Nivelul Pregatirii Romaniei Privind Adoptarea Euro

Euro este moneda unică adoptată până în prezent de 19 din cele 28 state membre ale Uniunii Europene, Lituania fiind țara care s-a alăturat cel mai recent (din 1 ianuarie 2015) grupului zonei euro. În afară de Danemarca și Regatul Unit, care au recurs la „clauza de exceptare” de la adoptarea monedei unice, celelalte 8 state din afara Eurosistemului, inclusiv România, s-au angajat să adopte euro odată ce vor îndeplini criteriile de convergență stabilite prin Tratatul de la Maastricht.

Acțiunile pregătitoare participării la zona euro constau în îndeplinirea criteriilor de convergență nominală (criteriile de la Maastricht): inflație și dobânzi apropiate de cele ale țărilor din zona euro, stabilitate a cursului de schimb, deficit și datorie publică scăzute. În plus, determinarea gradului de sustenabilitate a procesului de convergență este posibilă prin analiza unor indicatori de aliniere structurală (convergență reală), precum nivelul PIB pe locuitor, gradul de deschidere a economiei, structura economiei, finanțarea deficitului de cont curent, costul forței de muncă, gradul de intermediere financiară etc. O altă cerință este continuarea procesului de preluare și transpunere în legislația națională a reglementărilor comunitare (convergența juridică).

Ne propunem sa analizam stadiul actual al pregatirii economiei romanesti in vederea aderarii la zona euro , din perspectiva satisfacerii conditiilor celor 3 piloni, din punct de vedere juridic – indeplinirea conditiilor ce stau la baza criteriilor de convergenta , analiza indicatorilor ca : flexibilitatea pietei fortei de munca, gradul integritatii financiare, sincronizarea ciclurilor economice, convergenta structurii economice precum si flexibilitatea preturilor bunurilor si serviciilor, analiza pilonului 3 consta in evaluarea indicatorilor economici privind performanta economiei reale : nivelul PIB/locuitor la paritatea puterii de cumparare si alti indicatori care fundamenteaza acesta, nivelul de acumulare a capitalului uman, nivelul de acumulare a capitalului public si privat.

Indicatorii ce urmeaza sa-i analizam au o relatie de dependenta unul fata de celalalt , evolutia unuia influentand rezultatele celuilalt, astfel pe baza criteriului de responsabilitate institutionala ne propunem sa-i grupam in indicatori a sectorului guvernamental si indicatorii sferei monetare, in cazul dat Guvernul fiind acel organ ce raspunde prin politica sa fiscal-bugetara urmarita, pentru realizarea tintei de deficit bugetar si al datoriei publice. Pentru satisfacerea ceritei criteriului ce tine de rata inflatiei ( a stabilitatii preturilor ) si a ratei dobanzii sub pragul stabilit , respectiv pentru asigurarea stabilitatii cursului de schimb principal responsabil este Banca Nationala a Romaniei.

Deficitul si datoria publica

Articolul 140 alineatul (1) al tratatului, descrie ca unul dintre criteriile pe baza caruia se evalueaza realizarea unui grad inalt de convergenta este „caracterul solid al finantelor publice; acesta rezulta dintr-o situatie bugetara care nu cunoaste deficit public excesiv in intelesul articolului 136 alineatul (6). Articolul 126 precizeaza ca, decizia privind existenta deficitului excesiv se ia de catre Consiliul UE la propunerea comisei tinand seama de eventualele observatii ale statului vizat , pe baza a doua criterii cunoscute:

1.Daca raportul dintre deficitul public planificat sau real si produsul intern brut depaseste o valoare de referinta , cu exceptia cazului in care:

– raportul s-a diminuat in mod semnificativ si constant si atinge un nivel apropiat de valoare de referinta ,sau

-depasirea valorii de referinta este exceptionala si temporara si respectivul raport se mentine aproape de valoarea de referinta;

2.Daca raportul dintre datoria publica si produsul intern brut depaseste o valoare de referinta cu exceptia cazului in care acest raport se diminueaza suficient si se apropie de valoarea de referinta intr-un ritm satisfacator.Valorile de referinta sunt specificate de protocolul nr 12. Privind procedura aplicabila a deficitelor excesive: 3% pentru indicatorul deficitului, respectiv 60% pentru cel al datoriei.

