Contextul Elaborarii Regulamentelor Organice

Capitolul 1.

Contextul elaborării Regulamentelor Organice

În conformitate cu prevederile actului adițional al Convenției de la Akkerman, din 26 octombrie 1826, Moldova și Țara Românească au obținut din partea Imperiului Otoman dreptul de a-și elabora singure regulamente de ordine interioară. În anul următor, s-a constituit în Moldova o comisie care să elaboreze un asemenea regulament, dar izbucnind războiul ruso-turc, în aprilie 1828, ea și-a întrerupt lucrările.

În timpul administrației generalului P. F. Jeltuhin s-a instituit la 17 iunie 1829 o comisie formată din câte patru boieri mari din fiecare țară, din care doi erau numiți de dânsul și doi aleși de înaltele divane din Iași și București. Din Moldova erau: Mihail Sturdza, Iordache Catargi, G. Cantacuzino-Pașcanu și Costache Conachi, iar din Țara Românească: Emanoil Băleanu, Ștefan Bălăceanu, Iordache Filipescu și Alecu Villara. Ca secretari ai comisiei au fost numiți Gh. Asachi pentru Moldova și Barbu Știrbey pentru Țara Românească.

Comisia respectivă și-a deschis lucrările la 29 iulie 1829 la București, sub președinția lui Minciaky, care îndeplinea funcția de vicepreședinte al Divanului din Iași. Ea trebuia să elaboreze proiectul regulamentului după care aveau să se conducă Moldova și Țara Românească.

Boierimea mică și mijlocie din Moldova s-a arătat nemulțumită de faptul că în comisia pentru elaborarea proiectului de Regulament Organic fuseseră numiți numai marii boieri.

Începându-și lucrările, membrii comisiei de elaborare a proiectului de Regulament Organic au făcut o declarație, prin care se angajau să prezinte președintelui, deplin împuternicit al Divanurilor din Moldova și Țara Românească, fiecare capitol din regulament.

În septembrie 1829 generalul P. F. Jeltuhin a demisionat din funcția pe care o deținea în Principatele Dunărene și în locul lui a fost numit generalul Pavel D. Kiseleff. Acesta, ținând seama de prevederile tratatului de la Adrianopole din 2/14 septembrie 1829, prin care Poarta otomană era obligată să recunoască valabilitatea legilor și regulamentelor întocmite în Principatele dunărene, în timpul administrației ruse a activat comisia de elaborare a Regulamentului Organic. În această acțiune el a fost sprijinit de prințul Nicolae Suțu din Moldova și de generalul Nicolae Mavros din Țara Românească.

În vederea elaborării proiectului de Regulament, comisia prezidată de Minciaky a avut la dispoziție memoriile întocmite de boierii din Țara Românească și de cei din Moldova, în perioada 1821—1828 și adresate țarului Rusiei, cu rugămintea de a stărui pe lingă Poarta otomană, ca să accepte noua organizare propusă pentru cele două țări. În afară de aceste memorii, comisia a avut la îndemână și instrucțiunile trimise de guvernul de la Petersburg, prin intermediul consulului general al Rusiei la București, Dașcov.

Dintre proiectele de reformă elaborate de boierii munteni sau moldoveni în anii 1821—1828, două atrag atenția prin complexitate: Memoriul boierilor din Țara Românească, refugiați la Brașov în timpul mișcării revoluționare din 1821 și Proiectul de constituție al cărvunarilor, din 1822.

În primul memoriu se cereau, între altele: Să se desființeze monopolul exercitat de turci asupra comerțului exterior; libertatea deplină pentru oricine de a deschide întreprinderi industriale și a face comerț în interiorul țării; dregătoriile să fie acordate numai pământenilor și după merit; să se desființeze ludele, punându-se impozite pe fiecare locuitor în parte — populația fiind împărțită în 3 categorii fiscale, cu excepția boierilor care erau scutiți de impozite; țăranii clăcași să efectueze câte 24 zile de muncă pentru stăpânii de moșii, în loc de 12 + 2 zile câte erau fixate până atunci; țara să aibă dreptul de a-și face legile, prin mijlocirea unui sfat obștesc; toate slujbele să fie plătite cu leafă etc.

Unele din prevederi, ca de exemplu: desființarea monopolului turcesc asupra comerțului exterior, desființarea vămilor interne, înființarea unei miliții naționale, erau menite să contribuie la dezvoltarea capitalismului.

Al doilea memoriu, mai avansat decât cel muntean, a fost elaborat în Moldova, de un grup de boiernași în frunte cu Ionică Tăutu, Vasile Pogor, Andronache Donici și alții. Proiectul respectiv se intitulează „Cererile cele mai înseninătoare ce se fac din partea obștii Moldovei către preaînaltul Devlet" și cuprinde 77 de ponturi (articole).

