Istoricul Bibliotecii ‘v. A. Urechia’ Galati

2.1. Istoricul Bibliotecii „V. A. Urechia” Galati

V. A. Urechia își exprimă viziunea în ceea ce privește misiunea cărții și a bibliotecii în anul 1864, când a întocmit Regulamentul bibliotecii publice.

Acesta descria cartea ca fiind o armă importantă contra ignoranței: „Cartea este și dânsa armă puternică. La lumina și la învățătura cărții se deșteaptă conștiința națională(…); cărțile nu sunt făcute pentru anume om, ci pentru toți deodată, că, precum văzduhul nu-l închide omul numai pentru sine, ci din el trăiesc cu toții, așa și de carte, cade-se a împărtăși tot neamul românesc”.

În perioada secolului al XIX-lea ia naștere o importantă campanie pentru constituirea de biblioteci publice și școlar-publice în mediul urban și rural. Acestea au fost înființate de stat, societăți culturale, profesionale, politico- medicale, având un scop favorabil asupra modernizării și democratizarii societății.

În acestă situație se înscrie și întemeierea Bibliotecii „V. A. Urechia”, rezultată în urma concretizării viziunii bibliologice a istoricului. În anul 1889 hotârăște să înființeze o bibliotecă publică în orașul Galați, aceasta fiind realizată în urma donării propriei biblioteci, care în aceea perioadă era considerată una dintre marile biblioteci din Principatele Române, iar mai apoi transformată din bibliotecă personală într-una publică, oferindu-i funcție culturală, socială și educativă.

În opinia lui, încadrarea bibliotecii publice în sistemul instituțional educațional era prioritar, deoarece simboliza una dintre instituțiile cele mai importante în structura statului contemporan, împreună cu școala, biserica și muzeul.

În Buletinul Fundațiunii Urechia, 1901, pune accentul pe importanța rolului bibliotecii în educarea cetățenilor, în sprijinul dezvoltării societății românești:

„Trebuința de biblioteci publice s-a simțit mai cu seamă la începutul renașterii noastre culturale. Oameni de bine, români adevărați au priceput însemnătatea acestor focare de cultură, au întrebuințat toate mijloacele ca să ridice nivel cultural al țării, ca aceasta să se poată prezenta cum se cuvine în concertul popoarelor culte.

Grație inteligenței și sacrificiilor făcute, ale anterioarelor generațiuni, țara noastră a câștigat sub toate raporturile și ea numară astăzi câteva bogate și bine organizate biblioteci.”

Organizarea unei biblioteci publice la Galați nu a fost din întâmplare, Urechia urmârind informarea tuturor românilor inclusiv a celor de dincolo de Prut: „Tânărul basarabean care vine în Galați să-și potolească setea sufletului la izvor românesc, cu riscul de a-și pierde viața sub glonții muscalilor, va spune fie-cui și guvernelor ori care ar fi ele în fruntea țerei, ce datorie are România către Galați”.

Obțiunea lui V. A. Urechia pentru orașul Galați a fost justificată prin poziția geografică, deoarece putea forma un centru de iradiere culturală și spirituală ce cuprinde Moldova, Basarabia, spre Dobrogea și nord-estul Bărăganului.

Acesta afirma printr-o scrisoare adresată ministrului Cultelor și Instrucțiunii Publice, C. Boerescu, că cele 3000-3500 de volume pe care le donează erau foarte rare și simbolizau munca sa de o viață. Din donația sa facea parte 5126 volume, 179 manuscrise, 150 stampe, 27 atlase și hărți și 66 foi volante. Însă donația sa nu se oprea aici, în deceniul următor donând alte 6000 de volume.

La deschiderea bibliotecii a contribuit și presa. Pe data de 7 noiembrie ziarul Poșta anunța publicul: „Joi 8 noiembrie, se va face în localul liceului, inugurarea bibliotecii dăruită orașului de d. V. A. Urechia, profesor la Universitatea din București și senator al Colegiului II de Corvului. S-a stabilit un program al acestei serbări, care va începe cu un Te-Deum și va fi urmat de operatiunile potrivite cu această ocaziune.”

La data de 11 noiembrie 1890 la Galați, biblioteca este inaugurată pentru public, în clădirea liceului „Vasile Alecsandri”, unde a participat „Multă lume: fruntașii orașului, profesori, elevi. În mijlocul lor stătea istoricul Vasile Alecsandresu Urechia, cel care cu câțiva ani înainte pusese atâta suflet la ridicarea liceului. A privit în jurul său, a făcut un semn bibliotecarului Valeriu Surdu să se apropie și să ocupe locul din dreapta lui”.

A ținut neapărat să specifice faptul că biblioteca dăruită va aparține doar Galațiului și niciodată nu-și va schimba locul.

Constantând faptul că Academia Română face donații proprii către diverse instituții, în anul 1891, V. A. Urechia solicită ca și biblioteca sa să beneficieze de aceste donații. Din păcate acest lucru nu este îndeplinit, determinându-l ca în data de 5 aprilie 1894, la ședința Academiei să afirme: „unul [din cele 3 exemplare primite de biblioteca Academiei] să se dăruiască Bibliotecii Urechia din Galați, necuprinzându-se în această cerere ziarele, foile volante și alte tipărituri mai mărunte.”

Propunerea lui Urechia este acceptată de Prezidiul Academiei. Astfel, cea de-a doua sursă de dezvoltare a colecțiilor gălățene este constituită de transferul de carte din partea Bibliotecii Academiei.

O altă modalitate în vederea completării colecției reprezintă donațiile făcute de autori, editori și posesori de biblioteci, persoane juridice sau oameni simpli care au dori să contribuie la evoluția acestei structuri.

Condițiile donației au fost formulate în primul Catalog al bibliotecii gălățene de către fondatorul acesteia, fiind: „Biblioteca va dobândi recunoașterea de instituțiune publică prin decret regal și va purta numele de Biblioteca „Urechia”, cărțile vor fi date în seama acelui dintre domnii profesori care va locui în localul liceului până în ziua când(…) se va putea numi special bibliotecar de către stat; nici o carte (…) nu se da afară sub nici un pretext, nici chiar la profesori. Niciodată, (…) colecțiunea de cărți din fondul Urechia nu va fi strămutată din Galați; îmi rezerv dreptul de a inspecta biblioteca cât voi trăi și rezerv acest drept în urma mea, unui Comitet compus din trei persoane și anume: Episcopul, Directorul liceului și primul președinte al Tribunalului”.

Crearea bibliotecii a fost privită atât ca depozit național de carte, la dispoziția fiecăruia cât și ca o instituție de natură știițifico-documentar, enciclopedică.

Din colecția de manuscrise și scrisori a bibliotecii V. A. Urechia fac parte atât manuscrise vechi, care au un adevărat impact în activitatea istorico-documentară, literară, istorică, cât și manuscrise și scrisori actuale.

În anul 1907, la Galați au ajuns aproape 2000 de volume, după îndelungi eforturi făcute de V. A. Urechia în vederea obținerii dreptului de depozit legal. Din nefericire, nu a izbutit, însă a primit din partea Academiei Române o decizie prin care putea trimite la biblioteca acesteia câte un exemplar din cele legale. De asemenea, încă de la întemeierea bibliotecii, Ministrul Cultelor și Instrucțiunii publice a stabilit un buget pentru achiziționarea de cărți.

Donația lui V. A. Urechia este formată din câteva copii-manuscrise a unor cărți de largă circulație precum: Floarea darurilor, Istoria despre Arghiul frumos și despre Elena cea frumoasă; Erotocritul.

De asemenea, manuscrisul turcesc a lui Ahmed Resmi Efendi din anul 1749, Descrierea Țării Românești, este caracterizat ca fiind un manuscris memorabil.

De o valoare incontestabilă este manuscrisul lui V. Alecsandri, piesa Ovidiu. Din categoria valorilor istorice fac parte: Condica Almajană cuprinzând documente dintre anii 1595-1819. Manuscrisele și scrisorile lui M. Kogălniceanu sunt caracterizate printr-un caracter informativ-documentar.

