Tratatul de la Maastricht din 1992

Prin tratatul de la Maastricht din 1992 destinele Europei se unesc. Se pun bazele a ceea ce numim astăzi Uniunea Europeană, iar comunitatea europeană începe să cunoască consecințele și oportunitățile dar și provocările implementării unei astfel de decizii la nivel interstatal. S-au creat astfel structuri și instituții în cadrul Uniunii care să gestioneze mult mai bine resursele și puterea, printre care și Comisia Europeana, ceea asupra căreia îmi voi concentra atenția în mod special pe parcursul lucrării.

Prin Tratatul de la Lisabona din 19 octombrie 2007, în cadrul Uniunii s-au creat noi instrumente în scopul elaborarii și stabilirii de noi obiective care să fie conforme cu interesele comunității europene pe plan internațional. Tratatul de la Lisabona fixează principii și obiective comune privind acțiunile Uniunii pe plan extern printre care și cele de democrație, universalitatea și indivizibilitatea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, respectarea demnității umane, principiilor de egalitate și solidaritate. Tratatul de la Lisabona grupează sub un singur titlu majoritatea prevederilor privind relațiile externe incluse în tratatele existente, pentru o mai bună înțelegere și pentru a promova coerența acțiunilor Uniunii atât în plan continental cât și în plan global.

Comisia Europeană a creat mai multe instrumente prin care să gestioneze situațiile de criză, iar unul dintre acestea este funcția de Înalt Reprezentant al Uniunii pentru politica externă și de securitate comună (PESC) ce a fost combinată cu cea de Vicepreședinte al Comisiei. Avem așadar un actor instituțional cu dublă responsabilitate. Aceasta va aduce mai multă coerență în acțiunea externă și va contura profilul UE pe scena internațională, „creând o identitate” a Uniunii și facilitând promovarea progresivă a „interesului european comun”. Prin Tratatul de la Lisabona se introduce pentru prima dată o bază juridică solidă în ceea ce privește ajutorul umanitar. Această prevedere pune accent pe aplicarea principiilor dreptului internațional și a principiilor imparțialității, neutralității și nediscriminării.

Această prevedere subliniază specificul politicii și aplicarea principiilor dreptului internațional, în special principiile imparțialității și nediscriminării. Tratatul de la Lisabona menționează clar că reducerea și eradicarea sărăciei reprezintă obiectivul principal al politicii Uniunii în domeniul cooperării pentru dezvoltare .Acesta trebuie avut în vedere când UE pune în aplicare politici care pot afecta țările în curs de dezvoltare. În cazul unui ajutor financiar urgent, Consiliul va hotărî cu majoritate calificată, la propunerea Comisiei. Cu alte cuvinte, se urmărește ca în viitor, ajutorul financiar să se poată furniza cât mai rapid. În Tratatul de la Lisabona, ajutorul pentru cooperare și ajutorul umanitar sunt considerate „competențe comune paralele” – ceea ce înseamnă că Uniunea desfășoară o politică autonomă, care nu împiedică statele membre să-și exercite competențele și nici nu transformă politica proprie într-una complementară politicilor statelor membre.

În același timp, ca organizație interguvernamentală cu influență pe plan mondial , Uniunea Europeană își propune să edifice o societate echitabilă, în interiorul său, și să joace un rol activ și responsabil pe scena mondială. Aceste aspirații au un temei real în progresele sale din domeniul economic, care i-au permis să atingă, începând cu anii 1990, un anumit nivel de integrare și să dezvolte puternice relații comerciale cu numeroase țări și regiuni, în termeni de cooperare în dezvoltare, de asistență umanitară și de ajutor la reconstrucție. La o analiză mai amănunțită vom observa implicarea comunității europene și statelor membre în furnizarea de astăzi a mai mult de jumătate din fondurile pentru asistență internațională în dezvoltare și mai mult de 50% din ajutorul umanitar mondial. Uniunea Europeană finanțează o treime din ajutorul mondial din Orientul Mijlociu (50% pentru teritoriile palestiniene), aproape 60% în Rusia, în republicile apărute după destrămarea URSS, 40% din efortul de reconstrucție în Bosnia-Herțegovina.

