Cecenia de la Razboi la Genocid

Cuprins

INTRODUCERE :

1988-1998, decadă care a schimbat față Europei

CAPITOLUL I Caucazul de Nord – minorități la răscruce

Cecenia : Aspectul religios al conflictului

CAPITOLUL ÎI

Conflictul ruso-cecen

CAPITOLUL III Analiză eșecului

Consecințele inteventiei Opțiunile Rusiei

Capitolul IV Aspectul crimelor de razboi

CAPITOLUL IV Concluzii

ANEXE

Anexă nr. 1 Evoluția conflictului

Anexă nr. 2 Forțele combatante

BIBLIOGRAFIE

Cuvant inainte:

În această lucrare voi ilustra conflictul ruso cecen prin prisma celor două razboiae 1995-1996, 1999-2000 (2009 războiul purtat împotriva insurgenților ).Mă voi axa pentru început în a prezența situația geopolitică în spațiul caucazian la finalul secolului 20.De asemenea voi vorbi și prezența majoritatea minorităților din spațiul Caucazian ,unde mă voi axa în special pe minoritatea cecenă . Voi prezența date despre aspectul religios al acestui conflict,dar și despre eșecul militar rusesc ,al doilea după războiul din Afganistan.

Principalulele subiecte pe care vreau să le ating sunt:desfasurarea si solutionarea conflictului, crimele de război survenite în urma acestui conflict armat.Conform informațiilor la care am avut acces nu se știu prea multe date la nivel oficial.Lipsa clară de interes internațional a transformat războiul din Cecenia la unul de tip regional,în general vorbinduse indirect despre masacrele rusești îndreptate împotriva populației indige.Lipsa unei anchete internaționale și a negării vehemente ale puterii de la Kremlin fac pentru început destul de greu de stabilit ce s-a întâmplat cu adevărat acolo.Însă adevărul iese mereu la suprafață ,nu poate fi ascuns.Datorită unor jurnaliști de teren care au fost prezenți și au studiat situația putem vorbi la un nivel oficial despre genocidul comis de forțele rusești .Va voi prezența față nevăzută a acestui conflict,care a generat de la stadiul de conflict propriu zis la cel de conflict asimetric.Vom analiză ,de asemenea și perspectiva cecenă a conflictului și de atentatele comise de insurgenți împotriva populației civile rusești (atacul terorist al Teatrului din Moscova,atacul școlii din Beslan),transformarea războiului de gherilă purtat de ceceni într-unul de factură jihadistă.

Am ales acest subiect pentru lucrarea de licență,deoarece am fost fascinat de aspectul acestui conflict .M-a impresionat foarte mult partea cecenă ,care a reușit să reziste agesiunii rusești,infrangandu-i pe aceștia în nenumărate rânduri și obținând victoria politică în urmă primului război Cecen.De asemenea am vrut să ilustrez aspectul murdar,față ascunsă a războiului și anume crimele îndreptate asupra populației civile ,atentatele teroriste cecene si solutionarea conflictului.

1988-1998 decada care a schimbat fata Europei

Un deceniu in urma, cand zidul Berlinului deja cazuse, URSS ramasese totusi a doua superputere in lume. Acum, in locul acestui statut au ramas doar ruine : Pactul de la Varsovia este doar o amintire din trecut; URSS s-a fragmentat in cel putin 15 state, iar nucleul central s-a retras in granitele de acum 300 ani; din punct de vedere economic este pe spirala fara sfarsit a decaderii economice, supravietuind si gratie ajutorului economic din occident. Desigur ca Eltan si grupul sau de experti s-au gandit sa resolve problemele, inclusiv politice, pornind de la radacinile raului. Totusi rezultatele, vizibile in toate domeniile, creeaza imaginea unui haos general. Doar cateva mii de oameni de afaceri s-au implicat cu success in mecanismul de privatizare, acumuland averi, scandalos de mari si cu origini dubioase. S-a facut puternic remarcata mafia rusa, care influenteaza puternic jumatate din mapamond. Milioane de cetateni, in special pensionari si functionari publici au intrat intr-o criza acuta pe care The Economist o comenta ca fiind “un miracol modul cum acestia mai supravietuiesc”. Imaginea este intregita de miile de cersetori, prostituate, hoti care incearca sa obtina orice de la oricine. Criza bancara a distrus si economiile micilor investitori. La aceasta se adauga colapsul serviciilor civile

si de sanatate, care, cumulate, au redus speranta de viata sub 58 ani, un nivel inferior chiar si tarilor din lumea a treia. Statul insusi, considerat pana acum atotputernic si atotstiutor pare a fi invins de criza.

Aceasta, paradoxal, in cazul unei natiuni care, de la tari pana la Brejnev a cunoscut doar regimuri autoritare.

Trezoreria este incapabila sa colecteze taxele, politia nu

intareste si aplica legea, Kremlin-ul nu mai poate sa-si impuna vointa asupra provinciilor, iar armata s-a dovedit neputincioasa in suprimarea rebelilor ceceni. In locul libertatii, rusii au obtinut anarhia si multi incep sa planga dupa vremurile cand prevala principiul “cetatenii se prefac ca muncesc iar statul se preface ca ii plateste”, dar macar aveau asigurata bucata de paine. Scenariul dezvoltarii, este acut in marile orase, unde diferentele dintre noua nomenclatura si restul populatiei este dureros de evidenta. Rata somajului, care pentru trei generatii a fost zero a crescut acum la 10% si va creste paralel cu incercarile guvernului de a aplica masurile de austeritate impuse de F.M.I., in schimbul imprumuturilor massive. Nimeni nu s-a asteptat ca trecerea unei tari gigant precum Rusia, la economia de piata sa fie nedureroasa. Ceea ce deosebeste si creste dificultatea pentru tranzitie, comparabil cu alte natiuni est-europene, care acum se simt sufficient de increzatoare pentru a bate la usa U.E. este faptul ca au intervenit o serie de factori negativi.

In primul rand regimul communist a domnit 70 de ani la Moscova si 35-40 la Varsovia, Budapesta etc, acompaniata de pierderile traditiilor antreprenoriale si munca pentru tine insuti. In al doilea rand birocratia comunista rusa a rezistat reformelor mult mai tenace decat cea poloneza sau ceha, care au preferat sa sara direct in tabara invingatorilor. In al treilea rand, datorita dimensiunilor diferite, ale tarilor comuniste, disfunctionalitatea administratiei periferice, “mijloacele imperiale” folosite de URSS, ineficienta si nepotismul din domeniul economic, au fost mai accentuate in cazul URSS decat al celorlalte state satelit

Occidentul s-a aratat de la inceput hotarat sa-l sustina pe Eltan, omul care rezistase cu success la doua incercari de restaurare a comunismului. Totusi, desi se presupune ca a vazut inaintea altora “lumina”,

Eltan, “white raven” este un ex-boss communist provincial, care stie putin despre democratie. Daca Eltan este plin de defecte, nici colaboratorii sai nu sunt mai eficienti. Cernomardin, cel care a condos destinele Rusiei intre 1993-1998, demis in 1999 si rechemat la guvernare ca “salvator al tarii” este mai interesat de propria supravietuire politica decat de procesul de reforma. In realitate, s-au asteptat si preconizat o involutie datorata revenirii sale la guvernare. S. Kirienko, tanarul tehnocrat care a condus putin guvernul, a fost cel mai putin marcat de regimul precedent, incepandu-si “domnia” plin de bune intentii. Curand a platit pretul pentru lipsa de experienta si sprijin politic, fiind debarcat inaintede a candida pentru un nou inceput.

Alta personalitate de la putere – A. Ciubais “marele privatizator”, autorul unor indraznete planuri de restructurare, interlocutorul preferat de F.M.I., a fost sacrificat in urma unui compromis intre Eltan si majoritatea nationalist-comunista din Duma. Politica reformatoare a acestuia venea in contradictie cu interesele grupurilor financiar-industriale, care se amestecau adesea in politica guvernului; evident in conditiile in care controlau mass-media, putand astfel influenta hotarator electoratul. Realegerea lui Eltan s-a realizat pe ideea ca va reprezenta mai bine interesele acestor grupuri decat Ziuganov sau Lebed. Intrararea in noua faza de privatizare a marcat alterarea aliantei, determinand razboiul bancilor, cu influente profunde pe plan politic. Aceasta era situatia interna, in care Federatia Rusa a decis interventia in Caucazul de Nord, pe fondul aranjamentelor pentru campania electorala.

Venirea lui Putin la putere a fost insotita de manifestarea unor gesturi simbolice, in special pentru “vecinatatea apropriata”.

Federatia Rusa se lanseaza in recastigarea terenului pierdut de Eltan.

Capitolul 1

Caucazul de Nord minoritati la rascruce

Nu exista nici un acord potrivit determinarii Caucazului de Nord .Termenii oficiali folositi precum : Regiunea economica a Caucazului de Nord sau Districtul militar Caucazul de Nord se refera pur simplu la regiunea de granita din sudul Ferderatiei Ruse .Aceste granite au fost trasate dupa interesele economice ,administrative si de securitate rusesti in defavoarea intereselor populatiei bastinase.Mai exista de asemenea un concept etnografic ,care se refera la unicitatea si incadrarea popareleor din Caucaz intr-o categorie aparte ,ale caror limbi apartin intr-o categorie distinsa.

Din punct de vedere geografic zona se refera la regiunea din zona montana,care marginesc stepele si pamanturile negre din sudul Rusiei si Ucrainei.

Datorita pozitiei geografice ,muntii au barat accesul din exterior ,pana cand tehnologia moderna militara a fost punctul de conexiune intre lumea exterioara si zona Cucazului.Acestea au dus la provocari adresate stilului traditional de viata.Datorita pozitionarii geografice si a reliefului de tip montan ,acesta a impus o economie locala montana bazata pe exploatarea resurselor naturale,agricultura folosind culturile in terase,iar in zonele de campie /vale ,predomina economia de tip nomad ,seminomad.

Majoritatea popoarelor din Caucaz au aceleasi valori si aceleasi traditii culturale,datorita stilului de viata si a razboiaelor purtate impotriva colonizarii.Pe langa asta ei se mandresc cu reputatia de a fi buni luptatori ,atat contra invadatorilor cat si in luptele pe plan intern ,pentru suprematia locala.

Datorita acesti istorii comune ,marea majoritate a populatiei cucaziene este vorbitoare de limba rusa .Totusi ,acestia se bazeaza foarte mult pe valorile locale,valori locale ce sunt marcate in trecut de lupte pentru pastrarea acestora.

Multe dintre aceste valori sau piedut odata cu modernizarea si centralizarea sovietica.

Aceasta a impus mutarea popoarelor din zonele de campie,colectivizarea fermelor,inlocuirea productiei manufactoriste cu o industrie sovietica.Regiunea a devenit in scurt timp dependenta economic de restul URSS-ului.Excedentul ,datorat exploatarii resurselor petroliere,resurselor miniere a fost exportat in restul Republicii Sovietice ,Caucazul de Nord devenind o zona de export pentru alte regiuni din URSS.Desi Caucazul de Nord se bucura de resurse minerale ,petroliere,foarte bogate ,regiunea ramane una din cele mai sarace provincii ale URSS.Integrarea in sistemul politico-administrativ rus sovietic au determinat dezvoltarea de centre urbane ,institutii de invatamant ,putine si slab dezvoltate in comparatie cu alte regiuni din URSS.

Pe parcursul regimului sovietic numeroase populatii au devenit natiuni titulare in districe si republici autonome.Acest statut le permitea drepturi speciale,reprezentarea politica regionala ,dezvoltarea culturala .Acesti factori au avut un rol important pentru dezvoltarea identitatilor nationale .

Minotitatile etnice din Caucazul de Nord au fost grupate in 7 Republici ale Federatiei Ruse.

Vorbim aici de republici autonome local cum ar fi cea din Daghestan,Cecenia,Ingusetia,Osetia de Nord,Kabardino-Balkiria,Karaceai-Cerchezia,Adysea si in doua ex republici autonome din Georgia :Osetia de Sud si Abhazia.

Grupurile etnice nu traiesc in unitati administrativ –teritoriale care sa le poarte numele,iar o unitate administrativa nu este locuita doar de un singur grup etnic.Se adauga si numarul mare de rusi ,care locuiesc in aceste republici,mai ales in centrele urbane din parte de vest a regiunii.

Istoria regiunii

Si in acest caz sursele istorice acorda un tratament preferential invingatorilor.Istoria celor invinsi este uitata sau pur si simplu ignorata.

S-au gasit dovezi despre existenta principatelor formate din lezgi si circasieni ,despre principii kabardini ,care au stapanit regiunea Caucazului de Nord pana in seculul 18.

Evenimente istorice,in mod deosebit politica agresiva de colonizare ruseasca ,practicile sovietice de deportare ,joaca in prezent un rol important in politica actuala a Caucazului de Nord ,care a ajuns la o ura transmisa din generatie in generatie impotriva rusilor.

Datorita istoriei transmise pe cale orala este foarte greu sa ne dam seama de istoria acestor grupuri etnice ,care s econsidera printre cele mai vechi popare si mostenitorii de drept ai regiunii din Caucaz.O alta pieda majora in relatare concreta a istoriei popoarelor din Caucaz este si falsificarii acesteia in timpul si de catre regimul sovietic .Istoria lor a devenit un tabu ,secretul fiind pastrat de autoritati.

