alt exercitiu pentru meridianele ficatului si vezicii biliare porneste din decubit ventral. Se ridica capul punand un brat sub partea superioara a pieptului ca sprijin. Celalalt brat se intinde in fata si in lateral. Se ridica piciorul din partea opusa bratului intins. Se trece la celalalt picior si brat astfel incat intre doua intinderi alternative pacientul sa ramana complet nemiscat sis a respire profound. Se intend alternative bratele si picioarele de trei, patru ori in fiecare parte.

Exercitiul urmator este destinat meridianului vezicii biliare. Pozitia initiala este intins pe o parte si trunchiul sprijinit cu bratul de jos. Cu mana libera se apuca pe la interior genunchiul piciorului de deasupra, mentinandu-l drept si sprijinindu-l cu bratul. Pe masura ce se ridica piciorul, mana se deplaseaza dinspre genunchi spre glezna. O data cu ridicarea piciorului de deasupra pana la limita se simte formarea unei linii de tensiune in lungul partii laterale si pe exteriorul picioarelor. Se determina care picior poate fi ridicat mai sus, testand exercitiul in ambele parti. Se incepe pe partea mai flexibila de cinci ori si se repeta pe partea opusa de trei ori.

Urmatorul exercitiu corespunde meridianului ficatului. Pozitia initiala este in picioare cu talpile mult distantate si cu varfurile departate. Se ridica ambele brate prin lateral pana la nivelul umerilor, cu palmele in jos. Se indoaie lent un genunchi cu aplecare in partea respectiva si inspire. Pacientul se apleaca pana la atingerea degetelor de la picioare. In timpul aplecarii, bratul din partea opusa se ridica ajungand vertical, in timp ce bratul celalalt atinge podeaua. Fata trebuie indreptata inainte si astfel se simte tensiunea in lungul meridianului ficatului. Se repeta exercitiul de cinci ori in directia mai usoara si de trei ori in directia opusa.

II.2.2.2. Exercitiile meridianului Plamanului

Pozitia de start este cu picioarele putin mai departate decat latimea umerilor si palmele la ceafa cu degetele intrepatrunse. Umerii se trag spre inapoi si privirea se orienteaza in sus. Se executa intoarceri in ambele parti pana la limita. Prin compararea miscarilor se apreciaza in care parte se intampina o rezistenta mai mare. Dupa aceasta se efectueaza rasuciri repetate spre directia mai usoara. Se incepe prin arcuirea spinarii in acea directie apoi se roteste partea superioara a corpului intr-acolo si se inspira. Se continua rasucirea si se sta pe calcaiul piciorului in directia rasucirii. Continuand inspirul se trece pe varful celuilalt picior. Pozitia de maxima rasucire este mentinuta si se expira profound. Acest exercitiu se efectueaza de cinci ori spre partea mai usoara iar apoi de trei ori spre partea mai dificila, constatand ca se poate ajunge mult mai departe cu rasucirea.

II.2.2.3. Exercitiile meridianului Trei Focare

Pozitia initiala este cu talpile departate putin mai mult decat latimea umerilor. Se ridica ambele maini deaspura capului cu degetele intrepatrunse, cu palmele in sus. Se fac aplecari la dreapta si la stanga, rotind corpul spre spate. In felul acesta, meridianul Trei Focare este intins pe toata lungimea sa in partea laterala a corpului. Acest exercitiu se efectueaza de cinci ori spre partea mai usoara iar apoi de trei ori spre partea mai dificila, constatand ca se poate ajunge mult mai departe cu rasucirea.

II.3. TRATAMENTUL PRIN MASAJ CLASIC

II.3.1 Masajul spatelu

II.3.1.1. Manevrrele principale

II.3.1.1.1. Netezirea

Se incepe de la regiunea fesiera si se termina in regiunea cefei. Mainile aluneca de-a lungul coloanei vertebrale, paralel cu coloana sau perpendicular pe ea. Se impinge limfa si sangele spre inima. Netezirea spatelui are sase manevre:

Alunecarea de la sacru spre ceafa paralel cu coloana (trei alunecari cu degetele lipite si trei alunecari cu degetele larg deschise pentru a cuprinde o portiune cat mai mare).

