Transilvania

Transilvania a reprezentat dintotdeauna un spațiu distinct, multicultural și pluriconfesional, aflat sub administrație maghiară și ulterior, austro-ungară. Întâlnirea dintre diverse culturi și civilizații, pătrunderea unor idei progresiste specific Europei Occidentale și Centrale a produs un impact deosebit asupra spiritului transilvănean. Apartenența administrativă a spațiului transilvănean la Regatul Ungariei și Imperiul Habsburgic a facilitate conectarea sa la o cultură de factură central-europeană difuzată prin intermediul unei limbi de circulație precum limba germană. Deloc lipsit de însemnătate sunt înființarea și funcționarea centrelor tipografice de la Brașov, Sibiu, Mediaș de unde au fost tipărite și difuzate în între spațiul cultural opere culturale semnificative și o mare diversitate. Apariția și afirmarea intelighenției transilvănene format și educată la cele mai înalte școli europene ale vremii, indiferent de faptul că reprezentanții acesteia erau de etnie germană, maghiară sau română a încurajat și susținut pătrunderea valorilor francmasonice în Transilvania și Banat. Francmasoneria începe să se organizeze și să funcționeze în loji în spațiul ardelean începând cu 1740, pe fondul unei tradiții urbane încurajate de funcționarea breselor și a confreriilor, stimulate ulterior, de atmosfera europeană a Iluminismului, încurajată de prezența trupelor militare austriece precum și de inițierea în tainele francmasonice a unor lideri la Viena. Textele consultate vădesc inițierea în Francmasonerie (19 septembrie 1742) a lui Gabriel Bethlen, investit ulterior, în înalta demnitate publică de președinte al Cancelariei Aulice a Transilvaniei. Inițierea lui Bethlen n-a reprezentat decât un început al intrării în Francmasonerie a unor înalți demnitari transilvăneni, urmându-i frații Ioan și Ladislau Kemeny, precum și baronul Samuel von Bruckenthal, una dintre cele mai importante, complexe și fascinante personalități produse vreodată de spațiul transilvan, la care mă voi referi succinct în paginile următoare. Într-o relație logică și rațională cu mica expunere de la începutul acestui subcapitol, menționăm apariția la Hermannstadt/Sibiu a primei loji (“St. Andreas zu den drei Seeblättern”- “Sf. Andrei la cele trei frunze mari”), înființată la 16 mai 1757 de către opt tineri luminați reîntorși de la studiu superior efectuat în universitățile germane. Pentru o vreme, loja a funcționat cu deplin succes la Sibiu, la lucrările sale luând parte, într-o deplină toleranță specific francmasonică, însemnte personalități ale vremii precum Ioan Piuariu Molnar, de formație profesională medic oculist, baronul Samuel von Bruckenthal, Gheorghe Bánffy (din 1782, președintele Capitulului Provincial al Transilvaniei, cea mai importantă structură masonică a provinciei) , Franz Müller von Reichenstein, superintendent al minelor, furnalelor și salinelor din Transilvania, Phillipp Collignion, patronul hotelului „Împăratul Romanilor”, , Johann Valentin Günther, fost secretar de cabinet al împăratului Iosif al II-lea; Johann Karl Ederl” ș.a. Edificatoare pentru ilustrarea toleranței precum și a prezenței unui spirit rațional, sunt datele de ordin statistic care menționează frecventarea lucrărilor lojii în perioada 1767-1790, de către 147 de romano-catolici, 73 evanghelici, 8 ortodocși și doi unitarieni. Ulterior, o parte din patrimoniul lojii a fost transferat către o entitate francmasonică cunoscută sub denumirea de „Cele trei turnuri” din Brassau/Brașov. În 1783 contele Gheorghe Bánffy a pus umărul la înființarea lojii din Cluj. Această lojă – ne asigură specialistul Tudor Sălăgean- reunea unele dintre cele mai însemnate personalități ale vremii, dintre care reținem numele baronului Farkas Bánffy, a conților Adam Teleki, János Esterházy, G. Bethlen, Ladislau Teleki, baronulului Anton Domokos, dramaturgului și animatorului cultural György Aranka, pianistulului Johann N. Schneider, profesorului de filosofie Jozsef Pákay, a matematicianul Pál Sipos și a poetului János Gyöngyössy. Într-un secol al Luminilor s-au remarcat conduita, inițiativele și deschiderea spre Francmasonerie a împăratului austriac Iosif al II-lea (1780-1790). Succesorul său, împăratul Leopold al II-lea a interzis (1795) Francmasoneria în Imperiul Casei de Habsburg. Merită semnalată în acest context, apartenența francmasonică a autorilor români a documentului de referință cunoscut sub denumirea