Din cele mai vechi timpuri regiunea a stagnat intre culturi,fiind la rascruce de drumuri.Desi la inceput a fost o barieri intre civilizatiile mesopotamiene,apoi a devenit tinta invadatorilor sciti,sarmati,iranieni.Pentru o vreme Caucazul a fost sub conducerea alanilor-sarmati,care s-au amestecat cu populatia locala,purtand ulterior numele de os ,de unde deriva astazi mostenirea primita de oseti.

In timpul expansiunii romane ,in Caucaz isi fac aparitia triburi nomade turcice,care iau scavi din populatia locala.O parte au migrat spre Vest,majoritatea ramanand sub dominatie hunica.

Incepand cu secolul 4 marea majoritate a populatiei din Vestul Caucazului era convertita la crestinism de georgeni ,in timp ce partea estica a ramas sub influenta sasanizilor iranieini.Arabii au adus islamul in secolul 7.

Din amestecul de triburi iraniene,turcice plus caucazieni a rezultat poporul kazar,care si-a stabilit un stat puternic din 650 ,dominand comertul local.In ciuda relatiilor economice bine dezvoltate ,Caucazul este tinta confruntarii dintre puteriile regionale ale secolului 8-9.

Majoritatea popoarelor din Caucaz se considera descendenti sau victime ale popoareleor migratoare cum ar fi mongolii .Un exemplu ar fi faptul ca osetii se declara ca se trag din mani,kumacii din kazari,nogaii din mongolii din Hoarda de Aur. Se adauga de asemenea si influenta determinata de domnia persana si araba .

Asadar cine sunt cecenii ?

Acestia nu sunt slavi si nici turci,in ciuda faptului ca otomanii au reusit sa regrupeze toate populatiile musulmane intr-o singura categorie apropiata de ei.Denumirea de ceceni este defapt o porecla data de rusi dupa denumirea statului in care iau intalnit prima oara pe acestia in secolul 16.Prima mentiune istorica a acestui popor numit Noxhce denummirea originala a populatiei cecene dateaza din secolele 8 dintr-un set de cronici armeano-georgiene.Stramosii populatiei cecene erau numiti Nahk sau Tushba.Din punct de vedere al etnicitatii acestia se considera unici.Cei mai apropiati ca ei se considera a fi ingusii denumiti de documente istorice ca fiind :poporul nostrul –Vainakh. Limba noxhe este una din cele mai vechi si cele mai complicate limbi vorbie in Caucaz.Aceasta a fost o limba orala pana atunci cand sfera de influenta islamica s-a manifestat prin transcrierea foneticii in araba.

Un element puternic al identitatii caucaziene este victimizarea de catre puterile cuceritoare.Desi exista o lunga istorie pre-rusa de incercari violente in a ceceri regiunea ,colonizarea ruseasca este considerata cea mai puternica sub aspectul efectelor negative.

Rusia s-a implicat odata cu dezintegrarea Hanatului Horzii de Aur in secolul 16 .Pentru expansiune si apararea granitelor rusii au folosit cazacii.

In jurul anilor 1700,Rusia detinand deja regiunea Stavropol,atacurile cazacilor indreptate asupra caucazienilor se vor intensifica si vor ajunge la contra-atacuri foarte sangeroase ,care ulterior duc la intiparirea in mintea a mentalului colectiv rus imaginea de caucazian salbatic,crud ,barbar. Intre 1763 , Rusia reuseste sa construiasca un sir de fortarete,de-a lungul regiunii .Toate centrele urbane de astazi isi au originea din aceste fortarete.

Parti din Daghestan,Ingusetia,Cecenia au fost cucerite pana in 1780 in ciuda luptei sub conducerea liderului politico-religios,cecenul Seic Mansur.Acesta a fost considerata oficial prima manevra militara impotriva Rusiei sub unificarea populatiei locale: ceceni,ingusi,oseti,kebarzi,daghestani.In jur de 20000 de oameni au luptat sub o comanda unica .Dupa capturarea lui Mansur au fost supusi unui regim de distrugere .

Razboiul colonial a fost reluat cu o noua forta ,cand populatiile locale reunite sub steagul Islamic condus de Imamul de Daghestan ,avarul Shamil in 1830 care a decretat domnia sariatului,legii islamice si-a chemat populatia la Gazavat ,razboiul sfant contra invadatorilor crestini.Formatiunea statala a immamului Shamil a functionat in jur de 30 de ani si a fost format din majoritatea populatiilor din Caucaz,inafara de Abhazia si Cerkezia care au sustinut doar independenta fata de rusi.De atunci islamul a functionat ca forta de mobilizare impotriva dominatiei ruse.

In anul 1859 Shamil afost captrat ,iar in 1864 a fost declarat sfarsitul razboiului caucazian.Majoritaea populatiei locale a fost fortata sa emigreze ,multi murind pe drum.Conform unor estimari 1,2 milioane de caucazieni au emigrat din teritoriile cucerite de Rusia ,800000 au ales sa traiasca in Imperiul Otoman ,formand astazi diaspora cecena din Orientul Apropiat si Turcia .Populatia din munti a fost fortata sa coboare in zona de campie pentru a fi mult mai usor de controlat.

Revolutia bolsevica din 1917 a dat mari sperante populatiei locale privind independenta regiunilor din Cucazul de Nord.Acestia s-au unit cu cazacii in vederea alegerii unui guvern comun pentru unn stat independent.Dupa victoria bolsevicilorin centrele rusesti,acet guvern comus din cazaci si caucazieni si-a declarat secesiunea de Rusi,a semnat o alianta cu Turcia si a fost recunoscut ca stat de Puteirle Centrale.O data cu formarea noului guvern osetienii au proclamat Republica Sovietica Terek ,relansand conflictul cu rusii.

In anul 1919 luptele pentru independeta au continuat proclamandusi independenta fata de rusi tari precum Daghestan,Cecenia,Osetia,Kabardia sub forma unui Emirat Nord Caucazian aflat sub conducerea seicului conservator Uzun Hagi. Victoria bolsevicilor din 1921 a determinat abolirea Emiratelor.Un Comitet Revolutionar Caucazian se stabileste in Vladikavkaz in 1920 ,acesta devenind centrul Republicii Sovietice Montane.

Iosif Stalin a vizitat regiunea pentru a controla procesul de tranzitie.Acesta a sugerat crearea unei Republici Sovietice pentru toti caucazienii.Conditiile crearii acestei entitati statale presupunea ca statul sa fie de acord cu recunoasterea puterii sovietice,conditiile fiind de tip sharia dupa legile islamice plus revenirea teritoriilor oferite cazacilor din perioada razboiaelor coloniale rusesti.Aceasta a fost acceptata,cazacii fiind nevoiti sa paraseasca Caucazul de Nord .Era conform planurilor bolsevice in care cazacii reprezentau adevarati dusmani ai poporului.Se estimeaza ca un numar de peste 100000 de cazaci au fost deportati in Urali.

In ianuarie 1921 pe baza principiului autodeterminarii teritoriale a fost fondata Republica Autonoma Sovietica Montana ce includea districtele Ingushetia,Kabardia,Balkaria,Karachi,Cecenia ,Osetia si Daghestan.In anul 1922 Republica a fost dizolvata pas cu pas ,devenind districte in Federatie.In 1923 in Republica au ramas doar cecenii ,ingusii si oseti de nord,urmand ca in anul 1924 Cecenia sa devina un distrct autonom .In anul 1929 a fost rupt si centrul inguso-oset ,Vladikavkaz ramanand un centru oficial oset ,privand Ingusetia de singurul centru urban cu institutii educationale si industriale.

Pe la mijlocul anilor 20 s-a stabilit o ierarhie a autonomiilor de baza etnice-liderii proveneau din socialisti locali.Acest lucru a dus la descurajarea identitatii regionale fara ca populatia sa fie implicata direct ,au fost dezvoltate anumite grupuri pentru dezvoltarea national-culturala.

Politica de fragmentare etnica a continuat ,orice forma autonoma fiind condusa de lideri caucazieni.Granitele si denumirile unor forme de organizare au fost schimbate des ,pe fondul reactiei populatiei locale fata de politica centrului.Rebeliunile rezultate au fost rezultatul finl al procesului de fragmentare.

In 1928-1929 a inceput colectivizarea in paralel cu abolirea shariat-ului ,s-a trecut ulterior la dezarmarea masiva a populatiei, la deportari anihilarea elitei intelectuale si politice ,sub acuzatia de na tionalism burghez si de practici islamice ce duc la destabilizarea regiunii. Conducerea teritoriala si regionala a fost inlocuita cu reprezentanti trimisi de la centru pentru a reprezenta noua administratie. De abia in anul 1936 cand noua Constitutie Sovietica prevedea existenta unei structuri cu republici autonome situatia s-a stabilizat. Nou createle alfabete ,au fost inlocuite cu cele chirilice.

Popoarele din Caucazul de Nord caracterizeaza evenimentele din timpul celui de al doilea razboi mondial ca fiind al treilea mare dezastru abatut asupra lor dupa colonizarea ruseasca si distrugerea elitei locale .

In timpul celui de al doilea razboi mondial armata germana a ajuns in Caucaz in 1942,in drumul spre petrolul de la Maikop,Groznai si Balai.

Etapa urmatoare a fost marcata de deportarea masiva a tuturor caucazienilor ,din ordinul lui Stalin prin decretul semnat de Prezidiul Sovietului Suprem .Toata populatia karachai,ingusa,cecena si balkara a fost imbarcata in vagoane pentru animale si deportati in Asia Centrala si Siberia in 3 runde intre noiembrie 1943-martie 1944. Deportarea a fost violenta si s-a desfasurat rapid ,sub acuzatia de colaborare cu fortele germane din 1942.

Din punctul meu de vedere aceste deportari sau represalii cum le numesc caucazienii pot fi considerate genocid pentru ca singurul criteriu pentru selectarea populatiei a fost cel etnic,nimeni nefiind scutit. Pe langa acest criteriu au fost deportati nu numai etnicii respectivi din Caucaz ci si cei care locuiau in alte republici sovietice,iar cei de pe front au fost deportati in urma terminarii raboiului. Toti cei deportati au fost bine paziti,iar pedeapsa impusa de statul sovietic a fost de 20 de ani de munca silnica in cazul in care ar fi parasit locurile unde au fost relocati.Indiferent de zona unde au fost relocalizati acestia populatiei bastinase i s-au spus ca acestia sunt criminali,banditi,impotriva sistemului,determinand astfel noi greutati ce au dus la izolarea populatiei.

Unul din doi ceceni a murit in timpul transportului sau a deportarii .Republicile au fost dizolvate ,iar teritoriul a fost dat altor grupuri etnice sau republici. Au fost rusificate masiv zonele deportatilor aducanduse mii de fermieri pentru a lucra pamanturile ,mormintele monumentele nationale au fost distruse ,numele populatiilor deportate au fost sterse din harti,documente ,memorie publica.Orice interes sau ajutor de soarta acestora era aspru pedepsit.

Aceasta experienta a marcat populatia din Caucazul de Nord intr-un mod asemanator cu Holocaustul suferit de evrei.

O data cu moartea din 1953 a lui Stalin o parte din deportati au inceput sa se intoarca inapoi in Caucaz.Dupa reabilitarea din 1957 peste 50 de mii de familii s-au intors in Caucazul de Nord unde au cerut pamanutrile inapoi. Primele ciocniri cu populatia rusa din zona se raporteaza in 1956.

Dupa reabilitarea oficiala ,Republica ceceno-ingusa ,Cerhezia,Districtul Karachai au fost restabilite ,dar nu au primit inapoi toate teritoriile ,cea mai disutata zona fiind cea dintre Daghestan-Osetia de Nord .

In toate republicile unde deportatii s-au intors au avut loc tensiuni intre ei si populatia rusa .Un astfel de exeplu este cazul fermierilor rusi din 1958 care au declarat un progrom de 3 zile contra ingusilor si a cecenilor care au revenit .

Prabusirea URSS-ului a reinoit sperantele de autonomie si retrocedare a teritoriilor pierdute .In toamna anului 1990 ,toate entitatile din Caucazul de Nord s-au autoproclamat republici suverane ,transcaucaziene.Acestea au fost recunoscute dupa lovitura de stat din august 1991 contra presedintelui Gorbaciov.Acest statut a fost ulterior ratificat ,dar au fost facute ca fiind subiecti ai Federatiei Ruse .Singura care a refuzat acest statut a fost Cecenia,insistand pentru crearea unui stat independent .

Parteneriatul ceceno-ingus se incheie in 1992.Noua constitutie prevede faptul ca statulul republicilor este egal cu cel al regiunilor rusesti ,dar nu este unul suveran.Tranzitia politicului este marcata prin un nou sir de conflicte violente.

Chiar daca in timpul perioadei sovietice regiune avea un potential turistic enorm ,datorita conflictelor armate si a sentimentului anticaucazian regiunea ajunge in paragina.Centrele industriale se inchid datorita lipsei de investitori si a dependentei economiei locale de a se baza strict doar pe importuri.Complexul militar devine centrul de control al rusilor,care ii ingratesc si mai tare pe ceceni,izolandui practic de propria lor armata .Rata somajului atinge cote alarmante,majoritatea populatiei locale lucrand in Federatia Rusa ,iar economia locala este sustinuta direct de catre mafia caucaziana care datorita conditiilor prielnice de dezvoltare ocupa o mare parte din economie ,structuri guvernamentale sau legislative.

Cecenia:Aspectul Religios al Conflictului

Ce anume sustine acest mic popor in lupta contra rusilor?

