Republica Moldova Si Statele Membre ale Grupului de la Visegrad

Lista Abrevierilor:

1. AA- Acordul de Asociere;

2.APC- Acord de Parteneriat și Cooperare;

3. CAEUE- Consiliul pentru Afaceri Externe a Uniunii Europene;

4. CAER- Consiliul pentru Asistență Economică Reciprocă;

5. CEFTA – Acordul de Liber-Schimb Central European;

6. COM- Comisia Europeană;

7. CSCE- Conferința pentru Securitate și Cooperare în Europa;

8. CSI- Comunitatea Statelor Independente;

9. EAPC- Consiliul Euro-Atlantic pentru Cooperare;

10. FIV- Fondul Internațional Vîșegrad;

11. ICE- Inițiativa Central Europeană;

12. IEV- Instrumentul European de Vecinătate;

13. OMC- Organizația Mondială a Comerțului;

14. OTV- Organizația Tratatului de la Varșovia;

15. OSCE- Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa;

16. NATO- Organizația Tratatului Atlanticului de Nord;

17. Pa Est- Parteneriatul Estic;

18. PESAC- Politica de Securitate și Apărare Comună;

19. PEV- Politica Europeană de Vecinătate;

20. PfP- Parteneriatul pentru Pace;

21. RM- Republica Moldova;

22. RSSM- Republica Sovietică Socialistă Moldovenească;

23. SEAE-Serviciul European de Acțiune Externă;

24.UE- Uniunea Europeană;

25. URSS- Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste;

26. V4- Grupul de la Vîșegrad;

27. ZLSCA- Zona de Liber Schimb și Comerț Aprofundat.

INTRODUCERE

Actualitatea și importanța temei cercetate. După declararea independenței pe 27 august 1991 Republica Moldova a început să se afirme pe arena internațională, a început să dezvolte relațiile cu statele lumii printre care și cu statele membre ale Grupului de la Vîșegrad.

Ținind cont de aspirațiile europene a Republicii Moldova devin foarte importante relațiile cu statele membre ai Uniunii Europene, mai ales cu statele care au fost cîndva componente ale blocului socialist, iar după destrămarea acestuia au întreprins reforme care au dus la trecerea de la regimul totalitar la un regim democratic, trecerea de la economia planificată la economia de piața etc. Un exemplu elocvent în acest caz sunt statele membre ale Grupului de la Vîșegrad care în scurt timp au avut capacitatea să implementeze reformele necesare pentru a deveni state membre ai Uniunii Europene.

Noi considerăm că relațiile dintre Republica Moldova și statele membre ale Grupului de la Vîșegrad au importanța majoră pentru viitorul european al statului nostru. Statele membre ale Grupului de la Vîșegrad au trecut prin procese similare prin care trece Republica Moldova, de aceea statele date au o experiență care trebuie să fie implementată de către statul nostru.

De asemenea trebuie de menționat susținerea oficială din partea statelor membre ale Grupului de la Vîșegrad pentru aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană și în același timp statele date susțin oficial integritatea teritorială a statului nostru. În cadrul cercetării temei date am ținut cont de anumiți factori, în primul rînd trebuie de menționat procesele de integrare care au început în Europa în prima parte ai anilor ‘50 al secolului trecut. Procesele integraționsite au început să se acutizeze după destrămarea blocului socialist. Aceste procese au o influență și asupra Republicii Moldova mai ales că Uniunea Europeană este vecinul din vest a țării noastre. Trebuie de menționat faptul că Republica Moldova se află la intersecția intereselor a doi actori globali Uniunea Europeană și Federația Rusă.Este necesar de precizat faptul că procesele intergraționiste au amploare și în partea de est a continentului.

După dezintegrarea URSS și ulterior crearea CSI unele state din comunitate dorind o cooperare mai profundă au creat Uniunea Vamală membri acesteia sunt : Federația Rusă, Belarus și Kazahstan.Aceste state au declarat că vor susține aderarea la acestă organizație și a statelor membre CSI, dar și a altor state care vor dori să adere.

În al doilea rînd politica externă a Republicii Moldova este îndreptată spre Uniunea Europeană. Este necesar de menționat că dezvoltînd relațiile cu Uniunea Europeană statul nostru nu trebuie să se dezică de relațiile cu statele din CSI care sunt importante pentru Republica Moldova.Cercetarea minuțioasă a relațiilor dintre Republica Moldova și statele membre ale Grupului de la Vîșegrad va permite dezvoltarea relațiilor în diferite domenii dintre acestea.

Nivelul de cercetare a temei. În linii generale relațiile dintre Republica Moldova și statele membre ale Grupului de la Vîșegrad este o temă actuală însă puțini cercetători au abordat această temă

Trebuie de menționat faptul că relațiile dintre Republica Moldova și statele membre ale Grupului de la Vîșegrad au fost studiate prin prisma Uniunii Europene și mai ales prin prisma Politicii Europene de Vecinatate. În Republica Moldova pot fi enumărați următorii cercetători: Dandiș N.,Railean V., Mocanu O.M.

Dandiș Nicolae a studiat relațiile Republicii Moldova cu statele membre ale Grupului de la Vîșegrad din perspective Politicii Europene de Vecinătate. Care a fost impactul acesteia asupra relațiilor dintre Republica Moldova și statele membre ale Grupului de laVîșegrad.

Railean V. A cercetat relațiile Republicii Moldova cu statele membre ale gRupului de la Vîșegrad din perspectiva colaborării acestora în cadrul CEFTA și ICE. Deasemenea acesta a studiat relațiile comercial-economice dintre Republica Moldova și statele membre ale Grupului de la Vîșegrad.

Mocanu O.M a cercetat relațiiile Republicii Moldova cu statele membre ale Grupului de la Vîșegrad prin prisma Parteneriatului Estic. Evidențind rolul statelor mambre ale Grupului de la Vîșegrad în cadrul acestuia.

În occident despre problematica relațiilor Republicii Moldova cu statele membre ale Grupului de la Vîșegrad s-au ocupat Dangerfield M., Racz A. și alții.

Dangerfield M. a analizat rolul statelor membre ale Grupului de la Vîșegrad în Politica Europeană de Vecinătate și ulterior rolul acestora în cadrul Parteneriatului Estic.Racz A. a cercetat rolul Ungarie în cadrul relațiilor cu vecinii din partea de est a Europei. În același timp acesta menționează că Budapesta nu joacă un rol important în cadrul relațiilor cu statele din estul Europei.

Un rol important în procesul de constituire a direcțiilor de cooperare dintre Republica Moldova și statele membre ale Grupului de la Vîșegrad o constituie Concepția Politicii Externe a Republicii Moldova, aceasta stipulează dezvoltarea în continuare a relațiilor cu aceste state.. Analizînd nivelul de cercetare a relațiilor dintre Republica Moldova și statele membre ale Grupului de la Vîșegrad putem afirma ca acestea se află în dezvoltare.

Studii în domeniul relațiile dintre Republica Moldova și statele membre ale Grupului de la Vîșegrad au fost efectuate de către Expert-Grup analizînd în special relațiile economice. Trebuie de menționat faptul că la etapa actuală lipsește o analiză minuțioasă a relațiilor dintre Republica Moldova și statele membre ale Grupului de la Vîșegrad.

Obiectul cercetării se referă la evoluția relațiilor dintre Republica Moldova și statelor membre ale Grupului de la Vîșegrad din 1991 pînă în prezent.

Problema de cercetare a tezei constă în analiza particularităților cooperării dintre Republica Moldova și statele membre ale Grupului de la Vîșegrad în perioada 1991 pînă în prezent.

Scopul și obiectivele tezei. Scopul investigației științifice este de a sistematiza materialul factologic despre cooperărea politică, economică și culturală dintre Republica Moldova și statele membre ale Grupului de la Vîșegrad.În baza scopului definit au fost formulate urmatoarele obiective:

– Efectuarea studiului istoriografic al relațiilor dintre Republica Moldova și statele membre ale Grupului de la Vîșegrad;

– Analizarea conceptului de cooperare în relațiile internaționale;

– Identificarea transformărilor geopolitice și geoeconomice care au avut loc în Europa după sfîrșitul Războiului Rece;

– Studierea dimensiunii politice a relațiilor dintre Republica Moldova și statele membre ale Grupului de la Vîșegrad;

– Proiectarea caracteristicilor esențiale ale relațiilor comercial-economice dintre Republica Moldova și statele membre ale Grupului de la Vîșegrad;

– Identificarea perspectivelor dezvoltării relațiilor dintre Republica Moldova și statele membre ale Grupului de la Vîșegrad.

Metodologia cercetării științifice. În cadrul cercetării noi am folosit atît metode generale de cercetare cît și metode specifice care m-au ajutat la studierea cooperării dintre Republica Moldova și statele membre ale Grupului de la Vîșegrad.

Metoda istorică prin intermediul acestei metode am analizat evoluția istorică a relațiilor dintre Republica Moldova și statele membre ale Grupului de la Vîșegrad, în perioada 1991 pînă astăzi.

Metoda analitică a permis cercetarea în detalii a factorilor care au influențat asupra relațiilor politice, economice dintre Republica Moldova și statele membre ale Grupului de la Vîșegrad.

Metoda empirică a determinat acumularea de date și informații asupra relațiilor dintre Republica Moldova și statele membre ale Grupului de la Vîșegrad.

Metoda dialectică a construit procesul de cercetare de la general la particular, oferind determinarea impedimentelor în cadrul relațiilor dintre Republica Moldova și statele membre ale Grupului de la Vîșegrad.

Printre metodele particulare au fost utilizate:

Metoda normativă aceasta este o metoda particulară care analizează cadrul juridic dintre Republica Moldova și statele membre ale Grupului de la Vîșegrad.

Metoda econometrică aceasta analizează datele economice și indicatorii economici care reprezintă relațiile comercial-economice dintre Republica Moldova și statele membre al Grupului de la Vîșegrad.

Noutatea științifică și originalitatea lucrării constau în efectuarea unui studiu de sinteză care vor fi prezentate problemele și perspectivele cooperării dintre Republica Moldova și statele membre al Grupului de la Vîșegrad. În cadrul cercetării date se identifică principalele impedimente în sfera relațiilor dintre Republica Moldova și statele membre ale Grupului de la Vîșegrad.

Statele membre ale Grupului de la Vîșegrad au implementat rapid și eficient reformele democratice necesare pentru edificarea unor state prospere acestea sunt un bun exemplu pentru Republica Moldova și celelalte state din fostul bloc socialist.

Semnificația teoretică și valoarea aplicativă. Materialele care au fost obținute în urma cercetării pot fi utilizate în cadrul procesului de cunoaștere profundă a evoluției relațiilor dintre Republica Moldova și statele membre al Grupului de la Vîșegrad de la destrămarea blocului socialist pînă astăzi.

Structura și volumul lucrării. Teza începe cu introducere, conținutul tezei este împarțit în trei capitole a cîte șase paragrafe, concluzii și recomandări, lista literaturii cu 85 de referințe și trei anexe.

CAPITOLUL I. ISTORIOGRAFIA ȘI BAZELE TEORETICO

METODOLOGICE ALE CERCETĂRII RELAȚIILOR DINTRE

REPUBLICA MOLDOVA ȘI STATELE MEMBRE ALE GRUPULUI DE

LA VÎȘEGRAD.

1.1 Istoriografia cercetării relațiilor dintre Republica Moldova și statele membre ale Grupului de la Vîșegrad.

Cercetarea istoriografică a relațiilor dintre Republica Moldova și statele membre ale Grupului de la Vîșegrad trebuie să înceapa de la ideea că relațiile internaționale sunt în primul rînd relații politice, factorul politic este decisiv. În ceea ce vizează politica externă a Republicii Moldova se arată un interes major față de stabilerea și dezvoltarea în continuare a relaților cu statele membre ale Grupului de la Vîșegrad. Politica extrenă a Republicii Moldova este orientată spre colaborarea bilaterală și multilaterală. Trebuie de menționat faptul ca politica externă a statelor se bazează pe interesele naționale ale acestora.

Relațiile dintre Republica Moldova și statele membre ale Grupului de la Vîșegrad prin prisma Parteneriatului Estic a fost analizata de către Dangerfield M. În acest articol au fost expuse ideile generale despre rolul statelor membre ale Grupului de la Vîșegrad în PEV a Uniunii Europene.

Autorul analizează istoricul apariției Grupului Vîșegrad, în aprilie 1990 a avut loc la Bratislava adunarea șefilor de state a Cehoslovaciei, Ungariei și Poloniei au luat o decizie prin care politice statelor date să fie coordonate între aceștia și “pașii sincronizați” pentru a fi în starea de a trece de la regimul totalitar spre un regim democratic. În 1991, în cetatea medievală Vișegrad, președintele Cehoslovaciei Vaclav Havel, președintele Poloniei Lech Walesa și primul ministru al Ungariei Jozsef Antall au semnat o declarație comună prin care își asigurau sprijin reciproc pentru implementarea reformelor democratice. De la început Grupul de la Vișegrad constituia trei state, iar după dezintegrarea Cehoslovacie “divorțul de catifea” au devenit patru state, noul stat apărut Slovacia a aderat la această organizație.

Autorul în același timp analizează cooperarea dintre statele membre ale Grupului de la Vîșegrad cu vecinii din est ai UE. Un loc semnificativ aici joacă Parteneriatul Estic care a fost o inițiativă a Poloniei și Suediei în 2008 și a fost lansat în 2009. Statele membre ale Grupului de la Vîșegrad au susținut și susțin în continuare aspirațiile europene ale statelor din Europa de Est. Autorul menționează faptul că statele membre ale Grupului de la Vîșegrad au susținut crearea Parteneriatului Estic și includerea în acesta a fostelor republice sovietice socialiste.

Autorul subliniază că statele membre ale Grupului de la Vîșegrad au făcut parte din fostul bloc socialist însă aceste țări au implementat rapid și eficient reformele democratice ceea ce nu se poate spune despre statele membre ale Parteneriatului Estic care sunt: Ukraina, Belarus, Republica Moldova și statele caucaziene Armenia, Georgia și Azerbadjan. Din aceste considerente Grupul Vîșegrad a susținut crearea Pa Est pentru o cooperare mai eficientă cu statele componente a acestuia. Acest Parteneriat este văzut de autor ca o ‘’punte’’ pentru statele membre a acestuia de aderare UE. Statele membre ale Grupului de la Vîșegrad susțin oficial ideea că statele din Pa Est sunt viitori membri ai Uniunii Europene, din aceste considerente relațile dintre statele date trebuie să fie productive și de interes comun.Un aport semnificativ în analizarea relațiilor moldo-ungare are Racz A. Acesta s-a bazat pe studierea relațiilor dintre Republica Moldova și Ungaria prin prisma Parteneriatului Estic. Într-un articol dedicat acestui subiect, autorul analizează politica externă a Ungariei față de Europa de Est. Aici sunt prezentate aspectele esențiale a relațiilor moldo-ungare. Budapesta a susținut forțele politice din țara noastră care au luptat pentru independență pentru a slabi din influența Bucureștiului în regiunea dată.

Regiunea Europei de est joacă un rol limitat în politica externă a Ungarie, aceasta se concentrează mai mult pe doua din cele șase țări ale Parteneriatului Estic și anume Ucraina și Republica Moldova. Azerbadjanul este percepută de către Budapesta ca o țară terță din Europa de Est însă resursele energetice a acesteia fac ca Ungaria să își concentreze atenția și asupra acestei țări din Pa Est.

Cu toate acestea Budapesta este pregătită pentru a consolida și contribui la cooperarea eficientă în cadrul instituțiilor multilaterale și forumuri de cooperare care sunt active în regiune de exemplu: Grupul de la Vîșegrad, Parteneriatul Estic și Strategia Dunării. Autorul prezintă idea că politica externă a Ungarie față de Europa de Est este dominată considerații raționale În timp ce conceptul de solidaritate poate fi aplicat în acest caz doar într-o măsură limitată.

O cercetare semnificativă a fost efectuată de către Mocanu O.M., în lucrarea sa autorul analizează Parteneriatul Estic care este menit să consolideze relațiile cu țările din vecinătatea răsăriteană. Pa Est vizează adîncirea cooperării bilaterale și a întegrării sporite cu partenerii estici precum și crearea unui forum permanent de cooperare multilaterală.

Inițiativa Poloniei și Suediei de a crea Parteneriatul Estic a fost lansată în 2008 aceasta a fost susținută de membrii UE și de statele din Estul Europei. Parteneriatul Estic a fost lansat oficial pe 7 mai 2009 la Praga. Trebuie de menționat faptul că Pa Est a fost lansat relative nu demult statele membre ale Grupului de la Vîșegrad oferă mare atenție acestuia. Din aceste considerente statele membre a Parteneriatului Estic, dacă doresc să se integreze în UE, trebuie sa tinde spre o colaborare mai eficientă mai ales cu statele membre ale Grupului de la Vîșegrad care au făcut parte din lagărul socialist, dar au avut voința de a implementa reformele necesare pentru aderare la UE.

Un loc foarte important în cadrul cercetării istoriografice îl constituie acordurile și tratatele dintre Republica Moldova și statele membre ale Grupului de la Vîșegrad. Este necesară o analiză a actelor normative semnate de către Republica Moldova cu fiecare stat membru a acestei organizații.

O cerecetare semnificativă la tema relațiile Republicii Moldova și statele membre ale Grupului de la Vîșegrad a fost efectuată de către Dandiș N. Autorul a studiat relațiile Republicii Moldova cu statele membre ale Grupului de la Vîșegrad din perspectiva Politicii Europene de Vecinătate. Acesta deasemenea analizează aspectele generarle ale participării Republicii Moldova în contextul Politicii Europene de Vecinătate.

O cercetare importantă în analiza relațiilor comercial-economice dintre Republica Moldova și statele membre ale Grupului de la Vîșegrad a fost efectuată de către Cheibaș R. în lucrare sa aceasta analizează particularitățile specializării și ale fluxurilor comerciale în țările socialiste, cum a fost comerțul în perioada blocului socialist și cum a evoluat acesta după destrămarea blocului socialist. În această lucrare este prezentată perspectivele țărilor în tranziție în procesul de integrare în economia mondială.

O altă cercetare semnificativă în analiza relațiilor comercial-economice dintre Republica Moldova și statele membre ale Grupului de la Vîșegrad a fost efectuată de către Railean V. În această lucrare autorul reprezintă reformele care au avut loc în statele europene după destrămarea blocului socialist, acesta analizează bilanțul tranziției spre economia de piață în statele din Europa Centrală și de Est. În această lucrare sunt prezentate reorientările schimburilor externe și a specializării internaționale în perioada de tranziție și rolul investițiilor străine directe în fostele state componente a blocului socialist.

De asemenea în această lucrare sunt analizate strategiile de integrare a statelor est-europene în Uniunea Europeană, problemele cu care se confruntă acestea în procesul de integrare la aceasta în același timp sunt caracterizate uniunile regionale din Europa de exemplu: CEFTA, ICE etc.

Continuând latura economică a analizei istoriografice în cadrul studiului nostru trebuie să menționăm studiile de o importanță semnificativă elaborate în cadrul organizațiilor private sau nonguvernamentale din Republica Moldova, care oferă o atenție deosebidă în special relațiilor economice a statului nostru.

Un exemplu elocvent este Centrul Analitic și Independent Expert-Grup sub egida căruia a fost realizat studiul „Analiza relațiilor economice moldo-cehe: obstacole și opurtunități pentru îmbunătățirea comerțului bilateral și majorarea investițiilor”.

În cadrul acestui studiu este important de a menționa că odata cu destrămarea blocului socialist și a Uniunii Sovietice, Republica Moldova și Republica Cehă au pășit energic spre construirea unor state democratice și a unor economii de piață competitive, aspirând să devină și părți legitime ale Uniunii Europene. Este cert faptul că Republica Cehăpoate raporta un progres mai substanțial în această privință. În cazul acesteia, tranziția politică și cea economică au culminat pe data de 1 mai 2004, când Republica Cehă, împreună cu alte nouă țări, a devenit parte a Uniunii Europene. Tranziția Moldovei a fost mult mai nesigură și instabilă. Scopul al acestui studiu a fost de a evidenția cele mai importante particularități ale căilor de tranziție pentru ambele țări și de a trage concluzii importante din experiența cehă pentru Moldova.

Creșterea economică semnificativă și deschiderea internațională ar putea să facă din Republica Cehă o destinație importantă pentru exporturile din țara noastră și o sursă de posibile investiții, de asemenea a fost examinată cooperarea economică dintre cele două țări, pentru a observa care sunt obstacolele majore în acest proces și cum această cooperare poate fi revitalizată.

Un loc important în cadrul cercetării istoriografice îl ocupă studierea actelor normative care reglementează relațiile comercial-economice, dar și politice între Republica Moldova și statele membre ale Grupului de la Vîșegrad. O să menționăm acordurile și tratatele cela mai semnificative:

1.Tratat cu privire la bazele relațiilor de prietenie și cooperare dintre Republica Moldova și Republica Ungară .Semnat la Budapesta, la 19 aprilie 1995, în vigoare din 28 martie 1996. Acest tratat este constituit din 21 de articole. În Art. 3 este stipulat că: Fiecare dintre Înaltle Părți Contractante, alegînd liber mijloacele pentru asigurarea securității sale, va lua în considerare și securitatea celelilate Părți Contractante. Înaltle Părți Contractante confirm că securitatea este indivizibilă și că securitatea lor este legată inseparabil de securitatea tuturor țărilor membre ale Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa.

2. Tratat de prietenie și cooperare între Republica Moldova și Republica Polonia. Semnat la Varșovia, la 15 noiembrie 1994, în vigoare din 2 martie 1996. Acest tratat este constituit din 12 articole. În Art. 4 este stipulat că: Părțile Contractante își edifică relațiile în spiritual respectului reciproc, încredirii, egalității în drepturi și al parteneriatului, bazîndu-se pe primatul dreptului internațional, precum și pe principiile respectării suveranității, inviolabilității frontierilor, integrității teritoriale și neamestecul în treburile interne.

3. Acord între Republica Moldova și Republica Cehă privind promovarea și protejarea reciprocă a investițiilor. Semnat la Praga, la 12 mai 1999, în vigoare din 21 iunie 2000. Acest acord are 12 articole. În Art. 6 este stipulate că: În caz de situație excepțională cînd mișcarea de capital cauzează sau poate cauza dificultăți serioase funcționării politicii valutare și politicii monetare în Republica Moldova și în Republica Cehă pentru o perioadă ce nu va depăși 6 luni, aceste măsuri vor fi strict interzise.

4. Acord între Guvernul Republicii Moldova și Guvernul Republicii Slovace privind colaborarea comercială și economică. Semnat la Chișinău, la 10 octombrie 2002, în vigoare din 23 martie 2003. Acest acord are 10 articole. În Art. 2 este stipulat: Părțile își vor acorda reciproc tratamentul Națiunii cele mai favorizate în ceea ce privește importul și exportul mărfurilor și serviciilor produse între cele două Părți Contractante.