O importanță deosebită o au câteva manuscrise și scrieri ale unor peronalități ale culturii și științei europene, care la rugămintea lui Urechia au colaborat la Albumul macedo-român și Voci latine. De la frați la frați.

Un manuscris deosebit este reprezentat de notațiile muzicale făcute pe un număr de file din culegerea Poezii populare ale românilor adunate și întocmite de V. Alecsandri, București 1866. Mai sunt manuscrisele: Bernard le Bovier de Fontenelle Histoire des Ajaoiens ou relation d’un voyaje de MR. S Van Doelvelt en Orient en l’an 1674 și multe altele.

Prin urmare, la organizarea bibliotecii se folosește de cunoștințele sale bibliologice și biblioteconomice și pentru a mări fondul de carte se adresează creatorilor, producătorilor de carte, colecționarilor, librarilor, de la Biblioteca Academiei Române, dar și elevilor și studenților și nu în ultimul rând Regelui Carol I al Românei. Toate demersurile au avut un răspuns favorabil, deoarece în anul 1890 au ajuns în bibliotecă documente, colecții de manuscrise, scrisori, lucrări de sigilografie, numismatică, heraldică, iconografie, periodice, carte veche românească, carte veche străină, piese muzeistice.

În comparație cu bibliotecile din acea perioadă care erau organizate științific, cărțile erau sistematizate în ordinea numarului de inventar.

Săvârșirea celor două lucrări Catalogul general al cărților, manuscriselor și hărților, tipărit la 1 octombrie 1890-1901 și Catalogul stampelor a simbolizat o muncă admirabilă. Primul catalog a fost tipărit într-un volum și 3 suplimente, care avea 832 de pagini în total și unde au fost înscrise 33.852 de cărți și broșuri; iar cel de-al doilea catalog a fost tipărit în două volume ce includeau 4078 gravuri, picturi, litografii, fotografii. Acestea au fost redirecționate către biblioteci din țară și străinătate spre informare și schimb.

Conform Ministerului și Comitetului Administrativ al Bibliotecii s-a hotarât, după moartea lui V. A. Urechia, constituirea unui registru inventar manuscris în care să se continue înregistrarea publicațiilor la zi, deoarece continuarea tipăririi nu mai putea fi realizată din pricina costurilor mari.

Înafară de acestea, a mai întocmit două cataloage pe fișe: un catalog alfabetic și un catalog pe subiecte.

Catalogul alfabetic a fost realizat după modelul Schedarie al italianului Stederini, include circa 7000 fișe și aproximativ 2000 de descrieri și se pastrează și in ziua de astăzi. Fișele, în format corespunzător, sunt așezate în cutii de lemn, formatul fiind dat probabil de catalogul tipărit, unde fișe care conțin tăieturi cu descrierile cărților care sunt în ordine alfabetică pe fișe de pergament sau carton. Iar elementele descrierilor sunt alcătuite din: nr. inventar, autorul, titlul, anul apariției, editura, formatul, acestea fiind din catalogul tipărit.

Catalogul pe subiecte este reprezentat prin autenticitate, cuprinzând 40 de domenii de activitate:

I Agricultură, economie, comerț și industrie;

II Arheologie, Antichități. Numismatică;

III Agricultură;

IV Artă ș.a.m.d.

„Așa se face că: Geografia stă lângă Filozofie, Critica alături de Călătorii, Teatrul lângă Teologie etc. Fișele, după modelul Catalogului alfabetic, sunt legate în volume mici cuprinzând lucrările unei subdiviziuni a subiectului. Lucrarile în limbile străine sunt orânduite separat în cadrul subdiviziunilor. Volumele astfel constituite sunt aranjate în cutii- biblioraft de formatul unei cărți.”

Starea din prezent a cataloagelor denotă cât de mult au fost folosite de cititori și cercetătorii care au vizitat cu regularitate biblioteca.

Biblioteca „V. A. Urechia” reprezintă prima bibliotecă publică din România, cu funcție națională și una dintre puținele care și-a publicat Catalogul general al cărților.

În opinia bibliologului, în ceea ce privește aspectele biblioteconomice, Biblioteca de la Galați este foarte bine organizată și în același timp contemporană „Trebuința de biblioteci publice s-a simțit încă mai cu seamă la începutul renașterii noastre culturale (…) Evident că aceste depozite de cultură aduc națiunii foloase incalculabile, sunt un izvor nesecat pentru cultura limbii, răspândirea cunoștințelor, stima străinilor și a posterității”.

Societatea culturală „V. A. Urechia”, înființată în anul 1919, contribuie financiar l-a săvârșirea Palatului Cultural cu același nume, unde s-a întemeiat biblioteca în 1940, iar patru ani mai târziu a fost eliminată în favoarea sediului Teatrului Dramatic.

A fost prima biblioteca publică din țară care a trimis liste complete de cărți românești vechi ce nu mai existau în Biblioteca Academiei Românești, confirmând cererea lui Ioan Bianu, acest lucru făcând posibilă colaborarea la îndeplinirea Bibliografiei Românești Vechi.

În viziunea sa, biblioteca trebuia să provină dintr-o Fundație, în care să i se adauge o Pinacotecă și un Muzeu. Astfel, donația sa cuprinde și tablouri, monede, manuscrise, medalii, stampe (4732 de piese) ș.a.

Ceea ce îl determină să reflecte asupra acestei structurii instituționale este dezvolatarea colecțiilor de stampe, gravuri, lucrări de artă, litografii, a colecțiilor de documente și obiecte de muzeu, urmând modelul Fundației Biblioteca-Muzeu Balaguer din Villanueva, Spania. Desfășura activităti comune cu fondatorul acesteia, erau în relații personale, epistolare, culturale și de schimb interbibliotecar.

Din preocupările lui Urechia, alături de elemente ale caracterizării bibliotecii publice, se concluzionează fondarea unei biblioteci publice de stat.

Biblioteca V. A. Urechia s-a format ca o bibliotecă modernă de tip Fundație, cu scopul de a realiza schimb și împrumut bibliotecar național și internațional.

„Este un exemplu de ceea ce numim management de bibliotecă. Structura programului, reconstituir de noi după succesiunea activităților pentru înființarea bibliotecii de către Urechia, ar fi următoarea: local, statutul juridic, regulament; colecții; finanțare; personal; mobilier specific; evidența colecțiilor; evidența bibliografică; informare bibliografică; legături instituționale”. Toate aceste elemente sunt obligatorii pentru o bună desfășurare a unei biblioteci moderne.

La începutul anului 1894, Dimitrie A. Sturdza, unul dintrei cei mai recunoscuți cercetători din sfera numismaticii, donează 93 de cărți despre România, Balacani, țările vecine și Chestiunea Dunării și 490 de monede vechi românești.

Datorită strângerii de manuscrise, cărți rare și incunabule, V. A. Urechia devine unul dintre cei mai recunoscuți bibliofili și colecționari ai timpului. A donat 12 incunabule bibliotecii de la Galați, un lot de monede antice și medievale, în 1871 Bibliotecii Academiei, care vor alcătui laolaltă cu donația lui M Crișanu esența actualului Cabinet numismatic al Bibliotecii Academiei Române.

V. A. Urechia a încercat, cu mare strădanie să cumpere lucrări de o adevărată însemnătate, atât din bibliotecile pe care le vizitase în întreaga lume, cât și din cele ale cărturarilor români, cu scopul de a-și mări biblioteca cu ediții rare, bibliofile, înafară de cele curente.

Toată viața sa, Urechia s-a concentrat pe activitatea de sustinere a latinității și romanității noastre. De aceea, ca dovadă a efortului depus în completarea colecției cu lucrări ce ajutau la instrucția si educația studenților săi stă Fondul de carte „Daco-Romanica”. De la începutul secolului al XVII-lea urma drumul înaintașilor săi, care au întemeiat biblioteci daco-romanice: Constantin Cantacuzino, Nicolae Mavrcordat, Constantin Brâncoveanu.