Tot protocolul nr 12. Contine specificatia privind utilizarea sistemului european de conturi economice integrate pentru determinarea valorii indicatorilor in cauza. Vom analiza evolutia ce a avut loc pe parcursul anilor pe baza datelor statistice ce au fost publicate de EUROSTAT pe baza metodologiei SEC versiunea din anul 1995, fiind ultima valabila, care este implementata si contine date statistice care acopera perioada analizata.

Grafic xx Deficit bugetar general consolidat raportat la PIB

Sursa datelor: Baza de date Eurostat

In perioada de preaderare 2000-2005, Romania a condus o politica bugetara eficienta întrucât observam o scadere a ratei deficitului bugetar de la 4,8% la 1,2% , astfel injumatatind datoria publica relativa. Incepand cu anul 2006 observam o crestere continua influentata de o serie de factori, cresterea cheltuielilor guvernamentale in scopul realizarii anumitor programe sociale, cresterea activitatii sectorului invizibil al economiei, insa un factor care a contribuit cu mult la cresterea deficitului a fost adoptarea legii 250/2007 ce presupunea cresterea pensiilor. Pensiile crescusera in termeni nominali cu 76% , fiind echivalent cu 55% in termeni reali, dupa aceasta in 2009 a mai crescut cu 5% aceasta crestere fiind suficienta pentru a acoperi inflatia.

Ne propunem sa analizam variatia celorlalte tari care au adoptat moneda euro , si sa indentificam ce politici de conducere a adoptat statul pentru a adera la zona euro.

În anul de referință 2013, Lituania a înregistrat un deficit bugetar de 2,1% din PIB, valoare inferioară celei de referință de 3%.

Factorii care au condus la indeplinirea criteriului de convergenta referitor la rata deficitului bugetar consolidat raportat la PIB au fost :

comprimarea puternica a cererii interne, care a condus la scaderea importurilor,

câstiguri de competivitate si redresarea robusta a exporturilor, a determinat reducerea semnificativa a deficitului si inregistrarea a unui excedent ridicat al contului curent si de capital in anul 2009, care s-a situat ulterior la 2,0% din PIB în anul 2012 și 3,7% din PIB în anul 2013.

În anul de referință 2011, Letonia a înregistrat un defi cit bugetar de 3,5% din PIB, valoare superioară valorii de referință de 3%, desi nu satisfacea conditiile aferente PDE, a fost acceptata in UEM cu conditia ca vor fi responsabili de implementarea integrala a reformelor convenite anterior in contextul programului de asistenta financiare EU-FMI.

Factorii care au condus la indeplinirea criteriului de convergenta referitor la rata deficitului bugetar consolidat raportat la PIB au fost :

Comprimarea puternică a cererii interne, care a condus la scăderea importurilor

sporirea competitivității și revirimentul susținut al exporturilor au determinat reducerea semnificativă a deficitului și înregistrarea unui excedent foarte ridicat al contului curent și de capital, respectiv 11,1% din PIB în anul 2009;

Acesti factori au determinat diminuarea substantiala a deficitului aferent bunurilor si majorarile excedentelor consemnate de servicii si transferuri, precum si imbunatatirea temporara a soldului veniturilor.

Grafic xx Datorie publica bruta consolidata raportata la PIB

Sursa datelor: Baza de date Eurostat

Analizand graficul de mai sus observam o crestere a ratei datoriei publice incepand cu anul 2009 , datorita faptului ca au crescut cheltuielile de personal, din anul 2006 cand erau 21 miliarde de lei, reprezentand 6,3 % raportat la PIB, aceste cheltuieli s-au dublat in termerni nominali atingand 46,7 miliarde 9,2% raportat la PIB in anul 2009.

In aceste conditii, statul incearca sa implementeze unele masuri de corectie a nivelului datoriei incercand sa-l aduca la nivelul prevazut in Tratatul de la Maastricht, ele vizau mai mult oprirea cresterii cheltuielilor, incercand reducerea lor.

Romania a incheiat in anul 2009 un acord cu Fondul Monetar European pe 2 ani , iar printre criteriile impuse Romaniei pentru asigurarea finantarilor se numara si indeplinirea anumitor tinte pentru diminuarea deficitul bugetar.

In 2009 au fost initiate o serie de propuneri de masuri pentru limitarea deteriorarii pozitiei fiscale , cele mai importante fiind:

Majorarea cu 3,3 puncte procentuale a contributiilor sociale;

Majorarea accizelor la tutun si alcool

Rationalizarea cheltuielilor cu salariile insectorul public prin reducerea sporurilor si a altor beneficii, inghetarea angajarilor in sectorul public si eliminarea posturilor vacante;

Reduceri ale cheltuielilor cu bunurile si serviciile si cu subventiile.

