Retea Integrata Pentru Departamentul DE Resurse Umane DIN Cadrul Petrom
…………………………………………………………………………………………………
REȚEA INTEGRATĂ PENTRU DEPARTAMENTUL DE RESURSE UMANE DIN CADRUL PETROM
…………………………………………………………………………………………………………………………………….
CUPRINS
CAPITOLUL 1 INTRODUCERE ÎN TEMATICA LUCRĂRII
1.1 Obiectivele și oportunitatea proiectului
1.2 Finalități urmărite prin elaborarea proiectului
1.3 Prezentare generală a Petrom
1.3.1 Scurt istoric
1.3.2 Detalii de identificare OMV Petrom S.A.
1.3.3 Obiectul de activitate
1.3.4 Structura organizatorică
1.3.5 Misiune
1.4 Situația financiară a firmei
1.5 Analiza SWOT
1.5.1 Puncte de forță
1.5.2 Puncte slabe
1.5.3 Oportunități
1.5.4 Amenințări
CAPITOLUL 2 ANALIZA SISTEMULUI EXISTENT ȘI DEFINIREA CERINȚELOR NOULUI SISTEM
2.1 Studiul activităților desfășurate în sistem
2.1.1 Atribuțiile compartimentelor
2.1.2 Amplasarea locurilor de muncă
2.2 Studiul sistemului de conducere
2.3 Studiul sistemului informațional
2.3.1 Date și informații
2.3.2 Circuite și fluxuri informaționale
2.3.3 Proceduri informaționale
2.3.4 Mijloace de tratare a informațiilor
2.3.5 Tipuri de documente utilizate
2.4 Identificarea mijloacelor tehnice existente
2.5 Determinarea cerințelor sistemului
2.5.1 Metode utilizate în determinarea cerințelor sistemului
2.5.2 Restricții ale sistemului existent
2.5.3 Recomandări pentru sistemul existent
2.5.4 Arhitectura sistemului informatic
2.5.5 Analiza costurilor rețelei locale
CAPITOLUL 3 CONCEPTE DE BAZĂ ÎN PROIECTAREA UNEI REȚELE LOCALE DE CALCULATOARE
3.1 Introducere
3.2 Topologia fizică a unei rețele locale
3.2.1 Topologia Point-to-Point
3.2.2 Topologia magistrală (BUS)
3.2.3 Topologia Stea (Star)
3.2.4 Topologia Ring
3.2.5 Topologia Tree
3.3 Topologia logică
3.3.1 Rețele în peer-to-peer
3.3.2 Rețele bazate pe servere
3. 4 Modele de referință
3.4.1 Modelul OSI
3.4.2 Modelul TCP/IP
3.5 Infrastructura rețelei
3.5.1 Placa de rețea
3.5.2 Medii de transmisie
3.5.3 Repetorul
3.5.4 Switch-ul
3.5.5 Router-ul
3.6 Adresarea IP
3.6.1 Structura adresei IP
3.6.2 Masca de subrețea
3.6.3 Modalități de acordare a adreselor IP
4. Configurarea unei rețele locale de calculatoare
4.1. Crearea topologiei
4.2. Sertizarea cablurilor
4.3 Asocierea de adrese IP stațiilor
4.4. Testarea conectivității
Capitolul 4
PLATOFORMA SOFTWARE PENTRU SISTEMUL INFORMATIC
4.1 Software necesar sistemului server
4.1.1 Configurare și instalare Microsoft Windows Server 2008
4.1.2 Instalare Eset Antivirus NOD32 v5
4.2 Configurare server de mail
4.3 hMailServer
4.4 Creare conturi de utilizatori
4.5 Domain User Account – Active Directory
4.6 Creare domeniu DNS pe Windows 2008 Server
4.7 Creare domeniu FTP pe Windows 2008 Server
4.8 Creare Domain Controller cu Active Directory pe Windows 2008 Server
4.9 Software necesar sistemelor client
4.9.1 Instalare Microsoft Windows 7 Professional
4.10 Proiectarea de detaliu
4.10.1 Subnetizarea rețelei
4.10.2 Configurarea rețelei în Packet Tracer
4.11 Securitatea rețelei
4.12 Monitorizarea rețelei
4.12.1 Monitorizarea rețelei se va face prin aplicația Monitorizare rețea.
4.12.2 Listare cord sursa
Bibliografie
ANEXA NR 1
CAPITOLUL 1 INTRODUCERE ÎN TEMATICA LUCRĂRII
1.1 Obiectivele și oportunitatea proiectului
Proiectarea și implementarea unei rețele locale la nivelul departamentului Resurse Umane din cadrul Petrom este un model ce poate fi implementat în cadrul oricărei entități și care poate aduce un avantaj competitiv în momentul în care orice companie, atât una de succes cât și una nou-înființată, dorește optimizarea productivității și orientarea activității sale către noi surse de venituri.
