……………………………………………………………………………………….

Nazismul, cunoscut si sub denumirea de national-socialismul german, a reprezentat ideologia si politica totalitalitara nationalista, rasista, antisemitica si anticomunista aplicata in timpul dictaturii lui Adolf Hitler intre anii 1933-1945 in Germania nazista, ce a evidentiat primatul actiunii asupra gandirii omenesti.

Teoriile avute de Adolf Hitler in timpul dictaturii aplicate in statul german nazist, au luat nastere inca din copilaria acestuia. De altfel, Adolf Hitler a fost un copil cinstit, crescut la tara, in Braunau am Inn (un targusor aflat langa granitele celor state germane), sub stricta educatia a tatalui sau, de specialitate functionar la granita dintre Austria si Germania, fiind caracterizat ca un om aspru, sever si foarte dominant.

Copilaria lui Adolf Hitler a fost una tumultoasa, cu evenimente ce l-au marcat si evidentiat, ce i-au trasat anumite caractere si mentalitati ce vor ramane trasaturi definitive mai tarziu, in timpul vietii politice . Calitatile de elev silitor si dedicate invatarii au fost subliniate doar la scoala primara, pe cand la gimnaziu, la scoala din Linz, unde profesorii lui il descriau ca fiind un “elev inteligent, dar fara nicio dorinta de munca” (Adolf Hitler – Wikipedia.org), fiind mai mult inclinat catre artele plastic, in special desen, distantandu-se de matematica si stiintele naturale.

Pasiunea pentru artele plastice, in care dorea sa devina ca mai marii lui idoli, a fost incercata prin inscrierea la Viena la Academia de Arte Frumoase, imediat dupa moartea tatalui sau, esuand de cateva ori sa se inscrie. Iubirea pentru mama lui Klara Hitler reiese imediat dupa moartea acesteia din data de 21 decembrie 1907, unde insusi Adolf Hitler spunea “ Klara Hitler a fost singura femeie pe care am fost in stare sa o iubesc” (Adolf Hitler – Wikipedia.org). Evenimentul tragic si marcant ce l-a impins timp de 6 ani sa duca o viata mizera prin cartierele sarace ale Vienei, castigandu-si existenta prin comercializarea in cafenele a unor ilustrate in care picta diferite cladiri.

In timpul formarii sale ca artist la Viena, a fost atras de conceptiile extremiste ale unor ideologi si autori de teorii soviniste, anti-Semite si rasiste precum Jörg Lanz von Liebenfels, Georg Ritter von Schönerer, Karl Lueger primarul Vienei, ce l-au determinat sa emigreze in Germania unde considera ca“unui aceluiasi imperiu ii apartine acelasi sange” (pag 5 Mein Campf).

La inceputul primului razboi mondial, Adolf Hitler decide sa se inroleze in armata germana, continuandu-si activitatea si dupa sfarsitul razboiul insa ca spion al armatei. Cariera lui politica incepe in anul 1920 cand participa, la Munchen, la intrunirile unui mic grup autointitulat Partidul Muncitorilor Germani, devenind membru am comitetului executiv. Vazand ca partidul cunoaste o perioada de apogeu sub indrumarea sa, Hitler decide sa organizeze „Puciul Berariei”, dorind ca odata cu acesta sa obtina demisia guvernului din Bavaria si astfel nazismul sa preia intreaga putere. (Ball, Dagger, p.191).

Adolf Hitler credea ca Germania are un destin maret si doar daca poporul german isi aduna fortele, va reusi sa alunge pericolele care ii divizeaza. Insa pentru realizarea acestor lucruri mai era nevoie si de ajutorul unui singur partid politic si un conducator cu o putere unica si invincibila. Poporul german era comparat, in viziunea lui Hitler, cu „o femeie care prefera sa fie dominata de un barbat puternic, decat sa controleze unul slab, iar astfel germanii trebuiau sa iubeasca un comandant si o doctrina care nu mai tolereaza o alta in afara de ea”. (Balș, Dagger, pp. 191-192)

Partidul din care facea parte Adolf Hitler isi schimba numele in partidul N.S.D.A.P (Partidul Muncitoresc German National-Socialist), ajutandu-l sa fie faimos printre masele poporului german si odata cu prestigiul partidului, crestea si faima liderului acestui partid, atragand dupa sine criticile ziaristului Harrer (si Anton Drexler, care in conceptiile lor Adolf Hitler era un “caporal fara cultura si fara trecut”(M.J Thorton pag 32).

