Structura Unui Sistem de Calculatoare. Sisteme de Operare Structura Sistemului de Operare

CUPRINS

Introducere……………………….…………………………………………………..4

1.Structura Calculatorului:

1.1 Componenta hardware……………………………………………………………6

2. COMPONENTA SOFTWARE : …………………………………………………..7

2.1 STANDARDELE CARCASELOR UNITATII CENTRALE:………………..21

3.Sisteme de Operare: …………………………………………………………………..33

3.1 Principalele tipuri de sisteme de operare existente pe PC-uri ….35

4.Structura sistemului de operare windows xp. ……………………………….39

Windows XP Professional

1. Interfața Windows XP Professional………………………………………………………………………………. 39

1.1. Explorarea sistemului de operare…………………………………………………………………………….. 40

1.2. Lucrul cu fișiere, directoare și scurtături în fereastra de explorare………………………………… 47

1.2.1. Meniul File……………………………………………………………………………………………………….. 47

1.2.2. Meniul Edit………………………………………………………………………………………………………..53

1.2.3. Meniul View……………………………………………………………………………………………………. 54

1.2.4. Meniul Favorites…………………………………………………………………………………………….. 55

1.2.5. Meniul Tools………………………………………………………………………………………………….. 55

1.2.6. Meniul Help…………………………………………………………………………………………………….. 56

1.3. Lansarea aplicațiilor și meniul Start………………………………………………………………………. 56

1.4. Configurarea mediului de lucru în Windows XP Professional…………………………………….. 59

2. Aplicații sub Windows XP Professional……………………………………………………………………….. 75

2.1. Notepad……………………………………………………………………………………………………………….75

2.2. WordPad…………………………………………………………………………………………………………….. 79

2.3. Paint…………………………………………………………………………………………………………………… 83

2.4. Alte aplicații…………………………………………………………………………………………………………. 87

3. Gestionarea utilizatorilor……………………………………………………………………………………………. 89

3.1. Utilizatori, grupuri de utilizatori, parole de acces………………………………………………………. 90

3.2. Partajarea directoarelor………………………………………………………………………………………… 95

4. „Întreținerea” sistemului…………………………………………………………………………………………….. 99

4.1. Gestionarea hard disk-urilor…………………………………………………………………………………… 99

4.2. Curățarea („cleanup”)…………………………………………………………………………………………….. 101

4.3. Defragmentarea hard disk-ului……………………………………………………………………………….. 103

4.4. Backup/Restore………………………………………………………………………………………………….. 106

5. Lucrul în rețea…………………………………………………………………………………………………………. 109

5.1. Configurarea conexiunii la rețea…………………………………………………………………………….. 113

5.2. Lucrul în rețeaua locală…………………………………………………………………………………………. 115

5.3. Periferice în rețea…………………………………………………………………………………………………. 118

5.4. Conectarea la Internet………………………………………………………………………………………….. 121

5.5. Internet Explorer………………………………………………………………………………………………… 123

5.6. Outlook Express…………………………………………………………………………………………………… 127

6. Anexe…………………………………………………………………………………………………………………….. 127

6.1. Date tehnice de instalare………………………………………………………………………………………. 131

6.2. Monitorizarea performanțelor sistemului………………………………………………………………….. 131

6.3. Diferențe fațăde versiunile anterioare……………………………………………………………………..134

6.4. Servicii în Windows XP………………………………………………………………………………………….. 136

Concluzii

Bibliografie

Introducere:

Calculatorul este o masina care prelucreaza automat informatia. Pentru aceasta trebuie sa i se furnizeze datele pe care trebuie sa le prelucreze ( datele de intrare ) si o lista de instructiuni ( programul ) care sa ii spuna cum sa prelucreze aceste date. Calculatorul va realiza o lucrare la fel ca si omul, adica la un moment dat va executa o anumita operatie. Daca pentru a ajunge la un rezultat trebuie sa execute mai multe operatii, el le va efectua pe rind. Operatiile si ordinea in care acestea trebuie executate ii sunt date calculatorului de catre om prin intermediul programului. Calculatorul va furniza utilizatorului rezultatele obtinute in urma prelucrarii ( datele de iesire ). In timpul prelucrarii pot sa apara si unele date intermediare.

1.Structura calculatorului:

Calculatorul este alcatuit din doua componente .

– hardware , adica echipamentele fizice ( partea materiala, un ansamblu de circuite electrice, electronice si parti mecanice,)

– software , adica programele si datele ( partea logica )

Componenta hardware

Componenta hardware a unui calculator este formata din echipamentele fizice in care circuitele electronice asigura prelucrarea automata a informatiei si din echipamentele care asigura comunicarea intre om si calculator.

Componenta hardware trebuie sa execute urmatoarele functii :

– functia de memorare;

– functia de comanda si control;

– functia de prelucrare;

– functia de intrare-iesire.

1. Functia de memorare. Prin aceasta functie, componenta hardware trebuie sa asigure memorarea datelor si a programelor, deoarece calculatorul trebuie sa lucreze continuu, fara interventia permanenta a omului. Functia este asigurata de: memoria interna si memoria externa. In memoria interna se pastreaza programele si datele care se exploateaza la un moment dat. In memoria externa se pastreaza toate programele si datele de care poate sa aiba nevoie la un moment dat sistemul de calcul .

2. Functia de prelucrare. Prin aceasta functie hardware-ul trebuie sa asigure efectuarea:

– operatiilor aritmetice (adunare, scadere,inmultire si impartire);

– operatiilor logice ( SI logic, SAU logic si negatia ).

3. Functia de comanda si control. Prin aceasta functie hardware-ul trebuie sa asigure:

– extragerea instructiunilor din memoria interna;

– analiza instructiunilor;

– comanda pentru executarea fiecarei operatii

– extragerea datelor de intrare din memoria interna;

– aranjarea datelor de iesire in memoria interna.

4. Functia de intrare-iesire. Prin aceasta functie componenta hardware trebuie sa asigure introducerea datelor si a programelor in memoria interna si livrarea rezultatelor. Functia este asigurata de dispozitivele periferice de intrare-iesire si de interfetele de intrare-iesire.

COMPONENTA SOFTWARE

Software-ul este un sistem de programe pentru calculatoare incluzând procedurile lor de aplicare, sistem furnizat o dată cu calculatorul respectiv sau creat ulterior de către utilizator. Prin contrast, cuvântul hardware desemnează partea fizică a calculatorului sau a sistemului informatic respectiv. În general, pentru a funcționa, un sistem informatic are nevoie de ambele componente, în plus și de datele care trebuiesc prelucrate. Deseori și aceste date sunt considerate a fi parte din software.

Componenta software poate include toată gama de produse de programare, uzual formată din sistem de operare, drivere și programe de aplicație. În anumite cazuri speciale părți din software se înglobează din construcție în hardware – prin folosirea de circuite integrate preprogramate.

În unele domenii, prin software se înțeleg în primul rând datele cu care lucrează aparatele sau calculatoarele, cum ar fi imaginile digitalizate, sunete și piese muzicale, jocurile pentru calculator, filme digitalizate, clipuri video și multe alte date asemănătoare. În caz extrem, până și purtătorii fizici de date sau "mediile" sunt considerate a fi "software", ca de exemplu discurile optice de tip CD și DVD, casetele video VHS și miniDV, casetele audio ș.a.

Un termeni înrudit dar distinct este firmware-ul, numit și microprogram sau microcod.

Calculatorul are următoarele componente fizice:

-Monitorul

-Tastatura

-Mouse

-Imprimanta

-Modemul

-Scanerul

Monitor

Un monitor afișează informațiile în formă vizuală, utilizând text și reprezentări grafice. Partea din monitor care afișează informații poartă numele de ecran. La fel ca ecranul unui televizor, ecranului unui computer arată imagini fixe sau în mișcare.

Există două tipuri principale de monitoare: monitoare CRT (cu tub catodic) și mai noile monitoare LCD (afișaj cu cristale lichide). Ambele tipuri produc imagini clare, dar monitoarele LCD au avantajul de a fi mult mai subțiri și mai ușoare.

Monitor LCD (stânga); monitor CRT (dreapta)

Tastatura

O tastatură este utilizată îndeosebi pentru tastarea unui text în computer. La fel ca tastatura unei mașini de scris, aceasta are taste pentru litere și numere, dar are și taste speciale:

Tastele funcționale, aflate pe rândul de sus, efectuează funcții diferite, după locul unde sunt utilizate.

Minitastatura numerică, amplasată în partea din dreapta a majorității tastaturilor, permite introducerea rapidă a numerelor.

Tastele de navigare, cum ar fi tastele săgeți, vă permit să mutați poziția într-un document sau într-o pagină Web.

De asemenea, tastatura se poate utiliza pentru a efectua multe dintre activitățile efectuate cu mouse-ul.

Mai departe vă voi spune cum sunt organizate tastele și cum sunt ele împărtite , unele dintre aceste secrete chiar li-am învațat întîmplător apăsînd din greșeală 2 taste odată.

Tastele de pe tastatură sunt împărțite în mai multe grupuri pe baza funcției lor:

Tastele de scriere (alfanumerice). Aceste taste includ aceleași taste pentru litere, numere, punctuație și simboluri precum cele ale unei mașini de scris tradiționale.

Tastele de control. Aceste taste se utilizează individual sau în combinație cu alte taste, pentru a efectua anumite acțiuni. Tastele de control utilizate cel mai frecvent sunt Ctrl, Alt, tasta siglă Windows și Esc.

Tastele funcționale. Tastele funcționale se utilizează pentru a efectua activități specifice. Acestea sunt etichetate ca F1, F2, F3 etc. până la F12. Funcționalitatea acestor taste diferă de la un program la altul.

Tastele de navigare. Aceste taste se utilizează pentru deplasarea în documente sau pagini Web și pentru editarea textului. Acestea includ tastele săgeată, Home, End, Page Up, Page Down, Delete și Insert.

Minitastatură numerică. Minitastatura numerică este la îndemână pentru introducerea rapidă a numerelor. Tastele sunt grupate împreună într-un bloc, ca un calculator convențional sau mașină de calcul.

Găsind acesta imagine de mai jos vă voi putea arăta cum sunt aranjate aceste taste pe o tastatură.

Tastarea textului

De fiecare dată când trebuie să tastați ceva într-un program, mesaj de poștă electronică sau casetă text, veți vedea o linie verticală clipitoare ( ). Este cursorul, denumit și punct de inserare. El indică locul unde va începe textul pe care îl tastați. Cursorul se poate muta făcând clic cu mouse-ul pe locația dorită sau utilizând tastele de navigare (consultați secțiunea „Utilizarea tastelor de navigare” din acest articol).

Pe lângă litere, numere, semne de punctuație și simboluri, tastele de scriere includ și tastele Shift, Caps Lock, tasta Tab, Enter, bara de spațiu și Backspace.

Utilizarea comenzilor rapide de la tastatură

Comenzile rapide de la tastatură sunt metode pentru efectuarea acțiunilor utilizând tastatura. Acestea sunt denumite comenzi rapide deoarece vă ajută să lucrați mai rapid. De fapt, aproape orice acțiune sau comandă pe care o efectuați cu mouse-ul este efectuată mai rapid utilizând una sau mai multe taste de pe tastatură.

În subiectele de Ajutor, un semn plus (+) între două sau mai multe taste indică faptul că acele taste trebuie apăsate în combinație. De exemplu, Ctrl+A înseamnă să apăsați și să țineți apăsat Ctrl, apoi apăsați A. Ctrl+Shift+A înseamnă să apăsați și să țineți apăsat Ctrl și Shift, apoi să apăsați A.

Găsirea comenzilor rapide de program

În majoritatea programelor se poate lucra utilizând tastatura. Pentru a vedea care comenzi au comenzi rapide de la tastatură, deschideți un meniu. Comenzile rapide (dacă sunt disponibile) afișate lângă elementele meniului.

Alegerea meniurilor, a comenzilor și a opțiunilor

Deschideți meniuri și alegeți comenzi sau alte opțiuni utilizând tastatura. Într-un program care are meniuri cu litere subliniate, apăsați pe Alt și pe o literă subliniată pentru a deschide meniul corespunzător. Apăsați litera subliniată într-un element din meniu pentru a alege acea comandă. Pentru programele care utilizează panglica, cum ar fi Paint și WordPad, apăsarea tastei Alt suprapune (nu subliniază) o literă care poate fi apăsată.

Apăsați Alt+F pentru a deschide meniul Fișier, apoi apăsați P pentru a alege comanda Imprimare.

Acest truc funcționează și pentru casetele de dialog. Când vedeți o literă subliniată atașată la o opțiune dintr-o casetă de dialog, înseamnă că apăsați Alt plus acea literă pentru a alege opțiunea.

Comenzi rapide utile

Tabelul următor listează câteva dintre cele mai utile comenzi rapide de la tastatură. Pentru o listă mai detaliată, consultați Comenzi rapide de la tastatură.

Utilizarea tastelor de navigare

Tastele de navigare permit mutarea cursorului, deplasarea în documente și pagini Web și editarea textului. Tabelul următor listează câteva funcții obișnuite ale acestor taste.

Utilizarea minitastaturii numerice

Minitastatura numerică aranjează numerele de la 0 la 9, operatorii aritmetici + (adunare), – (scădere), * (înmulțire) și / (împărțire) și separatorul zecimal așa cum apar pe un calculator sau o mașină de calcul. Aceste caractere sunt dublate în alt loc de pe tastatură, dar aranjamentul minitastaturii numerice permite introducerea rapidă a datelor numerice sau a operațiilor matematice cu o singură mână.

Minitastatură numerică

Pentru a utiliza o minitastatură numerică la introducerea numerelor, apăsați Num Lock. Cele mai multe tastaturi au o semnalizare luminoasă care indică dacă Num Lock este activat sau dezactivat. Când Num Lock este dezactivat, minitastatura numerică funcționează ca un al doilea set de taste de navigare (aceste funcții sunt imprimate pe taste lângă numere sau simboluri).

Minitastatura numerică se utilizează pentru a efectua calcule simple cu Calculatorul.

Trei taste neobișnuite

Până acum, am vorbit despre aproape toate tastele pe care este posibil să le utilizați. Dar, ca niște adevărați curioși, să explorăm cele mai misterioase trei taste de pe tastatură: PrtScn, Scroll Lock și Pause/Break.

PrtScn (sau Print Screen)

Cu mult timp în urmă, această tastă făcea ceea ce spune – trimitea ecranul de text curent către imprimantă. Acum, dacă apăsați PrtScn, captați o imagine a întregului ecran (o „captură de ecran”) și o copiați în Clipboard din memoria computerului. De aici aveți posibilitatea să o lipiți (Ctrl+V) în Microsoft Paint sau în alt program și, dacă doriți, să o imprimați din acel program.

Mai misterioasă este SYS RQ, care împarte aceeași tastă cu PrtScn în unele tastaturi. În trecut, SYS RQ a fost proiectată pentru a fi o „cerință de sistem”, dar această comandă nu este activată în Windows.

Pentru mai multe informații despre tasta Print Screen, consultați Efectuarea unei capturi de ecran (imprimarea ecranului).

Sfat

Apăsați Alt+PrtScn pentru a capta numai imaginea ferestrei active, în locul întregului ecran.

ScrLk (sau Scroll Lock)

În majoritatea programelor, apăsarea Scroll Lock nu are niciun efect. În câteva programe, apăsarea Scroll Lock modifică comportamentul tastelor săgeată și al tastelor Page Up și Page Down; dacă apăsați pe aceste taste, faceți ca documentul să defileze fără a modifica poziția cursorului sau a selecției. Este posibil ca tastatura să aibă o semnalizare luminoasă care indică dacă Scroll Lock este activat.

Pause/Break

Această tastă este rareori utilizată. În anumite programe mai vechi, apăsarea acestei taste pune în pauză programul sau, în combinație cu Ctrl, îi oprește executarea.

Alte taste

Unele tastaturi moderne vin împreună cu „taste de acces” sau butoane care vă oferă acces rapid, cu o singură apăsare, la programe, fișiere sau comenzi. Alte modele au controale de volum, rotițe de defilare, rotițe de zoom și alte gadgeturi. Pentru detalii despre aceste caracteristici, verificați informațiile care au venit cu tastatura sau computerul sau accesați site-ul Web al producătorului de computere.

Sfaturi pentru utilizarea în siguranță a tastaturii

Utilizarea corectă a tastaturii poate evita apariția durerilor sau a leziunilor la încheieturi, mâini și brațe, îndeosebi dacă utilizați computerul pentru perioade lungi de timp. Iată câteva sfaturi de ajutor pentru a evita problemele, aceste sfaturi liam aflat la o telviziune privită mai demult și care ma-u impresionat, notăndu-le p-u ale tine minte.

Plasați tastatura la nivelul coatelor. Partea de sus a brațelor trebuie să stea relaxată.

Centrați tastatura în fața dvs. Dacă tastatura are o minitastatură numerică, utilizați bara de spațiu ca punct central.

Tastați cu mâinile și încheieturile deasupra tastaturii, pentru a avea posibilitatea să utilizați întregul braț pentru a ajunge la taste îndepărtate, în loc să vă întindeți degetele.

Evitați ținerea palmelor sau a încheieturilor pe orice tip de suprafață în timp ce tastați. Dacă tastatura are un suport pentru palme, utilizați-l numai în timpul pauzelor de tastare.

În timp ce tastați, atingeți ușor tastele și țineți încheieturile drepte.

Atunci când nu tastați, relaxați-vă mâinile și brațele.

Faceți pauze mici când utilizați computerul, la fiecare 15-20 de minute.

Calculatorul este o unitate componenta a unui sistem de calcul, care contine: Memoria – locul unde este executat programul. Hard Discul – locul unde este inregistrata toata informatia unui calculator. Procesorul – are rolul de prelucrare (procesare) a informatiei. Monitorul – este unitatea de afisare a informatiilor. Imaginea de pe ecran este prelucrata anterior de o placa video specializata, care este incorporata in calculator.
Componentele calculatorului – Calculatorul personal este folosit acasa, la birou, in laborator, etc. Laptop–ul este de dimensiuni mult mai mici, este mai usor, seamana cu o geanta diplomat, este mai usor de transportat si prezinta avantajul ca poate fi alimentat de la baterii.
Componentele calculatorului – Structura calculatorului
Un calculator se caracterizeaza prin hardware si software.
Hardware–ul reprezinta totalitatea componentelor fizice ale unui calculator. Acestea sunt inutile fara existenta software–ului. El reprezinta totalitatea programelor care faciliteaza accesul utilizatorului si efectueaza operatiile de prelucrare a datelor. Pentru a introduce date in calculator in vederea prelucrarii, cat si pentru a intra in posesia rezulatatelor, calculatorul se conecteaza la diferite echipamente de intrare (tastatura, scaner, mouse, etc) respectiv, echipamente de iesire (monitor, imprimanta, etc)

MOUSE-UL – Este folosit pentru ca utilizatorul sa dea comenzi calculatorului. Miscarea mouse-ului pe o suprafata plana determina ca un cursor grafic sa se deplaseze pe ecranul monitorului.

Deplasarea mouse-ului determina o anumit miscare a unei mici bile plasate in partea de jos.La randul ei, aceasta antreneaza in miscare niste cilindri care transmit impulsuri catre calculator. Acestea sunt interpretate drept comenzi de deplasare a cursorului pe ecran. Atunci cand acesta ajunge in dreptul, unor anumite imagini, se dau comenzile prin apasarea butoanelor mouse-ului.In finctie de tip, mouse-ul are doua sau trei butoane. De regula se utilizeaza doar doua, cel stang si cel drept

IMPRIMANTA – Cu ajutorul ei se listeaza documente si imagini.In functie de tipul imprimantei, listarea se poate face color sau alb negru. In practice se folosesc trei tipuri de imprimante :

A.Imprimante matriceale – au un cap de tiparire de tip mecanic care se deplaseaza inainte si inapoi. Capul are, la randul lui, mai multe ace, prin care se realizeaza tiparirea. Intre hartie si ace « circula » o banda impregnata cu cerneala speciala. Atunci cand acele ating banda. Cerneala este transferata asupra hartiei.

B.Imprimante cu jet de cerneala(inkjet) – scriu prin faptul ce arunca un jet de cerneala catre hartie. Cerneala este pulverizata prin niste duze(mici orificii).Mecanismul de tiparire este activat prin intermediul unui cristal piezoelectric care se contracta la primirea unui impuls electric si permite trecerea cernelii prin duza.

C.Imprimante laser – folosesc prin imprimare tehnologia laser. Initial un tambur, realizat din substante speciale, are o animita sarcina electrica pe toate suprafata. Asupra lui este dirijat un fascicol de lumina corespunzator unei anumite imagini care urmeaza a fi tiparita.Sarcina dispare de pe suprafetele atinse de lumina. In continuare asupra, tamburului este imprastiat un colorant special.Acesta « umple » suprafetele care au sarcina electrica. Ulterior el este transferat asupra hartiei prin incalzire, obtinundu-se imaginea.

