Sisteme Integrate de Astazi

Cuprins

Introducere

Capitolul 1

Sisteme Integrate ERP – concepte și arhitecturi

1.1. Definiția și evoluția sistemelor ERP

Enterprise Resource Planning este o noțiune legată de integrarea informațională din interiorul unei afaceri. Foarte multe materiale documentare despre acest subiect umblă degajat prin intermediul internetului prin care se descriu natura acestor tehnologii, avertizează asupra pericolului presupus de neînțelegerea corectă a procesului de implementare și eforturilor necesare ori prezintă tendințele de dezvoltare.

Necesitatea adaptării la cerințele pieței mondiale sau zonale, dar și de a diminua impactul concurențial asupra unității, în condițiile globalizării afacerilor, se impune ca organizația să se acomodeze cerințelor pieței și situațiilor competitive. Creșterea economică a firmei depinde esențial de abilitatea ei de a actualiza, integra, personaliza și extinde aplicațiile flexibil și agil, oferind acces rapid, interactiv și consistent la date tuturor utilizatorilor (interni sau externi). Pentru asigurarea eficienței, instituțiile trebuie să standardizeze gestiunea proceselor economice care cuprind multe aplicații, diferite departamente și entități străine.

Resursele informaționale au rolul de a include toate resursele aflate la dispoziția unei entități economice asigurând astfel accesul la informații precum și gestiunea proceselor economice. În practică derularea unui proiect de integrare arată o reală provocare tehnologică, deoarece un astfel de mediu trebuie să asigure o gamă amplă de funcționalități, prin numeroase instrumente și componente de integrare.

În ansamblul activității sale folosește prin dezvoltarea proprie sau obținând mai multe aplicații informatice determinate de specificul activității, amploarea afacerii, mărimea teritorială, număr de angajați. Fiecare dintre aceste aplicații răspunde unei probleme sau acoperă un proces economic, fără să țină seama de lanțul de procese sau de legăturile cu alte aplicații din firmă.

De cele mai multe ori în treapta de început a informatizării activității dintr-o firmă, s-a stabilit achiziția/dezvoltarea de aplicații pentru acțiunile de contabilitate, apoi cele financiare, pentru salarizare, apoi pentru vânzări, pentru aprovizionare sau alte departamente, dar fără nici o asociație între ele sau în logica economică a proceselor pe care le sprijină. S-a încercat apoi construirea de legături între aceste aplicații insulare, concretizate în interfețe personalizate ce făptuiește integrarea punct-la-punct între două aplicații.

Pachetele Enterprise Resource Planning ERP au devenit în anii ’90 o prezență normală în marile corporații și în companiile multinaționale. A doua jumătate a ultimului deceniu din secolul XX a însemnat deschiderea lor și pentru segmentul companiilor mici și mijlocii. Au apărut astfel Customer Relationship Management (CRM), Supply Chain Management (SCM), Business Intelligence (BI) sau alte aplicații specifice.

Evoluția sistemelor ERP s-a desfășurat concomitent cu dezvoltările uluitoare din ramura programelor software și a componentelor hardware, trecând prin câteva etape semnificative:

Astfel, in anii 1960, numeroase companii proiectau, implementau și foloseau sisteme centralizate de computere, menite in special automatizării sistemelor lor de control al inventarului.

In anii 1970 au apărut sistemele de planificare a necesarului de materiale (Material requirements planning – MRP), pricepute să planifice necesarul de materiale de concordanță cu schița de producție planificata.

Anii 1980 au dus la apariția sistemelor de planificare a resurselor de producție (Manufacturing resources planning – MRP II), al căror important beneficiu îl constituia optimizarea proceselor de producție, prin sincronizarea nevoilor de materiale și producție. In plus, sistemele MRP II includeau și module pentru alte arii ale afacerii, precum resursele umane, distribuția, sau managementul proiectului.

Extinderea funcționalităților sistemelor de tip MRP II a condus la apariția primelor sisteme de planificare a resurselor întreprinderii (ERP) la rădăcina anilor 1990.

In anii 2000, furnizorii de soluții ERP au creat mai multe module și funcțiuni care puteau fi adăugate la modulele de baza ale sistemelor ERP, transformând-le in sisteme ERP ample. Noile extensii ale soluțiilor ERP se refereau la managementul lanțului de distribuție, managementul legăturii cu clienții sau automatizarea puterii de vânzare.

Conceptul care sta la baza sistemelor ERP este exprimat in figura de mai jos:

Fig. 1.1. Conceptul sistemelor ERP

Funcțiunile integrate au vizat: planificarea producției, planul de vânzări, programarea producției, planificarea necesarului de materiale, planificarea abilităților de producție, ca și urmărirea execuției precum aprovizionare, fabricație și vânzare. Datele de ieșire erau formate din rapoarte financiare, precum planul de vânzări, planul de aprovizionare, proiecții de stocuri, buget de expediție și transport. MRP II a alcătuit mai mult decât un instrument de planificare și urmărire a producției, astfel că a evoluat firesc către un sistem mai cuprinzător, care se adresează și altor tipuri de firme fiind ulterior redenumit Enterprise Resource Planning.

La capătul anilor 80 se face trecerea de la MRP II la primele sisteme ERP care asigurau integrarea inter-funcțională în mediul companiilor, integrând toate procesele economice: producție, distribuție, contabilitate, financiar, personal, stocuri, service și mentenanță, logistică, gestiune proiecte, oferind accesibilitate, vizibilitate și consistență informațională în întreaga instituție.

Sistemele ERP au devenit în timp un subiect foarte tratat în cărți, articole, studii, prezentări, promovări și versiuni demonstrative care încearcă să lămurească comunitatea de afaceri de avantajele implementării aplicațiilor integrate de gestiune a firmelor. Dezvoltarea în contextul societății informaționale și a globalizării afacerilor a generat un nou avânt pentru industria de software și a creat noi oportunități de profesiune, în special în zona consultanței și implementării acestor unelte în organizații.

Sistemele ERP sunt pachete de aplicații alcătuite din mai multe module care sprijină toate ariile funcționale: planificare, producție, vânzare, marketing, distribuție, contabilitate, financiar, resurse umane, gestiunea proiectelor, stocuri, service și întreținere, logistică și e-business. Arhitectura sistemului facilitează integrarea transparentă a modulelor, asigurând fluxul informațiilor între toate funcțiunile întreprinderii într-o manieră exagerat de transparentă.

Alegerea sistemului ERP potrivit permite beneficiarului să implementeze un sistem integrat unic, prin schimbarea sau reproiectarea sistemelor funcționale existente.

O altă definiție ERP este o soluție software totală și atotcuprinzătoare pentru o întreprindere. ERP constă din module software care acoperă toate ariile funcționale, aranjate ca de exemplu: marketing și vânzări, service, proiectare și dezvoltare de produs, producție și controlul stocurilor, aprovizionare, distribuție, resurse umane, finanțe și contabilitate, servicii informatice. Integrarea acestor module este realizată fără duplicarea informațiilor, cu ajutorul noilor tehnologii de baze de date și a rețelelor de calculatoare.

O definiție data de American Production and Inventory Control Society atestă că sistemele ERP sunt o metodă pentru planificarea eficientă și controlul tuturor resurselor necesare pentru preluarea, realizarea, expedierea și contabilizarea comenzilor clienților în casele de producție, distribuție ori servicii.

O imagine sistematizată se desprinde și din definiția lui Tadjer: o bază de date, o aplicație, o interfață unificată în întreaga întreprindere.

Definiția lui O'Leary apreciază că ERP arată sisteme computerizate care asigură prelucrarea integrată și în timp reala tuturor tranzacțiilor din firmă și optimizează întregul lanț de acțiuni, de la planificare la service post-vânzare.

1.2. Companiile și sistemele ERP

Organizațiile în dezvoltare din zilele noastre au nevoie de abilitatea de a coordona un volum amplu de informații. De la administrarea materialelor, producție și finanțe, până la resurse umane, vânzări și marketing, orice departament trebuie să știe precis ce măsuri trebuie să ia, unde și când.

Pentru a folosi cât mai bine resursele organizaționale, companiile au nevoie de o soluție software cuprinzătoare de gestiune integrată (ERP), care poate acționa ca un centru de control la nivelul întregii organizații achiziționând date de stare de la entități economice și le pune la aptitudinea altor departamente. Noțiunile sunt actualizate de către utilizatori în timp real și pot fi accesate în orice moment de oricine are nevoie de ele.

Multe organizații nu au nevoie de o gama completă de funcții disponibile în suita ERP tipică. Prin urmare, aceste suite sunt de obicei oferite într-un format modular, permițând firmelor să implementeze doar modulele de care au nevoie și să le suplimenteze ulterior, dacă este nevoie. Foarte multe firme, în special cele de mărimi medii-mari, au sisteme ERP. Practica a indicat că nu este atât de dificil să implementezi un pachet integrat de aplicații, cât să obții și să te folosești de toate avantajele pe care le generează. Aceasta se datorează pe de o parte complexității sistemelor ERP, iar pe de altă parte divergenței principiilor de lucru la nivel managerial. În plus, activitatea optimă a sistemului este posibilă doar prin armonizarea cu activitățile funcționale zilnice din mediul organizației.

Principalele caracteristici ale sistemelor ERP sunt:

sunt pachete software concepute în medii client/server;

prelucrează larga majoritate a tranzacțiilor organizației;

integrează și contopește procesele economice;

folosește o bază de date la nivelul organizației, în care datele sunt introduse o singură dată;

permite accesul la date în timp real;

oferă suport multi-valută și multilingv;

sunt familiarizate specificului dat de ramura în care operează organizațiile (diferite ramuri industriale, servicii, comerț, bănci, sănătate etc.);

acceptă realizarea de adaptări fără intervenția programatorilor.