Odată cu intrarea în vigoare a tratatului de la Amsterdam din 1999, noi misiuni au fost incluse în Tratatul asupra UE. Această inovație importantă privește si misiunile umanitare.

Uniunea Europeană a contribuit la ajutorarea, asistența și protecția populației afectate de sărăcie, războaie sau dezastre naturale de-alungul timpului însă actul care a adus claritate în acest sens a fost Tratatul de la Maastricht completat ulterior de cele de la Amsterdam și respectiv Lisabona. Putem spune că din acest moment Uniunea Europeană își exercită influența în ceea ce privește ajutorul umanitar și protecția civilă într-un cadru recunoscut de către comunitatea mondială.

Un alt instrument în ceea ce privește consolidarea și realizarea obiectivelor UE pe plan internațional în cadrul acțiunilor de ajutor umanitar și protecție civilă este departamentul ECHO ( Directoratul General pentru Ajutor Umanitar și Protecție Civilă) din cadrul Comisiei Europene.

Prin intermediul ECHO, Comisia Europeana își propune și ia inițiative totodată în formularea de noi concepte și politici de ajutor umanitar și protecție civilă care să vină în ajutorul populațiilor afectate de conflicte sau catastrofe atât naturale cât și produse de mâna omului, fie în interiorul teritoriului Uniunii Europene fie în afara acestuia. Obiectivul principal este de a salva vieți, de a reduce și preveni suferința și pentru a proteja integritatea și demnitatea persoanelor afectate de crize prin oferirea de ajutor și protecție. ECHO ajută deasemenea la facilitarea coordonării între statele membre cu privire la asistența umanitară, unul dintre obiective fiind gestionarea cât mai eficientă a resurselor materiale, umane sau sociale care să ajungă la momentul potrivit, în locul potrivit și prin respectarea principiilor de drept international și în concordanță cu principiile de neutralitate, umanitate, non-discriminare și independență.

Având sediul în Bruxelles, cu o rețea globală de birouri în întreaga lume, ECHO asigură livrarea rapidă și eficientă a asistenței umanitare a UE prin cele două instrumente principale: ajutorul umanitar și protecția civilă. Prin reunirea celor două sub un singur palier, în 2010, Comisia a construit un mecanism european mai robust și eficient pentru răspuns la dezastre atât în interiorul cât și în afara UE. Din noiembrie 2014, ECHO funcționează sub mandatul domnului Christos Styliandes, comisarul european pentru ajutor umanitar și gestionarea crizelor.

ECHO a fost creat pentru a-i permite Uniunii Europene să-și coordoneze răspunsul la crizele internaționale, în contextul în care UE nu a dispus de instrumentele necesare pentru a interveni în soluționarea crizelor din anul 1991. Începând din anul 1992, ECHO a facilitat răspunsul UE la crizele de pe glob, oferind ajutor eficient și rapid victimelor și salvând multe vieți. De exemplu, din anul 2001, ECHO a putut furniza fonduri de urgență de până la 3 milioane de euro, în doar 48 de ore. În anul 2010, aria de intervenție a ECHO a fost extinsă, incluzând în prezent și protecția civilă a victimelor dezastrelor din Europa. În anul următor, ECHO a lansat un program special destinat voluntarilor (Corpul voluntar european de ajutor umanitar), care le permite cetățenilor de rând să participe la acțiuni umanitare. Mai mult decât atât, volumul de ajutor umanitar oferit de UE s-a triplat. De exemplu, în anul 2011, bugetul anual alocat acțiunilor în acest domeniu a fost de 1 miliard de euro. Această creștere reflectă riscurile și amenințările din ce în ce mai crescute ale dezastrelor asupra populației la nivel mondial. Însă, în același timp, demonstrează faptul că Uniunea Europeană este hotărâtă să-i ajute și mai mult pe cei aflați în nevoie – potrivit unui sondaj recent, 80% dintre cetățenii europeni sunt de acord cu politica europeană în acest domeniu.