MODEM-UL – Se foloseste pentru a avea acces la posta electronica si, in general, la internet. El se cupleaza la calculator si la cablul telefonic. Modem-urile sunt de doua feluri :externe – sunt plasate in afara unitatii cenrtrale si interne – se gasesc in interiorul unitatii centrale. Ele au rolul de a converti semnale analogice de pe reteaua telefonica, in semnale discrete de pe caculator, si invers.

SCANNER-UL – Este un dispozitiv care permite sa fie citite pagini obisnuite care contin imagini, texte. Acestea sunt stocate in memoria calculatorului si pot fi transmise prin posta electronica, ca pot fi prelucrate, inserate in alte documente etc. Oricui ii place sa foloseasca poze atunci cand lucreaza pe computer, desi nu are neaparat nevoie de ele. E dificil de lucrat fara o imprimanta si imposibil fara un monitor. Scannerul nu este neaparat necesar, dar, o data ce ati intrat in posesia unuia, veti fi surprins de cat este de util.
Puteti crede ca un scanner este bun doar la adaugarea unor poze in scrisori, articole sau proiecte scolare. Dar scannerul poate mai mult. Iata cateva exemple: la transmiterea faxurilor, pentru fotocopiere ocazionala sau pentru a depozita copii ale unor documente vechi. Puteti sa testati, totodata, minunea tehnicii care este recunoasterea caracterelor optice (OCR) – un sistem ce invata computerul sa va citeasca toate scrisorile.
Va vom prezenta in continuare diferitele tipuri de scannere existente, pentru a-l alege pe cel care se potriveste cel mai bine nevoilor, spatiului si posibilitatilor dumneavoastra financiare. Apoi va vom explica felul in care puteti folosi la maxim proprietatile aparatului. Indiferent de tipul scannerului ales, veti vedea ca acesta este unul dintre cele mai amuzante accesorii pe care le puteti atasa PC-ului.
Desi exista scannere de toate formele si dimensiunile, totusi ele se impart in trei mari categorii: scannere de mana, acannere pentru documente si scannere plane.

Componentele calculatorului – Butonul de pornire al monitorului se gaseste de obicei in partea din fata a monitorului.Porinrea e indicata de aprindrea uni LED langa butonul de pornire.
Componentele calculatorului – Ordinea de pornire este:
1. monitorul;
2. unitatea centrala.
Componentele calculatorului – Ordinea de inchidere este:
1. unitatea centrala;
2. monitorul.

STANDARDELE CARCASELOR UNITATII CENTRALE
Carcasa calculatorului este o cutie din metal in interiorul careia se se afla componentele de baza ale unui echipament de calcul. Forma carcasei poate fi de mai multe tipuri.
În continuare sunt specificate cateva tipuri mai des intalnite:
• Desktop
• Minitower
• Midtower
• Full Tower
• Slim Book
Pe panoul frontal al carcasei se afla urmatoarele elemente:
• Butonul POWER: permite punerea sub tensiune a echipamentului de calcul, cat si
deconectarea acestuia
• Butonul RESET: permite reincarcarea sistemului de operare; memoria de lucru
este stearsa ca si cum echipamentul ar fi fost scos de sub tensiune. Este util in
cazurile in care echipamentul de calcul s-a blocat sau pentru efectuarea anumitor
configurari.
• Butonul TURBO: permite comutarea intre cele doua frecven]e de lucru ale
calculatorului. Apasarea sa este corelata cu afisajul electronic care indica viteza
efectiva de lucru. Se prefera lucrul la viteza cea mai mare.
• Afisajul electronic: indica frecventa de lucru (masurata in MHz) curenta a
calculatorului; se coreleaza cu butonul TURBO. La unele echipamente de calcul
nu este afisata viteza ci cuvintele HI (viteza cea mai mare) si LO (viteza cea mai
mica).
• Lacasul KEY LOCK: in acest lacas se introduce chei]a prin care poate fi blocata
tastatura. Se utilizeaza ca masura de securitate pentru a impiedica accesul
persoanelor neautorizate la calculator. Nu este o masura foarte eficienta deoarece
chei]ele mai multor calculatoare nu difera intre ele si este foarte probabil ca
cineva
• interesat in a accesa echipamentul de calcul sa isi faca rost usor de o cheita.
• Unitatea pentru discheta: lacas pentru introducerea dischetelor
• Unitatea pentru CD-ROM: lacas pentru introducerea discurilor CD-ROM
2. PLACA DE BAZA (Motherboard)
Aceasta reprezinta cea mai importanta componenta aflata in carcasa; mai este denumita si placa principala (motherboard).
Pe ea se afla aplicate urmatoarele componente: micropocesorul, memoria, alte placi necesare functionarii unor echipamente inserate in locase speciale, numite Sloturi.
Printre alte placi exista: placa video, placa de sunet, modemul, placa de retea, etc . Pe langa acestea, porturile seriale si paralele servesc la conectarea unor dispozitive periferice, cum ar fi: mouse–ul, imprimanta, modem – ul.
Placa de baza pastreaza legatura si cu celelalte componente ale calculatorului care nu sunt amplasate direct pe ea, prin magistrale (cum ar fi CD-ROM, HDD, FLOPPY DISK).
3. PROCESORUL – CPU
Unitatea centrala de prelucrare (CPU) este, in ingineria calculatoarelor, un set de circuite microscopice care reprezinta procesorul cu informatiile principale dintr-un calculator. CPU este in general un singur microprocesor creat de obicei dintr-un disc subtire de material semiconductor, de obicei siliciu, cu milioane de circuite electrice pe suprafata sa. Pe un nivel mai inalt, CPU este de fapt un numar de unitati de prelucrare interconectate care sunt fiecare responsabile pentru un aspect al functiei unitatii centrale de prelucrare.
Unitatile centrale de prelucrare standard contin unitati de prelucrare care interpreteaza si implementeaza instructiunile software-ului, realizeaza calcule si comparatii, fac decizii logice (determinand daca o propozitie este adevarata sau falsa dupa regulile Algebrei Booleene), inmagazineaza temporar informatii pentru utilizarea ulterioara de catre alta unitate de prelucrare a CPU, tin evidenta pasului curent in executia programului si permit CPU sa comunice cu restul calculatorului.
Principalele caracteristici ale puterii unui procesor sunt:
– cantitatea de memorie ce poate fi citita la un moment dat
– viteza de executie a operatiilor
– numarul de instructiuni diferite ce pot fi executate
4. PLACA VIDEO (Video card) este responsabila cu afisarea imaginilor pe ecranul monitorului. Ea este a doua componenta, dupa procesor, care determina puterea unui calculator si de aceea si in cazul ei este recomandat sa nu facem economie atunci cind dorim sa o cumparam. Daca nu dispunem de resurse financiare foarte mari este mai degraba recomandat sa avem un calculator cu un procesor puternic si o PV cu performante medii decit sa avem un procesor cu performante medii si o PV puternica.
PV contine un procesor specializat numit GPU (Graphical Processing Unit) sau VPU (Video Processing Unit) care face o parte din calculele necesare pentru afisarea imaginilor, cealalta parte a acestor calcule fiind facuta de procesorul calculatorului (CPU). Fiecare PV are si o cantitate de memorie inclusa pe ea care este folosita de GPU (de exemplu pentru a stoca texturile suprafetelor intilnite in jocuri).
Placa Video se fixeaza pe placa de baza intr-un slot alungit numit slot. Acesta poate fi de tip AGP (cel mai frecvent) sau PCI (foarte putine PV il folosesc in prezent). Modul de transfer a datelor video prin portul AGP este de 1X, 2X, 4X sau 8X dar asta nu inseamna ca un mod de transfer de 8X este de doua ori mai bun decit de cel 4X, ele avind performante apropiate, evident cu un plus de performanta pentru 8X.
Placile Video sint construite de multe companii specializate in producerea de piese pentru calculator insa in fapt cea mai mare parte dintre aceste PV au un procesor grafic (GPU-VPU) fabricat fie de NVIDIA, fie de ATI.
5. PLACA DE SUNET (Sound card) Vocea din calculatorul tau care te anunta cand ai primit un nou e-mail este facuta posibila cu ajutorul placii de sunet. De dinaintea aparitii placii de sunet, calculatoarele personale erau limitate la beep-uri dintr-un mic difuzor de pe placa de baza. Spre sfarsitul anilor ’80, placile de sunet au inceput sa lucreze in calculatorul multimedia si au dus jocurile pe calculator la un nivel total diferit.
În 1989, Creative Labs a introdus placa de sunet Creative Labs SoundBlaster®. De atunci, multe alte companii au introdus placi de sunet, iar Creative a continuat sa perfectioneze placile Sound Blaster.
Anatomia unei placi de Sunet
O placa de sunet contine:
Un procesor de semnal digital (DSP) care controleaza computatiile
Un convertor digital-analog (ADC) pentru audio ce intra in calculator
Memorie read-only (ROM) sau memorie Flash pentru stocare de date
Interfata pentru instrumente muzicale digitale (MIDI) pentru conectarea echipamentelor muzicale externe (pentru majoritatea placilor, game portul este folosit de asemenea pentru conectarea unui adaptor MIDI extern)
Jack-uri pentru conectarea difuzoarelor si microfonului, la fel si alte intrari si iesiri
Un game port pentru conectarea a unui joystick sau gamepad
Placile de sunet curente deobicei se instaleaza in slot-ul PCI, pe cand altele mai vechi si ieftine se instaleaza pe bus-ul ISA. Multe din calculatoarele din ziua de azi incorporeaza placa de sunet ca un chipset direct pe placa de baza. Aceasta lasa un slot liber pentru alte periferice. SoundBlaster Pro este considerata factorul standard pentru placile de sunet. Aproape toate placile de sunet de pe piata in ziua de azi includ cel putin compatibilitate cu SoundBlaster Pro.
6. MEMORIA.Timpul maxim de raspuns se refera la intervalul de timp care este necesar memoriei interne pentru a citi sau scrie date. Mai exact, intervalul de timp ce se scurge din momentul in care primeste de la microprocesor comanda de citire si momentul in care depune pe magistrala de date valoarea citita (similar este si pentru scriere). Valoarea medie a acestui parametru este de 70 ns.
Memorii.Cu cat aceasta valoare este mai mica, cu atat calculatorul este mai rapid.În configuratia unui sistem electronic de calcul in functie de modul in care se realizeaza accesul la memorie, pot fi intalnite simultan doua mari tipuri de memorii: memorii ROM si memorii RAM.
Memoria ROM (Read Only Memory – memorie care poate fi doar citita) – este un tip de memorie nevolatila (informatia continuta de acest tip de memorie nu se pierde la oprirea calculatorului).
Este o memorie de tip special, care prin constructie nu permite programatorilor decat citirea unor informatii inscrise aici de constructorul calculatorului prin tehnici speciale Memoriile de tip ROM se clasifica la in functie de modalitatea de scriere a datelor in PROM si EPROM.
1. memorii PROM (Programabile ROM), memorii ROM programabile, care permit o singura rescriere de programe;
2. memorii EPROM (Programabile Electric PROM), care pot fi sterse si reprogramate din nou de mai multe ori, utilizand tehnici electronice speciale.
Programele aflate in ROM sunt livrate odata cu calculatorul si alcatuiesc asa numitul firmware. Calculatoarele din familia IBM – PC contin si o memorie CMOS (de tip RAM, alimentata in permanenta de o baterie pentru a nu-si pierde continutul informational. În aceasta memorie se stocheaza informatii referitoare la configuratia hardware a sistemului electronic de calcul.Daca accesul la memorie este permis atat pentru citire cat si pentru scriere memoria se numeste RAM (Random Access Memory – memorie cu acces aleator).
Memoria interna.
ROM (Read Only Memory – Memorie doar citibila) este o memorie care contine informatii (de obicei programe) nemodificabile pe durata utilizarii calculatorului. Memoria ROM este scrisa o singura data, de obicei la fabricarea calculatorului. Acest tip de memorie nu poate fi rescrisa ori stearsa. Avantajul principal pe care aceasta memorie il aduce este insensibilitatea fata de curentul electric.
Continutul memoriei se pastreaza chiar si atunci cind nu este alimentata cu energie. Memoria ROM este in general utilizata pentru a stoca BIOS-ul (Basic Input Output System) unui PC. In practica, o data cu evolutia PC-urilor acest timp de memorie a suferit o serie de modificari care au ca rezultat rescrierea/arderea "flash" de catre utilizator a BIOS-ului.
Scopul, evident, este de a actualiza functiile BIOS-ului pentru adaptarea noilor cerinte si realizari hardware ,ori chiar pentru a repara unele imperfectiuni de functionare. Astfel ca in zilele noastre exista o multitudine de astfel de memorii ROM programabile (PROM-Progamable Read Only Memory-, EPROM-Electricaly Eraseable Programmable Read Only Memory-, etc) prin diverse tehnici, mai mult sau mai putin avantajoase in functie de gradul de complexitate al operarii acestora.
Componenta ROM-BIOS este livrata de catre firma producatoare a calculatorului in memoria ROM a sistemului de calcul. Imediat ce se porneste sistemul intra in lucru o rutina a acestei componente.Ca regula generala ROM-BIOS egalizeaza toate diferentele constructive ale sistemului de calcul fata de conventiile DOS.
BIOS-ul este un program de marime mica (< 2MB) fara de care computerul nu poate functiona, acesta reprezinta interfata intre componentele din sistem si sistemul de operare. Principiul fundamental de realizare a interfetei ROM-BIOS sete acela ca el ofera niste rutine de intrerupere prin care se realizeaza legatura cu toate perifericele legate la sistem.
RAM (Random Access Memory – Memorie cu acces aleator) este o memorie volatila, ceea ce face ca informatia continuta aici sa se piarda la decuplarea calculatorului de sub tensiune. Aceasta este memoria care poate fi citita ori scrisa in mod aleator, in acest mod putindu-se accesa o singura celula a memoriei fara ca acest lucru sa implice utilizarea altor celule.
In practica este memoria de lucru a PC-ului, aceasta este utila pentru prelucrarea tempoarara a datelor, dupa care este necesar ca acestea sa fie stocate (salvate) pe un suport ce nu depinde direct de alimentarea cu energie pentru a mentine informatia.In memoria RAM se incarca sistemul de operare si programele de aplicatie.
Este o memorie cu viteza de acces foarte mare(actual 8-10 ns).Daca in urma cu cativa ani ea era caracterizata dupa timpul de acces(60-70 ns), acum este caracterizata de viteza de bus la care lucreaza cu procesorul(momentan existand memorie functionand pe bus de 66, 100,133 Mhz). Memoria RAM se clasifica in SRAM (Static) si DRAM (Dynamic).
7. HARD-DISC-ul (HDD) serveste drept memorie non-volatila ,mediu de stocare pentru documentele ,fisierele sau aplicatiile utilizatorului. In 1954 IBM a inventat primul hard-disk cu o capacitate, extraordinara pentru acea perioada , de 5MB impartita pe 24 de platane. Cu 25 de ani mai tarziu cunoscutul producator de HDD-uri, Seagate introduce pe piata primul HDD pentru calculatoare personale , capabil sa inmagazineze panala 40 MB, ajungand la rate de transfer de 625KBps folosind modul de codare MFM (Modified Frequency Modulation). Acest mod de codare era folosit de vechile FDD-uri (floppy disk drive) sau sisteme de inmagazinare de date .Este destul de greu de crezut ca daca in anul 1980, spatiu de 100 MB pe hard-disk era considerat foarte generos in timp ce in zilele noastre ar fi cu totul nefolositor chiar si numai pentru sistemul de operare. Constructia HDD-ului Denumirea "hard-disk"(disc rigid) arata de fapt proprietatea fizica a discurilor din interiorul carcasei. Aceste discuri se numesc platane si sunt compuse dintr-un substrat si un mediu magnetic . Substratul sau materialul de baza din care este facut platanul trebuie, prin natura lui sa fie un material non- magnetic capabil sa fie prelucrat in forme foarte subtiri (grosimea acestor platane este de ordinul milimetrilor sau chiar mai mici). Astfel, materialele alese pentru realizarea platanelor sunt aluminiul sau o mixtura intre sticla si un material ceramic . Pentru a permite stocarea datelor, ambele parti ale platanului sunt acoperite cu un strat foarte subtire de material cu proprietati magnetice foarte bune (o pelicula de oxid magnetic) sau, mai recent, cu un strat metalizat foarte subtire. Platanul-este de fapt suportul magnetic pe care se stocheaza datele .Dimensiunile (diametrul) acestuia pot fi de 3.5" sau 5.25", cele mai intalnite fiind de 3.5". Materialul de baza din care sunt facute aceste platane, este sticla deoarece este foarte maleabila usor de finisat la dimensiuni mici si rezistenta (in ciuda dimensiunilor extrem de mici) la fortele fizice care actioneaza asupra sa in momentul functionarii. Interiorul hard-disk-ului trebuie ferit de actiunea prafului, presiunea constanta a aerului din interior fiind pastrata cu ajutorul unor filtre.Platanele sunt complet izolate fiind mentinute intr-un vacuum partial. De regula exista doua sau trei platane asezate unul peste altul si fixate de un ax ce roteste tot ansamblul de platane la mii de rotatii pe minut(4000-10000 Rpm).Intre platane exista spatiu, ele nefiind lipite, tocmai pentru a permite capului de citire/scriere (montat pe bratul ce il antreneaza) sa se deplaseze pe toata latimea platanului.
8. UNITATI OPTICE (CD/DVD R/RW):
Unitatile de stocare a datelor pe suport optic sunt unitati CD (Compact Disc) sau DVD (Digital Versatile Disc). Acestea pot doar citi (Read) datele stocate sau le pot citi, scrie si re-scrie pe suportul optic (Read Write, Re-write). De retinut ca unitatile DVD pot lucra si cu CD-uri, ceea ce, evident, nu este valabil invers. Performanta unei unitati optice este data de viteza de transfer a datelor, precizata prin numarul care precede "X" in descrierea parametrilor unitatii: 1X, 2X, 4X, pana la 52X in cazul unitatilor CD si pana la 16X in cazul unitatilor DVD. In cazul unitatilor CD, 1X este egal cu o rata de transfer de 0,15 MB/secunda, iar in cazul unitatilor DVD, 1X este egal cu 1,32 MB/secunda (echivalenta: 1X unitate DVD = 9X unitate CD). De asemenea, capacitatea mediului pe care se stocheaza datele este importanta, aceasta fiind de maximum 700 MB pentru CD si de 4,7 GB pentru DVD single-layer (un singur strat), respectiv de 8,5 GB pentru DVD double-layer (dublu strat). In cazul unitatilor optice, trebuie notata importanta calitatii discurilor utilizate, care variaza intre producatori

9. TUNERE TV – Pentru cei mai multi utilizatori de calculatoare care doar isi doresc un televizor si pentru care diagonala acestuia are o importanta secundara, achizitionarea unui aparat propriu-zis devine un nonsens. Este indiscutabil mai convenabila cumpararea unei placi TV al carei pret in general nu depaseste 70-80 USD si care ofera si o serie de avantaje fata de televizoarele obisnuite. Tinand cont de aceste lucruri si de maturizarea care tinde sa se instaleze si in acest segment de piata, am decis ca este timpul pentru o evaluare de tunere TV.
Testul a fost impartit in doua categorii:tuner-e simple sub 100 USD si placi grafice cu tuner integrat.Pentru acesta am ales un procesor Intel Pentium III 500 MHz si 64 MB SDRAM PC 100, astfel incat tuner-ele sa nu aiba nici un fel de limitare din partea sistemului.Placa de baza pe care am montat componentele mentionate afost un MSI 6163, iar harddisk-ul lct 8,4Gb.Monitorul pe care tuner-ele si-au etalat imaginile a fost un CTX 1569SE, iar grafica a fost asigurata de un 3D AGPhantom,placa bazata pe un chipset Nvidia Riva TNT2M64 si cu 16MB RAM.Trebuie sa mentionam ca am incercat sa folosim driverele Detonator 3.68 (cea mai recenta versiune disponibila pe site-ul Nvidia la momentul testului) insa toate tuner-ele –nu cele integrate pe placi grafice- au afisat numai imagini “inghetate" in mod overlay,fara sa blocheze sistemul.Singura solutie a fost folosirea unor drivere anterioare.De asemenea, la sistem a mai fost atasat un CD-ROM drive Creative 52x.
Deoarece imaginea pe care au afisat-o toate tuner-ele a fost de buna calitate (practic nu au fost diferente) ele folosind parti de RF de la Philips, LG si Temic, aportul principal la evaluare a ramas pe umerii dotarii driverelor (care la unele placi au generat o instabilitate mai mare,la altele mai mica sau chiar nula) si soft-ului care a insotit fiecare placa in parte (capabilitati,comportare in lucru efectiv etc.).Astfel am conectat fiecare tuner pe rand la un circuit de televiziune prin cablu si i–am evaluat posibilitatile in ceea ce priveste receptia, scanarea automata a canalelor, acordul fin, redimensionarea imaginii, dotarea, instalarea si capacitatile software-ului, documentatia, precum si multe alte aspecte.

