Siria, Episod Esuat al Primaverii Arabe

Siria, episod eșuat al Primăverii Arabe

Introducere

Ce este statul? Privind retrospectiv catre Roma si Grecia Antica, teoretizat de catre Platon Aristotel si alti filozofi clasici, putem afirma despre ,,stat’’ ca reprezinta o institutie arhaica. Statul transcende ideea de guvern. Guvernele sunt supuse schimbarii schimbari in timp ce statele isi pastreaza limitele structurale si organizationale intr-o relatie de interdependenta cu vointa cetatenilor.

Pentru cei mai mulți statul reprezintă rampă de lansare spre structuri societale mai avantajoase economic sau profesional. Pentru alții, statul reprezintă un spațiu permanent cu care se identifică. Sunt însă și oameni pentru care statul reprezintă un refugiu mai ales atunci când propriul tău stat reprezintă o amenințare.

Analizând arena internațională, observăm că statul reprezintă un element nodal în relațiile internaționale. Statele se află, de regulă, sub auspiciile unui monopol, care exercită puterea prin intermediul unui Guvern. Constituția și legile sunt instrumentele care reglementează politica la nivel intern și internațional și stabilesc coordonatele între indivizii care aparțin statului. Dar ce se întâmplă atunci când populația ripostează împotriva conducerii defectuoase a statului? Istoria ne-a oferit nenumarate exemple in ceea ce priveste impunerea vicioasa a unui asa zis model democratic in lumea musulmana. Cel mai elocvent exemplu sunt revolutiile ce poarta numele de Primavara Araba.

Primăvara Arabă este un exemplu elocvent unde cetățenii s-au revoltat pentru că statele din care făceau parte nu le mai ofereau încrederea, oportunitățile și stabilitatea de care aceștia aveau nevoie. Fenomenul numit Primăvara Arabă își are rădăcinile adânc în istorie, episoadele revoluțiilor, nu fac altceva decât să dovedească atât teoriile modernizării cât și pe cele ale occidentalizării zonelor implicate. Scopul mișcărilor de protest cu care anul 2011 au debutat au avut în prim plan profunde nemulțumiri datorate dictaturilor neadaptabile la nevoile societăților. În contextul crizei din Islam, Bernard Lewis afirmă că ,,este de ajuns pe de o parte în tradiția culturală a islamului și pe cealaltă parte în experiența modernă a musulmanilor să ofere baza necesară pentru a avansa către libertate în adevaratul sens al cuvântului’’

Ipoteze și întrebări de cercetare

Primăvara Arabă reprezintă descoperirea unor noi orizonturi. In consecinta, revolutiile nu au reprezentat o întoarcere la ideologiile de tip absolutist ci mai degrabă o regăsire a lumii de tip cosmopolit care a fost în permanență prezentă, însă reprimate de violența susținută între tiranie și imperialismul globalizării.

Prezenta lucrare își propune să analizeze motivele pentru care Primăvara Arabă a reprezentat un fenomen important în lumea arabă, motivele pentru care fenomenul a eșuat într-un stat ca Siria și care au fost factorii care au influențat jocurile de putere din zonă.

În momentul în care am decis să analizez subiectul Primăverii Arabe într-un stat ca Siria, am pornit de la ipoteza conform căreia, dacă episodul Primăverii Arabe a eșuat în Siria, atunci Primăvara Arabă se transformă într-un anotimp al intereselor strategice și energetice in detrimentul unuia al democratizării teritoriului.

După stabilirea ipotezei în jurul căreia îmi voi realiza lucrarea, am fixat două întrebări de cercetare care îmi vor servi drept suport în analiza constituită. Acestea se vor baza pe studiile realizate de mai mulți autori care au ca zonă de interes Orientul Mijlociu. Beranrd Lewis, Vali Nasr si Samuel Huntington, specialisti in studiul Orientului Mijlociu si Islamului si care au cercetat fenomenul Primaverii Arabe.

Prima intrebarea a cercetarii incearca sa demontreze daca esecul Primaverii Arabe a fost demarat de grupuri cu interese diverse, din moment ce conflictual nu pare a avea final iar lupta intre religii este mai apriga ca niciodata.

,,revoluțiile și revoltele Primăverii arabe au adus islamiștii înapoi în prim-plan. Inițial, revoluțiile arabe păreau "secular" și non-ideologică.’’

In acelasi timp ce a doua intrebare a cercetarii se concentreaza pe momentul zero al statelor arabe si anume, Primavara Araba. Este Primavara Araba momentul declansator al unui ,,nou orient mijlociu’’?

Am considerat necesară evidențierea mai multor factori care au transformat evenimentul ce dorea resuscitarea unui sistem paralizat de autoritatea președintelui, într-un război inter-religios, geo strategic și de acaparare a resurselor naturale.

Pe scurt, prima parte a lucrării de licență este consacrata revistei literaturii, în cadrul primei părți sunt analizate motivele pentru care Primăvara Arabă este considerată un eșec, cum se transforma aceasta într-un conflict al intereselor, situatia Siriei de dinaintea izbucnirii conflictului, importanta islamului în cadrul Primăvării Arabe și analiza celui mai puternic grup terorist de pe teritoriul Siriei.

Astfel, partea a doua a lucrării are scopul de a demonstra ipoteza și întrebările cercetării, cu ajutorul unui dialog la care au participat cetățeni de origine siriana aflați pe teritoriul României, și care în momentul de fata ocupa anumite funcții în domenii precum: mediul de afaceri, medicina dar și un student, un membru al Comunității Siriene Libere din România și un refugiat. În cadrul capitolului al doilea voi aduce în vedere experiențele trăite de persoanele intervievate în cadrul lucrării mele, pe teritoriul Siriei și modul în care aceste evenimente au fost percepute de aceștia. Pentru elaborarea unei analize bine documentate voi atașa în anexele lucrării diverse rapoarte ale Comunității Siriene Libere din România despre situația cetățenilor sirieni de la debutul Primăverii arabe și până în prezent.

Metodologie

În scopul validării sau invalidării ipotezei acestei lucrări și a celor două întrebări de cercetare cu ajutorul cărora am constituit analiza evenimentului numit Primăvara Arabă, am folosit în cadrul primului capitol metoda de cercetare prin analiza conținutului. Mai exact, am cercetat analizele unor autori de specialitate în studiul analizei Orientului Mijlociu și implicit al Primăverii Arabe. În scopul unei analize avizate am ales intervievarea anumitor cetățeni de origine siriană care în prezent se afla pe teritoriul României, dintre aceștia unul prezintă statul de refugiat. Mai exact, am aplicat interviul unui membru al Comunității Siriene Libere din România, care până anul trecut a făcut parte din biroul executiv, este prezent în România din 2010 și este un membru activ al Comunității. Am completat demersul analizei mele prin intervievarea unui cetățean de origine siriană care este medic și cu ajutorul unui student ajuns în România după începutul Primăverii Arabe. Un membru al Asociației Oamenilor de Afaceri Sirieni din România mi-a răspuns întrebărilor interviului, iar în cele din urmă un refugiat ajuns în România de 1 an.

Ghidul de interviu este constituit cu scopul de a identifica cauzele pentru care Primăvara Arabă a eșuat în Siria, cum s-a transformat într-un război civil și o luptă pentru resurse și care este viziunea acestora cu privire la finalul conflictului.

Cadrul Conceptual

Conceptele pe care le voi folosi si exemplifica in cadrul acestei lucrari pleaca de la evenimentul numit Primavara Araba, voi analiza cazul Siriei si motivele pentru care incercarea de a reforma sistemul esueaza. Altfel spus, o sa aduc in vedere concepte precum ,,democratie’’ si ,,islam’’ si cat de compatibile sunt acestea in Siria. Berand Lewis respinge cu vehementa compatibilitatea dintre islam si democratie ,,in masura in care islamismul insista asupra suvernaitatii exclusive a lui Dumnezau si privind democratia ca pe o forma de blasfemie’’

Un alt element conceptual analizat in continutul acestei lucrari este reprezentat de importanta religiei in structurile statelor lumii arabe, ca factor de divizare a grupurilor si lupta pentru suprematie religioasa si politica care este pe punctul de a fragmenta anumite teritorii si de a produce serioase rupturi intre grupuri entice si religioase care imparteau aceleasi teritorii. Este important modul in care aceste tulburari vor fi gestionate deoarece acestea pot produce instabilitate si in planul relatiilor internationale.

Ce alimenteaza recrudescenta religioasa in lumea araba si dorinta de suprematie?

Diferentele entice si religioase au fost elemente ce au alimetat inegalitatile ce dominau societatea siriana. Siria este o tara cu o majoritate sunnita insa care a permis alawit-ilor pozitii semnificativ mai avantajoase, desi acestia erau minoritari. Cu o majoritate sunita si o minoritate puternica implicata in Mukahabarat (serviciul sirian de informatii) si armata, conflictul pare inegal.

Necesitatea identificarii cu o anumita religie poate fi unul dintre motivele pentru care religia a capatat nuante diverse, la care se adauga principiile diverse si valori morale care ofera o alta viziune oamenilor, ,,religia, moderata sau fundamentalist, satisface aceste nevoi.’’

Teoria geopolitica enuntata de Samuel P Huntington in cartea ciocnirea civilivatiilor si refacerea ordinii mondiale, se axeaza pe conflictele care vor debuta datorita evolutiilor diferite de natura religioasa sau culturala pe care tarile din lumea araba le detin. Acesta isi intareste teoria luand in calcul conceptul de ,,renastere islamica’’, atat de puternic incat poate schimba balanta puterii in lumea araba si reorganiza interesele acestora.

Siria, episod eșuat al Primăverii Arabe

Capitolul 1.

Conceptul de libertate. Relația dintre globalizare și conflict.

Dezideratul spre libertate a împins mulțimea din Tunisia și mai târziu valurile de revoluționari nemulțumite și însetate de dreptate să se răspândească în mulțime, punând accent astfel pe ceea ce mai târziu avea să fie numit Primăvara Arabă. Era dorința necruțătoare a miilor de oameni de a se elibera de sub lanțurile dictaturilor bolnăvicioase a unui sistem putred, instabil, care nu le mai putea oferi un viitor sigur.

Thomas Ohlson, vorbește în articolul Understanding Causes of War and Peace, despre un decalaj între cauzele de declanșare ale războiului și cauzele de soluționare ale conflictelor. În cadrul acestui articol este adus în discuție conceptual desfășurarea conflictului armat în state. Există trei argumente referitoare la luptă;

De ce oamenii încep războiul?

De ce oamenii opresc lupta?

Cum poate fi constituita pacea durabilă?

Primul argument este cosolidat de cetățenii care achiziționează arme, sau muniție de război. Achiziționarea armamentului este pentru acestia o sursa de siguranta neavand vreo alternativă la violență. Este importantă nemulțumirea cetățenilor față de liderul care îi conduce și de deciziile care sunt luate în cadrul societății, de regulile stricte care le sunt impuse, de gradul ridicat de corupție și de ce nu chiar și de nivelul scăzut de trăi. Toate acestea pot constitui un prim argument pentru care oamenii se aprovizionează cu arme.

În cazul celui de-al doilea argument, Thomas Ohlson, concepe Triple- R și explică conceptul, ,,focarului de pace’’, care reprezintă stoparea războiului și consolidarea păcii. Tranziția de la o dictatură necruțătoare se face în timp, societățile încă nu sunt pregătite să adopte libertatea specifică țărilor occidentale, acești pași făcuți spre democrație, încă nu sunt suficienți.

O similitudine a acestor revolte este aceea că au avut o bază comună: dictaturi severe, corupție la un nivel ridicat, lipsa liberei exprimări. Masele revoluționare din Tunisia, Siria, Egipt. Yemen, Bahrain văd în zonele occidentale un model pe care să îl adopte în propriile țări. In principiu revolutionarii sunt atrasi de modelul democratic occidental, pe care doresc sa il sa il copieze, însă esuează deoarece au o cultură colectivist-patriarhală și nu o cultură politică participativă. Sunt ele însă, pregătite să adopte modele occidentale?

Plecând de la aceste crize cu adânci rădăcini în istoria țărilor arabe și datorită unor rebeliuni populare, islamiștii au reușit să obțină puterea în numeroase tari. O majoritate semnificativă de tari islamice au acceptat impunerea constituirii diverselor partide politice de sorginte, democratică: ,,Arabia saudită și statele golfului nu respecta această regulă, Hamas, Hezzbollah, Frăția Musulmană, Partidul Islamic din Irak, Ennahda sunt partide politice.’’

Dacă noile, modele ,,democratice’’ nu reușesc să trateze nemulțumirile maselor de oameni, în regiunile respective este posibil să luăm parte la două categorii de evoluție, și anume: una spre încurajarea construcțiilor fragmentate, și cel de-al doilea model, să fie contrar, și anume un model unitar supranațional (un singur stat islamic).

,,Partidele unitare nu acceptă decât cu unele amendamente, valorile principale ale ideologiilor occidentale: primatul drepturilor individuale în detrimentul celor colective; drepturile minorităților, inclusiv la secesiune, susținerea diferitelor curente modern de integrare economică, politica.’’

Cel mai important moment în lumea musulmană contemporană a devenit Primăvara Arabă, valul revoluționar începând în anul 2011 ce a cuprins Tunisia, Egipt, Siria, Yemen, Bahrain.,

,,Primăvara arabă confirmă caracterul inadecvat al teoriei ciocnirii civilizațiilor, ca fiind o contradicție fundamentală în lumea de astăzi’’, această teorie aparține omului de știință Samuel Huntington. Mai mult decât atât, acesta face abstracție de la apropierea civilizațiilor și a culturilor care se dezvoltă sub spectrul și influința globalizării. Exista oare o relație între globalizare și conflict?