In iulie 1921, ziaristul Harrer paraseste scena frictiunilor si replicilor politice, iar Adolf Hitler preia conducerea partidului, avand in spate succesul din februarie 1921, cand in timpul unei intruniri populare, acesta s-a manifestat public printr-un discurs incarcat cu insulte la adresa aliatilor, socialistilor si evreilor, ce isi manifestau dorinta ca Germania sa plateasca daspagubiri de razboi de razboi. In timpul acestei manifestari si plin de entuziasm, Essen – mana dreapta a lui Adolf Hitler il autonumeste Fürher (Conducator). (Thorton, p. 34)

In 1933, partidul nazist era cel mai puternic din Reichstag-ul german. Devenit cancelar, Hitler si-a indreptat atentia doar asupra crearii unui al treilea Imperiu (Reich) al Germaniei, iar odata cu acesta, Germania avea sa devina liderul politic si cultural al Europei. Spunea ca „marele Imperiu, va cuprinde toate popoarele germanice, se va intinde din Norvegia si pana in Italia de Nord, iar aceasta opera putea fi dusa la bun sfarsit doar de el insusi.” (Albert Speer, p. 58). Pentru atingerea scopului si crearea Imperiului de 1000 de ani, Hitler voia sa faca doua lucruri importante. In primul rand, considera ca punerea spatiului vital (lebensraum) la dispozitia Germaniei, va fi benefica pentru realizarea visului sau si astfel decide sa cucereasca teritoriile si populatiile rasaritene. Decizia invadarii Poloniei la 1 septembrie 1939, constituie si izbugnirea celui de-al Doilea Razboi Mondial. In al doilea rand insa, trebuiau inlaturati toti dusmanii care stateau in calea Reich.ului si anume comunistii si evreii. (Ball, Dagger, p. 192).

Nazismul hitlerian nutrea aceeasi ura ca si fascismul impotriva liberalismului si comunismului si dorind abolirea drepturilor populare democratice, (Walter Ulbricht, Neil Gregor, p. 138) considerand ca masele trebuiesc supuse vointei marelui conducator prin indoctrinare si prin propaganda, iar pentru aceasta, era necesar apelul la forta militara, dar si la sacrificiu si disciplina. Totodata, Hitler, nu era preocupat de chestiunile economice, deoarece considera ca tara lui produce suficiente arme si materiale de razboi. (Ball, Dagger, p. 193). Rolurile cele mai importante in viziunea Fürher-ului le jucau „factorii politici si morali, insa cel mai important era factorul sange”. (Mein Kampf, p. 157).

Nazismul a fost o ideologie rasista, al carei nucleu fundamental era acela ca o rasa este ereditar superioara altora, iar conform spuselor lui Gobineau, „un popor ajunge la putere doar atunci cand compozitia sa rasiala este pura si riguroasa.” (Ball, Dagger, p. 193)

……………………………………………………………………………………….

Dupa numirea in functia de cancelar al Germaniei a lui Adolf Hitler, nazistii nu au beneficiat de functii politice privilegiate, ci doar intr-o mica masura. In tot acest timp, conservatorii ajunsesera la concluzia ca au privit cu neincredere metodele dure aplicate de nazisti in manevrarea puterii statului german, dar si a politiei impotriva rivalilor lor. Putem aminti, in acest context, de incendierea Reichstagului flosit ca pretext in lansarea de atacuri asupra Partidului Comunist German.

Nazistii au dat dovada de dinamism prin incheierea unei intelegeri cu Partidul de Centru Catolic pentru a atrage un numar destul de mare de voturi in favoarea aprobarii „Actului de Imputernicire” prin care Hitler a putut sa detina puteri dictatoriale timp de 4 ani.

Hitler, beneficiind de intreaga putere dobandita in mod legal, a inceput sa se concentreze asupra modului a de a crea o noua Germania sau Al Treilea Reich si prima actiune a fost aceea de a dizolva toate partidele politice, mai putin Partidul Nazist. Deasemenea orice actiune care se impotriva sau critica nazismul au fost dizolvate: sindicate, ziarele anti-naziste dar si diverse elemente de opozitie.

In acest moment nazismul devine doctrina oficiala, Adolf Hitler este glorificat in pozitia/calitatea de Furhrer al doctrinei politice, puterea este detinuta in intregime de politia politica in uniforme negre sau SS, iar SA este zdrobita in „Noaptea Cutitelor Lungi”. Atentia este indreptata spre adversarii politici ce erau pusi in lagare de concentrare, evreii le sunt abolite majoritatea drepturilor , ca mai apoi sa fie persecutati.