Alunecari laterale executate simultan, inchizand pumnul pe margini pentru a lucra mai bine cu eminentele tenare. Se executa sase alunecari laterale (stanga+dreapta) si se reia miscarea de sase ori.

Mana pe sub mana, forma scurta. Mainile aluneca una dupa alta, paralel cu coloana prin curse scurte si repezi din zona bazinului pana la umeri, mai intai pe partea dreapta, de trei ori, apoi la fel pe partea stanga.

Mana pe sub mana, forma lunga. Mainile aluneca una dupa alta, paralel cu coloana, facand curse lungi, din zona lombara pana la umeri, mai intai pe partea dreapta (trei curse sold umar cu degetele lipite) si trei curse cu degetele departate) si in acelasi mod pe partea stanga.

Se executa alunecari spre partea dreapta (terapeutul se afla pe partea stanga a pacientului) impingand palmele una dupa alta, pumnul inchizandu-se pe partea laterala. Se incepe din zona soldului si se avanseaza treptat peste coaste si omoplat.

Palmele se trag una pe sub alta inspre partea stanga (terapeutul in stanga pacientului) plecand de la jumatatea spatelui spre flancul stang. Se incepe din zona soldului si se avanseaza treptat peste coaste si omoplat pana in zona umarului. Se fac trei circuite complete sold-umar.

II.3.1.1.2.. Frictiunea

Se executa cu degetele, facand miscari circulare, incepand de la gat, pe umeri si apoi lateral, pe coaste, in jos pana la solduri. Se fac trei curse complete gat-sold. Aceeasi miscare se executa apoiparalel cu coloana (pe muschii paravertebrali) facand sase curse complete gat-sold.

Acelasi procedeu folosind insa podul palmelor in locul degetelor.

II.3.1.1.3. Framantatul

Se prinde cu ambele maini de o parte si de alta a coloanei cate o cuta de piele si muschi, care se strange intre degete si podul palmei. Se executa sase astfel de strangeri pornind din zona superioara a muschiilor trapezi si coborand pana la solduri. Se fac trei astfel de curse pe lateral si sase pe mijlocul spatelui.

Se combina framnatatul cu frictiune cu podul palmei. Se executa de sase ori numai pe mijlocul spatelui.

II.3.1.1.4. Tapotamentul

Se executa de obicei pe mijlocul spatelui, pe muschii paravertebrali, fara a cobori mai jos de nivelul diafragmei, lovind ritmic spatele cu o intensitate care se regleaza in functie de constitutia si problemele pacientului. Se aplica toate formele de tapotament.

II.3.1.1.5. Vibratiile

Vibratiile se executa de trei ori pe partea stanga si de trei ori pe partea dreapta. Mana se aseaza cu palma pe suprafata de masat si antebratul perpendicular pe aceasta suprafata. Se executa vibratii ale pielii executand in acelasi timp o presiune cat mai mare asupra spatelui. Se fac astfel de vibratiipornind din zona muschiului trapez si coborand gradat pana la sold.

II.3.1.2. Manevre auxiliare

II.3.1.2.1. Ciupituri

Se porneste din partea de jos a spatelui si se apuca intre degete cate o cuta de piele care apoi este rulata in sus, pana in zona muschiilor trapezi. Miscarea se face paralel cu coloana, facandu-se trei curse complete solduri-trapez, pornind cu mainile cat mai apropiate una de alta si deplasandu-le cate putin la fiecare cursa noua, astfel incat ultima cursa sa fie facuta pe marginile exterioare ale spatelui.

II.3.1.2.2. Presiuni

Pe coloana, miscarile de presare se efectueaza : cu policele (serpuit printre vertebre, de sus in jos) sau cu doua degete, serpuit prin forfecare.

Pe langa coloana, cu degetele mari ale mainilor se merge de sus in jos pe muschii paravertebrali presand in dreptul fiecarei vertebre.

II.3.1.2.3. Trageri

Antebratele se pozitioneaza transversal pe coloana dupa care se executa o intindere.

II.3.1.2.4. Manevre speciale

Pentru tesutul de sub omoplati: se ridica umarul, se duce mana la spate pana cand omoplatul se ridica si se pot introduce degetele sub omoplat.

