Fascismul

,,Fascismul este o religie laică.”

Benito Mussolini

Fascismul și nazismul sunt două ideologii totalitare de extremă dreaptă. Atat una cat si cealalta sunt antidemocratice si anticomuniste.

Fascismul este o ideologie care a apărut în Europa, în timpul Primului Război Mondial. ,,Fascismul a început ca o răscoală a păturilor de mijloc.” Fasciștii au încercat prin aceasta ideologie sa aduca pacea între clasele sociale.

Fascismul italian a fost prima mișcare în acest sens care a conturat fenomenului. Intemeietorul ideologiei este Benito Mussolini. Acesta a fost numit de catre regele Vittorio Emmanuele al III-lea, in anul 1922, seful guvernului fara sa mai aiba loc alegeri parlamentare.

Totalitarismul pentru Mussolini indică o stare de bine, este considerat un punct de legatura pentru obținerea idealurilor fascismului în societate. ,,Mussolini si fascismul sunt două înfățișări ale aceleași naturi: două trupuri și un singur suflet, două suflete intr-un singur trup.”

Viața politică în Italia după Primul Război Mondial era dominată de Partidul Liberal. Inițial Mussolini păstrează distanța față de Hitler și regimul nazist, promițând chiar să apere Austria în cazul unei unificări forțate cu Germania.

Fascismul italian nu a avut o influență internațională prea mare, chiar daca s-a încercat acest lucru și în alte țări. Totuși, a avut o influență în zone la care ne așteptam mai puțin.

Italia a fost nemultumită în urma Tratatului de pace de la Paris, la sfârșitul Primului Război Mondial, deoarece politicienii italieni doreau despăgubiri economice și teritoriale care să ajute țara să iasă din criză.

Pentru Mussolini statul are o importanță majoră, ,,statul stă mai spresus ca toți și poate fi contra tuturor, căci reprezintă continuitatea morală a națiunii în istorie. Fără stat nu există națiune.”

Mussolini, fiind primul om din stat, ,,a subordonat propriului control instituțiile acestuia; a folosit în acest scop serviciile milițiilor fasciste, OVRA-Organizația voluntară pentru represiunea antifascismului și a numit membrii ai partidului fascist în funcțiile cele mai importane.”

In secolul al XIX-lea, Italia incearca sa formeaza un guvern mai puternic prin etapele de unificare.

Anul 1927 a fost un an benefic pentru Italia, aceasta reușind să iasă din criza postbelică. În această perioadă a fost eliminat definitiv șomajul, astfel s-a observat un progres al industriei constructoare de mașini. S-au dezvoltat diverse fabrici: de armament, petrochimica.

Toate aceste lucruri pozitive se datoreaza unei buni conduceri:

,,Statul fascist este un stat ale cărui instituții nu emană din popor, separarea puterilor și federalizarea sunt excluse. Puterea aparține unui șef carismatic, care îi conferă personalitate. Este o dictatură care promovează cel mai adesea idei naționaliste duse până la extrem, un stat care se sprijină, evident, pe națiune, definită în 1927 de Carta Muncii drept «un organism dotat cu o existență, cu scopuri, cu mijloace de acțiune superioare ca putere și durată celor ale indivizilor izolați sau grupurilor ce o compun»”.

Datorita programelor economice adoptate, criza economica din secolul al-XIX-lea a afectat mai putin Italia decat celelalte tari. Toate aceste masuri au adus un renume regimului fascist.

In Italia, s-au evidențiat aspecte social-economice, dar si naționale de-a lungul timpului. Mussolini a indicat controlul statului asupra economiei cu scopul dezvoltării uniforme a tarii.

In concluzie, ,,sistemul italian, fascist, se baza pe unitate nationala si autarhie economica”, acest lucru il diferentiaza de sistemul german.

În urma implicării Italiei pe plan extern și după intrarea ei în război alaturi de Germania, populația nu i-a mai oferit sprijinul.

Implicarea Italiei în acțiuni care nu se terminau în favoarea ei au dus la căderea regimului fascist în anul 1943.