,,Absența unui stat nucleu Islamic este o cuza a numeroaselor conflicte interne și externe care caracterizează islamul.’’ Prin nucleul Islamic se face referire la statutul economic pe care societatea îl deține la un anumit moment dat, resursele naturale de care beneficiază, identitatea națională de care se bucură și mai mult decât atât, puterea militară care joacă un element nodal în cadrul relațiilor internaționale.

Tot în Ciocnirea civilizațiilor, S. Huntington, mai discută despre un posibil motiv al declanșării conflictelor intrastatale în Orientul Mijlociu, și anume creșterea semnificativă a numărului populației care a dus treptat la un număr mare de tineri șomeri nemulțumiți de lipsa locurilor de muncă, și care încep să pună presiune pe societate încetând să mobilizeze societatea.

Thomas Ohlson, în articolul său, Understanding Causes of War and Peace, în care vorbește despre motive, susține importanta condițiilor de fond în izbucnirea conflictelor și logica lărgirii legitimității sau a decalajului sistemului la un anumit moment. Această schimbare majoră ar putea afecta un anumit grup, partid, sau chiar societatea datorită dereglării normelor care au stat la baza formării statului, putem face o paralelă cu modelul comunist, care a putut rezista în jur de 70 de ani în Europa, dar care și-a lărgit legitimitatea și proporționat a pierdut din autoritate și transformându-se dintr-un amalgam de state comuniste, într-o mulțime de state aspirante la modelul democratic.

Acesta extinde explicațiile vorbind despre anumite decizii politice sau economice pe care guvernele le pot lua la un anumit moment și care pot schimba relația între grupuri și implicit relația cu societatea, aceste exemple pot fi reprezentate de creșteri semnificative ale prețurilor la produsele elementare, anularea unor drepturi de care beneficiau până la momentul acela, acestea fac din rebeliune un motiv suficient de întemeiat pentru răsturnarea unui stat.

Numeroși teoreticieni sunt de părere că, ,,globalizarea tinde să promoveze o convergentă de valori, chiar o impunere a valorilor occidentale, și că acest proces nu este bine venit în <<restul lumii>> care se va opune în numele unor diferențe semnificativ înrădăcinate.’’

Astfel, globalizarea obligă statele să accepte numitorul comun și să își piardă individualitatea, suveranitatea, cutumele, și chiar diversitatea culturală. Standardizarea globală nu este dorită de întreg globul, existând țări care nu se vor aliniate legilor capitalismului.

Siria

Siria este o țară din Orientul Mijlociu, situată de-a lungul coastei Mării Mediterane, cu o populație de 22 de milioane de cetățeni, prezintă o diversitate etnică și religioasă semnificativă: Sunniții reprezinta 75%, din populatia musulmana a lumii, (au patru scoli de doctrina islamica si de drept- Hanafi, Maliki, Shafi’I si Hanibali), siiții reprezintă aproximativ 10-20% din musululmani, la nivel mondial, o alta credință întâlnită în special în Siria, Liban și Turcia este credința alawi. (o ramura a minoritarilor siiti)

Alte religii întâlnite în aceeași zona sunt: ,,druzi, ismailiți, 10%, creștini, 10%, arabi, 90%, kurzi, aproape 10%. ’’

Siria a fost un stat controversat al Orietului Mijlociu datorita atat pozitiei geostrategice pe care siria o ocupa in levand cat si postura interna si externa a acesteia, orientate spre independenta, construindu-se astfel ca un element nodal al zonei central estice al Orientului Mijlociu. Mozaicul religios a oferit o latura nebanuita a violentei, transformandu-se intr-un conflict sectar a supramatiei religioase. Tari precum Rusia si Sua sunt implicate in zona orientului mijlociu pentru a supraveghea conflictul si a nu permite raspandirea acestuia si in tarile vecine.

Siria, ca stat modern, își definește granițele începand cu anii 1920. Nu cu foarte mult timp în urmă, în Siria izbucnește un război civil violent. O țară cu o istorie care datează de mii de ani, se află acum într-o serie de violențe care au dus treptat spre un cumplit război civil. Găsim două zone de convergentă, de o parte găsim regimul autoritar al președintelui Bashar Al Assad, iar pe de altă parte, o societate nemulțumită de abuzurile la care au fost supuși ,,pe plan mai larg, confruntarea dintre <<fronturile>> sunnit și șiit opune Iranul și parțial Irakul Arabiei Saudite, statelor Golfului și altor puteri, asistate de SUA, Franța, Turcia, Marea Britaniei etc; F. Rusă și China au blocat orice soluție militară internaționala în război.’’

După primul Război Mondial, teritoriul Siriei a fost guvernat de către Franța, sub mandatul Ligii Națiunilor. Între 1945-1946, are loc o demonstrație pentru independență, astfel că în 17 aprilie 1946 la Consiliul pentru Securitate ONU se cere retragerea trupelor franceze, această zi devine și ziua națională a Siriei.

Între Siria și Israel au avut loc de-a lungul timpului mai multe conflicte primul în 1948, armata siriană a participat la războiul sirio-israelian, pierzând războiul, în 1967 se declanșează al doilea conflict, sub numele de Războiul de 6 zile, război unde Israelul atacă Egiptul și Siria și mai târziu Iordania. Siria pierde Înălțimile Golan iar armata îi este puternic afectată. Recuperarea Înălțimilor Golan au reprezentant un obiectiv nodal până la momentul izbucnirii revoltei siriene din 2011.

Statele Unite ale Americii și-a arătat de-a lungul timpului interesul pentru Israel, în special în perioada Războiului Rece, astfel evoluția relațiilor internaționale a îndrumat Siria care o apropiere nefirească de URSS, apropiere menită să aprovizioneze Siria cu material de război în perioadele conflictuale pe care aceasta le-a parcurs. În schimbul furnizării materialelor necesare pentru susținerea războiului, URSS, le-a cerut acestora o bază navală în portul Tartus, care încă din 1971 desfășoară activități pentru flota Rusă.

Situarea relatiilor arabo-israeliene in cadrul Razboiului Rece se realizeaza cu ajutorul a doua scoli de gandire. Prima scoala sustine existent a doua super puteri (SUA si Rusia) care prin interesul pe care il detin au incercat sa influenteze intr-un mod cat mai pregnant politica si deciziile luate ce ii vizau in zona orientului mijlociu, in timp ce a doua scoala sustine ca statele orientului mijlociu au profitat de aceasta ocazie si mai mult decat atat acestea si-au urmarit interesele.

Prima scoala de gandire isi argumezteaza punctul de vedere prin sublinierea decalajelor prezente in cadrul aliantei arabe, tari precum Libanul si Iordania au prezentat o apropiere de Sua in timp ce Siria si Egiptul s-au aratat mai intersate de Urss. Un alt exemplu elocvent pentru a sublinia lupta simnbolica intre cele doua super puteri este reprezentata de imposibilitatea incheierii unui consens in ceea ce priveste problema israelienilor si a palestinienilor din simplul motiv ca rezolutii adoptate de acestea treceau din consiliul de securitate al ONU, acolo unde ambele super puteri prezentau drept de veto.

Abordarea celei de-a doua scoli de gandire care discuta despre interesele pe care le-au urmarit tarile arabe in contextul prezentei Statelor Unite si Rusiei de o parte si de alta a conflictului pentru a-si rezolva diverse probleme interne.

Analizad in detaliu, avem de-a face cu o abordare de tip expansionist care sustine ca URSS era interesata sa detina influienta in aceasta zona fiind interesata de expansiunea teritoriala pana in momentul in care SUA care cu ajutorul Greciei si Turciei sa nu mai detina o influienta semnificativa in zona. Adoptand modelul American, dupa finalizarea razboilui rece, URSS a profitat de alianta cu Egiptul si mai tarziu cu Siria pentru a-si extinde influienta in zona si mai exact pentru a fi prezenti permanent pe suprafata respectivelor teritorii, motiv pentru care pana in prezent Rusia detine o baza navala in portul Tartus din Siria.

Urss prezinta o viziune politica si militara ampla reusind sa priveasca actiunile intr-un mod previzibil si anticipand diversele demersuri de ordin militar si politic ale altor state, astfel, s-a aliat cu arabii radicali din diverse zone incercand in permanenta sa abuzeze de conflict pentru a mentine si extine sfera de influienta in orientul mijlociu. Nu este improbabil faptul ca Rusia este interesata sa mentina aprins conflictul arabo israelian, ne dorindu-si sa gaseasca solutii si sa rezolve definitiv Solutia conflictuala deoarece situatia ambiguua este propice extinderii influientei acestora in zona

Pe de alta parte, abodrarea defensiva a ceea ce reprezinta influienta actualei Rusii reuseste sa argumenteze rolul protector al acesteia in goana Americii dupa petrolul Oricentului Mijlociu pe care nu il pot obtine decat prin controlarea zonei cu o situatie neclara.

Conflictul actual din Siria, este parte a unei ample mișcări revoluționare extinse în mai multe țări ale Orientului Mijlociu și Africii de Nord, aceste conflicte sunt cunoscute sub numele de Primăvara Arabă.

Anul 2000 vine pentru Siria cu o mulțime de schimbări, după moartea președintelui Hafez Al-Assad, puterea revine fiului acesteia, Bashar Al-Assad. Educat în Occident, căsătorit cu o britanică acesta a nutrit în sufletul sirienilor speranța unui început democratic și a unor reforme gândite pentru societate.

15 martie 2011 (Ziua Mâniei) este momentul în care se declanșează în Siria, conflictul cunoscut drept Primăvara Arabă, doi studenți au fost arestați pentru desenarea unor mesaje antiguvernamentale într-un oraș din sudul țării. A fost unul dintre momentele în care populația s-a opus guvernului, care a răspuns cu violență, iscându-se astfel un conflict civil. Președintele a oscilat între încercări de reformă grăbite și represiune severă a revoluționarilor. Protestele au luat însă amploare în orașe precum: Damasc, Daraa, Hama, Jassem, fiind însă mai puternice în sudul țării.

Scopul razboiului sirian a fost de a inlatura dictatura presedintelelui Bashar al- Assad, insa a luat o conotatie radicala incercand eliminarea populatiei din motive sectare si prin utilizarea armelor chimice, in jur de 70.000 de cetateni ucisi intre 2011 si 2013. Conflictul din Siria se desfasoara pe mai multe planuri, unul dintre cele mai importante este cel religios, familia Assad face parte din ramura Alawi, structura ramificata din minoritatea shiita, aflata in conflict direct cu majoritatea sunita care favorizeaza grupurile de rebeli.

Desi Primavara Araba se dorea a fi o revolta de tip clasic care a izbucnit din dorinta de libertate si nimicire a regimurilor dictatoriale, aceasta a prins diverse forme in functie de tarile in care s-a desfasurat, In siria, Primavara araba a fost inlocuita cu un razboi civil alimentat de neintelegerile religioase si de orgoliile suprematiei musulmane. Prima formatiune militara care si-a aratat nemultumirile in fata regimului dictatorial al Assad s-a numit Armata Siriana Libera (FSA), aceasta era formata in special din dezerertorii armatei loiale presedintelui si din militiile locale. FSA a fost organizata in brigazi de lupta constituite local, aceasta este un real ajutor pentru trupele sunite aflate in suburbiile oraselor.

Thomas Ohlson vine cu o explicație a motivului pentru care societatea a ales modelul rebeliunii, a fost nevoie un un incident dramatic, respectiv torturarea celor doi studenți și mai apoi uciderea lor pentru că societatea să considere că suprimarea nu mai este o alegere pentru ei, că este nevoie să lupte și să schimbe regimul, că schimbarea trebuie făcută din interior, astfel conflictul generat a fost unul intrastatal.

Atât Tunisia cât și Egipt, nu au fost conduse în revolte de un lider politic sau de partide politice, extinderea televiziunilor prin sateliți, a diminuat o parte semnificativă din puterea guvrnanților. Egiptul a investit semnificativ în media, însa egiptenii au fost atrasi de sursele externe si anume Al Jazeera si AL Arabya.

Când vorbim despre Primavara Arabă, discutăm și despre gradul de omogenitate al guvernelor. În cazul Egiptului și Tunisiei, exista un grad semnificativ de omogenitate, în timp ce țări precum Siria și Yemen au o societate eterogenă, fragmentată și instabilă.

Atitudinea americanilor cu privire la țările arabe și musulmani s-a modificat treptat în special după momentul septembrie 2011. Acela a fost momentul incipient în constituirea ipotezelor legate de arabi, de religia acestora ca punct nodal al identității și nu în ultimul rand de intențiile acestora pe terme lung.

Primăvara Arabă a reprezentat dorința acerbă a societatiolor participante de a democratiza sistemul. Un număr semnificativ de state au reușit să răstoarne regimurile autocratice nefunctionabile forțându-le spre schimbare.

A avut islamismul un rol important în Primăvara Arabă?

