Utilizarea T.i.c. In Cadrul Activitatilor Educative

Tehnologia progresează. Știința impulsionează dezvoltarea sa. Zilnic apar meserii noi. La unele dintre ele nici nu ne gândim deocamdată. Mulți dintre elevii de azi vor fi ucenicii acestor meserii. Nu le vor putea învăța în școală pentru că nu se vor fi inventat încă. Totuși, ei le vor deprinde cumva…

De aceea gândirea și cunoașterea lor trebuie să fie adaptabile. Competențele pe care le dobândesc în școală trebuie să ajute orice elev să strabată lumea reală.

Sistemele educaționale se confruntă, la nivel mondial, cu dezvoltarea rapidă a societății informaționale, unde abilitățile și deprinderile de manipulare a informației sunt absolut necesare pentru a supraviețui. Competiția economică și industrială creează și adâncește contradicția dintre posibilitățile de asimilare de care dispune elevul, pe de o parte, și cerințe impuse de viața contemporană și structura actuală a școlii, pe de altă parte, reclamând ridicarea nivelului de școlarizare al tuturor categoriilor sociale. În societatea actuală, cunoștințele dobândite prin învățare devin o adevărată bogăție și sursă de putere.

În prezent este necesară o transformare majoră a învățământului clasic, rigid, bazat pe memorizare mecanică, pasivă și rudimentară, într-un învățământ modern, creativ și inteligent, participativ și colaborativ, în care profesorul și elevul sunt parteneri, cooperează. Evident, greutățile nu întârzie să apară: profesorul are tendința de a rămâne centrat pe transmiterea de cunoștințe, iar elevul va continua să înregistreze mecanic, să asimileze și să reproducă aceste cunoștințe.

Dar metodele tradiționale nu reușesc să determine fiecare elev să gândească împreună cu profesorul, iar profesorul are doar informații lacunare și superficiale despre ce și cât au învățat elevii.

Elevii nu își dau seama dacă au înțeles într-adevăr materia predată și dacă pot aplica în mod independent cunoștințele nou dobândite și nici în ce măsură le pot utiliza pentru a-și forma competențe transferabile.

În același timp, găsirea unui loc de muncă în ziua de azi presupune că solicitantul este capabil să gândească critic și strategic pentru a-și rezolva problemele, că poate învăța într-un mediu aflat într-o continuă schimbare, că își poate construi cunoașterea pe domenii numeroase, din mai multe perspective, că este capabil să colaboreze la orice nivel.

Realitatea cotidiană impune anumite condiții care pun în umbră metodele tradiționale ale învățământului românesc, în care profesorul este un transmițător de informație, iar elevul un receptor pasiv, echipat în final cu capacități, deprinderi și îndemânări valabile mai mult în școală decât în evoluția sa ulterioară.

Trecerea la grupul de învățare ca unitate de analiză presupune și abordarea învățării într-un anume context creat în scop didactic.

Învățarea în context presupune asimilarea de cunoștințe prin realizarea de proiecte în contexte variate. Aceasta pentru a elimina situațiile de formare prematură a unor automatisme și pentru a permite transferul și recepționarea de catre elevi de cunoștințe în situații cât mai diferite. Faptul că elevii noștri au cunoștințe relevante nu garantează că acestea vor fi utilizate și în situații reale reale.

Teoria învățării situaționale (Collins, Brown și Newman, 1987) promovează ideea achiziției cunoștințelor și abilităților în contexte care demonstrează cum acestea pot fi folosite în viața reală.

TIC respectă principiul operaționalizării cunoștințelor prin transformarea cunoștințelor declarative în cunoștințe procedurale. Trecerea la grupul de învățare ca unitate de analiză presupune și abordarea învățării într-un anume context creat în scop didactic.

TIC poate răspunde solicitărilor diverse de învățare ale elevilor cu cerințe speciale.

Pentru elevii cu dizabilități cognitive pot fi utilizate interfețe grafice, limba maternă ca modalitate de interacțiune, informație organizată, segmentată, modulată, limitată, care poate fi suplimentată la cerere.

 Pentru elevii cu deficiențe de vedere interfața poate permite creșterea fonturilor sau a contrastului, sau chiar sisteme de interacțiune în Braille sau în limbaj natural.

 Pentru elevii cu dificultăți severe și multiple de învățare, lumea modelată oferă oportunitatea de a aplica variante și a găsi soluții posibile la diferite probleme într-un mediu controlat. Acest control este legat de un număr de opțiuni din care se alege informația pentru o decizie corectă, evidențiindu-se și efectele unei alegeri greșite.

 Pentru elevii cu dizabilități motorii, TIC promovează accesul fizic. Cel mai eficient mod de a folosi tehnologia privește dezvoltarea mobilității independente (elevul învață să folosească scaunul automat cu rotile descoperind autonomia personală de mișcare).

Cunoașterea este adusă mai aproape de elevi prin asigurarea accesului la tehnologie.

Consultarea, prin intermediul Internetului, a bazelor de date, a materialelor informative și a articolelor științifice, a filmelor de prezentare simulare a fenomenelor științifice, a opiniilor experților și practicienilor din diverse domenii etc. favorizează:

Formarea unei imagini unitare asupra fenomenelor și proceselor studiate în cadrul Științelor, bazată pe interdependența dintre cele două niveluri de cunoaștere: empiric–perceptiv și teoretic–rațional;

Dezvoltarea capacităților de reconstruire a informațiilor științifice;

Dezvoltarea unor scheme de cunoaștere a naturii și de descoperire a propriului Eu-creator.

Folosind TIC, elevii pot crea experiențe greu accesibile din diverse motive: cost ridicat, periculozitate, imposibilitate istorică, îndepărtarea în spațiu, motive practice (de ex. pilotarea unui avion). De asemenea, este facilitată:

Colectarea de date pentru proiecte științifice și organizarea lor sub formă grafică, (textele, diagrame, remarcându-se evoluția de la simple măsurători sau comparații de tip cantitativ la micro-studii de caz);

Interacțiunea cu adulți experți, profesori, specialiști;

Efectuarea de simulări și modelarea (crearea unui mediu explorator în învățare prin integrarea teoriei în cadrul lucrărilor experimentale de laborator, crearea unor lumi la scara mică, rotarea obiectelor, manipularea obiectelor, măsurarea, vizualizarea dinamicii relațiilor dintre componente);

Vizualizarea și organizarea grafică, reprezentarea (sisteme meteorologice, de cartografie și topografie, sisteme economice, sisteme de imagini medicale), prin utilizarea programelor utilitare specializate în a reprezenta grafic seturi complete de date;

Experimentarea unor fenomene fizico-chimice care au loc în condiții dificil de realizat;

Exploatarea unui model în care anumite elemente sunt parametri variabili și prin care se modifică calitățile intrinseci.

Bibliografie:

Ghid metodologic de aplicare la clasă a curriculumului integrat, inter și transdisciplinar, Autori:Prof. Paloma PETRESCU, Dr. Silvia FĂT, Prof. Gabriela APOSTOLESCU

http://fmi.unibuc.ro/cniv/2006/disc/cniv/documente/pdf/sectiuneaD/1_12_constantin.pdf