Care este dimeniunea religioasa a cestui conflict?Cum au supravietuit ceceni,gruparile jihadiste persecutiilor declansate de rusi? Acestea sunt intrebari care pot aduce noi explicatii in incercarea de a intelege evolutiile din Caucaz.

In URSS se cunoaste faptul ca existau in jur de 48 de milioane de musulmani.Acestia proveneau din republici precum Khazastan,Uzbechistan,Turkmenistan,etc.Despre acestia se stie ca si-au obtinut libertatea,independenta prin dizolvarea URSS-ului.Inafara de cei 48 de milioane de musulmani Federatia Rusa detinea aproape 7 milioane de musulmani interni.Dintre toate grupurile cele mai importante pentru regimul de la Kremlin insemnau tatarii si cecenii.

Aceste grupuri etnice prezentau un interes major al Federatiei Ruse din doua motive :unu la mana de factura economica,atat Cecenia cat si Tatarstan detin importante resurse petroliere ,Tatarstan producand chiar 25 la suta din productia ruseasca totala,iar cel de al doilea motiv reprezinta interesele Rusiei in ordinul politic .Dintre toate ex-republicile ruse si autonome,doar Tatarstanul si Cecenia au refuzat ratificarea Tratatului Federatiei Ruse din 1992,prin care se stabilea actuala Federatie.Moscova a atacat ambele incercari de secesiune ,in cazul Ceceniei trecand la amenintari si negocieri,iar dupa doi ani de zile s-a ajuns la invazia din 1994 .

Centrul rezistentei a cecenilor au fost fratiile musulmane mistice din Caucaz.Prima incercare de anexare a regiunii a fost Caterina cea Mare din secolul 18 .Incercare de anexare a stranit rapid unirea celor 30 de minoritati etnice sub conducerea lui Mansur Usurma ,care declara jihad si ii invinge pe rusi la raul Sunza 1785.Aceasta a fost inceputul primei fratii religioase intre ceceni si daghezi.Aceastra fratie s-a desprins din fratia sufita Naqshbandi.

Datorita acestei victorii conceptul de sufism s-a raspandit rapid in Caucaz si Asia Centrala prin intermediul pelerinilor.Seicii ,sau conducatorii daghezi ceceni au fost considerati sfinti ,iar mormintele lor au devenit loc de pelerinaj pentru sufiti .

Incepand cu secolul 18 pana in prezent Caucazul a fost dominat de doua mari fratii:Naqshabandis si Qadiri.Datorita organizarii de tip societate mistica ,secreta si a bunei cunoastere a muntilor/capabilitatea de a supravietui unui trai de tip partizan acestia au reprezentat un adevarat inamic redutabil in calea oricui ar fi incercat sa cucereasca Caucazul.

Printre cei mai cunoscuti luptatori apare numele de Imam Shamil,care a dus ulterior la unirea intre Daghestan si Cecenia.

Suprimarea fratiei Naqshbandis a fost inlocuita de o noua fratie Qadiri.Originara din Bagdad ,secolul 12 ,aceasta este inregistrata prma oara in Caucaz in anul 1861 sub conducerea sefardului daghez Kunta Hagi Kisiev. Acesta a fost un reformator ,care a incheiat pace cu rusii ,oprind conflictele sangeroase intre cele doua natiuni.In mod inexplicabil a fost exilat in 1864 de catre rusi ,precum predecesoare fratie Quadiri a suferite pierderi imense in confruntarile cu trupele tariste .Impreuna cele doua au fost in fruntea revoltelor antirusesti din Caucaz.

Perioada bolsevica si cea din timpul celui de al doilea razboi mondial a fost sangeroasa mai ales pentruCecenia si Daghestan.Au avut loc lupte impotriva trupelor bolsevice cu vederea crearii Emiratelor Nord caucaziene. Dupa care a urmat periaoda si genocidul comis de Stalin.A fost interzisa religia ,sau deportat etnicii minoritari din Caucaz in Khazastan,s-a incercat distrugerea spiritului religios Islamic. Singurul popor care a refuzat supunerea tottala in fata rusilor au fost cecenii.

Multi autori sovietici ,postsovietici afirma incarti de psihologie de analiza ,ca doar datorita condtiiilor speciale postbelice prin care au trecut ceceni si-au intarit sentimentul religios si cel antirusesc.

De abia in anii 1978 autoritatile sovietice au permis deschiderea a 40 de moschei.Masurile contra islamului nu i-au afectat pe fratii care si-au facut propriile scoli pentru a promova Coranul si Isalamul. De abeea la finalul anilo 70 fratiile sufite isi recapata faima ,dar isi dezvolta si un nou ordin Vis Hagi.Aceasta combina preceptele islamului clasic cu retorica antiruseasca si antisovietica.Ordinul foloseste tehnologie moderna si activismul politic. Acestia au inceput sa impuna unele taxe populatiei locale si foloseau propriile tribunale judecatoresti.Aspectele muzicale ,manifestarile culturale au dus la cresterea popularitati fratiei Vis Hagi ,adesea fiind folosite cu scop politic.Un lucru nou pe care l-a facut aceasta fratie a fost includerea femeilor la participarea la anumite ceremonii sau dreptul de a avea propriul grup devotant.

Avand un rolncrucial in pastrarea identitatii cecene musulmane in perioada exilului acest nou ordin este recunoscut ca fiind cel mai activ ci totodata cel mai inovativ din Caucazul de Nord .

Capitolul 2

Conflictul ruso-cecen

1994-1996

De obicei natiunile recurg la forta militara doar atunci cand celalate mijloace de mentinere a pacii au dat gres.Asa cum remarca Claussewitz :razboiul este continuarea politicii cu alte mijloace .Comportamentul modern ,democratic,insista pe utilizarea fortei doar ca solutie finala.

O ipoteza care contrezice acest fapt poate fi si folosirea preventiva a fortei.Aceasta este folosita ferm in mod decisiv ca factor de prevenire cu mult inainte de declansarea unui viitor posibil conflict ,se dovedeste ,adeseori,un factor de influentare a potentialului inamic .Atunci cand partenerul de conflict nu impartaseste aceleasi credinte liberale fata de manegementul conflictului ,manevrele diplomatice,sanctiunile economice pot fi interpretate ca fiind acte de slabiciune si de lipsa a mijloacelor de convingere in forta .

In cazul conflictului din Cecenia ce a avut loc intre octombrie 1994-septembrie 1996 se poate observa clar amestecul acseto doua ipoteze.In 1994 tancurile rusesti au trecut in Cecenia in decembrie pentru restabilirea ordinii constitutionale si pastrarea inegritatii teritoriale ale Federatiei Ruse .Acesta a fost doar unul dintr-o serie de incercari zadarnice de al indeparta de la putere pe generalul Dudaev ,zrobirea rebelilor ceceni si reimpunerea controlului rusesc pe domeniul politic/economic din Caucaz.

Datorita asezarii sale georgrafice Cecenia reprezinta o resursa viitala la aadresa Federatiei Ruse din doua mari motive.Primul de natura economica tine de conductele petroliere si de gaz din Kazastan si Azerbaidjan care tre prin Cecenia.Al doilea motiv tine de pozitia strategica a Ceceniei si rutele de acces catre Marea Neagra si Marea Caspica ce pornesc din centrul Federatiei si trec prin Cecenia.

Scenariul folosit de rusi ca scop al interventiei lor in Cecenia a fost acuzarea guvernului Dudaev de crearea unui stat criminal,paralel serviciile de spionaj colaborand cu opozitia cecena in speranta de al da jos pe Dudaev .Acestia declanseaza un razboi civil si aprovizioneaza opozitia cecena cu tancuri.Datorita esecului acestei operatiuni Federatia Rusa declanseaza un conflict deschis .

Republica Cecena a inceput revolutia in data de 21 august 1991 ,doua zile dupa lovitura de stat ce a dus la destramarea URSS ,declarandu-si independenta fata de rusi in 6 septembrie 1991.

Presedinte al Congresului Cecen a fost propus un fost general sovietic de aviatie Djokar Dudaev in Estonia.Prima sa declaratie in calitate de presedinte a fost desprinderea de Rusia .

Congresul Deputatilor Poporului Rus a declarat alegerile ilegale si regimul lui Dudaev neconstitutional.Acesta in schimb in primavara anului 1993 a dizolvat Parlamentul Cecen,opozitia devenind practic inexistenta.De atunci Cecenia devine un teatru de razboi de gherila.La nivel oficial Rusia a neghat vehement orice urma de implicare a sa in acest conflict acest lucru este contrazis si dezvaluit de catre mass-media-ul rusesc despre atacul nereusit in noiembrie 1994.Acest esec determina invazia din decembrie 1994.

Pregatirile pentru aceasta invazie au inceput cu doar doua saptamani inainte de invaziei,deoarece se miza pe succesul operatiunii cladestine de indepartare a lui Dudaev.Datorita acestor lucruri se produce o confunzie la nivelul de comanda a armetei rusesti ce va dura pe toata perioada conflictului.In mod logic,deducem ca armata rusa era slab pregatita ,iar unitatile trimise in Caucaz nu puteau face diferenta.

Datorita acestei slabe pregatiri in ianurie 1995 armata rusa ajunge in stadiul de a refuza indeplinirea oridenelor transmise de comandantii militari si de politicieni .Sistemul de securitate rus nu si-a revenit complet de la destramarea URSS,armata si sistemele de securitate post sovietice formandu-se in urma primului razboi cecen.Starea precara si lipsa de armament munitie,ratii a soldatilor rusi se datoreaza reducerilor bugetaresi a reformelor.Se adauga faptul ca deficentele armatei nu au fost redresate inca din timpul razboului din Afganistan.Pe langa aceste aspecte se adauga si cel legal si moral,care au impiedicat executarea cu succes a misiunii.

Aflat la conducerea armatei cecene de 3 ani generalul Dudaev ,era ghimpele din coasta Federatiei Ruse.Iritarea pe care acesta a provocato sistemului politic militar rusesc a fost atata de mare ,incat acestia luau hotararea de interventie aeriana chiar si atunci cand conditiile climatice nu permiteau folosirea fortelor aeriene din plin.

Pentru inceput trebuie luat in considerarea situatia politica din regimul lui Boris Ieltin.Din perspectiva rusa acesta era confruntat cu un regim ilegal ,cu care esuase in a negocia in ultimii 3 ani .In acest timp Cecenia s-a transformat intr-un centru pentru teroristi,criminali,traficanti de droguri toti in legaturi stranse cu mafia cecena .

Asupra presedintelui rus s-au facut presiuni pentru a dovedi ca acesta are controlul situatiei din Caucaz.Boris Ieltin declara ca alegerea in functia de conducere a rebelilor ceceni a lui Dudaev s-a facut in conditiile starii de urgenta si a legii martiale si nu a cuprins toate districtele republicii.La nivel oficial regimul cecen cndus de Basar Dudaev nu a fost recunoscut de comunitatea internationala.Astfel in Cecenia nu existau autoritati legale ci numai unitati armate loiale rebelilor.Economia a fost distrusa ,fondul de pensii fiind folosit pentru inarmare .

Asadar ,obiectivul primar al invaziei a fost restsurarea ordinii si legii in republica .Misiunea fortelor armate fiind dezarmarea unitatilor de banditi ,distrugerea armamentului greu din republica etc.

Al doilea motiv pentru inerventie a fost oferit de A.Kozarev Ministrul de Interne : un stat are dreptul sa foloseasca foeta pentru a restaura legea si ordinea si elimina zona de criminalitate economica. Acesta considera ca interventia in Cecenia este onforma Codului de comportament ,semnat la Budapesta ,la summitul OSCE.Astfel se incearca prevenirea lansarii efectului de domino si distrugerea integritatii teritoriale a Rusiei.Se doreste protejarea conductelor petroliere si de gaz ce treceau prin Cecenia ,deci implicit si bunastarea cecenilor si a rusilor care puteau fi prinsi in acest conflict.

Alta explicatie a interventiei a fost oferita de presedintele Consiliului de Securitate a Federatiei,Vladimir Sumeiko,care a prezentat operatiunea ca fiind o misiune de tip PK ,pentru separarea partilor in conflict ,prin impunerea fortei federale .Aceasta abordare a aparut de abiia dupa esecul operatiunilor negre lansate ulterior de puterea de la Kremlin. De alftfel nici nu s-a luat in calcul principalele criterii de baza pentru o operatiune de tip PK: gasirea din start a unei solutiii pentru terminarea razboiului,sansale unei victorii ,pregatirea opiniei publice,cum este afectat interesul national.

Unul din consilierii lui Boris Ieltin declara faptul ca acesta se temea mai mult de o batalie politica de la Moscova pentru Cecenia,decat de invadarea militara a acesteia .Acesta a ales sa sarbatoreasca un an de la proclamarea Constitutiei Federatiei Ruse prin invazia din Cecenia.

La data de 9 decembrie guvernul rus a aprobat un decret prezidential,privind masurile de stopare a actelor formatiunilor armate ilegale de pe teritoriul Ceceniei si din zona conflictului oseto-ingus.

Conform Constitutiei rusesti Boris Ieltin avea motivatia si asigurarea legala pentru a interveni militar in Cecenia ,pentru a garanta securitatea nationala,legalitatea ,drepturile si libertatile cetatenesti sa lupte contra crimei si pentru a dezarma grupurile militare ilegale,folosind orice mijloc posibil.