Revoltele care au urmat Primăverii Arabe au plasat islamiștii în centrul atenției publice. Înaintea evenimenteleor ce au preceadat Primăvara arabă, statele unite nu au fost interesate să rezolve ,,dilema islamista’’, în prezent, răspândirea revoluției și creșterea numărului adepților la islam, pot influienta distribuirea puteri pe arena internațională

Chiar dacă cyber activismul sau activisul on-line, nu a a fost una din cauzele principale ale Primăverii Arabe, dar cu siguranță a jucat un rol important în răspândirea informațiilor prin transmiterea știriilor de interes, prin organizarea marșurilor pe Facebook, distribuirea anumitor secvențe din țările Orientului Mijlociu pe Youtube. Pentru prima dată țările din lumea arabă au simțit puterea internetului, prin rapiditaatea cu care informațiile circulau, internetul a fost un instrument folosit de media și de masele politice pentru mobilizarea cetățenilor.

Într-un interviu pentru Wall Street Journal, în ianuarie 2011, Bashar al-Asad, președintele Siriei a fost întrebat dacă Primăvara Arabă care se desfășoară în Turcia și Egipt îl va obliga să își accelereze reformele propuse pentru Siria, acesta a răspuns că pentru ceea ce se întâmplă în Tunisia și Egipt o să existe o reacție nu o acțiune, atâta timp cât ceea ce faci nu este o reacție a eșecului. În mod evident, Bassar al Asad a refuzat să accepte oficial, rolul important pe care l-a puratat opinia publică în mecanismul de luare al deciziilor.

Poate fi consierat internetul un ajutor spre libertate? Dacă da, atunci putem interpreta Primăvara Araba ca pe un pas important către libertate și implicit către democrație?

În cazul Siriei și al țărilor implicate în Primavera Arabă, internetul poate fi considerat un element cu caracter destabilizator al puterii.

Primăvara Araba a avut un efect imediat și asupra SUA, pentru că aceasta și-a manifestat interesul și sprijinul politicii israeliene din Palestina, oferind suport financiar guvernului de la Tel Aviv. Nu de puține ori, SUA a încercat să împiedice implementarea unei rezoluții a Consiliului de Securtitate ONU, prin care să pedepsească procesele cu caracter militar ale israelienilor în Fâșia Gaza și alte suprafețe ale palestinienilor.

Potrivit United Nation Refugee Agency, peste 210.000 de cetățeni sirieni au fost uciși, până la momentul acesta în Siria, conflictul intra dejă în al cincilea an, peste 3 milioane de cetățeni și-au găsit refugiu în zonele vecine.

Este interesant de scos în evidență faptul că la Adunarea Generală din 2012 a ONU s-a supus la vot o rezoluție pentru stoparea conflictelor și miilor de victime din Siria, însă Rusia și China s-au opus ca Siria să primească sancțiuni drastice, sau schimbărilor de regim comandat din Occident, deoarece, avea propriile interese în zonă.

Siria acceptă planul Annan, însă secretarul general al ONU Ban-ki Moon a susținut că guvernul Siriei nu a respectat niciunul din cele 6 puncte ale planului. ONU a hotărât să trimită circa 300 de observatori în Siria, după un alt masacru în centrul Siriei, la Houla. ONU a hotărât să întrerupă misiunea. Ultimul val de represiuni al regimului a lăsat în urma deci de mii de refugiați așa cum arată ultimele date oficiale, ale comisiei pentru drepturile omului din ONU ca, peste un milion și jumătate de oameni să-și părăsească locuințele. Unii dintre ei s-au adăpostit în corturi sau în școli, în timp ce alții s-au refugiat în țările vecine cum ar fi Turcia, Iordan, Liban sau Irak.’’

Președintele Assad, alături de susținătorii principali, Rusia și Iran, încep să întâmpine probleme cu cei mai importanți combatanți, Franța, Turcia și Arabia Saudită care doresc înlăturarea președintelui.

Suportul pe care Rusia il ofera Siriei, este legat printre altele si de o vechie pretenie, si mai mult decat atat de un interes major, si anume pozitia geopstrategica, comertul si afacerile. Incepand cu 2011 industria de armmment a rusiei avut o cifra de afaceri de peste 1 miliard de dolari si alte contracte similare in desfasurare. Siria s-a plasat in contradictie cu Occidentul inca din perioada proclamarii independentei si s-a consolidat odata cu sustinerea pe care America a oferit-o Israelului. Intimidata de vecinii sai, vizibil mai puternici, presedintele srian Hafez al assad (1971- 2000) a acceptat ajutorul oferit de Moscova care nu a ratat ocazia si care a sprijinit Siria, urmarindu-si in acelasi timp si interesele. O cacacterista importanta a parteneriatului intre Siria si Rusia este longevitatea, acest parteneriat strategic se desfasoara si in prezent in mandatul presedintelui Baasar al Assad, loial Moscovei.

Portul Tartus este garantia Rusiei ca relatiile stabilite intre moscova si siria nu vor avea curad finalitate, baza navala din orasul Tartus a fost incepand cu 2008, transformata intr-o baza permanenta a Rusiei, care se oferea sa ajute in diverse probleme legate de reformarea si modernizarea statului sirian. In cazul in care peste cativa ani razboiul civil din siria se va finaliza si actualul presedinde ar demisiona, alegandu-se un alt presedinte cu viziuni delocratic occidentale, ce se va intampla atunci cu portul Tratus care in prezent apartine Rusiei? Este o intrebare la care cu siguranta nu avem raspunsul in prezent.

Va pleca Assad de la conducerea Siriei, oferind astfel posibilitatea începerii negocoerilor de pace?

Luând în calcul cele discutate anterior, opoziția Rusiei cu privirea la luarea unor măsuri drastice împotriva regimului ineficient Assad ar fi scurtat cu mult acest conflict în zona Orientului Mijlociu, în special în Siria. Rusia este interesată să își mențină o importantă zona de influența în Orientul Mijlociu, și ca să demonstreze, a susținut Siria atât pe cale diplomatică, în cadrul consiliului de securitate al ONU în 2012 prin opoziția față de măsurile drastice cât și prin furnizare de medicamente, alimente răniților și dispozitive militare, si nu in ultimul rand armament. Rusia este interesata sa ofere protectie regimului Assad, deoarece Siria reprezinta un partener geostrategic essential. Un alt actor important în tot acest context internațional, SUA, se află în imposibilitatea de a rezolva problema războiului civil din Siria, și asta pentru că livrarea de arme rebelilor, lansarea de atacuri aeriene sau un scenariu asemănător invaziei Irak-ului ar fi mult prea costisitor de ambele părți, ar declanșa un vid de putere periculos, dar mai mult decât atât, SUA ar fi nevoite să mențină pacea într-o tară unde oamenii se omoară între ei. Pacea dintre rebeli și regimul Assad pare singura opțiune de moment în regiune, neluată însă în calcul.

ISIS

,,Conflictul dintre Islamism și Creștinism a aparut pe de o parte din cauza diferențelor dintre ele, mai ales dintre conceptul de Islam ca mod de viață, care transcede și unifică Religia și politica, și conceptul creștin occidental de separare între Biserică și Stat. Totuși, conflictul a izvorât și din asemănările dintre ele. Ambele sunt religii monoteiste care, spre deosebire de cele politeiste nu pot asimila ușor alte divinități și care văd lumea în termini dualiști noi, ei. Ambele sunt universale, fiecare pretinzând este singura credință adevărată la care toți oamenii pot să adere. Ambele sunt misionare, considerând că adepții lor au obligația să-i convertească pe necredincioși la singura credință adevărată. De la originile sale, Islamul, s-a extins prin cucerire și, când a avut ocazia la fel și creștinismui.’’

O să încep prin a analiza ceea ce Samuel Hunington a afirmat în analiza sa Ciocnirea Civilizațiilor, acesta încearcă să analizeze Islamul prin comparație, pentru a oferi o privire mai amplă asupra a ceea ce a devenit Islamul în timp și a extremismului credinței și cutumelor sale dar și paralela cu creștinismul pentru a conștientiza că, Islamul nu este singura religie cu reguli duse la extrem.

Acesta vorbește despre conflictul dintre Islam și Creștinism pe baza principalelor asemănări și diferențe dintre cele două religii, un element nodal este că Islamul alege să organizeze sub aceeași egidă religia și politica și să dezbată cele mai importante decizii la același nivel, existând astfel un echilibru desăvârșit între religie și politică, religia având un rol egal cu politica și politica neputând să exercite nicio autoritate în plus față de înștiințarea bisericii, în timp ce în lumea creștin occidentală există o separare clară între Biserică și Stat, fiecare exercitându-și atribuțiile. Statul se ocupă de organizare, apărare, economie, sănătate, educație, dezvoltare durabilă, agricultură, tehnologie și tot ce implică politica internă și externă, în timp ce biserica are rolul de a realiza o legătură strânsă din punct de vedere spiritual cu creștinii. Nu există implicații semnificative, Biserica nu are rol politic.

O asemănare și în același timp o deosebire pe care o sesizez, este ca statul Islamic face din religia monoteistă, un crez, toată lumea lor se rezumă la ,,noi-ei’’.

,,islamul nu este un loc, este o religie. Dar pentru musulmani cuvântul, religie nu are aceeasi conotație pe care o are pentru creștini. Pentru musulmani, islamul nu este numai un sistem de credință și de cult, el indică mai curând ansamblul vieții, iar normele sale cuprind elemente de drept civil, de drept penal și chiar de ceea ce noi am numi drept constitutional’’

Eliberarea oamenilor de sub strânsorile religiei caracterizate de unilateralitate și a contradictiilor cu caracter religios era așteptată odată cu debutul secolului XXI. Fanatismul religios și politic pe care diverși lideri îl impun fac mii de victime cu scopul de a controla conștiințe, destine sau teritorii.

Istoria a demonsatrat de multe ori că solidaritatea islamică în diverse probleme de ordin intern sau internațional a avut un rol important în revirimentul conștiinei musulmane. Se acordă o importanță semnificativă elementului religios care desparte lumea creștină de lumea musulmană.

Politologul Samuel P. Huntington, stabilește în cartea sa Ciocnirea civilizațiilor, caraceristicile fenomenului, conflictelor de ,,falie’’, acestea reprezintă lupta cu caracter militar purtată pentru costituirea unor falii religioase commune, extirpând orice altă credință sau religie care nu corespunde dogmelor acestora. Considerată putere ,,soft’’, religia este folosită de către lideri cu scopul îndeplinirii propriilor interese sau ale organizațiilor pe care le conduc. AKUF-Kriege- Datenbank număra de 24 de conflicte cu caracter religios, cele mai semnificative fiind plasate în nordul Africii, Orientul Mijlociu, și Asia. 

Huntington argumentează intensificarea conflictelor cu caracter religios, prin reactivarea conștiinței islamice, întreținute de conflicte cu caracter istoric. Religia pretinde un caracter identitar, Orientul este un model clar în acest sens, afirmându-și fanatismul religios tot mai violent cu dorința de a reforma lumea după modelul lor, deseori conflictele religioase nu au stare pură, ele fiind completate de alți factori care pot conclucra spre accentuarea conflictului. Mai mult decât atât, potrivit acestuia, „popoarele pot și trebuie să-și redefinească identitățile, iar drept consecință structura și granițele civilizației se vor schimba” aceste războaie pot fi intra-statale sau inter-statale și se caracterizează de regulă prin pierderi umane semnificative.

Sunt cercetători care afirmă că religia este o putere ,,soft’’ și o sursă cu caracter conflictual latent care poate deveni extremistă prin măsurile radicale folosite spre consolidarea credinței. Caracterul extremist poate resuscita deseori naționalismul de tip religios alimentat de evidențierea în mod obsesiv a părților negative a religiei.

Civilizația islamică a fost pentru o perioadă de timp, un model cultural și religios pentru alte civilizații însă în concepția musulmanilor, dincolo de ei se află necredincioșii.

Problema musulmanilor a creat contradicții între statele non musulmane și musulmanii locali, datorită conflictelor fără final, un exemplu clar este Creta care cu ajutoriul ONU a reușit să își traseze frontiera, un alt exemplu relevant se găsește în zona Caucazului unde turcii de religie musulmană și crestiii armeni se afla în conflicte seculare, nu în ultimul rând putem aminti situația din Kossovo, unde se depun eforturi semnificative pentru a face față islamiștilor care doresc să îi supună.

Explozia demografică a cetățenilor musumani poate reprezenta o cauză importantă a conflictelor din ultimii ani, populația musulmană a crescut numeric în ultimii zeci de ani. Oamneni needucați, șomeri, aflați la limita sărăciei cad de cele mai multe ori pradă manipulărilor și sunt trimiși în lupta pentru islam.

Principala cauză a violentelor este instigarea la luptă de către Coran, coranul este cuvântul lui Dumnezeu. ,,Coranul este referință supremă în orice domeniu: spiritualitate, drept, politica, economie, științe, morală individuală sau colectiva’’ Coranul prezintă un număr semnificativ de versete ce instiga la acțiuni, insuflându-le spiritul de învingători, sentimentul că luptă este necesară imptriva necredincisilor.

Respectarea cu strictețe a obligațiilor enunțate de Coran, reprezintă supunerea afișată față de Allah. Versetele Coranului vin ca o justificare a necesității războaielor și că o scuză a folosirii violenței și a mijloacelor dure de a elimina necredincioșii. În cazul musulmanilor apare concepția potrivit căreia aceste acte sunt iertate, fiind calea sigură către Allah. Tocmai acest aspect hrănește dorința multor lideri musulmani de a continua lupta împotriva altor religii. Un număr considerabil de versete care tratează nevoia luptei contra creștinismului și celorlalte religii contemporane.

Pedepsele aplicate celor care nu se supun islamismului sunt duse la extrem, de la execuții în public, crucificări în locații centrale circulate, la femei omorâte cu pietre, bărbați decapitați și alte crime odioase.