Beneficiarii implementării unor astfel de soluții cred că un asemenea sistem ERP presupune rezolvarea de la sine a tuturor problemelor organizației și dezvoltarea productivității peste noapte. Așteptările alcătuite în ce privește reducerea costurilor și îmbunătățirea activității depind de măsura în care sistemul ERP ales se potrivește funcționalităților organizaționale și de cât de bine se adaptează procesele (re)definite și configurate în structura, cultura și strategia organizației. În același timp, rata de recuperare a unei astfel de investiții este mai greu de calculat, cauza fiind dificultatea în cuantificarea beneficiilor intangibile și a celor strategice.

Avantaje și dezavantaje ale adoptării unei soluții ERP

Principale le avantaje ale implementării unui sistem ERP în organizație sunt:

Acces la informații reale – Soluția ERP stochează toate informațiile privind activitățile

întreprinderii într-o bază de date comună, oferind informații precise, sigure și rapoarte

îmbunătățite;

Evitarea redundanței datelor și operațiilor – Se elimină cerința introducerilor multiple de date, întrucât toate modulele sistemului ERP accesează informațiile din baza de date centrală; de exemplu, odată ce o tranzacție de vânzare este înregistrată în aplicație, aceasta devine accesibilă tuturor modulelor sistemului;

Micșorarea timpilor de livrare – Se minimizează întârzierile raportărilor;

Micșorarea costurilor – „Timpul înseamnă bani”, iar soluția ERP permite economisirea resurselor de timp prin oferirea unui control mai abil asupra tuturor deciziilor organizaționale;

Grad înalt de adaptabilitate – Soluția ERP poate fi restructurată și adaptată cu ușurință dacă

întreprinderea aduce modificări proceselor sale de afaceri;

Scalabilitate îmbunătățită – Sisteă – Sistemele ERP sunt proiectate într-o manieră structurată și modulară, conținând module de bază ale aplicației și o serie de module suplimentare (de tip „add-on”), care pot fi alăturate în funcție de necesitățile organizației;

Mentenanță îmbunătățită – Relația dintre furnizorul sistemului ERP și întreprinderea care adoptă soluția nu se încheie odată cu achiziția și implementarea sistemului în organizație; furnizorul soluției ERP va asigura întreprinderii asistență pe termen lung;

Extindere – Soluțiile ERP pot fi incluse cu alte aplicații importante, cum sunt Managementul relației cu clienții (CRM) sau Managementul lanțului de distribuție (SCM).

Comerț electronic și afaceri electronice – Soluțiile ERP pot oferi opțiuni pentru comerțul pe Internet.

Pentru a facilita înțelegerea beneficiilor pe care le poate aduce implementarea unei soluții ERP în instituție, iată câteva cifre care vorbesc de la sine. De exemplu, furnizorul de soluții ERP, EBS România cuantifică avantajele oferite de soluția sa ERP, numită ERP Clarvision, astfel 1:

Vânzările și satisfacția clienților accentuează cu 12%

Controlul financiar contabil se îmbunătățește cu 16%

Stocurile se reduc cu 18%

Cheltuielile cu materiale se diminuează cu 5%

Cheltuielile cu salarii se diminuează cu 8%

În majoritatea cazurilor eșecul implementării unui pachet de aplicații integrate s-a datorat problemelor organizaționale cele mai deosebite fiind:

1. tratarea ERP ca pe un sistem software;

2. lipsa implicării managerilor executivi (top-manageri);

3. concentrarea eforturilor pe instalarea software-ului și învățarea acestuia;

4. așteptări nerealiste în privința intervalului de implementare;

5. folosirea sistemelor ERP pentru colectarea, prelucrarea datelor și obținerea informațiilor;

6. neimplicare și neacceptare din partea utilizatorilor;

7. implementări realizate de consultanți și experți externi;

8. lipsa pregătirii psihologice adecvată a utilizatorilor;

9. comunicare defectuoasă între membrii echipelor de proiect;

10. proiectul nu a fost pregătit corespunzător ori resursele potrivite dezvoltării sale au fost insuficiente.

În momentul actual o alternativa a integrării informaționale interne, în afara soluțiilor Enterprise Resource Planning, nu există.

1.3. Motivații pentru adoptarea sistemelor ERP

Recunoașterea importanței implementării unui sistem ERP în cadrul unei companii a căpătat o importantă deosebită în cadrul sistemelor informaționale curente datorită efectelor care le produce în mediul proceselor economice derulate de acestea pentru atingerea obiectivelor strategice. Cea mai mare parte dintre companiile multinaționale au implementat un ERP, mai întâi în ideea eficientizării și fluidizării activităților de bază, apoi în menirea dobândirii de beneficii strategice pe piață. Statisticile arată că revoluția soluțiilor ERP a generat venituri de peste 20 miliarde USD pentru producători și alte 20 de miliarde USD pentru firmele de consultanță cuprinse în proiecte ERP.

Pentru majoritatea companiilor, principalele motive ale achiziției de soluții ERP sunt:

modernizarea sistemului informațional,

dezvoltarea utilizabilității și flexibilității,

integrarea datelor și sistemelor,

reproiectarea proceselor economice,

micșorarea cheltuielilor de întreținere,

minimizarea pericolelor,

deschiderea către web și aplicațiile Internet.

Prin studiul realizat de J. Ward, motivele de a achiziționa sisteme IT se regăsește în:

îmbunătățirea performanțelor activității (viteză, acuratețe, economii);

integrarea datelor și sistemelor, vizând înlăturarea redundanței, inconsistenței și dezinformării;

ocolirea dezavantajelor economice și minimizarea riscurilor.

Problema adoptării unui sistem ERP se ridică atunci când sunt identificate:

probleme operaționale grave: nemulțumiri în privința funcționării sistemului existent,

greutăți datorate unui mediu de prelucrare a datelor fragmentat,

dezavantaje economice fată de concurență.

Dezavantajele apar odată cu trecerea vremii și cu progresele înregistrate de sistemul informațional al companiilor care fără o concepție în ceea ce califică customizarea ERP-ului și care determină existenta, multitudinea de aplicații administrative, fiecare potrivită în felul ei, dar redundante la situație organizațional și cu cheltuieli de întreținere semnificative.

Aceste neajunsuri fată de funcționarea și gestionarea sistemului actual nu este suficientă pentru ca înlocuirea să aibă loc fiind necesară adoptarea unor soluții alternative, de genul integrării aplicațiilor existente sau al dezvoltării unei baze de date unice pe scheletul acestora și este creat un post de administrator de bază de date, de la care se speră minuni.

Abilitatea de integrare este principalul deziderat al unui proiect ERP adică nivelul de colaborare între persoane, ca și între entități. Abordările pot fi câteodată conflictuale, de aceea se speră ca integrarea să asigure coordonarea și colaborarea între persoane, prin mecanisme specifice.

Cel mai deosebit factor, într-o economie de piață, care influențează decizia de achiziție a unui sistem informatic este tariful sau prețul de implementare. Dacă prin adoptarea unei noi tehnologii sunt reduse costurile de producție, atunci costul de vânzare poate fi mai mic, ceea ce conferă firmei un beneficiu asigurându-i o mărime de profit sau sporindu-i cota de piață.

Achiziția și utilizarea strategică a sistemelor ERP în organizații este luată ca soluție de supraviețuire în nouă, deoarece ERP reprezintă un mecanism de integrare și instrument de asigurare a performanței și de mărime a eficienței.

Există situații când achiziția și implementarea unor soluții ERP de către companii nu au înregistrat eficientă și nu au realizat beneficiile la care se sperau. Aceasta se datorează complexității proceselor derulate și implicațiile asupra companiilor. În cazul ERP, greutățile sunt amplificate de problemele tehnologice și de provocările organizaționale, fiind necesare operațiuni de personalizare și acomodare pentru a configura sistemul în conformitate cu specificul beneficiarului. Numerele sunt relevante: 800-1000 procese economice, 8000-10000 de tabele de configurare într-un ERP normal. Implementarea ERP înseamnă examinarea unor factori importanți, precum legătura dintre restructurare și adoptarea noilor aplicații care, cel mai adesea, transformă radical modul de desfășurare a activității în cadrul organizațiilor.

În ciuda acestor greutăți și a riscurilor, firmele continuă să procure și implementeze suite ERP. Investițiile costisitoare în ERP motivează o bună cunoaștere a conceptului și a specificului proiectelor, astfel încât să se poată realiza coeziunea dintre organizație și sistemul ales.

Soluțiile ERP sunt, la nivelul managementului, instrumente de convergență operațională pentru că acționează integrarea tuturor aplicațiilor într-o soluție globală, acoperind toate procesele inter-corelate ce concretizează activitatea organizației. Acestea distinse granițele dintre departamente și funcțiuni, ca și pe cele ale instituției cu mediul, oferind, în același timp, facilități de folosire multi-utilizator, multi-scop și multi-spațiu.

Pentru o mai buna înțelegere a avantajelor integrării proceselor, merita să examinam doua cazuri: unul al companiei fără ERP, cu aplicații separate pentru fiecare departament și

unul al companiei care folosește un ERP care integrează activitatea tuturor departamentelor.

Examinând, am putea trasa următoarele scenarii:

1.Compania fără ERP

-Clientul sună la vânzări și solicită o ofertă.

-Comerciantul trimite oferta standard.

-Comerciantul sau clientul revin și negocierea telefonică se încheie cu o comandă, pe care comerciantul o introduce în aplicația de comenzi.

Comanda este trimisă pe hârtie sau e-mail către departamentul de producție.

Departamentul expune aplicația de producție și acționează un antecalcul.

Departamentul de producție își da seama că nu dispune de materia prima potrivită și lansează o comandă departamentului de achiziții, din nou prin e-mail sau pe hârtie.