10. SWITCH-urile opereaza la nivelul al 2-lea din sistemul OSI. Swichul "invata" adresa MAC pentru fiecare dispozitiv conectat. Switchurile mai pot interconecta folosin protocolul spanning-tree. Acesta permite gasirea celei mai bune cai intre dispozitive formandu-se o strucutura de arbore. Switchurile folosesc un plan de retrimitere al datelor, mult mai rapid decat alta interfata si care da impresia existentei mai multor cai intre aceleasi dispozitive. Odata ce un switch invata topologia retelei printr-un protocol spanning-tree, acesta retrimite datele prin 2 metode. In total exista 4 metode pe care un switch le poate folosi: • Stocheaza si trimite – switch-ul actioneaza ca un buffer si, in mod uzual, realizeaza o insumare pentru fiecare cadru retransmis. • Cut through – Switch-ul doar citeste adresa hardware a cadrului inainte de a o trimite mai departe. Nu exista detector de erori la aceasta metoda.
• Fragment free – Metoda incearca sa retina beneficiile ambelor metode prezentate anterior. Se verifica primii 64 de octeti din cadru, stocandu-se informatia legata de adresare. În acest fel cadrul isi va atinge intotdeauna destinatia. Detectia erorilor este lasata in seama dispozitivelor terminale de la nivelele 3 si 4, de obicei fiind vorba de routere.
• Adaptive switching – Metoda comuta automat intre cele trei metode precedente.
Metoda cut through apeleaza la "stocheaza si transmite" daca portul destinatie este ocupat in momentul sosirii pachetului. Metodele nu sunt controlate de utilizator, constituind sarcinile exclusive ale switch-ului.
Tipuri de switch-uri
1. Dupa forma
– Montate intr-un rack
– Nemontate
2. Dupa posibilitatea de configurare
– Neconfigurabile
– Configurabile
– Inteligente
Prima categorie nu poseda interfata de configurare. Ele se regasesc uzual in mediile SOHO (LAN si Small office/Home office).
Optiunile de configuratie pentru switch-urile din a doua categorie variaza in functie de producator si de model. Modelele mai vechi utilizeaza o consola seriala. Dispozitivele mai recente folosesc o interfata web (uneori se pot configura si prin intermediul propriilor butoane, desi aceasta situatie nu este una tipica).
Switch-urile configurabile se regasesc in retele de dimensiuni medii/mari si prezinta un pret si o calitate mai ridicate. Sarcina de configurare necesita de obicei intelegerea nivelului 2 al retelelor.
Caracteristici ale switchului cu management
Hardware
De obicei pe panoul frontal al switch-ului sunt:
– N porturi Ethernet (uzual 10/100 Mbps)
– portul consola (port serial pentru configurare folosind CLI)
– unul sau mai multe porturi Gigabit Ethernet pentru conectarea switch-ului la un port Ethernet de banda larga (backbone)
– unul sau mai multe sloturi pentru utilizarea unui transceiver mini-GBIC pentru conexiunea prin fibra optica la backbone
Configurarea acestor switch-uri se poate face prin:
– pagina web de configurare, accesand cu un browser adresa IP a switch-ului
– Command Line Interface (CLI), folosind o conexiune intre portul serial al calculatorului si portul serial din switch, si aplicatia Hyper Terminal cu datele de configurare furnizate de producatorul switch-ului.
VLAN
O retea fizica poate fi impartita in mai multe subretele logice independente, numite VLAN-uri. Calculatoarele dintr-un VLAN pot fi conectate in switch-uri diferite din reteaua LAN.
Switch-urile care folosesc VLAN-uri creaza o impartire a retelei in domenii de broadcast separate dar fara a avea problemele de latenta ale routerelor, fiind si mai putin costisitoare decat acestea.
11. ROUTER (repartitor). O retea complexa necesita un dispozitiv care nu doar sa cunoasca adresa fiecarui segment, ci sa determine si cea mai buna cale (ruta) pentru transmiterea datelor si filtrarea traficului de difuzare pe segmentul local.
Routerele pot comuta si rula (dirija) pachete intre diferite retele.
Utilizarea unui router
In concluzie, routerul asigura urmatoarele operatiuni :
– Dirijarea traficului
– Securitatea datelor
– Filtrarea pachetelor.

Sisteme de Operare :

Principalele tipuri de sisteme de operare existente pe PC-uri

    MS-DOS (MicroSoft-Disk Operating System)

–        dezvoltarea microcalculatoarelor DOS a inceput in anul 1978, cand INTEL CORPORATION a lansat microprocesorul I 8088, urmat la scurt timp de I 8086, care au putut utiliza mai multa memorie interna si au adus si alte intrebuintari seriei de microprocesoare I 8080.

    OS/2 (Operating System/2)

–        In 1988, IBM si Microsoft au introdus OS/2, care a fost proiectat sa preia avantajele microprocesoarelor Intel 80386 pentru seria de microcalculatoare IBM PS/2 pe 32 de biti;

    Apple DOS

–        este un sistem de operare monoutilizator, monotasking; un sistem de operare mai performant este MacIntosh

    UNIX

–        a fost creat pentru minicalculatoare, pentru a mari disponibilitatile sistemului: memorie virtuala si multitasking

    Windows 3.1

–        Este o interfata grafica orientata pe ferestre, care se instaleaza pe un sistem de calcul ce lucreaza sub MS-DOS, permitand utilizatorului lansarea concomitenta a mai multor aplicatii, fiecare in fereastra ei, precum si schimbul de informatii intre acestea.

    Windows NT (NT – New Technology)

–        este un sistem de operare foarte complex proiectat de Microsoft si al carui principal avantaj il constituie posibilitatea implementarii lui atat pe PC-uri cu microprocesoare Intel, cat si pe PC-uri cu microprocesoare RISC.

    Windows 95

–        un sistem de operare ce inglobeaza o serie de facilitati noi, alaturi de cele regasite la versiunile precedente

    Windows 98

–        Este un mediu complet integrat cu Internetul, constituindu-se ca un suport pentru noile tehnologii hardware si pastrand compatibilitatea cu Windows 95, fata de care apare ca o extindere(upgrade).

    Windows 2000

–        este ceva nou de la care se asteapta o compatibilizare a platformelor Windows si performante superioare.

    Windows xp, 7 ,8 ,10,- sunt sitemele care au evoluat considerent cu o grafică foarte frumoasă si cu o rapiditate mult mai buna ca sistemele anterioare.

Def: Un sistem de operare consta intr-un ansamblu de proceduri manuale si module de programe de sistem, care administreaza resursele sistemului de calcul, asigura utilizarea eficienta in comun a acestor resurse si ofera utilizatorului o interfata cat mai comoda pentru utilizarea sistemului de calcul.

Se poate aprecia ca un sistem de operare actioneaza ca o interfata intre componenta hardware a unui sistem de calcul si utilizator sau programele de aplicatie.

Functiile sistemului de operare

Pentru a indeplini rolul de interfata intre hardware si utilizatori, un sistem de operare trebuie sa fie capabil indeplineasca urmatoarele functii:

1.Oferirea posibilitatii de lansare in executie a programelor de aplicatie. In acest sens, sistemul de operare trebuie sa dispuna de:

–        un editor de texte

–        un translator

–        un editor de legaturi

2.Alocarea resurselor necesare executarii programelor, se realizeaza prin identificarea: programelor ce se executa, a necesarului de memorie, a dispozitivelor periferice si a cerintelor privind protectia datelor.

3.Facilitati pentru compresia datelor, sortare, interclasare, catalogarea si intretinerea bibliotecilor, prin programele utilitare disponibile.

4.Planificarea executiei lucrarilor dupa anumite criterii, pentru utilizarea eficienta a unitatii centrale de prelucrare.

5.Asistarea executiei programelor prin comunicatia sistem calcul-utilizator, atat la nivel hardware, cat si la nivel software.

Componentele sistemului de operare

Majoritatea sistemelor de operare, pentru a raspunde rolului de interfata hardware – utilizatorii, sunt organizare pe doua niveluri:

–        nivelul fizic, care este mai apropiat pe partea hardware a sistemului de calcul, interferand cu aceasta prin intermediul unui sistem de interuperi.

–        nivelul logic, care este mai apropiat de utilizator, interferand cu acesta prin intermediul unor comenzi, limbaje de programare, utilitare, etc.

Potrivit acestor doua niveluri, sistemele de operare cuprind in principal doua categorii de programe:

–        programe de control si comanda, cu rolul de coordonare si control a tuturor functiilor sistemelor de operare , cum ar fi: procese de intrare-iesire, executia intreruperilor, comunicatia hardware-utilizator;

–        programe de servicii(prelucrari), care sunt executate sub supravegherea programelor de comanda si control, fiind utilizate de programator pentru dezvoltarea programelor sale de aplicatie.

Dezvoltari ale sistemelor de operare

Primele sisteme de operare realizau prelucrarea pe loturi de programe. Comunicarea operatiilor ce urmau sa se realizeze se facea prin intermediul unui limbaj de comanda care permitea interpretarea instructiunilor adresate sistemului, precum si tratarea situatiilor de eroare. Sistemele de acest tip functionau in regim de monoprogramare.

UCP(unitatea centrala de prelucrare) poate executa numai o instructiune intr-o anumita cuanta de timp si nu poate opera decat cu date ce se gasesc in memoria interna; daca dispozitivele periferice de intrare sunt lente in furnizarea datelor sau programelor catre memoria interna, UCP trebuie sa astepte transferul datelor/programelor in memoria interna de a incepe executia programului.

Daca sistemul de calcul dispune de un sistem de operare simplu, atunci prelucrarea mai multor programe se realizeaza serial, ceea ce conduce la o ineficienta utilizare a UCP.

1. Interfața Windows XP Professional

Windows XP reprezintă o combinație între caracteristicile cele mai performante ale versiunilor anterioare (multimedia și Plug_and_playde la versiunile 98 și Me(Millenium),

robustețea și securitatea lucrului de la 2000) și posibilități noi (tratate pe scurt în Capitolul 6.3., Diferențe fațăde versiunile anterioare). Windows XP a apărut în două versiuni:

• Windows XP Home Edition, destinat utilizatorilor individuali, de regulă pentru

calculatoarele de la domiciliu, fără capabilități de lucru într-un mediu administrat (rețea),

• Windows XP Professional, destinat lucrului de birou, în rețea, cu capabilități extinse

(tehnologii de gestionare IntelliMirror, tehnologii de securitate a datelor preluate din Windows

2000, lucrul pe grupuri de utilizatori cu diferite privilegii, posibilitatea de încriptare a fișierelor, aplicații multiprocesor etc.).

Interfața cu utilizatorul faciliteazăinteracțiunea între utilizator și sistemul de operare, respectiv programele care rulează și aplicațiile pornite sub acest sistem. Sistemul de operare

Windows XP Professionalse deschide cu un ecran specific, numit desktop(Figura D.1),

masa de lucru virtualăcare cuprinde uneltele cele mai uzuale, plasate la îndemâna utilizatorului.

După cum în afară de suprafața mesei de lucru, un birou mai cuprinde și o serie de sertare al căror conținut nu este vizibil direct, fără a le deschide, și interfața cu utilizatorul cuprinde mult

mai multe unelte și aplicații decât cele care se văd pe desktop. Acest capitol se ocupă cu prezentarea structurii logice a datelor pe calculator și a modului în care, pornind de la desktop, se poate vizualiza și apela orice fișier aflat oriunde în structura de directoare.

Figura D.1.

Reîmprospătarea ferestrei desktopse face apăsând tasta funcțională F5.

1.1 Explorarea sistemului de operare

Cel mai simplu mod de a vedea cum sunt structurate logic datele pe calculator este

deschiderea directorului My Computer, printr-un dublu click cu butonul din stânga al mouseului. Ceea ce se obține este o fereastră tipică pentru Windows(Figura D.2). Conținutul acestei ferestre va urmări configurația hardwarea calculatorului pe care se lucrează. Vor fi afișate toate drive-urile (echipamentele de stocare de date) instalate pe calculator, cu icoane și denumiri specifice.

Astfel, se observă că pe calculatorul luat ca exemplu în Figura D.2 sunt instalate două driveuri tip hard disk, C: și D:, și unul de dischetă(floppy), A:. Alte drive-uri care apar în fereastră

Dacă sunt instalate pe calculator: unitatea de citire CD, DVD, unitatea de citire bandă magnetică de 8mm sau 4mm (tape). Se observă de asemenea o informație despre hard disk-ul C:, și anume cât de mare este spațiul total disponibil pe disc și cât din el este liber.

Astfel de informații se pot obține despre aproape orice entitate prin poziționarea mouse-ului timp de câteva secunde pe ea, fără a se apăsa nici un buton.

În partea din stânga a ferestrei apar icoane prin apăsarea cărora se lansează comenzi specifice. De exemplu, apăsarea pe View System Information produce apariția unei tablete care dă informații despre calculator (tipul și frecvența procesorului, memoria RAM),

versiunea sistemului de operare și indicativul utilizatorului care a instalat sistemul. Același lucru se obține și prin selectarea icoanei My Computer cu butonul din dreapta al mouse-ului.

Figura D.2.

Pentru a vedea conținutul unui drivese face dublu click pe icoana corespunzătoare din fereastra My Computer. Se va obține astfel o listăde directoare și fișiere organizate specific, cu nume intuitive. Unele dintre ele aparțin utilizatorului, altele sunt create de sistem sau de

aplicațiile instalate. Cele create de sistemul de operare au denumiri specifice. De exemplu:

• Documents and Setting seste un director în care se stocheazăinformații referitoare la modul în care fiecare utilizator își particularizează mediul de lucru.

• Program Files conține subdirectoare cu instalările de programe care se fac în Windows, și care vor alege implicit această cale, dacă utilizatorul nu va specifica alta.

• Windows conține fișierele care aparțin sistemului de operare. În acest subdirector este indicat ca utilizatorul să nu introducă alte fișiere și nici sănu șteargă din cele existente înainte de a fi acumulat experiență în lucrul sub Windows, inclusiv instalare de sistem. Orice

modificare la întâmplare poate afecta major funcționarea sistemului de operare.

Întoarcerea la nivelul superior se face cu un click simplu al butonului din stânga al mouseului pe săgeata („Back”). Cu ajutorul ferestrei My Computerse poate parcurge întreaga structură logicăde date de pe calculator, se pot deschide documente sau lansa în execuție programe (prin dubluclickcu butonul din stânga al mouse-ului pe icoanele

aferente), se pot afla informații despre fișiere și directoare etc.

Deschiderea ferestrei My Computerse poate face și din alte locuri decât cel prezentat.

Astfel, My Computerse poate deschide și din fereastra de Start(Figura D.3), respectiv din

orice fereastrăde subdirector, unde va apărea ca scurtătură(Figura D.4).

Figura D.3.

Figura D.4.

La fel de simplă și în aceleași variante va fi și apelarea ferestrei My Documents(Figura D.5).

Figura D.5.

Această structurăeste destinată exclusiv fișierelor personale ale utilizatorului, fie că sunt cărți în format electronic (.pdf, de exemplu), fișiere în formate audio și video, imagini grafice sau alte documente. Calea în care se găsesc aceste subdirectoare în tabloul logic al datelor

de pe calculator este: C:\Documents and Settings\Nume_utilizator\My Documents\…

Prin apăsarea pe butonul indicat în Figura D.5 se va obține o tabletă cu calea locației curente, împreunăcu structura arborescentă a ferentă. Același lucru se întâmplădacăse

apasătasta funcționalăF4. Selectarea unei alte locații din tabletăva permite deschiderea

rapidăa subdirectorului aferent, fărăa se mai parcurge întreaga cale, pas cu pas.

Un alt mod de a vedea datele care se găsesc pe disc este cu ajutorul ferestrei Windows

Explorer. Aceastăaplicație se lanseazăprin selectarea următoarei secvențe (Figura D.6):

Start->All Programs->Accesories->Windows_Explorer

Figura D.6.

Se obține o fereastră(Figura D.7) diferităde cele de mai sus prin aceea căprezintă și

structura arborescentăde dispunere logicăa datelor pe disc.

Figura D.7.

1.2 Lucrul cu fișiere, directoare și scurtături în fereastra de explorare

În partea de sus a ferestrei Windows Explorer, ca și la My Computer și My Documents, se

găsește lista utilităților specifice Windows, în care opțiunile și comenzile sunt grupate în

funcție de scop. Opțiunile pot diferi între ele de la un utilitar de explorare la altul. Cel mai

complex este Windows Explorer.

1.2.1 Meniul File Meniul File conține comenzi referitoare la fișiere (files) și directoare (folders): crearea de

directoare (New->Folder) și scurtături (New->Shortcut), redenumiri (Rename), ștergeri

(Delete), informații despre entitatea selectată(Properties), închiderea ferestrei (Close).

Închiderea oricărei ferestre în Windows XP, de orice tip, se poate face cu Alt+F4. Comenzile și opțiunile din meniul Filesunt active (scrise cu negru) sau inactive (scrise cu gri) după cum se aplicăsau nu entităților selectate în momentul respectiv. Dacă în listăexistă o entitate

selectată(director sau fișier), meniul Fileeste mult mai bogat și include și alte acțiuni care se

pot face asupra respectivei selecții: deschidere sau lansare (Open), partajare (Sharing), arhivare (Add To…), expediere la o destinație specificată(Send To…), căutarea unei entități

(Search, dacă elementul selectat este un director) etc.

Majoritatea comenzilor din File funcționează și în afara utilitarelor de explorare, pe desktop, prin apăsarea butonului din dreapta al mouse-ului pe o entitate selectată.

Lucrul cu comenzile meniului File:

• crearea unui director:

o File->New->Folder osistemul creează un director nou, , și așteaptă ca utilizatorul săintroducă numele dorit.

• ștergerea unui director sau fișier

ose selecteazăentitatea care se va șterge. Pentru ștergeri multiple se folosesc

tastele Ctrl și Shift. Modul de lucru este următorul: se selecteazăcu mouse-ul

primul fișier care trebuie șters, apoi se apasătasta Ctrl și se ține apăsată

pânăcând se selectează și celelalte fișiere, într-o ordine aleatoare, nu

neapărat consecutive în listă. Se elibereazătasta în momentul în care selecția

se considerăîncheiată. Cu tasta Shiftse lucreazăîn același mod, doar căse

specificănumai primul și ultimul fișier, sistemul selectând și evidențiind

automat toate fișierele care se găsesc între acestea.

o File->Delete

o Apare un mesaj din partea sistemului (Figura D.8). Acest mesaj face referire

la directorul special Recycle Bin(conteiner de materiale refolosibile, se mai

regăsește și sub denumirea de Trash Cansau Dumpster, în traducere „coșde

gunoi”), aflat obligatoriu pe desktop, de obicei în dreapta-jos, în care se

stocheazăfișierele care s-au șters din calea originală. Răspunsul la întrebarea

din mesaj va fi afirmativ (Yes) dacăfișierele trebui șterse și negativ (No) dacă

utilizatorul s-a răzgândit între timp. Fișierele din Recycle Binnu sunt încă

șterse efectiv de pe disc. Spațiul va fi eliberat fizic numai în momentul în care

se va da comanda „Empty Recycle Bin”(golește…), fie prin selectarea icoanei

cu butonul dreapta al mouse-ului, fie prin deschiderea cu dublu clickpe icoană

și comanda File->Empty Recycle Bin.

Figura D.8.

ofișierele selectate se pot șterge fizic de pe disc, fărăa se mai stoca temporar

în Recycle Bincu următoarea combinație de taste: Shift+Delete. Această

variantătrebuie folosităcu atenție, pentru cădatele astfel șterse nu se mai pot

restaura.

ofișierele și scurtăturile de pe desktopsau din zona de lansare rapidăde pe

taskbarse pot șterge cu ajutorul comenzilor meniului care apare prin

apăsarea butonului din dreapta al mouse-ului.

• crearea unei scurtături și plasarea ei pe desktop și pe taskbar(zona de lansare rapidă)

ose selecteazăo entitate (fișier, director)

o File->Create Shortcutsau buton dreapta mouse și Create Shortcut. Se

observăcămeniul de comenzi care se deschide la apăsarea butonului din

dreapta al mouse-ului este identic cu cel de sub File.

orezultăun fișier cu numele Shortcut to…în aceeași locație.

oacest fișier va putea fi mutat cu ajutorul tehnicii drag & droppe desktopsau

taskbar. Cum se procedează: se „agață” entitatea prin apăsarea butonului din

stânga al mouse-ului, și cu butonul apăsat se mutăcursorul în zona dorită

(desktop, zona de lansare rapida de pe taskbar), dupăcare se eliberează

butonul. Comanda echivalentădin meniu este: File(sau buton dreapta

mouse)->Send To->Desktop. (Dacăse dorește ca fișierul săse copieze, nu

săse mute, simultan cu deplasarea cursorului se ține apăsatătasta Ctrl.)