Ura impotriva evreilor, pusese stapanire pe el inca de cand locuise in Viena, deoarece avusese ocazia sa fie de multe ori martorul unor scene revoltatoare ce ii aveau ca protagonisti pe evrei in activitati precum „prostitutie si in traficul de carne vie”. (Mein Kampf, p. 42)

Dezgustul lui Adolf Hitler asupra evreilor dar si a presei marxiste era alimentat de faptul ca productiile dar si conducerea presei era formata numai din evrei, astfel a primit un imbold de ai le cerceta toate brosurile social-democrate si a descoperit ca printre semnatari erau doar evrei: deputati ai Reichsrat, secretari de sindicate, presedinti de partide politice sau chiar, manifestanti de strada. In scurt timp Furherul a folosit propria doctrina a evreilor in lupta pentru convingerile sale, dar oricat s-ar fi straduit, si-a dat seama ca evreii nu pot renunta la maniera lor de judecata.( Mein Kampf, pp. 43-44).

In mentalitatea national socialistilor germani se dezvolta principiul de standardizare al trasaturilor omenesti, numind-o „rasa ariana”, sau o „rasa de supraoameni”, considerati ca find instigatii propagandistice la procreere si pentru protectia „puritatii rasiale” oamenii considerati „slabi” au fost supusi la sterilizare. Nazistii considerau ca democratia si comunismul sunt de origine evreiasca ce protejeaza oamenii slabi sau „rasele inferioare”, contituind un handicap societeatii ariene.(Stiinte politice. Istorie si Doctrina , Vasile-Sorin Curpan, pag 163-165)

„Otrava evreiasca” a patruns in circuitul sanguin al poporului german. Evreii erau priviti ca un factor de descompunere, un agent patogen, purtator de sifilis si depravare sexuala, care nu dorea sa obtina doar dominatia unui popor sau altul, ci intreaga suprematie mondiala, pentru a-si manifesta influentele statului lor invizibil, ajungand pana la o „tiranie suprema” (M.Milca p.47); erau capusa ce sugea sangele financiar al societatii, vlaguind organismul comunitar al poporului, iar aceste lucruri erau motivele pentru care intre arieni si poporul evreu nu putea exista decat o confruntare apocaliptica, pe viata si pe moarte pentru dominatia lumii. (Mihai Milca, p. 46)

Europa ocupata de catre nazisti, le oferea spatiu perfect si necesar pentru a isi pune in aplicare politica de inlaturare a elementelor etnice stanjenitoare, iar genocidul era cea mai buna tehnica de ocupatie. (M.Milca, p. 12)

„Genocid insemna distrugerea unei natiuni sau a unui grup etnic dar, pentru a ajunge la acest rezultate, mai intai, trebuiau distruse toate fundamentele unei natiuni, pentru ca abia apoi sa poata fi aneantizate insesi grupurile etnice.”(M. Milca, p. 12)

Astfel, perioada dintre 1941-1945 a reprezentat etapa cea mai cumplita a poporului evreu din Europa. Milioane de persoane, fara nicio deosebire de sex, varsta, religie, conditie sociala sau nationalitate declarata, considerate un pericol pentru rasa ariana si pentru cel de-al III-lea Reich, au fost sortite la moarte. (M. Milca, p. 27)

Holocaustul sau „ofranda inghitita de foc”, a reprezentat chiar genocidul evreilor, un eveniment unic in istorie. (M. Milca, p.27) Parerile mai multor intelectuali, despre simbolistica Holocaustului erau impartite: unii spuneau ca „Holocaustul a fost evenimentul singular al istoriei, care a dus la schimbarea modului nostru de a trai in lume, cat si intreaga perspectiva asupra lumii”, pe cand altii spuneau ca „la Auschwitz nu a murit doar omul, ci insasi ideea de om.” (M. Milca, p.30)

„Actul criminal” a cunoscut o evolutie bazata pe o confruntare intre calau si victima, sustinut de un sistem de agregate ce puteau asigura o ruptura emotionala, dar si fizica, intre cei ucisi si cei ce ucideau (asasinii nazisti). (M. Milca, p.39)

In anul 1941, toata Europa se afla sub „calcaiul de fier” nazist, iar comunitatea evreiasca se afla sub teroare, fiind considerata prizoniera unui sistem ce se opunea dorintelor lor de emigrare si incapabila sa se contrapuna planurilor criminale ale lui Hitler („solutia finala”). (M. Milca, p. 42)

Etapele initiale ale „solutiei finale” hitleriste, consta in izolarea si concentrarea evreilor in constructii special gandite pentru acestia, avand in spate un sistem de evidenta si statistica a populatiei bine pus la punct, numite si ghetto-uri.

Fiecare ghetou, era condus de un Judenrat (consiliu evreiesc), format din lideri ai comunitatii evreiesti, numiti de catre nazisti, responsabili pentru aprovizionarea de zi cu zi a ghetoului cu hrana, apa, caldura, medicamente, adapost dar si cu buna functionare a acestuia. (Memoria Holocaustului, p.11, Andrei Popete Patrascu)