Departamentul de achiziții lansează comanda la furnizor și trimite factura departamentului contabil.

Clientul suna și se interesează de comandă la vânzător. Comerciantul știe doar că a lansat comanda, dar nu are idee despre faza acesteia. Dacă este un comerciant bun, atunci promite clientului ca îi va comunica o dată estimată de livrare, închide telefonul și sună la producție. Dacă este comod, atunci îi oferă cumpărătorului numărul departamentului de producție pentru a se interesa de comandă, caz în care toată compania va apărea ca fiind o unitate socialistă de stat în fața clientului.

Șeful departamentului de producție nu-i poate comunica comerciantului o dată de livrare, pentru ca nu știe când va primi materia primă, așa ca îl direcționează pe comerciant către departamentul de achiziții.

Comerciantul sună la achiziții și primește o dată estimată de aprovizionare.

Comerciantul sună din nou la producție și obține o dată estimată de livrare in baza estimării de aprovizionare.

Comerciantul îl sună pe client și îi comunică data estimată pentru livrare.

Dacă departamentul de contabilitate nu a plătit comanda, atunci comerciantul este nevoit să sune și la contabilitate, iar lanțul se lungește cu încă două operațiuni.

Unul din acest lanț va obosi destul de repede.

2.Compania cu ERP

Clientul sună comerciantul (când nu folosește un website) și îi solicită să îi confirme disponibilitatea mărfii și prețul.

Comerciantul deschide ERP-ul și consultă stocul, aprobă pe loc disponibilitatea mărfii sau termenul de livrare, negociază pe loc cu clientul și obține comanda.

Comanda este exprimată automat către departamentul de producție.

În timpul în care departamentul de producție rulează antecalculul, se emite automat o comandă de aprovizionare către departamentul de aprovizionare.

Departamentul de aprovizionare negociază termenele cu clientul și înscrie informația în ERP.

Cumpărătorul sună comerciantul pentru a se interesa de data de livrare (dacă nu este anunțat automat cu privire la data estimată de livrare). Comerciantul deschide comanda și îi exprimă cumpărătorului care este termenul estimat de livrare, fără să vorbească cu niciun departament și cu niciun coleg.

Soluții prin care se face trecerea de la structura verticală la cea orientată pe proces sunt:

-Outsourcing sau externalizare. Cele mai multe organizații adoptă această măsură, aceasta presupunând transferul unor activități, făcute anterior în cadrul acestora unei terțe părți, care oferă specializare și înaltă reușită în derularea respectivelor activități. Prin externalizarea serviciilor, firmele se pot orienta spre producerea și oferirea de noțiuni sau spre producerea produselor fizice și deținerea legăturii cu clientul final.

-Corporații modulare. Această măsură constă în selectarea dintre procesele interne a acelora în care se poate realiza performanță. Specialiștii competenți pentru aceste zone pot să atribuie apoi consultanță celor "în suferință". Raportat la dezvoltarea tradițională a activității organizaționale, acest procedeu de lucru înseamnă integrare pe verticală, corporațiile modulare având beneficiul flexibilității, competenței și al prețurilor reduse. Cel mai relevant exemplu îl alcătuiesc companiile Dell Computers, Nike și Crysler, care au producții diferite, dar își urmăresc interesele împreună, făcând front comun în fața competitorilor.

-Rețele strategice. Prin aceasta se pot realiza uniunea pe principiul rețelelor, fiecare entitate – furnizor, producător, client ori parteneri distincți de afaceri – au un rol și o importanță bine definită astfel încât beneficiile sunt avantajoase pentru întreaga lume.

-Organizații virtuale. Prin aceasta majoritatea lucrărilor consacrate organizației concordă exigențelor de flexibilitate și de agilitate cerute de dezvoltarea piețelor globale, din ce în ce mai concurențiale, care atribuie importantă nelimitată satisfacției cumpărătorului. Numeroase întreprinderi și-au reproiectat structurile organizatorice potrivit acestui model organizațional precum: Nike, Intel, Reebok, Eastman, Kodak iar acestă acțiune demonstrează că apar diferențe fundamentale în organizarea lor, ceea ce înseamnă că baza teoretică și modelul de organizare sunt flexibile și în permanentă dezvoltare.

Ultima generație de produse ERP este îndreptată pe client și se dezvoltă în afara granițelor companiilor prin interacțiunile-business și strângerea legăturilor cu partenerii de afaceri. Cheia spre un mediu de afaceri dinamic, dirijat de internet o alcătuiește agilitatea, ceea ce lipsea pachetelor tradiționale ERP. Pachetele s-au modificat în platforme de sprijinire globală a afacerilor electronice. În momentul actual orientarea spre e-commerce, CRM și SCM înseamnă între 50% și 75% din bugetele de cercetare dezvoltare ale marilor case de soft ERP.

Capitolul 2

Studiu comparativ al sistemelor integrate

2.1. SAP

Una dintre cele mai importante aplicații ERP este SAP Systems Apllications and Products a firmei SAP din Germania și cărui fondatori sunt Hasso Plattner, Dietmar Hopp, Claus Wellenreuther, Klaus Tschira și Hans Werner Hektor. Aceasta este o aplicație care automatizează procesele de afaceri ale unei instituții iar meritul ei este de a acoperi tot mai multe cercuri de activitate. În ultimii ani am asistat a o dezvoltare măreață ajungându-se să se dea un caracter deschis astfel încât să se poată lucra și interacționa foarte bine cu alte aplicații non SAP.

S-a adeverit că folosirea unui astfel de sistem acceptă un dialog de afaceri inteligibil și eficient cu partenerii europeni dar și interni, furnizori sau cumpărători, pentru că SAP a devenit un instrument folositor, universal pentru ramura energetică sau al altor sectoare economice, cel puțin din suprafața europeană.

Conectarea, pe această cale, la valorile de management european, cu efectele scontate în gestionarea beneficiilor și prețurilor societăților din domeniul specific activităților noastre, creează, în plus și efecte de imagine pozitivă și de dezvoltare a valorii de piață a societăților.

Utilizarea sistemului informatic SAP asigură transparența completă a operațiunilor tehnice, comerciale, financiare și structurale, transformă mentalitatea și atitudinea întregului personal al organizației, de la top management până la executanți, fiind din acest punct de vedere, generatorul unui proces complex de restructurare și de transformare a conceptului de calitate într-o realitate aplicată.

Ajungând la partea tehnică, se observă că SAP R/3, pentru a facilita acomodarea proceselor implementate prin program la procesele adevărate din organizația clientului și totodată pentru a ușura activitatea de pregătire a personalului în alura folosirii noului sistem informatic, unește toate funcționalitățile ERP în module. Un modul foarte important este cel al managementului calității care încorporează planificarea calității inspecțiile de calitate, controlul calității, certificate de calitate și notificări de calitate.

Cei mai mulți furnizori ERP, în general furnizorii din industria software, dar și firmele de consultanță au dezvoltat metodologii de implementare a sistemelor proprii.

Pentru a convinge succesul unui proiect de anvergură care presupune modificări organizaționale majore, acesta trebuie susținut printr-un management bine exemplificat.

Metodologia de implementare eficientizează procesul de implementare prin controlul și urmărirea proceselor, prin reducerea timpului de implementare și îmbunătățirea calității acestora. Metodologia este astfel considerată calea de urmat în realizarea implementării, având ca obiectiv punerea în lucru a sistemului potrivit specificațiilor, cu respectarea elementelor și bugetului.

Pornind de la mediul general al activităților cunoscute unui proiect ERP, metodologiile descriu etapele de parcurs în desfășurarea acestuia.

Metodologia de implementare arată erapele generale ale proiectului, conținutul de business și a specificației de implementare.

Fazele metodologii de implementare:

Total Solution de la Ernst & Young;

Fast Track Workplan de la Deloitte & Touche;

AcceleratedSAP (ASAP) de la SAP;

Charisma Enterprise de la TotalSoft;

Clarvision de la EBS Romania;

Kazier BPM (Business Process Management) de la Zero Paper, etc.

AcceleratedSAP este un proiect amănunțit întocmit de către liderul de pe piață soluțiilor ERP, SAP, ce arată toate activitățile ce trebuie urmate în implementarea unui proiect.

Acesta include tot arealul tehnic pentru a sprijini porțiunea tehnică a managementului de proiect, referindu-se la aspecte precum interfață, conversie a datelor, autorizarea datelor, diferența fiind ca aceste aspecte se au în vedere mult mai devreme decât în cele mai multe implementări tradiționale.

ASAP presupune următoarele 5 trepte:

treapta de pregătire a proiectului, care include planificarea și administrarea proiectului;

treapta de schițare a afacerii, care se bazează pe un set întreg de procese economice predefinite. Folosind chestionare și modele, sunt documentate procesele economice ale organizației. Se stabilesc obiectivele prin cercetarea nevoilor și propunerea soluțiilor.

faza de execuție, care constă în realizarea sistemului. Mai întâi este configurat sistemul de bază, apoi se fac reglaje pentru adunătura tuturor dorințelor redate de modelul afacerii;

faza de testare, care convinge pregătirea finală a sistemului pentru punerea în lucru și pregătirea utilizatorilor finali;

faza de implementare și sprijinire în mod continu a modificărilor Metodologia ASAP folosește cu titlu de modele, diverse exemple, liste de verificare pe activități, șabloane. Aceste elemente sunt numite „acceleratori” și se folosesc ca puncte de plecare, din dorința de a evita „reinventarea roții”.