De altfel, in grupul de consilieri ai presedintelui s-a discutat si posibilitatea decretarii starii de urgenta in Cecenia. Conform acesteia trebuiau folosite trupele de interne, apreciate ca nefiind la nivelul dorit pentru a face fata armatei lui Dudaev. Negocierile incepute imediat dupa emiterea decretului presidential au esuat “datorita faptului ca Moscova le-a dublat de discutii cu opozitia fata de Dudaev, in incercarea de a-l debarca pe acesta”. Oficial, decizia de a invada Cecenia a apartinut Consiliului de Securitate.

Acesta a fost si elementul de comanda si control a operatiunii, condus fiind de primul ministru Cernomardin. In prima faza organizationala, functiile importante au fost detinute de civili. Curand au realizat ca nu au pregatirea necesara pentru a explica ce tip de operatiuni vor fi desfasurate. Sub pretextul pastrarii secretului, militarii au luat controlul asupra operatiunii. Si-au asumat din pacate, inclusive sarcini politice, incepand sa actioneze autonom de factorul politic. Astfel, se poate explica, continuarea luptelor in conditiile declararii armistitiului de catre Eltan. Din insarcinarea Consiliului de Securitate, Gracev a condus un grup de specialisti cu scopul de a rezolva conflictul. Avea insarcinarea de a anunta Cosiliul de Securitate despre masurile pe care urma sa le ia.

La inceputul operatiunii insarcinarea operationala era a Districtului Militar Caucaz de Nord, condus de gl.col. Alexei Mitiukin, din Statul Major (S. M.).

Dupa esecul initial al operatiunii se schimba comandantul. Datorita refuzului gl.col. Eduard Vorobiov, Gracev este nevoit sa preia comanda directa. Analizand scenariul de comanda si control se observa ignorarea S.M. Nici o personalitate din S.M. nu a fost direct implicata in desfasurarea operatiunii, desi conform doctrinei de securitate S.M. este bratul operational al Consiliului de Securitate.

Timp de trei ani Dudaev si-a permis o politica de provocare la adresa Rusiei. A alungat reprezentantii Federatiei Ruse din Cecenia, a suprimat opozitia interna, a declarat independenta Ceceniei, iar rusii din Cecenia au fost supusi unor politici discriminatorii, majoritatea acestora preferand sa fuga in Federatie.

Motive pentru a invada Cecenia au avut si ceilalti membri ai Consiliului de Securitìtate Rus: – “Black operation” desfasurata de FSB pentru debarcarea lui Dudaev a fost un esec public, iar directorul acestuia, Serghei Stepasin se temea de posibila investigare a actiunilor sale; – Ministerul de Interne (MVD) a apreciat ca situatia din Cecenia poate destabiliza regiunea Caucazului de Nord, in care deja era implicat cu trupe. Dar, erau sanse putine de a restaura securitatea interna in zona atit timp cit grupul lui Dudaev era implicat in activitati ilegale; – O parte din liderii militari erau interesati in implicarea militara in zona. Pe fondul acuzelor de coruptie, ministrul Gracev era nerabdator sa-si dovedeasca calitatile militare, loialitatea personala, si a armatei fata de presedinte. O victorie rapida ar fi oprit valul criticilor si ar fi atras atentia acuzatorilor intarind pozitia sa de commandant si a presedintelui. Greu de inteles cum au crezut liderii politico-militari rusi ca lupta contra Ceceniei va fi usoara si de scurta durata. In mod sigur cunosteau lunga serie de razboaie duse de tari contra cecenilor.

Gracev chiar prevedea “prinderea lui Dudaev in cateva ore de catre un regiment de parasutisti”. El a convins Consiliul de Securitate ca va fi un “blitzerieg” sangeros, care nu va depasi data de 20 decembrie. Membrii Consiliului de Securitate considerau pe Dudaev si armata lui ca fiind niste criminali, o banda dezorganizata de rebeli care vor fi intimidati de aparitia primului tanc rus. Nu au inteles ca timp de trei ani, liderul cecen si anturajul sau au intarit independeta Ceceniei, nemaifiind doar o notiune, transformand regiunea dintr-o republica rusa intr-un stat semi-musulman, bine inarmat, condus de soldati devotati cauzei. Dudaev si majoritatea liderilor militari ceceni erau veterani ai armatei ruse. Cecenii, in mod traditional, sunt un popor de luptatori, pe care rezistenta si lupta sunt virtuti nationale. Folosind arsenalul ramas in urma retragerii trupelor sovietice, Dudaev a creat grupuri de gherila eficiente.

Au fost angajati, de asemenea, mercenari dintre cei care au luptat contra rusilor. Din momentul in care Dudaev a declarat independenta in 1991, cecenii s-au pregatit pentru un atac din partea rusilor. Institutiile ruse de securitate au subestimat adversarul si supraestimat propriile capabilitati, in special cele apartinand lui Gracev ca ar fi trebuit sa cunoasca starea reala a armatei. Astfel, dotat cu informatii false despre propriile forte si ale adversarului, Eltan a declansat invazia Ceceniei. Rezultatul initial a fost un esec. Marile greseli tactice ruse au fost considerate “lipsa de competenta a liderilor militari”, care a fost imbunatatita foarte putin pe parcursul razboiului. Incercarea de a subordona teritoriile care s-au declarat proDudaev a fost o mare greseala.

Trupele ruse au intrat in Cecenia prin Daghestan, Ingusetia, Osetia de Nord. Cecenia a insemnat primul test pentru conceptual de forta mobila lansat de Gracev. In 1991 erau 70.000 de soldati rusi in Cecenia, care au ocupat o parte a teritoriului in 1992, iar in 1993 au incercat o lovitura de stat. Strategia lui Dudaev a fost simpla, apararea in cercuri concentrice, centrul fiind Groznai. Primul cerc a fost marcat de reactia violenta a populatiei civile fata de inaintarea trupelor ruse si actiuni de hartuire executate de luptatori ceceni. Tactica a dat rezultate, determinand refuzul unor comandanti de a inainta sau predarea unor unitati intregi populatiei locale.

S-a remarcat o rezistenta slaba in nordul Ceceniei, datorita faptului ca opozitia anti-Dudaev si-a stabilit centrul in acea zona, urmand coloana trupelor ruse. Celelalte doua coloane, venind dinspre Daghestan si Ingusetia au fost hartuite inca de pe teritoriul acestora. Al doilea cerc s-a concentrat pe o zona de 20-30 km in afara capitalei. Rezistenta cecena a fost mai dura, folosind armament greu.

Al treilea cerc si centrul strategic a fost capitala. La acest nivel cecenii luptau pe viata si pe moarte, se puneau in termenii supravietuirii ca popor si rasa, dublat de fanatism religios. In cazul infrangerii, strategia prevedea retragerea in munti si declansarea razboiului de gherila contra trupelor ruse care stationau in Cecenia. Se prevedea ca acesta sa dureze intre 10-20 de ani. Strategia lui Dudaev prevedea si optiunea “second Kuwait” ( incendierea campurilor petroliere ) si folosirea armei nucleare.

Pe 21/22 decembrie avioane SU-25 si SU-27 au inceput bombardarea capitalei, marcand pentru prima data cand o putere isi bombardeaza un oras din propriul teritoriu. Bine folosite de Dudaev au fost tacticile specifice PSYOPS, “o arma puternica folosita de un popor mic”. Scopul era distrugerea moralului soldatului si conducerii politico-militare si mobilizarea opiniei publice ruse in internationale contra invaziei. Trupele ruse au avut de infruntat rezistenta din partea cecenilor pe tot parcursul marsului. Desi incercuita din trei parti, Groznai a refuzat capitularea. Ca rezultat fortele ruse si cecene au inceput batalia pentru Groznai. Batalia a inceput in ajunul Anului Nou : 31 decembrie 1994. Este dificil de precizat cand s-a terminat. Ministrul rus al apararii Pavel Gracev declara ca batalia a luat sfarsit prin capturarea Palatului Prezidential, pe 20 ianuarie. Din 26 ianuarie responsabilitatea asupra evenimentelor a fost preluata de trupele interne ( MVD ). Aceasta insemna trecerea in faza in care urma sa se restabileasca legea si ordinea.

Asadar, sfarsitul lunii ianuarie ar fi sfarsitul bataliei pentru Groznai. Aceasta este insa doar una din numeroasele dileme ale conflictului. In realitate batalia pentru Groznai a fost un dezastru. Generalul Gracev, responsabil de planificarea atacului a adus trupele ruse inpragul depresiei morale. Conform surselor oficiale aproape 100 de soldati mureau pe zi in prima parte a lunii ianuarie 1995. Marturiile ofiterilor arata ca trupele ruse au fost aproape de momentul refuzarii de a asculta ordinele comandantilor si ale guvernului. Observatorii rusi si internationali s-au intrebat cum a fost posibil acest dezastru. Specialistii militari in razboiul urban au gasit explicatiile si au inteles complexitatea misiunii lui Gracev. Trupele ruse erau in plin process de tranzitie de la armata de tip sovietic la cea a Federatiei Ruse, cu dificultati financiare, prost hranita, pregatita in decembrie 1994. Se adauga efectele mortale ale unor decizii politice si incompleta planificare militara si implementarea deciziilor combinat cu calitatile luptatorilor ceceni.

Privind retrospectiv, sunt cinci motive principale care explica dezastrul de la Groznai : – trupele au actionat cu restrictii severe; – sprijinul pentru trupele care efectuau atacul principal a fost afectat de slaba cooperare intre servicii pentru un atac comun. Se adauga conditiile naturale, care au facut imposibil orice sprijin aerian pana pe 3-4 ianuarie; – trupele ruse nu au fost pregatite si antrenate pentru lupta imediata, mai ales pentru razboi urban; – conducerea rusa nu a pregatit sufficient “teatrul” pentru razboi. Inaltul Comandament nu a inchis granitele, nu a prevazut un timp pentru studierea scenariilor pe care Dudaev le putea pregati; – generalii rusi nu si-au insusit lectia “razboiului din Golf” pentru a distruge initial facilitatile de comanda si control, administrative cecene, infrastructura, si abia in faza a doua desfasurarea fortelor.

Singura explicatie pentru aceste greseli ar fi ca scenariul rus prevedea ca Groznai sa fie cucerit rapid, iar guvernul marioneta sa ceara ajutor trupelor ruse. Presiunea politicului asupra armatei a fost prea mare, combinat cu calitatea fortelor avute la dispozitie, a dus la un esec demoralizator, accentuat de reactia populatiei, informata pe larg de mass-media despre evolutia esecului. Nu au fost bine pregatiti nici la domeniul harti, documentare – ghidare, pentru simpla mutare a trupelor in oras. In multe cazuri cecenii miscau trupele pe strazi paralel cu cele pe care rulau rusii si le blocau strazile. Se adauga folosirea lunetistilor izolati, care aveau drept obiectiv distrugerea vehiculelor de lupta. Tot cecenii au fost cei care au folosit cel mai eficient arma de lupta in oras – lansatorul de rachete si grenade, mai eficient dacat mortierele folosite de rusi.

Oficialitatile ruse au recunoscut ca au pierdut razboiul informational. In timpul bataliei pentru capitala au fost folosite toate cele patru tipuri de operatiuni psihologice : intimidarea, provocarea, deceptionarea, persuasiunea. Toate au exploatat frica si ura. Dudaev a santajat cu folosirea armei nucleare sau comiterea unor terorisme nucleare. Serghei Stepasin, comandantul Serviciului rus de contrainformatii a recunoscut ca a pierdut razboiul informational. Chiar parlamentarii rusi au incercat sa demareze proceduri legale pentru investigarea activitatii trupelor ruse trimise in Cecenia, determinand astfel deteriorarea moralului soldatilor, care observau ca nimeni nu le apreciaza eforturile, desi ei pot oricand muri.

Paralel cu “razboiul mare”, s-au desfasurat asa zisele razboaie individuale : intre Gracev si Kovalev, actistul pentru drepturile omului, intre ideea de reforma si intarirea statului rus ( Arbatov, Lobov contra Jirinovski), intre creatorii de imagine, intre “Rusia criminala” si armata rusa, intre perceptii si consecinte. Situatia din Cecenia a fost inrautatita de aceste razboaie. In atitudinea fata de mass-media, Dudaev a actionat intelligent, “ajutand” jurnalistii sa filmeze, sa prezinte opiniei publice punctual cecen de vedere. Autoritatile ruse au interzis accesul acestora in zona lor de operatiuni. In primul rand razboiul a inceput fara pregatirea prealabila a opiniei publice ruse, chiar liderii politici promiteau solemn ca nu va fi razboi. Astfel, poporul rus care trebuia sa lupte, a fost cel surprins nu inamicul.

Prin mass-media, inclusive rusa, s-a accentuat neincrederea populatiei in trupele ruse. Neincrederea, dublata de ura, a fost caracteristica relatiilor dintre combatanti pe timpul negocierilor.

