Impactul Culturii In Afacerile Internationale

LUCRARE DE LICENTA

Mediul cultural. Impactul culturii in afacerile internaționale

CAPITOLUL I. CULTURA ÎN AFACERILE INTERNAȚIONALE

Conținutul culturii afacerilor are caracter complex, fiind redat decătre cultura organizațională a firmei, de abordarea eticii și a responsabilității sociale, de respectarea etichetei în afaceri, preocuparea pentru imaginea omului de afaceri, iar în cazul dacă firma trece hotarele țării se va avea în vedere codul manierelor înafacerile internaționale.

Cultura reprezintă o modalitate deexistență, evaluare și acțiune împărtășită de colectiv și transmisădin generație în generație. Cultura cuprinde conceptul de moralitate, determinând ce este corec” și drep” șiînvață indivizii cum trebuie făcute lucrurile sau îndeplinitesarcinile.

Concept și caracteristici

Relațiile dintre organizații presupun interferența și interacțiunea unor culturi diferite. În relațiile de afaceri internaționale, firmele intră în contact cu alte firme (clienți, concurenți), astfel încât activitatea de management se realizează într-un mediu caracterizat prin diversitate culturală. Atunci cînd afacerile firmei se realizează la nivel internațional, importanța culturii se evidențiază pe plan global, internațional sau corporațional.

Prin cultură se înțelege ansamblul valorilor, atitudinilor, convențiilor sociale ale unei națiuni. Ele sunt transmise din generație în generație în special prin intermediul familiei. Cultură reprezintă valorile materiale și spirituale create de omenire în procesul practicii social-istorice precum și instituțiile necesare pentru crearea și comunicarea acestor valori. Cultură este legată de un anumit spațiu prin sistemul de valori, o ierarhizare a acestor valori cât și o modalitate de transmitere a acestora de la o generație la altă.

Cultura a fost definită în diferite moduri de specialiștii în domeniu, însă una dintre cele mai vechi definiții ale culturii este următoarea: ”cultura cuprinde cunoștințele, credințele, arta, morala, legile, obiceiurile și orice alte capacități și obișnuințe dobândite de indivizii unei societăți”.

Dincolo de deosebiri, abordările din lucrările de management converg înspre câteva elemente de bază ale termenului. Cultura este un fenomen colectiv, în sensul că ”reflectă în plan spiritual modul specific de existență al unui grup uman, al unei comunități sau unei națiuni”. Cultura cuprinde ansamblulelementelorce disting membrii unui grup față de cei ai altuia.

Din definițiile anterioare se desprind următoarele caracteristici ale culturii:

caracterul dobândit. Cultura nu se moștenește, ea fiind dobândită prin învățare și experiență.

caracterul colectiv. Cultura este împărtășită de membrii comunității, nefiind specifică unui individ solitar.

caracterul simbolic. Cultura este reflectarea raporturilor interumane și relațiilor societate-natură.

caracterul structurat. Cultura are la bază o structură specifică.

caracterul dinamic. Cultura se schimbă, se adaptează.

Conform lui Hofstede, ”fiecare om poartă cu sine tipare de gândire, simțire și acțiune potențială, care au fost desprinde de-a lungul vieții”. Antropologul identifică două sensuri ale culturii: cultura în sens restrâns, pe care o numește cultură primară și cultura ca software mental, pe care o numește cultură secundară. Prin analogie cu programarea calculatoarelor, aceste tipare menționate sunt denumite softuri mentale, ce determină parțial comportamentul oamenilor.

Aceste programe mentale își au rădăcina în mediile sociale în care omul a crescut, a trăit și și-a acumulat experiența de viață. Deși comportamentul uman este determinat parțial de aceste programe, omul se poate abate de la ele și poate reacționa creativ.

Un termen consacrat în literatura de specialitate pentru softurile mentale este termenul de cultură. Cultura ca soft mental corespunde sensului larg al cuvântului, cultura cuprinzând acele tipare de gândire, simțire și acțiunile potențiale. Deoarece cultura este împărtășită adesea cu alți oameni, aceasta este un fenomen colectiv, constituit din regulile sociale nescrise.

După elaborarea unui studiu la compania IBM, Hofstede a prelucrat informațiile obținute și a enunțat cele cinci dimensiuni culturale: ”Distanta fata de Putere, Individualism vs. Colectivism, Masculinitate vs. Feminitate, Indexul de Evitare a Incertitudinii și Orientarea pe Termen Lung”.

Distanța față de putere reflectă gradul în care oamenii din cultura respectivă percep inegalitatea socială. Individualismul și colectivismul se referă la măsura în care o cultură încurajează independența și libertatea individului față de grupul căruia îi aparține. Masculinitatea și feminitatea se referă la importanța faptului de a te fi născut femeie sau bărbat. Evitarea incertitudinii este legat de ușurința cu care cultura face față la nou și își asumă riscuri. Orientarea pe termen lung este legată de perioada de timp pentru care oamenii își fac planuri și așteaptă rezultate.