Sistemul informatic SAP, ERP este bazat pe un model economic care acoperă următoarele arii de aplicație:

FI – (Financial accounting): Contabilitatea financiara

CO – (Controlling): Contabilitatea de gestiune / Gestiunea costurilor

AA – (Asset Accounting):Gestiunea bunurilor/imobilelor

MM – (MaterialsManagement): Gestiunea materialelor

PP – (Production Planning& control): Planificarea și controlul producției

SD – (Sales &Distribution):Vânzări și Distribuție,

QM – (Quality Management): Gestiunea calității

PM – (Plant Maintenance): Mentenanța unității logistice

PS – (Project management): Gestiune de proiect

HR – (Human Resources): Resurse umane

WF – (Workflow Functions): Funcții flux de lucru

IS – (Industry Solutions): Soluții industrie

Service management: Gestiunea serviciilor

Office communication: Comunicare la birou

BW – Business Open Information Warehouse: Depozit Informații Deschise

O caracteristică importantă a componentelor sistemului informatic SAP este combinația moderna de tehnologii cu funcții de afaceri absolută. Poziția înaltă a integrării ariilor de aplicații convinge ca toate funcțiile pot fi accesate direct pe tot cuprinsul sistemului. Integrarea informațiilor sistemului informatic SAP se face utilizând o baza de date comună.

Procesele de afaceri prelucrate in sistemul informatic SAP nu sunt restricționate la ariile de aplicații particulare. Toate datele și funcțiile sistemului sunt strâns conectate unele altora. Acest acțiune admite proceselor de afaceri ce implică mai multe module sa fie făcute ușor și fără împotriviri.

Sistemul SAP R/3 conceput de compania germană SAP AG este un sistem informatic integrat de gestiune și dirijare a întreprinderii care:

este întocmit și organizat pe proces economic și nu departamental;

spre deosebire de abordarea reactivă folosește o abordare proactivă;

este complet inclus și în timp real, astfel activitățile componente ale logisticii sunt încadrate între ele alcătuind lanțul logistic (desfacerea, producția, aprovizionarea); orice mișcare în partea de logistică creează automat actualizări de valori în partea de contabilitate internă și externă;

aaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaconține o bibliotecă de peste 1000 de modele economice de conducere și gestiune, iar prin implementare se face astfel un transfer de know-how de la cele mai performante firme din lume;

permite adaptarea rapidă la schimbări datorită flexibilității sale; în cazul în care se modifică activitatea întreprinderii ca urmare a unui proces de reorganizare (Business Process Reengineering) sistemul poate fi adaptat la noile condiții din întreprindere;

este comprehensiv, acoperind toate activitățile care se desfășoară într-o întreprindere, fiind destinat companiilor de orice mărime și din orice sector industrial;

permite prelucrarea datelor legate de rezolvarea unor funcții primare acolo unde sunt introduse; din orice punct se pot accesa bazele de date existente pentru prelucrări folosind un sistem de autorizații de acces corespunzătoare;

permite optimizarea proceselor de afaceri și adaptarea imediată la permanentele cerințe ale pieței;

posedă un număr mare de rapoarte standard; de asemenea se pot crea foarte ușor rapoarte specifice care permit realizarea analizelor economice prin simulare;

suportă toate tipurile de fabricație (pe stoc, la comandă pe loturi, continuă, în flux, discretă, etc) atât în forma lor pură cât și orice combinație a acestora;

este bazat pe cele mai moderne principii arhitecturale: sistem deschis, bazat pe standarde internaționale, arhitectură client-server pe trei nivele, portabilitate, posibilitatea de distribuire a aplicațiilor R/3 și/sau de la terți prin conceptul ALE (Application Link Enabling), interfață grafică cu utilizatorul;

este certificat “Year 2000 Compliance” de catre TUV Service Check

este certificat ISO 9001 de către CETECOM și ITQS

Sistemul SAP este construit împreună cu clienții și prin parteneriatele strategice cu marile firme de consultanță (Coopers & Lybrand, KPMG, Deloitte & Touche, Ernst & Young etc) , cei mai puternici furnizori de hardware (Compaq, IBM, HP, Digital, Siemens etc) și marii furnizori de soluții informatice (Microsoft , Oracle, Intel, Informix etc);

SAP are centre de expertiză pe domenii, inclusiv în industria siderurgica împreună cu cele mai mari firme din lume din domeniu;

SAP România oferă sistemul tradus și localizat conform legislației române;

SAP România asigură suport conform standardelor SAP;

Sistemul SAP R/3 este compus din următoarele module principale:

Fig. 2.1. Structura Sistemului SAP R/3

CA – Aplicații Generale (Gestiunea Documentelor, Clasificare, integrare CAD interfața IDoc)

FI – Contabilitate Financiară

TR – Trezorerie

CO – Contabilitate Internă de Gestiune

IM – Gestiunea Investițiilor

EC – Controlul Întreprinderii

LO – Logistica Generală (Nomenclator de Materiale, Liste de Materiale/consumuri, Prognoze, Gestiunea Modificărilor de Proiectare, Sistemele de Informare Logistica)

SD – Vânzări și Distribuție

MM – Gestiunea Materialelor și Aprovizionare

QM – Gestiunea Calității

PM – Întreținere și Reparații

PP – Planificarea și Controlul Producției

PS – Gestiunea Proiectelor

PD – Planificarea și Dezvoltarea Personalului

PA – Administrarea Personalului și State de Plată

BC – Aplicații de Sistem (administrare sistem, platforma de dezvoltare ABAP/4, etc.)

WF – Gestiunea Fluxului de Activități

2.2. ORACLE

Furnizorii de soluții precum Oracle dezvoltă soluții destinate special anumitor sectoare de activitate, scopul fiind acela de a răspunde nevoilor specifice fiecărei industrii.

Oracle este liderul managementului performanței întreprinderii (EPM), unificând managementul performanței și business intelligence (BI), acceptând o gamă largă de procese de management strategic, financiar și operațional. Oracle furnizează un sistem complet și integrat pentru managementul și optimizarea performanțelor la nivelul întregii întreprinderi. Acesta permite organizațiilor să atingă excelența în management – să fie inteligente, agile și aliniate – ceea ce asigură avantajul competitiv și eficientizează investițiile operaționale.

Inteligent—permite integrarea avansată care îmbunătățește agilitatea și reduce costurile de deținere

Agil—integrează informațiile din managementul performanței financiare, inteligenta operațională și aplicațiile pentru tranzacții

Aliniat—permite penetrarea inteligenței în întreprindere prin conectarea proceselor de gestionare strategice, financiare și operaționale

Cu soluțiile Oracle performante din domeniu, EPM și BI, organizațiile capătă o mai bună înțelegere, iau decizii mai bune și obțin rezultate mai bune, livrate mai rapid.

Oracle la nivel mondial:

Gartner: Oracle este numărul 1 în programele pentru gestionarea corporațiilor (CPM)

Oracle asigură prima intrare mega furnizor pentru guvernare financiară

Gartner: Oracle poziționat în segmentul liderilor în cel mai recent clasament CPM Suite Magic Quadrant

Gartner: Oracle poziționat în segmentul liderilor în cel mai recent clasament BI Platform Magic Quadrant

Exadata rulează bazele de date Oracle de zece ori mai repede

Forrester: Oracle desemnat lider în The Forrester Wave pentru soluțiile de performanță a afacerii, trimestrul 4 din 2009.

Oracle este unul dintre din lume lider companii de software pentru companie. Printr-o serie de achiziții de profil înalt și propria dezvoltare, Oracle a construit un portofoliu de aplicații software sofisticate pentru afaceri, care asigura completarea puterii companiei tradiționale în sistemele de baze de date și a infrastructurii. Compania Oracle are peste 65.000 clienți și oferă aplicații pentru aproape orice industrie, dimensiune de organizație și pentru aproape orice afacere. Principalele solicitări ale companiilor includ managementul relațiilor cu clienții (CRM), Planificarea resurselor întreprinderii (ERP), managementul financiar, managementul capitalului uman, Managementul lanțului de aprovizionare și management de transport.

Oracle are o multitudine de software-uri iar ERP-urile de bază includ Oracle Fusion aplicații, Oracle E-Business Suite, PeopleSoft Enterprise și JD Edwards Întreprindere. Oracle Siebel CRM este o suită de CRM lider. Oracle oferă, de asemenea, aplicații de business analytics prin linia sa de Hyperion, software de management de proiect prin linia Primavera, produs lifecycle management prin linia sa Agile și multe alte aplicații independente.

Oracle are o poziție foarte buna fiind a doua cea mai mare companie de software din lume alături de Microsoft și a doua după SAP în zona de instrumente de ERP. Un argument este faptul că Oracle este preferată SAP pentru motorul de baze de date și deci este adesea cooptata pentru soluții de R/3 ale noilor clienți. Cu toate acestea, Oracle a început să concureze mai agresiv cu SAP în raport cu instrumentele sale de ERP. Inițial, acesta s-a concentrat pe dezvoltarea modulele aplicației financiar și implementate în funcție de piață la companii mai mici sau mijlocii. În ultimii ani, acesta a dezvoltat in-house modulele aplicației sau achiziționând firme mai mici de dezvoltare software, astfel încât ei acum poate concura cu SAP pe întregul spectru de ERP. În afară de aplicațiile sale de nivel de întreprindere financiară, Oracle a derulat recent o suita de achiziții publice de Internet, suită de schimb Oracle și pachetul Oracle Customer Relationship Management (CRM). Dintre toți furnizorii de ERP, aceasta a fost cea mai agresiva extinderea funcționalităților ERP în zona e-commerce.

Modalitatea de integrare a proceselor prin aplicațiile Oracle este prezentată în fig. 2.2:

Fig. 2.2. Modalitatea de integrare a proceselor prin aplicațiile ORACLE

O arhitectura de integrare a aplicatiilor Oracle fig. 2.3 :

Fig. 2.3. Arhitectura de integrare a aplicațiilor ORACLE

Sistemul software include platforme pentru dezvoltarea unei aplicații pe internet și intranet. Sistemele de software include software de gestionare a bazei de date; aplicație software de tip server; și instrumente de dezvoltare, care permit a crea, prelua și modifica diferite tipuri de date stocate într-un sistem informatic.