Partea rusa a incercat minimizarea importantei acestui razboi. Concomitent cu desfasurarea luptelor, politicienii rusi au continuat discutiile referitoare la reforma, pregatirile pentru alegerile electorale fiind aproape “nestingherite”. De fapt, razboiul din Cecenia a fost folosit in campania electorala pe post de subiect preferat in functie de agenda fiecaruia. Campania electorala, lupta pentru putere, s-au manifestat prin efecte negative fata de desfasurarea razboiului. A continuat si confruntarea dintre reformisti ( Kovalev, S. Iusenkov ) si adeptii ideii de intarire a statului ( supercentralizare ). Razboiul din Cecenia fiind folosit ca “material didactic” in functie de agenda politica a fiecaruia. In plin razboi, unii deputati dezbat problema reformei in armata. Putea fi o buna ocazie de a trece responsabilitatea esecului militar pe umerii S.M. de pe cei ai ministrului. Dezertari, refuzul supunerii, indeplinirii ordinelor superiorilor – aceste acuzatii au primit toate categoriile de forte implicate in Cecenia. Majoritatea cazurilor au fost prezentate pe larg de mass-media rusa. Intr-un sondaj de opinie s-a aratat ca credibilitatea posturilor neguvernamentale era de 46%, fata de numai 14% pentru posturile oficiale guvernamentale.

Disputele dintre trupele interne si armata privind responsabilitatile si tipurile de misiuni specifice fiecaruia au constituit unul din motivele esecului militar. Sfarsitul lunii ianuarie marcheaza aparitia primului material informative detaliat despre atrocitatile comise de ceceni.

Materialul era urmare a intreviului dat de Dudaev care avertiza ca trupele cecene nu vor mai fi la fel de tolerante fata de prizonierii de razboi. In aprilie “Armeiskii Sbornik” publica invatamintele din lupele pentru capitala. Rusii nu erau pregatiti nici pentru faza urmatoare a razboiului, lupta de gherila in munti. Lebed prezisese corect pe 19 ianuarie, ca un razboi de gherila devine inevitabil, tot poporul cecen va lupta contra invadatorului rus.

1999-2009

Al doilea razboi cecen, haos in Cecenia

Scanteia conflictului se reaprinde in 1999.In Cecenia se vadea clar lipsa unui guvern care sa controleze situatia,erau blocuri competitive de putere ,iar oameni erau inca vulnerabili la efectele devastatoare ale primului conflict .Lipsa unei infrastructuri, a reconstruirii oraselor bombardate si a unor locuri de munca le au adancit populatiei cecene ura fata de rusi ,pe care ii socoteau raspunzatori de situatia lor curenta.

Pe partea cealalta Rusia se afla in proces de negociere cu ministerel sale de razboi ,in vederea planuirii a unei noi invazii asupra provinciei din Caucaz.Multe guri rele spun ca Rusia s-a lasat atrasa in acest conflict ,pentru asi securiza zonele de granita si a restabili controlul asupra Ceceniei.In aceste teorii gasim si umpic de adevar,de asemnea avem si dovezi conform carora Rusia ar fi planuit invadarea Ceceniei inainte anumitor evenimente care i-ar fi periclitat securitatea teritoriale .

Dupa terminarea primului razboi cecen ,controlul guvernului separatist asupra teritoriului republicii era slab ,si se delimita doar in jurul capitalei Groznii.In afara ruinelor acestui osar controlul apartinea unor grupari separatiste cu tenta de fanatism religios (musulman),iar tare se afunda tot mai tare intr-un sistem anarhic.Lipsa restructurarii sistemului ,au lasat efective militare ,vorbim aici de fosti soldati ceceni,veterani ai primului razboi ,duri si foarte bine inarmati,neavand alta ocupatie inafara de lupta.Apare o cultura a violentei ce se escaladeaza rapid pe tot teritoriul Ceceniei .Autoritatea guvernului stabilit de Moscova era pusa grav la indoiala de lipsa de a solutiona problema de securitate privind clanurile de tip mafiot ce activau pe teritoriul republicii.

Dintre cele mai promitatoare organizatii razboinice locale remarcam pe cele conduse de Arni Baraev si Salman Raduev.Numarul tot mai mare de rapiri si jafuri comise de aceste grupari(teipe-clanuri cecene)creste ,iiar intr-o tara in care economie nu exista ,rapirile ajung la un moment dat sa fie sursa de venit al multor veterani islamisti din primul razboi cecen .Aceasta ocupatie ,aducea un profit pe teritoriul republicii de peste 200 de milioane de dolari in cei 3 ani de independenta haotica a Ceceniei.Conform unor estimari ale O.N.U si F.S.B in perioada 1996-1999 s-au semnalat peste 1300 de oameni rapiti in Cecenia ,iar in 1998 avem incidentul semnalat al patru turisti occidentali ce au ajuns sa fie executati.

Dintre premisele ce au favorat escaladrea acestui conflict numim violenta politica si extremismul religios.Acest tip de extremism religios apare sub forma islamismului wahabist(-forma ultra conservatoare a islamismului ce promoveaza jihadul,austera,fundamentalista).

In anul 1998 autoritatile de la Groznii ,au decretat Starea de Urgenta ,iar tensiunile interne au dus la lupte deschise precum confruntarile din iulie 1998 de la Guadermessoldate cu peste 50 de morti in urma confruntarilor intre Garda Nationala Cecena si militiile islamiste .

Relatiile Rusia-Checenia intre 1996-1999 au fost in continuare tensionate.Odata cu terminarea primului razboi cecen,in Groznii au avut loc alegeri prezidentiale ce l-au desemnat castigator pe liderul separatist Aslan Mashadov.Intre anii 1998 si 1999 ,Mashadov supravietuieste catorva atentate de asasinat.Conform surselor interne cat si cele externe de informatii aceste atentate au fost puse pe sema serviciilor de informatii rusesti.S-a dorit indepartare de la putere a lui Mashadov ,datorita ideologiei salafiste pe care acesta o promova ,in eventualitatea inceperii unui nou conflict deschis ruso-cecen,acesta ar fi fost un important obstacol pentru rusi .

Un punct de fierbere intre relatiile ruso –cecene a fost rapirea generalului Ghenadi Spigun,trimis de la Moscova .Acesta a fost rapit pe aeroportul din Groznii.Aceasta miscare a fost catalogata drept un gest de nesupunere a cecenilor fata de rusi ,prin rapirea unui inalt oficial al armatei ruse.Ghenadii Spigun a fost gaasit mort in anul 2000 in timpul razboiului.

Alte elemente ce alimentau tensiunea intre Moscova si Groznii erau presupusele atentate teroriste cecene sau pro-cecene , criminalitatea cecena din Rusia ,ciocnirile de la frontiera intre avanposturi militare rusesti si grupuri mici de gherile cecene .

Conform informatiilor explicate de sus ,remarcam faptul ca ceceni au alimentat acest conflict ,dar de asemena putem spune ca acest razboi a fost dorit si de rusi care razpundeau cu efect intarziat provocarilor cecene.Eu cred ca acest lucru se datoreaza faptului ca Kremlin dorea foarte mult sprijinul populatiei in deschiderea unui nou conflict , de aceea in randul civililor a renascut celebra faima a lumii criminale cecene ,pentru a le alimenta ura acestora fata de ceceni.

Premisele celui de al doilea razboi cecen

La data de 16 noiembrie 1996 in zona provinciei Daghestan,orasul Kaspiik o bomba a distrus un bloc de apartamente ce apartinea granicerilor rusesti,provocand 68 de victime.Desi cauza acestui atentat nu a fost stabilita ,existand doar presupuneri ca FSB si-ar fi sacrificat proprii oameni doar pentru a redeschide conflictul cecen ,vina a fost aruncata direct asupra fortelor separatiste din Caucazul de Nord.Aceste atentate au continuat urmand ca apoi pe data de 23 aprilie 1997 o bomba a explodat in gara ruseasca Armavir,din regiunea Krasnodar,soldandu-se cu 3 morti.La 28 mai avem alt atac cu bomba in gara din Piatigorsk regiunea Stavropol soldandu-se cu 2 morti.Conform declaratiilor reprezentantilor serviciilor de securitate rusesti ,scopul acestor atentate era de a provoca cat mai multe victime ,de aceea erau vizate zonele aglomerate ,cat si de a provoca o frica psihologica si un sentiment de nesiguranta fata de alte atacuri posibile.

La data de 27 decembrie 1997,avem inregistrat un atat al grupurilor islamiste din Daghestan si a militantului islamist arab Ibn al-Khattab asupra Diviziei 136 Motorizata a Armatei Ruse ce la momentul respectiv se afla cantonata in Buinaksk,Daghestan.

La finalul lunii mai Federatia Rusa anunta inchiderea granitelor cu Cecenia ,in incercarea de a combate activitatile teoriste si ciminalitatea,ordonand vamesilor rusi de a deschide focul fara somatie asupra suspectilor.La data de 18 iunie 1999 avem inregistrat al atac in Daghestan soldat cu moartea a 6 graniceri rusi,iar pe 22 august 1999 ,10 politisti rusi au fost ucisi de explozia unei mine anti tanc in Osetia de Nord ,culminand cu rapirea din 9 august 1999 a sase lucratori rusi din capitala Osetiei ,Vladikavkaz.

Declansare conflictului

Principalul motiv ce a dus ulterior la declansarea celui de al doilea razboi cecen a fost invazia Daghestanului de catre factiunile islamiste cecene din perioada august-septembrie 1999.Liderul separatistilor ceceni Samil Basaev in asociere cu Ibn al –Khattab comandantul mujahedinilor ,au conduse operatiuni militare formate din batalioane cu efectiv de pana la 2000 formate din luptatori ceceni,daghezi ,arabi,militanti straini din Cecenia in Daghestan.

Pentru prima oara s-a inregistrat in acest razboi folosirea de munitie exploziva combustibil (FAE) in zonele populate ,cu precadere in satul Tando.La jumatatea lunii septembrie 1999 fortele separatiste sunt alungate din Daghestan inapoi in Cecenia ,numarul celor ucisi ridicanduse la cateva sute.Tabara federala rusa a inregistrat pierderea a 279 de lucratori ucisi si aproximativ 900 raniti.

Inate de deciderea definitiva a invadarii Daghestanului ,au avut loc o serie de atentate teoriste cu bomba pe teritoriul Federatiei Ruse,in special la Moscova si Volgodonsk.Pe 4 sempembrie 1999, 62 de persoane au fost ucise intr-un atenta cu masina capcana intr-un bloc in care locuiau familiie militarilor rusi.In urmatoarele saptamani avem inregistrate atacuri similare care s-au petrecut in alte trei cladiri de apartamente si intr-un centru comercial ,numarul celor decedati ajungand la 300 de persoane.Aceste atentate au fost asumate de catre Ibn al-Khattab ,care ulterior si-a retras aceasta declaratie .Retractarea a aparut in urma unei discutii telefonice in care aceste atacuri erau revendicate de Armata de Eliberare a Daghestanului,dar din lipsa de surse si lipsa de alte actiuni ale Armatei de Eliberare a Daghestanului putem contesta credibilitatea asumptiei atacurilor respective.Acest apel telefonic anonim este singura mentiune a acestei grupari islamiste .

Fortele Federatiei Ruse au deschis ulterior o acheta ce s-a finalizat de abeea in anul 2002 .Rezultatele investigatiei au fost ca atentatele aufost organizate de catre Achemez Goceav,luptator de gherila cecen (dat in urmarie internationala,ramas pana in prezent de negasit ,aparand versiuni si speculatii conform carora acesta ar lupta in Donbass alaturi de fortele armate ucrainiene impotriva separatistilor pro-rusi) si ordonate de catre Ibn al-Khattab si Abu Omar al-Saif ca razbunare pentru contraofensiva ruseasca impotriva incursiuni islamistilor in Daghestan.

Multi observatori,printre care si reprezentanti ai Dumei de Stat cum ar fi Iuri Scekolcin,Serghey Kolaev,Serghey Iusenkov si-au exprimat dubii privind concluzia acestei investigatii si a rapoartelor oficiale ,solicitand investigatii independente.Altii printre care Iuri Felstinski si Vladimir Pribilovski ,precum si autoritatile secesioniste cecene au pretins ca aceste atentate cu bomba ar fi fost de fapt coordonate de FSB pentru a obtine sprijinul popular si pentru a realimenta conflictul cecen .Acest lucru poate fi sustinut si de cresterea rapida a popularitatii fostului direct FSB,devenit prim –ministru,iar apoi in cateva luni presedinte de stat.Aici vorbim de ascensiunea rapida a lui Vladimir Putin ,caruia reaprinderea conflictului cecen si formatiunea pro-razboi Rusia Unita ,iau oferit o escaladare politica rapida si nemaintalnita pana atunci in Rusia.Cei mai aprigi sustinatori ai acestei teorii sunt in relatii stranse cu acestia ,aici amintim de celebrul caz al lui Boris Berezovski ,magnat al petrolului exilat in Marea Britanie ,oficial declarat mort ,care a militat pentru rasturnarea prin forta a regimului instaurat de Putin,desi la inceput Berezovski la sustinut.

Multi specialisti si experti in geopolitica vad aceste teorii ca fiind neverosimile si le catalogheaza ca fiind teorii ale conspiratiei,deoarece adeptii teoriei au prezentat dovezi insuficiente care nu le acopera declaratiile si le sustin argumentele.Gordon Bennet atrage atenta asupra faptului ca trupele rusesti au fost trimise in Cecenia din ordinul lui Boris Ieltin si nu al lui Vladimir Putin ,destructurand practic toate aceste teorii.

Ofesnsiva ruseasca incepe spre sfarsitul lui august inceputul lui septembrie 1999 ,prin declansarea unei campanii aeriene masive de bombardare a punctelor strategice controlate de insurgentii islamici.Scopul declarat la nivel oficial al acestei invazii a fost de a-i alunga pe militantii islamisti care atacasera Daghestanul in luna anterioara.La nivel international Rusia recunoaste faptul ca efectueaza raiduri aeriene de bombardament in Cecenia .