,,Este mult mai greu să părăsești islamul. Conform Coranului, cel care abjura islamul merită moartea. S-ar părea deci că renumitul verset din Coran, nu este silire la credinta’’ înseamnă numai că nu este permis ca necredincioșii să fie convertiți cu forța.’’

Statul Islamic din Irak și Siria, (ISIS) denumit și Statul Islamic din Irak și Levnt (ISIL) a făcut inițial parte din gruparea teroristă Al-Qaeda. Terorizează începând cu 2014 zone semnificative din Irak și Siria în intenția de a constitui un stat Islamic în Orientul Mijlociu, sub guvernarea legii Sharia. În ceea ce privește organizarea grupului, acesta este format din musulmani sunniti.

În timpul războiului civil din Siria, ISIS, a reușit să preia controlul mai multor orașe din nord estul țării și să se evidențieze față de alte grupări rebele prin brutalitatea și cruditatea faptelor și au fost acuzați de uciderea liderilor altor grupări rebele precum: Free Syrian Army (armata liberă a Siriei) și Ahrar a-sham.

Se fac presiuni semnificative asupra Siriei, din partea Americii. În septembrie 2014, președintele Barack Obama, a oferit acordul de a porni un set de lovituri aeriene împotriva ISIS pentru a decima grupul terorist. Președintele se teme că, ISIS reprezintă o amenințare pentru poporul Irakian si Siria, precum și pentru Orientul Mijlociu extinse. În lupta împotriva grupării teroriste se alătură aproximativ 60 de țări, la 23 septembrie, în Siria încep lovituri aeriene, Emiratele Arabe Unite, Arabia Saudită, Iodrania se alătura SUA împotriva Isis.

În lunile septembrie și octombrie, ISIS iau sub asediu orașul kurd Kobani, învecinat cu Turcia cauzând un flux semnificativ de refugiați kurzi spre Turcia. SUA a lansat lovituri aeriene asupra orașului sperând că o să îi împiedice să preia orașul și mai mult decât atât să reușească să se aprovizioneze cu armament. Afluxul de peste 1 milion de refugiați sirieni a obligat Turcia să sigileze granița cu Siria. După aproximativ cinci luni de lupte, în ianuarie 2015, orașul Kobani a fost eliberat de sub dominația ISIS. Obama solicită Congresului pentru Autoritatea de Luptă împotriva ISIS în februarie 2015, în mod oficial o autorizație pentru a desfășura o amplă lupta în stoparea grupului terorist, limitându-se la operațiuni aeriene și acțiuni terestre limitate.

Structura si originile ISIS

Isis își are originile în oganizatia pe care Abu Musab al-Zarqawi a format-o în 2002, la scurt timp după invazia în Irak pe care SUA a condus-o, Zarqawi i s-a supus lui Osama Bin Laden după aces episod și împreună au constituit Al-Quaeda în Irak.

După decesul liderulului al-Qaida în Irak, Abu Musab al-Zarqawi, în 2006, Al-quaida Irak își constituie o altă organizație paravan cunoscută sub numele de Statul Islamic din Irak (ÎSI). După 2010, Abu Bakr al-Baghdadim preia puteresa Statului Islamic din Irak și reconstruiește organizația, extinzând-o treptat și ajungând în 2013 să fuzioneze cu forțele din Siria și constituind Statul islamic în Irak și Levant (ISIS).

Structura Isis este foarte bine ierarhizată și organizată, începând cu 2010 SIIL este condus de Abu Bakr al-Bagdadi, care are doi adjuncți, Abu Ali al-Anbari și Abu Muslim al-Turkmani, foști funcționari în regimul condus de Saddam Hussein. Grupul terorist are structuri administrative separate pentru Siria și Irak. (Vezi anexa 1)

Explică analistul Jasmine Opperman. ,,Ei consideră acest califat ca fiind un singur stat, dar există două structuri ierarhice separate. Este vorba de o separare ierarhică care are doar rațiuni administrative.’’

Ierarhia birocratică este foarte bine structurată, și seamănă mult cu cel al țărilor cu model democrat pe care le resping, de la formarea administrativă la cea financiară și legislativă toate merg după un model foarte bine pus la punct. Gruparea funcționează precum o societate comercială internațională, care caută donatori bogați și finantatori în statele din Golf și întreaga lume.

Isis a devenit o grupare puternică datorită modalitalor de finanțare și de acaparare a puterii, în 2014, aceștia au luat cu asalt orașul Moșul, al doilea că mărime din Irak, după care au înaintat spre Bagdad, dar baza puterii rămâne în Raqqa, în estul Siriei, acolo unde Isis, controlează mai mult de jumătate din activele de petrol ale Siriei .Se estimează că ISIS controlează aproximativ 35 km pătrați, incluzând orașe precum Moșul, Falujja, Tikirt, Raqqua (Siria) și Tal Afar (Irak) dar și numeroare câmpuri petroliere, baraje de apă și chiar drumuri de frontieră. Deir al-zor, zona învecinată cu Irak, este la momentul acesta controlată aproape în întregime de statul islamic, înainte de izbucnirea războiului civil în Siria, această zonă era o provincie importantă care producea cantități semnificative de petrol.

Expertul în energie Luay al Khateeb spune că Isis ar putea face până la 3 milioane de dolari pe zi din vânzarea pe piața neagră a petrolului cât și a câmpului de gaze Conoco extreme de valoros financiar. (Vezi Anexa 2)

ISIS a fost acuzat de uciderea în luna februarie a unui membru fondator al grupului Salafi Ahrar al-Sham și liderului grupului în Alep, Muhammad Bahaiah, care avea legături strânse cu liderii seniori Al-Qaida.

Persoanele care aderă la ISIS, sunt jihadisti care adopta o formă extremista a islamului și care se consideră mesagerii dreptății și credincisi adevărați, aceștia își consolidează puterea prin recrutarea a mii de voluntari străini din Siria, atât din SUA cât și din Europa, se estimează că cifrele depășesc 10.000 de oameni care intră în controlul Isis.

Cum funcționează rețeaua de petrol și gaze și care este modul de finanțare principal, al acestei organizații?

Potrivit US Energy Information Administration (EIA), ,,produc in jur de 100.000 de barili de petrol pe zi, ajungând la 9,600,000 dolari în piețele mondiale.’’

Grupul țintește să stabilească un califat, un stat condus de un singur lider poltitic și religios, potrivit legii islamice. Deși, este limitată de Iraq, și Siria, ISIS își propune să ,,rupă granitele’’ cu Iordania și Liban și să elibereze Palestina, aceștia atrag un support semnificativ din partea musulmanilor din întreaga lume.

În plan internațional, Națiunile Unite, au recunoscut capacitățile financiare ale Statului Islamic, astfel că în august 2014, consiliul de securitate al Națiunilor Unite, a aprobat implementarea rezoluției 2170, prevăzând sancțiuni împotriva Statului Islamic și Frontului Nursa, urmărind întreruperea finanțării cu resurse a acestora, inclusiv interzicerea cumpărării de petrol de la aceste organizații cu caracter terorist, și implicit impunerea unor sancțiuni companiilor care încalcă aceste prevederi.

ISIS a devenit o grupare importantă, începând cu războiul civil din Siria și treptat s-a transformat într-un conflict sectar, producând milioane de dolari și recrutând mii de persoane din întrega lume,

ISIS și-a înarmat trupele cu arme confiscate de pe câmpul de luptă din Siria și Irak, cu bani primiți de la persoane fizice bogate din Kuweit, Turcia.

În ceea ce privește viitorul acestei grupări teroriste, putem vorbi clar de o era post-al Qaeda, cu o campanie de social media mult mai agresivă decât cele practicate de gruparea condusă până nu demult de Osama Bin-Laden (clipuri video cu decapitări ale jurnaliștilor, ale activiștilor de pace din țările occidentale, reportaje propagandistice despre falsul regim democratic promovat de Isis), cu o societate internațională mult mai atentă la situația din Orientul Mijlociu, dar în același timp, la fel de inertă și lipsită de soluții pe termen scurt și lung (aici ar trebui adusă în discuție, din nou, reforma instituțiilor internaționale), dar și cu un Isis care se vrea a fi nucleu pentru celelalte state islamice, în lipsa unuia care ar fi putut aduce pacea și stabilitatea în regiune (eșecul americanilor de a transforma Iranul în anii ’70 într-un asemenea nucleu, războiul administrației Bush jr. din Irak-ul anilor 2000).

Analiza fenmenului Primava Araba. Marturii

Analizarea fenomenului Primăvari Arabe reprezintă o piesă din întregul mozaic de evenimente dramatice care au loc până în prezent in spatiul sirian.

Lupta pentru supremație strategică se poartă între Orientul Apropiat și Mijlociu. Speranța și lupta pentru un sistem democratic au debutat în Orientul Mijlociu după atacurile din Irak și cele din Afganistan. Simbolic, evenimentele care aveau să se desfășoare în țările din lumea arabă au purtat numele de Primvara Arabă. Dacă analizăm ce ar putea însemna Primăvara Arabă, putem privi in ansalmblu conceptul de primvară ca pe o reînnoire, revigorare, dorindu-se a fi o reinventare a lumii arabe.

Incapacitatea Siriei de a se reforma cât și rigiditatea regimului condus de Bashar al Assad a împins Siria să transforme mișcarea democratică Primăvara Arabă într-un conflict interconfesional.

,,Daca reforma va fi alternativă represiunii si revolutiilor, asa cum credem ca este mai bine regiunii, atunci reformele trebuiesc sa fie reale, tangibile si semnificative’’

Le Monde catalogheaza conflictul ca fiind între, "semiluna șiită și arcul sunit", Siria aflându-se undeva în mijlocul conflictului într-un război purtat de sunitii și șiiți, de modele politice și religioase diferite în zone de interes diferit.

Cât de departe sunt țările arabe de democrație?

Democrația reprezintă o formă politică în care puterea aparține cetățenilor și mai mult decât atât, este formată pe temeiul unei constituții care este obligată să respecte drepturile pe care cetățeanul le deține, libera exprimare, pluralism politic, egalitate în fața legii.

În momentul în care procesul de democratizare este implementat într-un stat, acesta este obligat să își modernizeze rețeaua de infrastructură, gradul de alfabetizare în rândul cetățenilor să crească, astfel că educația devine un pilon esențial în cadrul acestuia. Dezvoltarea tehnologică este la fel de importantă în cadrul acestui proces complex. Principiul egalității între etnii sau religii este un alt factor important, iar țările din lumea arabă nu sunt pregătite să depășească diferențele de ordin ideologic sau etnic.

Conceptul de egalitate in societatile arabe este premergător drepturilor omului, care au bazele în declarația de la Cairo, dar care interpretează Sharia. Declarația de la Cairo împarte persoanele în urmatoarele categorii, bărbați și femei, credincioși și necredincioși. În lumea musulmană, femeile nu au aceleași drepturi cu cele ale bărbățiilor. Un al drept discutabil al cetățenilor musulmani este cel al minorităților religioase.

Statul de drept este o proiecție a statului de factură democratică în care sunt respectate drepturi precum intimitatea, libera exprimare, iar țările Orientului Mijlociu fac excepție de la regula nerespectand aceste drepturi, nu puține sunt cazurile în care oamenii sunt privați de libertatea de a discuta despre sistemul politic, președinte și chiar răpiți de serviciile secrete și militare, mulți dintre aceștia rămânând dispăruți.

Terorismul se identifica de câțiva ani cu lumea arabă, împiedicând orice încercare a statelor de a se reforma într-un mod democratic și mai mult decât atât amenințând ordinea și securitatea la nivel internațional. Primăvara arabă a reușit să demonstreze prin eșecul ei că democrația nu este reprezentată ca o existență general valabilă ci este mai degrabă o necesitate universală!

Termenul ,,teroare’’ se caracterizeaza prin intermediul unei stari puternice de frica. Specialistii vorbesc despre terorism ca fiind cel mai organizat tip de teroare. Exista insa si combatanti ai acestei idei care vorbesc despre diferenta intre teroare care reprezinta o stare de sorginte psihica si terorismul care reprezinta o activitate de timp social, insa organizata intr-un mod omogen. „Terorismul are un caracter coercitiv menit să influențeze prin manipularea voinței victimelor sale directe și a publicului țintă.” Potivit accepțiunilor privind prevenirea și combaterea terorismului- Legea 535/2004- terorismul reprezintă ansamblul de acțiuni și/sau amenințări care prezintă pericolul public și afectează securitatea națională.

Analiza interviurilor

Expunerea și analiza pe care o voi realiza în cadrul acestui capitol se vor concentra pe demonstrarea argumentelor referitoare la eșecul Primăverii Arabe în Siria și la conflictele care au transformat aceasta într-un război civil. Argumentele sunt obținute în urma unor interviuri pe care le-am susținut cu anumite persoane de origine siriană care locuiesc în România. Este important de precizat ca opiinile exprimate in cadrul acestor interviuri nu reprezinta un esantion reprezentativ pentru toti cetatenii sirieni.

Am aplicat interviul unui membru al Comunității Siriene Libere din România, (S1) care până anul trecut a făcut parte din biroul executiv, este prezent în România din 2010 și este un membru activ al Comunității. Am completat demersul analizei mele prin intervievarea unui cetățean de origine siriană medic (S2) și cu ajutorul unui student (S3) ajuns în România după începutul Primăverii Arabe. Un membru al Asociației Oamenilor de Afaceri Sirieni din România (S4) mi-a răspuns întrebărilor interviului, iar în cele din urmă un refugiat (S5) ajuns în România de 1 an a fost interlocutorul meu.