V. A. Urechia a fost un cunoscător și cercetător al bibliotecilor umaniste românești. Datorită acestuia, unele dintre lucrările acestor biblioteci fac parte și astăzi din colecția Bibliotecii din Galați:

1. „ Lauterbach Johanes, De belio contra turcas suspicienda, cu ex-librisul tăiat al stolnicului Constantin Cantacuzino;

2. La guido del Mercurio geografico per tutte le parti del mondo dalle stampe din Domenico di Rossi in Roma alla pace, a atlas geografic constituie de stolnic;

3. Eilostrat Flavius, Opera quce estant cu ex-librisul „Jo’ Nicolay Maur/ Ordati/ Principis Moldav/ A/ E/”, formă de ex-libris necunoscută până acum a celui care e considerat întemeietorul Bibliotecii Mavrocordatilor”.

În perioada 1856-1857 când își urma la Paris studiile universtare, Urechia este interesat pe lângă pasionata preocupație unionistă de care se ocupă, și de analiza acestei literaturi cu știri despre români. Cu ajutorul bibliografiei lui Joseph Marie Quevard, La Roumanie, Moldavie, Valachie et Transylvanie, pe care și-o furnizează în anul 1857, creează schița bibliografică Biblioteca istorică a Principateor Unite din 1860 și totodată ajută la strângerea titlurilor indicate de bibliograful francez, pentru biblioteca sa.

Scrierea acesteia a avut scopul de a dărui „un îndrumător acelora ce se ocupă cu adunarea de izvoare istorice asupra românilor”, acesta fiind precizat chiar de el atunci când publică această lucrare la Ateneul Român în anul 1860. Este structurată ca un „catalog de toate scrierile aflătoare la diferite națiuni asupra Principatelor”.

În ceea ce priveste direcția înțelegerii literaturii istorice, Urechia a dat dovada de metodologie, deoarece după căsătoria cu Francoise Dominique de Plano, la Madrid, unde își continuă studiile, utilizează și periodicul de specialitate El Bibliografo espaniol y estrangero. Un exemplar al acestei bibliografii s-a păstrat în fondul biblioteciii din Galați, prin donația fondatorului ei. Din colecția bibliotecii sale fac parte multe cataloage de anticariat sau de importante biblioteci scoase la vânzare, de aceea toata viața sa, Urechia își va menține predilecția pentru lucrările bibliografice.

Datorită relației cu marile biblioteci din Paris și Madrid, Urechia are de învățat și anume că „scrierea istoriei naționale este îngreunată de o mare lipsă de documente”. Cu altă ocazie, va accentua faptul că strângerea acestor documente are nevoie atât de colaborarea mai multor persoane specializate în acest domeniu, cât și de o durată de timp mai mare. A realizat Catalogul amintit, cu 151 de titluri de cărți cu știri despre români, din numeroasele analize făcute în bibliotecile din Madrid, barcelona, Gemex (Italia). Unele dintre ele au fost copiate, pe altele le va achiziționa, formând un veritabil depozit de la incunabule la literatura secolului al XIX-lea pe care nu le mai regăsim în nicio biblioteca personală din a doua jumătate a secolului al XIX-lea. La Galați, după 1889, peste jumătate din cele 234 de titluri care se referă la Țările Române vor întregi colecția Bibliotecii din Galati.

În 1862, Urechia solicită finanțarea cu 300 de galbeni, pentru „a putea călători în Spania cu scopul de a aduna documente despre și pentru România” Ministerului Instrucțiunii Publice, afirmând că va restitui banii dacă nu va fi mulțumit de rezultatele dobândite. În plecarea sa în Spania, a analizat bibliotecile Nacionale și Civica din Madrid și Barcelona, dar și cele din Milano și Geneva.

În anul 1862, la data de 5 august, la Madrid, Urechia copia la Biblioteca Nacionale din lucrarea Abrege de l’histoire des Turcs contenant tout a qui s’est passe, a lui Gilbert du Verdier, publicată în anul 1668 la Paris.

Acesta era foarte interesat de istoria Imperiului Otoman și a Orientului Apropiat, iar cărțile de istorie cu un asemenea conținut i-au captat atenția. Din înregistrarea a 60 de titluri, unele au fost cumpărate și donate bibliotecii de la Galați.

În anul 1866, la București Urechia achiziționează Istoriile lui Pablo Giovio, în ediția franceză din anul 1570. Relatând compania lui Aloisio Grilti în Transilvania, 1534 și asedierea lui Ștefan Mailatu de Petru Rareș „home d’esprit militaire”, Giovio afirmă despre domnii Moldovei și Valahiei că sunt „de neam foarte vechi, coborând din Flaccus, general român. Românii se servesc de cuvinte latine, dar și de obiceiuri și legi romane”.

V. A.Urechia a călătorit mult si a văzut mari biblioteci europene, examinându-le din toate punctele de vedere. Fiind un mare iubitor de carte, a încercat cu mari eforturi să achiziționeze materiale valoroase, precum ediția rară: Historia Romana, tipărită în anul 1504, la Veneția, pentru a îmbogăți colecția bibliotecii sale.

Așadar, Urechia a făcut o călătorie în Spania și Italia, în vara anului 1867, având ca obiectiv acumularea de documente pentru țara sa, găsind 181 de titluri de cărți, în bibliotecile din Madrid, Barcelona, Geneva, Milano, din care va face „extrase pentru români”.

Încă din copilărie era atras de cultura franceză, stăpânea literatura franceză de la formele ei populare, începuturi consolidate mai apoi în capitala Franței. Scriitorul francez, Leon de Rosny își donează propria bibliotecă pentru ctitorirea bibliotecii de la Galați. Un alt scriitor francez, Camille Laporque îi dă un extras al discursului prezentat la data de 26 septembrie 1880 la Leonzo cu specificarea: „A Monsieur V. A. Urechia, Ministre de l’Instruction Publique de Royaume de Roumanie, respectueux et sympathique hommage de l’auteur”. Alphonse Roque-Ferrier îi dăruiește Trois etudes bibliographiques, în anul 1887, cu aprecierea: „A Monsieur le senateur V. A. Urechia, hommage affectueux de l’auteur”.

În biblioteca lui Urechia predomină literatura franceză pedagogică. Din ea a împrumutat gânduri, idei, punându-le în practică în societatea românească, realizând o puternică rețea de școli primare și secundare.

Deși stăpânește cu precizie limba italiană, colecția bibliotecii sale nu cuprinde capodoperele acestei literaturii. Astfel, după anul 1890, achiziționează ediții limitate, în vederea întregirii acesteia.

De asemenea, era un bun cunoscător al limbii germane, documentându-se din cartea lui Charles Jorat, apărută la Paris în anul 1876, La literature allemannde. Bibliofilul stăpânea o predilecție pentru capodopera lui Goethe, Faust, pe care a citit-o în limba franceză.

Pentru V. A. Urechia, domeniile sale de activitate au fost constituite de romanitatea și continuitatea daco-romană, afirmarea și apărarea latinității și unității acesteia în sud-estul Europei, mai ales în zona carpato-danubiano-pontic și originea latină a poporului și a limbii române.

Bibliofilul a analizat biblioteci și arhive încă din timpul studenției (1855-1858), continuând în călătoriile făcute, mai apoi, a fișat cărți, a întocmit extrase, încercând să-și pună bazele pe conceptul de latinitate și continuitate.

V. A. Urechia dă dovadă de o cultură vastă și prin numeroasele cunoștințe obținute în domeniul incunabulelor pe care le va acumula, din acestea făcând parte exemplare rare. A fost dintotdeauna interesat de descoperirea lor, prin intermediul anticariatelor europene, fapt ce îl situează pe V. A. Urechia, la sfârșitul secolului al XIX-lea, printre experții acestei categorii de „libri rari”. Mândria bibliotecii de la Galați este reprezentată de cele douăsprezece incunabule strânse de Urechia. Acestea au o valoare incontestabilă și sunt incluse în Catalogul lui Urechia la rubrica de „Antichități”. Sunt marcate în catalogul original cu litere roșii, deoarece în perioada aceea, cele însemnate cu roșu erau reprezentate de unicate.