Un prim beneficiu adus de o rețea locală funcțională este reprezentat de posibilitatea administrării centralizate a sistemului IT, care facilitează și eficientizează gestionarea mai multor calculatoare prin intermediul unei singure platforme. Astfel, administratorii IT pot depana de la distanță problemele apărute la nivelul calculatoarelor componente ale rețelei.
În al doilea rând, rețeaua va dispune de un plus de securitate. Majoritatea dispozitivelor de rețea, inclusiv routerele, sunt echipate cu instrumente de securitate încorporate, precum firewall-urile, care asigură accesul online securizat pentru utilizatori. De asemenea, pot fi realizate copii de siguranță (backup), ceea ce adaugă o nouă dimensiune în securitatea datelor, iar serverele aflate în camere special amenajate nu pot fi vandalizate sau accesate.
Serverele destinate asigurării suportului pentru o rețea sunt de obicei optimizate în vederea funcționării performante, ceea ce este important în primul rând pentru serverele Web sau cele pentru e-mail. Atunci când sunt instalate servere optimizate pentru fișiere și baze de date, putem vorbi deja despre o disponibilitate și accesibilitate sporite a aplicațiilor și datelor.
În același timp, rețeaua locală permite o centralizare a copiilor de siguranță ale datelor. Acestea pot fi salvate și într-o altă locație decât cea în care se află birourile.
Oportunitatea unei rețele locale rezidă și din faptul că aceasta implică costuri de operare reduse, întrucât angajații pot partaja echipamentele din birouri, cum ar fi imprimatele și fax-urile sau accesul în bandă largă la Internet.
Serviciile pentru clienți pot fi mai bune datorită unei rețele locale, întrucât responsabilii în acest domeniu au acces rapid și ușor la informațiile referitoare la clienți și produse, astfel încât să poată oferi servicii personalizate. Orice informație (cifre vânzări, comenzi etc) poate fi accesată instant în acest caz.
Utilizatorii au acces universal în cadrul unei rețele la toate aplicațiile companiei, fie că își desfășoară activitatea la sediul central, într-o altă locație sau acasă.
1.2 Finalități urmărite prin elaborarea proiectului
Apreciem că obiectivul principal al acestei lucrări îl reprezintă cercetarea aspectelor teoretice și practice pe care le implică implementarea unei rețele de calculatoare.
Proiectul de față se va concretiza în implementarea unei rețele de calculatoare la nivelul departamentului de resurse umane din cadrul Petrom. Această rețea va fi un mediu de comunicare eficient care va facilita reducerea costurilor de investiție prin partajarea datelor, va structura resursele deja existente și va crește fiabilitatea sistemului.
În același timp, vor fi identificate și încorporate modificările și configurările ce pot fi aduse componentelor hardware și software existente, iar rețeaua va beneficia și de un sistem de monitorizare a echipamentelor cu scopul de a păstra mediul de operare al rețelei în limita parametrilor normali de funcționare. În acest sens, vor fi stabilite echipamentele hardware și software necesare desfășurării activităților în cadrul departamentului; se vor realiza proiectarea, implementarea și configurarea rețelei de calculatoare, precum și instalarea și configurarea hardware și software a calculatoarelor; va fi implementată o aplicație prin intermediul căreia va putea fi monitorizată funcționarea componentelor hardware și software.
Acest material va constitui și un mijloc de informare a utilizatorilor despre noile facilități, configurații, tehnologii de conectare și comunicare în rețea, iar utilizarea acestora va îmbunătăți în mod considerabil calitatea activităților desfășurate și a stilului de muncă și de viață ale utilizatorilor.