Aplicațiile Oracle Corp. sunt concepute pentru a fi accesate cu browser-ul standard web pe un computer client, pentru a automatiza performanța proceselor și funcțiilor pentru Asset Lifecycle Management, Customer Relationship Management, ERP, Managementul aprovizionării, managementul ciclului de viață al produsului, achiziții publice și de fabricație. Software-ul rulează pe game largi de calculatoare, inclusiv centrala și date spre prelucrare către servere, mainframe-uri, stații de lucru, calculatoare personale, laptopuri și alte echipamente de informații, fiind susținută de numeroase sisteme de operare, inclusiv Windows și variante de UNIX, Linux, Solaris, AIX și HP-UX.

2.3. Microsoft Dynamics

Microsoft Dynamics este o soluție informatică ce permite companiilor, indiferent de mărime, să-și administreze întregul ecosistem organizațional (aprovizionare, financiar-contabil, resurse umane, achiziții și proiecte). Datorită complexității și numărului mare de parametrii și date cu care această soluție interacționează într-o organizație, pot fi extrase informații esențiale și relevante pentru dvs., pe care le puteți interpreta pentru a afla unde există loc pentru îmbunătățiri, de unde puteți reduce costuri și unde aveți nevoie de investiții suplimentare.

Soluția business de planificare a resurselor afacerii Microsoft Dynamics oferă angajaților capacitatea de a se adapta pe măsură ce firma se dezvoltă și facilitează accesul la informațiile esențiale de care este nevoie pentru a lua decizii rapid și bine informat.

Microsoft dynamics se distinge prin multitudinea de funcționalități, integrând in versiunile standard elemente avansate cum ar fi: activități de relații cu clienții, optimizarea producției și logisticii de gestiune, gestiunea contabila și financiara, raportări.

Aplicațiile Microsoft Dynamics se adresează mai multor elemente cheie din afacere:

Management financiar

Producție

Business Intelligence

Vânzări și marketing

Distribuție

Achiziții și facturare

Integrarea cu sistemele

Microsoft Dynamics este personalizabil pentru a oferi un răspuns exact la cerințele specifice afacerii. Din punct de vedere tehnic beneficiază de avantajul mediului și al soluțiilor native Microsoft, mai ales Microsoft Office, SharePoint și SQL Server. 

Pentru afacere avantajele sunt nenumărate gratie standardelor de calitate și gradului ridicat de inovație inerente aplicațiilor Microsoft, avantaje ce se concretizează prin creșterea eficientei activității. Este special conceput pentru a interacționa ușor cu alte produse Microsoft, cum ar fi Microsoft Office Suite, Microsoft SQL Server și Microsoft Windows. De exemplu, un document scris in Microsoft Word poate prelua date din bazele de date Microsoft Dynamics și le poate încorpora într-o scrisoare adresata unui client.

  Angajații pot utiliza Microsoft Excel pentru a crea rapoarte cu cifre actualizate, importate din Microsoft Dynamics. Funcționalitățile portalului comercial permit companiilor sa creeze site-uri Web prin care sa interacționeze cu clienții și partenerii. In plus, Microsoft Dynamics poate fi integrat cu o gama larga de produse software. Astfel, chiar in situația in care o companie poseda deja o infrastructură IT substanțială, aceasta poate fi utilizată cu Microsoft Dynamics, astfel încât firma să poată obține o rentabilitate maximă a investițiilor IT.

Avantajele folosirii Microsoft Dynamics:

interfața familiară de la alte produse Microsoft folosite de angajați – rezultă timp mai redus de training.

alegerea unui produs de o companie internațională îți dă garanția că aplicația va creste odată cu tine, compania producătoare nu va dispărea.

Microsoft Dynamics nu vine cu un set de „best practices“, scenarii predefinite. Poate fi considerat un dezavantaj de unii, dar faptul că este o platformă peste care partenerii fac dezvoltarea înseamnă că poate fi mai bine adaptată fiecărei companii în parte. Există mii de pachete de soluții, de module certificate de Microsoft.

Microsoft Dynamics este compus din trei componente majore:

Baza de date Server, o bază de date care stochează datele Microsoft Dynamics NAV (ca de NAV 2013 numai Microsoft SQL Server )

Application Server (începând de la NAV 2009 RTC), un serviciu care controlează toate aspectele legate de funcționare Microsoft Dynamics NAV

Clientul, interfața cu utilizatorul real în Microsoft Dynamics include trei clienți:

-Client Windows

-Client SharePoint

-Client Web

2.4. Comparație SAP, ORACLE, Microsoft Dynamics

Următoarele datele sunt colectate de studiul  Clash of the Titans. În acest studiu ei au comparat ratele de selecție, costuri de punere în aplicare, durata și beneficiile de conducere de gradul I furnizori ERP.

 Tabelul următor conține un rezumat al unora dintre cele mai interesante descoperiri. O analiză mai detaliată a cercetării ERP și date de referință.

Tabelul 2.4 Comparație SAP, ORACLE, Microsoft Dynamics

Capitolul 3

Sistemele integrate de astăzi

3.1 RFID-  Radio-Frequency Identification

RFID este o metodă de identificare automată, de viitor, considerată de unii ca una dintre tehnologiile de calcul cele mai răspândite din istorie. RFID se bazează pe stocarea și regăsirea datelor la distanță, folosind dispozitive numite etichete (tag-uri) sau transpondere RFID. Sistemul auto-ID, bazat pe tehnologia RFID, este un atu important pentru sistemele de inventariere din două motive. In primul rând, vizibilitatea oferită de această tehnologie permite cunoașterea exactă la nivel de inventar prin eliminarea discrepanței dintre înregistrarea de inventar și inventarul fizic. în al doilea rând, tehnologia RFID poate preveni sau reduce sursele de erori. Beneficiile folosirii RFID includ reducerea costurilor forței de muncă, simplificarea proceselor de afaceri și reducerea inexactității inventarului. RFID este o tehnologie cu mare valoare în afaceri și cu un potențial uriaș, ce promite să înlocuiască vechiul cod de bare și să contribuie la vizibilitatea mărfurilor în timp real, indiferent de punctul lanțului logistic în care se află.

În cea mai simplă formă, RFID este un concept similar tehnologiei cu cod de bare, fără a fi necesară însă o vizibilitate directă a entităților monitorizate. Așa cum sistemele cu cod de bare necesită un cititor optic corespunzător și etichete speciale lipite pe obiecte, RFID necesită un echipament cititor și etichete speciale atașate articolelor de urmărit sau chiar integrate în acestea. La nivel european, Comitetul European pentru Standardizare promovează dezvoltarea de standarde internaționale pentru tehnologiile de identificare și colectare automată a datelor. Institutul European de Standarde în Telecomunicații a elaborat standarde specifice pentru RFID, care operează la frecvențe foarte înalte, precum și standarde generice pentru dispozitivele cu rază scurtă (SRD), aplicabile echipamentelor care funcționează în domeniile de frecvențe joase și înalte și cu microunde, care pot fi utilizate pentru RFID. Comisia face apel la organismele europene de standardizare ca, în colaborare cu forumurile și consorțiile industriei de profil, să se asigure că standardele europene și internaționale corespund cerințelor europene, în special în ceea ce privește problemele de confidențialitate, securitate, drepturi de proprietate (intelectuală și autorizare), să identifice lacunele de standardizare și să ofere un cadru adecvat pentru elaborarea viitoarelor standarde pentru RFID.

Sistemele RFID sunt compuse, în general, din trei componente – un cititor, un transponder (tag de radiofrecvență) și un computer sau orice alt sistem de procesare a datelor.

Fig. 3.1. Cum funcționează un sistem RFID

Sistemele RFID utilizează transmisia prin radio frecvență pentru a identifica, cataloga, localiza persoane, animale și obiecte. Cititorul conține componente electronice care emit și recepționează un semnal spre și de la tag-ul de proximitate, un microprocesor care verifică și decodifică datele recepționate și o memorie care înregistrează datele pentru o transmisie viitoare dacă este necesar. Cititorul are conectată o antenă pentru a fi posibilă recepția și transmisia datelor. Antena poate fi integrată în carcasa cititorului sau poate fi separată, situată la distanță de restul electronicii. Un tag de proximitate conține un cip electronic ca element principal, acesta controlând comunicația cu cititorul. Acesta conține o secțiune de memorie cu rol de stocare a codurilor de identificare sau alte date, fiind activată odată cu comunicația. În majoritatea cazurilor, cititorul emite un câmp electromagnetic într-o zonă a cărei mărime depinde de frecvența sistemului și dimensiunile antenei.