Prima rectificare bugetara a redus suplimentar cheltuielile bugetare cu 0,85% din PIB si a majorat veniturile cu 0,25% din PIB, principalele masuri adoptate in acest sens au fost :

Inghetarea salariilor in sectorul bugetar;

Interzicerea achizitionarii de autoturisme, mobilier si aparatura birocratica;

Monitorizarea principalilor operatori economici cu capital sau patrimoniu integral sau majoritar de stat privind incadrarea in programele de reducere a arieratelor, creantelor si pierderilor;

Introducerea unui impozit minim datorat de contribuabilii care declara impozit pe profit mai mic decat impozitul minim propus;

Nededucerea cheltuielilor privind combustibilul pentru anumite categorii de mijloace de transport utilizate de contribuabili cu unele exceptii;

Nededucerea taxei pe valoare adaugata aferenta achizitiilor de autoturisme care sunt destinate exlusiv transportului rutier de persoane , inclusiv pentru conbustibil necesar functionarii acestor autoturisme.

Ca efect al contractiei activitatii economice peste asteptari , a doua rectificare bugetara a vizat scaderea suplimentara a veniturilor bugetare cu 17,4 mld lei (2,5% din PIB) si revizuirea deficitului la 7,2 din PIB , continand masuri de ajustare echivalente cu 0,8% din PIB .

Aceasta ajustare a fost acoperita din reducerile suplimentare de cheltuieli pentru a compensa veniturile in scadere, dintre care cateva mentionam:

Suspendarea platilor reprezentand prime si ore suplimentare pentru sistemul public

Un concediu obligatoriu neplatit de 10 zile la toate nivelurile sectorului guvernamental inclusiv prin restructurarea unor agentii de stat, acestea urmant a fi desfiintate, comasate sau integrate in ministerele de resort.

Cu toate aceste masuri anuntate, care vizau reducere efectelor fiscale, previziunile privind deficitul bugetar au ramas negative. In anul 2012 sunt necesare noi masuri, care sa sprijine obiectivul de diminuare a deficitului bugetar si a nevoilor nete de finantare ale sectorului public concomitent cu sustinerea procesului de reluare a cresterii economice si crearea de noi locuri de munca.

Masurile prevazute pentru anii urmatori se concentreaza in principal pe reduceri de cheltuieli curente, care au avut cea mai importanta dinamica de-a lungul ultimilor ani, si includ:

Limitarea cheltuielilor de personal prin reducerea salariilor si ajutoarelor sociale;

Inghetarea angajarilor in sectorul public si o continuare a politicii de inlocuire a unui angajat din 7 care parasesc sistemul si reducerea platii orelor suplimentare si a premiilor;

Reducerea cheltuielilor cu pensiile generate de inchetarea pensiilor si printr-o mai buna rationalizare a pensiilor de invaliditate si a pensionarilor anticipate in contextul aplicarii mai stricte a reglementarilor existente;

Reducerea cheltuielilor cu bunurile si serviciile, si a anumiteor transferuri de la bugetul de stat

Economii generate de mai buna administrare a programelor de asistenta sociala si de consolidarea celor pente 200 de ajutoare sociale in paralel cu asigurarea de resurse suplimentare pentru imbunatatirea sistemului de protectie sociala;

Reevaluarea impozitelor si taxelor pe proprietate, majorarea accizelor la tutun si carburanti si taxa pe cifra de afaceri a distribuitorilor de medicamente.

Analizam din nou variatia coeficientilor datoriei publice consolidate in PIB a celorlalte doua tari.

Grafic xx Datorie publica bruta consolidata raportata la PIB

Ponderea datoriei publice brute în PIB s-a situat la 40,6%, nivel net inferior valorii de referință de 60%.

Situatia economica in Lituania a inceput sa se inrautateasca datorita scaderii cererii externe. Exporturile Lituaniei erau strans legate de Rusia, fiind o tara enorm de mare reprezenta un partener de afaceri puternic si avantajos. Odata ce economia Rusiei s-a situat pe un trend descendent a scazut si cererea de produse si servicii pentru lituanieini.