Rafturile bibliotecii bibliofilului V. A. Urechia erau formate din lucrări valoroase, atât din punctul de vedere al conținutului, cât și al aspectului, adunatecu mari eforturi într-o lungă perioadă de timp, putând fi analizate la biblioteca „V. A. Urechia” din Galațisal la Biblioteca Academiei Române.

Și-a îndreptat atenția și către lucrările bibliografice, în primii ani de studenție petrecuți în capitala Franței. Astfel, în anul 1860 realizează schița bibliografică denumită Biblioteca istorică a Principatelor Unite, care a fost publicată la Ateneul Român. Aceasta schiță era alcătuită din lucrări ale diferitelor națiuni despre Principatele Române.

Toată viața sa a strâns lucrări bibliografice, din biblioteca sa făcând parte și cataloage de anticariat și ale altor biblioteci.

Din lectura manifestului apel care a avut loc în anul 1846 pentru contituirea „Bibliotecii Române din Paris”, Vasile Alexandrescu și-a creat o idee despre rolul unei biblioteci de uz public. Datorită acestui apel, la baza organizarii Bibliotecii Publice de la Galați stau câteva principii biblioteconomice și anume: constituirea colecțiilor, scopul, orarul de funcționare, locul de reuniuni culturale, distanța față de domiciliul beneficiarilor.

Începând cu anul 1889, își organizează biblioteca ca Bibliotecă Publică de Stat la Galați și stă la conducerea ei până în anul 1901.

Din anul 1902 un comitet administrativ asigura conducerea bibliotecii alcătuit din P. S. S. Episcopul Dunării de Jos, ca președinte, Tribunalul, ca prim-președinte și directorul Liceului „Vasile Alecsandri”.

În anul 1919 se înființează Societatea culturală „V. A. Urechia”. Cu ajutorul acesteia și a eforturilor gălățenilor, se constituie în anul 1940 „Palatul Culturii V. A. Urechia”, care a adăpostit biblioteca. Din cauza războiului, biblioteca este evacuată în altă zonă a țării, la Caracal. În 1947 se reîntoarce din exil, iar un an mai târziu se redeschide pentru public, prin intermediul unei expoziții închinată Centenarului Revoluției Române.

Biblioteca Publică din Galați a simbolizat cea mai modernă structură biblioteconomică sub îndrumarea lui V. A. Urechia, aceasta dorind sa demonstreze tuturor faptul că „la intersectarea secolelor interesul față de instituție trecuse granițele”.

2.2. Biblioteca „ V. A. Urechia” Galați – în prezent

În prezent Biblioteca de la Galați s-a transformat într-una dintre cele mai ample biblioteci județene din țară și se situează printre primele 10 biblioteci din România de valoare istorică si cultural-patrimonială, datorită colecției mari de documente rare, din care fac parte cele 12 incunabule, prin modul de formare și evoluția instituțională. Exemplul lui V. A. Urechia a determinat instituțiile de cultură să facă numeroase donații, iar marile personalități ale vremii au ajutat la dezvoltarea continuă a tezaurului bibliofil. Din cele mai importante piese fac parte cărțile românești vechi de uz bisericesc, unele tipărituri din jurul anului 1600, cărți străine cu informații despre Dacia și teritoriile românești, manuscrise ale unor personalități din țara și din afara țării, hărți vechi, cărți poștale, periodice vechi, foi volante, atlase, albume, ex-libris-uri, fotografii, stampe etc. Datorită colecțiilor de o mare imnsemnătate, care a impus un adevărat prestigiu identificat la nivel national prin acordarea de diplome și medalii de aur în urma participării la expozițiile naționale din anul 1903 și 1906, Biblioteca reușește în perioada interbelică să polarizeze viața culturală și spirituală din Galați. Cu ajutorul unor oameni generoși, Biblioteca și-a menținut importanța de influență spirituală, reprezentând un adevărat obiectiv cultural al orașului Galați.

„Punerea în operă a unui proiect managerial ambițios s-a materializat, în ultimii anii, cu: extinderea serviciilor către utilizatori prin înființarea de noi filiale în marile cartiere ale municipiului (Filiala „Grigire Vieru” și Filiala „Paul Păltănea”), editarea unei noi reviste trimestriale de cultură „Axis Libri” cu apariții alternative și în limbile engleză și francează; reluarea, după o întrerupere de 11 ani a „Buletinului Fundației Urechia”; continuarea publicării buletinului informativ „Asociația”; organizarea, pentru prima dată la Galați a Festivalului Național de carte AXIS LIBRI”, aflat la a II-a ediție. Salonul literar „Axis Libri” cuprinzând lansări de carte, recitaluri de poezie, dezbateri literare, înființarea unei edituri și librării propriisub aceeași denumire, au făcut din „Axis Libri” un brand cultural recunoscut nu numai în comunitatea locală.”

La cea de-a 120 aniversare, această instituție de cultură îndeplinește programul întemeietorului ei, de iluminare a poporului românesc, iar spiritul marelui patriot latinist și istoric este prezent pretutindeni, iar generațiile ce i-au însoțit au ajutat la dezvolatarea moștenirii lăsate, iar cei ce vor urma vor contribui mai mult pentru a fi la nivelul gestului său nobil.

În prezent, activitatea bibliotecii se întinde pe suprafața municipiului Galați și uneori în județ, împreună cu alte instituții din societatea gălățeană cu scopul de informare și educare non-formale: „bibliotecile de la Universitatea Dunărea de Jos și de la Universitatea Danubius, bibliotecile și centrele de documentare și informare din școli și Casa Corpului Didactic, Biblioteca Franceză ”Eugene Ionesco”, biblioteci specializate ale unor O.N.G. și instituții de stat (de ex.: biblioteca Centrului de Consultanță Ecologică, biblioteca Fundației de Sprijin a Vârstnicilor, biblioteca Penitenciarului de maximă siguranță ș.a.) precum și instituțiile de cultură locale, pe segmentul petrecerii timpului liber în mod instructiv: Casa de Cultură a Sindicatelor,

Centrul Cultural Dunărea de Jos, Muzeul de arte vizuale, Muzeul de istorie, Teatrul Dramatic Fani Tardini, Teatrul Muzical Nae Leonard, Palatul Copiilor, O.N.G. – uri etc”.

Începând cu anul 1968, cel mai important sediu al Bibliotecii „V. A. Urechia” este clădirea care a reprezentat sediul Comisiei Europene a Dunării, o atracție istorică cu o arhitectură specifică secolului al XIX-lea. Inițial nu a fost creată doar pentru servicii de bibliotecă, de aceea ar fi nevoie de o nouă clădire cu spații special amenajate pentru bibliotecă și alte tipuri de servicii culturale. Încă de la început, acest lucru a fost abordat de întemeietorul V. A. Urechia, o dată cu crearea schiței Palatului Cultural Urechia.

În prezent, serviciile puse la dispoziția publicului se află la parterul clădirii, de către: Secția Împrumut la Domiciliu pentru Copii, Secția Împrumut la Domiciliu pentru Adulți, Secția Referințe și Informare bibliografică, Oficiul Multiplicare, Garderoba pentru cititori, Oficiul de Informare Comunitară și punctul de informare OSIM; iar la etajul 1 tot servicii puse la dispoziția publicului, dar de către: Secția Săli de Lectură și Depozite Generale, Secția Multimedia și Secția Referințe Electronice. Depozitele de carte și Atelierul de legătorie reprezintă anexele clădirii de patrimoniu și ajută intr-un mod indirect utilizatorii.