5. Acord între Guvernul Republicii Moldova și Guvernul Republicii Polonia cu privire la cooperarea intraregională. Semnat la Varșovia, la 27 octombrie 1998, în vigoare din 13 ianuarie 2000. Acest acord are 8 articole. În Art. 4 este stipulat: Părțile Contractante vor contribui la realizarea cooperării intraregionale în următoarele domenii:

a) transport;

b) industrie;

c) comerț;

d) agricultură;

e) construcții și urbanistică;

f) gospodoria comunală;

g) protecția mediului înconjurător;

h) învățămînt;

i) cultură;

k) turism;

l) sport;

m) artă;

n) alte domenii de interes comun.

6. Acord între Guvernul Republicii Moldova și Guvernul Republicii Ungare cu privire la relațiile comerciale și economice. Semnat la Budapesta la 26 iunie 1992, în vigoare din 7 aprilie 1993. Acest acord are 12 articole. În Art. 5 este stipulat: Subiecții efectuează decontările și plățile în valută liber convertibilă, luînd ca bază prețurile mondiale curente și condițiile acceptate în practica comercială și financiară internațională, calculale referitoare la prezentul Acord se pot efectua cu consimțămîntul Părților sub forma prevăzută de practica internațională bancară.

7. Acord între Guvernul Republicii Moldova și Guvernul Repubilcii Ungare privind colaborarea culturală. Semnat la 19 aprilie 1995 în vigoare din 20 iunie 1996. Acest acord are 10 articole. În Art. 1 eate stipulat: Părțile vor stimula și sprijini reciproc schimbul și colaborarea dintre instituțiile de resort ale celor două țări în domeniul culturii, învățămîntului, sportului, activității editoriale și presei, radioului și TV, cinematografiei în spiritul principiilor de paritate, reprocitate și bună înțelegere.

8. Acord privind cooperarea științifică între Academia de Științe a Moldovei și Academia de Științe a Ungariei. Semnat la Budapesta la 23 septembrie 1998 în vigoare din data semnării. Acest acord are 11 articole. În Art. 5 este stipulat: Academiile vor promova contactele directe între instituțiile de cercetări în vederea stabilirii proiectelor comune de cooperare. Academiile vor selecta domenii de interes comun, în cadrul cărora contactele științifice au fost deja stabilite în scopul promovării cooperării științifice.

9. Acord între Guvernul Republicii Moldova și Guvernul Republicii Polonia privind colaborarea culturală și științifică. Semnat la Chișinău la 10 decembrie 1997 în vigoare din data semnării. Acest acord are 15 articole. În Art.5 este stipulat:

a) Părțile Contractante vor contribui la colaborarea dintre centre și organizații științifice, în special în domeniul științelor aplicative, precum și a celor umanitare și sociale.

b) Părțile Contractante vor contribui, în baza înțelegerilor obținute, la colaborarea științifică între instituțiile Academiei de Științe din Polonia și ale Academiei de Științe din Moldova.

c) Părțile Contractante vor contribui la realizarea programelor mixte de cercetare științifică, organizarea conferințelor, simpozioanelor și întrevederilor în probleme concrete de interes comun.

d)Părțile Contractante vor contribui la schimbul de informație, ediții, documentație științifică și tehnică și late surse, accesul la fondurile arhivelor și bibliotecilor, precum crearea colectivelor și instituțiilor mixte de cercetare. Ele vor efectua, de asemenea, schimb de specialiști, colaboratori științifici, stagiari și bursieri.

1.2. Conceptul de cooperare în relațiile internaționale: abordări și caracteristci.

Constituind unul din aspectele importante ale dezvoltării umanității, principalul aspect al relațiilor internaționale este cooperarea internatională.

Conceptul de cooperare internațională reflectă procesul de interacțiune a unuia sau mai multor actori pe arena intenațională în cadrul căreia este exclusă aplicarea violenței sau a forței, dominînd eforturile comune de căutare a căilor de realizare a interesului comun, care se realizează în baza unor determinanți imposibil de ignorat, iar acest important aspect al vieții internaționale a determină constituirea chiar a unui fundament teoretic distinct de analiză a relațiilor internaționale

Trebuie de subliniat faptul că apariția cooperării internaționale este legată de sfîrșitul războaielor religioase de pe continentul european și semnarea Păcii de la Westfalia. Punctul de pornire a cooperării dintre state ca instituții au fost cele două principii, principiul suveranității și principiul de neamestecul în treburile interne a statelor.

Conceptul de cooperare reflectă procesul de interacțiune a unuia sau mai multor actori în cadrul căreia este exclusă aplicarea violenței sau a forței, dominînd eforturile comune de căutare a căilor de realizare a interesului comun. Tradițional relațiile internaționale În acest sens, este de menționat că analiza cooperării internaționale necesită a lua în considerație un larg complex de categorii, așa ca: interes național, interes comun, conflict de interese, cooperare, negociere, influență, surse a cooperării, forme și dimensiuni a cooperării, instituționalizare și instituții de cooperare etc .

Ascensiunea proceselor de cooperare între state, sau între state și alte categorii de actori a relațiilor internaționale au determinat apariția unui larg complex de interdependențe la nivel internațional mondial. Este de menționat că aprofundarea cooperării a determinat apariția unor astfel de fenomene ca regimurile internaționale care desemnează un ansamblu de reguli, reglementări, norme și principii care conduc și guvernează relații și soluțiile aplicate problemelor și disputelor dintre două sau mai multe state.

Cît de multidimensională nu ar fi cooperarea internațională centual acesteia totuși cum a fost așa și a rămas cooperarea politică. Trebuie de menționat faptul că conceptul de cooperare internațională specialiștii la etapa actuală o percep ca o situație în care actorii reglementează comportamentul său cu preferințele reale s-au anticipate ale altora.

Creșterea interdependenței, acutizarea problemelor globale au contribuit la intensificarea relațiilor dintre statele lumii. La etapa actuală cooperarea deja nu înglobează doar problemele legate de comerț, demarcarea frontierilor aceasta include problemele ecologice, controlul asupra armelor de nimicire în masă. Este necesar de menționat că cooperarea nu înseamnă lichidarea conflictului.Statele deseori sunt puse în situații de a coopera deși dacă nu ar exista necesitatea ei nu aveau să coopereze. Cu toate că putem vorbi despe un sistem ramificat al cooperării la nivel mondial prin intermediul regimurilor internaționale, subliniem totuși că la etapa contemporană o formă largă de manifestare a cooperării o constituie cooperarea la nivel regional.

Acest fapt este determinat de un șir de realități ai vieții internaționale, care constituie factori ce determină un asfel de fenomen. Printre acești factori determinanți ai cooperării regionale subliniem: proximitatea geografică, costul interacțiunii scăzut, proximitatea interesului dacă îl interpretăm prin comparație cu nivelul interacțiunii globale, prezența intereselor regionale comune, probleme regionale comune, caracterul limitat a unor resurse de importanță regională etc.

Cu toate că putem vorbi despe un sistem ramificat al cooperării la nivel mondial prin intermediul regimurilor internaționale, subliniem totuși că la etapa contemporană o formă largă de manifestare a cooperării o constituie cooperarea la nivel regional. Acest fapt este determinat de un șir de realități ai vieții internaționale, care constituie factori ce determină un astfel de fenomen. Printre acești factori determinanți ai cooperării regionale subliniem: proximitatea geografică, costul interacțiunii scăzut, proximitatea interesului dacă îl interpretăm prin comparație cu nivelul interacțiunii globale, prezența intereselor regionale comune, probleme regionale comune, caracterul limitat a unor resurse de importanță regională etc.

Cu toate că putem vorbi despe un sistem ramificat al cooperării la nivel mondial prin intermediul regimurilor internaționale, subliniem totuși că la etapa contemporană o formă largă de manifestare a cooperării o constituie cooperarea la nivel regional.

Acest fapt este determinat de un șir de realități ai vieții internaționale, care constituie factori ce determină un asfel de fenomen. Printre acești factori determinanți ai cooperării regionale subliniem: proximitatea geografică, costul interacțiunii scăzut, proximitatea interesului dacă îl interpretăm prin comparație cu nivelul interacțiunii globale, prezența intereselor regionale comune, probleme regionale comune, caracterul limitat a unor resurse de importanță regională etc.Cooperarea regională ca unul din cele mai răspîndite fenomene ale vieții internaționale poate căpăta diferite forme și moduri de manifestare. În acest sens, procesele de integrare regională constituie unul din cele mai complexe și specifice forme ale cooperării care în literatura de specialitate au căpătat o atenție deosebită în special în a doua jumate a sec.XX.

Cooperarea regională constituie o componentă importantă a diplomației, întrucât contribuie la consolidarea dialogului politic și la dezvoltarea de proiecte regionale mult mai bine și mai repede abordate și rezolvate prin eforturi comune și direcționate . O serie de probleme politice, economice, de securitate și culturale pot fi mult mai bine și mai repede abordate și rezolvate prin eforturi comune și direcționate.

Analizînd cooperarea regională noi am înțeles că un exemplu elocvent a unei cooperări de succes este Grupul de la Vîșegrad. Constituirea Grupului de la Vîșegrad a plecat de la conceptul de „Europă Centrală” – ceea ce însemna coexistența pașnică într-o zonă multi-etnică și multi-religioasă. Ideea unei strânse cooperări internaționale și inter-guvernamentale între statele din Europa Centrală a avut rațiunea sa. Cele trei națiuni nu doreau numai să reia cooperarea în baza tradițiilor culturale comune, ci mai ales să evite orice reapariție a rivalității și a geloziei care distrusese relațiile mutuale în perioada dintre cele două războaie mondiale. De asemenea, această cooperare era menită să reflecte vechea afinitate dintre cele trei state ale căror destine au fost unite pentru o lungă perioadă de timp – parțial sau în totalitate – de Imperiul Habsburgic, prin cultură, limbă, credințe și probleme similare.

Cele trei state au condamnat toate acțiunile incompatibile cu normele legale ale războiului, în special atacurile asupra civililor,și au pledat în favoarea unor soluții care respectau drepturile omului și auto-determinarea, inclusiv formarea unui stat independent, ce oferea garanția respectării drepturilor omului și a minorităților naționale.

La etapa contemporană încă nu s-a constituit un consens cu privire la esența proceselor de integrare, unele școli analizînd procesele vizate ca un proces general social care se desfășoară într-un context ce depășește raționalul si controlabilul, avînd un caracter ireversibil, iar altele explicînd aceste fenomene în baza unor așa categorii ca: interes național, alegere rațională, poziție centrală a statului, ele fiind posibil a fi inversate cu toate consecințele ce ar reieși unui asemenea fapt.

Ascensiunea regionalității în sec. XX, deci și a proceselor de cooperare regională, în cadrul proceselor generale de cooperare internațională poate determina apariția unei ordini mondiale specifice. Sunt de menționat în acest sens, opiniile potrivit cărora viitoarea ordinea internațională va fi reprezentată de apariția blocurilor regionale care imprimă o nouă structură sistemului internațional și deci noi parametri de comportament ai actorilor în cadrul sistemului. Cooperarea internațională presupune activitățile îndreptate spre realizarea concomitentă a intereselor mai multor părți chiar și în condițiile prezenței unor semnale de conflict.

Cooperarea se dovedește a fi un fenomen variat și poate să cuprindă de la simple schimburi comerciale, pînă la unificare politică. Cooperarea internațională este multidimensională și cuprinde eforturi pentru realizarea în comun a proiectelor comercial-economice, politico-juridice și politico-militare, deși sunt prezente și unele structuri axate pe promovarea cooperării în domeniile cultural-spirituale.

După cel de-al II-lea război mondial, cooperarea se realizează mai ales prin intermediul organizațiilor internaționale guvernamentale și, deci, participanții fac uz de mecanismele diplomației multilaterale. Integrarea reprezintă etapa superioară a cooperării și presupune unificarea unor entități într-o totalitate integră. Ascensiunea de la formele simple spre cele compuse, aprofundate ale cooperării cuprinde 5 trepte: zona de liber schimb, uniunea vamală , piața comună,uniunea economică și monetară, unificarea politică.

Fiecare treaptă, este implementată în ordine crescătoare și presupune armonizarea politicilor tuturor părților participante. Astfel, este necesar de a ridica barierele interne în cadrul spațiului ce cooperează și de a introduce de asemenea reguli comune pentru pătrunderea din exterior în cadrul acestui spațiu. Așa dar, cooperarea internațională este o modalitate și un mecanism de conjugare a activităților actorilor statali, participanți la acest proces.

În scopul facilitării cooperării, guvernele formează organizații internaționale guvernamentale sau alte mecanisme și regimuri internaționale pe care le susțin financiar și logistic, politic și juridic, transmițîndu-le o parte din prerogativele lor suverane în sensul că se conformează principiilor și normelor comune.

În lumea contemporană ca urmare a evoluției proceselor de regionalizare readuc pe prim plan discuțiile privind confruntarea Nord – Sud, sau Țări bogate – Țări sărace, iar printr-o astfel de interpretare a cooperării regionale este de menționat că acea abordare a relațiilor internaționale ca o manifestare a conflictualității umane revine, deși prin o nouă interpretare a conflictului, fiind posibil de afirmat că chiar se caută o coordonare a cooperării și confruntării în relațiile internaționale. În prezent, relațiile dintre state au caracter politic, economic, cultural, militar. Cooperarea internațională, având la bază relațiile internaționale, a dat naștere unei comunității internaționale. Atitudinea statelor de a coopera se manifestă prin încheierea unor convenții, tratate, acorduri, pacte bilaterale sau multilaterale. Ele pot avea un caracter zonal, regional în funcție de relația ce formează obiectul cooperării.

Dezvoltarea cooperării între state nu poate face decât prin menținerea încrederii pe care statele și-o acordă reciproc în procesul de relaționare dintre ele. Un pas important în acest proces îl constituie încheierea de tratate și convenții pe termen determinat sau nedeterminat ce au ca obiect întrajutorarea mutuală a statelor semnatare. La etapa actuală s-a dezvoltat cooperarea în cadrul comerțului. Strategiile comerciale de succese sunt cele care generează cîștiguri reciproce prin cooperarea dintre state. Un sistem global de liber schimb este un bun colectiv.

Dată fiind absența unui guvern mondial, benificiile comerțului depend de cooperarea internațională în vederea aplicării contractelor, prevenirii monopolurilor și descurajării protecționismului.Astfel, este necesară respectarea deplină a înțelegerii cu privire la care statele au convenit. Obiectul tratatelor și convențiilor subliniază preocupările pe care statele le au la un momentdat și arată structura valorilor sociale pe care o societate se fundamentează.

Această formă de manifestare a statelor pe plan extern a constituit o modalitate de apărare împotriva unor factori negativi, venind ca o soluție în fața unei mari probleme. La ora actuală, dezvoltarea și evoluția cooperătii internațioanle se bazează pe existența relațiilor creeate între state de-a lungul istoriei, și a numărului mare de state.

Apariția și dezvoltarea cooperării internațioanale a fost impusă atât de evenimente pozitive cât și de evenimente negative, încercând în acest mod să se găsească soluții de rezolvare a unor probleme ce depășeau puterea de reacție a unui stat luat izolat.

Cele trei state au condamnat toate acțiunile incompatibile cu normele legale ale războiului, în special atacurile asupra civililor,și au pledat în favoarea unor soluții care respectau drepturile omului și auto-determinarea, inclusiv formarea unui stat independent, ce oferea garanția respectării drepturilor omului și a minorităților naționale.Anume prin cooperararea internațională la etapa actuală se poate de făcut față provocărilor cu care se confruntă omenirea. Cooperarea internațională oferă posibilitatea actorilor de a analiza problemele cu care se confruntă aceștia.

În actuala etapă de dezvoltare a societății contemporane colaborarea internațională între state suverane și egale în drepturi devine așadar, o realitate incontestabilă, impusă de necesități obiective. Caracterul politic al relațiilor dintre statele lumii a fost și rămîne principal în cadrul relațiiilor internaționale. Politicul s-a păstrat rolul principal în cadrul cooperării internaționale. Rolul factorului economic a crescut în ultima perioadă, dar totuși acesta nu a putut să devanseze caracterul politic al relațiilor. Cooperarea internațională este importană pentru lumea de astăzi și viitorul lumii depinde în mare parte de cooperarea internațională. Din aceste considerente statele lumii trebuie să tindă spre o cooperare internațională productivă. Dezvoltînd cooperarea internațională statele lumii vor putea avea o economie mai stabilă.

Principiul cooperării este astăzi unanim admis în raporturile internaționale dintre state, contribuind la cunoașterea reciprocă între națiuni. Premisa fundamentală în dezvoltarea relațiilor internațioanle trebuie să o constituie întotdeauna principiul suveranității naționale și pricipiul de neamestec în treburile interne a statelor.

Trebuie de menționat faptul că în ultimul timp în literatura de specialitate idea de cooeperare și integrare se depărtează una față de cealaltă. Cooperarea internațională nu înglobează în sine cedarea a unei părți din suveranitate, iar integrarea deopotrivă vizează cedarea a unei părți din suveranitate pentru binele comun a statelor integraționiste.

1.3 Concluzii la capitolul 1.

În concluzie se poate afirma că cercetarea istoriografică a subiectului relațiilor dintre Republica Moldova și statele membre ale Grupului de la Vîșegrad s-a luat în considerație cadrul normativ caracterizat de acordurile și tratatele semnate între acestea. Este necesar de menționat faptul că nu a fost supusă unei analize ample tema dată, relațiile dintre Republica Moldova și statele membre ale Grupului de la Vîșegrad practic nu au fost studiate. Astăzi nu există un cadru amplu ce ar analiza relațiile dintre Republica Moldova și statele membre ale Grupului de la Vîșegrad. Trebuie de menționat faptul că de și cooperarea internațională la etapa actuală deși cuprinde mai multe domenii totuși factorul politic este decisiv. De cooperarea politică dintre actorii pe arena internațională depinde foarte mult și cooperarea în celelalte direcții.

Cooperarea internațională în cadrul procesului de globalizare a devenit tot mai necesară această include în sine cooperarea în mai multe domenii de interes comun dintre actorii internaționali.Cooperarea internațională a început să înglobeze mai multe domenii odată cu acutizarea procesului de globalizare în lume, odată cu acutizarea proceselor integraționiste care au loc în toată lumea.

Organizațiile internaționale sunt acele instituții care promovează cooperarea internațională dintre statele lumii, odată cu apariția primelor organizații internaționale și creșterea numărului acestora a permis dezvoltarea cooperării internaționale.

CAPITOLUL II. ASPECTELE POLITICO-ECONOMICE A COOPERĂRII REPUBLICII MOLDOVA CU STATELE MEMBRE ALE GRUPULUI DE LA VÎȘEGARD.

2.1 Dimensiunea politică a relațiilor dintre Republica Moldova și statele membre ale Grupului de la Vîșegrad.

Relațiile diplomatice dintre Republica Moldova și statele membre ale Grupului de la Vîșegrad s-au stabilit în 1992.Voi analiza stabilirea relațiilor diplomatice a statului nostru cu fiecare țara membră a acestei organizații, o să încep cu statul care primul din cele patru componente ale Grupului de la Vîșegrad a recunoscut independența Republicii Moldova și cu care s-au stabilit primele relații diplomatice din cele patru componente a organizației date acest stat este Ungaria.

Republica Ungară a recunoscut independența Republicii Moldova pe 26 decembrie 1991. Relațiile diplomatice între Republica Moldova și Republica Ungară au fost stabilite la 16 ianuarie 1992. După stabilirea relațiilor diplomatice dintre aceste țări au fost deschise reprezentanțe diplomatice în capitalele acestora. Pînă în prezent, între Republica Moldova și Ungaria au fost semnate 54 tratate în cele mai diverse domenii, 37 sînt în vigoare, 6 au expirat, iar 11 urmează să intre în vigoare.

La începutul anilor ’90 relațiile dintre Republica Moldova și Ungaria au început să se dezvolte rapid dat fiind faptul că ambele state au avut tensiuni cu România și aceasta i-a făcut aliați. Aceste relații erau și rămîn de interes reciproc, statele cooperează în mai multe domenii pentru a se dezvolta relațiile dintre acestea.

Ungaria se implică foarte activ în sprijinirea reformelor pro-europene politice și administrative din Republica Moldova.

Nu există litigii între țările noastre, relațiile bilaterale fiind caracterizate prin dezvoltarea și consolidarea cooperării ș legături de prietenie.

Prin extinderea cooperării cu partea modoveneasca la nivel guvernamental partea ungară își aduce aportul la integrarea Republicii Moldova în structurile europene la declarațiile commune ai ambelor țări în cadrul organizațiilor regionale privind diferite subiecte, la cooperarea în cadrul programelor de dezvoltare, la armonizarea pozițiilor cu privire la diverse probleme din domeniul politicii de securitate. Republica Ungară susține consolidarea suveranității și restabilirea integrității teritoriale a Republicii Moldova. Pentru a cunoaște mai bine dimensiunea politică a relațiilor este necesar de enumerat principalele vizite bilaterale :

La nivel de Șefi de State

18-20 aprilie 1995 – vizita oficială în Ungaria a dlui Mircea Snegur, Președintele Republicii Moldova;

27 octombrie 1997 – vizita oficială în Republica Moldova a dlui Arpad Göncz, Președintele Republicii Ungare;

22-21 februarie 2003 – vizita oficială în Ungaria a dlui Vladimir Voronin, Președintele Republicii Moldova.

Pentru Republica Ungară, în trasarea politicii externe comune a Uniunii Europene, Republica Moldova este un partener prioritar. Republica Ungară sprijină eforturile Republicii Moldova de integrare în structurile europene și de realizare cu success a obiectivelor prevăzute de Planul de acțiuni UE-Republica Moldova. Cooperarea în domeniul proiectelor de dezvoltare internațională printre partenerii Ministerului Afacerilor Externe al Republicii Ungare în cooperarea internațională în domeniul dezvoltării, Republica Moldova ocupă un loc aparte.

Prin urmare, în planificarea și realizarea acțiunilor Ministerul acordă o atenție deosebită Moldovei conform statutul ei special. În pregătirea proiectelor partea ungară reiese în primul rînd din doleanțele părții moldovenești care sunt determinate de obiectivele de dezvoltare a Republicii.

Pentru a contribui efectiv la procesul de constituire a democrației în Republica Moldova, Ungaria împărtășește experiența sa în anumite domenii și ajută la realizarea proiectelor elaborate.

Republica Ungară acordă sprijin în realizarea obiectivelor ce țin de politica externă cu scopul consolidării relațiilor cu partenerii săi în domeniul integrării, oferă asistență la nivel de experți, ajută la efectuarea reformelor în Republica Moldova în sistemul judiciar și cel electoral, în perfecționarea sistemului de protecție a datelor personale și a legilor anti-monopol.

Reeșind din cele expuse, Ungaria în oferirea asistenței de dezvoltare Republicii Moldova acordă prioritate proiectelor care contribuie la realizarea reformelor democratice în Republica Moldova, se conformează la standardele UE și ajută la dezvoltarea sistemului de instituții în țară. Trebuie de menționat faptul că Republica Ungară sprijină aspirațiile europene ale Republicii Moldova, aceasta susține participarea statului nostru în cadrul Parteneriatului Estic.