1.3 Prezentare generală a Petrom
1.3.1 Scurt istoric
În data de 15 septembrie 1997 Guvernul României a emis Ordonanța de Urgență nr. 49 prin care se înființează Societatea Națională a Petrolului „PETROM” – S.A., prin reorganizarea REGIEI AUTONOME A PETROLULUI PETROM SA BUCUREȘTI, care se desființează.
În 1998 au fost înființate filiala PETROM Ungaria KFT si reprezentantele Petrom din Azerbaidjansi Republica Moldova. În 1999, Petrom a devenit titularul zăcămintelor Tasbulat, Turkmenoy și Aktas din Kazahstan și a fost facută cunoscută publicului descoperirea celui mai mare zăcământ petrolier românesc ce a fost pus în evidență prin sonda Pescăruș 60. Acest an marchează și deschiderea Complexului comercial din Ungaria care include benzinărie, motel, restaurant, spălătorii auto, magazin și parcări. Printre evenimentele mai importante din 2000 se numără și demararea negocierilor pentru înființarea unei alianțe strategice între Petrom, Kazahoil și Kaztransoil, în timp ce în 2001 este deschisă Reprezentanța Petrom la Teheran și s-a semnat Contractul de Foraj Marin cu firma Kavala Oil pentru lucrări de foraj în apele teritoriale ale Greciei.
În 2002 a fost demararat procesul de privatizare prin publicarea în presa internațională și din Romania a anunțului pentru selectarea consultantului, 12 bănci de investiții depunând expresii de interes dintre care au fost selectate 7; astfel, în august a fost semnat acordul cu BERD pentru suma de 150 mil. USD.
Anul 2004 marchează o etapă memorabilă din istoria Petrom și anume finalizarea procesului de privatizare, prin achiziția pachetului majoritar de acțiuni de către OMV, unul dintre cele mai mari grupuri petroliere europene.
În 2009, Petrom înregistrează primul succes de explorare în Rusia, în timp ce în 2010 denumirea companiei devine OMV Petrom S.A., urmare hotărârii Adunării Generale Extraodinare a Acționarilor din data de 20 octombrie 2009.
OMV Aktiengesellschaft este cea mai mare companie industrială listată din Austria. Cu OMV în calitate de acționar majoritar, Petrom face parte din cel mai mare grup de petrol și gaze din Europa Centrală, care are rezerve dovedite de petrol și gaze de circa 1,3 miliarde de barili echivalent petrol (bep), o producție zilnică de aproximativ 324.000 bep și o capacitate de rafinare de 26,4 milioane tone pe an.
1.3.2 Detalii de identificare OMV Petrom S.A.
1.3.3 Obiectul de activitate
În conformitate cu Articolul 6 din Actul Constitutiv al societății comerciale OMV Petrom S.A., „domeniul principal de activitate al Societății este „Extracția Petrolului Brut”” – cod CAEN 061.
Suplimentar față de activitatea sa principală, Petrom va desfășura și alte activități:
Transportul și comercializarea țițeiului și gazelor naturale prin rețele proprii de distribuție;
Forajul sondelor;
Rafinarea țițeiului;
Distribuție, transport, depozitare, comercializare, bunkeraj nave și aprovizionarea aeronave cu produse petroliere;
Comercializarea cu ridicata și cu amănuntul de mărfuri și produse diverse;
Cercetare-proiectare;
Lucrări de construcții-montaj, întreținere și reparații utilaje, scule și echipamente;
Lucrări de intervenții, punere în producție și reparații sonde;
Investigații geologice și geofizice;
Lucrări și tehnologii specifice;
Importul și exportul de țiței, produse petroliere, petrochimice și chimice, utilaje, echipamente și tehnologii secifice;
Import-export produse explozibile;
Colaborare economică, tehnico-științifică și executare de lucrări în străinătate în domeniul său de activitate;
Aprovizionare tehnico-materială, treansport propriu auto, naval si aerian, de persoane și materiale pentru operațiuni tehnologice și lucrări specifice;
Prestări de servicii către întreprinderi și către populație;
Activitate medicală și socială pentru salariații proprii și terțe persoane.