„Alte spații ale instituției care sunt destinate direct publicului sunt cele în care funcționează Filiala nr. 1 „Costache Negri” în sediul Casei de Cultură a Sindicatelor și Filiala nr. 4 „Grigore Vieru” în sediul noii clădiri a Gării CFR Călători”.

Cei care beneficiează de serviciile bibliotecii, dar pe o perioadă scurtă de timp sunt locuitorii orașului Galați și sunt utilizatori actuali activi, iar pe o perioadă mai lungă de timp sunt vizați alți cetățeni și instituții ai orașului Galați încântați de multitudinea de servicii actuale, de inaugurarea unor noi filiale, orientate către instituții de educație și cercetare și alte categorii cu nevoi specifice de informare.

În urma rezultatului unei analize, prin compararea datelor privind vârsta utilizatorului, ocupația și preferința lecturii, se poate denumi beneficiarul actual al Bibliotecii ”V.A. Urechia”. Astfel, s-a stabilit că beneficiarul principal este reprezentat de cel din mediul educației formale, elevul/studentul/cadrul didactic, cu vârsta între 14-25 de ani, care preferă lectura de informare și documentare.

În ultimii ani, biblioteca a desfășurat un număr mare de proiecte, vizând creșterea serviciilor prin filiale. Au intenționat să facă trei filiale dintre care una este înființată, și anume, Filiala „Grigore Vieru”, cea de-a doua este în curs de amenajare, Filiala „Paul Păltănea”, iar cea de-a treia „Hortensia Papadat-Bengescu” va urma.

Datorită înființării acestor noi filiale, numarul de utilizatori a crescut substanțial.

Alte două mari proiecte, „Oameni în memoria orașului Galați” și proiectul brandului „Axis Libri” au ajutat la afirmarea rolului Bibliotecii de centru cultural al urbei, având un adevărat succes.

Pe lângă numeroase proiecte de mare anvergură, precum Istoria presei românești în date, care a ajutat la îmbunătățirea activității de examinare, prin verificarea unor periodice gălățene, publiciști și transmiterea lor unei baze de date, proiectul Biblionet; biblioteca a mai luat parte și la alte proiecte mai puțin importante împreună cu parteneri locali din învațământul universitar și școlar, cu scopul de a atrage oamenii spre studiu și lectură.

V. A. Urechia și –a pus bazele în cetățenii din Galați că vor ajuta la menținerea și dezvoltarea bibliotecii sale, iar acest lucru s-a dovedit ulterior.

În ziua de azi, Biblioteca Publică „V. A. Urechia” reprezintă o continuitate organică, cu noi funcții îmbunătățite, în ceea ce privește dezvoltarea activitătii intelectuale, atât din punct de vedere cantitativ, cât si calitativ, în relație cu evoluția stiințifică și tehnică, cu difuzarea informațiilor, ce capătă o adevarată amploare în toate organizațiile instituționale.

„ Retrospectiva evoluției conceptelor și elementelor definitorii formulate de predecesorii, care se regăsesc în practica de la Galați, componente ale instituției bibliotecii publice, permit sesizarea cu ușurință a faptului că cele sintetizate în zilele noastre în definirea bibliotecii se bazează pe teorii și experimente tradiționale, valabile astăzi, probabil și mâine”.

2.3 Serviciile Bibliotecii „V. A. Urechia”Galați

Pentru orice comunitate, biblioteca este caracterizată ca fiind un centru de informare și documentare, ce ajută utilizatorii să găsească informația dorită. Rolul său de factură tradițională ca instituție de cultură și educație realizează o mare propagandă prin serviciile moderne de informare și de consiliere.

În epoca informației, biblioteca publică este constituită din colecții speciale și o varietate mare cititorii, încercând să răspundă tuturor cerințelor.

Serviciile acesteia sunt organizate într-un mod în care accesul la informație să fie facil. Accesul la informație trebuie să țină pasul cu creșterea reprezentativă a informației. Astfel, o acumulare mai mare de informații este scopul bibliotecii publice.

Serviciile bibliotecii sunt oraganizate în acest mod:

1. Secția Dezvoltare. Evidență. Prelucrarea colecțiilor:

a) Biroul Completare. Achiziții;

b) Biroul Catalogare-Clasificare;

c) Biroul Evidență;

d) Biroul Control de Autoritate.

2. Serviciul Relații cu Publicul

a) Secția Împrumut la domiciliu;

b) Secția Săli de lectură:

1. Secția Multimedia

2. Secția Colecții Speciale

c) Servicii externe;

d) Manifestări culturale;

e) Promovare.

3. Secția Referințe

a) Biroul de Informare bibliografică;

b) Referințe electronice și Internet;

c) Oficiul Informare comunitară.

4. Secția Automatizarea Prelucrării Informațiilor și Serviciilor

5. Secția Proiecte. Programe. Marketing de bibliotecă

6. Oficiul de Asistență de specialitate. Resurse umane

7. Atelierul Legătorie

8. Serviciul Contabilitate și Administrativ

9. Manifestări cultural-educative:

a) Lansări de carte;

b) Programe aniversare cultural-artistice;

c) Expoziții;

d) Concursuri pentru elevi;

e) Colocvii;

f) Întâlniri și vizite profesorale.

2.4 Colecțiile speciale ale Bibliotecii „V. A. Urechia” Galați

Biblioteca academicianului V. A. Urechia simbolizează nucleul care a ajutat la alcătuirea colecțiilor Bibliotecii Publice din Galați, așa cum el însuși afirmă la data de 11 noiembrie 1890: „adunată cu atâta grijă și dragoste în 40 de ani.”

V. A. Urechia, bibliograf pasionat și colecționar de carte rară, a achiziționat într-un număr mare cataloage de carte românească și străină. Alături de Valeriu Surdu, primul bibliotecar, a întocmit catalogul general al publicațiilor ce făceau parte din colecțiile bibliotecii în anul 1890, publicându-se la Imprimeria Statului între anii 1899-1901, continând 33.852 de volume. În 1890, la inaugurarea pentru public, Biblioteca de la Galați deținea un catalog tipărit, un catalog alfabetic pe fișe și un alt catalog tot pe fișe, împărțit pe subiecte.

În Secția – Colecții speciale, Biblioteca „V. A. Urechia” dispune de tipărituri și manuscrise de o valoare incontestabilă, întregind patrimoniul cultural national. Nucleul de bază al colecțiilor speciale este realizat din manuscrise, carte românească și carte străină veche și a fost constituit din donația fondatorului ei, Urechia până în anul 1901, când a încetat din viață.

Din cauza războaielor, a schimbărilor de regim numeroase piese muzeistice, de arhivă și multe altele au dispărut, însă fondul colecțiilor speciale de azi a fost îmbogățit între anii 1890-1948.

Colecțiile speciale, muzeul și pinacoteca din Biblioteca „V. A. Urechia” îngloba: hrisoave de la Ștefan cel Mare, cusături din mătase de pe vremea lui Mihail Sturdza, zapisuri, firmane turcești, jalbe, cărțile de joc prin care corespondau între ei revoluționarii români transilvăneni în 1848, o colectie de 500 de monede vechi românești ( multe donate de D. A. Sturdza), o colecție de 301 bucăți note muzicale, o colecție de medalii ( donație de la M. S. Regele Carol I și de la fondator), o colecție de 4732 stampe, o colecție de sigilografie, o bibliotecă sculptată în nuc, ce a aparținut regelui Carol I, picturi de Vermont, Grigorescu, autograf Avram Iancu, manuscris Ion Creangă, o poezie de la Veronica Micle etc.

Este de o importanță deosebită o scrisoare autografă, Mihai Eminescu, citată în Buletinul Fundației Urechia – Nr. 9/2008, către un negustor gălățean:

„Botoșani, 10 noiemvrie 1887

Mult stimate amice,

Boala îndelungată de care am suferit, m-a împiedicat de la ținerea unei corespondențe regulate. Acum, fiind întrucâtva mai restabilit, vin a vă ruga să v’aduceți aminte de mine, de lipsa aproape absolută de mijloace de subsistență în care mă aflu. Dacă vă este cu putință de-a-mi veni în ajutor, vă rog a o face cât de curând, căci cea mai neagră mizerie mă amenință. În așteptarea unui răspuns, rămân al D-voastră devotat amic.