Utilizînd sursele materiale acordate pentru aceste obiective, Ungaria tinde să planifice proiecte într-o gamă largă de domenii prioritare pentru dezvoltarea Republicii Moldova, proiecte care parțial sunt axate pe continuarea cooperării de succes stabilite anterior. Avînd feed- backul partenerilor nostri, putem concluziona că dezvoltarea proiectelor în Moldova a avut o rezonanță pozitivă.Pînă în prezent Ministerul Afacerilor Externe al Republicii Ungare, din fondurile alocate a oferit pentru finanțarea proiectelor Republicii Moldova peste 200 mii euro. La propunerea Comisiei Europene, Republica Ungară a deschis în incinta Ambasadei Ungariei la Chișinău Centrul Comun de Vize.

Scopul acestui proiect era să faciliteze procesul de obținere a vizelor pentru cetățenii moldoveni în țările Uniunii Europene, care nu au ambasade sau consulate în Republica Moldova. Cetățenii Republicii Moldova care doresc să viziteze aceste țări, acum nu mai trebuie să călătorească în țările terțe pentru a obține vize. Centrul a fost deschis la 25 aprilie 2007, în prezența D-nei Kinga Göncz, Ministru al Afacerilor Externe al Republicii Ungare.La Centrul Comun de Vize Ambasada Ungariei acordă vize în reprezentanță pentru țările cu care au fost semnate acorduri interguvernamentale corespunzătoare. Centrul Comun de Vize eliberează vize pentru cinsprezece țări din Europa printre care: Austria, Belgia, Croația, Danemarca, Grecia, Elveția, Estonia, Finlanda, Letonia, Luxemburg, Slovacia, Slovenia, Suedia, Olanda și Ungaria.

Deschiderea Centrului Comun de Vize a oferit și oferă în continuare cetățenilor Republicii Moldova să obțină într-un termen mai scurt viza pentru statele europene. Trebuie de subliniat faptul că deschiderea Centrului Comun de Vize în incinta ambasadei Republicii Ungare la Chișinău a fost un pas important pentru dezvoltarea relațiilor dintre aceste state. Republica Ungară în același timp face parte din   Grupul pentru Acțiunea Europeană a Republicii Moldovei, numit și Grupul de prieteni ai RM.

Deasemenea Ungaria susține integarea Republicii Moldova în UE drept exemplu este semnarea Declarației Comune a Republicii Moldova și Republica Ungară privind cooperarea în domeniul integrării europene semnată la Budapesta, la 28 august 2010, care a intrat în vigoare pe aceeași dată.

Un alt stat membru a Grupului de la Vîșegrad este Republica Cehă. Relațiile diplomatice dintre Republica Moldova și Republica Cehă au fost stabilite la 1 iunie 1992. Între Republica Moldova și Republica Cehă au fost încheiate un șir de tratate bilaterale în diverse domenii importante, sunt semnate 23 tratate, în vigoare – 20. Se examinează 13 proiecte de tratate bilaterale.

Republica Cehă oferă Republicii Moldova asistență pentru dezvoltare pînă în 2017. În cadrul Pogramului de Cooperare pentru Dezvoltare 2011-2017, prin care Guvernul ceh este dispus să implementeze o serie de proiecte importante în diverse domenii din țara noastră.Este vorba de sectoarele: infrastructuri sociale și servicii, asigurarea cu apă potabilă și servicii sanitare, agricultură, protecția mediului, dezvoltarea învătământului, transformarea administrației de stat și edificarea societății civile. Republica Cehă s-a concentrat asupra asistării statelor din Europa de Sud-Est.

Oficialii cehi susțin că Republica Moldova este un stat cu care Republica Cehă tinde să coopereze și să dezvolte relațiile bilaterale. Pentru a cunoaște mai bine dimensiunea politică a relațiilor este necesar de enumerat principalele vizite bilaterale :

La nivel de Șefi de State

14-15 octombrie 2005 – întrevederea dlui Vladimir Voronin, Președintele Republicii Moldova, cu dl Vaclav Klaus, Președintele Republicii Cehe, în cadrul celei de-a XII-a Reuniuni a Șefilor de State din Europa Centrală (or. Zagreb, Croația)

13 septembrie 2006 – întrevederea la Praga a dlui Vladimir Voronin, Președintele Republicii Moldova, cu dl Vaclav Klaus, Președintele Republicii Cehe

25 mai 2007 – participarea dlui Vladimir Voronin, Președintele Republicii Moldova, la Summit-ul 14 al Șefilor de State din Europa Centrală (or. Brno, Cehia)

2 mai 2008 – întrevederea dlui Vladimir Voronin, Președintele Republicii Moldova, cu dl Vaclav Klaus, Președintele Republicii Cehe, în cadrul Summit-ului XV al Șefilor de State din Europa Centrală (Ohrid, Macedonia).

22 mai 2014- Vizita oficială a Președintele Republicii Cehe, dlui Miloš Zeman în Republica Moldova.

Deasemenea trebuie de subliniat faptul ca Republica Cehă susține aspirațiile europene ale Republicii Moldova aceasta a fost stipulată în Memorandumul semnat între Ministerul Agacerilor Externe și Integrării Europene al Republicii Moldova și Ministerul Afacerilor Externe al Republicii Cehe.

Republica Moldova și Republica Polonă au stabilit relații diplomatice la 14 iulie 1992. Cadrul juridic al relațiilor bilaterale este destul de avansat, între țările noastre fiind semnate 31 de acorduri, dintre care 25 sînt în vigoare, 6 expirate.

În anul 1994 a fost semnat Tratatul de prietenie și colaborare între Republica Moldova și Republica Polonia, precum și alte acorduri interguvernamentale. Polonia a susținut în mod hotărât independența și integritatea teritorială a Republicii Moldovei, eforturile statului nostru în procesul de soluționare a diferendului transnistrean, de integrare în comunitatea europeană și în diverse organisme internaționale.

Pentru a cunoaște mai bine dimensiunea politică a relațiilor este necesar de enumerat principalele vizite bilaterale :

La nivel de Șefi de State

15-16 noiembrie 1994 – vizita oficială în Republica Polonă a dlui Mircea Snegur, Președintele Republicii Moldova

9-10 decembrie 1997 – vizita în Republica Moldova a dlui Aleksander Kwasniewski, Președintele Republicii Polone

27-28 octombrie 1998 – vizita oficială în Republica Polonă a dlui Petru Lucinschi, Președintele Republicii Moldova

7-8 septembrie 2001 – participarea delegației Republicii Moldova condusă de dl Vladimir Voronin, Președintele Republicii Moldova, la lucrările ediției a XI-a a Forului economic „Krynica 2001”.

25 septembrie 2012 – întrevederea dlui Nicolae Timofti, Președintele Republicii Moldova, cu dl Bronislaw Komorowski, Președintele Republicii Polone, în cadrul sesiunii a 67-ea a Adunării Generale a ONU (or. New-York, SUA).

2-3 decembrie 2012 – vizita oficiala a președintelui Republicii Polone, Bronislaw Komorowski la Chișinău

Să nu uităm și faptul că polonezii, împreună cu suedezii, sunt inițiatorii Parteneriatului Estic, proiect care ne-a deblocat în mod real drumul spre Uniunea Europeană, oportunitate pe care o valorifică în prezent Alianța pentru Integrare Europeană din Republica Moldova. Acest proiect strategic, dar și creditul de 15 mln. dolari, acordat recent de statul polonez Republicii Moldova. Să recunoaștem în context, că Polonia face parte dintre avocații în procesul de integrare a Republicii Moldova în Uniunea Europeană

Un rol important în cadrul relațiilor moldo-polone îl au relațiile din domeniul științei. O încercare îndrăzneața de revigorare a colaborării dintre oamenii de știință din Polonia și Republica Moldova s-a operat în anul 1995, prin organizarea în or. Lublin a simpozionului Polonezii în Moldova.

În anul 1997, Guvernul Republicii Moldova și Guvernului Republicii Polonia semnează Acordul de colaborare culturală și științifică, completat ulterior prin semnarea unor acorduri de colaborare între Academia de Științe a Moldovei, Universitatea de Stat din Moldova, Academia de Studii Economice și instituțiile similare din Polonia.

O contribuție substanțială la extinderea și aprofundarea relațiilor moldo-polone revine diasporei polone din Republica Moldova. După proclamarea suveranității Republicii Moldova, în anul 1990, a fost fondată Societatea Culturală Poloneză, primul președinte fiind Tadeusz Malinowski.

Ceva mai târziu au fost create Casele Poloneze la Chișinău și Bălți, precum și alte organizații culturale ale diasporei poloneze. Antreprenoriatului, Exportului și Tehnologiilor Avansate, acestea reprezintă interesele oamenilor de afaceri din cele două state prietene. Republica Federală Cehă și Slovacă a recunoscut independența Republicii Moldova în 1992.

Conform deciziei Parlamentului Republicii Federale Cehe și Slovace din 25 noiembrie 1992, este adoptat actul constituțional privind separarea Republicii Federative în două state independente, măsură ce a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1993, odată cu proclamarea independenței statale a Republicii Slovace. Republica Moldova a recunoscut independența Republicii Slovace pe 1 ianuarie 1993.Relațiile diplomatice au fost stabilite pe 16 februarie 1993. Între Republica Moldova și Republica Slovacă au fost semnate 23 de tratate bilaterale.

Unul din principalele tratate bilaterale semnate de Chișinău și Bratislava este  Memorandumul de cooperare între Ministerul Economiei și Comerțului al Republicii Moldova și Ministerul Economiei al Republicii Slovace. Acesta a fost semnat la Bratislava.

Semnarea Memorandumului a fost condiționată de necesitatea stabilirii cadrului legal al relațiilor bilaterale între cele două instituții și crearea condițiilor favorabile pentru informarea reciprocă asupra activităților de interes pentru ambele state. Domeniile vizate în acest sens includ, printre altele: posibilitățile de cooperare în cadrul organizațiilor internaționale, schimbările legislative din domeniul de competență ale ambelor ministere, analize, evaluări și prognoze privind dezvoltarea economiei Republicii Moldova și a Republicii Slovace, dezvoltarea mediului investițional ș.a. Memorandumul vizează, de asemenea, dezvoltarea cooperării industriale, tehnice și tehnologice în domeniul public, cu scopul implicării mai active a sectorului privat în dezvoltarea industrială și tehnologică a ambelor state.

Pentru a cunoaște mai bine dimensiunea politică a relațiilor este necesar de enumerat principalele vizite bilaterale :

La nivel de Șefi de State

1 noiembrie 1995 – la New-York a avut loc întrevederea bilaterală a dlui Mircea Snegur, Președintele Republicii Moldova, cu dl Michal Kováč, Președintele Republicii Slovace 13-16 septembrie 2005 – întrevederea bilaterală a dlui Vladimir Voronin, Președintele Republicii Moldova, cu omologul său slovac dl Ivan Gasparovič (în cadrul reuniunii ONU a șefilor de state și guverne, New-York)

19 mai 2006 – întrevederea Președintelui Republicii Moldova cu Președintele slovac (în cadrul celui de-al XIII-lea Summit al șefilor de state din Europa Centrală, Varna)

19-21 iunie 2007 – vizita oficială în Republica Moldova a dlui Ivan Gasparovič, Președintele Republicii Slovace.

24 septembrie 2012 – întrevederea dlui Nicolae Timofti, Președintele Republicii Moldova, cu dl Ivan Gasparovič, Președintele Republicii Slovace, în cadrul sesiunii a 67-ea a Adunării Generale a ONU (or. New-York, SUA).

12 iunie 2013 – întrevederea dlui Nicolae Timofti, Președintele Republicii Moldova, cu dl Ivan Gasparovič, Președintele Republicii Slovace (în cadrul celui de-al XVIII-lea Summit al șefilor de state din Europa Centrală, Bratislava);

Republica Slovacă susține aspirațiile europene a Republicii Moldova aceasta este confirmată prin Declarația comună a Ministerului Afacerilor Externe și a Integrării Europene al Republicii Moldova și al Ministerul Afacerilor Externe al Republicii Slovace privind cooperarea în domeiul integrării europene.

Trebuie de subliniat că statele membre ale Grupului de la Vîșegrad sunt susținătorii oficiali ai aspirațiilor europene ale Republicii Moldova.

Pa Est a fost lansat pentru dezvoltarea relațiilor multilterale dintre state, aceasta permite să aibă loc întruniri la nivel înalt între participanți. De asemenea Pa Est este o structură de acomodare la UE, acesta reprezintă o ajustare la normele europene.

Trebuie de menționat faptul că statele membre ale Grupului de la Vîșegrad susțin aspirațiile europene a Republicii Moldova aceștia au o experiență vastă în procesul de integrare în UE. Drept exemplu a acestei afirmații este: Declarația comună a Miniștrilor Afacerilor Externe ai țărilor Grupului de la Vîșegrad și Republica Moldova, de la 25 octombrie, Praga.

Țările Vîșegrad susțin pe deplin aspirațiile europene ale Republicii Moldova. Statele membre ale Grupului de la Vîșegrad salută progresele realizate până în prezent în punerea în aplicare a Republicii Moldova – UE, Planului de Acțiuni Republica Moldova și de a încuraja să continue în continuare în acest proces. Planul de acțiune reprezintă o bază cuprinzătoare și solidă pentru consolidarea relațiilor UE – Republica Moldova, precum și pentru avansarea procesului de reformă politică și economică din Republica Moldova.

UE ar trebui să recunoască ritmurile de progres, eforturile și realizările concrete a Republicii Moldova. Statele membre ale Grupului de la Vișegrad consideră Moldovei aprofundarea cooperării cu Uniunea Europeană ca un element important de transformare a întregii Europa de Est. Statele membre ale Grupului de la Vîșegrad susține aspirațiile vecinilor noștri din Europa de Est de Europa și le percep ca o parte integrantă a viziunii politice a politicii ușilor deschise a UE. Uniunea Europeană ar trebui să răspundă pozitiv la ambițiile lor și le folosesc pentru a promova reformele politice și economice dezirabile și să lărgească perspectivele de integrare în viitor.

Vîșegrad vor avea ca scop, la inițierea unei discuții în cadrul Uniunii Europene privind viitorul relațiilor UE – Republica Moldova, cu obiectivul de începerea negocierilor privind noul cadru posibilă a relațiilor UE-Moldova, în timp util, inclusiv înlocuirea curent de Parteneriat și co- acord de cooperare (APC). Statele membre ale Grupului de la Vîșegrad și Republica Moldova acordă o mare importanță pentru problema regimului de vize și își exprimă speranța că de facilitare a vizelor și de readmisie va intra în vigoare cât mai curând posibil, și va contribui la promovarea contactelor între Republica Moldova și statele membre ale UE . 

Deschiderea Centrului Comun de Vize de la Chișinău la 25 aprilie 2007 indică, de asemenea, creșterea nivelului de cooperare între UE și Republica Moldova.Țările Vișegrad și Republica Moldova consideră că liberalizarea relațiilor de piață și a accesului mai mare de mărfuri moldovenești pe piața europeană va contribui la creșterea economică și bunăstarea atât în ​​Moldova și țările UE. Țările Vișegrad vor susține, prin urmare, măsuri concrete, inclusiv acordarea preferințelor comerciale autonome adiționale (PCA) pentru Republica Moldova.

Țările Vișegrad susține, de asemenea, intenția Comisiei de a lansa un studiu de fezabilitate privind crearea unei zone de profundă și cuprinzătoare de liber schimb (ALS). Statele membre ale Grupului de la Vîșegrad și Moldova doresc o soluționare pașnică a conflictului transnistrean în baza suveranității și integrității teritoriale a Republicii Moldova. Țările Vișegrad susține o implicare activă a Uniunii Europene în formatul “5 +2” al negocierilor de problema transnistreană.

Țările Vișegrad și Moldova, de apel asupra Federația Rusă să respecte pe deplin cu obligațiile asumate la Summit-ul OSCE din 1999 și să-și retragă forțele sale militare și a munițiilor de pe teritoriul constituțional al Republicii Moldova. Țările Vișegrad și Moldova apreciază înalt activitatea Misiunii UE de Asistență la Frontieră (EUBAM), desfășurate la frontiera moldo-ucraineană. 

Acesta joacă un rol central și eficace în asigurarea și asigurând o gestionare a frontierei dintre cele aceste două state inclusiv pe segmental transnistrean.

Țările Vîșegrad și Moldova încurajează actorii internaționali în formatul “5 +2” să ia în considerare posibilitatea de a transforma operațiunea de menținere a păcii actuale în regiunea transnistreană a Republicii Moldova într-o misiune multinațională de menținere a păcii civile în temeiul unui mandat internațional.

Cele patru state s-au pronunțat pentru dezvoltarea în continuare a cooperării bilaterale cu Republica Moldova în diverse domenii și în special, pentru promovarea investițiilor și intensificarea schimburilor comerciale cu țara noastră, pentru sporirea volumului de asistență destinat continuării reformelor în unele domenii de interes comun pentru Republica Moldova, statele regiunii și UE în ansamblu.

2.2 Relațiile comercial-economice dintre Republica Moldova și statele membre ale Grupului de la Vîșegrad.

Înainte de a analiza relațiile comercial economice dintre Republica Moldova și statele memebre ale Grupului de la Vîșegrad este necesar de analizat care au fost relațiile în perioada blocului socialist între fosta RSSM și statele din Europa Centrală.

Dupa cum se știe în statele care făceau parte din blocul socialist era instituit monopoulul de stat asupra comerțului exterior și relațiilor valutare. În 1949 a fost creat CAER cu participarea a marii majorități a statelor socialiste. În colaborarea lor, membrii Consiliului de Ajutor Economic Reciproc (CAER) nu se bazau pe mecanismele de piața, ci pe acorduri de specializare în producție. În CAER integrarea s-a efectuat prin producție, prin plan și prin coordonarea cercetărilor științifice și tehnice. Această pseudo-piață funcționa în condiții de autarhie, ruptă de restul lumii prin necinvertibilitatea monedelor. Schimburile dintre statele-membre ale CAER erau bazate pe un sistem de clearing cu o monedă fictivă de cont-rubla transferabilă.

Cu toate acestea comerțul exterior al statelor memebre ale CAER a cunoscut în perioada postbelică o anumită dezvoltare.

Încă la începutul anului 1950, CAER-ul a trecut la organizarea unei specializări planificate a producției între state. Această specializare nu ținea cont de avantajele comparative existente în statele-membre.

Din contra, s-a purces la eliminarea sau diminuarea producției care făcea obiectivul dezvoltărilor paralele sau identice în mai multe state. Cît privește avantajele comparative, costurile de producție mai reduse, sau cheltuielele de transport, toate acestea au fost pur și simplu neglijate. Specializarea s-a făcut pe baza diviziunii internaționale socialiste a muncii (DISM), iar strategia de specializare nu putea fi decisă de țara însăși.

Ca urmare a acestori măsuri o parte din state s-au văzut nevoite să abandoneze anumite producții chiar dacă erau competitive în acel domeniu și să dezvolte altele, de “interese general”.

În cadrul CAER-ului,prioritatea era acordată industriei grele, industriilor extractive și celor ce produceau produse de bază, în detrimentul industriilor bunurilor de consum, de servicii și infrastructură. Ceea ce era paradoxal, este faptul că industriile priveligiate în aceste state erau cele care pe plan mondial erau considerate cele mai puțin competitive. Țările CAER-ului s-au angajat în produse regresive din punct de vedere al cererii mondiale. Specializarea lor a devenit una mediocră.

Prin specializarea creată în cadrul CAER-ului, în special în siderurgie, matalurgie, chimie, construcție navală, produse electromecanice și industria textilă, acestea state s-au pomenit a fi concurente unor țări industrializate. Un factor în defavoare statelor analizate consta în lenta evoluție a progresului tehnic și creșterea decalajului tehnologic atît față de statele din Occident cît și față de noile state industrializate.

Comparativ cu statele occidentale, statele membre a CAER-ului și-au bazat cooperare între ele nu în baza mecanismelor de piață, ci pe baza acordurilor de specializare în producție. Schemele de specializare au fost elaborate pe baze multilaterale de către CAER și organelle sale, sub formă de recomandații, devenite obligatorii după semnarea acordurilor respective. Aceste recomandații nu erau foarte clare. Ele cuprindeau lista statelor care se vor specializa în producția unui anumit bun și lista statelor care nu trebuie să se specializeze în acel domeniu. Aceste liste nu specificau pentru primul grup da state dacă trebuie de produs doar pentru piața locală sau pentru întregul CAER, iar pentru grupul din urmă-dacă aceste state pot produce măcar pentru satisfacerea necesităților interne sau să nu producă deloc.

Doar pe la mijlocul anilor șaizeci s-a trecut la definirea specializării prin acorduri internaționale care dădeau dreptul juridic de a oblige participanții să satisfacă necesitățile uneia sau altei țări. Acordurile bilaterale și multilateral, semnate la nivel de ministere industrial au devenit un mijloc de punere în practică a specializării internaționale. Ele fixau volumul de producție, termenii de livrare, prețul și se semnau pe 5 sau mai mulți ani.

În rezultatul semnării acestor acorduri, în statele CAER-ului, în diferite ramuri, s-au creat niște supracapacități de producție (unități productive supradimensionate) ale căror volum depășea cu mult nivelul investițiilor optime de capital. Această modalitate de specializare a statelor socialiste a consud la un dezichilibru pe ramuri, acesta fiind mai mare în statele est europene.Renunțarea la discernămînt și selectivitatea în configurarea sectorială a economiei naționale a avut ca urmare o diversificare excesivă pe ramuri, crearea unor ramuri industrial puternic materio-energofage, fără o raportare la resursele naționale disponibile și fără a lua în considerație faptul că piețele internaționale, pentru produsele unor astfel de ramuri, manifestau o tendință de saturație.

Într-o mare măsură, în situații identice s-au aflat și celelalte state foste membre ale CAER-ului, toate adoptînd într-o măsură mai mică sau mai mare modelul dezvoltării al URSS. În rezultatul unei asemenea specializări, planificate și coordonate în cadrul unui plan special, statele socialiste s-au pomenit în mare măsură isolate de economia mondială, cea mai mare parte a schimburilor comerciale efectuîndu-se în cadrul CAER-ului.

Specializarea statelor-membre ale CAER-ului, la sfîrșitul anilor 80 avea doua caracteristici de bază schimburi intra-CAER predominante și influența mare a elementelor specific economiei centralizate,planificate asupra specializării. Analiza caracterului specializării acestor state în trecut ne permite să înțelegem mai ușor dificultățile cu care acestea se confruntau după destrămarea blocului socialist. Trebuie de menționat faptul că trăsăturile principale ale specializării în cadrul CAER-ului sunt:

a) o specializare limitată de o mulțime de factori;

b) o specializare statistică;

c) o specializare mai puțin avantajoasă.