Loviturile rusesti si intensitatea cu care acestea erau efectuate obliga peste 100000 de civili ceceni sa-si paraseasca locuintele si sa se refugieze in zone mai sigure .O parte au fugit in Rusia ,insa marea majoritate a fugit in repubica vecina Ingushetia care a apelat la ajutor umanitar din partea Natiunilor Unite ,pentru a face fata valurilor de refugiati ceceni.

La doi octombrie 1999 ,Ministerul Rus Pentru Situatii de Urgenta declara ca un numar de peste 78 de mii de ceceni s-au refugiat din calea bombardamentelor rusesti in vecinatatea republicii Ingushetia,inregistrandu-se un numar zilnic de peste 5000 6000 de refugiati.

La 22 septembrie 1999,ministrul adjunct de interne Igor Zubov declara ca trupele rusesti au incercuit Cecenia si ca acestea sunt pregatite militar corespunzator pentru a o recuceri.Strategii militari rusi au contrazis aceasta informatie,averizand ca in eventualitatea unui atac terestru rusesc acesta ar putea provoca pierderi masive pentru partea ruse .Totusi s-au lansat diverse operatiuni terestre in Cecenia de ocupare a anumitor puncte strategice ,iar pana la sfarsitul lui septembrie fortele armatei rusesti executasera deja incursiuni repetate pe teritoriul cecen si aveau sub comanda diverse teritorii.

Conflictul intra intr-o noua faza pe data de 1 octombrie 1999,cand prim ministrul rus Vladimir Putin declara ilegal activitatea presedintelui cecen Aslan Mashadov si a parlamentului sau ,acuzandui pe acestia ca ar fi sustinut gherilele conduse de Samil Basaev si Ibn al-Khattab.La aceea data Vladimir Putin declara ca conflictul va avansa la faza de invazie terestra .Anuntul a continuat cu extinerea frontului pana la raul Terek ,rau ce separa trimea nordica de restul Ceceniei.Intentia declarata a prim ninstrului viza controlul asupra campiilor din nordul republicii si stabilirea unui cordon sanitar impotriva unei eventuale agresiuni cecene,lucru pe care Putin la considerat mai tarziu ca fiind inutil si imposibil tehnic din cauza terenului accidentat.

Conform unor surse de la Kremin Putin ar fi accelat acest plan de invadare a Ceceniei pe scala larga cu cateva luni inainte de declansarea conflictului propriuzis ,inainte chiar si de incursiunile separatiste islamice in Daghestan.

Armata ruseasca a vansat usor in spatiile deschide din Nordul Ceceniei si pe 5 octombrie ajunge la raul Terek.In aceasta zi este inregistrat un accdient in care un autobuz cu refugiati a fost lovit de un obuz de tanc rusesc ,ranind 11 civili,iar la data de 7 octombrie 1999 4 bombardiere rusesti Su-24 lanseaza bombe cu fragmentatie asupra satului Eistanji ,provocand moartea a 35 de civili.Armata ruseasca si-a motivat aceste actinui sustinand ca ei au actionat in urma unor surse gresite oferite de personalul de informatii care ar fi raportat prezenta insurgentilor in autobuz ,ulterior in satul respectiv.

Partea guvernamentale cecena a cautat solutionarea acestui conflict.La data de 10 octombrie 1999 ,Mashadov lanseaza un plan de pace propunand perimarea rebelilor ceceni.Aceasta oferta a fost refuzata de partea rusa ,care a folosit pretextul razbunarii si a incapabilitatii fortelor cecene de a solutiona aceasta problema.Conform surselor la nivel neofical Rusia isi dorea acest conflict ,si in urma pierderii Ceceniei din primul razboi ,cat si economic pentru a pune mana din nou pe contuctele de gaze petrol ce treceau pe teritoriul cecen.Solutionarea rapida a acestui conflict nu le ar fi deservit interesele privind aceasta regiune.Vazand ca partea rusa nu este deschisa negocierilor Mashadov apeleaza la N.A.T.O pentru a a juta la oprirea luptelor dintre fortele rusesti si fortele lui ,insa fara rezultat.

Pe 12 octombrie 1999 fortele rusesti continua avansarea trecand de raul Terek ,despartindu-se in doua directii pentru a avansa spre sud,catre Groznii.Pentru a evita piederile masive de personal suferite in primulr azboi cecen ,fortele armate ale rusilor inainteaza precaut si lent,facand exces de zel si forta prin bombardamente aeriene si de artilerie in incercarea de a slabi defensiva cecena .

Numarul refugiatilor continua sa creasca ,mii de ceceni fugind din calea rusilor in republicile inconjuratoare .Numarul lor creste de la 200000 la aproape un milion de refugiat .Rusii nu si au asumat niciun risc cu populatia cecena din spatele frontului ,instituind in octombrie lagare de refugiati ,fiind de fapt lagare filtrare inc are se organizau regulat rapiri sechestre violuri asupra cecenilor,care nu erau lasati sa place din motive de securitate.Orice era banuit ca ar avea intentii de a se alatura separatistilor era inchis ,sau conform unor cazuri ajungea sa fie disparut.

La data de 15 octombie 199,trupele rusesti preiau controlul unei inaltimi strategice ce aduce capitala Groznii in raza de tragere a artileriei.Acest lucru s-a datorat dupa executarea unor baraje de artilerie si tancuri imptriva luptatorilor ceceni.Cca si o contraofensiva presedintele cecen Aslan Mashadov care declara legea martiala si proclama gazavatul(razboiul sfant ) pentru a opune rezistenta inaintarii armetei rusesti .Guvernul Rus nu a declarat legea martiala sau starea de urgenta in Cecenia sau Rusia ,avand in totalitate controlul asupra situatiei.In ziua urmatoarele fortele rusesti captureaza Intaltimile Terski din vecinatatea Grozniiului ,alungand dupa lupte grele pe cei 200 de aparatori ceceni ,incercuind baza cecena din satul Goragorskki in vestul orasului.

Pe 21 octombrie 1999,este semnalat un atac rusesc cu o racheta cu raza scurta de actiune asupra pietei central din Groznii ,ce ucide in jur de 140 de oameni ,majoritatea victimelor fiind femei si copii.Purtatori de cuvand rusi motiveaza acest atac ca fiind executat ,deoarece piata din Groznii reprezinta un punct de recrutare si de targ de armament a separatistilor ceceni .Alt abuz efectuat de Fortele Armatei Federale Rusesti consta intr-un atac aerian ,efectuat 8 zile mai tarziu asupra unui convoi de refugiati ce se indreptau spre Ingushetia soldat cu 25 de victime ,toate civile printre care reprezentanti ai Crucii Rosii si jurnalisti.Dupa alte doua atacuri aeriene ,fortele rusesti executa baraje de artilerie si rachete asupra localitatii Samaski. Aceste atacuri au fost inregistrate ca fiind indreptate directe asupra civililor ,existand speculatii ca au fost lansate ca si razbunare pentru pierderile rusesti inregistrate pe parcursul Primului Razboi Cecen.Oficialii rusi au negat in prima instanta privind acordul oferit batalioanelor rusesti de a –si razbuna camarazii cazuti in primul razboi,decland ca aceste lucruri s-au intamplat fara stirea si ordinul lor direct ,si ca ar fi reprezentat nesupunera directa a trupelor fata de puterea de la Moscova, declarand ca se vor lua masuri drastice impotriva celor ce savarsesc asemena crime ,care evident au fost data uitarii ulterior.

Pe 12 noiembrie 1999,drapelul rusesc este ridicat deasupra celui de al doilea oras ca marime din Cecenia ,Gudermes in urma unei intelegeii cu comandantii locali ceceni fratii Iamadaiev ce trec in tabara rusa ,iar la data de 17 noiembrie 1999 soldatii rusi disloca separatisti ceceni din Bamut simbolul bastion al primului razboi cecen ,satul fiind ras de pe fata pamantului prin bombe termobarice si trecut cu tancurile peste el .

Razboiul trece la faza a 3 a pe 26 noiembrie 1999 cand Adjunctul de Stat Major Valeri Manilov declara ca s-a incheiat a doua faza,iar cea de a treia va cuprinde distrugerea insurgentilor ce s-au refugiat in munti.Minstrul rus al Apararii Igor Sergheev declara ca fortele ruse ar mai avea nevoie de maxim 3 luni pentru a-si incheia campania mulitara din Cecenia .

De la data de 1 decembrie catre 11 decembrie 1999 se duc lupte grele in invecinatatea orasului Groznii.Trupele rusesti cuceresc sate din jurul capitalei Cecene cu scopul de al inconjura .Acestia intimpina o rezistenta enorma on orasul Urus-Martan ,unde combatantii ceceni au folosit tehnici de gherila pe care rusii doreau sa le evite.

In a doua jumatete a lunii decembrie fortele Federale ale Armatei Ruse si au concentrat atacurile in sundul Ceceniei ,pregatind o ofensiva inspre Daghestan..

Intre timp ,orasul Groznii a fost declansata insotita de atacuri asupra localitatilor invecinate.Aceasta a luat sfasti la data de 2 februarie 2000.Numarul de militari rusi care au murit in timpul asediului Groznii a fost de 368 de militari federali plus in jur de 100 de paramilitari pro-rusi .Tot acestia au declarat faptul ca fortele separatise au inregistrat pierderi enorme ,in jur de 1.500 de mii doar atunci cand au incercat sa paraseasca orasul.Alti 400 au fost inregistrati in campul de mine de la Alkan-Kala.Asediul Grozniiului a lasat orasul intr-un stadiu de paraginaNatiunile Unite declarand capitala cecena ca diind cel mai distrus oras de pe pamant si cel mai distrus oras european inregistrat dupa cel de al Doilea Razboi Mondial.

In timpul ofensivei rusesti acestia au suferit pierderi grele datorita seriilor de atacuri si contraatacuri ,ambuscade cecene.La data de 26 ianuarie 2000,guvernul rus a anuntat ca 1.173 de militari au fost ucisi in Cecenia din luna octombrie ,o cifra mai mult decat dubla fata de cei 554 de morti raportati cu doar 19 zile inainte.

Odata cu ocuparea caitalei Groznii ,luptele au trecut in munti ,insotite de bombardamente si tiruri de artilerie masive pe tot parcursul iernii anului 2000 in regiunea muntoasa din sudul Ceceniei in special in zonele localitatilor Argun,Vedeno si Satoi unde s-au folosit trupe aeropurtate(VDV-SPETSNATZ) .

Pe data de 9 februarie 2000 o racheta tactica ruseasca loveste o multime adunata in fata cladirii administrative din Sali,localitate ce a fost declarata sigura de fortele rusesti,provocand moartea a zeci de civili ceceni ce erau adunati acolo pentru a-si ridica pensile .Atacul a survenit in urma unei informatii obtinute de serviciile de spionaj rusesc in care s-ar fi raportat apartia unui numar mare de insurgenti ceceni in Sali cu scopul de a se aproviziona cu personal uman.Numarul oficial de victime creste la 150 in urma rapoartelor militare ruse,dar este un numar improbabil si nu stim cu exactitate numarul real al victimelor,mai ales ca dupa atacul racheta s-au folosit elicoptere de lupta care au caucazt si mai multe victime.

Organizatia Non –Guvernamentala Human Rights Watch a cerut in repetate randuri armatei rusesti incetarea folosirii bombelor termobarice,cunoscute in Rusia ca fiind bombe vacuum ,oraganizatia aratandusi ingrijorarea fata de numarul mare de civili ce au cazut victime colaterale in urma acestor atacuri.Acestia au incercat sa puna presiuni armatei ruse prin diferite apeluri la mass-media,comunitatea internationala pentru a limita si a interzice rusilor,folosirea unor anumite tipuri de arsenal .Acest lucru nu a avut succes ,deoarece conflictul Cecen a fost catalogat de rusi ca fiind un conflict interior ,Cecenia aflanduse in interiorul Rusiei , guvernul declarand ca Cecenia se afla sub control rusesc ,respingand de nenumarate ori acuzatiiile conform carora ar fi existat victime in randurile civililor.

Guvernul rus a redus de multe ori numarul exact al victimelor din ambele tabere ,avem declaratia de presa a mimistrului de Interne Vladimir Rusailo care a declarat pierderea unui elicopter de transport cu 3 membrii la bord,cand in realitate ar fi fost vorba de 20.

La data de 29 februarie 2000 comandantul Grupurilor de Armate Reunite ,Ghenadi Trosev ,declara ca operatiunea contraterorista din Cecenia a luat sfarsit,si ca vor dura pana in doua saptamani pentru a elimina grupurile izolate.Ministrul rus al Apararii Igor Sergheev evalua numarul separatistilor ceceni undeva in jurul a 2000 2500 de oameni ,imprestiati pe tot teritoriul Ceceniei.In aceasi zi avem atacul batalionului de parasutisti Oskov ce ataca Dealul 776 din jurul satului Ullus-Kert.In urma acestui ataca si a rezistentei ceceni rusi pierd 84 de oameni ,iar paertea separatista in jur de 200 .Ziarul oficial al Ministerului Apararii raporteaza de fapt cel putin 400 de separatisti ucisi ,cifra ce se bazeaza pe martiriile martorilor oculari si a separatistilor ceceni capturati .