II.4. INTERPRETAREA REZULTATELOR

In urma tratamentului s-au comparat rezultatele obtinute cu masajul clasic si cele ale terapiei shiatsu.

Evolutia unghiurilor de maxima curbura in cazul masajului clasic:

Evolutia unghiurilor de maxima curbura in cazul terapiei shiatsu:

Se pot observa in mod clar rezultatele superioare obtinute prin shiatsu. Astfel, in cazul scoliozelor usoare, de 20 grade, cu masajul clasic s-a progresat cu 5 grade, iar cu shiatsu s-au inregistrat cu 10 grade mai putin decat initial.

Se poate observa evolutia cu 25% la masajul classic, dar ceea ce iese in evidenta este progresul cu 50% realizat prin terapia shiatsu.

Un alt rezultat superior al terapiei shiatsu s-a inregistrat in cazul scoliozelor cu unghi de 30 grade. Daca prin masaj classic nu s-a reusit decat o stabilizare, prin shiatsu s-a progrest cu 10 grade.

Pe langa aceste doua statistici se remarca evolutia pacientului A. P., care de la un unghi de 40 grade a reusit sa progreseze cu 10 gradefata de punctual de pornire.

In afara acestor aspecte obiective in cazul subiectilor tratati prin shiatsu au fost inregistrate si succese mai greu de monitorizat. Astfel, dupa 2 luni de shiatsu, subiectului C. M. i-au disparut migrenele zilnice si senzatiille de greata postprandiala. C. M., care la inceputul terapiei se afla intr-o stare de evidenta depresie, in final se putea observa imbunatatirea starii sale psihice. Pe langa psihicul refacut, C. M. a trecut cu ajutorul acestei tehnici si peste starea de oboseala fizica cauzata de programul solicitant de la locul de munca.

II.5. CONCLUZII

In urma acestui studiu s-au desprins o serie de concluzii:

Atat masajul clasic, cat si tehnica shiatsu prezinta avantaje, dar si dezavantaje

Printre avantajele masajului clasic se numara timpul sensibil mai scurt al aplicarii tehnicii si faptul ca nu necesita o pregatire atat de profunda a terapeutului in domeniul medicinii extrem orientale

In privinta tehnicii shiatsu se remarca efectele acestei terapii asupra intregului organism, prin stimularea meridianelor energetice realizandu-se o armonizare a circulatiei energetice in intregul corp.

In acest sens se remarca nu numai faptul ca subiectii care au beneficiat de aceasta tehnica au avut o stare psihica superioara celorlalti trei subiecti, dar si ameliorarea altor probleme, in special a celor de natura digestive, respiratorii si musculara

Shiatsu cuprinde o serie de miscari si pozitionari care se suprapun cu anumite procedee din kinetoterapia clasica, ceea ce determina o mai eficienta recuperare a tulburarilor pacientilor.

Exercitiile meridian, odata invatate corect, pot fi efectuate chiar la locul de munca, netrebuind ca subiectul sa beneficieze de dotari speciale

Strict din punctul de vedere al reducerii scoliozei shiatsu s-a dovedit a fi mai eficient in toate cazurile, indiferent de complexitatea acestora.

BIBLIOGRAFIE

1. Antonescu D., Buga M., Constantinescu I., Iliescu N.: “Metode de calcul si tehnici experimentale de analiza tensiunilor in biomecanica”, Editura Tehnica, Bucuresti, 1986

2. Baciu Cl. C.: “Anatomia functionala si biomecanica aparatului locomotor”, Editura Sport – Turism, Bucuresti, 1977

3. Baciu Cl. C.: “Semiologia clinica a aparatului locomotor”, Editura Medicala, Bucuresti,1975

4. Banciu Mioara: “Balneofizioterapie medicala si concepte moderne de recuperare’, Editura Mirton, Timisoara 1996

5. Baltaceanu G.: “Sectiuni de terapeutica clinica si farmacodinamica”, Editura Cartea romaneasca, Bucuresti, 1933

6. Bratu I.: “Gimnastica pentru prevenirea si corectarea deficientelor fizice”, Editura Sport – Turism, Bucuresti, 1977

7. Briger – Wagner A.: “Quadrupedie et traitement des scoliozes”, Ed. Masson, Paris, 1956

8. Cailliet R.: “Les nevralgies cervico – brachiales”, Ed. Masson, Paris, 1978

9. Chang E. C.: “Knocking at the Gate of Life, and Other Healing Exercises from China”, Emmaus, Pennsylvania: Rodale Press, 1985