Când un tag trece prin această zonă, acesta detectează semnalul generat de cititor și începe să comunice informațiile stocate în memorie. Semnalul generat de cititor oferă atât informații temporale cât și suficientă energie tagului pentru a-i asigura funcționarea. Informațiile de timp sincronizează comunicația dintre tag și cititor simplificând designul constructiv al acestora. Atâta timp cât tag-ul este alimentat el parcurge o serie de secvențe ce permit adresarea unor locații de memorie, datele citite fiind transmise înapoi cititorului. Când cititorul recepționează datele le decodifică și le supune unui test de validare. Dacă datele sunt valide, sunt transmise apoi unui computer prin intermediul unui protocol de comunicație. Nu este necesar contactul direct sau o poziționare anumită la citire, deoarece câmpul generat penetrează prin materiale nemetalice, acest lucru permite ca tag-urile să fie atașate sau integrate în obiectele ce vor fi identificate. Tag-urile pot fi active sau pasive. Un tag activ necesită conectarea la o baterie externă sau internă prin integrarea acesteia. Aceste sisteme au avantajul reducerii energie necesare generate de cititor, având o mai mare distanță de citire. Ca dezavantaj au o durată de viață scurtă datorită bateriei, fiind utilizate doar în aplicații specifice, prețul este mai mare decât al tag-urile pasive. Un tag pasiv operează pe baza energiei generate de cititor. Acestea sunt mai mici și mai ușoare decât cele active, mai ieftine iar durata de viață este teoretic nelimitată. Dezavantajul constă în distanța redusă de citire. Tag-urile sunt divizate în trei grupe principale, citire-scriere, înscrise odată citite de mai multe ori, numai citire. Tag-urile citire-scriere conțin o memorie ce stochează date ce pot fi modificate prin operații normale. Exemple de astfel de tag-uri sunt cartelele de telefon sau cărțile de credit bancar. Aceste tag-uri sunt mai scumpe decât celelalte tipuri. Tag-urile ce pot fi numai citite conțin un cod unic programat ce nu poate fi modificat. Acest element conferă acestor tag-uri un nivel ridicat de securitate. Un sistem ce utilizează astfel de tag-uri necesită o compensare a procesării și stocării informației prin calculatoare și programe adecvate. O ultimă clasificare a sistemelor RFID este după frecvențele radio de operare, acestea ar fi de joasă frecvență (100-500 KHz), frecvență intermediară (10-15MHz) și înaltă frecvență (850, 950 MHz până la 2,4-5 GHz). Sistemele de înaltă frecvență sunt utilizate în aplicații cu distanță și viteză foarte mare. Aplicații precum monitorizarea poziției autovehiculelor prin satelit, fac obiectul unor astfel de tag-uri. Dezavantajul constă în prețul foarte ridicat datorită gradului ridicat de execuție și exploatare. Tag-urile de frecvență intermediară, nu sunt foarte comune, funcționând la o frecvență de 13,56 MHz. Aplicațiile specifice acestui segment fiind controlul accesului și cartelele inteligente, cărți de credit, unde sunt necesare cantități mari de date la transfer. În aplicațiile cu distanță mică de citire și costuri reduse, cele mai utilizate sunt tag-urile de joasă frecvență. În general sunt utilizate pentru controlul accesului, identificarea animalelor și urmărirea produselor pe liniile de fabricație. În majoritatea sistemelor utilizate astăzi, tag-urile pot fi citite numai câte unul, respectiv distanța dintre tag-uri trebuie să fie suficientă pentru a fi siguri că un singur tag este identificat. Distanta de citire depinde de dimensiunile antenei din interiorul tag-ului și de a celei conectate la cititor. Ultimele dezvoltări în acest domeniu vizează sisteme anti-coliziune sau citire multiplă capacități ce permit citirea mai multor tag-uri aflate în câmpul de radiofrecvență.

3.2 Identificare cod de bare

Codul este o combinație de elemente simbolice prin care se reprezintă o informație. Aceste elemente pot fi litere (cod alfabetic), cifre (cod numeric) sau litere și cifre (cod alfanumeric). Codificarea este operațiunea de transpunere în cod a elementelor definitorii ale unor obiecte, servicii, fenomene, etc. Principalul obiectiv al codului , care determină și funcția sa de bază este identificarea. În cazul în care preia și semnificații ale relațiilor existente între elementele mulțimii, el îndeplinește și funcția de reprezentare a clasificării. În condițiile unei mari diversități de clasificări de acest fel, a devenit necesară găsirea unor soluții de uniformizare a lor pe plan mondial, obiectiv atins prin elaborarea sistemelor: Codul Universal al Produselor (Universal Product Code) – UPC și Codul European al Articolelor (European Article Numbering) – EAN. Ambele sisteme utilizează codificarea cu bare. Codul de bare este o modalitate de reprezentare grafică a caracterelor numerice sau alfanumerice prin alternarea unor bare de culoare închisă cu spatii albe de dimensiuni diferite. Fiecare caracter este reprezentat de o secvență de linii mai înguste sau mai groase. Tehnologia codurilor de bare se bazează pe recunoașterea acestor combinații de bare și spatii cu ajutorul unor echipamente informatice specializate.

Tipuri de coduri de bare:

Coduri de bare exclusiv numerice: Cele mai utilizate simbologii în aplicațiile cu coduri de bare sunt cele numerice, dintre care:

-EAN-13: Coduri de bare internaționale pentru produse retail tip "European Article Numbering".

-EAN-8: Versiune comprimată pentru coduri de bare "EAN" specifice produselor de talie mică .

– UPC-A: Cod de bare universal întâlnit pe majoritatea produselor retail în SUA și Canada.

– UPC-E: Versiune comprimată pentru coduri de bare "UPC" specifice produselor de talie mică.

– Code 11: Folosit cu precădere la etichetarea echipamentelor de telecomunicație.

– Interleaved 2 of 5: Coduri de bare numerice compacte, folosite în special în industrie, transport aerian, și alte aplicații.

– PostNet: Coduri de bare folosite de Serviciile Poștale Americane la sortarea automată a corespondenței.

Sistemul de cod European Article Numbering (EAN-13): Cum s-a spus și mai înainte, în sistemul EAN-13, numerele sunt reprezentate sub formă de linii paralele verticale, negre și albe de ''lățime" diferită. Reprezentarea numerelor în acest fel ușurează mult, pentru că citirea lor într-un mod electronic, optic, este rapidă și se face fără greșeală. Sistemul EAN-13 se numește astfel pentru că numărul de cod al fiecărui obiect este alcătuit din 13 cifre. Prima cifră a unui asemenea număr se scrie separat ca un număr arab, la stânga codului barat, în timp ce celelalte 12 cifre ale numărului se scriu în două subcâmpuri (jumătăți), unul la stânga și unul la dreapta cu caracterele codului barat. Primele șapte cifre indică țara de proveniență și fabricantul obiectului (elementele 2-3 și, respectiv 4-7) în timp ce celelalte cinci cifre din cele șase rămase indică tipul produsului. Ultima cifră este cifra de control, cu care se verifică dacă calculatorul „a citit” corect codul barat

Fig. 3.2. Exemplu de EAN-13

Cele două subcâmpuri (subgrupuri) ale celor 12 numere sunt despărțite prin „caracterele auxiliare” alb-negru care se găsesc unul la început, unul exact la mijloc și unul la sfârșit.

Sistemul de citire al codurilor de bare.

Există mai multe tehnologii de citire utilizate în realizarea cititoarelor de coduri de bare în funcție de domeniul de aplicabilitate și tipul de cod de bare utilizat. Astfel, enumerăm:

tehnologia LED

tehnologia CCD

tehnologia Laser

captura de imagini

Folosind soft special pentru decodificare, este posibilă citirea de coduri de bare dintr-o imagine digitală ce a fost scanată cu un scaner clasic de documente sau dintr-o imagine preluată cu o cameră digitală. Acesta ar fi un proces foarte lent de citire de coduri de bare, dar este excelent pentru aplicațiile în care documentele sunt scanate în calculator pentru arhivare; dacă documentele se pot identifica printr-un cod de bare, softul de arhivare poate indexa automat imaginea documentului folosind datele din codurile de bare. Sistemul propus este reprezentat de o aplicație software ce se bazează pe prelucrarea de imagini pentru decodarea informațiilor înregistrate în codurile de bare. Imaginile sunt preluate dintr-o imagine scanată anterior sau preluată cu ajutorul unei camere digitale. Aplicația este realizată în LabWindows/CVI și permite decodificarea codurilor de bare existente sub formă de imagini într-o bază de date. Interfața grafică a aplicației este prezentată în figura următoare:

Fig. 3.3. Interfața grafică

Utilizând coduri de bare și cititoare speciale, realizăm progrese majore în eficiență angajaților și reduceri de timpi morți în următoarele sectoare: recepția mărfurilor, depozitarea mărfurilor, producție sau prelucrare, controlul calității, ambalarea mărfurilor, depozitarea produselor finite, livrarea produselor finite.

Comparație între tag-urile de proximitate și codul de bare

tag-urile de proximitate nu funcționează prin contact ;

viteza de citire a tag-urilor este mult mai mare ;

tag-urile pot fi amplasate oriunde, pot fi integrate în obiecte ;

tag-urile de proximitate sunt lipsite de mentenanță ;

citirea unui tag de proximitate este fără erori ;

tag-urile pot fi utilizate în medii perturbatoare, chiar și lângă generatoare de radiofrecvență ;

citirea tag-urilor se poate realiza prin: praf, murdărie, vopsea, aburi,

noroi, apă, plastic, lemn ;

tag-urile pasive au garanție de funcționare nelimitată ;

tag-urile sunt aproape imposibil de falsificat ;

tag-urile de scriere-citire pot fi inteligente (cartele de credit) ;

tag-urile pot fi purtătoare de cantități mari de date ;

tag-urile pot fi scrise sau citite ;

prețul tag-urilor scade fată de cel cu cod de bare dacă sunt reutilizate.

3.3 E.A.I. Enterprise Application Integration

Integrarea aplicațiilor la nivel de întreprindere (EAI – Enterprise Application Integration) determină integrarea aplicațiilor și sursele de date ale întreprinderii astfel încât acestea să redea cu ușurința procesele și datele afacerilor. Integrarea aplicațiilor și a surselor de date trebuie să se realizeze fără a necesita schimbări semnificative ale aplicațiilor și datelor existente. Organizațiile încearcă să combine aplicații ce rulează de cele mai multe ori pe platforme hardware diferite și care nu conțin protocoale de comunicare cu alte pachete software din afara domeniului lor îngust. În acest sens, companiile au insule de funcții și date ale afacerilor și fiecare insulă are propriul său domeniu de probleme.