M. Eminescu.”

În prezent, fondul de documente, păstrat la Secția Colecții Speciale a Bibliotecii „V. A. Urechia” cuprinde peste 14.000 de unități de bibliotecă și este alcătuit din:

I. Carte Românească ( 1508-1830)

În mod cronologic, colecția de carte românească veche este organizată în două fonduri: carte românească până la 1830 când s-a oficializat schimbarea alfabetului chiril cu cel latin. Dar și neoficial, și carte românească veche între anii 1830-1865, momentul în care Alexandru I. Cuza hotărăște trecerea la alfabetul latin.

Între anii 1830-1865, ia naștere litera chirilică și cea latină, reprezentând o perioada de tranziție.

Înca din vremea înfăptuirii limbii romane, biblioteca numără 1300 de titluri, când litera chirilică și cea latină se foloseau în același text, constituind fonduri importante din istoria cărții românești, reprezentând rarități bibliofile.

Pentru fondul de carte românească veche a Bibliotecii „V. A. Urechia”, nobilul ei fondator achiționează 350 de titluri, pentru a-i servi totodată, la pregătirea cursului de istorie a românilor și cursurile de cultură și literatură românească veche, desfășurate la universitatea din București.

Urechia a fost de acord cu planul bibliografic al lui I. Bianu de a strânge cărțile românești vechi pentru realizarea Bibliografiei Românești Vechi, exprimat în ședința din data de 28 februarie 1895.

Din corespondența păstrată în arhiva Bibliotecii Urechia s-a confirmat faptul că Biblioteca Academiei Române a împrumutat de la biblioteca gălățeană multiple exemplare de carte românească veche care nu făceau parte din colecțiile ei si le-a copiat. În Biblioteca Urechia se aflau peste 20 de titluri: Învățătura bisericească, Râmnic (1746), Psaltire, Molitvenic, Blaj (1757), Păstoriceasca datorie, Blaj ( 1759), Ceaslov, București (1778), Calendar, Sibiu (1794), Bucoavă, Brașov (1817).

Cu ajutorul acordat de preotul Emanoil Micu din Banat, colecționarul Urechia a achiziționat o mare parte din cartea românească din Transilvania, reprezentând chiar valori reale ale acelei perioade.

Pravila de la Govora (1640) ilustrează cea mai veche carte românească, prima operă juridică adaptată condițiilor sociale și politice locale, (dar există și un Evangheliar slavonesc, 1552, fără pagină de titlu, publicat la Belgrad, valoros deoarece a utilizat tipăritura folosită de Macarie, după părerea fostului bibliotecar Paul Păltănea). Liturghierul – Kiev, din 1629, a fost tipărit cu ajutorul lui Petru Movilă, Evanghelie învățătoare (1642), cu xilogravuri de Mihail Zugravu, capodopera tiparului din vremea domnitorului Matei Basarab, Carte românească de învățătură (Cazania lui Varlaam), 1643, este prima carte tipărită în limba română în Moldova, carte ce s-a răspândit puternic în cele trei provincii istorice, Îndreptarea legii (Pravila cea mare), Târgoviște (1652), carte de legiuri compilată după colecții bizantine, adaptată condițiilor locale, Biblia de la București (1688), reprezintă prima traducere în limba română integrală a bibliei, monument al culturii naționale, Psaltirea în versuri a lui Dosoftei (1673), Evanghelia, Snagov (1697), Sf. Ioan Gură de Aur, Mărgăritare, București (1691), în traducerea fraților Greceanu, dupa originalul grecesc și tipărită prin efortul lui Antim Ivireanul, Ceaslov, Viena (1793), Molevnic, Chișinău (1816), Biblia în limba română – Sankt Petersburg (1819) etc.

Fondul de carte veche este constituit din: cărți bisericești: Cazania lui Varlaam (1642), Cazania de la Deal (1644), Octoih, București (1730), Acatist, Râmnic (1746), Orologhion, Blaj (1766), Molitvenic, Blaj (1784), Psaltire, Blaj (1766), Psaltire, Viena (1793); cărți literare: Psalmii lui david, versificați de Dosoftei (1673); cărți populare: Alexandria (1809), Esopia (1816); cărți didactice: Reguli scolastice, Buda (1816), Ducere de mănă, Buda (1811); cărți laice: cărți științifice, calendare, dicționare.

Opera Istoria creșterii și descreșterii Imperiului Otoman a iluministului Dimitrie Cantemir este marcantă pentru lumea creștină occidentală deoarece prezintă multe informații despre otomani și civilizația musulmană, cultură, religie, instituții, viață socială, organizare statală. Aceasta faace parte din colecțiile bibliotecii Urechia, prin cea de-a doua ediție din limba franceză, apărută în anul 1743 la Paris, ce nu cuprinde nici un element decorativ sau portrete gravate și de asemenea, cea de a treia ediție din limba germana, apărută la Hamburg în anul 1745, ce cuprinde numeroase portrete ale sultanilor și a lui Cantemir.

II. Carte Străină Veche (1472-1800)

Incunabule. Elzevire. Dacoromanica.

Încă nu se stie cu certitudine, dar se afirmă faptul că incunabulele conservate în colecțiile speciale ale bibliotecii gălățene au fost procurate din anticariatele europene și apoi „însemante – de Urechia – cu litere roșii, majoritatea din ele, semn că Academia Română nu le are”. În prezent, exemplare foarte valoroase completează colecția: De Consolatione Theologiae Strasbourg (1472); Opus ruralium commodorum, Louvain (1474); Historia Florentini populi, Venezia (1476); Vocabular Juris utriusque (1480); J. Chrisostomus, Sermones de Patientia Job. (1487); Summa Angelica, Venezia (1487). Specific prin unicitate în țara noastră este incunabulul Captivus Septecastrensis, Tractatum de moribus conditionibus et nequician turcorum, Urach (1481). Autorul acestui incunabul este de origine română, numele său era George de Romos, George este numele, iar Romos reprezintă o localitate din Transilvania. Acesta fiind un alt motiv care denotă însemnătatea incunabului.

O mare valoare pentru colecțiile bibliotecii din Galați prezintă și elzevirele strânse de V. A. Urechia reprezentate de istoriile Poloniei, Lituaniei, Prusiei (1627 și 1642), Rusiei (1630), Turciei (1630 și 1634), Ungariei (1634), Bojemiei (1643).

Cumpărată de V. A. Urechia, Cartea străină veche ilustrează un adevărat fond daco-romanica, tema predominată fiind istoria europeană, istorii ale Turciei, istorii ale Transilvaniei, Valahiei și Țării Românesti, din care sunt menționate titlurile: Ciro Spontoni, era secretarul generalului Basta, un istoric de origine italiană care a participat la războaiele Ligii creștine în Ungaria și Transilvania, a scris Historia della Transilvania, Venezia, 1638 – care relatează o perspectivă de ansamblu a întâmplărilor politice din teritoriul românesc între anii 1581-1607; istoricul Hieronymus Ortelius, în lucrarea Chronologia, Nurnberg, 1604, alcătuită din două ediții, din 1602 și 1604 zugrăveste bătăliile dintre transilvăneni și unguri cu turcii, de la începutul anului 1395 până în 1603. În ediția din 1604 se întâlnește și o planșă cu portretul lui Mihai Viteazul între personalitățile acelei perioade.

Lucrarea Histoire de l’etat present de l’Empire Ottoman, a ambasadorului Marii Britanii la Poartă, Paul Ricaut se înscrie în colecțiile bibliotecii gălățene în patru ediții: în anul 1670 și 1672 la Amsterdam, în 1677 la Rouen și în 1694 l Ausburg. Un capitol din acest volum, care prezintă multiple ediții, este închinat principilor din Transilvania și Moldova.