Prevăzând ca boierii să rămână numai ei stăpâni ai moșiilor, să participe la conducerea statului și să aibă dreptul la scutelnici, breslași și slugi, constituția cărvunarilor menținea mai departe orânduirea feudală. În același timp, prin unele prevederi ale sale se deschideau căile pentru ascensiunea capitalismului. Dintre aceste prevederi menționăm pe cele referitoare la proclamarea dreptului de proprietate deplină asupra averilor mobile și imobile, dreptul pentru fiecare de a exercita industria, agricultura și comerțul, libertatea comerțului exterior al Moldovei, delimitarea moșiilor de către niște comisii boierești, în care să lucreze și ingineri hotărnici, administrarea de către pământeni a averilor mănăstirilor închinate, urmând a se da locurilor sfinte doar embaticul; așezarea impozitelor în așa fel încât să se înlăture dezordinea și nedreptățile; egalitatea tuturor locuitorilor țării în fața legilor, libertatea cultului; acordarea dregătoriilor după merit și altele.

Potrivit prevederilor proiectului de constituție al cărvunarilor din 1822, capul puterii executive era domnul, ales dintre boierii pământeni de o Adunare obștească, în care erau admiși și reprezentanți ai burgheziei. Domnul conducea țara împreună cu Sfatul obștesc, care făcea legile, aproba impozitele și aviza toate chestiunile în interesul țării.

Domnul nu mai era un monarh absolut, ci trebuia să guverneze în conformitate cu prevederile constituției. Împreună cu Sfatul obștesc el numea pe principalii dregători din capitală și ținuturi.

Justiția se reorganiza în mod ierarhic: judecătoria de ținut, Departamentul pricinilor străine, Departamentul criminalicesc, Divanul al doilea (instanța supremă de justiție) și Divanul dintâi (un fel de Curte de apel). Hotărârile acestor instanțe judecătorești urmau să fie luate pe baza legilor scrise.

Proiectul de constituție a cărvunarilor mai prevedea desființarea gărzii de arnăuți, dar nu pomenea nimic despre înființarea miliției naționale. Învățământul urma să aibă școli obștești la Iași și în toate târgurile, cu limba de predare română.

Unele prevederi ale proiectului de constituție al cărvunarilor relevă influența principiilor cuprinse în Declarația drepturilor omului și ale cetățeanului din 1789.

În afară de aceste memorii și proiecte de reformă și de altele care au mai fost elaborate până în 1828, Comisia de elaborare a Regulamentului Organic a folosit și instrucțiunile trimise de guvernul Rusiei țariste, prin intermediul consulului general rus de la București, Dașcov.

Aceste instrucțiuni prevedeau ca Domnul să fie ales de o Adunare extraordinară, în compunerea căreia aveau să intre pe lângă membrii clerului înalt și boierii de primul rang, deputații județelor, orașelor și breslelor.

Comisia de elaborare a Regulamentului Organic sau comitetul de reformă, cum i se mai spune în unele lucrări, trebuia să stabilească doar proporția între diferitele categorii de reprezentanți, fără ca numărul deputaților orașelor și breslelor să fie mai mic de 1/4 din numărul total al deputaților.

În ce privește Obișnuita obștească Adunare, aceasta urma a fi compusă din boieri mari de prima clasă și, potrivit instrucțiunilor de la Petersburg, ea urma să fie completată și cu deputați din partea județelor. Instrucțiunile prevedeau și o serie de măsuri de ordin fiscal, menite să îngrădească abuzurile intolerabile, care împingeau pe țărani la deznădejde și împiedecau dezvoltarea industriei și a comerțului. Domnul trebuia să se mulțumească cu o listă civilă, iar toate celelalte venituri ale statului urmau să fie vărsate în vistieria publică, pentru ca pe baza lor să se stabilească cheltuielile statului.

Pentru repartizarea echitabilă a sarcinilor publice, se recomanda efectuarea unui recensământ al contribuabililor și se admitea scutirea personală a boierilor de impozite, dar nu și a proprietății boierești. Boierii din Moldova și Țara Românească au respins impozitul funciar propus de instrucțiunile de la Petersburg. Același lucru l-a făcut și comisia de elaborare a Regulamentului Organic, motivând că prin impozitul funciar era atins „dreptul sfânt al proprietății".

În schimbul desființării scutelnicilor, breslașilor și slugilor, instrucțiunile guvernului rus propuneau ca despăgubire, mărirea salariului dregătorilor, pensiuni pentru boierii care obținuseră scutelnici sau ridicarea numărului zilelor de clacă de la 12 la 20 sau 24.