Obiectivul departamentului de resurse umane constă în principal, în asigurarea necesarului de personal din punct de vedere numeric, structural și calitativ în vederea îndeplinirii în condiții optime a activității companiei. În același timp, departamentul de resurse umane concepe structura organizatorică a companiei, politica de recrutare și își îmbunătățește în mod constant metodele de selecție în vederea angajării de resurse umane competente.
1.3.4 Structura organizatorică
Petrom este administrat de un Directorat care la rândul lui este supervizat de un Consiliu de Supraveghere. Consiliul de Supraveghere este cel care numește Direcat acordul cu BERD pentru suma de 150 mil. USD.
Anul 2004 marchează o etapă memorabilă din istoria Petrom și anume finalizarea procesului de privatizare, prin achiziția pachetului majoritar de acțiuni de către OMV, unul dintre cele mai mari grupuri petroliere europene.
În 2009, Petrom înregistrează primul succes de explorare în Rusia, în timp ce în 2010 denumirea companiei devine OMV Petrom S.A., urmare hotărârii Adunării Generale Extraodinare a Acționarilor din data de 20 octombrie 2009.
OMV Aktiengesellschaft este cea mai mare companie industrială listată din Austria. Cu OMV în calitate de acționar majoritar, Petrom face parte din cel mai mare grup de petrol și gaze din Europa Centrală, care are rezerve dovedite de petrol și gaze de circa 1,3 miliarde de barili echivalent petrol (bep), o producție zilnică de aproximativ 324.000 bep și o capacitate de rafinare de 26,4 milioane tone pe an.
1.3.2 Detalii de identificare OMV Petrom S.A.
1.3.3 Obiectul de activitate
În conformitate cu Articolul 6 din Actul Constitutiv al societății comerciale OMV Petrom S.A., „domeniul principal de activitate al Societății este „Extracția Petrolului Brut”” – cod CAEN 061.
Suplimentar față de activitatea sa principală, Petrom va desfășura și alte activități:
Transportul și comercializarea țițeiului și gazelor naturale prin rețele proprii de distribuție;
Forajul sondelor;
Rafinarea țițeiului;
Distribuție, transport, depozitare, comercializare, bunkeraj nave și aprovizionarea aeronave cu produse petroliere;
Comercializarea cu ridicata și cu amănuntul de mărfuri și produse diverse;
Cercetare-proiectare;
Lucrări de construcții-montaj, întreținere și reparații utilaje, scule și echipamente;
Lucrări de intervenții, punere în producție și reparații sonde;
Investigații geologice și geofizice;
Lucrări și tehnologii specifice;
Importul și exportul de țiței, produse petroliere, petrochimice și chimice, utilaje, echipamente și tehnologii secifice;
Import-export produse explozibile;
Colaborare economică, tehnico-științifică și executare de lucrări în străinătate în domeniul său de activitate;
Aprovizionare tehnico-materială, treansport propriu auto, naval si aerian, de persoane și materiale pentru operațiuni tehnologice și lucrări specifice;
Prestări de servicii către întreprinderi și către populație;
Activitate medicală și socială pentru salariații proprii și terțe persoane.
Obiectivul departamentului de resurse umane constă în principal, în asigurarea necesarului de personal din punct de vedere numeric, structural și calitativ în vederea îndeplinirii în condiții optime a activității companiei. În același timp, departamentul de resurse umane concepe structura organizatorică a companiei, politica de recrutare și își îmbunătățește în mod constant metodele de selecție în vederea angajării de resurse umane competente.
1.3.4 Structura organizatorică
Petrom este administrat de un Directorat care la rândul lui este supervizat de un Consiliu de Supraveghere. Consiliul de Supraveghere este cel care numește Directoratul, ale cărui principale atribuții constau în gestionarea activității curente a companiei și a companiilor din cadrul Grupului, în conformitate cu Actul Constitutiv, regulamentul intern și procedurile și deciziile Consiliului de Supraveghere.
Directoratul aduce la îndeplinire hotărârile Adunării Generale a Acționarilor, deciziile Consiliului de Supraveghere, precum și propriile decizii, implementând totodată și procedurile interne în conformitate cu prevederile legale.