Printre factorii care limitează amplititudinea avantajelor comparative trebuie menționați: planificarea, prioritatea acordată creșterii extensive, , sub-specializarea ca răspuns al unităților de producție la situația de penurie ( cunoscutul deficit sovietic). Planificarea și comerțul exterior al statelor socialiste purta un character protecționist. Planificarea presupunea reducerea incertitudinii, minimizînd în acest scop decalajele între structura de producție și de absorbție. În mod logic, aceasta a condus la o specializare limitată. În teoria și practica economic domina convingerea că slaba integrare în economia mondială proteja economia națională de dependența față de de exterior în privința aprovizionării cu materie primă și utilaje. Comerțul exterior al statelor-membre ale CAER-ului era și le rezultatul unei planificări interne. În cadrul lui nu se țineau cont de existența anumitor avantaje sau dezavantaje comparative și nici de calitatea produselor. Planificare și rolul atribuit comerțului exterior au condus la o structură particular a schimburilor bazată pe noțiunea de dezavantaj comparativ, principiul fundamental care ghidează schimburile este cel al substituirii importurilor. Deci avantajul comparativ a fost exclus din atenție, considerîndu-se că acesta favorizează națiunile mai dezvoltate. Specializarea menține relațiiile de dependență a statelor în curs de dezvoltare de statele industrializate. Așadar, idea a fost de a industrialize și de a integra între ele toate statele CAER, fapt ce trebuia să excludă schimbul illegal, dar care a izolat statele socialiste de marile fluxuri comerciale.

Proritatea acordată creșterii extensive a condus la creșterea producției în general, fără însă a dezvolta ramurile în care țara ar putea poseda anumite avantaje. Penuria a anumitor produse a constituit și ea o frînă în aprofundarea specializării intra-CAER. Monopolul comerțului exterior, în absența instrumentelor de stimulare (prețuri, profit, curs de schimb) nu motivează întreprinderele să exporte; comerțul exterior apare mai degrabă ca un produs al planificării decît ca o modalitate de căutare a avantajului comparativ.

În plus la toate acestea, la baza schimbului se află sistemul de troc. Caracterul static al specializării manifesta printr-o slabă dinamică de reînnoire a avantajelor comparative se bazează pe următoarele fapte: lipsa stimulentelor pentru inovarea de noi produse a fost determinată de trăsăturile specific unei economii centralizat planificate care menținea pe mai mulți ani ani aceleași structure de producție și absorbție, organizarea schimburilor intra-CAER, ce aveau la bază: bilaterismul și utilizarea listelor de produse la schimb, concomitant cu practicarea pe o perioadă îndelungată de timp a unor prețuri fixe (înghețate) și care, respective, nu reflectau cererea și oferta, au condus la accentuarea rigidității structurii fluxurilor comerciale și la limitarea puternică a posibilităților de folosire a avantajelor comparative, politica comercială promovată de statele membre-CAER care avea la temelie tratarea comerțului cu alte țări ale lumii pe un reziduu al planificării interne.

Caracterul puțin avantajos al specializării își avea originea în necorelarea structurii producției cu evoluția cererii mondiale. Acest fapt s-a remarcat mai ales în anii 1970-1980 cînd termenii de schimb ale statelor CAER s-au deteriorat în continuu, fiind însoțit de pierderea părților de piață ca urmare a slăbirii capacității concurențiale. Analiza efectuată demonstrează faptul că în cadrul CAER-ului exista o specializare bipolar, diferită în funcție de schimburile cu Estul sau Vestul.

Astfel, în exporturile spre statele dezvoltate partea produselor agro-alimentare, combustibil și materii prime depășește cu mult ponderea acestora în exportul intra-CAER. Produsele manufacturate, din contra, ocupă un loc mai important în exporturile intra-zonă (CAER).

În anii puterii sovietice, structura economiei moldovenești a fost planificată astfel încît ea să poată funcționa normal doar în cadrul URSS. Politica agricolă nu era prelucrată pe loc, ci era exportată în calitate de materie primă în celelalte republici unionale. În schimb noile întreprinderi create funcționau în întregime pe baza materiei prime, a resurselor energetice și a forței de muncă importate în temei din Rusia și Ucraina.

RSSM a fost specializată în producție agroalimentară, ca prima și principal direcție de specializare. În cadrul diviziunii socialiste a muncii în epoca sovietică, Moldova era considerată drept o livadă a URSS. După dubla dezintegrare a CAER-ului și URSS statele post-socialiste erau nevoite să se integreze în economia mondială. Era clar că această reintegrare necesita timp și eforturi din parte statelor post-socialiste, fapt ce poate fi facilitate prin aderarea la diferite zone economice regionale existente s-au crearea de noi sub ansambluri regionale.

Trebuie de menționat faptul că statele membre ale Grupului de la Vîșegrad au avut voință de a trece mult mai rapid spre economia de piață. Una din preocupările ale statelor în tranziție a fost și mai rămîne încă găsirea unor modalități cît mai eficiente de integrare în economia mondială.

Obstacolul principal în calea unei integrări avantajoase îl constituie caracterul specializării moștenită din trecut. Abia începînd cu anii 1993-1994 se conturează o nouă tendință de specializare în funcție de situația reală din economie. Polonia, în perioada anilor 1988-1993 dezvoltă o specializare puternică în sectoarele intensive în resurse: agricultură, materii prime, lemn și hîrtie, metalurgie neferoasă. Ungaria își menține specializarea tradițională în produsele agricole și chimice și o fortifică pe cea din industria mecanică și electronică.

Republica Cehă se specializează în mașini, aparte și echipamente electrice, de asemenea, în sectoare cu intensități înalte de energie și resurse natural. Slovacia rămîne concentrată asupra produselor intermediare, ceea ce o menține dependentă de importurile de energie și materii prime din Rusia. Republica Moldova rămîne concentrată în mare parte pe agricultură, în anii de după independență în țară nu s-a dezvoltat alte ramuri ale economii, chiar și majoritatea acelor uzine și fabrici care activau pe teritoriul țării în perioada sovietică nu activează la momentul dat. După destrămarea blocului socialist în Europa Centrală au apărut diferite uniuni regionale una din cele mai importante dintre acestea este Acordul de Liber Schimb Central-European sau CEFTA acest accord a fost încheiat în 1992 între Polonia, Ungaria si Cehoslovacia, în condițiile dispariției sistemului CAER, în ideea facilitării schimburilor si a cooperării economice intraregionale.

Totodată, acordul a fost văzut de la început ca un instrument de pregătire a statelor participante pentru aderarea la Uniunea Europeana. CEFTA reprezintă cel mai avansat și reușit exemplu a uneu zone de liber schimb. În articolul 1 al Acordului de constituire (decembrie 1992) sunt stipulate:

a) Promovarea, prin creșterea schimburilor comerciale, relațiilor commercial-economice armonioase între statele membre și prin urmare, dezvoltarea activității economice, ameliorarea condițiilor de trai și a nivelului de ocupație, creșterea productivității și a stabilității financiare;

b) Crearea de condiții echitabile de concurență comercială între părți;

c) Eliminarea barierilor comerciale și participarea la dezvoltarea armonioasă a comerțului internațional.

CEFTA devine una din cele mai avansate zone din Europa în domeniul liber-schimbului unde nu mai există taxe vamale și restricții cantitative la majoritatea produselor industriale și au fost reduse taxele vamale la produsele agricole cu 30%.

Dacă de analizat relațiile comercial-economice dintre Republica Moldova și Cehia,trebuie de menționat că tranziția acesteia este un bun exemplu de urmat pentru Republica Moldova.

Fosta Cehoslovacie avea un bun punct de pornire la începutul tranziției, fi ind o țară industrială destul de dezvoltată, comparabilă pe alocuri cu unele țări membre ale UE. În general, tranziția cehă a urmat calea binecunoscutăprintre fostele țări ale blocului socialist.

Aceasta s-a bazat pe așa-numitul „consens de la Washington”, care pe scurt poate fi exprimat prin următoarea triadă: liberalizare, privatizare, stabilizare. Prima perioadă de tranziție (de până la 1997) a avut destul de mult succes, manifestat într-o creștere economică considerabilă, inflație neînsemnată și reorientarea exportului către Occident. Cu toate acestea, în 1997 economia a început să sufere din cauza insuficienței schimbărilor instituționale, amânărilor restructurării întreprinderilor și întârzierilor în stabilirea unei piețe de capital bine dezvoltate.

Dacă analizăm asupra relațiilor comercial-economice dintre Republica Moldova și statele membre ale Grupului de la Vîșegrad trebuie de menționat că ce din urmă au pășit energic spre construirea unor state democratice și a unor economii de piață competitive, aspirând să devină și părți legitime ale Uniunii Europene. Statele membre ale Grupului de la Vîșegrad pot raporta un progres mai substanțial în privință aderării la UE.

În cazul acestora tranziția politică și cea economică au culminat pe data de 1 mai 2004, când Grupul de la Vîșegrad împreună cu alte șase țări, a devenit parte a Uniunii Europene. Tranziția Republicii Moldova a fost mult mai nesigură și instabilă.

Pentru a cunoaște mai bine evoluția relațiilor comerciale dintre Republica Moldova și statele membre ale Grupului de la Vîșegrad trebuie să analizăm Exporturile pe țări ( Vezi Anexa nr.1) și Importurile pe țări (Vezi Anexa nr.2). Trebuie de menționat că statul în care exportăm și importăm cel mai mult din Grupul de la Vîșegrad este Polonia, aceasta fiind urmată de Ungaria, Republica Cehă și Slovacia, dar în același timp trebuie de menționat că cu toate statele membre ale Grupului de la Vîșegrad Republica Moldova are balanța comercială negativă.

Pentru o cooperare mai eficientă Guvernul Republicii Moldova e emis o hotărîre ( Vezi Anexa Nr.3). Dacă de analizat fiecare țara în parte trebuie de menționat ca exporturile spre Polonia în ultima perioadă s-au majorat, dar deasemenea s-au majorat și importurile din această țară. Exportul spre Republica Cehă deasemenea s-au majorat, dar în același timp s-au majorat și importurile.Exportul spre Slovacia s-a majorat, dar deasemenea s-au majorat și importurile din această țară.Trebuie de menționat faptul că exporturile spre Ungaria au scăzut însă importurile din această țară s-au majorat.

2.3 Concluzii la capitolul 2.

În concluzie trebuie de menționat că statele membre ale Grupului de la Vîșegrad susțin suveranitatea și integritatea teritorială a statului nostru. Declarația comună a acestora în privința diferendului transnistrean este un ajutor semnificativ. Acestea vor sprijini Republica Moldova în procesul de integrare europeană și vor coopera și mai departe cu statul nostru pentru ca acesta să aiba o perspectivă de a deveni stat membru a UE. Trebuie de subliniat faptul că chiar dacă statele membre ale Grupului de la Vîșegrad au fost componente ale blocului socialist acestea au putut să demareze reforme democratice care au făcut ca acestea să se încadreze mai rapid în economia mondială. Statele membre ale Grupului de la Vîșegrad au avut capacitatea de atrage investiții în statele lor. Republica Moldova este departe de realizările statelor membre ale Grupului de la Vîșegrad, reformele democratice din statul nostru nu au adus efectul pe care îl așteptau oamenii. Trebuie de menționat că statele membre ale Grupului de la Vîșegrad sunt un bun exemplu pentru Republica Moldova și în același timp aceste state sunt pregătite de a acorda ajutor statului nostru și noi considerăm că Chișinăul trebuie sa coopereze cu aceste state.

CAPITOLUL III. COOPERAREA REPUBLICII MOLDOVA CU STATELE MEMBRE ALE GRUPULUI DE LA VÎȘEGRAD ÎN CONTEXTUL RELAȚIILOR MOLDO-COMUNITARE.

3.1 Statele membre ale Grupului de la Vîșegrad și Republica Moldova în contextul transformărilor geoeconomice și geopolitice din Europa după 1991.

Analizînd transformările geoeconomice și geopolitice care au avut loc după destrămarea blocului socialist în Republica Moldova și în statele membre ale Grupului de la Vîșegrad trebuie de dat o definiție clară acestor termeni.Termenul de geoeconomie este unul relativ nou, acest lucru justificînd faptul că mulți cercetători și politicieni îl utilizează greșit fără a intra în esența sensului acestuia. Termenul este compus din două cuvinte: prefixul „geo” și rădăcina „economie”, ceea ce ne permite să definim geoeconomia drept disciplina care studiază implicațiile factorilor geografici asupra economiei.

Însă pentru a înțelege sensul termenului de geoeconomie este necesar de a analiza definițiile date de către cercetătorii ce s-au preocupat de acest domeniu de studiu. Geoeconomia a apărut ca un nou curent în știința geografică și a fost pentru prima dată utilizat la începutul anilor ’90.

Termenul a fost introdus de către Edward Luttwak, istoric și politic american, definind disciplina ce studiază politica și strategia utilizate pentru creșterea competitivității statelor, care rămîn a fi elementul principal al sistemului internațional chiar și în noile condiții. Geografia politică studiază harta politică a lumii, evoluția formării teritoriului statelor, a frontierelor, poziția politico–geografică a statelor și regiunilor lumii.În baza geografiei politice a apărut o nouă știință numită geopolitica, care a fost considerată de către filozoful german Karl Haushofer ca o rațiune geografică a statului. Prin „rațiune geografică” se subînțelege nu numai factorii geografici, dar și cei politici, adică interesele politice a țărilor vis-a-vis de anumite teritorii. După 1989, zona Europei Centrale a cunoscut o reconfigurare radicală a raporturilor de putere. Statele Europei doreau liberatate acestea nu doreau să trăiască sub tutele Moscovei, acestea doreau independență față de aceasta. Manifestațiile, revoltele care au avut loc în blocul socialist pe parcursul a mai multor ani arată atitudinea oamenilor față de regimul sovietic.

Moscova trebuia să își schimbe poziția față de acestea pentru că revoltele în masă puteau să ducă la destabilizăti massive nu doar în statele Europei Centrale, dar și în interiorul Uniunii Sovietice.

Mai precis, vidul creat de prăbușirea blocului socialist a creat premisele unei exprimări mult mai libere de constrângeri externe a țărilor, schimbarea politicii URSS, în urma venirii la conducerea a lui M. S. Gorbaciov prin lansarea Perestroika și Glasnosti a determinat sfîrșitul regimurilor comuniste din Europa Centrală și de Est și a dus la dispariția blocului socialist.

Promovarea unei deschideri mai mari spre occident a determinat o accelerare a procesului de erodare din rândul propriilor partide, câtși a societății civile. În acest context, căderea regimurilor comuniste aconstituit un „domino”, începând cu schimbările din Ungaria (februarie 1989),continuând cu alegerile libere din Polonia (iunie 1989), dărâmarea Zidului Berlinului în RDG (octombrie 1989), schimbările la vârf din Bulgaria etc. Acest fapt atestă un oarecare sincronism al țărilor Europei Centrale care au reacționat relativ asemănător în această perioadă trăsătură ce se va menține și în perioada următoare.

Este un fapt incontestabil acela ca prabușirea regimurilor comuniste a avut loc încondițiile colapsului lor economic. Unele explicații spun chiar că declinul economic accentuat al „lagărului socialist” ar constitui cauza determinant pentru încheierea războiului rece.

Nu propunem aici să insistăm asupra cauzelor eșecului sistemului de putere sovietic și a comunismului european, dar putem consta faptul că starea economică și socială a statelor Europei Centrale la sfârșitul anilor `80 era dezastruoasă erau anumite diferențe: Ungaria, Cehoslovacia și Polonia erau mai avansate economic, în timp ce în Bulgaria și România dogmatismul politic a avut efecte extreme asupra economiei.

Dar în linii generale, tranziția economică a avut de îndeplinit aceleași misiuni, doar metodele și ritmul transformărilor a fost diferit.

În aprilie ‘90 cu prijelul unei întîlniri a Pentagonalei (actuala Inițiativă Central Europeană) desfășurată la Bratislava, reprezentanții Cehoslovaciei, Poloniei și Ungariei au căzut de acord asupra unei cooperări mai strânse care să rezolve o parte din problemele lor, în special cu referire la minoritatea maghiară din Slovacia și schimburile comerciale. Statele au căzut de acord asupra a cinci obiective care trebuiau incluse în declarația oficială:

a) Reinstaurarea totală a independenței statului, a democrației și libertății;

b) Eliminarea tuturor aspectelor sociale, economice și spirituale specifice sistemului totalitar;

c) Instituirea unei democrații parlamentare, a unui stat modern, bazat pe respectarea legii, a drepturilor și libertăților omului;

d) Crearea unei economii de piață libere;

e) Implicarea totală în sistemul politic i economic european, cât și în sistemul de securitate și cel legislativ. La summit-ul de la Cracovia, din octombrie 1991, liderii celor trei state au decis să coopereze și în privința problemelor de securitate, date fiind condițiile create de dezintegrarea Uniunii Sovietice și a Iugoslaviei.  

Cele trei state au condamnat toate acțiunile incompatibile cu normele legale ale războiului, în special atacurile asupra civililor,și au pledat în favoarea unor soluții care respectau drepturile omului și auto-determinarea, inclusiv formarea unui stat independent, ce oferea garanția respectării drepturilor omului și a minorităților naționale.

Trebuie avut în vedere faptul că și Comunitatea Europeană a avut nevoie de timp pentru a-și însuși aceste principii.Toate aceste acțiuni au creat premisele formării unei zone de liber schimb între cele trei țări membre. Totuși, divizarea Cehoslovaciei, la sfârșitul anului 1992, a încetinit procesul de integrare preconizat. Situația dus la izolarea Slovaciei, din cauza guvernului naționalist condus de Vladimir Meciar și separarea Cehiei, Poloniei și Ungariei de restul țărilor din regiune, mai ales după semnarea acordurilor de asociere la Comunitatea Europeană și aderarea la Consiliul de Cooperare Nord-Atlantic. 

În ianuarie 1993, pentru că separarea Cehoslovaciei a avut loc fără lupte interne, fără agresiuni naționaliste, Grupul de la Vîșegrád a ajuns la o formulă de patru state membre. Toate aceste modificări de pe scena politică internațională au dus la divergențe înce privește strategiile economice, politica externă și chiar a modului de percepere a drepturilor omului, a democrației și minorităților și inevitabil au afectat formatul Vîșegrad. Motivul principal al acestei evoluții a fost faptul că interesul comun al statelor din regiune a  trecut pe plan secund în fața intereselor naționale ale statelor. Reușind să treacă peste dificultăți, neînțelegeri și prejudicii mutuale, cooperarea și dialogul din cadrul Grupului de la Vîșegrad s-au dovedit a fi utile și necesare. Existența acestei cooperări a fost semnul că identitatea politică a Europei Centrale a renăscut. În anii ‘90 această organizație de cooperare a devenit o marcă puternică și credibilă în zonă.dindu-se un instrument de consolidare a schimbărilor democraticeși al intensificrii pregătirii de aderare la UE.

Trecerea de la sistemul economiei centralizate și planificate la un sistem de liber schimb și competiție economic implica mai multe condiții:

a) acordul elitelor politice pentru a realiza această transformare;

b) existența unui acord al populației față de trecerea spre „noua societate”;

c) existența unui sprijin extern (financiar și logistic) pentru realizarea tranziției.

d) realizarea macrostabilității economice (prin politici monetare și fiscale restrictive);

e) modificări instituționale și structurale (crearea instituțiilor specifice pieței, reforma fiscală, reforma sistemului financiar-bancar).

Este adevărat, mecanismul economic al CAER avea o importantă notă de artificialitate, din perspectiva legilor pieței libere, dar în interiorul lagărului socialist acesta asigura un anumit nivel integrare economică: producția avea debușee comerciale asigurate. Micșorarea PIB-ului la începutul anilor ‘90 în Europa Centrală cu 20 – 25 de procente a dus la o scădere drastică a nivelului de trai aferent fiecărui individ precum și la o reducere semnificativă a bugetului de stat pentru servicii publice. După perioada de scădere inițială a urmat redresarea, în 1996 – 1997 statele din regiune reușind să atingă o creștere economică ridicată- în jur de 4 procente și astfel până în anul 2000 s-a înregistrat atingerea și chiar depășirea cu câteva procente a nivelului PIB-ului din 1989. În ansamblu, politica economică a statelor central europene a fost influențată de trei factori: timpul lansării, etape și ritm. Timpul lansării se referă la intervalul dintre o realizare politică și începutul reformei economice, etapele descriu timpul aproximativ necesar pentru stabilizare, liberalizare și politici instituțional restructurative, iar ritmul se referă la rata de implementare cerută de fiecare dintre componentele principale ale reformei.

Aplicând unele criterii rezultate din urma acestor trei dimensiuni, putem identifica multiple variante teoretice de politică economică, dintre care vom menționa doar două tipuri general valabile. Prima are în vedere un program economic radical și comprehensive în cuprinsul căruia măsurile pentru stabilizare, liberalizare și restructurare sunt lansate înacelași timp cu schimbarea sistemului politic și implementate în ritmul cel mai rapid posibil. Asemenea programe pot fi lansate imediat sau la un scurt timp dupăschimbareapolitică.

Al doilea tip de strategie economic este constituit din programe economice non-radicale, definite pe principiul nelansării simultane sau implementării într-un ritm mai lent decât cel real. Datorită condițiilor economice din perioada căderii comunismului,reformele economice radicale, urmate cu fermitate, au fost cea mai bună alegere pentru a  reduce inflația și a da startul către și trecerea la capitalismul de piață. Totuși, tranzția către o economie de piațăa avut nevoie de două etape chiar dacă a fostimplementată în cel mai energic mod posibil, datorită ritmului mai lent de avansare al restructurărilor instituționale. Statele post-comuniste au căutat mai multe formule de garantare a securității, trebuie de analizat principalele etape ale extinderii spre est a NATO și Uniunii Europene, precum și semnificațiile acestor procese istorice pentru statele din Europa Centrală. Este necesar de menționat faptul că statele membre ale Grupului de la Vîșegrad s-au pus drept scop integrarea în NATO. Succesele obținute de către statele membre ale Grupului de la Vîșegrad nu puteau fi obținute în cadrul blocului socialist.

În urma evenimentelor desfășurate în Europa la începutul anilor `90, care au condus la prăbușirea sistemului comunist și încheierea Războiului Rece, Alianța Nord-Atlantică a fost nevoită să procedeze la o nouă abordare a relației sale în Europa, iar una dintre variantele pentru securitatea europeană a fost și aceea a primirii de noi membri dintre țările Europei Centrale și de Est.

Această opțiune nu trezea prea mult entuziasm în cancelariile occidentale, preocupate de conservarea unei bune relații cu Uniunea Sovietică, ulterior cu Federația Rusă. Preocuparea centrală în 1990-`92 în Statele Unite și Europa de Vest era legată nu de extinderea rapidă a NATO, ci de găsirea unor sisteme de securitate care să permită controlul eficient al armamentului nuclear, retragerea trupelor sovietice din Europa Centrală precum și efectele reunificării germane asupra echilibrelor de putere. Cu toate acestea, majoritatea țărilor ieșite de sub dominația sovietică s-au pronunțat, încă din primii ani care au urmat prăbușirii Cortinei de Fier, pentru integrarea cât mai rapidă în NATO.Nu poate fi negat faptul că SUA și Occidentul în ansamblu, au învins în competiția istorică cu URSS și sistemul comunist.

Dacă în perioada Războiului Rece țările din Centrul și Estul Europei reprezentau una dintre zonele de confruntare cu URSS,după prăbușirea sistemului comunist statutul acestora devenea unul incert.  