Un puternic avantaj al ECHO este rețeaua sa mondială de birouri teritoriale care permit o analiză la zi a nevoilor existente într-o anumită țară sau regiune, contribuind astfel la dezvoltarea de strategii de intervenție și dezvoltarea de politici, putând oferi suport tehnic pentru ECHO in operațiunile finanțate, asigurând o monitorizare adecvată a acestor intervenții. În 2013, 140 de experți in ajutorul umanitar și 320 de membri ai stafului Comisiei au fost în 44 de oficii teritoriale situate în 39 de țări dupa cum se arata si in imaginea de mai jos.

ECHO nu doar ajută populația afectată de dezastre ci și ajută la prevenirea acestora.Uniunea Europeană investește în prevenirea și pregătirea cetățenilor în cazul unei catastrofe, prevenirea fiind posibilă în mai multe moduri, prin crearea unui inventar de informații privind hazardele, schimbul de bune practici, consolidarea metodelor de alertă rapidă etc.

În ceea ce privește ajutorul umanitar,acesta este un instrument pe termen scurt (de cel mult șase luni),și are ca principale obiective:

salvarea de vieți în situațiile de urgență ;

acordarea asistenței și ajutorului populațiilor afectate de crizele prelungite rezultate în special în urma conflictelor sau războaielor;

dezvoltarea lucrările de reabilitare și reconstrucție, în special cele de infrastructură și de echipamente, pe termen scurt și în cadrul activităților imediat ulterioare situațiilor de urgență;

să facă față consecințelor provocate de deplasările de populații, prin acțiuni de repatriere și de relocare, dacă este cazul;

să garanteze o pregătire împotriva riscurilor specifice și să utilizeze un sistem corespunzător de avertizare rapidă și de intervenție.

De asemenea, ECHO prin intermediul politicii Uniunii Europene poate finanța programe de specializare și pregătire în domeniul protecției civile și a ajutorului umanitar în scopul unei mai bune înțelegeri și reacții la evenimentele cu impact negativ asupra securității și integrității populațiilor din zonele afectate.

Referitor la protecția civilă, ECHO intervine, de asemenea, în caz de dezastre naturale sau provocate de om (cutremure, inundații, accidente industriale etc.), care au loc în UE. Acțiunea sa este pusă în aplicare prin intermediul instrumentului financiar de protecție civilă, ca răspuns la cererile de asistență din partea țărilor afectate. Obiectivul este de a gestiona cât mai bine resursele financiare avute la dispoziție pentru perfecționarea răspunsului la o criză și de a contribui la eficacitatea sistemelor naționale de pregătire și de reacție la situații de risc pentru oameni, mediu ori de altă natură, fie prin îmbunătățirea capacității de astfel de sisteme sau prin încurajarea coordonării.

Suma folosită pentru acțiunile și măsurile de prevenire a dezastrelor naturale sau provocate de mâna omului pentru perioada anul 2013 a fost de aproximativ 190 de milioane de euro. Acțiunile și măsurile pot fi finanțate prin garanții sau contracte publice elaborate și puse în aplicare în conformitate cu Regulamentul financiar al UE .

Pentru a asigura buna gestionare a instrumentului financiar, Comisia poate efectua controale la fața locului. Comunitatea europeană, este, de asemenea, obligată să aplice măsuri de protecție împotriva fraudei, corupției și a altor activități ilegale, precum și sancțiuni în cazul în care este necesar.

Acțiunea UE constă în a încuraja cooperarea între serviciile de protecție civilă naționale, în primul rând în scopul de a:

completa și sprijini activitățile de prevenire, de pregătire și de intervenție ale statelor membre;

imbunătățirea cooperării operaționale rapide între statele membre.