Desktop-ul va ajunge astfel săse umple de scurtături, fișiere și directoare.

Acestea se pot aranja într-un mod intuitiv pentru utilizator tot cu ajutorul

tehnicii „drag & drop”. Apăsarea butonului din dreapta al mouse-ului într-o

zonăpe desktop unde nu existănici o entitate oferăun meniu de comenzi

care permite alinierea icoanelor, respectiv aranjarea lor dupăanumite criterii

(nume, mărime, tip, data ultimei modificări etc.) De asemenea, în acest meniu

existăopțiunea Undo Move(Ctrl+Z), cu ajutorul căreia se anuleazăultima

acțiune.

• redenumirea unui fișier sau director

ose selecteazăfișierul/directorul

o File(sau buton dreapta mouse)->Rename. Numele se evidențiază(highlight)

și la sfârșitul textului apare cursorul, semn căse permite editarea. Utilizatorul

poate sămodifice numele fișierului. Validarea se face prin apăsarea tastei

Enter/Return.

o editarea numelui fișierului sau directorului de poate face și prin douăselecții

cu butonul din stânga al mouse-ului, nu atât de rapide ca în cazul dublu click.

oo altă variantăde editare este selectarea fișierului și apăsarea tastei

funcționale F2.

• aflarea de informații despre entitatea selectată

ose selecteazăfișierul/directorul

o File(sau buton dreapta mouse)->Properties

ose afișeazăo tabletăcu informații diverse despre fișierul/directorul selectat.

Dacăse dorește aflarea de informații despre un drive, se procedeazăîn

același mod. Propertiesaplicat drive-ului C: va aduce tableta din Figura D.9.

• căutarea unui fișier

o File ->Search

o apare tableta din Figura D.10. S-a introdus numele fișierului căutat, locul în

care se caută, iar sistemul a returnat toate entitățile care au în denumire șirul

de caractere specificat. Căutarea se poate face cu ajutorul agentului Search

Companion(în engleză, însoțitor în căutare), care este reprezentat sub forma

unei figurine animate care poate fi selectatădin mai multe variante. Agentul

oferă posibilitatea definirii criteriilor de căutare complexe.

o un alt mod de a lansa căutarea este apăsarea tastei funcționale F3 cu o

fereastrăde explorare deschisă și activăpe ecran. Fereastra activăeste cea

în care s-a dat clickcu mouse-ul ultima dată. Pe ecran pot fi deschise mai

multe ferestre în același timp, dar numai una este activă.

Figura D.9.

Figura D.10.

1.2.2 Meniul Edit

Meniul Edit conține următoarele comenzi (grupate pe tipuri de acțiune): Undo(Ctrl+Z)

(anuleazăultima comandă), Cut(Ctrl+X) (șterge entitățile selectate din locația originală și le reține în clipboard), Copy(Ctrl+C) (copiazăentitățile selectate din locația originalăîn

clipboard), Paste(Ctrl+V) (copiazăentitățile aflate în clipboardîn locația curentă), Paste Shortcut(creeazăîn locația curentăo scurtăturăpentru datele aflate în clipboard), Copy To Folder(copiazăentitățile selectate într-o locație specificată), Move To Folder(mutăentitățile

selectate într-o locație specificată), Select All(selecteazătoate entitățile din directorul curent) și Invert Sellection(inverseazăselecția entităților în directorul curent).

Dacăse dorește o selecție multiplă, care sănu conținătoate fișierele dintr-un director, se procedeazăîn felul următor:

• dacăfișierele care trebuie selectate sunt consecutive, se selecteazăprimul și apoi cu

tasta Shiftapăsatăse selecteazăultimul. Windows va evidenția toate fișierele aflate între cele selectate.

• dacăfișierele care trebuie selectate nu sunt consecutive, se selectează primul, se apasă tasta Ctrl și se ține apăsatăpânăcând se selecteazătoate celelalte. Windows evidențiază pe rând fișierele selectate.

Grupul de fișiere selectate se poate muta sau copia folosind combinații de taste sau tehnica drag & dropsau se poate șterge. În toate situațiile, operația care se face este mai productivă decât selectarea și operarea fiecărui fișier în parte.

Observații:

• clipboard-ul este un fișier special, respectiv o porțiune a memoriei (buffer, în memoria

RAM) în care se stocheazătemporar date care urmeazăsăfie copiate în altălocație.

În sistemele de operare de tip Windows și Apple Macintosh, este posibilăcopierea de

date între aplicații.

•combinațiile rapide de taste Ctrl+X, Ctrl+C și Ctrl+Vsunt specifice și altor aplicații și

sisteme de operare și au peste tot aceeași utilizare.

1.2.3 Meniul View Meniul View se referăla modul de vizualizare a datelor în ferestrele My Computer, My

Documents, Windows Explorer și cuprinde următoarele comenzi și submeniuri, grupate după

tipul acțiunii:

• Toolbars, cu opțiuni de configurare a barei de comenzi rapide (instrumente), populatăcu

butoane reprezentând scurtături spre comenzile uzuale și informații despre calea curentăîn

ferestrele de explorare. Sistemul afișeazăîn fereastrăun set de instrumente implicite. Prin încercări succesive de setări diferite, utilizatorul își va alege configurația cea mai potrivită.

• Status Bar, în partea de jos a ferestrei (Figura D.7), cu informații generale de stare.

• Explorer Bar, determinăapariția sau lipsa unor date în fereastră. De exemplu, opțiunea Foldersdezactivatăface sădisparăstructura arborescentădin Windows Explorer, fereastra

acestuia devenind astfel asemănătoare cu My Computer. La fel, prin încercări succesive, utilizatorul se va familiariza cu posibilitățile oferite de sistem și le va folosi pe cele care sunt

cele mai potrivite aplicațiilor sale.

• Setul Thumbnails, Tiles, Icons, List, Detailsreprezintăcele cinci moduri posibile de a vizualiza componentele directorului curent, de la cel mai „ne-economic” ca spațiu și lipsit de

informații (Thumbnails), dar care poate înlocui icoana, în cazul unor fișiere grafice, cu vederea micșoratăa conținutului fișierului, ușurând astfel identificarea, pânăla cel mai detaliat (Details), în care sistemul oferăinformații complete despre fișiere (mărime, tip, data

și ora ultimei modificări).

• Arrange Icons By…(aranjarea icoanelor componentelor directorului curent după…) nume,

mărime, tip și data ultimei modificări, grupare, aliniere etc.

• Choose Details…, în care se aleg datele despre fișiere care se vor prezenta la comanda

Details.

• Customize This Folder…, deschide o fereastrăde dialog care permite personalizarea

fișierului selectat (schimbarea icoanei), partajarea acestuia etc. Pentru schimbarea icoanei

se pot utiliza imagini preferate sau definite de utilizator, dar și icoane predefinite în sistem,

aflate în fișierul „C:\WINDOWS\system32\SHELL32.dll”.

• Go To…, deschide o tabletăde comenzi de schimbare rapidăa locației.

• Refresh, reactualizeazăconținutul directorului curent.

1.2.4 Meniul Favorites

Acest meniu oferăposibilitatea ca utilizatorul săalcătuiască și săgestioneze o listăde locații

favorite sau mai des folosite pentru a avea astfel un acces mai rapid la ele.

1.2.5 Meniul Tools

Acest meniu cuprinde unelte de mapare a resurselor disponibile în rețea (de exemplu CDROM-ul altui calculator conectat la aceeași rețea, care va apărea ca un drivepropriu, cu un

nume la alegere) (Map Network Drive… și Disconnect Network Drive…) și de personalizare a

prezentării casetelor și zonelor în fereastra My Computer, My Documentssau Windows

Explorer(Folder Options…, tabletăcu mai multe file în care se pot face setări multiple,

inclusiv modul în care se face partajarea directoarelor și fișierelor, care va fi tratat mai pe larg

în capitolul aferent).

1.2.6 Meniul Help Acceseazăcentrul de ajutor Windows XP(Help and Support Center). Fereastra poate oferi

ajutor în mai multe moduri, informația fiind grupatădupămai multe criterii: pe subiecte, pe

sarcini de îndeplinit etc. Există și un index în care căutarea se face dupăcuvinte cheie. De

asemenea, se pot salva pagini sau locații de ajutor care se estimeazăcăvor fi utilizate mai

des.

1.3 Lansarea aplicațiilor și meniul Start

Butonul Startdeschide o fereastrăde comenzi și scurtături pentru lansarea de programe sau

deschiderea de directoare uzuale prin care se poate realiza aproape orice acțiune pe

calculator (execuție de programe, deschiderea documentelor, personalizarea și adaptarea

sistemului, accesul la ajutorul oferit de sistem, căutare de fișiere etc.). Unele componente ale

meniului au săgeți orientate spre dreapta, ceea ce înseamnăcăsunt posibile selectări de

subdomenii (liste suplimentare). În momentul în care mouse-ul este poziționat pe o astfel de

săgeată, subdomeniul se deschide automat.

Fereastra care se deschide la apăsarea butonului Starteste cea din Figura D.3. Se observă

căeste împărțităîn mai multe secțiuni:

• în stânga: o listăîmpărțităîn douăsecțiuni. De sus în jos, în aceastălistăse regăsesc:

oaplicații uzuale: cuprinde scurtături spre programele lansate mai des.

Adăugarea de scurtături în aceastăzonăse face prin aplicarea tehnicii de

drag & dropicoanei aplicației respective peste butonul Start. Ștergerea se

face prin selecție cu butonul din dreapta al mouse-ului, cu opțiunea Remove

from This List.

oaplicațiile lansate cel mai recent: dacăse dorește ca o scurtăturăsărămână

în aceastăzonă, se selecteazăscurtătura cu butonul din dreapta al mouseului și din lista de opțiuni care apare se selectează Pin to Start Menu. Remove

from This Listîndepărteazăscurtătura de pe listă, indiferent cât de recent a

fost utilizată.

• în dreapta: o listăîmpărțităîn trei secțiuni. De sus în jos, în aceastălistăse regăsesc:

oscurtături spre locațiile uzuale: în plus fațăde cele deja cunoscute apare

opțiunea My Recent Documentscare cuprinde scurtături spre documentele

(fișiere text, graficăetc.) cel mai recent editate.

oaplicații de personalizare și gestiune a resurselor sistemului de operare: fac

obiectul unor subcapitole ulterioare.

oscurtături spre resursa de ajutor a sistemului (Help And Support), căutare pe

toate drive-urile (Search) și Run, o aplicație care deschide directoare,

documente, locații pe World Wide Websau pe rețeaua locală, respectiv

lanseazăaplicații specificate în linia de comandă(Figura D.11). Opțiunile

posibile sunt: OK(lanseazăaplicația cerută), Cancel(anuleazăcomanda),

Browse(deschide o ferastrăde explorare a sistemului de fișiere).

Figura D.11.

• în partea de jos, All Programs: de aici se poate lansa orice aplicație instalatăpe

calculator (Figura D.6). Se observăcăprogramul Windows Explorer se aflăîn subdomeniul

Accesories. Lista este structuratăarborescent și conține subdomenii formate din aplicații

grupate funcțional. Adăugarea de aplicații și subdomenii în aceste liste se face automat, pe

măsura instalării programelor pe calculator. Modificarea acestor dispuneri și personalizarea

aplicației All Programsse face astfel:

ose selectează Startcu butonul din dreapta al mouse-ului.

ose alege Open, respectiv Open All Users, dacăse dorește o reorganizare care

săafecteze toți utilizatorii definiți pe calculator și nu numai pe cel curent.

o se deschide o fereastrăde explorare în care se găsește directorul Programs,

care conține organizarea pe subdomenii a listelor din All Programs și o serie

de scurtături care apar în fereastra Start.

o utilizatorul poate sărearanjeze componentele directorului Programs și ale

tuturor subdirectoarelor acestuia.

oentitățile din listele All_Programsse pot edita și prin selectare cu butonul din

dreapta al mouse-ului, care deschide o tabletăcu aproximativ aceleași opțiuni.

• cel mai jos se aflăopțiunile de log off și închidere a sistemului de operare, prezentate

într-un capitol anterior (Secțiunea B: Descrierea calculatorului).

Cel mai simplu mod de lansare a unei aplicații sau de deschidere a unui fișier sau director

este dublu clickcu butonul din stânga al mouse-ului pe icoana respectivăsau pe nume, dacă

selecția se face dintr-o fereastrăde explorare.

De asemenea, prin selectarea entității respective cu butonul dreapta al mouse-ului apare o

listăde opțiuni care începe cu Open, care prin selectare produce deschiderea documentului

sau directorului sau lansarea programului. Un set mai extins de opțiuni apare dacăo datăcu

selectarea cu butonul din dreapta al mouse-ului se apasătasta Shift. Se poate astfel decide,

de exemplu, deschiderea unui document cu un alt editor de texte decât cel implicit, în care a

fost creat (opțiunea Open with…).

Se observăcăopțiunile apărute prin selecția cu butonul din dreapta al mouse-ului, atât lista

normalăcât și cea extinsă, sunt asemănătoare cu opțiunile meniului Filedin ferestrele de

explorare.

1.4 Configurarea mediului de lucru în Windows XP Professional

Au fost descrise pânăacum moduri de personalizare a organizării datelor pentru a face

interfața mai ergonomicădin punct de vedere al utilizării, dar și aspectul desktop-ului poate fi

modificat. Pentru aceasta se va deschide fereastra Control Paneldin meniul Start(Figura D.12).

Figura D.12.

Spre deosebire de versiunile anterioare ale sistemului de operare Windows, XP prezintăun

Control Panelîn care applet-urile (aplicații care nu se lanseazăindependent, ci numai din

interiorul altor aplicații) sunt grupate pe categorii de utilizare. Dacăse dorește un Control

Panelcare săsemene cu cel din versiunile anterioare de Windows, se poate selecta

opțiunea Switch to Classic View, și fereastra va arăta ca în Figura D.13.

Figura D.13.

Categoria care se ocupăcu aspectul desktop-ului este Appearance and Themes(Figura D.14).

Figura D.14.

De aici existădouăposibilități de lucru: selectarea unei sarcini (task) sau selectarea unei

icoane (în modul clasic). Toate cele patru sarcini (schimbarea temei generale, a fundalului

(background), a screen saver-ului (program care se lanseazăîn mod automat pe ecran,

dupăun anumit timp în care nu s-a lucrat, o aplicație grafică, staticăsau dinamică, prin care

se economisesc resursele tubului monitorului) și a rezoluției ecranului se regăsesc în tableta

deschisăprin selectarea icoanei Display(Figura D.14)

Figura D.14.

Aceastătabletăeste asemănătoare cu un repertoar, în care sarcinile sunt grupate sub titlul

entității asupra căreia acționează.

Tema generalăeste pentru Windows XPun set de configurări care particularizeazăglobal

mediul de lucru. Toate exemplele de pânăacum au folosit o temă Windows XPmodificată, în

care în fundalul desktop-ului nu este acoperit cu o imagine graficăoarecare, ci este

monocrom, pentru ușurarea observării icoanelor scurtăturilor. Dupăcum se observă, mai

există și alte variante, unii utilizatori ar putea prefera tema clasică, specificăversiunilor

anterioare de Windows(Figura D.15).

Figura D.15.

Următoarea „pagină” din „repertoarul” Display se ocupăde desktop (Figura D.16). Din listă

se selecteazăimaginea de fundal pentru desktop. În figurăeste prezentat fundalul implicit al

sistemului Windows XP.

Figura D.16.

Următoarea filăa tabletei Displayse referăla screen saver(Figura D.17). Există și aici o

serie întreagăde posibilități, alegerea făcându-se ca și în cazul fundalului, dupăpreferințele

utilizatorului.

Figura D.17.

Aspectul ferestrelor, culoarea lor și mărimea font-urilor (corpului de literă) pe desktopse

configureazădin pagina Appearancea ferestrei Display(Figura D.18). Varianta la Window

XP Styleeste Windows Classic Style,care va produce aspectul clasic de Windowsprezentat

anterior în Figura D.15.

Figura D.18.

Ultima filăa repertoarului (Settings) (Figura D.19) se referăla configurări mai avansate ale

ecranului, rezoluția și adâncimea de culoare, definite ca noțiuni în capitolul precedent.

În funcție de ceea ce se lucreazăpe calculator, utilizatorul va decide cantitatea și calitatea

detaliului de are nevoie pe ecran și va configura acești parametri în consecință. Cu ajutorul

butonului Troubleshoot…se poate obține ajutor dacăvariantele alese nu funcționează.

Butonul Advancedva introduce utilizatorul într-o nouătabletă, care permite configurarea

monitorului și a plăcii video.

Figura D.19.

Tableta de configurare a taskbar-ului și a meniului Start(Figura D.20) apare prin selectarea

opțiunii Taskbar and Start Menuîn fereastra Appearance and Themesprezentatăîn Figura

D.14. Aceeași fereastrăse deschide și prin clickcu butonul din dreapta al mouse-ului pe

Start și selectarea opțiunii Properties.

Figura D.20.

Cu ajutorul butonului Customizese deschide o nouăfereastrăcu ajutorul căreia poate fi

personalizatăzona de pe taskbar de lângăceas (în partea din dreapta jos a desktop-ului,

zona în care sistemul informeazăutilizatorul despre aplicațiile rezidente). De asemenea,

personalizarea taskbar-ului se poate face și prin click cu butonul din dreapta al mouse-ului

într-o zonăpe taskbarunde nu sunt butoane de aplicații lansate și selectarea opțiunii

Toolbarsdin lista care apare. Se observăcăse deschide o nouălistăcu acțiuni posibile,

care se bifeazăsau nu dupăcum se dorește sau nu apariția datelor respective.

În fila a doua a tabletei (Figura D.21) se oferăposibilitatea de configurare a meniului Start.

Figura D.21.

Se observăcăsistemul oferădouăposibilități: meniul cu aspect nou și cel cu aspect clasic.

Pentru amândouăvariantele se pot configura numărul scurtăturilor afișate, modul de afișare,

legături la alte aplicații etc., prin selectarea opțiunii Customize.

Ultima opțiune de configurare din fereastra Appearance and Themes(Figura D.14) este

Folder Options(Figura D.22).

Figura D.22.

Aceasta oferăposibilități pentru configurarea:

• modului în care se afișeazărezultatele explorării directoarelor și sudirectoarelor,

• tipurilor de fișiere și aplicațiilor cu care acestea se deschid,

• aspectului general al ferestrelor de explorare,

• tipului de partajare etc.

Aceastătabletăde configurare se apelează și din ferestrele de explorare a sistemului de

operare (My Computer, My Documents, Windows Explorer) din meniul Tools.

Tot la aspectul datelor pe desktopse referă și grupul de opțiuni de configurare Date, Time,

Language and Regional Optionsdin Control Panel, cu posibilitățile prezentate în Figura D.23

. Aici se decide modul în care vor fi reprezentate datele calendaristice și numerele,

precum și caracterele speciale specifice fiecărei țări.

Figura D.23.

Data calendaristică și ora se pot modifica prin selectarea opțiunii Change the Date and Time,

care va conduce la apariția tabletei din Figura D.24, în care utilizatorul va stabili data și ora

sistemului. Pagina Time Zoneva permite selectarea diferenței de fus orar fațăde GMT cu

ajutorul unui meniu care permite selectarea orașului în care se aflăcalculatorul.

Sincronizarea cu Internet-ul se face automat de către server-ul de domeniu în cazul în care

calculatorul este membru al unei rețele.

Figura D.24.

Prin selectarea icoanei Regional and Language Options(Figura D.23), utilizatorul poate să

configureze modul de reprezentare a numerelor, virgulei zecimale, valutei, datei

calendaristice etc. (Figura D.25).

Figura D.25.

Selectarea butonului Detailsde pe pagina următoare, Languages, va deschide o tabletăîn

care utilizatorul va putea săspecifice particularitățile de limbăpe care le dorește (Figura

D.26). De exemplu, adăugarea serviciului pentru limba românăva permite editarea de texte

cu caractere diacritice, folosind tastatura românească.

Figura D.26.

Parcurgerea secvenței de selecție Key Settings(setare taste)->Change Key Sequence

(schimbarea secvenței de taste) va permite configurarea grupului de taste cu care săse facă trecerea de la dispunerea tastelor specificălimbii engleze la cea specificălimbii române și

invers (de exemplu, Ctrl+Shift, Alt+Shift). Aceastătrecere se va putea face oricând este nevoie, în timpul lucrului, prin apăsarea tastelor respective. În zona din dreapta a taskbar-ului

va apărea un mic indicativ al limbii curente (EN pentru engleză, RO pentru română). În afarăde aspectul general al desktop-ului și ferestrelor de lucru și al datelor, applet-ul

Control Panel(Figura D.12) oferă și alte posibilități:

•instalare și dezinstalare de software: Add or Remove Programseste o fereastră de gestiune a aplicațiilor, cu posibilități de dezinstalare a aplicațiilor care au fost instalate

de către utilizator, respectiv de instalări de programe noi de pe CD, floppysau World Wide Web. Se pot instala și dezinstala și componente ale sistemului de operare,

alese în funcție de specificul activității utilizatorului respectiv.