Prezentați-mi pe scurt diferențele sau asemănările regimului lui Hafez al Assad și ale actualului președinte Bashar al Assad?

S5, vorbește despre începuturile regimului Hafez și despre modul în care acesta și-a consolidat puterea cu ajutorul Uniunii Sovietice și despre cum treptat a început să transforme Siria într-o dictatură. Fiul acestuia a preluat mult din modul în care tatăl acestuia a condus Siria, folosind armata în interes personal și neținând cont de necesitățile cetățenilor și de modificările care au loc permanent pe arena internațională. ,,Hafez si-a consolidat puterea sub atenta indrumare a URSS-ului la fel si fiul sau Bashar este in prezent sustinut de Rusia, ambii si-au consolidat puterea cu ajutorul armatei, folosind-o in interes personal.’’

,,Asad nu face parte din generatia de dictatori a tatalui sau. El nu a preluat controlul statului folosind violenta si viclenia, dar a stiut sa dovedeasca tuturor celor care au avut sperante pentru reformarea sistemului ca stie cum sa actioneze ca un dictator.’’

Analizând din punct de vedere economic cele două perioade, în perioada regimul condus de Hafez, cetățenii trăiau semnificativ mai greu decât în perioada regimului fiului acestuia, așa cum mărturisește S5. Aceștia trăind la limita sărăciei într-un regim deosebit de represiv în care armata și serviciul secret erau prezente permanent în viețile acestora. Președintele Hafez, completează S1, si-a pregătit atent armata și și-a construit securitatea ca pe o caracatiță, pregătită în orice moment să sufoce orice încercare de răzvrătire din partea sirienilor. ,,din punct de vedere economic, presedintele Bashar a incercat intr-o anumita masura sa imbunatateasca nivelul de trai. In timpul regimului tatalui sau, situatia era mult mai dificila, nu de putine ori oamenii mureau de foame.’’

Prezentați succinct Siria, înainte de declanșarea Primăverii Arabe.

S4 își amintește că Siria înainte de declanșarea Primăverii Arabe arata ca un stat bine ambalat, unde peste tot prin intermediul media puteai vedea cele mai onorabile fapte realizate de președinte, întreaga țara era împânzită de mesaje populiste și imagini cu președintele, la prima vedere există o armonie de invidiat, însă probleme interne și nemulțumirile cetățenilor măcinau statul precum un cancer. ,,imi amintesc de cata publicitate pozitiva avea parte presedintele, pentru cineva care venea in vizita parea relatia perfecta presedinte-cetatenii, lucrurile nu erau insa asa.’’

15 martie 2011, rămâne în amintirea sirienilor ca Ziua Mâniei, momentul de la care istoria se scrie cu sângele celor care își strigă drepturile. Câțiva tineri au fost arestați pentru că au avut curajul și nebunia de a desena nemulțumirile pe peretele unei clădiri, sunt amintirile pe care cu greu le împărtășește S2.

Câteva zile mai târziu, mulțimea a strigat pentru prima dată ,,Libertate”, mărșăluind cu flori în mâna pe care le împărțeau militarilor armatei siriene, militari ce aveau armele îndreptate amenințător spre mulțime – sute de oameni își doreau eliberarea anumitor membrii din familiile acestora care se aflau în închisorile armatei siriene. Însă, armata nu ține cont că cetățenii mărșăluiesc pașnic și trag în mulțime. Mentalitatea crimelor și caracterul deosebit de violent este puternic impregnat în educația armatei siriene, nimic nu s-a schimbat chiar dacă la conducerea țării a venit fiul dictatorului Hafez, Bashar, menționează S1, a fost puternic influențat de mama acestuia care și-a dorit ca fiul aceștia să folosească armata în interes propriu și spre menținerea unui grad ridicat de teroare a populației pentru a le fi teamă să reacționeze. Cruditatea actualului președinte, atinge cote îngrijorătoare în momentul în care la scurt timp după ce Primăvara Arabă debutează în Siria, acesta ordonă armatei ca Moscheele în care se aflau cetățeni grav răniți să fie bombardate.

,,pe strazi se striga Libertate, toti ne doream acelasi lucru, ne doream o tara libera in care sa nu iti fie frica sa vorbesti, doream sa fim respectati si ascultati.’’

Deși mândrii de istoria și religia care îi unește, sirieni știu că actualul președinte nu poate decide singur în astfel de situații și că intervenția externă este iminentă, Iranul este și la acest moment un stat puternic care încearcă să își impună dominația și modelul politic pe teritoriul Siriei, conștientă fiind de fragilitatea statului la momentul actual și de poziția geostrategică acesta fructifică conflictul la maximum.

Care erau principalele dumneavoastră nemulțumiri în ceea ce privește conducerea președintelui Bashar al Assad?

Principalele nemulțumiri al sirienilor nu erau legate în mod special de diferența religioasă sau etnică, mi-a mărturisit S3, ci mai de grabă țineau de indiferența președintelui la necesitățile sistemului de a se plia pe nevoile societății și care trebuia să evolueze în funcție de tendințele internaționale. La acestea au contribuit și un aparat militar și al securității extrem de represiv care au terorizat ani întregi cetățenii. S3 susține că sirienii califică faptele președintelui că pe o încercare disperată de a păstra puterea, prin mecanisme dure, prin sărăcirea populației, lipsa liberei exprimări și printr-un sistem autoritar.

,,eram obisnuiti cu diferentele de caracter religios, si le acceptam, ce nu am putat insa accepta era indiferenta presedintelui la nevoile noastre.’’

Care sunt particularitățile Primăverii Arabe în Siria?

S1 membru al Comunității Siriene Libere din România, fost membru în biroul executiv al aceleași comunități, vorbește despre susținerea pe care a oferit-o împreună cu ceilalți membrii cetățenilor sirieni, la nu mai mult de 20 de zile de la izbucnirea fenomenului numit Primăvara Arabă. Deoarece media încă nu difuza și aspectele negative ale regimului și mai mult decât atât, atrocitățile comise de armată președintelui erau ascunse, aceștia foloseau internetul ca armă împotriva sistemului, demascând întreaga mascarada televizată a lui Bashar care continua să apară pe posturile televiziunilor precum un făcător de bine.

Din momentul în care în Siria armata lupta împotriva cetățenilor, Siria se numește, Siria Al- Assad un preț prea scump pentru miile de vieți curmate.

Ca și particularități ale primăverii arabe, voi menționa – Discordia pe care Bashar încearcă să o răspândească în rândul cetățenilor cu orientare religioasă diferită, mai mult decât atât, – președintele a luat puterea de la tatăl acestuia Hafez, care îi pregătise acestuia armata și securitatea spre interesul personal și nu în ultimul rand – Siria reprezintă un element de legătură între statele arabe și Israel. Cu alte cuvinte pozitia strategica de care se bucura o face o tara ravnita in randul super puterilor care isi doresc sa patroneze zone cat mai bine pozitionate strategic sau care sa detina resurse de care sa se foloseasca. Este si cazul Siriei, Bashar este constient ca la momentul acesta, tar ape care o conduce este ravnita pentru Bazinul Levantin la care are iesire.

,,Bashar a alimentat ura intre suniti si siiti prin diferentele pe care le facea intre aceste doua grupuri entice. Noi sirieni suntem constienti ca tara noastra este vanata de tari precum Rusia si Sua care isi doresc suprematie energetica si mai mult decat atat, am inceput sa realizam ca particularitatiile primaverii arabe in siria sunt periculoase pentru viitorul acesteia si al nostrum.’’

Cum s-au transformat protestele de stradă într-un război civil?

Cetățean al orașului Deera, S5, povestește că primele manifestați s-au desfășurat în acest oraș, unde sute de oameni au ieșit pe străzi strigând ,,libertate’’ și cerându-și drepturile. Și-au găsit curajul după ce în Tunisia și Egipt oamenii au ieșit pe străzi luptând pentru schimbarea regimurilor. Armata Siriană Liberă a fost luată prin surprindere și a ripostat violent împotriva protestatarilor, moment în care revoluția s-a răspândit în mai multe orașe, transformându-se într-o luptă împotriva regimului și a represiunilor pe care aceștia le suportau de ani de zile. Președintele a ordonat armatei să facă tot ce este posibil pentru a-i înlătura pe protestatari. Acela a fost momentul în care Primăvara Arabă s-a transformat într-un război civil.

,,am preluat modelul Tunisiei si al Egiptului si am crezut in schimbare. Insa presedintele ne-a privit ca pe o amenintare si a luptat impotriva noastra. Atunci am inteles ca primavera araba nu mai este o miscare pentru democratie, ci una pentru supravietuire si schimbare.’’

Regimul sirian discuta inainte de izbuncirea conflictului civil despre agenda politica si modul in care Siria o sa apara pe harta lumii incepand cu anul 2013 din punct de vedere economic si turistic, pentru locurile, istoria si cultura pe care aceasta le avea de impartasit, insa reformele si planurile nu s-au definitivat. Homs a reprezentat elementul care a schimbat premisele reformei si care a schimbat perceptia intregii lumi asupra cruditatii pe care presedintele sirian este dispus sa o foloseasca pentru a ramane la conducerea tarii. Statul sirian s-a trezit intr-o realitate in care nu erau pregatit sa continue. Debutul primaverii arabe a fost sustinut de aceleasi motive pe care le intalnim in tari precum, Egipt si Tunisia, se dorea reformarea strcturilor guvernamentale, democratie, liberate, respectarea drepturilor omului, insa acestea s-au schimbat de la o tara de alta in functie de evolutia interna a conflictului. Siria este exemplu clar in care cetatenii au urmarit aceleasi interese, insa, statele din Golf si in special cele din Arabia Saudita au profitat de situatia nerezolvata pentru a-si extinde zona de influienta si a diminua influienta Iranului.

Credeți că războiul civil va elibera Siria de sub constrângerile regimului Assad?

Sunt multe scenarii care ar putea fi aplicabile pentru Siria. Președintele Statelor Unite, a precizat într-un interviu pentru televiziunea Al Arabia ca în Siria întâlnim o situație complexă în care intervenția militară nu poate fi soluția pentru conflict.

În urma evenimentelor, S4, este de părere că există două scenarii posibile, fie rezolvarea conflictului se va face pe cale diplomatică prin cooperare între statele și grupurile implicate în război (inclusiv monarhiile din Golf), fie Assad renunța la putere și Siria se va împărți în mai multe teritorii autonome.

,,nu cred ca Siria va alege cooperarea diplomatica pentru incheierea conflictului, desi este o varianta de luat in calcul. Cred insa, ca Siria se va diviza in mai multe teritorii.’’

Conflictul civil care a a pus stapanire pe teritoriile Siriei, nu se va sfarsi odata cu moartea lui Asad nici daca acesta va fi indepartat din functia de conducere a regimului si nici in momentul in care se ia hotarareaa de formare a unui nou govern. Razboiul se poate termina ,,atunci cand atrocitatile razboiului sunt pierdute din memoria vie a oamenilor, pentru ca altfel, acestea nu pot fi uitate.’’

Cum apreciați evenimentele actuale din Siria?

Din punctul de vedere al S2, evenimentele din Siria reprezintă o dovadă clară a ineficientei sistemului de a se reforma, o luptă dură purtată între președintele incapabil să negocieze și cetățenii nemulțumiți. Un război al supremației religioase, un sistem corupt nedrept în care discrepanța între clasele sociale este semnificativă și mai mult decatat atât, o luptă pentru resurse și spațiu strategic în care mii de cetățeni nevinovați sunt nevoiți să lupte pentru propria lor viață.

S3 este de parere ca evenimentele actuale din siria se pot raporta la cuvintele ,,mascru’’, ,,nepasare’’ si ,,lupta pentru putere si energie’’.

Considerați că raporturile inter-religioase au transformat Primăvara Arabă într-un război civil?

Cetățenii sirieni nu sunt de acord cu catalogarea conflictului drept unul inter-religios, din simplul motiv ca aceștia au putut trece de a lungul timpului peste diferențele făcute de conducerea statului între sunitii majoritari și șiiți minoritari. S5, povestește că nu diferențele religioase au fost cele care au pornit revoluția, ci mai degrabă motivul esențial a fost reprezentat de privarea de libertate, legile care nu țineau cont de nevoile cetățenilor și securitatea care se implica în toate nivelurile societății.

,,Motivul principal pentru care am strigat libertate nu a fost reprezentat de diferentele religioase, ci mai degraba motivele au fost sustinute de lipsa de libertate si de securitatea care limita intimitatea si libertatea indiviziilor, fiind implicate si prezenta in toate mediile.’’

S1 completează cele menționate anterior prin a evidenția natura conflictului care s-a transformat într-unul religios în momentul în care au intervenit factori externi precum Hezbollah și Iran de partea președintelui Bashar. Mai mult decât atât, sirienii sunt de părere că ura între religii a fost alimentată de însuși președintele țării care a făcut diferențe semnificative între aceștia. Cu alte cuvinte, respsomdentii considera ca mecanisemele care au ajutat la modificarea conflictului sunt reprezentati de mecanisme interne, venite din partea presedintelui.