Cum încearcă o întreprindere să rezolve această situație? Compania va aduce o echipă de consultanți și se angajează într-un proces lung și costisitor de determinare a fezabilității integrării sistemelor sale, de proiectare a abordării integrării și, în final, de dezvoltare și implementare a procedurilor (atât manual, cât și computerizat) de realizare a integrării. Câteodată, faza de analiză stabilește că nu este economic sau că nu este posibil să se integreze anumite sisteme. Chiar și atunci când integrarea înaintează, s-ar putea să dureze ani ca ea să se realizeze. De cele mai multe ori, nu există o garanție a succesului. Proiectele au fost adesea abandonate din cauza costurilor mult prea mari sau a descoperirii târzii a unor dificultăți semnificative. Chiar dacă proiectele s-au realizat în totalitate, soluția rezultată poate avea și ea un set de probleme. EAI reprezintă o abordare diferită a acestei probleme. EAI definește semanticele pentru integrarea aplicațiilor și datelor. Adică EAI definește o metodologie sau o abordare standard pentru ca aplicațiile și sursele de date să poată comunica. Folosind acest standard, aplicațiile pot comunica cu ușurință cu alte aplicații și surse de date. Piesele puzzle-ului integrării – cum ar fi un sistem inferior de management al bazei de date (DBMS – Database Management System) – se pot schimba, dar datorită metodologiei uzuale, piesa înlocuitoare poate fi introdusă și comunicarea poate continua neîntreruptă. Concentrându-se pe integrarea proceselor și datelor afacerii, EAI cuprinde atât distribuirea acestor procese și date, cât și conceptul de reutilizare a modulelor. Cel mai important, EAI abordează această integrare ca pe un proces separat de diferite aplicații. Cu alte cuvinte, cineva poate integra mai multe aplicații, unele cu altele și cu surse fundamentale de date, fără a fi nevoit să înțeleagă sau să știe detaliile ale aplicațiilor. EAI se potrivește mai degrabă mediilor eterogene, decât celor omogene. Mediile eterogene sunt acelea ale căror aplicații și date nu aparțin în totalitate aceluiași mediu, cum se întâmplă în exemplul AT&T discutat mai sus. O companie poate ajunge în acest punct prin achiziții și asocieri cu alte companii, caz în care au fost obligate să absoarbă sistemele unei alte companii în propriul lor mediu. Ele pot încerca să-și crească capacitatea – sau să evite să înlocuiască sistemele existente – prin adaptarea propriilor sisteme dezvoltate intern sau a altor sisteme achiziționate la sistemele lor centrale. Sau pot susține un număr mare de utilizatori pe sisteme distribuite cu o multitudine de platforme.

3.4 B.I. Business Intelligence

Business intelligence (BI) constă într-un set de teorii, metodologii, arhitecturi și tehnologii care transformă datele brute în informații relevante și utile pentru mediul de afaceri. Scopul instrumentelor de BI este de a prelucra cantități enorme de date nestructurate în scopul de a identifica, dezvolta și de a crea noi oportunități. Se spune că imaginile sunt o modalitate mai bună de a prezenta o informație decât cuvintele. Mintea umană înțelege mult mai ușor explicația grafică decât explicația teoretică.

În scopul de a lua o decizie, informațiile noastre trebuie să fie afișate cu o prezentare adecvată în termeni de diagrame, rapoarte, etc. .Inițial, conceptul de Data Warehouse se referea doar la păstrarea datelor istorice. În zilele noastre, Data Warehouse constituie fundamentul pentru mediul BI.

Conceptul BI este alcătuit din mai multe activități conexe, incluzând data mining, prelucrare analitică on-line, interogare și raportare.

Un exemplu de companii care folosesc instrumentele de BI sunt marile restaurante. Acestea folosesc instrumentele BI în scopul luării deciziilor strategice cum ar fi: ce produse noi ar trebui să adauge la meniurile lor, ce feluri de mâncare ar trebui să elimine, care dintre magazine ar trebui să le închidă, atunci când renegociază contractele cu furnizorii de produse alimentare și atunci când încearcă să identifice noi oportunități pentru a îmbunătăți procesele ineficiente.

Sistemele Business Intelligence sunt instrumente de colectare, prelucrare și analiza a datelor cu ajutorul cărora pot fi evaluate rezultatele unei companii. In funcție de natura lor, aceste rezultate pot fi actualizate periodic sau in timp real. Bazând-se pe tehnologie de ultima generație, sistemele Business Intelligence sunt indispensabile pentru creșterea eficientei la nivel decizional, pentru îmbunătățirea relațiilor cu clienții, furnizorii și angajații, prin:

1. Facilitarea procesului decizional

Pentru a lua deciziile necesare gestionarii afacerii, managerii au nevoie de date corecte, complete și actualizate. In cele mai multe cazuri acestea exista dar sunt relativ greu de procesat in vederea transformării lor in informații utile. O problema o constituie dificultatea de accesare, datorata mediilor diferite de stocare – electronic (într-unul sau mai multe sisteme) sau pe hârtie. O alta problema este reprezentata de multitudinea acestora și de modul diferit de organizare.

2. Creșterea productivității angajaților cu un sistem Business Intelligence

Pentru a-și duce la îndeplinire sarcinile zilnice, angajații au nevoie de informații actualizate. In acest sens, ei petrec o mare parte a timpului realizând diferite analize pentru a asigura minimul de informații necesare atât lor, cat și superiorilor. Ca și rezultat al acestei situații, timpul efectiv de lucru destinat îndeplinirii sarcinilor specifice este afectat de timpul dedicat raportării.

3. Scăderea costurilor prin implementarea unui sistem Business Intelligence

Existenta unui personal specializat care sa întrețină multiple baze de date ale companiei precum și a unui număr mare de operatori care sa preia comenzile de pe teren sau alte documente și să le introducă in sistem presupune costuri recurente. Aceștia sunt nevoiți să prelucreze informațiile de mai multe ori, chiar și pentru fiecare departament in parte: la financiar-contabil pentru evidenta, producție și depozit pentru procesare și livrare, vânzări și management pentru raportare etc.

Activitățile ce presupun manipularea unor cantități mari de informații se realizează cu un consum ridicat de resurse umane și materiale. Însă un sistem Business Intelligence integrat in platforma informatica a companiei permite reducerea acestor costuri operaționale.

Folosirea mijloacelor de comunicare precum telefonul mobil, in procesul de transmitere a informațiilor intre angajații unei companii, presupune nu numai costuri ridicate, cat și riscul distorsionării informației comunicate, din diferite motive tehnice sau legate de interlocutori. Într-un sistem Business Intelligence datele pot fi accesate in mod direct de către toți factorii de decizie implicați, la un cost minim, inclusiv de pe dispozitive mobile.

Lipsa unor informații actuale, necesare in activitatea de zi cu zi, referitoare la cash flow, dimensiunea stocurilor sau disponibilitatea resurselor, poate genera costuri suplimentare. Exploatarea necorespunzătoare a resurselor poate rezulta in productivitate scăzută și deteriorarea relațiilor cu clienții, iar supradimensionarea stocurilor implica mai mult spațiu de depozitare și riscul deteriorării mărfurilor in stoc. Pe de alta parte, utilizarea unui sistem Business Intelligence diminuează considerabil aceste riscuri; spre exemplu, disponibilitatea informațiilor despre stocuri oferă posibilitatea de a sincroniza procesul de productie sau aprovizionare cu cel de vânzare.

4. Îmbunătățirea relațiilor cu partenerii

Sunt frecvente situațiile când sunt necesare informații complete și de ultima ora pentru a fi prezentate la o întâlnire cu partenerii de afaceri. Pentru aceasta este necesara mobilizarea întregii companii: fiecare departament va oferi, într-un timp mai lung sau mai scurt, o serie de raportări referitoare la activitatea lor. Este necesara studierea materialelor, fiecare in formatul in care a fost oferit și extragerea celor mai relevante informații, proces adeseori greoi și obositor.

Un sistem BI integrat, disponibil și pe dispozitive mobile, poate oferi din câteva mișcări analizele dorite și răspunsuri la orice întrebare. Informațiile sunt actualizate permanent fără a necesita interacțiunea cu managerii departamentelor și întreruperea activității curente pentru a avea o imagine de ansamblu.

Cu siguranța partenerii de afaceri vor fi plăcut surprinși de timpul de reacție foarte scurt la orice solicitare din partea lor, iar obiectivele de business vor fi atinse mai repede. De asemenea, accesul la istoricul incidentelor poate fi un suport de negociere foarte util.

5. Dezvoltarea afacerii prin proactivitate, folosind Business Intelligence

Un sistem BI asigura nu numai îmbunătățirea proceselor interne ci poate oferi și suportul inițierii unor proiecte de dezvoltare a companiei. Rapoartele interactive din BI permit vizualizarea, de exemplu, a celor mai profitabile segmente ale afacerii. Decizia de a acționa in anumite moduri aparține utilizatorului, care, având la dispoziție informațiile relevante, poate testa sau adopta diferite strategii:

Înlocuirea unui segment de business, in condițiile in care se observa ca anumite produse sau servicii oferite nu mai sunt de interes pentru segmentul de piața pe care se desfășoară activitatea, sau ca exista anumite tendințe negative in comportamentul de cumpărare al consumatorilor.

Extinderea afacerii prin diversificarea ofertei. Urmărirea istoricului interacțiunilor cu clienții și a evoluției vânzărilor poate indica necesitatea diversificării ofertei, acoperind astfel un segment mai mare de piața.