În contextul reconfigurării raporturilor de putere în interiorul sistemului internațional, Europa central și de Est rămânea în continuare un spațiu geostrategic

important pentru NATO și pentru Europa de Vest. Motivațiile sunt multiple – poziția geografică ce o plasează în proximitatea Federației Ruse, fiind totodată și un veritabil culoar spre Orientul Mijlociu (cazul Europei de Est), o piață economic semnificativă, o zonă cu un considerabil potențial de conflict și implicit un posibil furnizor de insecuritate pentru Europa.Cooptarea țărilor din Europa Centrală și de Est înstructurile NATO a fost apreciată mai ales ca o soluție de conectare a acestora la un spațiu de securitate.

Pentru aceste țări, după retragerea trupelor sovietice,problema securității a reprezentat un argument puternic în favoarea orientării spre structurile NATO, apreciate ca un instrument capabil să le ofere garanții în acest sens. Pe de altă parte, opțiunea NATO le oferea acestor state o susținere considerabilă în vederea consolidării instituțiilor democratice.

La Întâlnirea la Nivel Înalt de la Londra, din iulie 1990, în cea mai cuprinzătoare Declarație emisă de la fondarea NATO, șefii de stat și de guvern au anunțat măsuri de transformare a Alianței, în conformitate cu noul mediu de securitate, precum și cu hotărârea de a pune capăt confruntării dintre Vest și Est. La summit-ul de la Londra statele NATO au făcut primii pași în direcția cooperării, invitând mai multe state din spațiul Europei Centrale și de Est – Ungaria, Cehoslovacia, Bulgaria, România, Polonia, Uniunea Sovietică– să stabilească relații diplomatice cu Alianța. Pentru început statele ex-comuniste au participat, începând cu anul 1991, la Consiliul de Cooperare Nord-Atlantic, iar din 1994 s-au angajat în programul Parteneriatului pentru Pace, formula de cooperare a NATO cu noii parteneri, care permitea celor ce doreau să se pregătească în vederea interoperabilității și în final, a admiterii în Alianță.

Aceste momente ale cooperării Vest-Est au fost precedate de semnarea la Paris, în noiembrie 1990, a unei Declarații-angajament comune de neagresiune, în același timp cu Tratatul asupra Forțelor Convenționale din Europa și cu publicarea, de către toate statele CSCE, a „Chartei de la Paris pentru o Nouă Europă”.

Vom analiza relațiile a fiecărui stat memebru a Grupului de la Vîșegrad în raport cu aderarea la NATO. Polonia: Deși autoritățile ruse s-au resemnat cu pierderea Poloniei ca stat – satelit, ele au perceput integrarea acestei țări în NATO ca un obstacol în calea influenței lor în regiune.

În februarie 1994, autoritățile ruse au pretins că intrarea în NATO a Poloniei va submina relația acesteia cu Moscova. Fiecare guvern polonez a lăsat să se înțeleagă că este în favoarea aderării la NATO, în ciuda oricăror obiecții ale Rusiei. Principalul scop al acuzării Poloniei și a vecinilor săi de presupuse tendințe rusofobe era descalificarea acestora privind candidatura la NATO.

Relațiile slabe cu Rusia aveau un presupus impact negativ asupra relațiilor dintre Alianță și Rusia. Un scop adițional era acela de a crea îndoieli și scindări între politicienii polonezi cu privire la securitatea și politica externă a țării, despre care

se credea că irită un vecin puternic. Moscova considera că Polonia este principalul ei concurent regional în exercitarea de influențe asupra statelor din CSI.

Relațiile cu Rusia au devenit și mai încordate după aderarea Poloniei la NATO în 1999. Kremlinul încerca să demonstreze că noile membre NATO vor adopta o atitudine de adversari ai Rusiei. Deși Varșovia și-a orientat o mare parte a comerțului ei exterior spre Vest, ea a rămas puternic dependentă de Rusia pentru livrările de energie. Moscova își folosește astfel „diplomația energiei” pentru a obține câștiguri politice.În cadrul unei mișcări de asigurare a diversității energetice și de scădere a dependenței de Rusia, în septembrie 2001, Polonia a semnat un acord cu Norvegia, chiar dacă furnizorii de gaz norvegieni aveau prețuri cu 30% mai mari decât Rusia. Ungaria:poziția Moscovei a devenit mai dură după ce Ungaria a solicitat calitatea de membru NATO. Moscova nu a lansat nici o amenințare specifică la adresa Ungariei, dar criticile împotriva Poloniei, ca țară pregătită să intre în NATO, se aplicau și celorlalte state central-europene. Comentariile primului ministru, Viktor Orban, din octombrie 1999, privitoare la posibilitatea de a le permite Statelor Unite să plaseze arme nucleare în Ungaria „pe timp de criză” au scandalizat oficialitățile ruse și au dus la amânarea vizitei premierului Kasianov la Budapesta.

De la alegerea lui Putin, Moscova a încercat să dea un impuls vânzării de arme către fostelele state semnatare ale Pactului de la Varșovia și să-și refacă o parte a pieței pierdute datorită intervențiilor occidentale. Cu toate acestea, Budapesta s-a menținut circumspectă în legătură cu dependența militară de Rusia. Companiile rusești încearcă să se integreze tot mai mult în sectorul energetic al Ungariei prin intermediul privatizării.

Republica Cehă: Îngrijorarea Rusiei față de aderarea Republicii Cehe nu era la fel de pronunțată ca în Polonia, Ungaria sau statele baltice. Praga a adoptat o poziție pragmatică față de Moscova, fiind mai ales interesată de dezvoltarea legăturilor economice de producție, scăderea dependenței de energia rusă și recuperarea celei mai mari părți a datoriei ruse.Autoritățile ruse și-au exprimat periodic opoziția față de politica externă și de securitate de la Praga, mai ales cu privire la extinderea NATO.

Totuși, campaniile publice nu au fost niciodată atât de zgomotoase ca în cazul Poloniei. Conducerea Rusiei a încercat însă să obțină controlul unei anumite părți a presei cehe. O temă importantă a propagandei ruse de stat era deteriorarea economiei și a standardului de viață al noilor țări membre. Presa rusă a făcut o campanie având drept țintă Republica Cehă, unde sprijinul public pentru integrarea în NATO era evident, încercând să prezinte imaginea unei țări pauperizate, care are nevoie să-și mărească toate cheltuielile militare pentru a face față cerințelor stringente ale Alianței. Moscova a criticat puternic pregătirile Pragăi pentru intrarea în NATO. Autoritățile ruse au fost foarte iritate de comentariile lui Havel care a susținut puternic extinderea NATO la statele baltice și a afirmat că Rusia „nu avea nici un drept să se opună extinderii NATO". Până la summitul NATO de la Madrid, din iulie 1997, rușii susținuseră că intrarea cehilor în Alianță poate avea consecințe negative pentru livrarea de gaze naturale. Curând însă după refacerea independenței sale, Praga a insistat să-și reorienteze economia și piețele spre Occident și să-și diminueze dependența cu privire la livrările de gaze naturale față de Rusia. Moscova s-a abținut în general de la exploatarea problemelor etnice din Republica Cehă.

Totuși, poziția minorităților romilor a fost uneori adusă în atenție de către oficialitățile ruse și de presă pentru a înfățișa Republica Cehă ca nefiind suficient de democratică. Moscova și-a exprimat de asemenea îngrijorarea față de presupusul tratament incorect aplicat etnicilor ruși de către autoritățile cehe.

Conform rapoartelor guvernului slovac, agențiile de informație rusă au angajat membri ai poliției secrete slovace pentru a sabota extinderea NATO a Republicii Cehe prin organizarea unor comploturi prin care încercau să exploateze rivalitățile tradiționale și să alimenteze îndoielile referitoare la capacitatea Cehiei de a deveni membră NATO.

Conform serviciilor de contrainformații cehe, crima organizată la nivel internațioanl ce acționează în țară are de cele mai multe ori legătură cu rușii. Serviciile secrete cehe observă un interes crescând al serviciilor de informații ruse pentru informații referitoare la echipamentul militar modern pe care NATO îl aduce în Republica Cehă. Analiștii cehi s-au plâns în legătură cu refuzul mai multor guverne succesive de a reforma cele patru servicii de informații ale țării, indicând faptul că unii înalți funcționari continuă să coopereze cu Moscova. Slovacia: Slovacia din timpul lui Meciar a devenit singurul stat central-european care accepta „doctrina Kviținski" și semnase un tratat fundamental cu Rusia. Doctrina purta numele adjunctului ministrului de externe sovietic, Iuli Kviținski, care a condus negocierile din 1991 pentru tratate bilaterale cu toate fostele țări membre ale Pactului de la Varșovia, încorporând o clauză de securitate ce le nega acestora dreptul de a stabili „alianțe ostile”. Excluderea Slovaciei din prima rundă a extinderii NATO a fost considerată un succes diplomatic al Moscovei. Ca urmare a extinderii Alianței, Moscova a lansat un avertisment cu privire la crearea unei alianțe multistatale în regiune, care ar putea exclude Rusia din vreuna dintre „sferele de influență” tradiționale ale sale. Odată cu alegerea unui guvern democratic la Bratislava, în septembrie 1998, influența Moscovei a început să fie îndeaproape cercetată. Administrația Putin a trebuit să accepte de asemenea invitația de aderare adresată Slovaciei de către NATO, în noiembrie 2002, la summitul de la Praga.

Moscova nu avea nevoie de prea multe atacuri de propagandă și campanii de dezinformare împotriva regimului Meciar, care era perceput ca un avanpost valoros al intereselor rusești în mijlocul unei regiuni cu orientare occidentală. Criticile împotriva coaliției democratice ajunse la guvernare după alegerile din septembrie 1998 deveniseră însă un loc comun și serviciile secrete ruse mituiau sau șantajau redactori și jurnaliști pentru a transmite materiale în beneficiul Moscovei.

Existau suspiciuni la Bratislava că unele relatări negative referitoare la agențiile de securitate ale guvernului erau create și răspândite de serviciile de informații ruse. Printre acestea se aflau afirmații cu privire la lipsa de credibilitate a serviciilor slovace de securitate și la vânzările ilicite de arme către regimuri sancționate la nivel internațional.În acest context, accentul s-a pus pe programe de reforme direcționate către acele state care doresc să facă parte din sistemul de securitate euro-atlantică și care doresc să-și reformeze sistemul de apărare cu ajutorul NATO. Interesul NATO pentru extinderea în estul Europei a fost generat – spun unii analiști – mai mult de motive politice decât militare iar acest tip de abordare extensivă a securității de către NATO explică și importanța deosebită acordată de Alianță democratizării, transparenței, dezvoltării principiilor statului de drept. Pe de altă parte însă, unii analiști apreciază că interesul NATO pentru statele din Europa Centrală și de Est este mai puțin determinat de consolidarea democrației în aceste stat eși mai degrabă de ordin strategic, prefigurând o nouă poziționare a NATO, mai avantajoasă, în relația cu Federația Rusă. Din această perspectivă, putem spune că evoluția relațiilor de cooperare ale Alianței cu statele partenere după 1990 a cunoscut o dinamică rapidă. Cooperarea a evoluat pe două dimensiuni importante,una de natură politică , realizată, începând cooperarea specific între NATO și statele partenere interesate, în Parteneriatul pentru Pace (PfP), creat în1994.

Această formulă viza consolidarea cooperării– EAPC și o ramură operațională– PfP. În ianuarie 1994, în cadrul Summit-ului de la Bruxelles, se iniția programul Parteneriat pentru Pace(PfP), în scopul dezvoltării unor relații de cooperare la nivel militar între Organizația Tratatului Atlanticului de Nord și noile state democratice din centrul și estul Europei.

Această formulă viza consolidarea cooperării politice și militare în Europa, urmând să conducă la creșterea stabilității, la diminuarea amenințărilor la adresa păcii și la construirea unor relații solide prin promovarea spirituluide cooperare eficientă și de angajare față de principiile democratice care stau la baza Alianței.

Parteneriatul pentru Pace își stabilea ca scop să contribuie semnificativ la transformarea relației dintre Alianță și statele participante și se concentra nu numai asupra dimensiunii de cooperare în domeniul  apărării, ci și asupra consultării și acțiunii.În fapt, principalul obiectiv al activităților PfP este sprijinirea statelor partenere în vederea  dezvoltării propriilor capacități militare, care le pot permite să participe alăturide trupele NATO la operații de menținere a păcii.

Parteneriatul pentru Pace a avut rolul de a întări cooperarea în domeniul apărării,prin participarea la exerciții commune și la operațiuni comune, în scopul sporirii interoperabilității sistemelor militare naționale, în domeniul promovării democrației și stabilității politice a țărilor membre, facilitarea transparenței planificării și bugetelor pentru apărare, controlul democratic al forțelor armate. PfP ar putea fi considerat și o antecameră a NATO, în ceea ce privește țările Europei Centrale, având în vedere faptul cătrei dintre acestea (Cehia, Polonia,Ungaria) au devenit membre ale Alianței Nord-Atlantice. Deși exista temerea că după primirea Cehiei, Poloniei și Ungariei extinderea NATO ar putea fi amânată, interesul american pentru extinderea în Est s-a menținut.

Alianța a decis continuarea extinderii spre est prin acest al doilea val din mai multe motive. Pe de o parte, NATO a considerat că aderarea noilor state este un fel de datorie morală față de acestea, pe de alta, această extindere a determinat o ameliorare a poziției geostrategice prin crearea unor punți de legătură spre Federația Rusă și Orientul Mijlociu. Extinderea NATO spre Est prin cele două runde a fost criticată de unii analiști care au venit cu două tipuri de argumente.

În primul rând, ei au apreciat că extinderea spre Est va determina nu doar o scădere a credibilității NATO ci și o slăbire a mecanismelor de funcționare a Alianței, o diluare a capacității sale. Un alt argument care susține criticile se referă la posibilitatea tensionării relației cu Federația Rusă, care ar putea percepe extinderea spre Est și cooptarea statelor ce s-au situate în sfera sa de influență, ca o amenințare la propria sa securitate. În opinia acestor analiști, extinderea NATO spre Europa Centrală și de Est ar putea chiar conduce la o exacerbare a naționalismului rus, având în vedere faptul că acest proces presupune, în cazul Federației Ruse, pierderea de influențăîn acele state considerate ca apar ținând sistemului său de securitate. Grupul de la Vîșegrad a elaborat o declarație privind viitorul NATO declarație a fost făcută publică în cadrul reuniunii comune a miniștrilor de externe și ai apărării din statele membre NATO din principalul eveniment politic organizat în pregătirea summitului de la Chicago din 20-21 mai.

Țările date doresc să creeze un sistem de apărare antiaeriană al NATO. Statele membre ale Grupului de la Vîșegrad au încercat să implice în adoptarea unei strategii comune și alte țări din Europa Centrală și de Est.

La etapa actuală statele membre ale Grupului de la Vîșegrad se militarizează acestea au convenit în cadrul unei întrevederi dintre miniștrii apără rii a acestor țăti pentru a acrea o formațiune militară începînd cu 2016.Republica Moldova și statele membre ale Grupului de la Vîșegrad au aderat la acest parteneriat în 1994. Statele membre ale Grupului de la Vîșegrad deși au întîlnit o opoziție acerbă din partea Federației Ruse de a nu deveni membri NATO. Polonia, Ungaria, Republica Cehă au devenit membri NATO în 1999. Slovacia a devenit membru NATO în 2004. Aceste state au au avut voința de a implementa reformele democratice necesare popoarelor acestora.

3.2 Perspectivele dezvoltării relațiilor dintre Republica Moldova și statele membre ale Grupului de la Vîșegrad.

Dizolvarea spațiului economic unic al URSS, a determinat reducerea bruscă a relațiilor comercial-economice dintre fostele componente ale blocului socialist.

Volumul de comerț a Republicii Moldova în primul an de independența s-a micșorat față de acel care era în perioada sovietică.

Acest lucru fiind determinat de o serie de cauze.

În primul rând, Republica Moldova încă nu-și determinase prioritățile politicii sale externe, pe parcursul anilor schimbâdu-se de o serie de ori cursul strategic al diplomației moldovenești.

În cel de-al doilea rând, orientarea pro-occidentală a anumitor formațiuni politice din țară a dus la intensificarea relațiilor cu statele europene printre care și statele membre ale Grupului de la Vîșegrad. Luînd în considerație că politica externă se bazează pe interesele naționale și se află într-o interdependență strânsă cu natura umană și respectiv cu împrejurările geografice, cu tradițiile istorice și socio-culturale ale poporului. Republica Moldova a început să se afirme pe arena internațională imdeiat după declararea independenței. Statul nostru a început să adere la o multitudine de organizații internaționale pentru a se afirma pe arena intenațională. Statele membre ale Grupului de la Vîșegrad susținParteneriatul Estic.

Ceea ce vizează perspectivele dezvoltării relațiilor dintre Republica Moldova și statele membre ale Grupului de la Vîșegrad trebuie de menționat că statul nostru atrage o atenție deosebită relațiilor cu statele din regiunea Europei Centrale. Ministrul Afacerilor Externe și Integrării Europene, Iurie Leancă, a participat pe data de 5 martie 2012, la Praga la reuniunea informală a miniștrilor de Externe ai Grupului de la Vîșegrad, Republica Cehă deținând Președinția acestei structuri de cooperare regională.

La întâlnirea desfășurată în format extins au fost invitate țările baltice, Danemarca ce deține în prezent Președinția prin rotație a UE, și statele Parteneriatului Estic, instituțiile europene fiind reprezentate de Catherine Ashton, Înaltul Reprezentat pentru afacerile externe și politica de securitate, și Comisarul pentru extindere și politica europeană de vecinătate, Stefan Fule.

Abordând în aspect retrospectiv, dar și prospective, evoluțiile Parteneriatului Estic, Iurie Leancă a punctat dinamica pozitivă înregistrată în raport cu Republica Moldova într-un timp relativ scurt de la Summit-ul de la Varșovia, exemple concludente în acest sens constituind parafarea Acordului privind Spațiul Aerian Comun cu UE, inițierea negocierilor privind crearea Zonei de Liber Schimb Aprofundat și Cuprinzător și  concluziile pozitive ale Raportului Comisiei Europene de evaluare a progreselor în implementarea primei etape a dialogului privind liberalizarea regimului de vize.

În lumina progreselor Republicii Moldova în realizarea obiectivelor agendei sale europene, dar și în spiritul Declarației Summit-ului Parteneriatului Estic de la Varșovia, șeful diplomației moldovenești a pledat pentru necesitatea elaborării Foii de Parcurs, care va identifica prioritățile dimensiunilor bilaterală și multilaterală ale Parteneriatului pe termen scurt, până în al doilea semestru al anului 2013, în baza principiilor mai mult pentru mai mult  și al diferențierii. În contextul segmentului multilateral al Parteneriatului Estic este deosebit de importantă, în viziunea Republicii Moldova, direcționarea cooperării spre asigurarea conexiunilor de transport și energetice cu UE.

În Declarația Comună aprobată la finele reuniunii ministeriale statele din Grupul Vîșegrad, țările Baltice și Danemarca își exprimă sprijinul pentru perspectiva europeană a statelor din Parteneriatul Estic  și remarcă în contextul cooperării bilaterale progresele obținute de Republica Moldova în parcursul său european. 

Pe marginea reuniunii, Iurie Leancă a avut întrevederi cu Comisarul Stefan Fule, dna Pia Olsen Dyhr, Ministrul pentru Comerț și Investiții al Danemarcei, dl Milan Ježovica, Secretarul de Stat al MAE al Slovaciei. În cadrul acestora au fost abordate prioritățile țării noastre în relațiile cu Uniunea Europeană pentru anul curent, dar și pe termen mediu având drept orizont temporar Summit-ul Parteneriatului estic ce se va desfășura în toamna anului 2013 în perioada Președinției Lituaniene a UE.  

De asemenea, Iurie Leancă a participat la Consiliul Miniștrilor de externe ai statelor membre ale Organizației pentru Democrație și Dezvoltare Economică – GUAM desfășurat la Praga pe marginea reuniunii Grupului de la Vîșegrad. Republica Moldova are nevoie de „foaie de parcurs” care să identifice prioritățile parteneriatului bilateral și multilateral cu UE pe termen scurt – pînă în semestrul doi 2013, în baza principiilor mai mult pentru mai mult și a diferențierii, a declarat ministrul moldovean al Afacerilor Externe și Integrării Europene, Iurie Leancă, la întrunirea informală a miniștrilor de Externe ai Grupului Vîșegrad, care a avut loc la Praga.Inițiativele summit-ului de la Varșovia al Parteneriatului Estic, subliniează faptul că statul nostru consideră extrem de importantă direcționarea cooperării spre asigurarea conexiunilor de transport și energetice cu UE. Statele membre ale Grupului de la Vîșegrad au reieterat încă o dată sprijinul acestora pentru susținerea procesul de integrare în UE a statelor Pa Est.

Printre succesele recente ale țării oficialul a nominalizat parafarea Acordului privind privind Spațiul Aerian Comun cu UE, inițierea negocierilor privind crearea Zonei de Liber Schimb Aprofundat și Cuprinzător și  concluziile pozitive ale Raportului Comisiei Europene de evaluare a progreselor în implementarea primei etape a dialogului privind liberalizarea regimului de vize. 

În Declarația Comună, aprobată la finele reuniunii ministeriale statele din Grupul Vîșegrad, țările Baltice și Danemarca și-au exprimat sprijinul pentru perspectiva europeană a statelor din Parteneriatul Estic, inclusiv a Moldovei.

În timpul vizitei Iurie Leancă a avut întrevederi cu Comisarul Stefan Fule;  dna Pia Olsen Dyhr, Ministrul pentru Comerț și Investiții al Danemarcei;  Milan Ježovica, Secretarul de Stat al MAE al Slovaciei. El a participat, de asemenea,  la Consiliul Miniștrilor de Externe ai statelor membre ale Organizației pentru Democrație și Dezvoltare Economică – GUAM desfășurat la Praga pe marginea reuniunii Grupului de la Vîșegrad.

La reuniunea în formulă lărgită au fost invitate Țările Baltice, statele Parteneriatului Estic și Danemarca, care deține președinția UE. Instituțiile europene au fost reprezentate de Catherine Ashton, Înaltul Reprezentat pentru afacerile externe și politica de securitate, și Comisarul pentru extindere și politica europeană de vecinătate, Stefan Fule. Viceprim-ministrul, Ministrul Afacerilor Externe și Integrării Europene, a efectuat o vizita oficială în Republica Ungară la invitația omologului său maghiar.

Viceprim-ministrul, Ministrul Afacerilor Externe și Integrării Europene, a efectuat o vizită oficială în Republica Ungară la invitația omologului sau maghiar.