Statul Islamic din Irak și Siria nu a existat în Siria de la începuturile Primăverii Arabe. Armata Siriană Liberă era cea mai de temut forță în fața cetățenilor. La scurt timp după ce Primăvara Arabă începe în Siria și armata măcelărește protestatarii care le împărțeau flori în semn de pace și de a le arăta că nu doresc violența, ci doar schimbare de regim, nu doresc tranziție prin sânge, ci doar înțelegere din partea președintelui, acesta încerca să convingă cetățenii sirieni ca Armata nu omoară protestatarii și că aceștia sunt uciși de un grup terorist pe care nu îl pot controla. Motivul pentru care Armata Siriana se afla pe străzi este de a oferi siguranță, își amintește S1 unul dintre martorii mascaradei președintelui Assad.

S3, completează afirmația, amintindu-și că în momentul apariției grupului ISIS, aceștia au venit prin Irak, erau un grup format din puțini membrii care au profitat de faptul că Bashar a eliberat cu ajutorul armatei anumite zone, Rakka este primul oraș pe care aceștia l-au ocupat, curios este faptul că aceștia nu au atacat timp de mai mult de un an și jumătate. În momentul în care gruparea a început ca acapareze puterea, să primească arme din partea Rusiei, finanțări din partea diverselor persoane fizice sau instituții, aceștia au mers la Armată Siriană Liberă și le-au cerut puterea, a fost primul moment în care Gruparea Islamică a dat semne că lupta lor e pe punctul de a începe.

,,Surprinzator este ca presedintele vorbea despre un grup terrorist cu mult inainte ca el sa se faca vizibil, armata tragea in noi iar presedintele ne mintea ca suntem atatcati de un grup terrorist. Statul Islamic a fost intr-o anumita maniera o confirmare a spuselor presedintelui. Insa pentru noi, sirienii aparitia statului Islamic este legata de anumite interese.’’

S2, crede cu tărie că există o înțelegere între președintele Bashar al Assad și gruparea teroristă ISIS, din simplul fapt că președintele vorbea despre o anume organizație teroristă cu mult înainte ca aceasta să existe, faptul că în prezent, lupta se dă între rebeli, Armata Siriană Liberă și gruparea teroristă este doar o confirmare a afirmațiilor susține de acesta. Este avantajos pentru Bashar să demonstreze că a avut dreptate, să să apară ca un posibil salvator al Siriei de sub constrângerile teroriste.

Afirmațiile profesorului sunt întărite și de mărturiile unui cetățean refugiat, care își amintește momentul în care grupul islamic a acaparat puterea în orașul Rakka, una din clădirile importante ale orașului fiind ocupată de Armată Siriană, monopolul asupra orașului aparținea însă Statului Islamic care, spre surprinderea tuturor nu s-a atins nici de clădire și nici de militarii armatei timp de aproximativ un an și jumătate, după această perioadă cei 15 militari au fost luați ostatici și decapitați, punându-le acestora capetele în fața clădirii ca o dovadă că nu există limite care îi vor opri în atingerea scopului final, acela de a constitui un stat islamic.

Cum a reusit statul Islamic sa acapareze puterea in Siria? Au contribuit factorii interni sau externi?

La întrebarea referitoare că modul în care Statul Islamic se afirmă în Siria și acaparează puterea, toti respondentii consideră că Statul Islamic nu se putea construi și evolua fără un ajutor extern, primit din partea al Qaida în prima instantă, urmată de ajutor financiar și militar din partea Arabiei Saudite si a altori sponsori privati.

ISIS demonstrează în felul acesta ceea ce Bashar a spus la începutul Primăverii Arabe și anume că o grupare teroristă este vinovată pentru miile de morți sirieni.

Statul Islamic, cred refugiații este o grupare teroristă care au scopul de a strica numele islamului și de a asimila islamul cu terorismul, de a fi respinși de restul țărilor, fiind catalogați drept criminali.

Întrebarea pe care ne-o adresam este dacă ISIS este atât de puternică încât Statelor Unite să le fie imposibil să o oprească? Nu în urmă cu mult timp aceștia au afirmat că au nevoie de aproximativ 20 de ani ca să oprească această organizație teroristă. America are oare interese să nu oprească ISIS sau se tem de aceasta? Aceasta este o întrebare la care prezentul și viitorul ne vor răspunde în timp.

,,statul Islamic este un pericol deosebit de mare pentru cetatenii sirieni, insa sunt anumite grupuri de interes care beneficiaza de pe urma starii instabile pentru a impiedica posibile colaborari, reusind in felul acesta sa obtina beneficii.’’

Cum credeți că se va finaliza războiul civil, având în vedere conflictul inter religios și intervenția ISIS?

Când au fost întrebați cum consideră că se va finaliza războiul civil din Siria, răspunsul unanim pe care l-am primit a fost că acesta va dura foarte mult și finalul va fi influențat de anumite circumstanțe.

Atât S1 și cât și S4 sunt de părere că finalul conflictului va împărți Siria în mai multe zone, sau regiuni autonome, allawit, sunit și kurd.

,,razboiul nu are sfarsit momentan. Cel mai probabil zona se va impartii intre siiti, allawiti, kurzi si alte grupuri de interes.’’

Divizarea teritoriului sirian este una din variantele posibile pentru finalul războiului civil actual și constituirea a cel puți două teritorii siriene, unul ocupat de suniți și altul ocupat de șiiți, allawiti, durzi și creștini. (Deși kurzi, vor negocia pentru constituirea unui stat independent în nordul regiunii). Scenariu fragmentarii este unul dur cu urmări grave, de la crime împotriva anumitor religii la migrații forțate.

Un stat alawit ar fi o oportunitate valoroasa pentru Rusia care si-ar mentine portul naval in Tartus si implicit influinta in zona respectiva, in timp ce iranienii ar profita trimitand arme catre Hexbollah cu conditia ca Assad sa detina teritoriul pana la granite cu Liban.

Credeți că Primăvara Arabă a eșuat în Siria? Argumentați, vă rog.

Primăvara arabă a reprezentat mișcarea pornită de cetățeni care au încercat schimbarea regimului, însă atât istoria orientului mijlociu cât și prezentul ne demonstrează ca inițiativele pornite de cetățeni au eșuat din eforturile pe care sisteme de securitate și conducerea statelor le fac pentru a înăbuși orice inițiativă democratică.

S2, îmi oferă Egipt ca prim exemplu, unde Hosni Mubarak a renunțat la conducerea țării, însă armata este cea care conduce de fapt țara fiind instruită și condusă atâția ani de Mubarak, după zeci de ani de nedreptăți, acesta este considerat nevinovat. Iar actualul președinte riscă să fie spânzurat pentru trădare de țară.

În Siria, cetățenii care au mai rămas au renuntat sa mai lupte pentru Primvara Arabă și pentru ceea ce trebuia să reprezinte, un nou orizont, noi oportunități, libertate, siguranța și stabilitate, menționează S4.

,,nimeni nu mai lupta pentru primavara araba, acum, cei care au ramas in Siria lupta pentru viata lor. Primavara araba a esuat.’’

Tendinta respondentilor este accea de a condamna erorile regimului. Pe parcursul interviurilor, am observat ca greselile si promisiunile nerespectate ale presedintelui Bashar al Assad nu sunt uitate de cetatenii Siriei. Mai mult decat atat, se tem ca resursele Siriei vor fi date Rusiei in schimbul armamentului de razboi si sustinerii financiare de care presedintele are nevoie. Acestia nu accepta atat de usor ca primavara araba a esuat, insa realitatea este cea mai buna dovada. In unanimitate mi-au raspuns ca nu se vor reintoarce in siria pana cand stuatia nu va fi suficient de clara, desi au lasat acolo rude care in cele mai multe cazuri au pierit sub atacuri. Un aspect pozitiv este reprezentat de implicarea activa pe care toti respondentii o au in ajutorarea sirienilor ramasi in Siria, acestia strang bani, produse alimentare si farmaceutice si le trimit in diverse zone, acolo unde oamenii au nevoie. Respondentii S3, S4 si S5 mi-au marturisit ca sunt sustinatorii unui model democratic liberal dorindu-si instaurarea acestuia intr-un stat ca siria pentru principiile si valorile pe care acest model le sustin. Printre cele mai importante se regasesc limitarea puterii guvernelor conducatoare si respectarea drepturilor si liberatilor cetatenesti si nu in ultimul rand instaurarea unui model de piata liber. In schimb, respondentii S1 si S2 prezinta o tendinta de repulsie fata de sistem, fata de brutalitatea cu care bashar a raspuns crizei politice din Siria si mai ales am observat tendinte de laicizare, acestia constientizeaza ca lupta pentru suprematia religioasa poarta un pret mult prea mare. Credinta musulmana ii face pe acestia sa poarte o parte din vina luptei care pare fara sfarsit.

Pentru moment conflictul este departe de a avea finalitate, este nevoie de o intervenție puternică venită din exterior pentru a putea echilibra forțele. Cu toate acestea, indiferent de cum se va încheia conflictul, statele care probabil se vor constitui vor avea o perioadă de instabilitate, datorită evenimentelor care au tulburat ani de zile prezentul cetățenilor. Singura soluție fezabilă este de a semna un tratat de pace cu garanții serioase acordate cetățenilor aflați în diferite grupuri etnice sau religioase pentru protejarea vieților și intereselor acestora, altminteri luptele între diverse grupuri vor continua fără compromis și negociere.

Istoricul William F. Engdahl, intareste prin teoriile acestuia impresia pe care cetatenii sirieni o au despre adevaratul motiv al razboilului din Siria, acesta enunta ca S.U.A este interesata sa obtina monopolul resurselor din Orientul Mijlociu si Africa, care impreuna insumeaza aproximativ 40% din resursele globale, pentru a incetinii evolutia in plan economic si militar a Rusiei si de ce nu, a Chinei.

Mozaicul religios si secrar al Siriei reflecta fragmentarea regiunii in structurii culturale diverse, ,,cutia pandorei a sectarilor sunitii si siiti a fost deschisa de americani in timpul managementului defectuos post invazie a Iraqului.’’ aceasta le-a permis irnanienilior mai multa putere si influienta in regiune.

,,Razboilul din siria a ajuns la nivelul la care imnsumeaza complexitatea Noului Orient mijlociu’’ In vederea obtinerii unui raspuns pentru cea de-a doua intrebare de cercetare o sa argumentez de ce se discuta despre un nou Orient Mijlociu si cum evenimentele primaverii arabe au declansat acest concept.

Se discuta despre Primavara Araba ca despre un element de remodelare a lumii arabe care nu este aproape de a se sfarsi. Aceste evenimente au declansat o trezire a islamului si o dorinta de schimbare a dogmelor. Lumea araba trebuie sa se adapteze la nivelul lumii occidentale, modificandu-si raporturile sociale, culturale si economice.

Primvara araba a lasat in urma un ,,nou orient mijliciu’’ care trebuie luat in seama, indiferent de vocea pe care oamenii o au.

America a pierdut credibilitatea in ochii lumii arabe, din simplul motiv ca interventile pe care acestia le-au sustinut pe teritoriul Orientului Mijlociu nu s-au sfarsit intr-o maniera egala de ambele parti. Promisiunile restabilirii pacii prin divrse modalitati au esuat, interventia in Irak nu a fost favorabila pentru tara in care s-au purtat cele mai sangeroase lupte din ultimii zeci de ani. Ceea ce demonstreaza ca SUA este un jucator in Orientul MIjlociu cu o agenda bine structrata care asteapta momentul potrivit sa actioneze.

Pe de altă parte Statul Islamic demonstreaza capabilitatea acestora in lansarea atacurilor imprevizibile pentru cucerirea unor noi teritorii, strategia acestora este de a se extinde din punct de vedere teritorial si economic pentru instaurarea ,,califatului’’. Populatia sunnita din teritorile ocupate de catre statul Islamic sunt de parere ca pot avea un viitor sigur si prosper sub condcerea gruparii extremiste. Coalitia internationala care lupta impotriva statului Islamic intalneste rezistenta unui model diferit de terrorism, model care nu mai este valabil modalitatilor cu care aceasta coalitie era obosnuita sa lupte. Factorii de risc trebuiesc luati in calcul, planificarea strategica trebuie sa fie complexa si sa tina cont de instabilitatea cu care zone precum Siria si Irak se confrunta. Dezvoltarea teritoriala si cresterea economica sunt doua probleme de care tarile care formeaza coalitiile internationale trebuie sa tina cont in constituirea unei modalitari de a stopa evolutia acestora. Gruparile jihadiste nu doresc pentru moment sa se alature statului Islamic sau sa o recunosasca drept suverana avand in vedere faptul ca al-Qaeda se afla intr-o permanenta concrenta cu statul Islamic. Efectele sunt nefavorabile fiind reprezentate de cresterea amenintarii urmata de rivalitatea intre grupuri, rivalitate care conduce catre extrem.

Situatia neclara a Siriei este un factor destabilizator care a acaparat statul erodandu-l permanent structura. Primavara Araba a suferit metamorfoze severe care au impartit in prima instanta terenul de lupta sirian intre armata loialista si fortele de eliberare pentru ca mai tarziu scena de lupta sa fie impartita intre grupuri cu interese diverse care refuza orice initiativa de pace. Cel mai important grup extremist este constituit de statul Islamic care datorita extinderii teritoriale a devenit la momentul acesta un element important in peisajul luptelor purtate in apropierea Baznului Levant.

Statele membre ale coalitiei, in special SUA au o reticenta in a se implica in dizolvarea statului Islamic, putand oricand sa actioneze mai violent asupra divizarii gruparilor decat sa furnizeze armament si sa bombardeze aerian. Este esentiala implicarea in rezolvarea cauzelor interne, politice si economice care au format baza evolutiei gruparii teroriste si adoptarea unor tactici noi, pliate pe riscurile la care statele islamice se supun.