• gestionarea resurselor hardware, Printers and Other Hardware. Se pot adăuga,

respectiv dezinstala diferite componente hardware, se poate configura modul de lucru

cu tastatura și mouse-ul etc.

• Sounds, Speech and Audio Devicesconfigureazăce sunete emite calculatorul la

anumite evenimente specifice (de exemplu, avertizarea căs-a primit un mesaj nou în

căsuța de poștăelectronică) și când, modul în care le emite și elementele hardware

și softwarelegate de sunet.

• Accesibility Optionspermite configurarea interfeței pentru ușurarea lucrului, de

exemplu contrastul textului și imaginilor pe ecran.

Celelalte grupe de opțiuni de configurare (cele referitoare la Internet, rețea, utilizatori și

întreținerea sistemului de operare) vor fi tratate în capitolele care urmează.

2. Aplicații sub Windows XP Professional

Pachetul Windows XP Professionaleste însoțit de o serie de aplicații menite săpermită

utilizatorului efectuarea unor operații de bază, cum ar fi editarea primarăde texte (Notepad,

WordPad) și imagini (Paint), explorarea Internet-ului (Internet Explorer), poșta electronică

(Outlook Express) și altele. Internet Explorer și Outlook Expressvor fi prezentate în capitolul

referitor la conexiunea la Internet.

2.1 Notepad

Notepad(Figura D.27) este cel mai simplu editor de texte, cu foarte puține capabilități de

formatare, fărăposibilitatea de a insera în text date de alt tip. Se utilizeazăpentru editarea și

vizualizarea textelor tip ASCII. Formatul de fișier recunoscut este .txt.

Se lanseazăprin parcurgerea secvenței:

Start->All Programs->Accesories->Notepad

Alte moduri de lansare:

• prin crearea unei scurtături în Start sau pe desktop,

• prin lansarea din Start->Run cu comanda notepad,

• prin deschiderea cu dublu click a unui fișier cu extensia .txt.

Figura D.27.

Meniurile de comenzi:

• Filecuprinde comenzile de lucru cu fișierele, cu tastele rapide aferente: crearea unui

fișier nou (New, Ctrl+N), deschiderea unui fișier existent (Open, Ctrl+O, deschide fișiere tip

.txt), salvarea cu numele implicit (Save, Ctrl+S, extensia fiind întotdeauna .txt), salvarea cu

un nume specificat (Save As…), formatarea paginii (Page Setup, ca format, de exemplu A4,

ca orientare, vertical sau orizontal, setarea antetului și subsolului paginii etc.), specificarea

opțiunilor de tipărire la imprimantăa fișierului (Print, Ctrl+P, alegerea imprimantei dintre cele

instalate, numărul de pagini ce urmeazăa fi tipărite, formatul paginii tipărite etc.) și

închiderea aplicației (Exit).

• Editcuprinde comenzi necesare lucrului în interiorul fișierului:

o Undo(Ctrl+Z), anuleazăefectele comenzii precedente.

o Cut(Ctrl+X), decupeazătextul selectat cu mouse-ul din locația curentă și îl

copiazăîn clipboard. Selecția se face în modul următor: se poziționează

cursorul la începutul zonei dorite, se apasăbutonul din stânga al mouse-ului

și cu el apăsat se deplaseazăcursorul astfel încât săfie evidențiată(highlight)

toatăzona care se dorește a fi selectată.

o Copy(Ctrl+C), copiazătextul selectat în clipboard, fărăa-l șterge din locația

originală.

o Paste (Ctrl+V), copiazătextul din clipboardîn locația curentă, la poziția

cursorului.

o Find(Ctrl+F) este o unealtăde căutare în fișierul curent. Se deschide o

fereastrăîn care utilizatorul poate săintroducătextul căutat, dupăcare

editorul va evidenția pe rând toate aparițiile șirului de caractere specificat.

o Fiind Next(F3) funcționeazăaproape identic cu Find. Editorul memorează

cheia ultimei căutări, efectuatăfie cu Find, fie cu Find Next, iar la apăsarea

tastei funcționale F3, căutarea se va face din nou, fărăca fereastra de definire

a șirului de căutat sămai aparăpe ecran.

o Replace(Ctrl+H), înlocuiește un șir de caractere specificat cu altul, tot

specificat. Înlocuirea se poate face pas cu pas, cu confirmare din partea

utilizatorului la fiecare apariție, sau automat.

o Go To(Ctrl+G), deplaseazăcursorul la linia specificată.

o Select All(Ctrl+A), selecteazătot textul din fișierul curent.

o Time/Date(F5), introduce un șir de caractere care reprezintădata și ora

sistemului în poziția cursorului.

• Formateste un set de comenzi care acționeazăasupra aspectului textului din fișier care

cuprinde următoarele opțiuni:

o Word Wrap. Dacăaceastăopțiune este selectată(se mai spune căeste

pornită, activă, On, respectiv bifată), editorul formateazătextul astfel încât să

încapăpe lățimea ferestrei curente. Dacănu, textul ocupărânduri de lungime

variabilă, determinatăde sfârșitul de paragraf marcat la editare prin apăsarea

tastei Enter. Aceastăreorganizare are ca scop mai buna vizibilitate pe ecran,

textul nu se formateazăfizic, ci doar cosmetic.

o Fontse referăla caracteristicile setului de caractere (corp de literă) utilizat. Se

deschide o tabletădin care utilizatorul poate selecta design-ul setului de

caractere (font), stilul (normal, cursiv, aldin, aldin cursiv) și mărimea

caracterelor. Tableta mai cuprinde o fereastrăde vizualizare a setărilor alese

și o listăde seturi standard, particularizate pe zone, din care în mod normal,

pentru editări curente, se alege varianta Western sau Central European

(caracterele alfabetului latin, cu sau fărădiacritice). De menționat că font-ul

ales se va aplica întregului text din fișier, nu numai celui selectat. În Notepad

nu se pot defini secțiuni de text cu caracteristici diferite.

• meniul Viewconține o singurăopțiune, Status Bar, prin selectarea căreia se obțin

numărul liniei curente și cel al coloanei curente în care se aflăpoziționat cursorul. Această

opțiune este activănumai în varianta în care Word Wrapeste inactiv, pentru cănumai în

aceastăvariantăau sens noțiunile de linie și coloană.

• meniul Help, cu următoarele opțiuni:

o Help Topics, care oferăajutor pentru utilizarea editorului. Informația se poate

accesa în trei moduri: prin parcurgerea cuprinsului (Contents) documentației,

structurat pe grupe de activități, prin parcurgerea indexului de cuvinte cheie

(Index) și prin căutarea dupăo cheie datăde utilizator (Search).

o About Notepad, oferăinformații despre versiunea de Notepadinstalată.

În spațiul de lucru Notepad, cu sau fărăobiecte selectate, se poate utiliza butonul din

dreapta al mouse-ului, care va aduce o listăde comenzi contextualăîn care se regăsesc

sumar comenzi din meniul Edit. In plus, existăopțiunile Open/Close IME(opteazăîntre un editor personalizat pentru caractere speciale (Input Method Editor, IME) și altul) și

Reconversion(inactivăîn mod normal, care reconvertește datele dintr-un IME în altul).

Aceste opțiuni nu sunt utile atâta timp cât existăposibilitatea configurării caracteristicilor

zonale și de limbăîn Control Panel.

2.2 WordPad WordPad(Figura D.28) este un editor de texte mai performant, care oferăcapabilități de

formatare a textului, de inserare de entități în text (imagini, grafice etc.). Recunoaște la deschidere formate de tip .txt, .rtf (Rich Text Format), .doc (Document, generat de Microsoft

Word), .wri (generat de Microsoft Write, editor intern în versiunile mai vechi de Windows,

care în Windows XPeste similar cu WordPad-ul). Salveazădatele în format .txt și .rtf.

Se lanseazăprin parcurgerea secvenței:

Start->All Programs->Accesories->WordPad

Alte moduri de lansare:

• prin crearea unei scurtături în Start sau pe desktop,

• prin lansarea din Start->Run cu comanda write,

• prin lansarea din Start ->Run cu comanda wordpad,

• prin deschiderea cu dublu click a unui fișier creat anterior cu WordPad, dacăîn sistem nu

a fost instalat Microsoft Word.

• prin deschiderea cu buton dreapta mouse și tasta Shifta unui document de unul din

tipurile menționate, cu selectarea opțiunii Open with… și, din lista rezultată, a editorului

WordPad, în cazul în care în sistem este instalat Microsoft Word, dar nu se dorește lucrul cu

el.

Meniurile de comenzi sunt în linii mari aceleași și cu aceleași posibilități ca înNotepad, la care se adaugămai multe facilități de formatare a textului, vizualizare și inserare de date din

alte aplicații, care vor fi descrise în continuare. În plus, în spațiul de lucru, cu sau fărăobiecte

selectate, se poate utiliza butonul din dreapta al mouse-ului, care va aduce o listăde

comenzi contextualăîn care se regăsesc sumar comenzi din meniurile Edit și Format. Se

observăapariția între meniuri și spațiul de lucru propriu-zis a unor butoane, care sunt de fapt

scurtături spre comenzile cele mai uzuale din meniuri. Acest spațiu se numește „bară de instrumente rapide” sau „barăde comenzi rapide”. Este de reținut faptul căprin menținerea

cursorului asupra unei icoane din zona comenzilor rapide, fărăapăsarea nici unui buton al

mouse-ului, sistemul va deschide o micăfereastrăîn care va informa utilizatorul despre

funcțiunea pe care o îndeplinește scurtătura respectivă. Icoanele comenzilor rapide

reprezintăîn general același lucru în toate aplicațiile de sub Windows, exemplul clasic fiind

imaginea dischetei, care întotdeauna înseamnăsalvarea datelor (File/Save).

Descrierea meniurilor:

• Filecuprinde comenzile meniului cu același nume din Notepad, cu diferența căse pot

deschide și salva și alte formate de date decât .txt, dupăcum s-a amintit mai sus. În plus,

meniul mai oferăurmătoarele opțiuni:

o Print Preview, cu ajutorul căruia se poate verifica aspectul unei pagini înaintea

tipăririi.

o lista ultimelor fișiere salvate, utilădacăutilizatorul are nevoie săle regăsească

rapid, fărăa explora structura de directoare.

o Send, oferăposibilitatea ca textul respectiv săfie trimis cu poșta electronică,

prin deschiderea unei ferestre de tip Outlook Express

.

Figura D.28.

• Editcuprinde comenzile meniului cu același nume din Notepad (mai puțin Time/Date,

care se aflăîn meniulInsert, și Go To, care nu existăîn WordPad), la care se adaugă:

o Paste Special…, cu ajutorul căreia se pot aduce în document, în poziția

cursorului, orice tip de date preluate în clipboarddin alte aplicații deschise

simultan, cum ar fi: imagini .bmp (bitmap), alte texte în format .rtf, cu sau fără

legătură(link) cu locația originală, cu sau fărăicoanăde identificare a tipului.

o Clear, are același efect cu apăsarea tastei Delete (ștergere permanentă),

șterge de pe ecran textul selectat fărăa-l reține în clipboard.

o Links…, se obține o listăa legăturilor.

o Object Properties(Alt+Enter), returneazăo casetăcu informații despre un

obiect selectat (imagine, linketc.), care poate săfie adus cu Paste Special

sau inserat.

o Bitmap Image Object, care poate fi deschis într-o fereastră Paintseparată

(Open) sau înglobatăîn WordPad(Edit), dacăentitatea selectatăeste o

imagine. Dacăs-a selectat un link al unui alt fișier, apare opțiunea Package

Object, cu următoarele posibilități: Activate Contents(deschidere separatăa

fișierului sursă) și Edit Package(editare a pachetului, din care pot face parte

mai multe link-uri de tipuri diferite). Când în fișier nu existăobiecte inserate

(de alt tip decât text) opțiunea apare în meniu cu numele de Object și este

inactivă.

• Viewconfigureazăaspectul editorului WordPad prin posibilitatea aducerii pe ecran a unor

bare de comenzi rapide (sau de instrumente rapide) care apar sub formăde butoane imediat

sub meniul de utilități. Aceste comenzi rapide pot fi activate sau dezactivate în funcție de

obișnuințele de lucru ale utilizatorului. Toolbarcuprinde comenzi curente de lucru, Format

Barcuprinde scurtături spre opțiunile de formatare a textului, Rulerafișeazărigla orizontală

gradatăpentru orientare, Status_Bar afișeazăîn partea de jos a ferestrei WordPad bara de

stare. Submeniul Options…formateazămodul de afișare a textului în fereastrăca și la

Notepad.

• Insert, oferăposibilități de inserare de date externe în text:

o Date and Time, insereazădata și ora sistemului în poziția curentăa

cursorului. Spre deosebire de opțiunea similarădin Notepad, aici datele pot fi

formatate conform setărilor specifice de zonă și țarădin Control Panel.

o Insert Object, oferăo listălargăde tipuri de obiecte care pot fi inserate

(diagrame Excel, grafice, imagini tip bitmap, documente în formate diverse,

prezentări tip PowerPointetc.) create pe loc sau aduse din alte fișiere, cu

posibilitatea de a le prezenta ca link-uri însoțite sau nu de icoane specifice.

• Formateste un set de comenzi care acționeazăasupra aspectului textului din fișier și

cuprinde următoarele opțiuni:

o Font, cu aceleași opțiuni ca și la Notepad. În plus se pot defini culori diferite

pentru diferite porțiuni de text. În WordPadse pot defini porțiuni de text cu

caracteristici diferite de aspect, mărime și culoare.

o Bullet Style, introduce un marcator („• ”) la începutul paragrafului curent.

o Paragraph, definește forma paragrafului, distanțele fațăde margini al corpului

textului și mărimea intrării paragrafului (poziția de început a primului rând). De

asemenea, se poate defini modul de aliniere (Alignment) a textului, la stânga

(Left), la dreapta (Right) sau centrat (Center).

o Tabs,stabilește cât este de mare saltul care se efectueazăpe orizontalăcând

se apasătabulatorul (tasta Tab).

• Meniul Help, cu următoarele opțiuni:

o Help Topics, care oferăajutor pentru utilizarea editorului. Informația se poate

accesa în trei moduri: prin parcurgerea cuprinsului (Contents) documentației,

structurat pe grupe de activități, prin parcurgerea indexului de cuvinte cheie

(Index) și prin căutarea dupăo cheie datăde utilizator (Search).

o About WordPad, oferăinformații despre versiunea de WordPadinstalată.

2.3 Paint

Paint(Figura D.29) este un program de prelucrare primarăde imagini. Recunoaște la

deschidere, respectiv salveazăimagini într-o serie de formate uzuale, printre care .bmp,

.jpg, .tif, .gif, etc. În versiunile anterioare de Windowsaceastăaplicație purta numele de

PaintBrush.

Se lanseazăprin parcurgerea secvenței:

Star ->All Programs->Accesories->Paint

Alte moduri de lansare:

• prin crearea unei scurtături în Start sau pe desktop,

• prin lansarea din Start->Run cu comanda pbrush,

• prin deschiderea cu dublu click a unui fișier creat anterior cu Paint, dacăîn sistem nu a

fost instalat Paint Shop Pro, Corel sau un alt program de prelucrare graficămai performant.

• prin deschiderea cu buton dreapta mouse și tasta Shifta unui document de unul din

tipurile menționate, cu selectarea opțiunii Open with… și, din lista rezultată, a opțiunii Paint,

în cazul în care în sistem sunt instalate alte programe de prelucrare grafică, dar nu se

dorește lucrul cu ele.

Structura de meniuri este asemănătoare cu a aplicațiilor de procesare de text prezentate

deja. Aplicațiile care funcționeazăsub Windowsau în general aceastătrăsăturăcomună,

împreunăcu structuri de ajutor care funcționeazăla fel, ceea ce face posibilăauto-învățarea

prin similitudine și diferență, pe măsurăce utilizatorul acumuleazăexperiență. În partea

stângăprezintădouăcoloane de instrumente de lucru cu ajutorul cărora se poate acționa

rapid și intuitiv.

Figura D.29.

Ca în toate aplicațiile sub Windows, staționarea cursorului mouse-ului pe aceste butoane un

timp suficient fărăa face clickproduce apariția unei ferestre de informații despre acțiunea lor.

De exemplu, butonul selectat este Pencil, creionul cu care se deseneazăîn spațiul de lucru.

Meniurile Paint:

• File, pe lângăcomenzile deja cunoscute, mai conține:

o From Scanner or Camera, importăfișiere grafice generate prin scanare sau

produse de camera digitală(webcam).

o Set as Background, oferăposibilitatea de a personaliza fundalul desktop-ului

cu imaginea la care s-a lucrat, în douămoduri: Tiled, prin repetarea imaginii

pe orizontală și pe verticală, ca plăcile de gresie (în engleză, tiles) sau

Centered, prin plasarea unei imagini unice în centrul ecranului.

• Edit, pe lângăcomenzile cunoscute, mai conține Repeat(Ctrl+Y), care relanseazăultima

comandăanulată, și setul Copy To… și Paste From…, cu ajutorul cărora se poate copia

imaginea la care se lucreazăîntr-un alt fișier, respectiv se poate aduce o imagine din alt

fișier, fărăca acesta săfi fost deschis în prealabil.

• Viewcuprinde opțiunile:

o Tool Box, Color Box, Status Bar, prin activare afișeazăîn spațiul de lucru

butoane cu scurtături la comenzile cele mai importante.

o Zoom, care deschide o nouălistăde opțiuni, se ocupăcu mărirea sau

micșorarea imaginii la care se lucrează, în scopul observării unor detalii.

Ctrl+PageUp și Ctrl+PageDownsunt combinațiile de taste care produc

mărirea, respectiv micșorarea la o scarăpredefinităa imaginii. Pentru

parcurgerea întregului spațiu de lucru se folosesc butoanele de defilare

(scroll) verticală, respectiv orizontală. Scara poate fi aleasăde utilizator cu

ajutorul opțiunii Custom. Show Grid(Ctrl+G) și Show Thumbnail, active dacă

în prealabil s-a efectuat Zoom->Custom, oferăposibilitatea vizualizării

caroiajului de lucru, respectiv a imaginii micșorate a zonei de lucru dinaintea

măririi, utilăpentru a localiza în ansamblu detaliul mărit.

o View Bitmap(Ctrl+F) vizualizeazăpe tot ecranul imaginea la care se lucrează.

Se revine prin clickcu butonul din stânga al mouse-ului oriunde în imagine.

• Imageconține comenzi care acționeazăasupra imaginii în ansamblul ei. Fiecare

dintre aceste comenzi deschide câte o micăfereastrăde dialog în care se cer din

partea utilizatorului coordonatele dorite.

o Flip/Rotate…(Ctrl+R), inversarea pe verticală și orizontală și rotirea imaginii

cu un unghi dat.

o Stretch/Skew…(Ctrl+W), deformarea imaginii (alungire sau scurtare, înclinare

cu un unghi specificat).

o Invert Colors (Ctrl+I), înlocuirea culorilor originale cu complementarele lor.

o Attributes… (Ctrl+E), definirea atributelor imaginii: rezoluție, mărime (numărul

de pixeli pe orizontală și verticală), calitatea (color, alb-negru) etc.

o Clear Image (Ctrl+Shift+N), golirea spațiului de lucru, cu posibilitate de Undo.

o Draw Opaque, dacăeste activă, fundalul imaginii la care se lucreazăva

acoperi detaliile imaginii peste care aceasta se va lipi. Dacăeste inactivă,

fundalul va fi transparent, iar prin lipire se va adăuga la imaginea destinație

numai obiectul din imaginea copiată.

• Colors, cuprinde numai opțiunea Edit Colors…, în care dacăse apasăbutonul Define

Custom Colors >>se obține o tabletăde editare a culorilor specificăpentru Windows (Figura D.30).

Figura D.30.

• Help, cu următoarele opțiuni:

o Help Topicscare oferăajutor pentru utilizarea editorului. Informația se poate

accesa în trei moduri: prin parcurgerea cuprinsului (Contents) documentației,

structurat pe grupe de activități, prin parcurgerea indexului de cuvinte cheie

(Index) și prin căutarea dupăo cheie datăde utilizator (Search).

o About Paint oferăinformații despre versiunea de Paintinstalată.

2.4 Alte aplicații

Calculator, este o fereastrăcare imităaspectul unui calculator de birou, standard (contabil)

sau științific (cu funcții matematice, cum este cel din Figura D.31). Comutarea între standard

și științific se face din meniul View.