Este important ca Lituania să întreprindă măsurile necesare pentru a realiza progrese suficiente în vederea îndeplinirii obiectivului bugetar pe termen mediu și să mențină ulterior politici fiscale sănătoase. Totodată, Lituania trebuie să continue implementarea strategiei de consolidare bazate pe cheltuieli și să facă față unor provocări din perspectiva politicilor fiscale.

Grafic xx Datorie publica bruta consolidata raportata la PIB

Grafic xx Datorie publica bruta consolidata raportata la PIB

Ponderea datoriei publice brute în PIB s-a situat la 45,6%, nivel inferior valorii de referință de 60%.

În anul 2012, Letonia trebuie să asigure reducerea sustenabilă a deficitului bugetar sub valoarea de referință de 3%, în conformitate cu cerințele aferente PDE, și să implementeze integral reformele convenite anterior în contextul programului de asistență financiară UE-FMI.

Dupa cum observam din graficele de mai sus , unele tari nu indeplineau integral cerintele criteriilor de convergenta cand au adoptat moneda Euro, insa fiind aproape de marjele impuse prin Tratatul de la Maastricht , comisia a acceptat introducerea monedei Euro ca moneda nationala a acelor tari , sperand ca pe viitor sa atinga nivelul propus prin criteriile de convergenta .

În anul de referință 2014, România a înregistrat un deficit bugetar de 1,5% din PIB, valoare inferioară celei de referință de 3%. Ponderea datoriei publice în PIB a fost de 39,8%, nivel semnificativ inferior valorii de referință de 60%. În privința altor factori fiscali, ponderea deficitului nu a depășit ponderea în PIB a investițiilor publice în anul 2014. Este important ca România să asigure realizarea unor progrese suficiente în vederea îndeplinirii obiectivului bugetar pe termen mediu, respectiv un deficit structural de 1% din PIB, precum și îndeplinirea angajamentelor asumate în contextul acordului de asistență financiară încheiat cu UE și FMI.

Grafic xx Evolutia deficitului bugetar general consolidat raportat la PIB al celor trei tari

Grafic xx Evolutia datoriei publice consolidata raportata la PIB in Romania, Letonia si Lituania

Analizand evolutia deficitului bugetar al celor 3 tari observam ca au tendinta de a se misca in aceeasi directie pe parcursul acestor ani, putem mentiona si faptul ca Romania a deviat cel mai putin in toti acesti ani de la valoarea de 3%, practicand astfel o politica bugetara eficienta.

Pentru anul 2015 FMI doreste ca Romania sa aiba un deficit bugetar pe cash de 0,9% in conditiile in care pactul de consolidare fiscala cere 1,4%

3.2 Analiza indicatorilor sferei monetare – inflatie, rata dobanzii, curs de schimb

Articolul 140 alineatul (1) al Tratatului de la Maastricht modificat si completat, descrie ca evaluarea gradului inalt de convergenta se efectueaza si pe baza unor indicatori macroeconomici, care sunt legati de sfera monetara :

„realizarea unui grad inalt de stabilitate a preturilor; aceasta rezulta dintr-o rata a inflatiei apropiata de rata a cel mai mult trei state membre care au cele mai bune rezultate in materie de stabilitate a preturilor

respectarea limitelor normale de fluctuatie prevazute de mecanismul cursului de schimb din Sistemul Monetar European, timp de cel putin doi ani, fara devalorizarea monedei in raport cu moneda euro.

caracterul durabil al convergentei atinse de statul membru care face obiectul unei derogari si al participarii sale la mecanismul cursului de schimb, care se reflecta in nivelul ratelor dobanzilor pe termen lung.”

Într-o economie de piață, prețurile bunurilor și serviciilor se pot modifica oricând. Unele prețuri cresc, altele scad. Se poate vorbi de inflație atunci când se înregistrează o creștere generalizată a prețurilor bunurilor și serviciilor, nu doar ale unor articole specifice. În consecință, cu un euro se poate cumpăra mai puțin, respectiv un euro valorează mai puțin decât valora anterior.Fiecare gospodărie are propriile obiceiuri de consum: unele dețin un autoturism și consumă carne, altele preferă exclusiv utilizarea mijloacelor de transport în comun sau alimentația vegetariană. Media obiceiurilor de consum ale gospodăriilor populației, luate în ansamblu, determină ponderea pe care diferite produse și servicii o au în măsurarea inflației.