de “Supplex Libellus Valachorum”( 1791). În pofida măsurilor menționate în rândurile de mai sus, menționăm funcționarea în Transilvania în anul declanșării Marelui Război a unui număr de 12 loje aflate în obediența Marii Loji Simbolice a Ungariei înființate la 30 ianurie 1870 prin fuziunea produsă între Marele Orient al Ungariei și Marea Lojă Simbolică a Ungariei. Demne de reținut sunt activitățile caritabile și sociale care au caracterizat la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX lojile francmasonice din Transilvania. În 1869 a fost înființată prima lojă din Banat („Három Fehér Liliom”/„Cei trei crini albi”), un spațiu aflat în administrația Imperiului Austro-Ungar cu o puternică amprentă multiculturală și pluriconfesională, cu așezări urbane precum Timișoara, Arad, Lugoj unde activitățile francmasonice au cunoscut o mare dezvoltare. Din ianuarie 1871 (scrie Tudor Sălăgean) loja despre care aminteam mai sus, a „publicat primul număr al primului ziar francmasonic de pe întregul teritoriu al Ungariei de atunci, intitulat „Union”, al cărui director era chiar maestrul venerabilei lojei timișorene . La Arad, lucrau lojile „Széchenyi” și „Fraternitas”, cea dintâi afiliată Marii Loje a Sfântului Ioan, iar cea de-a doua Marelui Orient al Ungariei”. Aceste loji s-au concurat reciproc, acest fenomen fiind de altfel, un lucru obișnuit, așa cum am mai menționat la începutul acestei lucrări. Concentrate pe inițierea și susținerea unor activități filantropice și educaționale, cele două loji și-au încheiat din considerente activitatea, destul de repede de la data înființării lor. Activitatea francmasonică a rezistat însă mai mult și mai bine, la Arad. „În obediența Marii Loji Ioanite s-au mai înființat lojile „Petofi” din Aradul Nou (1870), „Concordia” din Lipova (1872), „Glückauf” din Oravița (1873), „Regele Ladislau” din Oradea (1876), „Tisza” din Sighetul Marmației (1877) și, după anul 1877, se va reconstitui loja „Cele Trei Turnuri” din Brașov. O lojă în subordinea Marelui Orient al Ungariei, a cărei activitate a fost puțin necunoscută până acum, a funcționat dupã 1871 la Gherla, ea intrând însă în adormire după mai puțin de un deceniu de existență’’. Specialist, așa cum aminteam anterior, în problema complexă a Francmasoneriei transilvane, Tudor Sălăgean, identifică, „existența a patru perioade distincte în istoria francmasoneriei transilvănene din epoca modernă: a) cea din ultimele decenii ale secolului al XVIII-lea, de afirmare a francmasoneriei de influență iluministă; b) prelungirile acesteia din primele decenii ale secolului al XIX-lea, în tradițiile francmasoneriei iluministe au fost continuate prin dezvoltarea societãților și instituțiilor culturale; c) etapa societăților secrete revoluționare de la mijlocul secolului, care a culminat prin revoluția de la 1848-1849; d) etapa de dezvoltare accelerate din ultimele trei decenii ale secolului, în care idealurile revoluționare au fost adaptate noului cadru legal și realitãților sociale ale epocii, iar lojile masonice au devenit, în cea mai mare parte a lor, factori activi ai transformãrii societãții în spiritul principiilor libertății, egalității și fraternității’. La nivelul anului 1914, în Transilvania activau 12 loji cu 739 de membri. Dintre acestea loja „Unio s-a remarcat printr-o activitate filantropică deosebită. După 1918 pe fondul intrării sale în adormire, reprezentanții unei loji americane au început diligențele pentru redeșteptarea sa. În 1924 la Brașov s-a constituit loja „Traian. La 8 octombrie 1924 Consiliul Federal al Marii Loji Simbolice din România (Brașov) se considera- potrivit lui Paul Ștefănescu, trecut între timp, în Orientul Etern- succesoarea Marii Loji Simbolice a Ungariei desființată în 1919. În 1930 ea se unește cu Marea Lojă Națională funcționând ca Federația Lojilor Ioanite cu sediul la Brașov. Între timp, loja Unio, despre care aminteam în rândurile de mai sus, a înființat loja Dacia Felix, a cărei viabilitate s-a dovedit a fi limitată în timp. Alte loji precum „Libertatea, Egalitatea, „Pax și „Banat vor lucra în Timișoara, „Concordia și „Ossertorts, în Arad, Hunyad în Deva, Oriens în Caransebeș, „Laszlo Kiraly și „Bihor în Oradea, „Del-Lugoj, „Bethlen Gabor-Târgu Mureș, „Tziculia-Sf. Gheorghe, „Tisza – „Sighetul Marmației, „Pannonia, „Aurora, „Traian, „Zu den trei saulen -Brașov, „Honzereret-Baia Mare, „Înfrățirea Neamului, „Unio, „Dacia Felix-Cluj Napoca.