Începând cu data de 17 Aprilie 2011, Directoratul Petrom este compus din cinci membri, numiți pentru o perioadă de 4 ani.
Consiliul de Supraveghere este format din nouă persoane numite în funcție pentru patru ani de către Adunarea Generală a Acționarilor. Membrii acestuia posedă o experiență relevantă în mai multe domenii. Membrii Consiliului de Supraveghere sunt aleși de către Adunarea generală a Acționarilor.
În ceea ce privește structura acționariatului, situația este următoarea:
– 51,01% OMV AG (OMV Aktiengesellschaft);
– 20,64% Ministerul Economiei;
– 20,11% Fondul Proprietatea S.A. (fond ce administrează diverse participații în cadrul mai multor companii din România, creat de Statul Român pentru a despăgubi persoanele expropriate abuziv în urma naționalizărilor din perioada regimului comunist);
– 2,03% BERD (Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare);
– 6,21% Alți acționari (aproximativ 500.000 de persoane fizice și juridice din România și din străinătate).
Figura nr. 1: Structura acționariatului Petrom
Organigrama structurii generale a Petrom se prezintă în felul următor:
Figura nr. 2: Organigrama structurii generali Petrom
Structura pe divizii este următoarea:
Divizia Explorare și Producție;
Divizia Rafinare și Marketing;
Divizia Gaze Naturale și Energie.
După cum se observă, organigrama este piramidală și prezintă cele mai importante și cele mai dezvoltate compartimente.
În ceea ce privește organigrama departamentului de resurse umane, situația se prezintă în felul următor:
1.3.5 Misiune
Misiunea companiei Petrom constă în:
Descoperirea, producerea și procesarea țițeiului, gazelor și distribuirea combustibililor și a altor produse petroliere, în vederea asigurării energiei și mobilității în România;
Creșterea profitabilă și sustenabilă a companiei;
Dobândirea statutului de jucător cheie pe piața energetică din regiune;
Consolidarea și extinderea business-ului cu hidrocarburi;
Diversificarea portofoliului de activități prin producerea de electricitate;
Creșterea eficienței și valorificarea integrării în toate segmentele.
1.4 Situația financiară a firmei
Datele necesare pentru conturarea unei imagini de ansamblu a situației financiare a Petrom au fost preluate din situațiile financiare din perioada 2003-2011, urmând a prezenta o formă sintetizată în cele ce urmează.
Figura nr.3: Situația financiară a Petrom 2003-2011
Cifra de afaceri, care reprezintă suma veniturilor aferente bunurilor livrate, lucrărilor executate, a serviciilor prestate precum și a altor venituri din exploatare, este la nivelul anului 2011 în creștere față de anul 2010.
Profitul, sau rentabilitatea firmei, este în 2011 în creștere cu 100% față de 2010, în timp ce gradul de îndatorare a scăzut, influențat pozitiv de profitul net înregistrat în 2011. Activele totale au crescut față de sfârșitul anului 2010, situație generată de creșterea valorii imobilizărilor corporale și necorporale și de realizarea unor investiții mai mari decât amortizarea. Capitalurile proprii sunt și ele în creștere la finele anului 2011, tendința crescătoare fiind susținută de creșterea profitului net.
1.5 Analiza SWOT
Rădăcinile conceptului analizei strategice SWOT le regăsim undeva între anii 1960-1970, perioadă în care Stanford Research Institute din SUA a realizat un studiu, la solicitarea companiilor de pe lista „Fortune 500”. Se dorea identificarea motivelor care duc la eșecul planurilor strategice ale unor corporații și eventual identificarea unor instrumente cu ajutorul cărora să fie împiedicată perpetuarea acelorași greșeli.
Astfel, în vederea elaborării metodologiei SWOT, au fost intervievați manageri din cadrul a 1100 de companii și organizații. Rezultatele acestei analize au fost comunicate celor care au finanțat acest proiect, dar punctele mai sensibile nu au fost publicate niciodată.