Găsirea de soluții rapide in situațiile critice. Având orice informație disponibila in timp real, deficientele in activitatea angajaților sunt ușor de observat. Spre exemplu, comanda unui client a fost onorata cu mare întârziere din cauza unei erori de culegere a produselor in depozit. Clientul refuza marfa și alege un alt furnizor. Utilizând un sistem BI se poate observa la timp comanda cu termenul de livrare depășit și se poate acționa proactiv: clientul este anunțat imediat de situația neplăcută, îi sunt oferite scuzele de rigoare, eventual împreuna cu un discount și astfel este asigurata sănătatea relației cu clientul.

Creșterea satisfacției clienților. Utilizând sistemele BI pot fi analizate preferințele clienților și exista posibilitatea de a veni in întâmpinarea acestora mai repede. Spre exemplu, daca in ultima perioada un client comanda cantități mai mari din produsele dumneavoastră, îi puteți oferi un discount pentru a-l fideliza. Sau puteți să-i alocați o persoană dedicată care sa întrețină relația și să poată identifica noi oportunități de business cu clientul respectiv.

3.5 Platforme CRM+SCM

1. Customer relationship management (CRM)

Managementul relațiilor cu clienții (Customer Relationship Management – CRM) este o filozofie a afacerilor ce descrie o strategie care plasează clientul în centrul activităților și culturii unei organizații. De la clasicul 4P (price, product, promotion, place – preț, produs, promovare, plasare) se face trecerea la 3C, mai exact, "Customer value", "Customer satisfaction" și "Customer loyalty". Filozofia CRM se bazează pe faptul că o relație de lungă durată cu clienții poate fi unul dintre cele mai importante atuuri ale unei organizații.

În consecință, conceptualizarea managementului relațiilor cu clienții presupune considerarea următoarelor coordonate majore:

caracterul strategic. CRM este o strategie de afaceri. Managementul relațiilor cu clienții este relevant și profitabil pentru organizație numai în măsura în care contribuie la îndeplinirea obiectivelor organizației, la generarea de valoare pentru client și organizație.

rolul soluțiilor IT. Tehnologia informației contribuie la elaborarea și implementarea strategiilor capabile să îndeplinească obiectivele organizației în privința relațiilor cu clienții și a dezvoltării loialității acestora. Totodată, soluțiile CRM contribuie la măsurarea performanțelor în privința aplicării strategiilor și programelor din domeniul managementului relațiilor cu clienții.

scopul CRM. Elaborarea și implementarea unor strategii de dezvoltare a loialități clienților și de dezvoltare a unui profil de furnizor preferat pentru organizația care aplică strategiile CRM au ca scop major crearea de valoare pentru ambii parteneri ai relației, respectiv furnizorul și clientul. Pentru a fi recunoscută și adoptată de client, valoarea trebuie să fie semnificativă și relevantă din perspectiva sa.

Deci, CRM este atât o strategie de afaceri cât și un set de instrumente și tehnologii software, cu scopul de a reduce costurile, creste veniturile, identifica noi oportunități și canale de expansiune, precum și de a îmbunătăți valoarea oferită clienților, satisfacția și loialitatea acestora.

Ilustrarea grafică simplificată a unui sistem CRM este redată în figura 1. Ideea este că organizațiile de astăzi trebuie să interacționeze cu clienții prin multiple canale de comunicație: web sau poștă electronică, centre de apel (call centers), vânzări directe sau prin rețele de distribuție.

Fig.3.4 Sistemul CRM simplificat

CRM este un instrument vital pentru o companie modernă acesta ducând la creșterea numărului de clienți și câștigarea fidelității lor. În practică, aceasta necesită utilizarea informațiilor despre clienți pentru ai atrage și păstra.

Factorii care influențează atragerea clienților sunt: analiza vânzărilor, segmentarea clienților, promovarea vânzărilor, publicitatea, Merchandising

Factorii care influențează păstrarea clienților sunt: service-ul, calitatea produselor/serviciilor, încrederea și intimitatea, susținerea pe tot canalul de distribuție, satisfacția.

Motivațiile adoptării CRM

Un aspect de necontestat este rolul deosebit de important pe care managementul eficace al relațiilor cu clienții îl are în privința dezvoltării durabile a organizației. Unul dintre cele mai relevante argumente care susțin interesul managerilor și oamenilor de afaceri pentru CRM este faptul că reducerea cu 5% a numărului de clienți pierduți de organizație poate avea ca rezultat o creștere cu 25% până la 85% a profitului organizației. (Reichheld, Sasser, 1990). Acest fapt reflectă importanta creșterii loialității clienților pentru existența și dezvoltarea organizației, subliniind, în mod implicit, necesitatea proiectării și implementării unor strategii adecvate de management al relațiilor cu clienții.

În momentul în care se aplică CRM într-o companie, obiectivele afacerii vor fi: creșterea numărului de clienți și câștigarea fidelității lor, un feed-back mai mare, clienți mai mulți care se întorc să viziteze site-ul. Pentru serviciul de marketing o astfel de strategie va ajuta la organizare unei campanii mai bine targetate și satisfacerea clienților. Departamentul vânzări va avea ca beneficiu desfășurarea automată a vânzărilor pe regiuni și calificarea clienților pe baza experiențelor trecute.

Printre beneficiile aplicării CRM ar mai fi identificarea rapidă a potențialelor probleme, înainte ca acestea să se întâmple, un mecanism eficient de rezolvare a problemelor și reclamațiilor, un mecanism de urmărire a punctelor de contact dintre un client și companie -obținerea informațiilor de bază despre clienți și monitorizarea gradului de satisfacție a clienților.

Fig. 3.5 Motivațiile implementării de aplicații CRM

2. Supply Chain Management (SCM)

Inițial, conceptul supply chain a fost folosit în legătură cu traseul parcurs de materiale de la sursă la întreprindere. În contextul e-business, importanța lanțului de cereri, care acoperă procesele de prelucrare a comenzilor a fost reconsiderată. Cum cei doi termeni relaționează, au fost integrați într-un singur concept – extended supply chain, iar pentru că acesta afectează gestiunea organizațională, a fost transformat în Supply Chain Management.

Supply Chain Management este termenul întâlnit în literatura română sub denumirea de managementul lanțului de aprovizionare-desfacere sau managementul lanțului de distribuție și se referă, în principal, la optimizarea și automatizarea tuturor proceselor economice ce se desfășoară la nivelul unei întreprinderi, de la aprovizionarea cu materii prime și materiale, până la procesele de producție, transport și distribuție a produselor finite. Managementul eficient al lanțului de distribuție asigură cantitatea necesară de bunuri și servicii acolo unde trebuie, la momentul oportun, în cantitatea solicitată și la prețul cel mai bun.

Cel mai simplu, lanțul de aprovizionare-desfacere este definit ca fiind un proces “umbrelă” sub care produsele sunt create și livrate către clienți. Managementul lanțului permite gestiunea proceselor extinse ale întreprinderii, integrează atât procesele interne cât și pe cele externe, asigură flexibilitate și transparență în desfășurarea afacerii din faza de aprovizionare cu materii prime și materiale necesare producției, până la livrarea către consumatorul final.

Într-o definiție dată de un practician, SCM reprezintă practica de coordonare a fluxului de bunuri, servicii și informații și finanțe care se deplasează de la furnizori la producători și vânzători și, în final, la clienți. Acest proces include generarea de comenzi, primirea comenzilor, urmărirea acestora, livrarea eficientă și la timp a bunurilor și serviciilor .

După cio.com, într-o definitei pentru manageri, SCM este o combinație de știință și artă menită să îmbunătățească modul în care firma își găsește materiile prime, materialele și alte componente ce-i sunt necesare pentru a crea un produs sau un serviciu, îl produce și îl livrează clienților săi. Aceste definiții sunt potrivite lanțurilor de distribuție liniare. Expansiunea web ca mijloc de derulare a tranzacțiilor economice și de comunicare business-to-business, împreună cu dezvoltarea noilor tehnologii SCM bazate pe web realizează tranziția de la interacțiuni liniare la modelul rețea. Vorbim acum despre rețele de distribuție interdependente. Întreprinderile se îndreaptă către operare în timp real prin partajarea informațiilor și interconectarea proceselor cu cele ale partenerilor de afaceri.

Componentele lanțului de aprovizionare-desfacere În Fig. 3.6 am ilustrat tipurile de informații care sunt partajate, participanții cu date și utilizatorii informațiilor, mergând pe firul logic al lanțului de distribuție. Trebuie să precizăm că nu este o enumerare exhaustivă a proceselor, scopul nostru fiind de a ilustra complexitatea datelor care sunt adunate și partajate pe parcurs. În aceste condiții, putem delimita cinci zone funcționale în care se regăsesc aplicațiile SCM :

• planificarea este partea strategică în managementul lanțului de distribuție, prin care se definește strategia de gestionare a tuturor resurselor presupuse de acoperirea cererii clienților pentru produsul/serviciul firmei;

• gestiunea furnizorilor dezvoltă un set de procese de alegere, livrare și plată a furnizorilor, monitorizează relațiile cu aceștia prin indicatori specifici. Sunt reunite procesele de gestiune a stocurilor și a serviciilor primite de la furnizori, inclusiv recepție, verificare, transfer către locurile de producție sau autorizarea plăților;

• fabricarea/producția are în vedere programarea activităților de producere, testare/verificare, împachetare, pregătire pentru livrare;

• livrarea sau logistica coordonează primirea comenzilor de la clienți, funcționarea unei re- țele de depozite, gestiunea transportului și un sistem de facturare pentru încasare;

• retururile asigură gestiunea produselor returnate de clienți din diferite motive (defecte, plusuri etc.) și relațiile cu clienții care au probleme cu produsele livrate. Trebuie precizat aici că SCM constituie poate cel mai fragmentat grup de aplicații de gestiune: în fiecare dintre cele 5 arii funcționale operează mai multe aplicații, chiar zeci. Unii dintre marii producători au încercat să le asambleze, dar nici unul nu are un pachet complet SCM.