La calcularea inflației, sunt luate în considerare toate bunurile și serviciile care intră în consumul gospodăriilor populației, inclusiv:

articole zilnice (cum ar fi alimentele, ziarele, benzina);

bunuri de folosință îndelungată (de exemplu, îmbrăcămintea, calculatoarele personale și mașinile de spălat);

serviciile (cum ar fi coaforul, asigurările și închirierea de locuințe).

Grafic xx . Evolutia ratei inflatiei

Sursa datelor : Eurostat

Rata medie anuală a inflației IAPC înregistrată de România in anul 2014 a fost de 1,4%, nivel inferior valorii de referință de 1,7% corespunzătoare criteriului privind stabilitatea prețurilor. Analiza retrospectivă pe o perioadă mai îndelungată arată că, în România, rata medie anuală a inflației IAPC a coborât de la nivelurile deosebit de ridicate înregistrate la începutul anilor 2000 până în anul 2007, când trendul descendent s-a inversat. În anul 2009, inflația a consemnat o nouă reducere și s-a stabilizat apoi, în general, la un nivel ridicat, scăzând ulterior la niveluri minime istorice de 3,4% și 3,2% în anul 2012 și, respectiv, 2013.

La evoluția acesteia au contribuit semnificativ, alături de costurile unitare cu forța de muncă, șocurile ample și succesive de natura ofertei (inclusiv majorarea cotei TVA în anul 2010), ajustările prețurilor administrate și ale accizelor, precum și variația cursului de schimb. Dinamica inflației în ultimii zece ani ar trebui analizată în contextul supraîncălzirii economiei în perioada 2004-2008, urmate de o contracție puternică a activității economice în anii 2009 și 2010 și de o redresare moderată în intervalul 2011-2013.

În perioada 2004-2008, șomajul s-a diminuat, iar ritmul de creștere a câștigurilor salariale l-a depășit semnificativ pe cel al productivității, ceea ce a generat accelerarea ritmului de creștere a costurilor unitare cu forța de muncă până la valori exprimate prin două cifre. Pe măsură ce șomajul a cunoscut o nouă intensificare și dinamica salariilor a înregistrat o atenuare considerabilă, ritmul de creștere a costurilor unitare cu forța de muncă s-a restrâns de la 22,9% în anul 2008 la 2,5% în anul 2013.

Analizând evoluțiile recente, rata anuală a inflației IAPC s-a plasat, în general, pe un trend descendent, de la nivelul maxim de 5,4% în luna septembrie 2012 până la 1,1% în luna septembrie 2013, însă ulterior a cunoscut o ușoară accelerare până la 1,6% în luna aprilie 2014, ca urmare a majorării accizelor la carburanți.

Această scădere substanțială se datorează reducerii cotei TVA la făină și la unele produse de panificație în luna septembrie 2013, presiunilor în scădere provenind din partea prețurilor produselor energetice și ale alimentelor, pe seama evoluției prețurilor pe piețele internaționale, recoltei abundente, efectelor de bază în sensul scăderii, presiunilor dezinflaționiste exercitate de deficitul de cerere agregată și diminuării anticipațiilor privind inflația.

Cele mai recente prognoze disponibile furnizate de principalele instituții internaționale anticipează creșterea treptată a ratei medii anuale a inflației, de la niveluri minime istorice BCE Raport de convergență Iunie 2014 98 până la valori cuprinse între 2,2% și 2,5% în anul 2014 și între 3,0% și 3,3% în anul 2015. Deși riscurile imediate la adresa perspectivelor privind inflația sunt, în linii mari, echilibrate, riscurile în sensul creșterii sunt predominante pe termen mediu. Acestea sunt asociate avansului peste așteptări al prețurilor externe ale materiilor prime și presiunilor de depreciere asupra leului, în urma reintensificării tensiunilor pe piețele financiare internaționale. Riscurile provenind din surse interne sunt asociate impactului continuării procesului de liberalizare a prețurilor produselor energetice și majorării accizelor, precum și persistenței incertitudinilor referitoare la progresele realizate în privința implementării reformelor structurale convenite în contextul acordului preventiv de asistență financiară. Există, totodată, riscuri care decurg din potențialele derapaje fiscale, în contextul alegerilor prezidențiale programate pentru luna decembrie 2014. Înregistrarea unui nivel sub așteptări al activității economice reprezintă un risc în sensul scăderii la adresa perspectivelor privind inflația.