Ministrul a avut întrevederi cu Péter Balázs, Ministrul Afacerilor Externe, László Mandur, Vicepreședintele Adunarii Naționale, Zsolt Németh, Președintele Comisiei parlamentare pentru Afaceri Externe și minoritățile maghiare din străinatate. În cadrul discuțiilor au fost evocate domeniile de interes prioritar pentru dialog și cooperare. O atenție specială a fost acordată obiectivului strategic al Republicii Moldova privind integrarea europeană, inclusiv negocierea Acordului de asociere cu UE care să prevadă crearea zonei de liber schimb si demararea dialogului în domeniul liberalizării regimului de vize. A fost manifestată disponibilitatea Ungariei de a susține – atît politic, cît și prin asistența pentru dezvoltare – eforturile R. Moldova de integrare în spațiul comunitar.

În acest sens, cei doi Miniștri de Externe au discutat si despre prioritațile Ungariei pentru perioada Președinției Uniunii Europene în primul semestru al anului 2011. Interlocutorii s-au referit, de asemenea, la oportunitățile existente pentru RM in cadrul Parteneriatului Estic, Iurie Leanca fiind invitat să participe la reuniunea ministerială a Grupului Vîșegrad și partenerilor, pe 2 martie curent, la Budapesta. Agenda discuțiilor a inclus și domeniul asistenței pentru dezvoltare, fiind apreciată decizia Ungariei de a iniția un proiect în domeniul pregătirii experților Republicii Moldova pentru negocierea cu UE la capitolul politici comerciale.

Miniștri au semnat Protocolul intre Guvernul Republicii Moldova si Guvernul Republicii Ungare pentru implementarea Acordului dintre Republica Moldova si Comunitatea Europeana privind readmisia persoanelor în situație de ședere ilegală. Totodată, părțile au salutat încheierea procedurilor interne pentru semnarea Acordului interguvernamental bilateral privind cooperarea economică, acesta urmînd să fie semnat în viitorul apropiat. Șeful diplomației moldovenești a susținut o prelegere publică cu tema „Republica Moldova și Parteneriatul Estic: provocări si oportunități” la Universitatea Central Europeana / Centrul de Studii privind Extinderea UE.

În același context, Iurie Leanca a avut o întrevedere cu Prof. John Shattuck, Rectorul Universității Central Europene și cu ambasadorul Istvan Gyarmati, Președintele Centrului Internațional pentru Tranziția Democratică.

În ultimul an am reușit să realizeze un dialog semnificativ cu Republica Cehă. Această vizită ne permite să extindem dialogul politic și schimburile comerciale, să atragem investiții cehe în economia Republicii Moldova”, a subliniat Viceprim-ministru, Ministru al Afacerilor Externe și Integrării Europene al Republicii Moldova, Iurie Leancă, aflat în vizită la Praga, în perioada 16 -17 mai, la invitația omologului său ceh.

Potrivit Ministrului ceh de externe, Karel Schwarzenberg, colaborarea dintre Republica Cehă și Republica Moldova se va axa preponderent pe cooperarea în domeniul integrării europene și cea de dezvoltare, Guvernul de la Praga aprobînd recent noul Program de asistență pentru dezvoltarea Republicii Moldova pentru anii 2011-2017. Documentul respective, înmînat oficial în cadrul întrevederii de la MAE, prevede acordarea asistenței cehe Republicii Moldova în domenii precum mediu, agricultură, buna guvernare și sectorul social, țara noastră fiind inclusă în lista celor 4 țări prioritare care vor beneficia de astfel de asistență.

Cît privește agenda europeană a Republicii Moldova și colaborarea cu Cehia în vederea promovării acesteia, Ministrul de externe Karel Schwarzenberg a apreciat progresul realizat de actualul Guvern de la Chișinău în dialogul moldo-comunitar, subliniind că succesele obținute în promovarea reformelor interne oferă părții cehe argumente importante pentru susținerea demersurilor Republicii Moldova în vederea liberalizării regimului de vize, lansării neîntîrziate a negocierilor privind constituirea Zonei de Liber Schimb Aprofundat și Cuprinzător.

Angajamentul Cehiei de a sprijini Republica Moldova în cadrul Parteneriatului Estic este reflectat și în Programul Președinției acestei țări la Grupul Vîșegrad, pe care Cehia o va prelua la 1 iulie curent, obiectivele căreia includ susținerea statelor Parteneriatului Estic și extinderea finanțării acestora din bugetul Fondului Internațional Vîșegrad.

Vicepremierul Iurie Leancă a subliniat faptul că Republica Moldova mizează mult pe sprijinul partenerilor europeni, precum este Cehia, în special datorită calității de Președinte al Grupului Vîșegrad și a exprimat speranța că progresul reformelor realizate de Republica Moldova va fi apreciat după merite, conform principiului diferențierii, subliniind importanța oferirii țării noastre a unei perspective europene clare, care va întări perseverența pe calea reformelor și caracterul ireversibil al acestora.

În cadrul întrevederii la Ministerul ceh de externe a fost evidențiată importanța consolidării dialogului politic la nivel înalt. În acest context, seful diplomației cehe, Karel Schwarzenberg a transmis din partea premierului ceh Petr Necas o invitație Prim-ministrului Vlad Filat de a întreprinde o vizită la Praga în semestrul doi al acestui an. De asemenea, în cadrul discuției, diplomații au avut un schimb de opinii pe marginea perspectivelor de reglementare a conflictului transnistrean. Partea cehă a reiterat sprijinul ferm pentru relansarea negocierilor oficiale în formatul 5+2 și soluționarea problemei transnistrene în baza respectării suveranității și integrității teritoriale a Republicii Moldova.

În cadrul vizitei la Praga, Iurie Leancă s-a întâlnit cu Ministrul Apărării Alexandr Vondra. De asemenea șeful diplomației moldovenești a avut o întrevedere cu Ministrul Industriei și Comerțului Martin Kocourek, în cadrul careia a abordat căile de consolidare a relațiilor comerciale, atragerea investițiilor cehe în Republica Moldova, apreciind înalt activitatea comisiei mixte de cooperare economică și industrială, care s-a întrunit recent la Chișinău la cea de-a doua ședință comună.

În cadrul vizitei, oficialul moldovean a avut întrevederi la ambele Camere ale Parlamentului Cehiei, respective , cu Președintele Senatului, Martin Stech, și cu Președintele Comisiei pentru politica externă a Camerei Deputaților, David Vodrazka. Interlocutorii au manifestat o deschidere deplină pentru consolidarea relațiilor parlamentare bilaterale, manifestînd disponibilitatea pentru acordarea asistenței necesare în ajustarea legislației moldovenești la acquis-ul UE.

Ministrul Iurie Leancă a prezentat și o lecție publică la Universitatea Karlov, cu genericul „Integrarea europeană și Moldova: scopuri, provocări și perspective”, la care au participat tineri din Republica Moldova care-și fac studiile în Cehia. Șeful diplomației moldovenești a acordat mai multe interviuri pentru televiziunea publică CT24, revista săptămânală „Tyden” și a purtat un amplu dialog cu directorii serviciilor Radio Europa Liberă la sediul central al acestei instituții.

Ministrul Afacerilor Externe și Integrării Europene, Iurie Leancă, a primit la 18 decembrie 2012, o delegație din țările Grupului Vîșegrad V4 (Cehia, Slovacia, Polonia, Ungaria), care a inclus directorii politici de la Ministerele de Externe ale celor patru state din Europa Centrală, sosiți la Chișinău pentru consultări interministeriale.

În cadrul discuțiilor, șeful diplomației moldovenești a apreciat relațiile cu Grupul Vîșegrad ca fiind tot mai dinamice și consistente, și a exprimat mulțumiri pentru sprijinul esențial pe care îl oferă aceste state țării noastre în procesul de implementare a reformelor, precum și în dezvoltarea dialogului politic cu UE. A fost remarcat faptul că, pe lângă cooperarea pe plan bilateral cu fiecare din aceste state, Grupul Vîșegrad dispune de instrumente eficiente de colaborare regională, precum ar fi Fondul Internațional Vîșegrad, în special prin intermediul Programului V4 – Parteneriatul Estic, creat în anul 2012.

În contextul Summit-ului Parteneriatului Estic de la Vilnius, din noiembrie 2013, a fost subliniat rolul țărilor de la Vîșegrad în sprijinirea demersurilor europene ale Republicii Moldova bazate pe performanțele înregistrate în procesul transformărilor interne și în conformitate cu principiile diferențierii, dar și conform principiului „mai mult pentru mai mult”. În acest context, ministrul Iurie Leancă și-a exprimat speranța că Summitul de la Vilnius va oferi Republicii Moldova oportunitatea de a dezvolta o agendă avansată cu UE, în corespundere cu art. 49 al Tratatului UE care prevede că orice stat european are dreptul să solicite calitatea de membru al UE.

Totodată, ministrul moldovean s-a arătat încrezut că și cetățenii din raioanele de est ale țării vor putea beneficia de avantajele de pe urma semnării Acordului de Asociere, care presupune un regim de comerț liber cu UE, precum și de liberalizarea regimului de vize.

De asemenea, Iurie Leancă a apreciat interesul sporit manifestat din partea statelor V4 pentru consolidarea reformelor din RM și a pledat pentru intensificarea contactelor politice la diferite nivele, în special pe parcursul anului 2013, considerat a fi unul crucial pentru avansarea agendei europene a Republicii Moldova.

În același timp statele membre ale Grupului de la Vîșegrad oferă asistență statelor din Parteneriatul Estic. Programul Parteneriatului estic Vîșegrad 4 (V4 Pa Est) a fost inițiat în 2011 de către guvernele din țările Grupului de la Vîșegrad ( Vezi Anexa nr.4) pentru a spori cooperarea dintre regiunea Vîșegrad și țările Pa Est , Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Georgia, Republica Moldova și Ucraina. Scopurile principale sunt facilitarea know-how-ul unic din țările grupului de la Vîșegrad, cu transformare socială și economică, democratizarea și cooperarea regională în special prin dezvoltarea societății civile și susținerea cooperării între autoritățile locale, universități și cetățeni.

Proiecte pilot:

Scopul proiectelor emblematice din cadrul programului V4EaP este de a sprijini proiecte pe termen lung cu caracter strategic care contribuie în mod semnificativ la asigurarea accesului la experiența unică din țările Grupului de la Vîșegrad cu procesele de transformare democratică și integrare regională și cu cooperare. Proiecte-pilot sunt menite să sprijine procesele de reformă de asociere politică și integrare economică cu UE, consolidarea capacității instituționale să contribuie la dezvoltarea societății civile și transformarea generală a Parteneriatului Estic (PaE).

Proiectele depuse la Fondul trebuie să includă beneficiarii și partenerii de proiect din toate cele patru țări V4 precum și cu cel puțin două țări din cadrul Parteneriatului estic. Proiectele sunt solicitate prin intermediul unor cereri publice de propuneri. Bugetul anual pentru proiectele de referință este de 600.000 €.

Studii universitare Vîșegrad Granturi – Parteneriatului estic.

La Universitatea Vîșegrad Studii de Granturi ( VUSG ), program care vizează țările din Parteneriatul Estic ( PaE ) extinde programul VUSG curent și oferă finanțări nerambursabile pentru proiecte în curs de dezvoltare de cursuri universitare de programe de studiu, care va fi lansat la colegii și universități acreditate în țările Parteneriatului estic. Programul permite aceste colegii, universități sau unitățile lor juridice ( școli, facultăți ), să se aplice cu propuneri de cursuri sau programe de diverse domenii academice care se concentrează pe schimbul de experiență specifică V4 cu democratizarea și procesul de transformare, cooperarea regională, procesul de aderare la UE etc.

Orice universitate publică sau privată , în țările Parteneriatului estic este eligibil pentru acordarea . Curs/ Programul poate fi predat în orice limbă. Curs/ Programul este de asteptat sa asigure pentru fiecare semestru de înscriere de cel puțin două / trei lectori invitați relevante din două V4 țări ( altele decât cea a solicitantului ).

Burse pentru Parteneriatul Estic:

Burse de studiu pentru Parteneriatului estic sunt finanțate de către programul de mobilitate individuală a elevilor din cadrul Parteneriatului estic (cetățeni din Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Georgia, Republica Moldova sau Ucraina), să urmeze studii sau de cercetare rămâne la publice acreditate sau privat colegii sau universități din țările V4.

La 23 ianuarie 2014, la Chișinău au avut loc consultări interministeriale cu reprezentanții statelor membre ale Grupului Vîșegrad V4 (Cehia, Polonia, Slovacia, Ungaria). Delegația R. Moldova a fost condusă de  viceprim-ministrul, ministrul Afacerilor Externe și Integrării Europene, Natalia Gherman, iar delegația țărilor V4 a inclus directori politici din cadrul Ministerelor de Externe ale celor patru state din Europa Centrală. La întrevedere a participat și viceministrul Iulian Groza.

În cadrul discuțiilor, ministrul Natalia Gherman a apreciat înalt relațiile cu Grupul Vîșegrad, în special sprijinul consecvent pentru parcursul european al R. Moldova, care a reuși, inclusiv datorită contribuției acestor state, parafarea integrală a Acordului de Asociere RM-UE.

Oficialii au subliniat importanța de a promova pe parcursul anului curent o agendă pro-activă cu partenerii V4, care să încurajeze UE să fie mai ambițioasă în oferta sa pentru RM  și care să confirme cursul european ireversibil al RM, inclusiv liberalizarea regimului de circulație în spațiul UE pentru cetățenii moldoveni și implementarea Agendei de Asociere.

Șeful diplomației de la Chișinău a exprimat mulțumiri pentru sprijinul ferm pe care îl oferă aceste state țării noastre în procesul de implementare a reformelor, precum și în dezvoltarea dialogului politic cu UE. În context, a fost menționată necesitatea demarării unor proiecte strategice în diverse domenii pe termen lung cu statele V4.

Oficialul moldovean a mai remarcat că, RM este interesată de experiența țărilor V4 la capitolul informării cetățenilor cu privire la beneficiile aderării la UE, pentru a avea înțelegerea și susținerea majorității populației în acest proces. Reprezentanții statelor V4 au reiterat sprijinul lor continuu pentru R. Moldova privind asistența externă pentru dezvoltare, precum și susținerea atât în procesul de realizare a reformelor pe plan intern, cât și în dezvoltarea dialogului politic cu structurile UE. În aceeiași zi Viceprim-ministrul Republicii Moldova, Eugen Carpov, a primit vizita unei delegații a Grupului de la Vîșegrad.

Întâlnirea a fost organizată la inițiativa Ungariei, țară care deține în anul 2014 Președinția acestei structuri de cooperare regională. În cadrul întrevederii oficialii au abordat principalele aspecte ce țin de reglementarea conflictului transnistrean, fiind trecute în revistă principalele realizări ale anului 2013, precum și perspectivele pentru anul 2014 în procesul de soluționare a conflictului. Vicepremierul Eugen Carpov a subliniat prioritatea pe care o reprezintă reintegrarea țării pentru autoritățile Republicii Moldova și a evocat cele mai recente acțiuni ale Chișinăului în acest sens.

Reprezentanții Grupului de la Vîșegrad au apreciat progresele realizate în procesul de reglementare transnistreană și au reiterat sprijinul statelor din Grupul V4 pentru suveranitatea și integritatea teritorială a Republicii Moldova. În lumina progreselor Republicii Moldova în realizarea obiectivelor agendei sale europene, oficialii din Grupul V4 au dat asigurări că statele membre ale acestei organizații vor susține în continuare obiectivele de integrare europeană și reintegrare ale Republicii Moldova.

În final, oaspeții au salutat abordarea deschisă și constructivă în procesul de negocieri, promovată de autoritățile moldovenești și s-au declarat dispuși să susțină în continuare procesul de reglementare a problemei transnistrene. Igor Corman a avut o întrevedere cu directorii politici de la Ministerele de Externe ale celor patru țări din grupul Vîșegrad V4.

Președintele Parlamentului Republicii Moldova, Igor Corman a discutat astăzi cu directorii politici de la Ministerele de Externe ale celor patru țări din grupul Vîșegrad V4 (Cehia, Slovacia, Polonia, Ungaria) despre cursul de implementare a reformelor, situația internă din țară și agenda europeană a Republicii Moldova.

În cadrul discuțiilor, șeful Legislativului a apreciat înalt caracterul substanțial și dinamic al relațiilor cu grupul Vîșegrad și a exprimat gratitudine pentru sprijinul oferit de cele patru state din Europa Centrală în procesul de modernizare a țării, precum și în dezvoltarea dialogului politic cu Uniunea Europeană.

Potrivit Speakerului, țara noastră mizează și în continuare pe sprijinul partenerilor europeni, inclusiv pe cel al Grupului Vîșegrad, pentru liberalizarea regimului de vize pentru călătoriile cetățenilor moldoveni în țările UE. În opinia șefului Legislativului, această decizie va contribui la ancorarea ireversibilă a Republicii Moldova în spațiul european.

A fost remarcat și faptul că UE susține plenar acțiunile autorităților de modernizare a țării după modelul democratic european, respectând suveranitatea, independența și integritatea Republicii Moldova. Directorii politici de la Ministerele de Externe ale țărilor din grupul Vîșegrad au mai spus că țara noastră trebuie să aibă relații de colaborare atât cu partenerii din Vest, cât și din Est, importantă fiind și cooperarea la nivel regional.

Igor Corman a apreciat interesul sporit manifestat de statele V4 pentru consolidarea capacităților instituționale în diferite sectoare, dar și suportul oferit societății civile privind implicarea în procesele decizionale. În aceeași ordine de idei oficialii au convenit asupra intensificării acțiunilor de informare și comunicare cu cetățenii privind integrarea europeană, inclusiv prin valorificarea instrumentelor de colaborare regională, precum ar fi Fondul Internațional Vîșegrad.

În perioada 28 și 29 aprilie 2014 a avut loc reuniunea informală a miniștrilor afacerilor externe a statelor membre ale Grupului de la Vîșegrad și statelor din cadrul PaEst. La această reuniune a fost emisă o declarație a Miniștrilor Afacerilor Externe ai țărilor V4 cu prilejul reuniunii ministeriale informale a V4+ Pa Est Miniștrii au discutat sarcinile viitoare, în lumina noilor provocări. Miniștrii au confirmat validitatea politicii Pa Est și au subliniat angajamentul ferm a punerii în aplicare a acesteia.

Ei au remarcat o schimbare substanțială în contextul geopolitic al realizării obiectivelor convenite la Summit-ul din Vilnius și au exprimat nevoia de a reacționa în mod eficient la noile provocări. Ei au subliniat importanța semnării AA/ZLSCA cu Georgia și Moldova din iunie 2014, așa cum sa convenit de către Consiliul European.(Vezi Anexa 5.) De asemenea miniștrii afacerilor externe a V4 au felicitat cetățenii Republicii Moldova cu ocazia liberalizării regimului de vize cu UE.

3.3 Concluzie la capitolul 3.

În concluzie se poate de menționat că transformările geopolitice și geoeconomice în statele membre ale Grupului de la Vîșegrad și Republica Moldova au fost majore, datorită destrămării blocului socialist, extinderea UE și NATO. Statele membre ale Grupului de la Vîșegrad doreau libertate, doreau democrație și acestea au fost obținute.

Aderarea statelor membre ale Grupului de la Vîșegrad la UE și NATO a dus la prospieritate economică și instaurarea democrației. Cooperarea dintre Republica Moldova și mai puțin cu NATO și mai mult a dus la implementarea reformelor democratice care trebuie de menționat că în mare parte nu funcționează, dar aceasta deja nu este problema UE sau NATO, aici deja Republica Moldova trebuie sa depună efort ca aceste reforme să fie eficiente. Republica Moldova a stabilit relațiile diplomatice cu statele membre ale Grupului de la Vîșegrad.

Trebuie de menționat că relațiile dintre Republica Moldova și statele membre ale Grupului de la Vîșegrad sunt prietenoase. Statele membre ale Grupului de la Vîșegrad susțin aspirațiile europene a Republicii Moldova. În această direcție au fost făcute o mulțime de declarații atît din partea Grupului de la Vîșegrad cît și a fiecărui stat membru în parte. Experiența statelor membre ale Grupului de la Vîșegrad poate și noi considerăm că trebuie să fie preluată de către Republica Moldova.

CONCLUZII și RECOMANDĂRI:

Relațiile dintre Republica Moldova și statele membre ale Grupului de la Vîșegrad se află în ascensiune. Cooperarea între statele date este productivă și de interes comun. Statele membre ale Grupului de la Vîșegrad sunt un exemplu elocvent pentru statele care se află în perioada de tranziție aceste state au avut voința, au avut capacitatea de a implementa reformele democratice după destrămarea blocului socialist. Deși a fost o perioada grea pentru statele date, țările membre ale Grupului de la Vîșegrad au avut voința să treacă de la regimul totalitar la un regim democratic, de la economia planificată la economia de piață pentru a se putea integra în societatea occidentală.

Republica Moldova care ca și statele membre ale Grupului de la Vîșegrad a făcut parte din blocul socialist nu a obținut acele succese pe care le-au obținut statele membre ale Grupului de la Vîșegrad. Republica Moldova are multe de învățat de la statele membre ale Grupului de la Vîșegrad și noi considerăm ca statul nostru trebuie să preia experiența de succese a statelor date pentru a se integra mai rapid în Uniunea Europeană.

Statele membre ale Grupului de la Vîșegrad doresc să ajute Republica Moldova în procesul acesteia de integrare europeană. Republica Moldova trebuie să se folosească de această oputunitate care este oferită de statele membre ale Grupului de la Vîșegrad. Mai ales că statele membre ale Grupului de la Vîșegrad au trecut prin procese similare prin care trece Republica Moldova și ajutorul acestora va fi util Chișinăului.

Trebuie de menționat că în ultima perioadă relațiile dintre Republica Moldova și statele membre ale Grupului de la Vîșegrad s-au intensificat. Statele noastre au început să activeze mai efectiv atît din punct de vedere economic, politic cît șu cultural, în statele membre ale Grupului Vîșegrad au loc zilele Republicii Moldova, dar în același timp statele date organizează zilele culturii lor în Republica Moldova.

Dorim să menționăm ca reformele întreprinse de către statele membre ale Grupului de la Vîșegrad eficient și rapid trebuie să fie implemenate și în Republica Moldova. Deși statele membre ale Grupului de la Vîșegrad susțin implementarea reformelor democratice în Republica Moldova succesul acestora depinde de noi. După părerea noastră intensificarea relațiilor dintre Republica Moldova și statele membre ale Grupului de la Vîșegrad va fi în primul rînd spre binele statului nostru.

Experiența benefică a statelor membre ale Grupului de la Vîșegrad în economie, politică, procesul de integrare europeană sunt un bun exemplu pentru Republica Moldova, ca un stat care dorește să se integreze în Uniunea Europeană. Republica Moldova trebuie să implementeze reformele necesare pentru aderarea la UE, nu doar pentru europeni, dar în primul rînd pentru binele propriilor cetățeni.

Statele membre ale Grupului de la Vîșegrad vor ajuta Republica Moldova pentru ca această să poată să implementeze reformele necesare pentru aderarea la Uniunea Europeană. Statele membre ale Grupului de la Vîșegrad care au făcut parte din blocul socialist au obținut mult mai mari succese decît Republica Moldova în mai multe domenii: economia, politică etc.