În opera Memorie istoriche dei monarchi ottomani, Venezia (1677), Giovanni Sagredo, ambasadorul Veneziei în diverse țări ale Europei, amintește faptul că românii au participat la protejarea civilizației europene în perioada 1300-1646.

În încheiere, menționăm lucrarea istoricului italian Lazaro Soranzo, Ottomanus sive de rebus turcicis, Roma (1600), care amintește de Iancu de Hunedoara și prezintă o caracterizare a românilor: „”Fără indoială, transilvănenii sunt printre cei mai războinici oameni din Europa. Aceștia împreună cu moldovenii și valahii, sunt vechii daci, atât de temuți de romani”.

În ceea ce privește subiectul istoria provinciilor românești, se numără aproximativ 30 de lucrări, cu ani de publicare 1595 -1700, iar lucrări cu informații despre români sunt peste 100 de titluri.

III. Manuscrise. Documente de corespondență

Un adevărat colecționar de cărți prețioase și rare, V. A. Urechia a înzestrat Biblioteca

din Galați cu un adevărat tezaur manuscris. Ansamblul de manuscrise și scrisori autografe adună aproximativ 3000 de u.b.

Diverse copii manuscrise foarte răspândite care întregesc colecțiile bibliotecii gălățene sunt: „Floarea darurilor, Istorie despre Arghir cel frumos și despre Elena cea frumoasă; miscelanee laice, religioase, Condica Almăjeană (1819), Condica lui Cragea (după 1838), dar și manuscrise turcesti, Descrierea Țării Românești (1759), Relatarea Ambasadei în Prusia (1763-1764), de Ahmed Resmi Efendi, istoriograf, diplomat și om de stat otoman”.

Manuscrisul Histoire des Ajaoiens, elaborat în anul 1682, acordat lui Fontenelle (1657-1757) este caracterizat ca fiind o adevărată raritate. Acest manuscris integral făcea parte din colecțiile Bibliotecii gălățene și a ajutat la săvârșirea unei ediții critice apărută la Oxford în 1998,

sub atenția profesorului Hans-Gunter Funke și editat de Fundația Voltaire.

De asemenea, Biblioteca „V. A. Urechia” păstrează manuscrise de la personalitățile epocii întemeietorului bibliotecii: manuscrisul Papagalul simpatic (1880), a lui Vasile Alecsandri editat de V.A. Urechia în Albumul Macedo-român și manuscrisul Ovidiu: Dramă in 4 acte și versuri (1884,) de la Mihăil Kogălniceanu. George Coșbuc redactează alte manuscrise consacrate: „Versuri, închinate lui Urechia (1900), de Al. Macedonski – Lui Urechia-Versuri

(1882), B.P. Hașdeu – Amicului N. Nicoleanu –Versuri (1882), Alexandru Odobescu – Ecouri ale Pindului în Carpați (1880), Alexandru Vlăhuță – Vechilor ateneiști- Versuri (1880)”.

Mare preț se pune și pe manuscrisul lui V.A. Urechia, Biografia Majestații Sale Carol I, care a fost de mare folos publicării cu note și rectificări autografe ale M.S. Domnitorul din anul 1868.

Colecția de documente de corespondență este foarte cuprinzătoare și însumează: 20 de scrisori autografe trimise de Mihail Kogălniceanu între anii 1859-1887, 12 fiind adresate lui V.A. Urechia; 14 scrisori autografe V. Alecsandri trimise între anii 1867-1889 lui M.Kogălniceanu, V.A. Urechia, CorneliuC. Botez, V.Pogor, Aristizza Romanescu. Colecția de scrisori amintește nume importante ale comunității românești: Alexandru Ioan Cuza, D.A. Sturdza, Alexandru Odobescu, A.D. Xenopol, Dimitrie Onciul, Vasile Lucaciu.

Prin scrisorile trimise Aristizzei Romanescu, Alecsandri face cunoscută aprecierea sa față de renumita artistă a timpului, și totodată, acestea simbolizează un jurnal literar, o cronică a spectacolelor; scriitorul punând mare accent pe evoluția lor: „… am auzit că direcția voiește să înceapă viitoarea stagiune cu Fîntîna Blanduziei. De este adevărat, doresc ca piesa să se reprezinte cu îndreptările ce am introdus, cînd a fost să o dau la tipar”.

V. A. Urechia a ținut legătura și cu personalități culturale din Europa de origine latină: Enrico Croce, César Cantu, Ascoli Graziadio, A.H. Ubicini, Roberto Fava ; poeții Alphonse Roque – Ferrier, W. Bonaparte –Wyse, Aubunel Theodor, Berluc Perussis, Félibrige.

Biblioteca a primit ca donație corespondența purtată cu Jules Verne, Mark Twain, Camille Flammarion, Pierre Loti, Jules Simon, Johann Strauss, Émile Zola, Alex. Dumas-fils etc., din partea unor colecționari din Galați: Antonie, Emilia și Rovena Schwartz. În colecțiile Bibliotecii Urechia se află și autografele a șapte laureați ai Premiului Nobel: Anatole France, Ferdinand Buisson, Frédéric Mistral, Frédéric Passy, Giosue Carduci, Sully Prudhomme, Theodor Mommsen.

IV. Documente Iconografice. Stampe

Donația de stampe prezintă un caracter extrem de rar în acea perioadă. Stampa europeană de secol XVII – XIX adună mari personalități din istoria gravurii: J. Callot (1594-1635), M. Le Jeune (1621-1687), G. Edelinck (1640-1707), N. de Larmessin (1684-1755), H. Daumier (1808-1879). Imaginea lui Auguste Raffet (1804-1860), călătorind alături de Prințului Demidoff în Moldova și Basarabia este clar ilustrată; acesta a realizat și câteva lucrări între anii 1837-1847, care înfățișează într-un mod atractiv aceste locuri. În două stampe din anul 1826, tipărite la Viena și semnate Erminy, Galațiul este zugrăvit ca un port comercial în plină dezvoltare, iar Albumul valah a lui Bouchet, publicat în anul 1843 la Paris, oferă o privire de ansamblu a portului popular românesc.

În prezent, colecția de stampe a Bibliotecii Urechia este compusă din aproximativ 3000 de lucrări : stampă istorică, documentară, stampa de ornament, gravură de reproducere, tipuri arhaice, scene militare, scene religioase, scene mitologice, ilustrații la operele unor scriitori, peisaje, orașe europene, costume, portrete.

Realizarea stampei românești este determinată de gravurile și litografiile lui : Gh. Asachi, Th. Aman, Carol Pop de Szathmary, Dimitri Papazoglu.

Rembrandt (1606-1669) redă unul dintre marile capitole ale artei europene și asigură prestigiul colecției. Urechia a donat propriei sale biblioteci un exemplar al renumitei Culegeri de 85 de stampe originale (Recueil de Quatre-Vingt-Cinq Estampes originales, Têtes, Paysages et différents Sujets, dessinées et gravés par Rembrandt), fiind alcătuită din totalitatea exemplarelor efectuate de editorul și colecționarul francez Piere-Francois Basan, la sfârșitul secolului al XVIII. Potrivit foii de titlu, albumul conține alături de cele 85 de gravuri, 35 de gravuri, realizate în 1797 de H. Basan-fiul, după încetarea din viață a tatălui său. Acest volum foarte valoros, a fost achiziționat la Paris în anul 1897 de către bibliofilul V. A. Urechia și se găsește cu dificultate în licitațiile importante din afara țării. Cea mai mare colecție Rembrandt din țară este culegerea formată din cele 116 piese.

Colecția de documente iconografice autentice alcătuită din desene realizate de pictorița originară din Galați și stabilită în America după anul 1947, Georgeta Arămescu Anderson, pictură în ulei de Rudolf Schweitzer Cumpăna și Nicolae Spirescu, ultimul cu ciclul Eminesciana, acuarele de Mihai Gheorghe Coron este mai mică dar la fel de importantă și semnificativă.