Se lanseazăprin parcurgerea secvenței:

Start->All Programs->Accesories->Calculator

Figura D.31.

Alte moduri de lansare:

• prin crearea unei scurtături în Start sau pedesktop,

• prin lansarea din Start->Run cu comandacalculator.

Fereastra DOS (Figura D.32) permite lucrul în linia de comandăcu comenzi specifice

sistemului de operare DOS.

Figura D.32.

Se deschide prin parcurgerea secvenței:

Start->All_Programs->Accesories->Command_Prompt

Alte moduri de lansare:

• prin crearea unei scurtături în Start sau pe desktop,

• prin lansarea din Start->Run cu comanda cmd.

Capturarea imaginii curente a ecranului se face apăsând tasta Print Screen(în engleză,

„tipărește ecranul”), pentru imaginea întreagă(cu toate ferestrele deschise și tot ce se vede

pe desktop). Pentru a captura numai fereastra activăîn momentul respectiv se folosește

Alt+Print Screen. În ambele cazuri, imaginea se salveazăîn clipboard, și apoi se introduce

într-o aplicație de prelucrare grafică(de exemplu Paint) cu ajutorul combinației de taste

Ctrl+V(comanda Edit->Paste), dupăcare se editează și se salveazăîn formatul grafic dorit.

3. Gestionarea utilizatorilor

La deschiderea sistemului de operare Windows XP Professional, în funcție de configurările

făcute ca urmare a destinației pe care o are calculatorul, apare un ecran cu identificatorii mai

multor utilizatori. Aceasta înseamnăcăpe calculatorul respectiv, sistemul de operare permite

existența mai multor conturi (sisteme de setări particularizate) de utilizatori locali

neconcurenți care pot săfuncționeze cu configurări diferite ale mediului de lucru. Acești

utilizatori vor avea posibilitatea de a-și personaliza complet mediul de lucru, fărăa afecta

mediile de lucru ale celorlalți și vor putea deține fișiere de uz privat în sistem, stocate în

directorul personal My Documents, care nu vor fi accesibile altor utilizatori decât prin

partajare.

3.1 Utilizatori, grupuri de utilizatori, parole de acces

Sistemul de operare menține o bazăde date în care sunt păstrate caracteristicile tuturor

conturilor de utilizator definite pe calculator. În funcție de permisiunile de acces, respectiv de

lucru pe care le au, utilizatorii se împart în douămari categorii implicite:

• Administratoreste primul cont care apare dupăinstalarea sistemului de operare.

Administratorul se ocupăde toarte configurările de pe calculator. Acest cont nu poate fi șters,

dar poate fi redenumit.

• Guest(oaspete) este un cont implicit fărăparolă, apărut tot la instalarea sistemului, în

care pot intra utilizatorii care nu au cont personalizat definit pe calculator.

Alte conturi, de tip administrator sau utilizator normal, se vor crea ulterior pe calculator.

În funcție de tipul activității care se desfășoarăpe calculatorul respectiv, utilizatorii pot fi

grupați în grupuri cu caracteristici și permisiuni specifice. Aceastăgrupare face ca gestiunea

utilizării calculatorului săfie mai eficientă.

Cel mai simplu mod de administrare a conturilor de utilizatori se face din Start-> Control

Panel->User Accounts, care oferăposibilitatea creării de conturi de utilizatori, respectiv

modificării caracteristicilor conturilor existente. Grupurile de utilizatori nu sunt accesibile în

acest loc, iar configurările care se fac sunt simple. În acest mediu se poate crea un cont de

utilizator cu drepturi de administrator sau cu drepturi limitate, prin comanda Create a New

Account.

Dupăcrearea utilizatorului, acestuia i se poate adăuga o parolăde acces, cu comanda

Change an Account și, dupăalegerea contului care se modifică, prin comanda Create a

Password. Aceasta deschide o fereastrăîn care se scrie parola, se confirmă și se definește

o expresie sau o idee prin care utilizatorul săîși poatăreaminti parola sa în cazul în care o

uită. Parola servește la protejarea accesului în contul respectiv. Persoanele care nu o

cunosc nu vor putea accesa anumite informații care sunt de uz privat.

Cu aceasta, contul respectiv devine accesibil la intrarea în sesiunea Windows XP, iar

utilizatorul proprietar îl va accesa prin introducerea parolei. Schimbarea utilizatorului fără

ieșirea din sesiunea curentăde lucru se face prin secvența:

Start->Log Off->Switch User

Prin aceasta se readuce pe ecran fereastra inițialăde intrare în Windows XP, iar noul

utilizator va putea sălucreze fărăsărestarteze calculatorul.

Un utilizator nou creat poate avea drepturi de administrare în sistem sau drepturi limitate, pe

care sistemul le descrie în momentul definirii contului. Administratorul de sistem este

utilizatorul care poate săinstaleze/dezinstaleze aplicații sau componente hardware pe

calculator, cel care configureazărețeaua și legătura la Internet și cel care acordădiferite

drepturi celorlaltor utilizatori. Este indicat ca utilizatorii care lucreazădoar ocazional pe

calculator și care au ca activitate mai mult consultarea decât crearea, respectiv modificarea

de fișiere pe calculator sănu aibădrepturi prea extinse. Ei pot fi utilizatori de tip Guestfără

parolă, sau Limited(cu acces limitat) cu parolăîn cazul în care li se permite lucrul și stocarea

de fișiere pe calculator.

În funcție de destinația calculatorului respectiv, administratorul de sistem va stabili drepturile

utilizatorilor în sistem și modul de grupare al acestora.

Pentru o administrare complexăa conturilor și grupurilor de utilizatori se deschide fereastra

Computer Management( D.33) prin parcurgerea următoarei secvențe de comenzi:

Start->Control Panel->Performance and Maintenance->Administrative Tools-> Computer

Management ->Local Users and Groups

Figura D.33.

Fereastra dispune de meniuri utilitare specifice și de liste de comenzi ale butonului din

dreapta al mouse-ului.

Selectarea cu butonul dreapta la mouse-ului a directorului Users și apoi a opțiunii New

User…aduce pe ecran fereastra de dialog a funcției de creare a unui utilizator nou (Figura

D.34). Aici se introduc indicativul și numele utilizatorului, informații care săîl identifice

(descriere) și parola pe care o va utiliza pentru intrarea în contul său. Se observăcăs-a bifat

o căsuță, și anume User must change password at next logon, ceea ce înseamnăcăparola

datăinițial de către administratorul de sistem utilizatorului pentru care s-a creat contul va

trebui schimbată. Utilizatorul va introduce parola pe care o dorește la prima sa logare cu prin

intermediul contului respectiv.

Figura D.34

Prin apăsarea butonului Create, acest utilizator se adaugăcelor deja existenți în

subdirectorul Users. Selectarea fișierului corespunzător acestui indicativ cu butonul dreapta

al mouse-ului și apoi a opțiunii Propertiesdin lista apărutăva deschide o fereastra în care se

pot modifica date (numele, descrierea) și setări referitoare la parolă. Ceea ce este mai

important este căaici se poate specifica apartenența utilizatorului la un grup, altul decât cel

în care a fost încadrat la început, selectând pe rând Member Of și Add(adaugăgrupuri în

listă) sau Remove(șterge grupuri din listă).

Criteriul de apartenențăla un grup este dat de permisiunile pe care utilizatorul respectiv le

are în sistem. Este mai ușor de lucrat cu utilizatori grupați și cu permisiunile setate pe grupuri

decât cu particularizarea fiecărui utilizator în parte, atât din punct de vedere al gestiunii cât și

din motive de securitate în sistem. Nu orice utilizator poate săintervină și săcreeze conturi și

grupuri în sistem. Acest drept este specific numai administratorilor de sistem, care stabilesc

structura de utilizare a sistemului în funcție de politicile de securitate și regulile de acces

adoptate în instituție.

Selectarea cu butonul dreapta al mouse-ului a directorului Groups și apoi a opțiunii New

Group…permite crearea unui grup nou. Aici se introduc numele grupului, informații care săîl

identifice (descriere) și utilizatorii care îi aparțin. Grupul astfel creat este local. În Windows

XPexistăurmătoarele grupuri predefinite:

• Administratorsdin care fac parte utilizatorii cu drepturi de administrator pe calculatorul

respectiv.

• Backup Operators,utilizatori obișnuiți care pot trece de niște restricții de securitate pentru

a efectua cópii de siguranțăale datelor din sistem.

• Guests, utilizatori cu drepturi restrânse.

• Users, utilizatori normali, cu drepturi specifice activităților curente, care nu implică

schimbări în sistem.

• Network Configuration Operators, utilizatori cu drepturi referitoare la configurări legate de

lucrul în rețea.

• Power Users, utilizatori cu drepturi administrative restrânse.

• Remote Desktop Users, utilizatori care au dreptul de a se loga la distanță.

• Replicator, realizeazăreplicarea fișierelor într-un anumit domeniu.

• HelpServicesGroup, grupul pentru servicii de ajutor.

3.2 Partajarea directoarelor:

Partajarea unui director, care este în principiu o resursăa calculatorului pe care se lucrează

și aparține unui anumit utilizator, înseamnăacces la acel director acordat altor utilizatori de

pe calculatorul respectiv sau din rețea. Oricine deține permisiuni corecte (utilizatori sau

grupuri) vor putea accesa fișierele respectivului director.

Modul de partajare: prin selectarea cu butonul dreapta al mouse-ului a unui director apare o

listăde opțiuni, de pe care se va alege Sharing and Security…. Se va deschide o tabletăde

proprietăți pentru directorul respectiv, la fila Sharing(Figura D.35):

Figura D.35.

Se observăcăîn aceastătabletăse poate alege dacădirectorul respectiv va fi sau nu

partajat în rețea (prin selectarea sau nu a căsuței Share this folder on the network), fărăalte

detalii privind drepturile care se acordădiverșilor utilizatori sau grupurilor. Acest mod de

partajare cu posibilități reduse este specific partajării simple (simple sharing).

Pentru un mai bun control asupra partajării se poate schimba modul de partajare simplu

(care este implicit în Windows XP). În oricare dintre ferestrele de explorare a sistemului de

operare (My Computer, My Documentssau Windows Explorer), se selecteazădin meniu

Tools-> Folder Options…, și se deschide tableta Folder Optionsla fila View(Figura D.36).

Modul de partajare se schimbăprin deselectarea opțiunii Use simple file sharing

(Recommended), care este ultima de pe lista de setări avansate (Advanced Settings).

În consecință, repetând operația descrisămai sus, se va deschide o tabletăasemănătoare

celei din Figura D.35, dar mai complexă(Figura D.37).

Se specificănumele directorului, o descriere, numărul de utilizatori care au acces, și cu

ajutorul butonului Permissions, tipul de acces:

• Full Controlacordăaceleași drepturi ca și ale proprietarului fișierului.

• Changeacordădreptul de citire și efectuare de modificări.

• Readacordănumai drepturi de citire.

Figura D.36.

Figura D.37.

Fila Security(Figura D.38) permite setarea grupurilor care au acces la respectivul director și

a tipului de acces, prin bifarea căsuțelor corespunzătoare drepturilor acordate (Allow),

respectiv interzise (Deny) pentru fiecare tip de acțiune din listă.

Prin apăsarea butonului Advancedse va obține o nouăfereastrăde dialog, în care se vor

detalia drepturile de acces, se pot introduce grupuri, se poate schimba proprietarul

directorului respectiv, se pot verifica drepturile deja acordate anumitor grupuri etc.

Figura D.38.

Directoarele partajate au pe icoanăca semn distinctiv o mânăcare le oferă(Figura D.39).

Figura D.39.

4. „Întreținerea” sistemului

4.1 Gestionarea hard disk-urilor

Pe calculator pot fi instalate fizic unul sau mai multe hard disk-uri, partiționate sau nu.

Informații despre acestea și despre drive-urile logice care au fost create pe mașinăse vor

găsi prin parcurgerea următoarei secvențe de comenzi:

Start->Control Panel->Performance and Maintenance->Administrative Tools-> Computer

Management->Disk Management

Această secvențăva produce apariția ferestrei de informații din

Figura D.40.

Se observăcăîn acest caz particular, pe mașinăsunt două drive-uri, C: și D:, care sunt de

fapt douăpartiții ale aceluiași disc fizic Disk 0. Sistemul informeazăasupra dimensiunii

acestor partiții, tipului (File Allocation Table – FAT, New Technology Filling System – NTFS),

stării (Healthy, în engleză, înseamnă„sănătos”), spațiului liber pe disc etc.

FAT și NTFS sunt douăsisteme de gestiune și evidențăa ocupării spațiului pe disc,

provenind din epoci diferite și cu specific diferit. FAT este moștenit de la sistemul de operare

DOS, și prezintădouăvariante: FAT și FAT32, pe 16, respectiv pe 32 de biți. NTFS este un

sistem de alocare jurnalizat, care poate recunoaște sectoarele defecte sau cu date

inscripționate greșit și poate efectua și corecturi. Este specific versiunilor Windows NT, 2000

și XP.

Figura D.40.

Prin clickcu butonul dreapta al mouse-lui pe un drive și selectarea opțiunii Propertiesdin

listăse obține o tabletătip repertoar prin care utilizatorul primește informații despre setările

curente și poate interveni săfacăschimbări. De exemplu, în Figura D.9 a fost prezentatăcu

titlu informativ una din filele acestei tablete („General”). Filele sunt structurate dupătipul

informației oferite, respectiv al acțiunilor posibile. În fila „Hardware”apar informații despre

tipul drive-ului, iar prin apăsarea butonului „Properties”se deschide un alt set de tablete cu

informații despre starea curentă. Paginile „Sharing” și „Security”se referăla partajarea și

accesul utilizatorilor la drive-ul privit ca un director. În pagina „Quota”se oferăposibilitatea

auditării modului în care utilizatorii încarcădiscul cu date și repartizării de cote de utilizare.

4.2 Curățarea (cleanup)

Pe m[surăce se lucrează, calculatorul se umple de fișiere care este posibil sănu mai fie

necesare în viitor. Disk Cleanupeste utilitarul care depistează și îndepărteazăaceste fișiere.

Se poate lansa în mai multe feluri:

• prin parcurgerea secvențelor Start->Control Panel->Performance and Maintenance ->Administrative Tools->Computer Management->Disk Management, selectarea cu butonul

din dreapta al mouse-ului a discului dorit, apoi a opțiunii Properties și a butonului Disk

Cleanup.

• Prin deschiderea ferestrei My Computer, selectarea cu butonul dreapta al mouse-ului a

drive-ului dorit și apoi a opțiuniiProperties,a filei Tools și a butonului Cleanup Now….

• Prin deschiderea ferestrei My Computer, selectarea cu butonul dreapta al mouse-ului a

drive-ului dorit, a opțiunii Properties și apoi a butonului Disk Cleanup.

• prin parcurgerea secvenței Start->All Programs->Accessories->System Tools-> Disk

Cleanup

• prin parcurgerea secvenței Start->Run și introducerea comenzii cleanmgr.

În toate situațiile, sistemul va determina spațiul care se câștigăprin curățare. Această

operație se desfășoarăîn câteva zeci de secunde, timp în care sistemul afișeazăpe ecran o

fereastrăîn care utilizatorul poate urmări cum avanseazăestimarea. Dupăterminarea

estimării, sistemul afișeazăfereastra din Figura D.41.

Figura D.41.

Utilizatorul poate săopteze aici pentru tipul de fișiere care se vor șterge. Dupăce bifează

toate căsuțele dorite, cu ajutorul butonului „View Files”obține o listăa fișierelor care se vor

șterge, de unde poate săle extragăpe cele care presupune căîi vor mai fi utile. Apăsarea

pe butonul „OK”lanseazăoperația propriu-zisăde curățare, care elibereazăfizic spațiul

ocupat de aceste fișiere. Fereastra în care se vizualizeazădesfășurarea acțiunii apare din

nou.

4.3 Defragmentarea hard disk-ului

Scopul acestei acțiuni este identificarea modului în care fișierele ocupăfizic spațiul pe disc și

reorganizarea lor astfel încât sărezulte date plasate continuu.

Defragmentarea se poate lansa în mai multe feluri:

• prin parcurgerea secvențelor Start->Control Panel->Performance and Maintenance ->Administrative Tools->Computer Management->Disk Management, selectarea cu butonul

dreapta al mouse-ului a discului dorit, apoi a opțiunii Properties, a filei Tools și a butonului

Defragment Now.

• Prin deschiderea ferestrei My Computer, selectarea cu butonul dreapta al mouse-ului a

drive-ului dorit și apoi a opțiunii Properties, a filei Tools și a butonului Defragment Now….

• prin parcurgerea secvenței Start->All Programs->Accessories->System Tools-> Disk

Defragmenter.

• prin parcurgerea secvenței: Start->Control Panel->Performance and Maintenance ->Administrative Tools->Computer Management-> Disk Defragmenter.

În toate situațiile, Windows va deschide o fereastrăde informații și dialog (Figura D.42).

Figura D.42.

Prin apăsarea butonului Analyze, sistemul face o estimare a fragmentărilor existente pe disc

și produce un raport cu date generale (la nivel de disc) și specifice (despre fiecare fișier

fragmentat în parte) care poate fi vizualizat (Figura D.43) și tipărit. Prin apăsarea butonului

Defragmentse lanseazăoperația de defragmentare propriu-zisă.

Figura D.43.

Windowsscrie fizic datele pe disc în blocuri succesive de o anumitămărime, utilizând pentru

aceasta o listăa blocurilor libere. Deși se cautăîn general spațiile libere mai mari, un fișier

poate săajungăsăfie plasat în mai multe blocuri libere, nu neapărat alăturate, mai ales

atunci când pe disc se scriu și se șterg cantități relativ mari de date sau se fac multe instalări

și dezinstalări de programe.

Prin divizarea fișierelor în acest fel scade viteza de acces la date, deoarece pentru a returna

datele cerute, capul de citire al hard disk-ului trebuie săse deplaseze fizic în mai multe

locuri, la adresa de început a fiecărui grup de blocuri ocupat de fișierul la care s-a făcut

referire.

Operația de defragmentare grupeazăîn spații continue datele aparținând aceluiași fișier și

identificăspațiile nealocabile (sectoarele defecte), și în același timp încearcăsădispună

contiguu și spațiul liber de pe disc.

4.4 Backup/Restore

Backupeste cea mai importantăfuncție de întreținere a sistemului. Se referăla realizarea

copiei de siguranțăa datelor în caz de defecțiune. Este o unealtărelativ puțin folosită, pentru

cărealizarea copiei de siguranțăeste o operație consumatoare de timp, iar în timpul arhivării

datelor în copia de siguranțăsistemul nu poate fi folosit.

În Windows XP, funcția de backupeste foarte complexă. Pentru ușurința utilizării, la

invocarea ei sistemul lanseazăun program de tip wizard(traducerea specializată softwareîn

limba românăa acestui cuvânt este „Expert”) cu ajutorul căruia utilizatorul săîși poatădefini

opțiunile într-un mod cât mai intuitiv. În sistemul de operare Windows XPferestrele de tip

wizardpot fi întâlnite în mai multe aplicații, în special la instalarea de software, și sunt

standard atât ca aspect cât și ca derulare și mod de utilizare.

Este bine ca aceastăcopie de siguranțăsăfie păstratăpe un dispozitiv de stocare extern

(dischetă, CD, bandămagnetică), sau pe un alt calculator din rețea, respectiv pe server-ul

rețelei.

Restore se referăla restaurarea sistemului prin citirea copiei de siguranță.

Lansarea se poate face în mai multe moduri:

• prin parcurgerea secvențelor Start->Control Panel->Performance and Maintenance ->Administrative Tools->Computer Management->Disk Management, selectarea cu butonul

din dreapta al mouse-ului a discului dorit, apoi a opțiunii Properties, a filei Tools și a

butonului Backup Now.

• prin deschiderea ferestrei My Computer, selectarea cu butonul dreapta al mouse-ului a

drive-ului dorit și apoi a opțiunii Properties, a filei Tools și a butonului Backup Now….

• prin parcurgerea secvenței Start->All Programs->Accessories->System Tools-> Backup.

• prin parcurgerea secvenței Start->Run și introducerea comenzii ntbackup.

În toate situațiile se va lansa aplicația Expert Backup or Restore Wizard(Figura D.44).

Parcurgerea ferestrelor de opțiuni se face prin apăsarea butonului Next >. Revenirea la

opțiuni definite anterior se face cu ajutorul butonului Back >.

Așadar, prin apăsarea butonului Next >se vor derula ferestre succesive în care utilizatorul va

trebui sădefineascăurmătoarele:

• tipul activității, backup sau restore,

• ce tip de date săsalveze (documente, setări, la alegere)

• ce anume săsalveze din fișierele existente (se bifeazăcăsuțele corespunzătoare)

• mediul pe care se face copia de siguranță(dischetă, bandămagneticăsau fișier pe hard

disk destinat copierii ulterioare pe alt mediu, de exemplu CD, locație în rețea). Va fi specificat

numele fișierului (implicit este backup), iar extensia va fi automat .bkf.