În privința modului de percepere a impozitelor, instrucțiunile de la Petersburg se ridicau împotriva sistemului feudal al ludelor și cislelor și lăsau în seama comisiei de elaborare a Regulamentului Organic, alegerea unui sistem mai simplu și mai rațional. Se recomanda însă, ca rolurile contribuabililor să fie întocmite cu cea mai mare preciziune.

Anticipând prevederile tratatului de la Adrianopol din 2/14 septembrie 1829 și ținând seama de doleanțele boierilor munteni și moldoveni, exprimate de mai multe ori între 1821—1829, instrucțiunile de la Petersburg prevedeau suprimarea tuturor restricțiilor din calea comerțului, prin desființarea capanului și a vămilor interioare.

Instrucțiunile trimise de guvernul rus comisiei de elaborare a Regulamentului Organic se încheiau cu o serie de măsuri menite să pregătească unirea Moldovei cu Țara Românească. Se recomanda în acest sens, ca instituțiile stabilite de Regulamentul Organic să fie cât mai uniforme, iar locuitorii celor două. Principate să se bucure în fiecare țară de aceleași drepturi civile. Moldova și Țara Românească aveau voie să încheie un acord pentru întreținerea carantinelor și paza frontierelor și pentru extrădarea delicvenților, să stabilească un tarif vamal comun cu celelalte țări, să desființeze barierele vamale dintre ele și să fixeze de comun acord cursul monedelor.

În felul acesta, unitatea economică și administrativă ce se preconiza prin instrucțiunile de la Petersburg avea să creeze condițiile favorabile pentru unirea politică a Moldovei cu Țara Românească. Boierii, mai ales cei din Moldova, voiau nu numai unirea celor două țări, ci și independența lor.

În ansamblu, aceste instrucțiuni conțineau multe idei înnoitoare, menite să ducă la reformarea societății fără zguduiri revoluționare, iar trecerea de la feudalism la capitalism urma să se facă pe calea reformelor lente. Aceasta urmărea de fapt și generalul Pavel D. Kiseleff, președintele deplin împuternicit al divanurilor Moldovei și Țării Românești, care a activat comisia de elaborare a Regulamentului Organic.

La 30 martie 1830, Comisia de elaborare a Regulamentului Organic și-a terminat lucrările, iar proiectul acestui regulament a fost prezentat țarului Nicolae I și guvernului rus, de o comisie formată din: Minciaky, ca președinte, Mihail Sturdza din partea boierilor moldoveni și Alecu Villara din partea celor munteni, ca membri, iar ca secretar Gh. Asachi. Această comisie a discutat împreună cu consulul general rus de la București, Dașcov, proiectul Regulamentului Organic, punct cu punct. Cerându-se și avizul generalului Pavel D. Kiseleff, acesta s-a opus măririi numărului zilelor de lucru, datorate de țăranii clăcași, de la 12 la 24 și a cerut punerea în aplicare a Regulamentului Organic, înainte de plecarea armatei ruse din Principatele dunărene, pentru a nu rămâne neaplicată această constituție.

Țarul Nicolae I și guvernul său, ținând seama de propunerea generalului Pavel D. Kiseleff, n-au avizat majorarea numărului zilelor de clacă la 24, acestea rămânând așa cum fuseseră mai înainte (12 zile de clacă + 2 zile, din care una la arat și alta la transport) și au fost de acord cu aplicarea Regulamentului Organic.

În decembrie 1830 comisia condusă de Minciaky s-a înapoiat de la Petersburg cu proiectul Regulamentului Organic aprobat de țarul Nicolae I și de guvernul său, iar la 10 martie 1831 Adunarea obștească extraordinară a Țării Românești și-a început lucrările, sub președinția generalului Pavel Kiseleff, a discutat proiectul Regulamentului Organic, i-a dat ultima formă și l-a votat la 22 mai 1831.

Adunarea obștească extraordinară a Moldovei și-a deschis lucrările la 8 mai 1831 pentru a discuta și vota proiectul Regulamentului Organic, după ce fusese înăbușită răscoala țăranilor din județele: Roman, Botoșani și Iași. Izbucnind însă epidemia de holera la 2 iunie 1831, lucrările adunării au fost întrerupte, ele fiind reluate la 5 august 1831, încheindu-se, după mai multe zile de dezbateri, cu votarea Regulamentului Organic.

Generalul Pavel D. Kiseleff a început să aplice Regulamentul Organic în Țara Românească în iulie 1831, iar în Moldova a fost pus în aplicare la 1 ianuarie 1832.