Sprijinul acordat de UE cuprinde asistență de urgență (medicamente, alimente, apă) precum și ajutor pe termen lung pentru persoanele aflate în tabere de refugiați cum ar fi grupurile sanitare sau școlile. În anul 2011, proiectele finanțate de UE au ajutat circa 160 000 de copii din regiunea Sahel (Africa), una dintre cele mai sărace zone de pe glob, care sufereau de subnutriție, precum și victimele crizelor din Haiti, Libia, Japonia, Yemen, Somalia și din alte regiuni ale lumii.

Uniunea Europeană este cel mai important donator de ajutor umanitar din lume. Împreună cu țările membre, Uniunea Europeană contribuie cu mai mult de jumătate din volumul de ajutor acordat oficial la nivel mondial ceea ce face ca obiectivul vizat in aceasta arie sa fie realizat.

În timp ce ajutorul umanitar oferit de UE este direcționat către țări terțe, mecanismul putând fi mobilizat în situații de urgență care survin atât în interiorul, cât și în exteriorul Uniunii, mecanismul UE de protecție civilă consolidează cooperarea europeană în problemele apărute între limitele sale teritoriale. El sprijină eforturile depuse de statele membre la nivel național, regional și local, oferind instrumente eficiente pentru prevenirea, pregătirea și reacția în situații de dezastre naturale sau provocate de om.

Unul din obiectivele ECHO este să reducă cât mai mult numărul oamenilor care suferă de foame. Se estimează că în jur de 850 de milioane de oameni din întreaga lume suferă de foame ( sau un procent de 1/8 din populația globului ). Acest lucru se datorează parțial de creșterea populației și creșterea frecvenței și intensității dezastrelor naturale și celor provocate de om, care reduc capacitatea populațiilor din țările cele mai vulnerabile pentru a-și procura alimente.

Mai mult de o treime din bugetul anual pentru ajutor umanitar al UE este utilizat pentru a oferi alimente și asistență nutriționala, fiind unul dintre donatorii importanți din lume de asistență alimentară umanitară. Din 2010, ECHO a fost foarte receptiv în noua sa politica de asistență alimentară umanitară și a sprijinit aproximativ 100 de milioane de oameni care se confruntă cu insecuritatea alimentară acută. Asistența trebuie să corespundă situației specifice de criză. Spre exemplu, în unele zone afectate de dezastrele naturale sau provocate de om exista suficiente resurse alimentare pentru a susține populația locală. Astfel, ECHO ajută persoanele vulnerabile în a avea acces la alimentele de care au nevoie, oferindu-le bani sau bonuri. Acest lucru este de multe ori mai eficient și mai eficace decât transportul maritim de saci de orez sau făină pe tot globul. Cu toate acestea, dacă resursele alimentare au fost compromise după un dezastru natural, ECHO oferă alimentele de bază supraviețuirii și caută soluțiile cele mai bune pentru a reduce numărul persoanelor care ar putea muri de foame, banii în acest caz nu fiind de prea mare folos. O mare prioritate este furnizarea de soluții durabile și restabilirea încrederii în sine, de exemplu, prin furnizarea de seminte si unelte agricole pentru tarani.

În anul 2014, ca urmare a priorităților operaționale și de alocare a resurselor, ECHO s-a bazat pe IAF (Integrated Analysis Framework), un nou instrument în ceea ce privește ajutorul umanitar și protecția civilă. Acest instrument are rolul de a eficientiza procesul de decizie. În acest fel resursele financiare sunt accesate într-un mod cât mai adecvat. Asigură deasemenea evaluarea crizelor apărute pe tot globul pentru o intervenție rapidă în zonele cu cea mai mare nevoie în momentul respective.

Uniunea Europeană este foarte receptivă la evenimentele globale ce afectează atât populația din cadrul granițelor ei dar și din afara acestora. De aceea a creat o serie de instrumente și instituții care să gestioneze cât mai eficient crizele.