Factorii culturali

Componentele mediului cultural sunt adesea tratate în literatură de specialitate. În acest sens cultura poate fi definită că fiind răspunsurile unor anumite popoare sau grupuri la diferiți stimuli. Componentele mediului culturalcuprind: limbajul ,educația, religia, timpul liber, valorileși atitudinile, mobilitatea culturală și relațiile interumane

1. Limbajul

Limbajul este modul de exprimare scris, verbal și non verbal între oameni (gesturi, poziția corpului, contactul vizual). Comunicarea în scris se face prin limba, prin cunoașterea înscrisurilor. Comunicarea verbală presupune să cunoști fondul de vorbire al limbii respective. Comunicarea non verbală se face prin gesturi de simpatie, deschidere față de persoană respectivă.

Cunoașterea limbii unui popor înlesnește înțelegerea culturii societății. Limba nu constituie numai o suma de cuvinte și expresii, ci exprimă gândirea de bază a persoanelor, cao esență a respectivei culturi analizate.

Un exemplu reprezentativ ar fi acela că în japoneză se folosesc trei forme de adresare(față de superiori, colegi și subalterni) plus alternative separate pe sexe. În limbile de origine latină există doar două forme de adresare, în timp ce limba engleză are aceeași formă de exprimare pentru persoana a două singular și plural, iar limba maghiară nu are genuri. De asemenea sensul dat cuvintelor în anumite limbi poate produce bariere de interpretare lingvistică. La fel de atenți trebuie să fie specialiștii în marketing în proiectarea mesajului publicitar pentru a declanșa reacția dorită la public.

În lumea afacerilor este răspândită zicala ”Trebuie să vorbești limba clientului tău”. Deaorece sistemul de comunicare este amplu, comunicarea non-verbală joacă un rol important. Această formă de comunicare are un rol aparte în mecaismul negocierilor.

2. Educația

Educația își lasă tot mai pregnant amprenta asupra asupra mediului cultural. Nivelul și structura procesului de instruire influențează judecățile de valoare și atitudinea față de oferta de bunuri și servicii existentă pe piață. Piața muncii estede asemeneainteresată în selectarea reprezentanțiilor provenind din cele mai performante sisteme educaționale. Structura învățământului școlar și a celui universitar diferă mult între state, chiar și între statele Uniuni Europene, deși aici s-au făcut eforturi notabile în direcția uniformizării învățământului.

Sistemul școlar american este recunoscut pentru pragmatismul demersului instructiv și accentul pe care îl pune pe tratarea aplicativă și analitică a conceptelor, în timp ce educația tradițională europeană accentuează măiestria unuo specialist prin calitatea cunoștințelor sale.

3. Religia

Influența culturii asupra activităților economice a fost studiată încă de la începutul secolului al XX-lea. Religia este pentru oameni o rațiune de a fi. În religie trebuie să se ia în considerare existența unei puteri supranaturale la care omul se roagă.

Religiile principale existente în prezent pe mapamond sunt iudaismul, creștinismul, islamismul, hinduismul și budismul.

Iudaismul este religia pentru poporul evreu. Evreii sunt circa 20 de milioane pe glob din care în Israel 5 milioane, în America 7 milioane, în Europa 5 milioane, din care doar în Rusia 3 milioane. Iudaismul are la bază Vechiul Testament și cele 10 porunci ale lui Moise, conducătorul evreilor, care i-a scos din robia Egiptului, a traversat Marea Roșie, deșertul Sinai în timpul a 40 de ani, ducându-i către pământul făgăduinței.

Creștinismul este religia întemeiată pe învățătura, persoana și viața lui Isus Hristos. Este cea mai răspândită religie în Europa, America, Australia, Asia. Creștinismul are la bază învățăturile din Noul Testament.

Islamismul vine de la cuvândul islam care înseamnă pace, mântuire, fiind utilizat și ca salut în limba arabă. Biblia la islamiști se numește Coran, iar profetul (zeitatea supremă) pentru ei este Mohamed. Religia islamică s-a născut la Mecca.

Hinduismul este religia predominantă în India și practicată de peste 1 miliard din populația lumii. Hinduismul se practică și în Sri Lanka, Madagascar și Mauritius. După părerea hindușilor universul este guvernat de zei. Există un zeu binefăcător, un zeu al răului și un zeu mai presus de toți, stăpânul ființelor vii, numit Brahama.