Statele membre ale Grupului de la Vîșegrad doresc să ajute Republica Moldova pentru ca țara noastră să poată implementa mai rapid și eficient reformele necesare pentru edificarea unui stat democratic și prosper. Dacă statele care au fost componente a aceluiași bloc socialist ca și noi au putut să implementeze reformele necesare atunci credem că și Republica Moldova va avea capacitatea să implementeze aceste reforme. Depinde de voința noastră de dorința noastră de a munci pentru a construi un stat de drept pentru ca cetățenii țării să simtă efectul pozitiv al reformelor democratice. Trebuie de implementat reformele necesare pentru ca în Republica Moldova să existe un trai decent și democrație pentru binele țării și a cetățenilor ei. Republica Moldova are nevoie de implementarea reformelor democratice pentru a deveni stat membru al Uniunii Europene.

Lista Literaturii

Acte normative:

„Acord între Guvernul Republicii Moldova și Guvernul Republicii Ungare cu privire la relațiile comerciale și economice din 26.06.1992” // Tratate Internaționale 1999, Volumul 22. pag. 301

“Acord între Guvernul Republicii Moldova și Guvernul Republicii Ungare privind colaborarea culturală din 19.04.1995” // Tratate Internaționale, 1999, Volumul 22. pag. 348

“Acord între Guvernul Republicii Moldova și Guvernul Republicii Poloniei privind colaborarea culturală și științifică din 10.12.1997” // Tratate Internaționale, 1999, Volumul 22. Pag. 130

“Acord privind cooperarea științifică între Academia de Științe a Moldovei și Academia de Științe a Ungariei din 23. 09. 1998” // Tratate Internațtionale, 2002, Volumul 24. pag. 523

“Acord între Guvernul Republicii Moldova și Guvernul Republicii Polonia cu privire la cooperarea intraregională din 27.10.1998” // Tratate Internaționale 2001, Volumul 24. pag. 278

„Acord între Republica Moldova și Republica Cehă privind promovarea și protejarea reciprocă a investițiilordin 12.05 1999” // Tratate Internaționale,1999, Volumul 22. pag. 91

“ Acord între Guvernul Republicii Moldova și Guvernul Republicii Slovace privind colaborarea comercială și economic din 10.10.2002” // Tratate Internaționale 2006, Volumul 34. pag. 7

„Concepția Politicii Externe a Republicii Moldova”, aprobată prin Hotărârea Parlamentului nr. 368 din 08.02.1995

 „Tratat cu privire la bazele relațiilor de prietenie și cooperare dintre Republica Moldova și Republica Ungară din 19.04.1995” // Tratate Internaționale 1999, Volumul 22. pag.341

„Tratat de prietenie și cooperare între Republica Moldova și Republica Polonia din 15.11.1994” // Tratate Internaționale, 1999, Volumul 20. pag.115

Manuale și cărți

Albu A. D. “Cooperarea Economică Internațională. București: Expert” 1995, 161-p.

Bruszt S.L. “Traiectorii post socialiste – transformarea politicii și a proprietății în Europa Centrală  și de Est”, București: Ziua, 2002. 315-p.

Bzezinski Z. “Marele eșec. Nașterea și moartea comunismului în secolul douăzeci”, Cluj-Napoca: Dacia, 1993. 276-p.

Burian A. “Geopolitica lumii contemporane”, Chișinău: Tipografia Centrală-2003, 456-p.

Cheibaș R. “Respecializarea Țărilor în Tranziție și Reorientarea Fluxurilor Comerciale”,  Chișinău: Litera 2002, 182-p.

Cojuhari A., Umaneț V. “Bazele teoriei economice”, Chișinău: Universitas-1993, 380-p.

Dandiș N. „Extinderea și Politica de Vecinatate a Uniunii Europene”, Chișinău: Bons Offices SRL 2008, 424-p.

Dobrescu P. “Geopolitica”, București: Comunicarea 2003, 270-p.

Dumitrescu A., Bal A. “Economia mondială”, București: Economica 1999, 448-p.

Goldstein J. S., Pevehouse J.C. „Relații Internaționale”, Iași: Polirom 2008, 780-p.

Grieco J. “Cooperation Among Nations”, N.Y.Cornell University Press 1990, 255-p.

Ekiert G. și Hanson S.E. « Capitalism and Democracy in Central and Eastern Europe:Assesing the Legacy of the Communist Rule », Cambridge University Press 2003, 375-p.

Joffe J. “Viitorul marilor puteri”, București: Științifică 2000, 102-p.

Lebow R.N. și Risse –Kappen T. “International Relations Theory and the End of the Cold War”, New York, Columbia University Press 1995, 230-p.

Mocanu O.M. « Politica Europeană de Vecinătate: Realizări și Perspective », București: Nomina LEX 2010, 317-p.

Moldovanu D. “Economia relațiilor externe”, Chișinău: ARC 1999, 173-p.

Moldovanu D. “Tranziția interdependența transformărilor sistemice și a integrării în economia mondială”, Chișinău: ASEM 2001, 259-p.

Morgentau H. „Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lup ta pentru pace”, București: Polirom 2007, 736-p.

Prohnițchi V. “Integrarea Republicii Moldova în UE. Acțiuni și implicații geoeconomice”, Chișinău: Prut-Internațional 2001, 140-p.

Przeworski A. “Democrația și economia de piață : reformele politice și economice în Europa de Est și America Latină”, București: ALL 1996, 230-p.

Railean V. “ Integrarea Țarilor Est Europene in Uniunea Europeana: precept pentru Moldova”, Chisinau: Litera 2000, 129-p.

Railean V., Studeonov C. “Particularitățile comerțului exterior al unei țări mici în tranziție: exemplul Moldovei”, Chișinău: Institutul Internațional de Management 2000, 184-p.

Soulet J. F.” Istoria comparată a statelor comuniste: din 1945 până în zilele noastre”, Polirom-Iași 1998, 230-p.

Smith S., Hadfield A. “Foreign policy: theories, actors, cases”, Oxford: University 2008, pag-342.

Sută N. “Comerț internațional și politici comerciale contemporane”, București: ALL 1995, 420-p.

Tămaș Sergiu „Geopolitica: o abordare prospectivă”, București: Noua Alternativă 1995, 328-p.

37. Taras R. “Consolidatind Democracy in Poland Westwiew”, Boulder 1995, 324-p.

38. Waltz K.N. « Teoria politicii internationale », Iasi :Polirom 2006, 328-p.

39. Wight M. „Politica de putere”, Chișinău: ARC 1998, 326-p.

40. Бжeзинcкий З. “Beликая шаxматная дocтка. Гocпoдcтвo  Aмepики и eгo гeocтpатeгичecкиe импepативы” — M.: Meждyнаpoдныe oтнoшeния, 1999. — 256 c.

41. Гyцy И. „Pecпyблика Moлдoва: экoнoмика пepexoднoгo пepиoда”, Кишинэy, 1999. – 455 c.

42. Дyгин A. “Ocнoвы гeoпoлитики”, 3-e изданиe, – Mocква: APКTOГEЯ-цeнтp, 1999. – 928 c.

43. Xаycxoфep K. O гeoпoлитикe: Забoты pазныx лeт. M.: Mыcль, 2001. 426 c.

44. Цыганкoв П.A. „Teopия мeждyнаpoдныx oтнoшeний: Учeб. Пocoбиe”, Mocква: Гаpдаpики, 2003. 590 c.

Articole:

45. Baldwin D. A. “Review Article: Security Studies and the End of Cold War in World Politics”, vol.48, no.1, 1996. p.117-141.

46. Barany Z. “NATO’s peaceful advance, in Journal of Democracy”, Vol.15,2004, p. 140-160.

47. Geremek B. “The Transformation of Central Europe in Journal of Democracy”, 1999, Volumul 10, 110-130p.

48. Dangerfield M. „The Contribution of the Visegrad Group to the European Union's 'Eastern' Policy: Rhetoric or Reality?” // Europe-Asia Studies 2009, Vol.61, p.1735-1755.

49. Luttwak E.N. From Geopolitics to Geoeconomics. Logic of Conflict, Grammar of Commerce. – „The National Interest”, 1990, p.177-186.

50. Milner H. “International Theories of Cooperation Among Nations: Strenghts and Weakness” // World Politics 1992, Vol.44, p-471.

51. Racz A. A “Limited Priority: Hungary and The Eastern Neighbourhood” // Perspectives: Central European Rewiew of International Affairs 2012, Vol.19, p. 143-163.

52. Roderick M. “Central and Eastern Europe and the International Economy: The Limits to Globalisation in Europe-Asia Studies”, 1998, Vol.50, N.3, p. 50-70.

53. Rose R. “Another Great Transformation, in Journal of Democracy”,Vol. 10, No.7, 1999, p115-130.

54. Rupnik J. “Eastern Europe: the International Context in Journal of Democracy”, Vol. 11, No.2, 2000, p. 123-136.

55. Steves F. “Poland and the International System: External Influences on Democratic Consolidation in Communist and Post-Communist Studies”, Vol.34, 2001,310-339.

56. Țâu N. “Rolul diplomației economice în promovarea relațiilor economice internaționale”, // Revistă științifică „Studii economice” ULIM, nr.3, 2007, p.139-148.

57. Лапкин B.B., Пантин B.И. «Гeoэкoнoмичecкая пoлитика: пpeдмeт и пoнятия», Панopама пoлитичecкoй наyки Poccии, ЖУPHAЛ «ПOЛИC», № 4 1999.Xаycxoфep K. O гeoпoлитикe: Забoты pазныx лeт. M.: Mыcль, 2001, 426 c.

Surse electronice:

58. „Analiza relațiilor economice moldo-cehe: obstacole și oportunități pentru îmbunătățirea comerțului bilateral și majorarea investițiilor”, http://www.expert-grup.org/library_upld/d46.pdf , (vizitat 05.03.2014).

59.„Atitudinea Rusiei față de noii și respectiv viitorii membri NATO”, http://www.geopolitics.ro/analize/3148.html , (vizitat 29.03.2014).

60.“Cele mai importante acorduri bilaterale între Republica Ungară și RepublicaMoldova”,http://www.mfa.gov.hu/kulkepviselet/ML/ro/bilateralis_kapcs/bilateralis_kapcs_ro.htm, (vizitat 18.03.2014).

61. “Exportul pe țări a Republicii Moldova în perioada (1997-2010)”, Biroul Național de Statistică, http://www.statistica.md/category.php?l=ro&idc=336&, (vizitat 22.03.2014).

62. „Foreign minister: Eastern Partnership needs EU's attentiton”, http://praguemonitor.com/2012/02/23/foreign-ministers-eastern-partnership-needs-eus-attentiton, (vizitat 25.04.2014).

63. „Grupul de la Vîșegrad se militarizează”, http://www.adevarul.ro/international/Grupul_de_la_Visegrad_se_militarizeaza_0_480552264.html, (vizitat 23.04.2014).

64.“Grupul de la Vișegrad dorește o strategie comună a Europei Centrale și de Est”,http://www.ziarulfaclia.ro/grupul-de-la-visegrad-doreste-o-strategie-comuna-a-europei-centrale-si-de-est/, (vizitat 25.03.2014).

65. “Hotărîre cu privire la comisiile internguvernamentale pentru colaborare economică, comercială, științifică și tehnică” , Monitorul Oficial al Republicii Moldova Nr. 203-205, http://lex.justice.md/viewdoc.php?action=view&view=doc&id=343156&lang=1, (vizitat 27.03.2014) .

66.“Importul pe țări a Republicii Moldova în perioada (1997-2010). Biroul Național de Statistică”http://www.statistica.md/category.php?l=ro&idc=336&, (vizitat 24.03.2014).

67. “Iurie Leanca a vizitat Budapesta”, http://www.timpul.md/articol/iurie-leanca-a-vizitat-budapesta-6786.html, (vizitat 26.03.2014).

68.“Joint Statement of the Ministers of Foreign Affairs of the Visegrad Group Countries and Moldova, 25 October 2007, Czech Republic”, http://old.visegradgroup.eu/main.php?folderID=859&articleID=12176&ctag=articlelist&iid=1, (vizitat 25.03.2014).

69.“Moldova speră să obțină “foaia de parcurs” pentru apropierea de UE”, http://www.novisa.md/2012/03/06/moldova-spera-sa-obtina-foaia-de-parcurs-pentru-apropierea-de-ue/ , (vizitat 31.03.2014).

70.“Politica Externă/ Cooperarea bilaterală. Republica Cehă”, http://www.mfa.gov.md/cooperare-bilaterala/ ,(vizitat 17.03.2014).

71.“Politica Externă/ Cooperarea bilaterală. Ungaria”, http://www.mfa.gov.md/cooperare-bilaterala/ , (vizitat17.03.2014).

72.“Politica Externă/ Cooperarea bilaterală. Republica Polonă”, http://www.mfa.gov.md/cooperare-bilaterala/, (vizitat18.03.2014).

73.“Politica Externă/ Cooperarea bilaterală. Republica Slovacă”, http://www.mfa.gov.md/cooperare-bilaterala/ , (vizitat18.03.2014).

74. “Relațiile diplomatice moldo-ungare împlinesc 20 de ani” http://www.actualitati.md/md/md-relatiile-diplomatice-moldo-ungare-implinesc-20-de-ani/(vizitat18.03.2014).

75.“Republica Cehă oferă Moldovei asistență pentru dezvoltare până în 2017”, http://www.cehia.mfa.md/policy-cooperation-ro/, (vizitat18.03.2014).

76.“The Participation of Mr. Iurie LEANCĂ, Deputy Prime-Minister, Minister of Foreign Affairs and European Integration, and Mrs. Natalia Gherman, Deputy Minister of Foreign Affairs and European Integration at the Extended Ministerial Meeting of the Visegrad G”, http://www.austria.mfa.md/embassy-news-en/485136/, (vizitat 08.04.2014).

77. „Vicepremierul Iurie Leanca a participat la reuniunea miniștrilor de externe ai statelor Grupului Visegrad si Parteneriatului Estic”, http://www.ungaria.mfa.md/activitatea-curenta-ambasada/479535/ ,(vizitat 15.04.2014).

78. http://www.gov.md/libview.php?l=ro&idc=606&id=7230,

(vizitat 08.04.2014).

79. http://www.visegradgroup.eu/2011/joint-statement-on-the,

(vizitat 10.04.2014).

.80. http://visegradfund.org/v4eap/, ( vizitat 10.04.2014).

81. http://visegradfund.org/v4eap/flagship/,(vizitat 10.04.2014).

82. http://visegradfund.org/v4eap/vusg-eap/, ( vizitat 10.04.2014).

83. http://visegradfund.org/v4eap/scholarships-eap/, (vizitat 10.04.2014).

84. "Visegrad Innovative" Programme of the Czech Presidency of the Visegrad Group, http://www.mzv.cz/jnp/en/foreign_relations/czech_v4_presidency/index.html, (vizitat17.03.2014).

85. Visegrad Group To Support The Eastern Partnership”, http://eastbook.eu/en/2012/03/material-en/information-material-en/visegrad-group-to-support-the-eastern-partnership/, (vizitat 24.03.2014).

86. „20 de ani de la infiintarea Grupului de la Visegrad”, http://alternativ.ro/shorts/grupului-de-la-visegrad, (vizitat17.04.2014).

87. http://www.mfa.gov.md/cooperare-bilaterala/, (vizitat 25.03.2014).

88. http://www.mfa.gov.md/comunicate-presa-md/496294/, (vizitat 08.04.2014).

89.http://www.parlament.md/Actualitate/Comunicatedepresa/tabid/90/ContentId/1424/language/ro-RO/Default.aspx, (vizitat 10.04.2014).

90. http://www.visegradgroup.eu/calendar/2014/statement-of-the, (vizitat 11.05.2014).

91. http://www.polonia.mfa.md/relatii-politico-diplomatice/, (vizitat 31.03.2014).

92. http://www.moldovaembassy.hu/, (vizitat 22.05.2014).

93. http://www.expert-grup.org/library_upld/d46.pdf , (vizitat 21.12.2013)

94. http://www.statistica.md/category.php?l=ro&idc=336&, (vizitat 24.03.2014).

95. http://www.kiszyniow.polemb.net/?document=110 (vizitat 22.05.2014).

Anexa nr.1

Importurile pe țări ( 1997-2012).

Sursa: http://www.statistica.md/category.php?l=ro&idc=336&

Anexa nr.2

Exporturile pe țări (1997-2012).

Sursa: http://www.statistica.md/category.php?l=ro&idc=336&

Anexa nr. 3

Sursa : http://lex.justice.md/index.php?action=view&view=doc&lang=1&id=341012

Anexa nr.4

Joint Statement on the Enhanced Visegrad Group Activities in the Eastern Partnership

V4 Prime Ministers' Summit, Bratislava, 16 June 2011

At the summit the Prime Ministers of Hungary, Poland, Slovakia and Deputy Prime Minister and Minister of Foreign Affairs of the Czech Republic (Visegrad Group/V4) discussed the Eastern Partnership (EaP) policy with the aim to strengthen Visegrad cooperation in the Eastern Partnership framework through joint activities and projects within the EaP multilateral dimension, including by reviewing the objectives and resources of the International Visegrad Fund (IVF).

The EU's Eastern Partnership project is a long-term foreign policy priority shared by Visegrad Group countries. The Prime Ministers underlined their strong commitment to strengthen the political association and further economic integration of Eastern European partners with the EU as well as to accelerate the process leading to a visa free regime. Since its launch two years ago at the EaP Summit in Prague, the EaP has provided an ambitious and forward-looking vehicle to achieve these common goals. They emphasised that in line with a "more for more" approach the partners most advanced and committed to deep democratic reforms will benefit the most from the Eastern Partnership. In this regard the Prime Ministers welcomed a recent joint Communication from the European Commission and the High Representative of the European Union for Foreign Affairs and Security Policy on the Review of the European Neighbourhood Policy (ENP) and supported a new approach, based on strengthening the partnership between the EU and ENP countries. They are committed to continue the preparations for a successful second Eastern Partnership Summit in Warsaw this autumn.

The Prime Ministers acknowledged Eastern partners' aspirations towards European integration, stressing that Art. 49 of the Treaty on European Union is applicable to all European states. They expressed support for Eastern partners' efforts to this end and encouraged them to accelerate reforms which bring them closer to the EU.

The Prime Ministers underlined that the EaP offers mutually beneficial opportunities for both the Eastern partners and the Visegrad Group countriesand re-confirmed their commitment to increase the V4 contribution to implementation of the EaP. They called for greater V4 synergy in their approach to the EAP. The V4 countries have undergone a unique process of integration and transformation, which Eastern partners could benefit from in their own integration and democratisation processes. In addition, lessons from building civil society in the V4 countries and their inclusion in governance processes are crucial for the Eastern partners. Visegrad co-operation could be seen as an example of positive multilateral regional co-operation across all sectors. Co-operation with and among neighbours allows those involved to tackle mutual regional challenges in the most effective way, save resources and enhance mutual trust.

With the aim of strengthening the role and activities of the V4 countries within the EaP and individual Eastern partners, and to foster further IVF programmes in the EaP framework, the Prime Ministers decided to establish within the IVF a new special program focused on the EaP countries "Visegrad 4 Eastern Partnership" (V4 EaP). This new V4 EaP program, reflecting key interests of both the V4 and the EaP countries, will be built-up gradually, starting with flagship projects in the following areas of: Democratisation and Transformation process; Regional co-operation; and Support for civil society. The scope of the V4 EaP program may be gradually extended to other sectoral topics. Flagship projects will be implemented in a co-operation framework including all V4 countries and at least two partner countries.

The structure of the overall budget, and participation in the V4 EaP projects and grants, including municipalities and local NGOs reflecting current IVF schemes and procedures, will be defined in the Terms of Reference document elaborated by the IVF and approved by the V4 Foreign Ministers by the end of 2011.

The Prime Ministers agreed to support the establishment of a new V4 EaP program by allocating additional resources, and decided to increase the current annual IVF budget by an additional annual contribution of EUR 250,000 per country, starting from 2012. They encouraged the IVF to seek other domestic and international donors and partners for parallel financing of the program.

 Sursa: http://www.visegradgroup.eu/2011/joint-statement-on-the

Traducerea neoficială:

Declarație comună privind îmbunătățite activitățile Grupului de la Vîșegrad în cadrul Parteneriatului Estic

Summit-ul V4 a prim-miniștrilor, Bratislava, 16 iunie 2011

La summit-ul au participat prim-miniștrii din Ungariei, Poloniei, Slovaciei și viceprim-ministru și ministru al Afacerilor Externe al Republicii Cehe (Grupul de la Vîșegrad/V4) au discutat despre politica Parteneriatului Estic ( Pa Est ), cu scopul de a consolida cooperarea dintre Grupul de la Vîșegrad și Parteneriatul Estic prin activități și proiecte comune în cadrul dimensiunii multilaterale a Parteneriatului estic, inclusiv prin revizuirea obiectivelor și resursele Fondului International Vîșegrad ( FIV ) .

Proiectul Parteneriatului Estic al UE este o prioritate a politicii externe pe termen lung care este susținut de către țările Grupului de la Vîșegrad. Prim-miniștrii au subliniat angajamentul ferm de a consolida asocierea politică și integrarea economică în continuare a partenerilor est-europeni cu UE, precum și pentru a accelera procesul de liberalizare a regimului de vize.

De la lansarea sa în urmă cu doi ani, la Summit-ul Parteneriatului estic de la Praga, Parteneriatul estic a oferit un vehicul de ambițios și de perspectivă pentru a atinge aceste obiective comune. Ei au subliniat că, în conformitate cu principiu "mai mult pentru mai mult" a făcut ca partenerii să realizeze reforme democratice profunde de care vor beneficia cel mai mult țările din Parteneriatul Estic. În acest sens, prim-miniștri au salutat declarația comună venită recent din partea Comisiei Europene și a Înaltului Reprezentant al Uniunii Europene pentru Afaceri Externe și Politica de Securitate privind revizuirea politicii europene de vecinătate ( PEV) și de a sprijinit o nouă abordare , bazată pe consolidarea parteneriatului între UE și țările PEV. Ei s-au angajat să continue pregătirile pentru un al doilea summit de succes a Parteneriatului Estic de la Varșovia în această toamnă.

Prim-miniștrii au recunoscut aspirațiile partenerilor estici față de integrarea europeană , subliniind că art . 49 din Tratatul privind Uniunea Europeană se aplică tuturor statelor europene. Ei au exprimat sprijinul pentru eforturile partenerilor estici în acest scop și ia-u încurajat să accelereze reformele care îi vor aproapia mai tare de UE.

Prim-miniștrii au subliniat că Parteneriatul Estic oferă oportunități reciproc avantajoase pentru toți parteneri atît țărilor din Est cît și țărilor Grupului de la Vîșegrad și au reconfirmat angajamentul de a crește contribuția V4 la punerea în aplicare a Parteneriatului estic . Ei au cerut pentru o mai mare sinergie a V4 în apropierea cu Pa Est.

Țările V4 au fost supuse unui proces unic de integrare și transformare, de pe urma căruia partenerii estici ar putea beneficia în propriile procese de integrare și democratizare. În plus, lecțiile de la construirea societății civile în țările V4 și includerea acestora în procesele de guvernare sunt cruciale pentru partenerii estici. Cooperare din statele membre ale Grupului de la Vîșegrad ar putea fi văzut ca un exemplu de cooperare regională multilaterală pozitivă în toate sectoarele.