Figura D.44

Dupăterminarea setărilor, ultimul ecran wizard va conține rezumatul opțiunilor făcute de utilizator, cu scop de verificare, si posibilitatea de a defini tipuri avansate de backup(prin

apăsarea butonului Advanced). Lansarea în execuție a copiei de siguranțăse face prin

apăsarea butonului Finish. Operația de backupse completează și sistemul returneazăo

fereastrăde informații (ora la care a fost creatăcopia, durata realizării ei, mărimea etc.).

Restaurarea se poate lansa prin comenzile de mai sus sau prin dublu clickasupra fișierului

tip backup(.bkf), care produc apariția aceluiași wizard. Se selecteazălocația în care se află

copia de siguranță și se extrag datele în structura în care au fost salvate. Sistemul

returneazăo fereastrăde informații (drive-ul pe care a fost lansatăoperația de restaurare,

dimensiunea totalăa datelor transferate, durata operației etc.).

Secvența Start->All Programs->Accessories->System Tools-> System Restorelanseazăîn

execuție aplicația System Restore. Cu ajutorul acestei aplicații se pot crea puncte de

restaurare (restore pointssaurestore checkpoints). Aceste puncte reflectăimaginea datelor

de pe calculator la un moment dat. Sistemul le creeazăautomat, dar utilizatorul își poate

defini propriile sale puncte. În caz de pierderi majore de date, sistemul se va putea restaura

la unul din punctele automate sau create de utilizator fărăa se pierde documentele care au

fost modificate și salvate între timp. Ceea ce se pierde sunt doar datele care nu au fost

salvate pânăîn momentul respectiv.

Operațiile de creare de cópii de siguranță, respectiv de puncte de restaurare, trebuie făcute

întotdeauna înainte de schimbări majore în sistem, cum ar fi update-urile (actualizările) cu

programe de tip patchsau fix(„petice” pentru „repararea” unor defecțiuni cunoscute în

sistem, numite în jargon bug-uri), Service Pack(pachete de patch-uri pentru defecțiuni

cunoscute), respectiv upgrade-urile (trecerea la versiuni superioare de sistem de operare),

instalările și dezinstalările de softwarecare interacționeazăcu sistemul de operare etc.

5. Lucrul în rețea

O rețea locală(Local Area Network, LAN) este un grup de calculatoare și alte echipamente,

aflate de obicei în apropiere unele de altele. Conectarea fizicăse realizeazăprin cabluri de

rețea astfel încât fiecare echipament poate interacționa cu oricare altul. Descrierea realizării

fizice și a funcționării unei rețele fac obiectul Secțiunii C: Rețele de calculatoaredin curs.

Calculatoarele se conecteazăîntre ele în rețele pentru a putea folosi în comun resurse din

cele mai diferite (fișiere, instalări de software, periferice etc.). Server-ul este calculatorul

central ale cărui resurse sunt folosite în comun de utilizatorii rețelei. Clientul este calculatorul

care se conecteazăla server și folosește resursele acestuia. Pentru cazul concret al rețelelor

realizate în cadrul acestui proiect, calculatoarele cu sistem de operareWindows XP sunt

clienți.

Pentru conectarea la o rețea locală, sistemul are nevoie de următoarele componente de

rețea instalate pe calculator:

• software-ul client, care conecteazăcalculatorul la server. De exemplu, pentru conectarea

la o rețea Microsoft este nevoie de Client for Microsoft Network.

• software pentru servicii care oferăacces la funcțiuni speciale (tipărirea, de exemplu).

• protocolul de rețea, care este de fapt limbajul cu care calculatorul comunicăpe mediul

fizic în rețea. Pentru a intra în contact cu celelalte echipamente din rețea, este necesar ca

toate acestea săfoloseascăacelași protocol. Cel mai utilizat protocol este TCP/IP, același

care este folosit și pentru transmiterea de date pe Internet.

Dacăîn momentul în care se instaleazăsistemul de operare calculatorul este fizic conectat

la o rețea, Windows XPva instala toate pachetelesoftwarenecesare funcționării în rețea și

va cere utilizatorului săintroducădatele necesare conectării (identificatorul server-ului,

grupul, numele domeniului, calea de lucru cu Internet-ul etc.).

În Windows XP, prin „domeniu” se înțelege un grup de calculatoare care folosesc în comun

aceleași informații. Administratorul de rețea creeazăcâte un cont pentru fiecare utilizator din

domeniu. Cu acest cont, utilizatorii se pot conecta la resursele domeniului la care au dreptul

conform drepturilor acordate de administrator. De asemenea, va fi creat și câte un cont

pentru fiecare calculator din domeniu. Astfel, în Windows XP, utilizatorii aparținând unui

domeniu din rețea se pot loga la conturile lor de pe orice calculator.

Pentru conectarea la un domeniu definit pe rețea se parcurge următoarea secvențăde

comenzi:

• selectarea cu butonul dreapta al mouse-ului a icoanei My Computerde pe desktop,

• selectarea filei Computer Namedin fereastra care apare,

• apăsarea butonului Network IDpentru deschiderea wizard-ului de conectare la domeniu.

Apare Network Identification Wizard, în care se completeazădatele cerute de calculator în

conformitate cu structura rețelei. Pentru derularea succesivăa ferestrelor se apasăpe Next>.

Pentru revenirea la o fereastrăanterioarăse apasăpe Back>. La terminarea configurărilor se

apasă Finishpentru ca acestea săfie procesate. Pentru ca datele introduse săfie corecte,

utilizatorul va face aceste configurări numai dupăce s-a consultat în prealabil cu

administratorul de rețea.

• apăsarea butonului Changepentru conectarea la un domeniu fără wizard. Se specifică

numele unui domeniu sau grup de lucru care existăîn rețea.

Alte tipuri de conectare se pot realiza prin deschiderea ferestrei „New Connections Wizard”:

• Start->Control Panel,

• selectarea categoriei Network and Internet Connections

• selectarea acțiunii Set up or change your Internet connection sau a icoanei Internet

Options. O cale mai simplăde acces este selectarea icoanei Internet Explorerde pe desktop

(dacăse aflăacolo) cu butonul din dreapta al mouse-ului și apoi alegerea opțiunii Properties

din lista rezultată. Se observăcătableta este de tip repertoar (Figura D.45), proprietățile sunt

grupate pe categorii și se referăla configurarea atât a conexiunilor cât și a aspectului și

funcționării locale a Internet Explorer-ului.

Figura D.45.

• în fila Connections(Figura D.46) se apasăpe butonul Add….

Figura D.46.

• se deschide tableta New Connections Wizard(Figura D.47), în care se poate opta pentru

alte tipuri de conectare, inclusiv la Internet. Utilizatorul va trebui săindice căile de acces

cerute de sistem pentru varianta dorită.

Figura D.47.

Pentru ca douăcalculatoare săpoatăcomunica între ele trebuie să„vorbeascăaceeași

limbă”. În limbajul domeniului, aceasta înseamnăcătrebuie săfoloseascăacelași protocol

de comunicare. Pentru cele mai multe calculatoare, acest protocol se numește TCP/IP.

Modul de comunicare între calculatoare și protocolul TCP/IP sunt descrise mai în detaliu în

capitolul consacrat rețelelor, Secțiunea C: Rețele de calculatoare.

5.1 Configurarea conexiunii la rețea

Pentru accesul la configurarea conexiunii la rețea se deschide directorul Network Connection, în unul din modurile următoare:

• se parcurge secvența: Start->All Programs->Accesories->Communications->Network

Connections

• se deschide applet-ul Control Panel prin secvența: Start->Control Panel, se selectează

categoria Network and Internet Connections și apoi Network Connections

În ambele situații se obține fereastra din Figura D.48.

Prin selectarea cu butonul dreapta al mouse-ului și alegerea opțiunii Propertiesdin lista

apărutăse pot afla detalii despre tipurile de conexiuni la rețea suportate în sistemul de

operare Windows XP, de exemplu Client for Microsoft Network, Internet Protocol (TCP/IP)

etc. Tot la aceastăfereastrăse poate ajunge și prin selectarea conexiunii cu butonul stânga

al mouse-ului și apoi alegerea opțiunii Change Settings of this Connectiondin meniul care

apare în partea stângă. Cu ajutorul tabletei care apare (Figura D.49) se pot astfel instala,

respectiv dezinstala protocoale de comunicare.

Figura D.48.

De exemplu, pentru definirea unei conexiuni TCP/IP se selecteazărândul corespunzător și

se apasăpe butonul Properties. În tableta nouăcare se deschide (Figura D.50) se vor defini

adresa de IP (Internet Protocol) a calculatorului în rețea, masca subrețelei, adresa IP a

gateway-ului și a server-ului de domeniu (Domain Name Server, DNS) din rețea.

Figura D.49 Figura D.50.

5.2 Lucrul în rețeaua locală

Conectarea la rețeaua localăse poate face în mai multe moduri:

• prin dublu click pe icoana My Network Placesde pe desktop.

• prin selectarea opțiunii My Network Placesdin tableta din stânga în orice fereastrăde

explorare.

Se obține o fereastrăde explorare în care sunt listate toate resursele partajate în rețea în

momentul respectiv: calculatoare, imprimante,alte periferice. Acestea sunt create automat

oricând se acceseazăo resursăpartajatăîn rețea (imprimantă, director etc.).

În aceastăfereastrăexistă și legături (de tip hyperlink) către alte locații și acțiuni la care

calculatorul are acces. Acestea pot folosi la:

• vizualizarea tuturor utilizatorilor grupului din care calculatorul face parte în rețea (prin

apăsarea pe View Workgroup Computers)

• adăugarea de noi accese (New Network Place) etc.

Hyperlink-ul este un element al unui document în format electronic care reprezintăo legătură

către o altălocație aflatăîn document sau în afara lui, în alte documente. Se selecteazăcu

butonul din stânga al mouse-ului, și informația „legată” apare pe ecran. Acest tip de „salt” se

utilizeazăîn toate sistemele hypertext(date care fac referiri la alte date), inclusiv World Wide

Web (rețeaua Internet).

Elementele partajate care apar în fereastra My Network Places sunt tratate în timpul lucrului

ca și resursele locale ale mașinii. Se pot efectua căutări de fișiere, se pot copia fișiere dintr-o

locație în alta, etc. Accesul la aceste date este limitat de permisiunile acordate de utilizatorii

din rețea care sunt proprietari ai elementelor respective.

5.3 Periferice în rețea

Pentru adăugarea unei imprimante în sistem: Start->Printers and Faxes(pentru gestionare,

Start->Control Panel->Printers and Other Hardware). Se deschide fereastra de explorare din

Figura D.51, în care sunt vizibile toate imprimantele existente în rețeaua din care face parte

calculatorul pe care se lucrează.

Figura D.51.

Se observăcăimprimanta selectatăeste singura din listăcare este resursăpartajatăpentru

calculatorul pe care se lucrează și este instalatăpe acesta. Aceastăimprimantăeste un

membru al rețelei definit prin IP, ceea ce înseamnăcăpoate fi accesatăîn mod direct de pe

orice calculator din rețea. Imprimanta LASERJET on COMUNeste și ea existentăîn rețea,

nu este partajatăpentru calculatorul pe care se lucrează și este instalatălocal pe un

calculator din rețea, cu numele de COMUN. Aceasta înseamnăcănu va putea fi folosită

decât dacărespectivul calculator este pornit.

În partea stângăa ferestrei se observăobișnuita listăde activități posibile. Cu ajutorul

comenzii Add a Printerse deschide wizard-ul de adăugare de imprimante, unde se pot defini

condițiile de instalare a unei imprimante noi pe calculator. Se vor specifica pe rând

următoarele:

• dacăimprimanta va fi atașatăcalculatorului respectiv, este o resursăa rețelei sau este

deja conectatăla un alt calculator din rețea,

• pentru o imprimantăcare va fi atașatădirect la calculatorul respectiv, aceasta trebuie

conectatăfizic și sistemul o va detecta și va recunoaște tipul.

• dacăimprimanta existăîn rețea sau aparține unui alt calculator, se introduc IP-ul sau

calea pânăla ea, respectiv URL-ul, dacăse face o conectare pe Internet la o imprimantă

aflatăîn altălocație, de exemplu legatăla calculatorul de acasă.

URL, abrevierea de la Uniform Resource Locatoreste adresa globalăa documentelor și

resurselor pe World Wide Web. Este compusădin:

• un indicativ al protocolului care va fi utilizat,

• adresa IP, respectiv domeniul în care existăresursa respectivă.

De exemplu, o adresăde tipul http://www.webopedia.comva deschide prin protocol HTTP

(Hyper Text Transfer Protocol) un domeniu din World Wide Webcare se numește webopedia

și este de tip com. Dacăse introduce aceastăadresăîntr-o fereastră Internet Explorer, se

acceseazăun dicționar explicativ de termeni informatici. Adresa poate fi accesată și direct

din acest document, prin Ctrl+click.

5.4 Conectarea la Internet

Internetuleste o rețea formatădin foarte multe calculatoare, aflate oriunde în lume,

conectate între ele. Comunicarea prin Internetnu depinde de poziționarea geografică.

Informațiile de pe Internetsunt prezentate sub forma de pagini web, care pot conține text,

imagini, filme, muzică și animație și care pot fi conectate prin legături de tip hyperlinkla alte

pagini web. Paginile websunt create cu HTML (Hyper Text Markup Language) și se

regăsesc sub formăde fișiere de tip .htm, respectiv .html. Pentru vizualizarea lor este

necesar un program dedicat numit web browser(navigator pe rețeaua Internet). Acest

program interpreteazăfișierele HTML și le afișeaza pe ecranul calculatorului sub formăde

pagina web. Un astfel de web browsereste Internet Explorer.

Alte moduri de a recepționa informații de pe Internetsunt poșta electronică(electronic mail,

prescurtat email), grupurile de discuții și de știri etc. Accesul la poșta electronicăse face fie

prin web browser, către cei care oferăaceste servicii (de exemplu www.yahoo.com,

www.hotmail.com, pentru conturi de emailgratuite), fie prin Outlook Express, o aplicație sub

Windows XPcare va fi prezentatăîn continuare.

Cea mai simplămodalitate de conectare la Internet este prin New Connection Wizard(Figura

D.47). Pentru conexiune este în general nevoie de un modem și o linie telefonică, respectiv

un cont de autentificare la un furnizor de servicii Internet (Internet Service Provider, ISP). În

cazul în care calculatorul este conectat la o rețea locală și server-ul acestei rețele este

conectat la Internet, conectarea și lucrul pe Internetse realizeazăprin intermediul acestuia.

LansareaNew Connection Wizarda fost descrisămai sus.

Datele care trebuie introduse pentru configurarea unei conectări la Internetsunt:

• pentru un cont de conectare nou prin linie telefonică, se alege ISP (de exemplu, PcNet,

TotalNet, EasyNet, fx etc.) și se achiziționeazăun pachet pentru crearea unui cont, care

constădintr-o cartelăcare conține un cod de acces, împreunăcu instrucțiuni de realizare a

contului, specifice furnizorului respectiv. Datele care trebuie introduse sunt:

onumărul de telefon al server-ului ISP.

osetările de protocol și adresele IP specifice furnizorului respectiv.

oadresa de emailproprie, tipul de serverfolosit (POP3 sau IMAP), numele

server-ului de poștăelectronicăetc.

• în cazul conectării prin intermediul rețelei locale (LAN) sau extinse (Wide Area Network,

WAN), administratorul rețelei va trebui săfurnizeze următoarele informații:

odacăse face conectarea prin server Proxy, este nevoie de numele acestuia.

o datele conexiunii la rețea ale calculatorului pe care se lucrează(numele

conexiunii, numele utilizatorului, parola).

odatele necesare configurării contului de poștăelectronică(adresa de email

proprie, tipul de serverfolosit (POP3 sau IMAP), numele server-ului de poștă

electronicăetc.

Adresa de emaileste un indicativ de forma [anonimizat], în care :

• „nume_utilizator” este codul cu care utilizatorul va fi regăsit în Internet,

• „@” este caracterul de redirectare către domeniu,

• „domeniu” este serverul prin care se face conectarea la Internet, respectiv server-ul

furnizorului de servicii de poștăelectronică(ISP).

• „tip” este un identificator (zonăgeografică, domeniu de activități etc.).

De exemplu, [anonimizat] o adresăde emailla care se pot trimite mesaje de

solicitare de ajutor la Microsoft. O adresăpersonalăde email pe contul unui furnizor va avea

ca domeniu server-ul respectiv: [anonimizat]. Identificatorul .rose referăla aria

geograficăa României.

În cazul conectării prin rețeaua locală, lucrul cu Internet-ul și poșta electronicăse va face ca

și cum calculatorul ar avea conectare directăla Internet.

Lucrul în Internet, salvarea și copierea de pachete de documente și programe și schimbul de

mesaje prin poșta electronicăpresupun călocațiile cu care calculatorul se pune în legătură

nu sunt neapărat cunoscute și nici sigure. Pentru protecția datelor și a funcționării sistemului,

este indicat ca tot ceea ce presupune schimb de date între calculatoare, chiar și lucrul în

rețea, săfie supus controlului antivirus, respectiv restricționării de acces prin programe de tip

firewall(în engleză, „zid de foc”). Aceste aplicații se instalează și se păstreazărezidente pe

calculator (se aflăîn funcțiune atâta timp cât funcționeazăsistemul de operare). Prezența lor

nu se va face simțitădecât atunci când existăun „atac” nepermis în sistem (un virus, un „cal

troian”, încercări de acces din zone necunoscute etc.). Utilizatorul trebuie săfacăperiodic

actualizarea listelor de viruși și săurmăreascătraficul înscris în fișierele de tip jurnal.

5.5 Internet Explorer

O datăcu pachetul sistemului de operare Windows XPse instaleazăpe calculator și Internet

Explorerpentru navigare pe Internet (Figura D.52).

Figura D.52.

Lansarea Internet Explorer-ului se poate face în următoarele moduri:

• dublu click pe icoana de pe desktop,

• click pe icoana din zona de lansare rapidăde pe taskbar,

• click pe scurtătura aflatăîn stânga sus în fereastra Start,

• selectare din lista rezultatăîn urma secvenței Start->All Programs,

• introducerea comenzii iexploreîn fereastraStart->Run,

• în cazul în care existălocații favorite (adrese URL) în ferestrele de explorare ale

sistemului de operare (My Computer, My Documents, Windows Explorer), sub Favorites,

selectarea uneia va conduce automat la deschiderea Internet Explorer-ului cu informația din

locația respectivă.

În funcție de setările care se fac în fila Properties(tableta din Figura D.45), Internet Explorer

se deschide direct într-un sitespecificat (de exemplu www.google.com) sau cu fereastră

blank(vidă). Meniurile de comenzi sunt structurate asemănător celorlaltor aplicații de

explorare din Windows. Vizitarea unui site(locație, sit) pe World Wide Webse face prin

scrierea URL-ului corespunzător în căsuța Address. De exemplu, la căutarea site-ului

Microsoft, www.microsoft.com, Internet Explorer-ul afișeazăfereastra

din Figura D.53.

Ceea ce se deschide în fereastrăeste o paginăde tip HTML care conține date sub formăde

text, imagini, animație, hyperlink-uri. Se parcurge prin defilare și prin clicksimplu pe

hyperlink-uri. Acestea apar în general fie ca sublinieri în text, butoane, icoane, zone colorate

ca săatragăatenția, fie ca zone fărăevidențieri deosebite, deasupra cărora cursorul mouseului își schimbăforma (nu mai seamănăcu o săgeată, ci cu o mână). Un astfel de document

este o structurăarborescentăcu referiri în sine însuși sau în alte documente.

Conținutul unei pagini de webpoate fi salvat în format HTML oriunde pe disc, și recitit apoi

prin deschidere cu dublu click, fărăsa se mai realizeze conexiunea la Internet. Dacăse

dorește accesul mai rapid la site-ul respectiv se va salva ca locație favorităprin selectarea

Favorites și apoi Add to Favorites…. De asemenea, în funcție de setările din Properties,

Explorer-ul poate sămemoreze un număr oarecare de locații mai recent accesate. De

exemplu, o astfel de locație memoratăeste www.google.com din Figura D.52.

Figura D.53.

5.6 Outlook Express

Outlook Express(Figura D.54) este o aplicație care se instaleazăo datăcu Windows XP și

este utilizatăpentru a trimite și primi mesaje electronice (email-uri) prin Internet.

Moduri de lansare:

• dublu click pe icoana de pe desktop,

• click pe icoana din zona de lansare rapidăde pe taskbar,

• click pe scurtătura aflatăîn stânga sus în fereastra Start,

• selectare din lista rezultatăîn urma secvenței Start->All Programs,

• introducerea comenzii msimnîn fereastra Start->Run.

Figura D.54.