Pe data de 2 martie ,2000 avem inregistrarea unui incident cand din lipsa de coordonare si a surselor gresite o unitate OMON din Podolsk deschide focul asupra altei unitati OMON din Serghiev Podast ,confunzand-o pe aceasta cu un batalion de separatisti .In urma schimburilor de focuri intre cele doua batalioane ambele rusesti se inregistreaza numarul de 24 de morti plus 10 lucratori rusi ce au cazut victime colaterale.

La data de 23 aprilie avem atacul cecen asupra unui convoi format din 22 de vecicule ce transportau echipamanet rusesc,in care se inregistreaza pierderea a 15 soldati rusi si a 2 insurgenti.Fortele armate rusesti ,aptoba o opratiune de contra atac ,trimitand forte rusesti din brigada aeropurtate VDV –Spetznats in localitatea Serjen-Iurt din defileul Vedeno in care a fost eliminata ultima rezistenta cecena organizata .Odata cu aceasta conflictul a fost stins in mare parte ,grupurile de insurgenti ramase nu mai aveau un numar mare de combatanti,iar perimetrul de desfasurare a activitatilor lor se rezuma doar in defileul muntilor din Caucaz .

In luna decembrie a anului 2000 Rusia lanseaza o noua campanie de cucerire a acestor ultime puncte de rezistenta cecene aflate in munti.

Presedintele rus Vladimir Putin stabileste controlul direct in Cecenia in luna mai a anului 2000.Ca si interimar al guvernului pro moscovit il numeste in fuctie pe Ahmad Khadirov ,masuri ce au fost apropate de opinia publica din Rusia in prima instanta,dar a temperat entuziasmul odata cu cresterea numarului de morti in randul soldatilor rusi.

La data de 23 martie 2003 este adoptata o noua constitutie cecena printr-un referendum,ce ii garanta Ceceniei un grad sporit de autonomie,dar o lega in continuare strans de Rusia si de guvernul federal rus.Constitutia intra in vigoare pe 2 aprilie 2003 .

Aceasta constitutie a fost contestata veghement de liderii rebeli ramasi in munti si de multi cetateni ceceni ce au ales sa il boicoteze.Datorita acestui lucru plus apropierea si stergerea cu buretele a crimelor comise de rusi Ahmad Kadirov este asasinat prin detonarea unei bombe la data de 9 mai 2004 ,atunci cand participa la parada militara organizata cu Ziua celebrarii Victoriei rusilor din cel de al Doilea Razboi Mondial. In decembrie 2005 fiul sau Ramzan Kadirov devine conducatorul de facto al Ceceniei ,iar in anul 2007 februarie,sprijinit de Putin ,acesta ajunge presedintele Ceceniei ,functie ce o ocupa si in ziua de astazi.

Desi luptele la scara larga au incetat ,conflictul cecen trece la stadiul de insurgenta,atacurile zilnice continuand in sudul Ceceniei,inclusiv in tarile invecinate din Caucaz ,odata cu infintarea Frontului Caucazian.Mici unitati rebele ataca oficiali rusi,pro rusi,fortele de securitate ,comit rapiri executii ,folosind tactici ale razboiului psihologic pentru a speria fortele de securitate ruse pro ruse .Luptele au continuat in munti prin operatiuni contraoperatiuni la adresa miscarilor insurgente .

La data de 16 aprilie seful Serviciului Federal de Securitate ,Alexandr Bortnikov anunta ca a fost anulat decretul de impunere a operatiunilor antiteroriste din teritoriu odata cu inceprea nopti.Conform presedintelui cecen Ramzan Kadirov ,anuntul insemna sfarsitul razboiului cu victoria fortelor pro ruse .Totusi desi Cecenia a fost stabilizata,iar grupurile de insurgenti de pe teritoriul ei eliminate ,au continuat sa existe inclusiv in prezent ciocniri locale cu militanti in regiunile invecinate cu Daghestan si Ingusetia.

Capitolul 3

Analiza Esecului Rusiei in primul raazboi cecen

Conflictul cecen, respectiv atacul capitalei cecene, ne dovedesc cum nu trebuie purtat razboiul : La nivelul obiectivelor. Obiectivul Federatiei Ruse era “pastrarea integritatii teritoriale si restabilirea ordinii constitutionale in Cecenia”. Au fost doua probleme referitor la dezvoltarea misiunii duble de catre militari. In primul rand Cecenia “nu pleca nicaieri”.

Esuand in aplicarea mijloacelor de convingere pasnice, folosirea celor militare a fost prematura. In al doilea rand, liderii militari trebuiau sa cunoasca bazele constitutionale ale folosirii fortei militare pentru stabilirea ordinii in Cecenia. Adevaratul obiectiv a fost debarcarea lui Dudaev, distrugerea bazei de putere a clanului sau si inlocuirea sa cu un lider cecen pro-rus. Dupa ce operatiunea secreta contra lui Dudaev a fost prezentata de mass-media, sa declansat duelul dintre politicieni si militari. Timp de o luna fortele armate ruse au deschis drumul spre capitala Ceceniei, distrugand-o aproape total apoi. Chiar si dupa trecerea controlului la fortele de interne, tacticile folosite au ramas aceleasi : distrugerea fortei rebele cu orice prêt. Negocierile purtatea de liderii rusi au fost caracterizate de nesinceritate si amenintari. In timp ce liderii rusi vorbeau de arnistitiu, trupele ruse continuau atacul. Ofensiva. Nimeni nu putea sa acuze fortele ruse de esec datorita desfasurarii ofensivei. Totusi, preconditie pentru o ofensiva reusita este

posedarea unei foarte bine pregatite.

Declansarea unui conflict doar datorita unor cerinte politice sau a altor obiective ne-militare va avea in mod obligatoriu ca rezultat un cosmar. O dovada in acest sens este primul asalt asupra Groznai. Desi steagul Federatiei a fost pus pe cladirea Palatului Presedintiei, rusii nu au controlat in realitate intreaga capitala. Paralel cu avansarea frontului, trupele ruse realizau si “curatarea” regiunii de rebeli ceceni. Dar, acestia reveneau noaptea si recuperau zonele pierdute ziua. Desi, din punct de vedere al puterii de foc, rusii au avut superioritatea, nu au beneficiat de libertatea de actiune. Fortele participante. Pregatirea razboiului este o problema pentru orice armata. Principiul razboiului in masa a dat rezultate bune in al doilea razboi mondial, dar a esuat contra cecenilor.

Doua motive explica, la acest nivel, esecul : – mii de soldati nepregatiti, slab dotati si luptand pentru cauza dubioase, nu realizeaza nimic contra unui grup mic de luptatori care-si apara tara. In ciuda avantajului in domeniul puterii de foc, fortele ruse dotate cu artilerie grea s-au dovedit a fi putin valoroase in operatiunile de joasa intensitate; – pentru ca principiul razboiului in masa sa fie aplicat cu success, trebuie sa existe un sistem logistic bine pus la punct. Gestionarea resurselor.

Fara o planificare si pregatire bine realizate nu poti obtine o buna gestionare a resurselor. Problemele de la nivelului lantului de comanda-control din modul de distribuire si folosire a fortelor. Trupele ruse nu au fost concentrate pe distrugerea grupurilor mari

de ceceni, distrugerea centrelor vitale cecene, ci pe anihilarea rebelilor pe grupuri mici si distrugerea oricarei localitati cecene. In orice tip de activitate militara desfasuratam liderii militari rusi nu au reusit sa foloseasca correct resursele si sa prioritarizeze obiectivele. S-a pastrat aceeasi atitudine de neinteres fata de pierderile umane, generalii rusi trimitandu-si trupele in operatiuni sinucigase. Manevrabilitate.

Desi trupele federale aveau suprematia in privinta tuturor categoriilor de arme, nu au reusit plasarea cecenilor pe pozitii dezavantajoase. Singurul avantaj de partea cecena a fost buna cunoastere a teritoriului. In timpul operatiunilor offensive, rezistenta mare, neasteptata a cecenilor, a facut imposibil de aplicat planurile initiale. In loc sa le adapteze, rusii au continuat asaltul frontal. Unitatea de comanda.

Unul dintre cele mai importante motive ale esecului rus a fost disensiunea dintre nivelele si ramurile sistemului de comanda. Aceasta lipsa de unitate a determinat esecul rus inca din prima zi. In timp ce Eltan proclama si semna armistitii, comandantii militari desfasurau operatiuni ofensive. La nivelul trupelor din Cecenia rar s-a inteles cine este la comanda. Se adauga problemele la nivelul trupelor, lipsa de cooperare.

Trupele de uscat nu au sustinut actiunile unitatilor speciale, nu a existat cooperare intre trupele de interne si cele ale M.Ap., sau inregistrat conflicte deschise intre soldati. Absenta cooperarii a dus la oridine contradictorii si un effort prost coordonat. Razboiul a aratat cat de divizate sunt fortele armate ruse. Alarmeaza lupta dintre unitati si comandanti. Armata rusa pare lipsita de principiul solidaritatii profesionale intre rangurile sale.

Securitatea informatiilor. De multe ori cecenii au fost avertizati de planurile ruse chiar inaintea comandantilor de pe front. Atat fostul secretar al Consiliului de Securitate si negociatorul sef rus au declarat ca exista o ruptura la nivel inalt intre comandantii de pe frontul de razboi si liderii politici de la Kremlin. Una dintre cele mai evidente bresce in sistemul de securitate a intervenit in iunie 1995, cand o companie de luptatori ceceni a luat ostatic un spital in Stavropol. Continua realimentare a fortelor cecene demonstreaza inabilitatea rusilor de a izola teatrul de operatiuni.

Nici la nivel tactic nu a fost bine asigurata securitatea. Indisciplinati, prost pregatiti si dotati, soldatii rusi au avut performante slabe in realizarea sarcinilor de securitate. Pe masura ce razboiul avansa activitatile ambelor parti au luat un caracter disperat, aproape fiecare cecen transformandu-se in luptator de gherila, facand imposibila asigurarea securitatii. Elementul surpriza. Cu exceptia loviturilor aeriene, fortele cecene au fost anuntate de aproape toate planurile operative ruse. Planul initial de invazie a fost “anuntat” prin retragerea cecenilor activi din armata rusa. Generalul Dudaev l-a intalnit pe Gracev la inceputul lunii decembrie si a fost asigurat ca nu va fi razboi. Ordinul de atac a fost dat la 72 de ore de la declaratie. Surpriza a fost mai mare pentru populatia rusa. Conducerea. Incompetenta tactica poate fi remediata pe campul de lupta. Daca s-ar fi inregistrat doar la acest nivel, rusii puteau invata din greseli si sa obtina in final Victoria. Dar adevarata problema a fost la nivelul conducerii. Esecul acesteia s-a inregistrat la nivel inalt, in momentul critic cand actiunea politica a devenit militara, “infectand” intreaga operatiune cu pessimism si skepticism.

De partea cecena luptatorii erau invatati ca “un cecen valoreaza cat 100 de rusi”, in timp ce rusii repetau ca “pestele de la cap se-mpute”. Practic lupta contra Ceceniei s-a pierdut intre zidurile Kremlinului

Tragedia rusilor a fost ca multi ofiteri si soldati au inceput operatiunea dorind sa-si indeplineasca sarcinile in mod profesionist. Lipsa de interes fata de soarta soldatilor si civililor. Actiunile militare ruse s-au desfasurat in conditiile unei totale indiferente fata de pierderi. In acest conflict, rusii, au incalcat serios drepturile omului. Au folosit forta nediscriminatoriu si excesiv, fara evacuarea civililor, au blocat rutele de acces pentru organizatiile umanitare, tolerat incidente in care erau implicati soldati, ofiteri etc.

Aceste actiuni au transformat armata rusa dintr-o posibila eliberatoare in dusman etern. Din prima zi pana la capitularea rusa din august 1996, soldatii rusi au fost prost hraniti, imbracati si cazati. Disciplina a fost arbitrara sau inexistenta. Recrutii rusi au fost maltratati, dezertarea fiind o reactie des intalnita, alaturi de predarea fara lupta, vanzarea armelor pentru alimente, alcool, droguri. Coruptia. Aceasta a fost “cancerul” care a distrus operatiunea militara rusa, incepand de la nivel inalt. S-au inregistrat numeroase cazuri de coruptie.

CONSECINTELE INTERVENTIEI

Razboiul declarat de Federatia Rusa a aratat clar ca Cecenia nu va deveni un membru normal al acesteia, chiar in conditiile garantarii unei autonomii sporite si incheierea unui tratat, asemanator celui cu Tatarstan.

Ostilitatea poporului cecen fata de Rusia, bine inradacinata inainte de declansarea acestui conflict, a fost intensificata de brutalitatea razboiului si nu va fi ameliorata de promisiunile Moscovei de ajutor financiar pentru reconstructia republicii, presupunand evident, ca Moscova le va putea sustine practice.

Daca Moscova continua sa insiste pe teza “pastrarii integritatii teritoriale” si aplicarea Constitutiei Federatiei Ruse in Cecenia, “cea mai buna solutie” pentru Federatie ar fi ca Cecenia sa ramana o povara a poporului rus, un cosmar politic pentru orice partid care va lua puterea la Moscova si un posibil major impediment pentru pastrarea democratiei in Rusia. Pentru moment s-a crezut ca Eltan a inteles ca o solutie exclusiv militara nu poate rezolva durabil criza cecena si ca acest conflict poate fi un impediment major pentru cariera sa politica.