Cine este vinovat pentru neimplicarea in stadiile evolutive ale gruparii statului Islamic?

Lipsa implicarii Occidentului si in special a SUA in episoadele incipiente ale manifestarilor ISIS a transformat aceasta grupare intr-una extremista condusa de un fanatism exacerbat. Siria se cofrunta la momentul acesta cu un stat terorist aflat intr-o evolutie continua care a luat sub stapanire teritorii importante, orase strategice si mii de oameni care traiesc sub o puternica teroare. Normele internationale stipuleaza regulile sub care este definite statalitatea, acestea sunt reprezentate de delimitarea teritoriala, o forma de conducere si populatie care sa locuiasca teritoriile respective. (Vezi anexa 3)

La momentul acesta, expansiunea teritoriala este atat de importanta incat, anumiti specialisti sunt de parere ca statul Islamic detin un teritoriu mai mare decat teritoriul pe care il mai are sub conducere presedintele Bashar. Strategia presedintelui Bashar nu a luat in calcul previzibilitatea anumitor situatii, astfel ca la momentul actual teritoriile pe care le detine se afla in pericol. Incercand sa isi mentina suveranitatea si sa isi intareasca puterea acesta incearca sa stabilizeze cele mai importante rute Damask-Beirut si Damasc –Homs.

Statul Islamic ramane cea mai importanta amenintare in perimetrul statelor arabe, punand in pericol interesele de ordin international ale acestora. Atacurile jihadiste au scopul de a devasta structura organizationala a Siriei si de a ocupa cat mai multe teritorii spre instaurarea modelului de tip caifat.

Consecinte

Societatea siriana nu a fost pregatita sa faca fata unei schimbari de paradigma. Populatia nu a luat in calcul riscurie la care se pot supune iar guvernul a reactionat brutal, incercand sa rezolve superficial problemele. Politica non intervenctionista a fost in cazul Siriei un pericol ascuns, libertatea de care s-au bucurat in solutionarea conflictului a alimentat severitatea raspunsului presedintelui la situatia ambiguua cu care se confrunta.

Primvara Araba a purtat un pret prea mare. sperantele pe care populatia le-a avut in dobandirea liberatii, liberei exprimari, imbunatatirii situatiei financiare au esuat odata cu schimbarea parametrilor conflictlui. Pentru multi primavara araba reprezenta sfarsitul unei perioade tiranice dar speranta unui nou inceput.

Amentinari aduse securitatii

Dupa izbucnirea revolutiilor in lumea araba si a ,,efectul domino’’ ce a urmat, diversi junrnalisti sau analisti politici au catalogat evenimentele drept o similitudine cu momentul revolutiilor aticomuniste desfasurate pe teritoriile europei de est,.

Este impropriu sa comparam revolutiile anticomuniste care s-au desfasurat pentru eliberarea de sub constrangerile unui sistem tiranic pentru revenirea la propriile valori si identitatea nationala a fiecarei tari cu revolutiile Primaverii Arabe desfasurate in lumea araba ale caror fundamente sunt diferite si lupta pentru schimbarea valoriilor si construirea unei noi identitati. Cu alte cuvinte, ne avand o cultura democratica valabila, lumea araba si-a concentrate atentia pe problemele financiare care au stat ca fundament al revolutiilor. Este necesara o interventie Occidentala care sa sustina programul democratic si implementarea acestuia in structirile lumii arabe deoarece acesta se realizeaza progrssiv prin consolidarea anumitor piloni cum ar fi educatia, sanatatea, asistenta sociala.

Democratia se invata nu se impunde, deoare ,, atunci când democrația este impusă rapid în societățile tradiționale care nu au cunoscut extinderea progresivă a drepturilor civile și instaurarea treptată a domniei legii, efectul este declanșarea unor conflicte de proporții încare extremele se pot ciocni violent. Acesta a fost și rezultatul eforturilor mioape întreprinsede Statele Unite pentru a promova democrația în Irak, Palestina, Egipt, Afganistan și în loc să crească perspectivele de stabilitate, s-au intensificat tensiunile sociale.’’

 Islamul nu este pregatit sa renunte la dogmele care l-au dictat societatea si vietiile zeci de ani pentru a prelua un model in care anumite origanizatii sau oameni alesi democratic si nu veniti din partea profetului au capatitatea si puterea de a hotara pentru ei. Astfel tarile arabe prezinta sanse reduse sa adopte si implementeze modelul democratic, tarile musulmane nu au capacitatea sa contribuie la contruirea bazelor democratice.

Tarile orientului mijliciu au o valoare incontestaila atat datorita pozitiei geografice si strategice pe arena internationala cat si datorita resurselor pe care le detin. Pentru ca tabloul sa fie complet, acestea au deschidere maritima si o istorie vasta a comertului international. Dupa debutul revoltelor zonele arabe au fost supuse unor fluctuatii ce au produs puternice instabilitati la nivel economic. Exporturile petroliere si-au diminuat volumul, iar conducta (Arab Gas Pipeline) care pleca din Egipt a fost nu de putine ori tina atacurilor. Din punct de vedere economic, primavara araba nu a reusit sa aduca schmbari semnificative, acest aspect este intarit si de Nemat Șhafik, director adjunct al FMI ,,țările “Primăverii Arabe” încă nu au decis ce tip de economie să adopte și nu au o viziune clară a viitorului lor economic. Incertitudinea pe careo vedem acum este o reflectare a lipsei de consens cu privire la un model de strategie economică. ’’

Cu alte cuvinte lipsa perspectivei economice proiectata pentru o perioada determinata poate provoca instabilitate ecomica.

De ce Primăvara Arabă a fost considerată un eșec ?

Primăvara Arabă a debutat cu speranța schimbării, nemulțumirile cetățenilor porneau de la ordinul social, economic, educațional, de exprimare a libertăților și până brutalitatea cu care aparatul securității a funcționat.

Eșecul Primăverii Arabe s-a datorat în primul rând așteptărilor pe care cetățenii societăților și le-au pus în schimbarea regimurilor dictatoriale în regimuri democratice stabile și funcționabile. Primăvara Arabă a fost un eșec și în momentul în care după răsturnarea anumitor regimuri și eliminarea din jocul politic a unor importanți conducători corupți așteptările au mers în direcția schimbării totale a nivelului de trai și diminuarea considerabilă a legitimităților.

Instabilitatea creată în perioada tranzițiilor a condus regimurile aflate sub reformă la decalaje majore între anumite structuri, implemetare dificultoasă a inițiativelor asupra societății, incapacitatea de a face față presiunilor venite din partea cetățenilor nemulțumiți, alimentând astfel lupta între diverse grupuri, permițând astfel apariția islamiștilor.

Una câte una, statele națiune post coloniale participante la fenomenul numit Primăvăra Arabă au un rol important, de la Bahrain la Egipt, mii de oamenii s-au întors împotriva regimurilor tiranice iar urmările au fost semnificative. Schimbările provocate în Tunisia au reușit să conteste încercările Uniunii Europene de a domina și de a avea influență în bazinul mediteraneean, mai mult decât atât, evenimentele petrecute în Egipt au avut drept efect principal diminuarea influentei Statelor Unite ale Americii în regiune. Despre Liban amintim că treptat aceasta a devenit un element dominat de UE și NATO încercând să obțină control asupra bazinului mediteraneean.

Indiferent de consecințele revoltelor din Siria, geopolitica și polii de interes se vor schimba semnificativ datorită alianței pe care o deține cu Iranul și Hezbollah. Revoltele desfășurate în Iran reprezintă nici mai mult nici mai puțin decât o cale liberă către Asia Centrală. Geopolitica resurselor naturale se transforma intr-un element cu influiente importante in zona securitatii, mai ales ca aceste interese au radacini adanci in relatiile internationale la nivel global.

Primăvara Arabă reușit să creeze un nou transnationalism sa puna primele caramizi in constituirea unui ,,nou orient mijlociu’’. Este impetuos necesar să extindem cadrul de referință pentru a înțelege aspectele Primăvării Arabe dincolo de granițele lumii arabe. Migrația semnificativă a forței de muncă în și din Africa de Nord este un fapt ce demonstrează importanța aspectelor de ordin economic, cultural și demografic al revoltelor. Migrația forței de muncă aduce cu ea probleme de clasă și modificarea formațiunilor sociale.

O consecință a evenimentelor cunoscute ca Primăvăra Arabă își găsește explicația atât în cadrul conceptual cât și în cel spațial. Granițele naționale rămân aceleași însă nemulțumirile cetățenilor, migrația forței de muncă și nivelul scăzut de viață au facilitat formarea și dezvoltarea acestui fenomen.

Lupta pentru schimbarea regimurilor a stat sub câteva cauze esențiale printre care creșterea semnificativă a numărului populației, inflatie, coruptie, somaj crescut. Multe din state nu au știut să gestioneze creșterea numărului de cetățeni, această cauză – fiind interdependentă de șomaj și nivelul scăzut de trăi. Dictaturile longevive au fost principalele motive pentru care lupta a fost una violentă. Hosni Mubarak a fost președintele Egiptului începând cu 1980, Muammar al-Qaddafi a condus Libia aproximativ 42 de ani, situația nu este diferită nici pentru Tunisia, al cărei președinte, Ben Ali era la conducerea țării din 1987. Indiferența, lipsa unei perspective pe termen lung, conducerea defectuoasa și corupția au fost factori decisivi luați în calcul de miile de cetățeni ignorați.

Corupția face parte din majoritatea sistemelor democratice contemporane însă procesul de ,,curațare’’ al acestui cancer al societății este sinuos chiar și pentru democrațiile stabile. Corupția nu a mai fost însă tolerată de cetățenii lumii arabe care își pierduseră speranțele că sistemul va funcționa în favoarea acestora. Decalajul între clasa de jos și elite era semnificativă, dacă cetățenii clasei de jos erau la limita subzistentei, elitele aveau anumite beneficii interes personal.

,,The People Want the Fall of the Regime!” a fost mesajul comun care a ridicat miile de arabi să lupte în numele aceluiași scop, cel de a da jos regimul, de a schimba sistemul, de a fii egali. Patriotismul a fost cuvântul de bază al evenimentelor care poartă numele de Primăvară Arabă, patriotism susținut de rețelele de socializare prin intermediul internetului. Grupurile de liberali, grupurile de stânga, grupurile claselor de mijloc, studenții și populația săracă s-au unit în numele aceluiași interes.

Spontaneitatea și brutalitatea atacurilor împotriva regimurilor a luat forțele de ordine prin surprindere, încercările de a suprima masele de oameni au eșuat, mai mult decât atât, Siria și Libia rămân exemple clare ale acestui eșec, confruntându-se cu un război civil deosebit de violent care a curmat mii de vieți.

Primăvara Arabă poate fi văzută ca un simbol pe termen lung al destrămării regimurilor nefuncționabile, un simbol al distrugerii cultului personalității conducătorilor, un element nodal al schimbării radicale de regim și structură a acestuia.

Consecințele fenomenului numit Primăvăra Arabă nu sunt încă suficient de clare, însă cert este că revoluția care a plecat din Tunisia și s-a răspândit în Egipt, Libia, Brahrain până în Yemen și Siria a avut un caracter oscilant între național și transnațional.

Primăvara Arabă se transforma în anotimpul intereselor strategice și energetice

Primăvara Arabă eșuează în Siria și se transformă într-un anotimp al intereselor strategice și energetice, deschiderea acestea către Marea Mediterană ofera posibilitatea Siriei sa devina o punte de legătură către Europa pentru transportul gazelor naturale și ale petrolului din țări precum Iran și Irak. Astfel Siria devine un element de interes geopolitic.

Une element nodal al acestei transformari o reprezinta Arab Gas Pipeline, conducta care urma să fie finalizata până în 2016, scopul acesteia era acela de a transporta cu 30% mai multe resurse decât erau prevăzute în acordurile proiectului Nabucco. Toate aceste resurse urmau să fie exportate către Europa. Statele Unite își doresc să obțină controlul asupra rețelei de resurse ale Siriei, în momentul actual este singurul impediment în fata monopolului energetic. Irakul este controlat de Statele Unite iar Iranul nu reprezintă un impediment. Rusia susține Siria pentru că se teme că SUA împreună cu aliații occidentali ar putea controla un procent semnificativ de gaze spre Europa, situație care nu avantajează Rusia.

Marea Mediterană deține cel mai important zăcământ de gaze din lume și anume Bazinul Levantin care este împărțit între Siria, Cipru, Liban și Fâșia Gaza. În urma unor informații oferite de serviciile secrete, Rusia și-a jucat cărțile cu președintele Siriei, Bashar al Assad, care a împuternicit Rusia să exploateze zăcămintele din bazin, în schimb aceasta oferă suport militar și politic Siriei.

Acesta este motivul pentru care președintele Siriei refuză orice inițiativă pe care Turcia o sugerează țărilor Orientului Mijlociu (Siria-Turcia-Arabia Saudita-Quatar) de a construi împreună un gazoduct către Europa. Bashar este conștient de poziția teritorială pe care acesta o deține și nu acționează în detrimentul Rusiei.

Legăturile între aceste două țări sunt deosebit de strânse, în urma unor analize, Stockholm Internațional Peace Research Institute, scot în evidență contractele militare încheiate între Siria și Rusia, care prezintă o valoare de aproximativ 4 miliarde dolari, Siria fiind unul din clienții cei mai importanți pe care Rusia îi deține în materie de armament.