Meniurile sunt asemănătoare cu cele ale altor aplicații Windows, comenzile conținute fiind

specifice lucrului cu mesajele email. Fereastra este împărțităîn zone, astfel încât săse

realizeze ușor accesul la contacte și mesaje:

• în stânga sus, este prezentatăo structurăarborescentăstandard care ajutăla

gestionarea și urmărirea mesajelor. La aceastăstructurăse pot adăuga directoare

personalizate parcurgând secvența „File/Folder-New…”. Directoarele standard sunt:

o Inbox, directorul de mesaje primite,

o Outbox, directorul de mesaje care urmeazăsăfie trimise,

o Sent Items, directorul de mesaje trimise,

o Deleted Items, directorul de mesaje șterse,

o Drafts, directorul de mesaje în curs de redactare.

• în stânga jos, lista de contacte sau agenda (Address Book), care cuprinde informații

despre persoanele cu care utilizatorul face schimb de mesaje electronice (nume, adresa de

email și alte date, cum ar fi firma la care lucrează, telefon etc.). Un contact din aceastălistă

va apărea în mesaje cu numele, nu cu adresa de email.

• în dreapta sus, conținutul directorului deschis. Structura etichetei unui mesaj primit se

observăîn Figura D.54 și conține următoarele informații:

o From, cine este expeditorul mesajului (numele sau adresa de email),

o Subject, titlul mesajului, în general trebuie săfie intuitiv,

o Received, data și ora la care server-ul de mail(poștă) a recepționat mesajul.

o flag-uri (elemente de marcare): semnul exclamării (mesaj important), agrafa

de birou (mesajul conține fișiere atașate), stegulețul (mesaj de reținut).

• în dreapta jos, o fereastrăîn care se vizualizeazăconținutul mesajului. Prin dublu click pe

eticheta mesajului din fereastra de mai sus, sistemul deschide o fereastrănouăîn care

informația se va vedea mai bine.

Crearea de mesaje se face cu ajutorul butonului-scurtătură Create, care deschide o fereastră

de editare de mesaje (Figura D.55), în care utilizatorul trebuie săintroducăminimul de date

necesare pentru trimitere: adresa destinatarului (To:) (adresa de emailpropriu-zisăsau

selectarea numelui din Address Book), eventuale alte persoane care vor primi cópii ale

acestui mesaj (Cc:, de la Carbon Copy, care înseamnăcopie la indigo), titlul (Subject:),

corpul mesajului.

Figura D.55.

Atașarea de fișiere se face cu Insert/File Attachment. Se pot atașa imagini, documente etc.

Pentru trimiterea mesajului se apasă Send(trimite), mesajul fiind apoi plasat în Outbox, unde

va aștepta următoarea conectare la serversau comandăa utilizatorului pentru a fi trimis.

Se observăcă To: și Cc:sunt de fapt niște butoane, care prin apăsare cu mouse-ul deschid

agenda, din care utilizatorul va putea sa-și aleagădestinatarii pe care îi dorește. Selecția

poate fi multiplă, un mesaj se poate trimite mai multor destinatari.

Dacăse dorește a se răspunde la un mesaj primit, se selecteazămesajul și se apasăpe

butonul Reply (răspuns). Se va deschide o fereastrăasemănătoare cu cea anterioară, în

care va fi deja completatăadresa destinatarului, iar ca titlu va apărea Re:titlul mesajului

primit. Reply Alltrimite răspunsul tuturor celor care au primit mesajul la care se răspunde.

Forward…trimite mesajul respectiv la o adresăspecificată, cu păstrarea conținutului și a

antetului, ca titlu apărândFwd: titlul mesajului primit. Cu Deletese șterge mesajul selectat.

Ștergerea se poate face și cu ajutorul combinației de taste Shift+Delete.

Majoritatea lucrului în Outlook Express (pregătirea și citirea mesajelor, gestionarea

directoarelor) se desfășoară off-line(când calculatorul nu este conectat la Internet), spre

deosebire de Internet Explorer, unde navigarea nu are sens dacănu se lucrează on-line

(conectat). În momentul în care utilizatorul dorește sătrimitămesaje, respectiv săverifice

dacăa primit mesaje pe server-ul de maildin rețea, apasăbutonul Send/Recv(Send and

Receive All, în traducere „trimite și primește tot”). În acel moment se realizeazăconexiunea

la server și mesajele care sunt pregătite în Outboxvor fi trimise, iar în Inboxvor fi primite

mesajele noi.

Mesajele din Inboxpot fi salvate în format specific (.eml), text (.txt) sau fișier .htm cu ajutorul

comenzii File/Save As…. Save Attachments…salveazăseparat fișierele atașate la mesaj.

Save as Stationery…salveazăo copie a mesajului în format .htm care va putea fi folosităca

șablon pentru crearea altor mesaje, cu Message/New Message Using/ Select Stationery….

Aceasta opțiune se aplicăîn cazul în care se dorește, de exemplu, un fundal grafic pentru

mesaj, sau se trimit mesaje conținând date în mare parte identice mai multor persoane.

6. Anexe

6.1 Date tehnice de instalare

Windows XP Profesionalse recomandăa fi instalat pe calculatoare cu un procesor minim

Pentium II la 300MHz, cu o memorie RAM minimăde 128MB și cu minim 1,5GB spațiu liber

pe hard disk.

Instalarea „curată” (pe calculator nu se afla nimic instalat, se pornește de la zero) a

sistemului de operare dureazăîntre 60 și 90 de minute, în funcție de hardware.

Upgrade-ul (instalarea XPpeste o versiune existentă) se poate face de la Windows 98,

Windows NT 4.0, Windows 2000 Professional și Windows XP Home Edition. Dacăpe

calculator existăsisteme Windowsanterioare acestora (95, 3.x, NT 3.x), upgrade-ul nu este

posibil, iar instalarea se va face „curat”.

Instalarea se face de pe suport CD, direct pe mașina respectivă, dacăare unitate CD-ROM,

respectiv în rețea, folosind ca resursăpartajatăCD-ROM-ul altei mașini sau un director de

pe hard disk-ul ei, unde s-au copiat anterior fișierele necesare pentru instalare. Instalarea în

rețea este mai lentă.

În timp este necesarăactualizarea periodicăa sistemului de operare (update) cu programe

de tip patchsau fix(„petice” pentru „repararea” unor defecțiuni cunoscute în sistem) și

biblioteci de tip Service Pack(pachete de patch-uri pentru defecțiuni cunoscute, capabilități

noi, formatări noi etc.).

Pentru aceasta existăîn fereastra Help and Support(Figura A.8) opțiunea Keep your

computer up-to-date with Windows Update(”țineți calculatorul pe care lucrați la curent cu

actualizările din Windows”). Prin selectarea acestei opțiuni, calculatorul se conectează

automat la un sitepe Internetde unde se face evaluarea instalării de Windows XPexistente

și se detecteazădacăfațăde aceasta au apărut noutăți. Dacăau apărut, utilizatorul este

înștiințat și este lăsat sădecidădacădorește sau nu săse facă update-ul (Figura D.56).

Centrul de ajutor are și posibilitatea de a face căutarea (Search) dupăo cheie datăde

utilizator. Dacăutilizatorul dorește săafle informații despre un anumit lucru, îl specificăîn

fereastra de căutare și sistemul îi va returna informația. Actualizarea se declanșeazăprin

apăsarea butonului Update Now.

Ajutor și sprijin pentru aceastăoperație se obține fie prin Help and Support Center, fie

accesând site-ul http://support.microsoft.com.

Figura D.56.

Tot în acest site, prin selectarea hyperlink-ului Download-uri se obține fereastra din Figura

D.57, în care se observăcăpachetele de programe de actualizare sunt structurate în grupe.

Utilizatorul poate săparcurgăstructura de hyperlink-uri și să-și personalizeze (în engleză,

customize) opțiunile.

Ce anume se actualizeazăîn Windows XP:

• sistemul de operare, cu programele de rezolvare a unor defecțiuni cunoscute,

• driver-ele hardware, pentru componente hardware noi pe calculator.

Figura D.57.

Driver-ul este un program care comandăfuncționarea unei componente. Fiecare

componentă, fie căeste imprimantă, drivede disc, tastaturăetc., pentru a fi recunoscutăde

sistem trebuie săaibăun driver. Majoritatea driver-elor se instaleazăo datăcu sistemul de

operare. Pentru celelalte este nevoie de actualizări sau de încărcarea lor de pe site-urile

celor care le oferă. În sistemele de operare tip Windows, fișierele de driver-e se recunosc

dupăextensia .drvsau .DRV. Driver-ul funcționeazăca un traducător între componentă și

programele care o utilizează. Fiecare componentărecunoaște un set de comenzi

specializate și un set de comenzi generale.

Actualizările de sistem de operare pot fi:

• critice, referitoare la securitatea sistemului și a funcționării lui în rețea,

• recomandate, ultimele versiuni de Service Pack, Internet Explorer etc.,

• unelte pentru creșterea performanțelor și ușurarea administrării sistemului,

• multimedia, pentru facilitarea folosirii aplicațiilor multimedia (Windows MediaPlayer, alte

pachete software de aplicații audio și video),

• pachete adiționale, pentru setări de deskopetc.,

• capabilități de a funcționa în altălimbădecât engleza (meniuri, ajutor, editoare),

• ghiduri de dezvoltare software etc.

Actualizările hardwarecuprind pachete de recunoaștere de componente noi, teste de

funcționare specificăa componentelor aflate în alcătuirea calculatorului, driver-e noi testate

de Microsoft etc.

6.2 Monitorizarea performanțelor sistemului

De la deschiderea calculatorului și lansarea sistemului de operare, chiar dacăutilizatorul nu

pornește nici o aplicație, în sistem au loc o serie de procese și servicii. În timp, dupăpornirea

mai multor aplicații, este posibil ca sistemul săfuncționeze tot mai lent. Astfel, devine

necesar săse cunoascăprocesele și aplicațiile care ruleazăpe calculator, pentru a se vedea

dacăsunt utile scopului imediat sau nu.

Pentru a vedea procesele, respectiv programele lansate și aflate în desfășurare se utilizează

aplicația Task Manager(Figura D.58).

Modul de deschidere a aplicației Task Manager: se face click cu butonul dreapta al mouseului pe Taskbar, într-o zonăîn care nu apare butonul nici unei aplicații. Din lista de comenzi

care apare se alege opțiunea Task Manager. Se obține o fereastrăde tip repertoar care sub

fila Applicationslisteazătoate aplicațiile lansate de utilizator care ruleazăcurent și starea lor

(Running, în funcționare).

În cazul în care sub Statusapare mesajul Not Responding, aplicația respectivăs-a blocat.

Blocajul se poate datora traficului de date prea mare, caz în care dupăun timp aplicația va

reporni și mesajul de stare se va schimba. Dacăblocajul se datoreazăunei defecțiuni și riscă

săafecteze întreg sistemul, aplicația se va selecta și se va forța la închidere prin apăsare pe

butonul End Task.

Figura D.58.

Dacă blocajul nu permite deschiderea ferestrei Task Managerașa cum a fost descrisă mai sus, apariția ei se poate forța prin apăsarea simultanăa tastelor Ctrl+Alt+Delete. Acest lucru

nu este recomandat, deoarece aceastăcombinație de taste este așa numitul „resetcald” al

calculatorului și poate provoca închiderea instantanee și cu posibile urmări negative a

sistemului de operare și a tuturor aplicațiilor care ruleazăcurent, fărănici o salvare de date.

Din acest punct de vedere, Windows XPeste mai stabil decât versiunile anterioare, și este

mai puțin probabil să„moară” în acest fel.

Reset-ul (închiderea forțatăa sistemului de operare) este o operație de „avarie” care trebuie

evitatăpe cât posibil. Alte variante de reset: „reset-ul rece” (prin apăsarea butonului „Reset”

de pe panoul frontal al carcasei calculatorului), decuplarea de la rețeaua electrică, respectiv

întreruperea alimentării (prin apăsarea butonului Power, aflat tot pe panoul frontal al

carcasei).

În fila a doua a ferestrei Task Manager(Figura D.59) se găsește lista proceselor care se

desfășoarăîn momentul respectiv pe calculator.

Figura D.59.

Se observăcăîn momentul curent, pe calculator se aflăîn desfășurare procese care aparțin

atât sistemului cât și utilizatorului, care consumăresurse de procesor (Central Processing

Unit, CPU) și memorie (Memory Usage, utilizarea memoriei). Utilizarea procesorului și a

memoriei se pot vizualiza și grafic, în fila Performance(performanțe) (Figura D.60).

Figura D.60.

În aceastăfereastrăse vede o reprezentare graficăa utilizării procesorului. Dacăutilizarea

tinde săfie mereu prea intensă, sistemul este prea încărcat. Depinde de utilizator săînchidă

sau săpăstreze aplicațiile pe care le dorește.

6.3 Diferențe fațăde versiunile anterioare

Gradul de noutate a sistemului de operare Windows XPvariazăîn funcție de experiența

anterioarăa utilizatorului. Caracteristicile care constituie diferențe fațăde versiunile

anterioare sunt:

• aspectul nou, reproiectarea din punct de vedere a design-ului, capacitatea meniului Start

de a păstra aplicațiile recent folosite, personalizarea rapidăa meniului Startprin Properties

(butonul dreapta al mouse-ului), plasarea elementelor prin drag & dropîn meniul Start,

• conturi de utilizatori multiple, gruparea lor dupăpermisiuni, securitatea accesului la

fișiere, partajarea de fișiere pe același calculator, configurarea conturilor de utilizatori,

• gestiunea mai simplăa fișierelor, ferestrele de explorare My Computer și My Documents

au în partea stângăliste de comenzi și accese rapide, posibilitatea de a vedea imaginile ca

Thumbnails, facilitățile Search Companion,

• facilități multimedia (aplicația complexă MediaPlayer, Movie Maker, Web Publishing, DVD

și video etc.),

• ușurința obținerii de ajutor (Help and Support Center), ajutorul de la distanță(My

Computer/Properties/Remote/Allow Remote Assistance), posibilitatea transferului la distanță

a setărilor și configurărilor (…/Allow_Remote_Desktop),

• aplicație încorporatăde inscripționare CD-uri, atunci când în sistem se aflămontatăo

unitate de CD care permite inscripționarea (varianta Send To->Writable CD, respectiv drag

& drop icoana fișierului de copiat pe cea a unității CD),

• recunoașterea fișierelor comprimate (.zip) și arhivarea lor într-un director special (Zip

Folder). Dezarhivarea acestor fișiere se face cu aplicații din afara sistemului de operare

Windows XP (WinZIP, WinRAR etc.),

• recunoașterea vorbirii și a scrisului de mână, dacăîn sistem se instaleazăcomponente

capabile săpreia semnale de aceastănatură,

• Internet Connection Firewall(ICF), aplicație de protecție încorporată, care detectează

încercările neautorizate de a se intra în sistem (hacking) și le jurnalizează(logging, înscriere

în fișiere tip jurnal,log files), se activeazăprin selectare cu butonul din dreapta al mouse-ului

a icoanei legăturii la rețea (Figura D.48), alegerea Properties/Advanced și selectarea căsuței

de protecție. Prin apăsarea butonului Settingsse pot alege modurile de transfer de date cu

Internet-ul care săfie supuse protecției, caracteristicile fișierelor jurnal, date cărora li se

restricționeazăaccesul etc. Nu se utilizeazăICF dacăîn rețea sau pe calculator existăun alt

sistem de protecție.

• conexiuni de rețea speciale (Virtual Private Network, VPN etc.) ușor de definit,

• restaurarea sistemului în puncte de restaurare definite periodic de sistem sau de

utilizator,

• compatibilitate mai bunăcu aplicații externe (pentru aplicațiile specifice altor versiuni de

Windows existăposibilitatea de a face XP săse comporte ca versiunile mai vechi: se

selecteazăaplicația cu butonul din dreapta al mouse-ului, Properties/Compatibility, se

opteazăpentru variantele în care aplicația respectivăse știe căfuncționează).

6.4 Servicii în Windows XP

Serviciile sunt programe care rulează„invizibil” pe calculator (în spatele tuturor aplicațiilor),

se încarcăautomat și încep săfuncționeze o datăcu sistemul de operare, chiar dacănu

existăutilizatori logați în momentul respectiv.

Existămai multe moduri de a vizualiza serviciile pe calculator:

• Start->Run, msconfig în linia de comandă și alegerea filei Services(Figura D.61), se

deschide o fereastrăîn care se vizualizeazăinformații relativ limitate, și anume lista

serviciilor din sistem și starea lor în momentul respectiv.

Figura D.61.

• Start->Run, services.mscîn linia de comandăsau Start->Control Panel-> Performance

and Maintenance->Administrative Tools->Servicesproduc o fereastrăde servicii locale

(Figura D.62).

Figura D.62.

• Start->Control Panel->Performance and Maintenance->Administrative Tools->

Component Servicesdeschide o fereastrăde servicii extinse, dintre care cele locale sunt

doar o parte (Figura D.63).

Figura D.63.

• Start->Control Panel->Performance and Maintenance->Administrative Tools-> Computer

Management,Figura D.64.

Figura D.64.

În listele de servicii apelate prin Start sistemul oferămai multe informații despre serviciile

existente și cele care ruleazăîn momentul respectiv pe mașină. Utilizatorul are posibilitatea

săvadăce acțiune guverneazăfiecare serviciu și săhotărascădacăare sau nu nevoie în

momentul respectiv de ea.

Starea serviciului se poate modifica prin clickcu butonul din dreapta al mouse-ului pe identificatorul respectiv. Rezultălista de opțiuni din Figura D.65, în care utilizatorul poate alege între stările posibile în momentul respectiv.

Figura D.65.

Prin selectarea opțiunii Propertiesse poate schimba felul în care este lansat serviciul

respectiv la pornirea calculatorului (Figura D.66). Serviciul poate porni automat (la pornirea

sistemului), manual (prin activare de către utilizator) sau poate fi dezactivat atunci când pornește sistemul.

Figura D.66.

Printr-o gestiune corectăa serviciilor de pe calculator se poate evita într-o oarecare măsură

supraîncărcarea resurselor. Oprirea serviciilor trebuie făcutăcu atenție pentru a nu afecta

fatal funcționarea sistemului de operare. Câștigul în performanță este însă destul de redus.

Dacă sistemul este supraîncărcat în majoritatea timpului, se recomandă adăugarea de resurse (procesor mai rapid, memorie mai mare).

Concluzie

Sistemul de operare pe care îl folosești are o mare importanță sub aspectul amenințărilor și al metodelor folosite pentru a le contracara. Aplicațiile malware sunt, mai mereu, programate să exploateze o anumită vulnerabilitate a sistemului de operare.

Dacă malware-ul este scris pentru a se folosi de o vulnerabilitatea a unei rețele care  folosește computere cu sistemul de operare Windows, atunci acesta nu pot infecta calculatoarele cu OS X. În mod asemănător, un virus care încearcă să șteargă fișierele driverelor de pe un calculator cu Windows XP nu va avea niciun efect pe un calculator cu Linux, pentru că driverele sunt diferite.

Consider că este just să afirmi că sistemul de operare pe care îl alegi are cel mai mare impact asupra nivelului general de siguranță al calculatorului tău, mai mare decât al oricărei alte variabile. 

 În era digitală actuală în care trăim și muncim, cetățenii și companiile consideră tehnologia informației și a comunicațiilor (TIC) ca fiind de o valoare inestimabilă în activitatea zilnică. În același timp, tot mai mulți cetățeni și companii sunt expuși riscului de încălcare a securității informației. Aceasta se datorează vulnerabilităților acestor tehnologii noi și actuale, alături de convergență, utilizarea în creștere a conexiunilor “întotdeauna active” și răspândirea continuă și exponențială a utilizatorilor. Majoritatea analiștilor raportează faptul că elementul uman din orice cadru de securitate a informațiilor reprezintă cea mai slabă verigă. În acest caz, numai o schimbare semnificativă în percepția sau cultura organizațională a utilizatorului poate să reducă în mod efectiv numărul de încălcări ale securității informațiiilor.

Bucurandu-se de cea mai vasta raspandire atat printre utilizatorii casnici cat si in mediul enterprise, Windows a fost si este tinta predilecta a creatorilor de malware: virusi, troieni, spyware etc. Un sistem de operare proaspat-instalat este cu atat mai vulnerabil la asemenea atacuri pentru ca, imediat dupa instalare, utilizatorii tind sa acceseze Internetul pentru a descarca aplicatii, drivere pentru componentele din sistem precum si aplicatii de securitat

Bibliografie:

1.http://www.google.com

2. http://www.microsoft.com

3. Wikipedia: http://www.wikipedia.org/

4. Компьютер для начинающих.

5. M. VLADA – Sisteme de operare, Biblioteca virtuala a Universitatii din Bucuresti.

6 A. TANNENBAUM – Sisteme de operare moderne, Ed. Byblos, 2004.