V. Documente Cartografice. Atlase. Hărți vechi

Moldaviae, finitimanemque regionum typis reprezintă harta cea mai veche a Moldovei, adăugată de notarul Georg Reichersdorffer (1500-1550), care din anul 1525 a devenit secretar regal și consilier al regelui Ferdinand I de Habsburg, lucrării sale din limba latină: Moldaviae quae olim Daciae pars . Chorographia. – Coloniae, 1595 (ediția I din 1541 Viena, reeditată la Viena în 1550). „Galațiul este indicat printr-un simbol urbanistic fiind și cea mai veche mențiune a orașului din documentele păstrate la Biblioteca V.A. Urechia”.

Din colecțiile speciale ale Bibliotecii gălățene fac parte atlase ale unor geografi faimoși: Giacomo Cantelli da Vignola (1643-1692), geograful și cartograful oficial al ducatului de Modena , Nicolas Sanson d’Abbeville (1600-1667), întemeietorul Școlii Franceze de Geografie, profesorul de geografie al lui Louis al XIV, hărțile lui fiind prezente în Atlas Nouveau, tipărit la Paris în 1695.

Cele două atlase Le Nouveau Théâtre du monde editat la Leide în anul 1713 și Atlasul Homannianus Matematico Historice delineatus editat la Nürnberg în anul 1747 impresionează prin elemente dimensionale și coloristice și prin abundența de informație.

La Guida del Mercurio Geografico per tutte le parti del mondo dalle stampe di Domenico di Rossi in Roma alla Pace, 1692 este titlul propriu-zis al atlasului stolnicului C. Cantacuzino și este cel mai estetic atlas, achiziționat în timpul studiilor la Padova (1667-1669). În prima parte a atlasului este ilustrată o colecție de hărți editată la Roma de Giovanni Giacomo de Rossi, cu titlul : Mercurio geografico overo Guida geografica in tutte le parti del mondo, a doua parte este formată din câteva documente cartografice descompletate, de către stolnicul C. Canatcuzino, sub titlul La Guida del Mercurio. Atlasul conține și câteva hărți privitoare la geografia țărilor românești, în atlas fiind incluse alte două hărți ale Imperiului roman, care înfățișează și Dacia antica, tipărite în anul 1669 la Roma.

VI. Ex – Libris – urile

Stolnicul Constantin Cantacuzino a donat colecțiilor speciale ale Biblitecii „V.A. Urechia” ex-libris-uri pe două titluri: J. Lauterbach, De bello contra Turcas suscipiendo, Dresdae (1594) și pe vol. Florilegii diversorum epigramatum, Gorlicii (1681).

Din timpul domniilor lui Constantin Cantacuzino din Moldova (1709-1715), s-a păstrat un exlibris manuscris de la Nicolae Mavrocordat, cu cerneală neagră : Ex-libris Jo Nicolaj

Maur/ocordati/ Principis Moldavi/ae, pe scrierea Philostrati Lemnii, Opera, Paris din anul 1608, volumul fiind cumpărat din fondurile ministerului adunate în anul 1899, de către V. A. Urechia în anul 1895.

Cel mai vechi ex – libris figurativ românesc, un ex – libris din anul 1694 gravat pe volumul lui Antonio Foresti, Del Mapamondo Istorico, deținut de Pantaleonis Caliarchi, medicul lui C. Brâncoveanu, completează colecțiile speciale ale Bibliotecii Urechia. “Imaginea heraldică centrală reprezintă un leu cu o coroană princiară pe cap si o pasăre în laba anterioară dreaptă, datat 12 iun.1692”.

Un ex – libris cu caracter heraldic al domnitorului Constantin Hangerli, care înfățișează un buzdugan , ca simbol al autorității domnești și un hanger desprins din stema familiei Hangerli, se găsește pe volumul Mémoires pour servir a l’histoire d’Anne d’Autriche, Mastricht,

1782, de François Bertaut de Moteville. “Grupul heraldic al ex – libris-ului este încadrat de o inscripție în limba greacă – Din cărțile bibliotecii domnești a prea înălțatului domn Constantin Voievod Hangerli”. Ex-libris-ul a fost editat distinctiv pe foi volante și așezat ulterior pe forzatul cărții, pe cele trei volume prezente în colecțiile Bibliotecii din Galați, achiziționate în anul 1892 de cărturarul Urechia.

Din colecțiile speciale de la Galați fac parte ex – librisuri manuscrise de la Gheorghe Asachi, Ienăchiță, Nicolae și Alecu Văcărescu.

VII. Fotografii. Cărți Poștale Ilustrate

Biblioteca “ V. A. Urechia” Galați deține aproximativ 2900 de fotografii originale, portrete ale unor figuri importante din plan politic, cultural științific, personalități ale epocii lui V.A. Urechia: Alex. I. Cuza, Al. Vlahuță, Angelo de Gubernatis, Garibaldi, Mihail Kogălniceanu, Mazini. Membrii familiei regale constituie un fond deosebit, Urechia având o prietenie strânsă cu aceasta, deseori își citea creațiile literare în saloanele reginei Elisabeta.

Congresso degli Orientalisti XII, un album de o raritate deosebită, întocmit la Roma în anul 1889 de Dante Paolocci, corespondent artistic la Illustrazione Italiana, îl înfățișează pe V. A Urechia și Badea Cârțan în timp ce puneau o coroană de bronz la Columna lui Traian, având ca fundal un cor de origine italiană, interpretând Ginta latină în limba româna, iar alte persoane raționale, 60 la număr, sprijineau latinitatea neamului românesc.

VII. Foi Volante

Colecția de foi volante este existentă din vremea activitații din învățământ desfășurată de

V.A. Urechia, între anii 1859- 1901, aceasta conservă documente de valoare istorică organizate pe probleme de ordin istoric, cultural, ocazional: programe școlare, programe teatrale, calendare, invitații la conferințe, baluri, proclamații, liste electorale, afișe diverse.

IX. Arhiva Istorică

Prin intermediul arhivei istorice a Bibliotecii se reface perioada de început, dar și zbuciumul îndurat de biblioteca gălățeană, prin mutarea ei la Caracal între anii 1940-1948, din cauza războiului și găzduită în Liceul Ioniță Assan, apoi adusă cu mare dificultate în orașul natal, transferată dintr-un sediu în altul, înstrăinată din locul ei specific, Palatul Cultural „V.A. Urechia”. O altă arhivă semnificativă este Arhiva Societății Culturale „V.A. Urechia”, societate întemeiată de intelectualii comunității gălățene în vederea construirii unui palat cultural care să adăpostească biblioteca, împreună cu sala de conferințe, cu muzeu și pinacotecă. “Alte dosare de arhivă reconstituie eforturile susținute pentru ridicarea statuilor lui M.Kogălniceanu la Galați in 1893, a lui Miron Costin la Roman (1887- 1888), V.Alecsandri la Bacău (1896), corespondența oficială și personală adresată lui V.A. Urechia, corespondența privind Liga pentru unitatea culturală a românilor (1893-1894), corespondența emigrației poloneze la Paris (1814-1853), extrase din presa vremii urmărind evoluția procesului memorandist (1894-1895) susținut cu

atâta dăruire de istoricul V.A. Urechia”.

Carte românească tipărită între anii 1831-1865

Istoricul V.A. Urechia, prin intermediul fondului de carte oferit, prin documentele de

Colecții Speciale, a realizat lucrări valoroase pentru oamenii de știință, a fixat istoria tiparului românesc și european prin adunarea tipăriturilor limitate, a încercat să îndemne poporul român să îndrăgească arta tiparului, tot ce ține de estetic și istoria poporului.

Cu ajutorul Colecției Speciale, Biblioteca de la Galați păstrează tipografii rare, tezaur de cultură și istorie, izvoare ale istoriei naționale.

Colecțiile Speciale ale Bibliotecii “ V. A. Urechia” simbolizează o diviziune a măreței școli a prestigiului național dar și calea realizată de carte românilor asupra universalismului.