Budismul este prezent cu preponderență în China. Budiștii cred în Budha, un călugăr născut în Nepal care a propovăduit această religie. Ideea centrală a budismului este lupta împotriva suferinței, de la naștere și până la moarte. Suferința este eliminată în această religiei numai prin credință.Budismul este un mod de viață ce pune accent pe modestie și moderație. În acest mod de a gândi se găsesc și explicațiile pentru nivelul căzut de dezvoltare a țărilor budiste.

Pentru specialiștii în marketing este important să se familiarizeze, în raport cu zona geografică în care are interes să penetreze piața, cu marile religii ale lumiipentru a înțelege cultură și tradițiile ei. El va găsi astfel aplicații legate de comportamentul de consum sau de afaceri manifestat decătre acești interlocutori străini.

4. Munca și timpul liber

Gestiunea timpului liber atrage tot mai mult atenția specialiștilor în marketing. Industria timpului liber a dobândit deja o consacrare conceptuală și o recunoaștere a semnificației economice. Pe fondul creșterii duratei de viață, sporirea timpului liber cunoaște o dinamică accentuată în țările dezvoltate. Apar astfel probleme legate de dimensionarea principalelor destinații pentru timpul liber, iar specialiștii de marketing trebuie să găsească cele mai adecvate modalități de asigurare aresurselor materiale pentru activitățile ce urmează a fi efectuate în vederea satisfacerii nevoilor.

Reprezentările și judecățile de valoare ale consumatorului de bunuri și servicii din diverse zone ale globului, în ceea ce privește produsele pe care acesta le achiziționează, intră în schemasa obișnuită de consum. Consumatorul își dezvoltă o anumită atitudine în ceea ce privește judecarea ofertei din import, atitudine în a cărei formare un rol important îl are mobilitatea sa culturală și relațiile interumane dezvoltate cu semenii săi.

În condițiile globalizării, clientul își desfășoară activitatea înconjurat de produse din mai multe țări ale lumii. Confruntat cu o bogată oferta de import, clientul trebui să fie convins prin avantaje pentru a accepta un anumit produs în locul altuia.

5. Sistemul de valori și atitudini

Valorile reprezintă ”credințele și opiniile despre ceea ce este bun sau rău în comportamentul uman”. Valorile unei culturi sunt cele comune tuturor indivizilorce împărtășesc respectiva cultură, fiind înrădăcinate în comportmentul acestora și durabile din punct de vedere al timpului. În marketing, valorile unei culturi definesc modul în care sunt văzute și utilizate produsele de către consumatori, precum și modul în care se stabilesc relațiile pe piață.

Valorile includ atitudinea oamenilor față de concepte cum ar fi:democrația, dreptatea și adevărul, onestitatea, loialitatea, libertatea, obligațiile sociale, responsabilitatea colectivă și rolul femeii în societate.

Normele sunt reguli sociale care guvernează activitatea oamenilor. Acestea au caracter imperativ, prin care se indică ce trebuie să facă sau să nu facă un anumit individ.

Atitudinile sunt evaluări sau alternative bazate pe diferite valori. Acestea reprezintă orientarea ce rezultă din combinarea de elemente cognitive, afective și conative ce exercită influențe de direcționare, motivare sau evaluare asupra comportamentului.

Obiceiurile sunt norme esențiale ce stau la baza vieții sociale și sunt legate de evenimente, sărbători sau alte evenimente din viața socială. Sunt asimilate cu cutume ale vieții cotidiene, fiind deprinderi individuale câștigate prin repetarea frecventă a aceleiași acțiuni.

Comportamentul reprezintă modalitatea de a acționa în anumite împrejurări sau situații fiind legat de modul de gândire diferit al oamenilor. Comportamentul consumatorului poate fi definit, ca o ”abordare de ansamblu ca reprezentând totalitatea actelor decizionale realizate la nivel individual sau de grup, legate direct de obținerea și utilizarea de bunuri și servicii, în vederea satisfacerii nevoilor actuale și viitoare, incluzând procesele decizionale care preced și determină aceste acte”.

6. Mobilitatea culturală

Sub noțiunea de mobilitate culturală se înțelege deplasarea, cooperarea și schimbul cultural internațional. Mobilitatea culturală asigură o comunicare deschisă cu alte societăți și culturi, ducând la cunoaștere, toleranță și respectreciproc. Pe lângă învățarea prin abordarea interculturală, mobilitatea culturală facilitează schimbul de idei și ajută la îmbogățirea experienței de viață.

7. Relațiile interumane

Relațiile interumane sunt relațiile ce se leagă între persoane.Principalul motiv pentru care oamenii leagă relații de afaceri de durată, este acela că pot vorbi și se pot asculta cu sinceritate și deschidere. Relațiile de calitate se întemeiază pe respect, pe încredere, pe experiențe comune și pe reciprocitate în ceea ce privește cultura.