Cooperarea între vecini permite celor implicați a face față provocărilor regionale comune, în modul cel mai eficient, economisirea resurselor și sporirea încrederii reciproce.

Cu scopul de a consolida rolul și activitățile a țărilor V4 în cadrul Pa Est și pentru a promova programe suplimentare de la FIV în cadrul Pa Est, prim-miniștrii au decis să stabilească în cadrul FIV un nou program special axat pe țările Pa Est "Vîșegrad 4 Parteneriatul estic" ( V4 Pa Est ). Acest nou program a V4 din cadrul Pa Est, reflectă interesele- cheie atât V4 cît și a țărilor din Pa Est și va fi construit treptat începand cu proiecte-pilot în următoarele domenii:

Democratizarea și procesul de transformare ;

Cooperare regională și suport pentru societatea civilă .

Domeniul de aplicare al programului V4 și a Pa Est poate fi extins treptat la alte subiecte sectoriale. Proiecte-pilot vor fi implementate într-un cadru de cooperare, inclusiv toate țările V4 și cel puțin două țări partenere.

Structura bugetului general, subvențiile și participarea în proiectele V4 a țărilor din Pa Est, inclusiv municipalități și ONG-urile locale care reflectă scheme și proceduri FIV actuale, va fi definit în termenii de document de referință elaborate de FIV și aprobate de către miniștrii de externe V4 de la sfârșitul anului 2011.

Prim-miniștrii au convenit să sprijine crearea unui nou program de V4 din cadrul Parteneriatului estic, prin alocarea de resurse suplimentare și au decis să mărească bugetul anual actual FIV de o contribuție anuală suplimentară de 250.000 de euro pe țară, începând cu 2012. Ei au încurajat FIV să caute alți donatorii și partenerii interni și internaționali pentru finanțarea în paralel a programului.

Anexa nr. 5

Statement of the Ministers of Foreign Affairs of the V4 Countries on the Occasion of the V4+EaP Informal Ministerial Meeting

The Ministers confirmed the validity of the Eastern Partnership (EaP) policy and stressed their strong commitment to its vigorous implementation. They noted a substantial change in the geopolitical context of the realization of the goals agreed at the Vilnius Summit and expressed an urgent need to react effectively to the new challenges. They highlighted the importance of:

Signing the AA/DCFTA with Georgia and Moldova in June 2014, as agreed by the European Council,

Implementing the AA and sign the remaining provisions of the AA/DCFTA with Ukraine as soon as possible, right after the presidential elections,

Supporting reforms of the most committed EaP Partner Countries and stressing that a perspective of European integration remains the best stimulus for deep reforms,

Adjusting relations with each of the six partners to different needs and ambitions, taking into account current geopolitical context.

The Ministers encouraged EaP frontrunners to make full use of the “more for more“ principle and expressed support to additional EU funding in support of the implementation of AA/DCFTA by Ukraine, Georgia and Moldova.

The V4 Ministers rejected any military or economic threat against EaP Partner Countries and in this context reiterated their full support to the sovereignty and territorial integrity of Georgia, the Republic of Moldova and Ukraine. They condemned the Russian armed aggression and the annexation of Crimea as well as the political and military actions to destabilize the Eastern part of Ukraine. Such a deplorable action undermines the fundaments of European peace and security and the validity of international legal order and principles. Given the lack of full implementation of the Geneva Joint Statement of April 17 and the recent deterioration of the situation in Eastern Ukraine, as well as the further build-up of Russian troops close to the Ukrainian border, the Ministers agreed that further targeted measures must be intensified against those undermining or threatening the territorial integrity, sovereignty and independence of Ukraine.

The Ministers offered an active support to the economic and political stabilization of the country, expressed the need for additional resources to the EU package and their readiness to support, together with OSCE and the Council of Europe, in creating conditions for free and fair elections and for guaranteeing human rights. V4 Ministers welcomed the declared readiness of the Ukrainian leadership to offer inclusive solutions to all regions and national and linguistic minorities, and create the conditions for free and fair elections and expressed their expectations in this regard.

The Ministers welcomed the decisions of the April FAC to assist Ukraine in the field of civilian security sector reform, police and rule of law, including through a CSDP mission. They welcomed the OSCE Special Monitoring Mission and its leading role in assisting Ukrainian authorities in de-escalating tensions and expressed support for expansion of the Mission to draw on its full potential and to strengthen its scope to cover dialogue facilitation and other related tasks. Ministers condemned the detention of a group of OSCE military inspectors and of their Ukrainian hosts in Sloviansk in eastern Ukraine, and called for their immediate and unconditional release.

Regarding the visa liberalization process, the Ministers noted with satisfaction the opportunity of visa free travel for the citizens of the Republic of Moldova, reiterated the commitment to achieve the same goal soon for the citizens of Ukraine and Georgia, as well. They expressed readiness for further progress with Armenia and Azerbaijan and welcomed the readiness of Belarusian authorities to negotiate on visa facilitation and readmission agreements, stressing the conviction that mobility of people should be advanced.

V4 Ministers underscored the importance of strengthening dialogue and cooperation related to energy security. In this context they underlined the need to swiftly implement transparent market rules in the Ukrainian energy sector and activities already in force in EU. They expressed their readiness to strengthen EU energy security, involving Ukraine and other interested EaP countries and respond firmly to any disturbances in the field of energy supply security.

The Ministers appreciated the efforts of the Commission and the European External Action Service in implementing the goals set out in the Vilnius Declaration. They encouraged further action in the sphere of people-to-people contacts, support for the civil society, strengthening and developing the multilateral dimension of the EaP, including flagship initiatives and sectorial cooperation. They invited COM to prepare feasibility study regarding an EaP Economic Area.

They encouraged all partners to take bolder steps towards active cooperation within EaP programs and stressed the need for better EaP visibility. The public of Partner Countries should recognize benefits of closer ties with the EU.

V4 countries stressed that the long-term programming of EU financial support is crucial for structural reforms. At the same time the EU needs to react swiftly to new challenges. In this context, the Ministers encouraged the COM/EEAS to increase flexibility of EU assistance and use of ENI funds allowing speedier, better coordinated and more strategic delivery.

The Ministers expressed the readiness of V4 countries to share experience with better and enhanced use of International Visegrad Fund instruments, to provide more targeted assistance in capacity and institution building for implementing AA/DCFTAs with Georgia, Moldova and Ukraine, joint projects serving good governance, judiciary and police reforms, strengthening civil society, transparency and freedom of media for all. They are ready to answer special needs in Ukraine by regrouping additional resources and combining force with other relevant institutions and like-minded countries.

The Budapest informal EaP ministerial meeting strengthened the commitment of the V4 to work closely with partners in implementing the strategic goals of EaP and adapting it to new realities and challenges in the region. All these actions could contribute to a successful summit meeting in Riga.

 Sursa: http://www.visegradgroup.eu/calendar/2014/statement-of-the

Traducerea neoficială:

Declarație a Miniștrilor Afacerilor Externe ai țărilor V4 cu prilejul reuniunii ministeriale informale dintre V4 + Pa Est

Miniștrii au confirmat validitatea politicii Pa Est și au subliniat angajamentul ferm de implementare a acesteia. Ei au remarcat schimbarile substanțiale care s-au produs în contextul geopolitic al realizării obiectivelor convenite de la Summit-ul de la Vilnius și au exprimat dorința de a reacționa în mod eficient la noile provocări. Ei au subliniat importanța:

1 . Semnării AA/ZLSAC cu Georgia și Moldova din iunie 2014, așa cum sa convenit de către Consiliul European;

2 . Punerea în aplicare a AA și semnarea prevederilor rămase ale AA/ZLSAC cu Ucraina, cât mai curând posibil, imediat după alegerile prezidențiale;

3 . Sprijinirea reformelor în țările Pa Est subliniind și perspectivă de integrare europeană, care rămâne cel mai bun stimulent pentru reformele profunde;

4 . Ajustarea relațiilor cu fiecare dintre cei șase parteneri ținând cont de nevoile și ambițiile acestora, dar și de contextul geopolitic actual.

Miniștrii au încurajat pe lideri din cadrul Parteneriatului estic să utilizeze pe deplin principiul "mai mult pentru mai mult" și au exprimat sprijinul pentru o finanțare suplimentară a UE în sprijinul punerii în aplicare a AA/ZLSAC cu Ucraina, Georgia și Republica Moldova.

Miniștrii V4 au respins orice amenințare militară sau economică față de țările partenere din cadrul Pa Est și în acest context, au reiterat sprijinul deplin pentru suveranitatea și integritatea teritorială a Georgiei , Republicii Moldova și Ucrainei. Ei au condamnat agresiunea armatei rusă și anexarea Crimeei, precum și acțiunile politice și militare pentru a destabiliza partea de est a Ucrainei. O astfel de acțiune deplorabilă subminează fundamentele păcii europene, securitate și validitatea ordinii de drept internațional și principiile acestuia. Având în vedere lipsa de punerea integrală în aplicare a Declarației Comună de la Geneva din 17 aprilie și deteriorarea recentă a situației din Ucraina de Est, precum și acumularea de trupe ruse în apropiere de granița cu Ucraina, miniștrii au convenit că măsurile suplimentare trebuie să fie intensificate împotriva celor ce subminează sau amenință integritatea teritorială, suveranitatea și independența Ucrainei .

Miniștrii au oferit un sprijin activ pentru stabilizarea economică și politică a țării, și au exprimat nevoia de resurse suplimentare la pachetul UE și disponibilitatea lor de a sprijini împreună cu OSCE și Consiliul Europei în crearea condițiilor pentru alegeri libere și corecte și pentru garantarea drepturilor omului. Miniștrii V4 au salutat disponibilitatea declarată a conducerii Ucrainei de a oferi soluții inclusiv pentru toate regiunile și minorităților naționale, lingvistice și de a crea condiții pentru alegeri libere și corecte.

Miniștrii au salutat deciziile CAF din aprilie în privința ajutorului oferit Ucrainei în domeniul reformei sectorului de securitate civilă, poliție și a statului de drept, inclusiv printr-o misiune PSAC. Ei au salutat Misiunea OSCE de monitorizare specială și rolul acesteia de lider în asistarea autorităților ucrainene în escaladarea tensiunilor și au exprimat sprijinul pentru extinderea misiunii și de a folosi întregul său potențial pentru a consolida domeniul său de aplicare, pentru a acoperi facilitarea dialogului și alte sarcini conexe . Miniștrii au condamnat arestarea unui grup de inspectori militari OSCE și de gazdele lor din Ucraina în Slaviansk în estul Ucrainei și au cerut eliberarea lor imediată și necondiționată .

În ceea ce privește procesul de liberalizare a vizelor, miniștrii au luat act cu satisfacție de posibilitatea de a calători liber în UE pentru cetățenii Republicii Moldova și au reiterat angajamentul de a atinge același obiectiv în curând pentru cetățenii din Ucrainei și Georgiei. Ei au exprimat disponibilitatea pentru continuarea progreselor cu Armenia și Azerbaidjan și a salutat disponibilitatea autorităților din Belarus de a negocia cu privire la facilitarea și readmisia acordurilor privind regimul de vize, subliniind convingerea că mobilitatea persoanelor ar trebui să fie avansată.

Miniștrii V4 au subliniat importanța consolidării dialogului și cooperării legate de securitatea energetică. În acest context, ei au subliniat necesitatea de a pune în aplicare rapid regulile transparente de piață în sectorul energetic ucrainean și acțiunile deja în vigoare în UE. Și-au exprimat disponibilitatea de a consolida securitatea energetică a UE, care implică Ucraina și alte țări din cadrul Pa Est interesate de a răspunde ferm la orice perturbări în domeniul securității aprovizionării cu energie.

Miniștrii au apreciat eforturile Comisiei Europene și Serviciului European de Acțiune Externă pentru punerea în aplicare a obiectivelor stabilite în Declarația de la Vilnius . Au încurajat acțiuni pentru sprijinirea societații civile, consolidarea și dezvoltarea dimensiunii multilaterale a Pa Est inclusiv inițiativele emblematice și a cooperării sectoriale . Ei au invitat COM să pregătească un studiu de fezabilitate privind Spațiul Economic a Parteneriatului Estic.

Au încurajat toți partenerii să ia măsuri mai îndrăznețe spre o cooperare activă în cadrul programelor din cadrul Parteneriatului Estic și au subliniat necesitatea pentru o mai bună vizibilitatea a Pa Est. Publicul de țările partenere ar trebui să recunoască beneficiile de legături mai strânse cu UE .

Țările V4 a subliniat faptul că programarea pe termen lung a sprijinului financiar al UE este crucială pentru reformele structurale. În același timp, UE trebuie să reacționeze rapid la noile provocări. În acest context, miniștrii au încurajat COM / SEAE pentru creșterea flexibilității de asistența a UE și utilizarea fondurilor IEV care permit o livrarea strategică rapidă și mai bine coordinate.

Miniștrii și-au exprimat disponibilitatea țărilor V4 de a împărtăși experiența și de a îmbunătăți utilizare instrumentelor al Fondului Internațional

Vîșegrad , pentru a oferi asistență mai bine orientată, în calitate și de construcție instituțională pentru punerea în aplicare a AA/ZLSAC cu Georgia, Republica Moldova și Ucraina, proiecte comune care deservesc buna guvernare, justiției și reformarea poliției, consolidarea societății civile, transparența și libertatea mass-media pentru toți. Ei sunt gata să răspundă la nevoile speciale din Ucraina prin regruparea resurselor suplimentare și combinarea cu alte instituții relevante și țări.

La Budapesta, reuniunea ministerială informală a Parteneriatului Estic a consolidat angajamentul V4 de a lucra îndeaproape cu partenerii și de a pune în aplicare obiectivele strategice ale Parteneriatului Estic și de adaptarea acestuia la noile realități și provocări din regiune. Toate aceste acțiuni ar putea contribui la o reuniune de succes la Riga.

Rezumat

Bivol Sandu “Relațiile dintre Republica Moldova și statele membre ale Grupului de la Vîșegrad:probleme și perspective”, teză de magistru, în științele politice, Chișinău, 2014.

Structura tezei: Introducere, trei capitole, concluzii și recomandări, lista literaturii, din 95 de surse,77 text de bază.

Cuvinte cheie: cooperarea internațională, cooperarea regională, organizații regionale, comerț exterior, export,import,integrare europeană,Grupul de la Vîșegrad.

Domeniul de cercetare: Această lucrare este un studiu în domeniul relațiilor internaționale care oferă o viziune asupra problemelor care există între Republica Moldova și statele membre ale Grupului de la Vîșegrad și care sunt perspectivele dezvoltării relațiilor dintre acestea.

Scopul cercetării investigației științifice este de a sistematiza materialul factologic despre cooperărea politică, economică și culturală dintre Republica Moldova și statele membre ale Grupului de la Vîșegrad. Obiectivele propuse în cadrul investigațiilor: efectuarea studiului istoriografic al relațiilor dintre Republica Moldova și statele membre ale Grupului de la Vîșegrad; analiza conceptului de cooperare în relațiile internaționale;identificarea transformărilor geopolitice și geoeconomice care au avut loc în Europa după sfîrșitul Războiului Rece; studierea dimensiunii politice a relațiilor dintre Republica Moldova și statele membre ale Grupului de la Vîșegrad; proiectarea caracteristicilor esențiale a relațiilor comercial-economice dintre Republica Moldova și statele membre ale Grupului de la Vîșegrad; identificarea perspectivelor dezvoltării relațiilor dintre Republica Moldova și statele membre ale Grupului de la Vîșegrad.

Noutatea științifică și originalitatea lucrării constau în identificarea unui studiu de sinteză care va prezenta problemele și perspectivele cooperării dintre Republica Moldova și statele membre al Grupului de la Vîșegrad. În cadrul cercetării date se identifică principalele impedimente în sfera relațiilor dintre Republica Moldova și statele membre ale Grupului de la Vîșegrad. Statele membre ale Grupului de la Vîșegrad, au implementat rapid și eficient reformele democratice necesare pentru edificarea unor state prospere acestea sunt un bun exemplu pentru Republica Moldova și celelalte state din fostul bloc socialist.

Semnificația teoretică și aplicativă. Materialele care au fost obținute în urma cercetării pot fi utilizate în cadrul procesului de cunoaștere profundă a evoluției relațiilor dintre Republica Moldova și statele membre ale Grupului de la Vîșegrad de la destrămarea blocului socialist pînă astăzi.

Peзюмe

Бивoл Cандy "Oтнoшeния мeждy Pecпyбликoй Moлдoва и гocyдаpcтвами-члeнами Bышeгpадcкoй гpyппы: пpoблeмы и пepcпeктивы" магиcтepcкая диccepтация в oблаcти пoлитичecкиx наyк, Кишинэy, 2014.

Cтpyктypа pабoты: ввeдeниe, тpи главы, oбщиe вывoды и peкoмeндации, cпиcoк литepатypы, из 95 иcтoчникoв, 78 cтpаниц ocнoвнoгo тeкcта, ключeвыe cлoва, cпиcoк coкpащeний.

Ключeвыe cлoва: мeждyнаpoднoe coтpyдничecтвo, peгиoнальнoe coтpyдничecтвo, экcпopт, импopт peгиoнальныe opганизации, внeшняя тopгoвля, eвpoпeйcкoe интeгpация, cтpаны Bышeгpадcкoгo гpyппа

Oблаcть иccлeдoвания: Эта cтатья пpeдcтавляeт coбoй иccлeдoваниe в oблаcти мeждyнаpoдныx oтнoшeний кoтopый пpeдлагаeт взгляд на пpoблeмы, cyщecтвyющиe мeждy Pecпyбликoй Moлдoва и гocyдаpcтвами-члeнами Bышeгpадcкoй гpyппы и какoвы

пepcпeктивы pазвития oтнoшeний мeждy ними Данныe для иccлeдoватeльcкиx цeлeй являeтcя pаccмoтpeниe вoпpocoв, каcающиxcя oтнoшeний мeждy Pecпyбликoй Moлдoва и гocyдаpcтвами-члeнами Bышeгpадcкoй гpyппы, а такжe какoвы пepcпeктивы pазвития oтнoшeний мeждy этими гocyдаpcтвами.

Цeль наyчныe иccлeдoвания заключаeтcя в cиcтeматизации фактичecкoгo матepиала o  пoлитичecкoм экoнoмичecкoм и кyльтypнoй coтpyдничecтвe.Задачи: анализ иcтopиoгpафий oтнoшeний мeждy Pecпyбликoй Moлдoва и cтpанами Bышeгpадcкoгo гpyппа pаccмoтpeть кoнцeпцию coтpyдничecтва в oблаcти мeждyнаpoдныx oтнoшeний, выявить гeoпoлитичecкиe и гeoэкoнoмичecкиe измeнeния, кoтopыe пpoизoшли в Eвpoпe пocлe oкoнчания xoлoднoй вoйны выявити пoлитичecкиe аcпeкты oтнoшeний мeждy Pecпyбликoй Moлдoва и cтpанами Bышeгpадcкoгo гpyппа анализ ключeвыx ocoбeннocтeй oтнoшeний мeждy Pecпyбликoй Moлдoва и cтpанами Bышeгpадcкoгo гpyппа oпpeдeлeния пepcпeктив pазвития мeждy Pecпyбликoй Moлдoва и cтpанами Bышeгpадcкoгo гpyппа.

Hаyчная нoвизна opигинальнocть иccлeдoвиния cocтoит из выявлeния пpoблeм и пecпeктивы coтpyдничecтва мeждy Pecпyбликoй Moлдoва и cтpанами Bышeгpадcкoгo гpyппа. Aнализ этапoв чepeз кoтopыe пpoшли cтpаны Bышeгpадcкoгo гpyппа эффeктивнoe внидpeниe peфopм нeoбxoдимы для пocтpoeниe дeмoкpoтичecкoгo и пpoцвeтающeгo гocyдаpcтва. Cтpаны Bышeгpадcкoгo гpyппа являтcя xopoшим пpимepoм для нашeй cтpаны и для дpyгиx тpан бывшeгo coциалиcтичecкoгo лагepя.

Teopeтичecкoe и пpикладнoe значeниe pабoты. Peзyльтаты кoтopыe были пoлyчeны из иccлeдoвания мoгyт быть иcпoльзoваны для пpeдcтавлeния  эвoлюции  oтнoшeниx мeждy Pecпyбликoй Moлдoва и гocyдаpcтвами-члeнами Bышeгpадcкoгo гpyппа, пocлe pаcпада coциалиcтичecкoгo лагepя и дo нашиx днeй.

Mатepиалы иccлeдoвания мoгyт быть иcпoльзoваны в качecтвe тeopeтичecкoй пoддepжки для иccлeдoвания oтнoшeний мeждy Pecпyбликoй Moлдoва и гocyдаpcтвами-члeнами Bышeгpадcкoй гpyппы. Даннoe иccлeдoвания являeтcя анализ пoлитичecкoгo экoнoмичecкoгo coтpyднeчиcтва и кyльтypныx cвязeй мeждy Pecпyбликoй Moлдoва и гocyдаpcтвами-члeнами Bышeгpадcкoгo гpyппа.

SUMMARY

Bivol Sandu “ Relations between Republic of Moldova and the member states of the Visegrad Group: problems and prospects”, master thesis in political science, Chisinau, 2014.

Thesis structure: introduction, three chapters, conclusions and recommendations, list of literature, of 95 sources, 71 pages of basic text

Keywords: international cooperation, regional cooperation, regional organizations, foreign trade, export, import, European integration,  bilateral dimension, multilateral dimension.

Field of research: This paper is a study in international relations that offers a view on the problems existing between Moldova and the Member States of the Visegrad Group and what are the prospects of developing relations between them.

Research goal is the analysis of political, economic and cultural cooperation between Republic of Moldova and member states of the Visegrad Group. Objectives of the investigation: the study of relations between Republic of Moldova and the member states of the Visegrad Group, examine the concept of cooperation in international relations, geopolitical and geoeconomic identify changes that occurred in Europe after the end of Cold War, studing political dimension of relations between Republic of Moldova and the member states of the Visegrad Group, designing key features of trade and economic relations between Republic of Moldova and the member states of the Visegrad Group, identifying prospects of developing relations between Republic of Moldova and the member states of the Visegrad Group.

The scientific novelty and originality of the work  consists of identifying a study will be problems and prospects of cooperation between Moldova and the Member States of the Visegrad Group. Allow time to research information on the issues that are in the relationship between these actors and to be prospects of developing relations between them.

Analysis steps that have been Member States of the Visegrad Group's experience fast and efficient implementation of reforms necessary to build a democratic and prosperous is a good example for Moldova and other countries in the former socialist block components.

Theoretical significance:  The results that have been obtained from research can be used to represent the evolution of relations between Moldova and the Member States of the Visegrad Group until the collapse of the socialist bloc today.

Practical value of the work. Research materials can be used as a theoretical support 

applied  to investigate the relationships between Republic of Moldova and the member states of the Visegrad Group.