10. Charierre L.: ”Le kinesitherapie dans le traitement des algies vertebrales”, Ed Masson, Paris, 1961

11. Charierre L., Roy J.: “Kinesitherapie des deviations laterales du rachis”, Ed. Masson, Paris, 1968

12. Deleanu M.: “Masaj si gimnastica corectiva – Lucrari practice”, Tipogrfia Universitatii Timisoara, 1978

13. Diaconescu N.: “Coloana vertebrala”, Editura Medicala, Bucuresti, 1977

14. Dinculescu T.: “Elemente de balneofizioterapie generala”, Editura Medicala, Bucuresti, 1983

15. Dragoi M.: “Ghid de electroterapie si fototerapie”, Ed. Orizonturi Universitare,

Timisoara, 2000

16. Eisenberg D.: ‘Encounters with Qi”, New York, New York: W. W. Norton & Company, 1985

17. Firica A., Dobre I.: “Examinarea fizica a bolnavilor cu afectiuni ale aparatului osteo-articular”, Editura National, Bucuresti, 1988

18. Gach M. R.: “Acu – Yoga: Self Help Techniques to Relieve Tension”, Tokio si New-York: Japan Publications, 1981

19. Hashimoto K.: “Sotai: Balance and Health trough Natural Mouvement”, Tokio si New-York: Japan Publications, 1983

20. Hashimoto K.: “Sotai: Natural Exercise”, Tokio si New-York: Japan Publications, 1981

21. Ionescu-Targoviste C.: “Acupunctura: de la traditie la stiintele moderne”, Editura tiintifica si Enciclopedica, Bucuresti, 1982

22. James J.: “La scoliose”, Ed. Masson, Paris, 1971

23. Kendall H.: “Les muscles. Bilance et etude functionnelle”, Ed. Maloine S. A., Paris, 1979

24. Kushi M.: “The book of Do-In: Natural Health Massage for Spiritual

Development”, Tokio si New-York: Japan Publications, 1987

25. Kushi M.: “Macrobiotic Palm Healing: Energy at Your Fingertips”,

Tokio si New-York: Japan Publications, 1979

26. Larre C., Elisabeth Rochat de la Vallee: “Survey of Traditional Chinese Medicine”

Columbia, Maryland: Trditional acupuncture Foundation, 1986

27. Manaka Y.: “The Layman’s Guide to Acupuncture”, New-York, New-York,

Weatherhill, 1972

28. Masunaga Shizuto: “Zen Shiatsu: How to Harmonize Yin and Yang for Better Health”, Tokio si New-York: Japan Publications, 1977

29. Masunaga Shizuto: “Meridian Exercises: The Oriental Way to Health and

Vitality”, Ed. Teora, Bucuresti, 2004

30. Nemes I.D.A.: “Masoterapie (masaj si tehnici complementare), Ed. Orizonturi Universitare, Timisoara, 1999

31. Namikoshi T.:”The Complete Book of Shiatsu Therapy”, Tokio si New-York: Japan Publications, 1981

32. Ohashi W.: “Do it yourself Shiatsu: how to perform the Ancient Japanese Art of

“Acupuncture without needles”, New-York, New-York: Dutton, 1976

33. Serizawa K.: “Effective Tsubo Therapy: Simple and Natural Relief without Drugs”, Tokio si New-York: Japan Publications, 1984

34. Sbenghe T.: “Kinetoterapia profilactica, terapeutica si de recuperare”, Editura Medicala, Bucuresti, 1987

35. Serizawa K.: “Massage: The Oriental Method”, Tokio si New-York: Japan Publications, 1972

36. Sdic L.: “Kinetoterapia in recuperarea algiilor si a tulburarilor de statica vertebrala”, Ed. Medicala, Bucuresti, 1982

37. Tohei Koichi: “Book of Qi: Coordinating Mind and Body in Daily Life”, Tokio si New-York: Japan Publications, 1979

38. Yamamoto S.: “Barefoot Shiatsu