Perceperea caracterisiticilor mediului cultural al unei țări, în care se dorește promovarea unei afaceri, ajută semnificativ specialistul în marketing internațional nu numai să comunice direct cu interlocutorii săi, ci și să ajungă a desluși felul în care aceștia gândesc și acționează, care sunt barierele psihologice pe care trebuie să le depășească sau ocolească, cum să-și pună mai bine în valoare potențialul de negociator și implicit să-și valorizeze superior oferta proprie.

Cultura are un impact deosebit asupra activității de marketing, deoarece marketingul urmărește obținerea de profit prin satisfacea nevoilor, dorințelor și cerințelor umane. Pentru a satisface cât mai bine aceste nevoi, dorințe și cerințe este necesară o bună cunoaștere a culturii pieței-țintă.Se observă deci faptul că factorii culturali exercită o foarte mare influență asupra comportamentului consumatorului.

Nivelurile culturii organizaționale

Cultura organizațională poate fi analizată pe diferite niveluri, acestea fiind diferențiate în funcție de gradul de radul de vizibilitate al acestora. Nivelele pot prezenta elemente ușor vizibile și de perceput decătre orice persoană care intră în contact cu organizația sau cu reprezentanții ei.

Nivelul 1: simbolurile

Simbolurilecuprind obiectele, procesele pe care o persoană le poate sesiza atunci când intră în contact cu o colectivitate nouă. Simbolurile reprezintăelementele fizice ale activității umane încadrul organizației care au fost construite, modificate, îmbogățite, pentru a-și valorifica potențialulși a se proteja de amenințările provenite din mediul exterior.

Pot fi amintite produsele vizibile ale companiilor: arhitecturaclădirilor, birourilor, mobilierul, emblemași logo-ul firmei, precum și diferite facilități oferite membrilor firmei și anumite proceduri organizaționale.

Există specialiști care consideră că se pot formula concluzii privind tipul de cultură organizațională a unei firme, studiind nivelul de suprafață (clădiri, amenajări), deoarece reflectă valorile membrilor grupului. Acest lucru este însăvalabilîn cazul în care persoana ce intrăîn contact cu grupul nou, provine dintr-o culturăasemănătoare ce îi oferăcoordonatele principale cu ajutorul cărora poate încadra comunitatea studiată.

Nivelul 2: atitudinile, comportamentele, ritualurile și ceremoniile manifestate

Acestea reprezintă elemente ce s-au conturat în timp și care reflectă procesul de învățare al membrilor organizației. Acestea suferă modificăride-a lungul timpului dar esența lor rămâne, definind modul de gândire și acțiune ale componenților culturii. Ele sunt valorile care asigură identitatea și stabilitatea morală, psihologicăa tuturor membrilor colectivității.

Adițional, existăși valori care pot fi modificate maiușor, care oferăcompaniilor posibilitatea de a se adapta la semnalele dinmediul intern sau extern. Multe dintre acestea sunt inițial valori individuale dar care în anumite conjuncturi își dovedesc viabilitateași produc rezultatele așteptatede către organizație. Așa se întâmplăfrecvent, în special în situațiile dificile,când apar lideri noi, cu alte puncte de vedere față de cele tradiționale.

Nivelul 3: valorile fundamentale

Acestea sunt acele valori acăror validitate a fost confirmată; ele s-au dovedit viabile însituațiilw cu care firma s-a confruntat, ceea ce a determinatacceptarea acestora de către noii veniți. Valorilemanifestate își au originea învalorile promovate de fondatori și de liderii firmei.

Valorile fundamentale sunt cele care, în general,nu sunt supuse discuțiilor, dezbaterilor. Acolo unde o anumităvaloare este acceptată,membrii grupului vor considera un comportament bazat pe o valoare diferită ca total inacceptabil.Datorită acestei forțe de convingere, valorile fundamentaleșicomportamentul bazat pe acestea sunt dificil de schimbat.

Cultura organizațională ne oferăpuncte de reper, ce ne ajută săinterpretăm o paletălargăde semnale, interneși externe organizației, să ne creăm propria hartămentalăși emoțională.Pe măsurăce un individși-a dezvoltat un set de valori, el seva simți comfortabil într-un context în care el va interacționa cu persoane ce posedă modele raționaleși emoționale asemănătoare. În relațiile cu persoanele ce acționeazăpe baze diferite, va apărea un sentiment deconfuzieși vulnerabilitate, deoarece semnalele emiseși/sau recepționate potfi interpretate eronat de către participanții în procesul de comunicare.

Este posibil să aparăun mecanism de apărare la nivel deindividși grup care săpermităaccesul în mediul familiar doar a celor cedovedesc că sunt compatibili cu valorile fundamentale ale firmeiși care săapere grupul de posibilele amenințări din mediu.