Totusi, planul sau de a instala un guvern cecen “rezonabil”, care sa restaureze ordinea aparut ca a cucerit o parte din liderii ceceni care au inceput negocierile cu rusii, pentru a obtine statutul de autonomie pentru Cecenia. Guvernul lui Doku Zavgaev, fostul prim-secretar al P.C. pentru Cecenia, a fost sustinut de putini ceceni, iar alegerile din decembrie au demonstrat ca au fost organizate pentru a legitima preluarea puterii de catre acesta.

Mass-media rusa si observatorii straini au demonstrat ca alegerile au fost o farsa. In paralel cu desfasurarea luptei pentru capitala, mass-media a inceput sa prezinte consecintele interventiei pentru Rusia : conflictul va provoca noi incercari de desprindere din cadrul Federatiei; conflictul se va

extinde in restul acesteia; va afesta procesul bugetar; este o scuza pentru comunitatea internationala; pentru a actiona contra intereselor Rusiei; ofera ocazia dezvoltarii ideilor reformatoare in Rusia. Razboiul a divizat societatea rusa si opinia publica internationala. A provocat rupturi la nivelul armatei, democratilor, partidelor politice, la nivelul regiunilor si chiar al societatii cecene. Unii analisti avertizau ca in conditiile unei victorii datorita pierderilor grele suferite, pentru societatea rusa va fi tot o infrangere. Divizarea la nivelul militarilor a devenit prima evidenta, inmediat dupa declansarea conflictului.

Ofiterii, comandantii, au criticat ordinele primite, multi au refuzat executarea acestora si preluarea comenzii operatiunilor din Cecenia. Ruptura la nivelul democratilor a fost simbolizata de ruptura dintre presedintele Eltan si comisarul pentru drepturile omului S. Kovalev. S-au realizat aliante ciudate intre democrati si comunisti.

Divizarea la nivelul regiunilor Rusiei a devenit de asemenea evidenta. Oblastul Kaliningrad a adoptat o decizie prin care declara ca trimiterea trupelor in Cecenia a fost o mare greseala politica si ca doar voluntary vor putea fi trimisi la lupta din acest oblast. O parte a opiniei publice considera ca statul rus nu va fi intarit, consolidat, ci dimpotriva prestigiul presedintelui si al statului au pierdut foarte mult, legea si oridnea nu vor domni in Cecenia, razboiul de gherila se va extinde in tot Caucazul de Nord, vor suferi oamenii de rand nu conducerea politico-militara.

Sapte din cele 12 raioane ale Ceceniei au recunoscut Constitutia Federatiei Ruse, considerand Cecenia subiect al acesteia. Mass-media trebuia sa prezinte ca scopul operatiunilor a fost pastrarea unitatii teritoriale a Federatiei. Alta tema dezvoltata de presa, gen consecinta, a fost ca razboiul va insemna sfarsitul carierei politice a lui Eltan.

Reprezentantii guvernelor din Karelia, Kalmachia, Iakutia au declarat ca prin actiunile din Cecenia, guvernul rus a pierdut increderea acestora. Teama era accentuata de posibilitatea dezvoltarii conflictului prin comunitatile islamice. Comandamentul Partidului Islamic al Renasterii din Tadjikistan, a declarat jihad contra trupelor ruse din tara datorita razboiului din Cecenia.

S-a accentuat faptul ca au suferit ideea de democratie in Rusia, precum si relatiile Federatiei cu lumea musulmana. Desi era potential pentru dezvoltarea altor conflicte, nimic nu s-a intamplat.

Desi statele membre CSI au declarat ca razboiul din Cecenia nu va afecta relatiile lor cu Rusia, autoritatile ruse nu au fost incantate de participarea nationalistilor ucrainei alaturi de ceceni. Au fost afectate relatiile cu statele din Asia Centrala si alte state musulmane. La nivel bugetar, economic : a fost afectat bugetul federal. Cheltuielile au fost estimate la 5 milioane dolari s-au 2,5% din PIB, fara a lua in calcul sumele pentru refacerea Ceceniei. O crestere a cheltuielilor bugetare a determinat cresterea inflatiei si a amenintat imprumutul posibil de la FMI.

Daca ostilaitatile cecene ar fi duart o luna pierderile er fi fost doar 5 trilioane ruble. Pe termen scurt, a fost afectata rezerva de petrol, Cecenia producand 6% din productia totala a Federatiei. Conflictul a afectat productia si transportul petrolului caspic prin vechea conducta nordica.

Opinia publica din Rusia considera ca razboiul a fost un pretext pentru comunitatea internationala pentru a anula sau evita unele acorduri cu Rusia. Dar si aceasta a gasit motiv pentru intarzierea platilor catre creditori.

Conflictul cecen poate fi folosit de adeptii expansiunii NATO pentru a dovedi existenta tendintelor extensioniste agresive ruse si justificare pentru extinderea organizatiei. Occidentul a reanalizat politica investitiilor in Rusia, inclusive imprumuturile de 6 milioane dolari de la FMI.

Referitor la atitudinea organizatiilor internationale se observa decizia Comisiei Politice a Consiliului Europei care a amanat discutarea admiterii Rusiei in Consiliul Europei. OSCE a decis trimiterea unei comisii in Cecenia pentru analizarea faptelor. Ministrul francez de externe, A. Juppe, accentua ca acestea contravin Codului de comportament, recent semnat la summitul de la Budapesta.

Uniunea Europeana a declarat ca nu va accepta ratificarea rapida a acordului privind cooperarea economica, comerciala. Cecenia a fost iritant si pentru relatia cu SUA.

A produs pagube pentru autoritatea politica a presedintelui rus si a Federatiei. S-a crezut ca prima consecinta va fi demararea reformei in armata. Din pacate s-a ramas la stadiul de discutii.

Multe dintre acestea erau urmare a luptei pentru putere si rearanjare a sferelor de influenta la nivelul institutiilor de securitate pe fondul campaniei electorale. S. Iusenkov, presedintele Comisiei de Aparare considera ca sunt necesare modificari la nivelul constitutiei, in sensul sporirii puterilor Parlamentului asupra armatei si guvernului.

Inca de la inceputul interventiei, grupul de consilieri prezidentiali au incercat sa prezinte operatiunea din Cecenia ca avand o evolutie pozitiva. Astfel, sursa de pericol a fost localizata si izolata, regimul lui Dudaev a fost scos in afara legii, fortele sale nu vor mai actiona illegal fara a fi pedepsite, aratand ca grupurile armate pro-Dudaev provin din lumea intreaga.

Greu de crezut ca acest ultim aspect nu ca duce la inrautatirea relatiilor Rusiei cu tarilor de origine ale mercenarilor. Aspectele negative ale interventiei acopera domeniile intern, regional si international. Intern. Probabil ca “actualii” dusmani ai deciziei lui Eltan vor deveni adepti ai acestuia. Dar, pe termen scurt, decizia lui Eltan a indepartat grupul reformistilor, in special cei din jurul ex-prim-ministrului Iegor Gaidar si adeptii ideilor democratice, a indepartat parti ale armatei ruse, mai ales din Statul Major si a intarit credibilitatea nationalistilor extremisti.

La nivelul partidelor politice, se constata opozitia majoritatii acestora fata de decizia lui Eltan. Adepti ai acestei decizii s-au declarat Partidul Liberal Democratic ( Jirinovski ), Partidul Unitatii Nationale Ruse, Calea Rusa ( nationalisti ), Uniunea Liberal Democratica 12 decembrie.

Concluzia pe care pot sa o trag este urmatoarea : lipsa sprijinului politic in sustinerea deciziei de interventie, submineaza increderea in functionarea insitutiilor democratice.

Discutiile de la nivelul elitei politice s-au axat mai mult pe caracterul puterii si detinerea proprietatii, mai putin in privinta orientarii ( est/vest ). Se punea deci problema ce tip de regim autoritar va fi declarat : centralizat sau descentralizat.

Elitele regionale se opuneau intoarcerii la statul centralizat si au incercat intarirea autoritarismului la nivel regional. Situatia armatei este complicata, deoarece depinde de evolutiile politice de la Kremlin si de relatiile personale dintre Eltan si ministri.

La inceputul conflictului era greu de declarat cine controleaza pe cine. Lipsa controlului civil asupra armatei si secretomania militarilor au accentuat aceasta “neclaritate”. Se considera ca actuala structura organizatorica a M.Ap. si a altor ministere din domeniul securitatii, depind de mentinerea lui Eltan la putere. Armata putea castiga sau pierde, datorita interventiei in Cecenia.

Din perspectica pierderilor, se remarca cele serioase de la nivelul moralului si coeziunii interne, datorate pierderilor liderilor si slabelor performante. Se adauga numarul mare de comandanti demisi pe parcursul operatiunii.

Este important ca o armata sa nu se implice politic, pentru a evita divizarea acesteia pe principii regionale. Cecenia a demonstrat ca reforma lui Gracev, a avut succese la nivel oraganizational, dar cu lacune in domeniul teoriei luptei in conflictele locale, sau operatiuni altele decat razboiul. Asa se explica si refuzul unor comandanti rusi de a prelua comanda operatiunilor in Cecenia.

Succesul operatiunii din Cecenia arata celorlalte regiuni ale Federatiei ca nu vor fi lasate, de centru, sa ajunga in starea in care a fost Cecenia.

Interventia din Cecenia poate favoriza dezvoltarea tendintelor separatiste din alte regiuni, cu pericolul ca acestea sa fie manevrate de nationalisti, majoritatea acestora s-au declarat contra folosirii fortei armate in Cecenia. Regional.

Greu de determinat impactul deciziei lui Eltan pe termen lung. Pe termen scurt, vecinii au raspuns apelului lansat de Dudaev, ajutand cu oameni, arme, practice acordand toate tipurile de asistenta. A fost pusa in discutie abilitatea Rusiei de a modera conflictele din lumae islamica. Confederatia Popoarelor din Caucaz a devenit activa la cererea lui Dudaev, incercand realizarea laiantei de la “Marea Caspica la Marea Neagra” contra Moscovei, sub conducerea lui Ali Aliev. Alt efect a fost asupra procesului de pace din regiune. S-au organizat in Abhazia proteste, paralel cu trimiterea de luptatori pentru Dudaev. Tarilor din regiune, “prietene” ale guvernului Dudaev li s-a cerut sprijin diplomatic. Turciei I s-a cerut in mod special sa medieze conflictul, deja oferindu-se sa acorde azil lui Dudaev in Republica Turca din Ciprul de Nord. International. Tari din Occident si Asia au declarat initial ca Cecenia este o problema interna a Federatiei Ruse.

Ulterior, numeroase tari si organizatii, inclusiv OSCE, au cerut oprirea luptelor si respectarea drepturilor omului. Cuba, veche prietena a Rusiei, si-a declarat regretful ca nu s-a ajuns la o solutionare pasnica a acestui conflict. Slabiciunea militara a Rusiei a intarit increderea celorlalte puteri regionale, din perspectiva unei posibile confruntari cu aceasta. Practic, a insemnat scaderea prestigiului acesteia si a statutului de mare putere, lider regional. China isi poate astfel extinde sfera de influenta nestingherita, datorita problemelor entice interne ale Rusiei.

OPTIUNILE RUSIEI

In primul rand sa recunoasca ca nu mai este in situatia de a determina relatiile Ceceniei cu Federatia Rusa, deci si o recunoastere a independentei acesteia. Sa recunoasca ca Dudaev este singurul cu care trebuie sa negocieze statutul Ceceniei. Cel maibun rezultat pentru toti cei implicati ar fi ca Moscova sa negocieze un acors cu Dudaev care sa furnizeze un guvern de tranzitie a carui principala sarcina sa fie organizarea referendumului privind statutul Ceceniei si alegeri prezidentiale si legislative. Evolutia evenimentelor arata ca Rusia va allege solutia simulacrelor de alegeri, paralel cu un accord cu liderii ceceni si pregatirea pentru o noua campanie militara, incercand astfel, declansarea razboiului in interclanuri.

Pe aceasta idée, noul lider, caruia ii va lipsi legitimitatea diplomatica, va putea negocia cu Federatia statutul Ceceniei.

Alt scenariu, mai putin fericit, dar posibil, este ca Cecenia dupa retragerea trupelor ruse sa se transforme precum Afganistenul, intr-o zona de interminabil razboi civil, care va impiedica orice autoritate din Groznai sa conduca negocieri cu Rusia. Totusi, se preconizeaza realizarea unei stabilizari a autoritatii centrale. Din perspectiva cecenilor, trebuie constientizat faptul ca independenta totala a republicii nu este foarte practica. Aceasta nu datorita dimensiunii mici a republicii, ci datorita vulnerabilitatii economice si militare. Desi, Cecenia are granita cu Georgia, masivul muntos caucazian taie posibilitatea de a dezvolta relatia.

Deci, Cecenia nu poate dezvolta relatii comerciale normale cu exteriorul fara aceptul Moscovei. Mai mult sau mai putin, va avea nevoie de cooperarea cu Moscova, chiar ajutor direct pentru reparatii, pentru a incepe refacerea economica.

Cecenia va fi pusa in situatia de a suporta greu, chiar imposibil independenta, inclusive costurile reprezentarii externe ca membra a unor organizatii internationale. Este nevoie, asadar, de o elita inteligenta, in ambele parti, pentru a aprecia avantajele unui statutu de compromis pentru Cecenia, intre independenta si incorporare in Federatie. Cecenia poate deveni un teritoriu cu autoguvernare, nici parte a Federatiei nici stat independent recunoscut international cu reprezentare la ONU.