Geological Survey, vorbește despre capacitățile pe care Bazinului Levantin le deține, în urma unor investigații se presupune că acestea conțin în jur de 1,7 miliarde de barili de petrol și în jur de 120 de trilioane metrii cub de gaz, asadar Bazinul Levantin devine marul discordiei in grădina Orientului Mijlociu.

De ce Primăvara Arabă s-a transformat într-o luptă pentru putere și resurse? Deoarece Orientul Mijlociu însumează 40% din rezervele de gaze natural si petrol ale lumii. (vezi anexa 4) Este în interesul anumitor state ca SUA și Rusia să păstreze în Orientul Mijlociu o zonă destabilizată și fragilă. Luptă cu adevărat SUA pentru democratizarea lumii arabe sau este vorba doar despre un joc de putere?

Concluzii:

Siria la acest momet are un viitor imprevizibil. Razboiul inca se poarta si nu da semene de finalitate, pe fronturile tarii inca nu s-a varsat suficient sange incat participantii la conflict sa gaseasca un numitor comun. Motivul de la care revolutia a debutat in Siria a fost inlocuit rapid cu o lupta a intereselor pentru resurse si putere. La momentul acesta guvernul este vulnerabil, Assad nu reseste sa faca singur fata razboilui de proportii semnificative purtat pe teritoriul tarii conduse de el. Una din variante este sa recunoasca grupurile de rebeli ca pe grupari militare pentru a avea control asupra acestora, o alta variant este accea de a renunta la putere si de a lasa grpurile majoritare sa isi imparta teritoriile intre ele.

Am ales sa dezbat subiectul Primaverii Arabe, intrucat acest episod reprezinta un moment crucial in evolutia Statelor Orientului Mijlociu.

In alta ordine de idei, analiza efectuata in cadrul acestei lucrari se axeaza pe testarea ipotezei conform careia dacă episodul Primăverii Arabe a eșuat în Siria, atunci Primăvara Arabă se transformă într-un anotimp al intereselor strategice și energetice in detrimentul unuia al democratizării teritoriului.

Cu alte cuvinte, ipoteza pe care am droit sa o testez s-a confirmat, deoarece cetatenii de origine siriana care au participat la interviul analizat in partea a doua a lucrarii, vorbesc despre cum primavera araba esueaza si este inlocuita cu un razboi civil desfasurat pe mai multe planuri, de la palierul religios la cel strategic si al luptei pentru resurse.

Primavara araba a incercat pentru prima data de la caderea imperiului Otoman sa revitalizeze sistemul rigid luptand pentru democratie si independenta in majoritatea statelor, acolo unde la putere se aflau regimuri dictatoriale instaurate de zeci de ani. Desi occidentalii au incercat zeci de ani sa influienteze modelul, cultura si politica tarilor arabe, acestea aveau impamantenite mostenirile religioase si culturale mai puternice decat influientele exterioare. Incercarea de a instaura legea islamica Sharia ca o forma de legitimitate a statului demonstreaza ca influientele exterioare nu au efect atunci cand religia are o forma traditionalist-fundamentalista.

Privind catre evenimentele petrecute in Siria si completata de marturisirile cetatenilor sirieni este de la sine inteles ca Primavara Araba s-a sfarsit. Ceea ce se intampla acum in aceasta regiune are mai degraba de-a face cu un razboi civil decat cu o miscare pentru democratie si drepturile omului. Occidentul si-a imaginat cel mai probabil, atent fiind la evenimentele din Tunisia, Libia si Egipt, premergatoare Siriei, ca lumea araba va suferi o transformare fundamentala din punct de vedere politic si a adoptat drept mod de actiune rabdarea. Nu prin virtuti se elibereaza popoare de sub jugul “marinimiei” islamiste, sau cel putin asta ar fi trebuit sa inteleaga Vestul. In schimb, Primavara Araba a mai pus o caramida la destabilizarea regiunii. Siria era printre putinele state cu care se mai putea negocia in vederea pastrarii fragilei stabilitati de catre organismele internationale. Dintr-o miscare menita sa solidarizeze popoarele arabe, eliberandu-le, cel putin temporar, de regimurile politice si de saracie, Primavara Araba a declansat in Siria un conflict ce macelareste zilnic sute, mii de oameni.

Lipsa unei reactii prompte a Occidentului, coroborata cu deja pagubosul drept de veto al ONU adanceste criza din Siria. Esenta Primaverii Arabe in Siria a devenit istorie. Nicaieri in restul tarilor arabe care au cunoscut un asemenea tip de eveniment nu s-a intamplat ca armata sa traga in proprii cetateni, asa cum s-a intamplat in Siria. In niciuna dintre celelalte state arabe, aceasta miscare nu a iscat vreo formatiune terorista de sorginte fundamentalist-religioasa care sa preia fraiele puterii partial sau in totalitate, asa cum este cazul Siriei. Prin urmare, a reusit Primavara Araba sa ofere posibilitatea populatiei siriene de a-si exprima optiunea schimbarii, fara a se varsa sange? Categoric nu, iar singura schimbare de care are parte poporul sirian in momentul de fata, multumita in mare parte Primaverii Arabe, este cea a domiciliului. Milioane de refugiati si sute de mii de victime nu reprezinta nici pe departe inceputul unei schimbari in bine, ci incipienta unei crize pe termen lung care isi va lasa amprenta zeci de ani de acum inainte asupra poporului sirian.

Siria reprezinta o amentintare la adresa securitatii internationale, necesita intervenctie din partea occidentului pentru a pune capat razboiului si in acelasi timp, pentru a rezolva eventualele derapaje post razboi si pentru a asigura un model administrativ si suport guvernului pentru o reformare a statului si implicit pentru siguranta nationala si internationala. Genratia pierduta, asa cum a fost numita generatila copiilor sirieni, trebuie recastigata.

In concluzie, este impetuos necesara dezvoltarea permanenta a mecanismeleor diplomatice, politice si de securitate si implementarea unor politici care sa previna gradul de risc in zone in care religia sau cultura reprezinta elemental nodal in legitimitatea statului.

In fond, incercarile de a restabili Siria ca stat independent la momentul actual sunt riscante deoarece se remarca o tendinta de concentrare sectara in intreg Orientul Mijlociu care evidentiaza un razboi fara sfarsit intre state. Angrenarea populatiei sunnite impotriva regimului presedintelui Bashar al Assad, ofera, la momentul acesta statului Islamic libertate in actiunile pe care le intrepind.

.

Bibliografie:

Surse primare

LEWIS B, L’europa e l’islam, trad it. Roma, Bari 1995

MALHERBE Michael – Encyclopedia religiilor, editura nemira, 2012, pp217

PIPES Daniel – Greater Syria: the History of an Ambition, New York, Oxford University Press, 1990.

PIPES Daniel – In the Patg of God, Islam and Power, Delhi, Voice of India 2001

THOMAS Ohlson, Understanding Causes of War and Peace, European Journal of International Relations 2008

DABASHI Hamid – The Arab Spring: The End of Postcolonialism- 2012

Surse secudare:

CIOCULESCU Serban – Democracy and Security in the 21st Century: Perspectives on a Changing World- Cambridge Scholars Publishing, 2014 ,Civil War and Proxy War in Syria

DUTCEAC Anamaria, University of Maryland, The Global Review of Ethnopolitics, Vol. 3, no. 2, January 2004Globalization and Ethnic Conflict: Beyond the Liberal – Naționalist Distinction

FRUNZETI Teodor, ZODIAN Vladimir, Lumea 2013 Enciclopedie Politică și Militară ( studii strategice și de securitate), ed. Rao, 2013

HUNTINGTONSamuel, Ciocnirea civilizațiilor, ed. Litera, 2012

The arab awakening America and the Transformation of the Middle East, Brookings institution press Washington, D.C., 2011

Sitaru, Laura, “Siria, un caz particular al Primăverii arabe’’, http://www.revista22.ro/siria-un-caz-particular-al-primaverii-arabe-15599.html

Surse Web:

www.globalsecurity.org

www.aljazeera.com

http://www.ispri.ro/stiri-rusia/primavara-araba-si-teoria-ciocnirii-civilizatiilor/

http://www.wiso.uni hamburg.de/en/fachbereiche/sozialwissenschaften/forschung/akuf/current-wars/annual-report-2012/

http://www.unhcr.org/pages/4a02db416.html

http://www.un.org/press/en/2012/ga11207.doc.htm

http://www.cfr.org/syria/annans-peace-plan-syria/p28380

http://www.publika.md/comisia-pentru-drepturile-omului-din-onu-a-publicat-un-raport-despre-masacrul-din-houla_987811.html

http://middleeast.about.com/od/syria/a/Why-Does-Russia-Support-The-Syrian-Regime.htm

https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/docs/notesanddefs.html

http://middleeast.about.com/od/syria/tp/Syrian-Civil-War-Explained.htm

http://edition.cnn.com/interactive/2014/09/world/isis-explained/

http://www.theguardian.com/world/2014/jun/11/isis-too-extreme-al-qaida-terror-jihadi

http://rt.com/news/166836-isis-isil-al-qaeda-iraq/

http://www.infoplease.com/news/2014/isis-explained.html

http://www.evz.ro/pulsul-planetei-4-ani-de-razboi-in-siria-revenim-la-dialogul-cu-al-assad.html

http://www.lse.ac.uk/IDEAS/publications/reports/pdf/SR011/FINAL_LSE_IDEAS__ConclusionsTheMiddleEastAfterTheArabSpring_Dodge.pdf

http://www.iises.net/download/Soubory/soubory-puvodni/pp029-040_ijoss_2014v3n1.pdf

http://www.europalibera.org/archive/news/20120215/445/445.html?id=24484811

http://www.ziuanews.ro/dezvaluiri-investigatii/razboi-cu-siria-102940

http://www.lemonde.fr/syrie/

Anexe:

Anexa nr. 1

Structura ISIS

Anexa 2

Anexa nr. 3

Anexa nr 3

Bibliografie:

Surse primare

LEWIS B, L’europa e l’islam, trad it. Roma, Bari 1995

MALHERBE Michael – Encyclopedia religiilor, editura nemira, 2012, pp217

PIPES Daniel – Greater Syria: the History of an Ambition, New York, Oxford University Press, 1990.

PIPES Daniel – In the Patg of God, Islam and Power, Delhi, Voice of India 2001

THOMAS Ohlson, Understanding Causes of War and Peace, European Journal of International Relations 2008

DABASHI Hamid – The Arab Spring: The End of Postcolonialism- 2012

Surse secudare:

CIOCULESCU Serban – Democracy and Security in the 21st Century: Perspectives on a Changing World- Cambridge Scholars Publishing, 2014 ,Civil War and Proxy War in Syria

DUTCEAC Anamaria, University of Maryland, The Global Review of Ethnopolitics, Vol. 3, no. 2, January 2004Globalization and Ethnic Conflict: Beyond the Liberal – Naționalist Distinction

FRUNZETI Teodor, ZODIAN Vladimir, Lumea 2013 Enciclopedie Politică și Militară ( studii strategice și de securitate), ed. Rao, 2013

HUNTINGTONSamuel, Ciocnirea civilizațiilor, ed. Litera, 2012

The arab awakening America and the Transformation of the Middle East, Brookings institution press Washington, D.C., 2011

Sitaru, Laura, “Siria, un caz particular al Primăverii arabe’’, http://www.revista22.ro/siria-un-caz-particular-al-primaverii-arabe-15599.html

Surse Web:

www.globalsecurity.org

www.aljazeera.com

http://www.ispri.ro/stiri-rusia/primavara-araba-si-teoria-ciocnirii-civilizatiilor/

http://www.wiso.uni hamburg.de/en/fachbereiche/sozialwissenschaften/forschung/akuf/current-wars/annual-report-2012/

http://www.unhcr.org/pages/4a02db416.html

http://www.un.org/press/en/2012/ga11207.doc.htm

http://www.cfr.org/syria/annans-peace-plan-syria/p28380

http://www.publika.md/comisia-pentru-drepturile-omului-din-onu-a-publicat-un-raport-despre-masacrul-din-houla_987811.html

http://middleeast.about.com/od/syria/a/Why-Does-Russia-Support-The-Syrian-Regime.htm

https://www.cia.gov/library/publications/the-world-factbook/docs/notesanddefs.html

http://middleeast.about.com/od/syria/tp/Syrian-Civil-War-Explained.htm

http://edition.cnn.com/interactive/2014/09/world/isis-explained/

http://www.theguardian.com/world/2014/jun/11/isis-too-extreme-al-qaida-terror-jihadi

http://rt.com/news/166836-isis-isil-al-qaeda-iraq/

http://www.infoplease.com/news/2014/isis-explained.html

http://www.evz.ro/pulsul-planetei-4-ani-de-razboi-in-siria-revenim-la-dialogul-cu-al-assad.html

http://www.lse.ac.uk/IDEAS/publications/reports/pdf/SR011/FINAL_LSE_IDEAS__ConclusionsTheMiddleEastAfterTheArabSpring_Dodge.pdf

http://www.iises.net/download/Soubory/soubory-puvodni/pp029-040_ijoss_2014v3n1.pdf

http://www.europalibera.org/archive/news/20120215/445/445.html?id=24484811

http://www.ziuanews.ro/dezvaluiri-investigatii/razboi-cu-siria-102940

http://www.lemonde.fr/syrie/

Anexe:

Anexa nr. 1

Structura ISIS

Anexa 2

Anexa nr. 3

Anexa nr 3