Din 1692 Hermannstadt devenise capitala Principatului Transilvaniei. Aici își avea sediul- scriu Aurelia Cozma și Monica Vlaicu, Universitatea săsească, cel mai înalt gremiu politic, juridic, economic și administrativ al sașilor funcționa tot în această localitate, precum și conducătorul provinciei Cibiniensis. În 1785 Hermannstadt avea 14. 720 locuitori, dintre care 10. 818 locuiau în 1.145 de case, în interiorul zidurilor de fortificații. Restul restul locuiau la periferii. În 1790 numărul locuitorilor ajunge la 15. 000 persoane. La Sibiu – oraș aflat într-o permanent schimbare – funcționau numeroase bresle (38 la nivelul anului 1748), apăreau numeroase ateliere meșteșugărești, simțindu-se influențele europene în modă, mentalitate, construcții, viața publică. În această atmosferă s-a afirmat și format Samuel von Bruckenthal, născut într-o străveche localitate săsească -Nocrich- care și-a păstrat profilul și amprenta până în zilele noastre. Redăm mai jos câteva rînduri din textul muzeografului Adrian Georgescu. „La data de 2 martie 1743 Samuel von Brukenthal, la 22 de ani, este primit în rândul lojei francmasonice Aux Trois Canons; desigur, inițierea a fost pregătită din timp, pentru că în mod normal un candidat nou nu era admis în rândul artei regale decât fie la recomandarea altor membri fie după un „examen” prealabil. În ciuda existenței scurte, de numai 6 luni, loja vieneză Aux Trois Canons a jucat un rol important în perioada de început a francmasoneriei austriece, nu atât pentru faptul că a fost prima lojă înființată la Viena cât mai ales pentru faptul că a influențat puternic viitorul membrilor săi, printre care se număra și Samuel von Brukenthal”. În 1762 a numit de către împărăteasa Maria Tereza guvernator al Transilvaniei. În 1765 a fost numit șef al Cancelariei Curții, în anul 1772 șef al Cancelariei Provinciei, iar în anul 1777 a fost numit Guvernator al Marelui Principat al Transilvaniei, funcție pe care a îndeplinit-o până în anul 1787. Intrat în conflict cu împăratul Josif al II-lea, Bruckenthal s-a pensionat la 7 ianuarie 1787. A fost singurul sas transilvănean care a ajuns la o funcție atât de înaltă ( exceptându-l pe Klaus Johannis, cum aminteam în rândurile de mai sus). În 1779 a construit la Sibiu palatul, care astăzi îi poartă numele, în stilul barocului târziu, după model vienez. Spațiul fastuos al acestei reședințe, ce adăpostea seratele muzicale și literare patronate de baronul Samuel von Brukenthal, galeriile de artă, cabinetul de stampe si biblioteca, a reprezentat un nucleu spiritual de excepție pentru Transilvania. Colecțiile de artă europeană ale baronului Samuel Brukenthal au fost deschise publicului încă din 1790, cu trei ani înaintea inaugurării Muzeului Louvre, din Paris. În anul 1867, baronul Joseph von Brukenthal, unul din moștenitori, a lăsat prin testament ca și palatul (care era deja din 1817 un muzeu deschis publicului) să fie atribuit acestei fundații. În anul 1872 a murit ultimul moștenitor pe linie bărbătească, baronul Hermann von Brukenthal, și în felul acesta s-a stins familia Brukenthal. Gimnaziul a preluat fundația.. Bruckenthal l-a adus și promovat ca bibliotecar al colecțiilor sale pe Christian Fr. Hahnemann (1755-1843), întemeietorul homeopatiei, folosindu-l în același timp, și ca medic personal. . La 16 octombrie 1777 el a fost inițiat în Loja “St. Andreas” din Sibiu. Atât baronul Samuel von Bruckenthal cât și medicul Christian Friedricht Hahnemann au beneficiat- în spiritul Iluminismului