Într-o perspectivă mai îndelungată, este probabil ca procesul de recuperare a decalajelor să exercite, în anii următori, un impact asupra inflației și/sau asupra cursului de schimb nominal, ținând seama de faptul că nivelul PIB pe locuitor și cel al prețurilor sunt în continuare semnificativ mai reduse în România decât în zona euro. Cu toate acestea, este dificil de cuantificat cu exactitate efectul generat de procesul de recuperare a decalajelor asupra inflației.

Grafic xx . Evolutia ratei inflatiei

Sursa datelor : Eurostat

Rata medie anuală a inflației IAPC înregistrată de Lituania a fost de 0,6%, nivel net inferior valorii de referință de 1,7% corespunzătoare criteriului privind stabilitatea prețurilor. Analiza retrospectivă pe o perioadă mai îndelungată arată că, în Lituania, inflația măsurată prin prețurile de consum a avut un caracter volatil, fluctuând între 1,2% și 11,1% (medii anuale) în ultimii zece ani. După aderarea Lituaniei la UE în anul 2004, inflația s-a accelerat comparativ cu nivelurile reduse înregistrate la începutul deceniului, intensificându-se considerabil în intervalul 2007-2008.

Reaccelerarea inflației începând cu anul 2007 s-a datorat unui cumul de factori, printre care majorarea prețurilor produselor energetice și ale alimentelor, condițiile tot mai restrictive de pe piața forței de muncă și expansiunea foarte puternică a cererii, reflectând supraîncălzirea economiei și dezechilibre macroeconomice în creștere.Analizând evoluțiile recente, rata anuală a inflației IAPC s-a menținut la valori scăzute la începutul anului curent și s-a situat la 0,3% în luna aprilie 2014.

Cele mai recente prognoze disponibile privind inflația, furnizate de principalele instituții internaționale, indică o creștere treptată a acesteia până la valori cuprinse între 1,0% și 1,3% în anul 2014 și între 1,8% și 2,4% în anul 2015. Balanța riscurilor la adresa inflației este înclinată în sensul creșterii, acestea fiind asociate posibilei scumpiri peste așteptări a alimentelor și produselor energetice pe plan internațional și majorărilor salariale superioare celor prognozate, în sens contrar putând acționa posibilele reduceri ale prețurilor administrate legate de diminuarea preconizată a prețurilor gazelor importate.

Grafic xx . Evolutia ratei inflatiei

Sursa datelor : Eurostat

Rata medie anuală a inflației IAPC înregistrată de Letonia a fost de 4,78%, nivel net superior valorii de referință de 3,1% corespunzătoare criteriului privind stabilitatea prețurilor. Analiza retrospectivă pe o perioadă mai îndelungată arată că, în Letonia, inflația măsurată prin prețurile de consum a avut un caracter foarte volatil, variind între -1,2% și 15,3% (medii anuale) în ultimii zece ani. Inflația a înregistrat un avans treptat de la niveluri în general scăzute în prima jumătate a ultimului deceniu, fluctuând între 6% și 7% timp de câțiva ani, pentru ca în anii 2007 și 2008 să se accelereze. În economia Letoniei s-au manifestat semne tot mai pronunțate de supra- încălzire puternică și dezechilibre macroeconomice în creștere, îndeosebi în anii de expansiune economică din a doua jumătate a deceniului. Întrucât aceste evoluții macroeconomice s-au dovedit nesustenabile, economia letonă s-a confruntat cu o criză profundă începând cu anul 2008. După ce a consemnat un vârf de 15,3% în anul 2008, rata medie anuală a infl ației IAPC a scăzut semnifi cativ. Prețurile de consum și costurile unitare cu forța de muncă s-au redus pentru o perioadă, ceea ce a contribuit la redobândirea competitivității Letoniei. Această ajustare s-a încheiat pe parcursul anului 2010.

Dacă analizăm cele mai recente valori furnizate de principalele institutii internationale indică o scădere a acesteia în perioada 2012-2013 până la valori cuprinse între 2,5% și 2,6% în anul 2012 și între 2,1% și 2,5% în anul 2013. Există riscuri în sensul creșterii la adresa inflației, acestea fiind generate mai ales de scumpirea materiilor prime și de majorările mai pronunțate ale costurilor salariale. În același timp, creșterea economică sub așteptări reprezintă un risc în sensul scăderii.

Grafic xx Evolutia ratei inflatiei in România, Letonia si Lituania