În cadrul unei companii, de cele mai multe ori un director CEO nu deține o imagine în ansamblu asupra informațiilor critice. În acest sens, analiza SWOT a fost gândită ca o pârghie managerială prin care sunt colectate și organizate informațiile critice de așa manieră încât deciziile să nu mai fie încetinite, iar managerii să poată reacționa proactiv și să promoveze interesele organizației, cu riscuri minime ca planificarea strategică pe termen lung să fie eronată.
Tehnica managerială SWOT permite înțelegerea poziției strategice a unei companii, prin desfășurarea analizei pe patru dimensiuni:
1. Puncte de forță (SWOT-Strenghts) – capacități, resurse, avantaje; orice elemente tangibile sau intangibile care facilitează îndeplinirea obiectivelor manageriale;
2. Puncte slabe (SWOT-Weaknesses) – domeniile de vulnerabilitate, zonele cu resurse sărace; orice elemente care pot împiedica atingerea obiectivelor organizației;
3. Oportunitățile (SWOT-Opportunities) – modalitățile prin care pot fi promovate interesele organizației și prin care pot fi exploatate punctele de forță, minimizând impactul punctelor vulnerabile; orice element ce poate influența pozitiv procesul dezvoltării;
4. Amenințările (SWOT-Threats) – aspecte negative sau limitări impuse organizației dintr-un mediu extern; orice fel de riscuri sau condiționări care pot fi tranzitorii sau permanente.
Această analiză revelează tabloul general al mediului intern și extern al entității și poate oferi recomandări cu privire la strategiile care pot asigura o cât mai bună aliniere la forțele ce guvernează mediul intern și mediul extern.
1.5.1 Puncte de forță
Lider pe piața de petrol din Europa de Sud-Est;
Lider pe piața petrolieră română;
Poziție de top pe piața românească a distribuției carburanților;
Poziție de top în vânzarea cu amănuntul pe piața din România;
Singurul producător de țiței pe piața românească;
Cotă de piață ridicată;
Gamă diversificată de produse;
Aplicare pe scară largă a noilor tehnologii;
Capacitate mare de producție, rafinare și stocare pentru țiței și produse petroliere;
Distribuție teritorială pe arie extinsă și uniformă;
Situație economico-financiară pozitivă;
Personal de înaltă calificare;
Creșterea numărului și metodelor de tehnici manageriale;
Productivitatea muncii înregistrează o dinamică pozitivă;
Rezerve de țiței și gaze
1.5.2 Puncte slabe
Capacitatea de producție nu este exploatată la maximum (ex. rafinăria de la Pitești);
Grad încă redus de informatizare a managementului firmei;
Existența unor capacități învechite de producție;
Conducte de transport învechite;
Inflexibilitatea culturii organizaționale;
Zăcămintele sunt situate departe față de locul de prelucrare;
1.5.3 Oportunități
Atragerea finanțării externe;
Investiții planificate, într-un mediu fiscal și de reglementare competitiv;
Maximizarea valorii portofoliului;
Îmbunătățirea valorii gazelor naturale din producția proprie;
Explorarea surselor de energie regenerabilă;
Investiții în modernizarea stațiilor;
Continuarea proiectelor de redezvoltare a zăcămintelor;
Extinderea actualelor zone de producție;
Optimizarea portofoliului E&P prin parteneriate;
Dezvoltarea unei culturi organizaționale bazate pe performanță.
1.5.4 Amenințări
Dezvoltarea operatorilor particulari;
Mediul economic și financiar instabil;
Neadaptarea la cerințele economiei de piață;
Puterea de cumpărare redusă a populației.
CAPITOLUL 2 ANALIZA SISTEMULUI EXISTENT ȘI DEFINIREA CERINȚELOR NOULUI SISTEM
Prin sistem existent înțelegem realitatea obiectivă din cadrul departamentului de Resurse Umane unde urmează a fi implementată rețeaua de calculatoare. Astfel, se va determina modul în care funcționează sistemul informațional curent și se va evalua ce așteaptă utilizatorii de la noul sistem.
Ca urmare, prin studiul sistemului existent vom urmări cunoașterea din punct de vedere tehnico-funcțional a sistemului informațional, a cerințelor angajaților și identificarea lipsurilor și restricțiilor pe care le prezintă sistemul existent față de aceste cerințe.
Studiul sistemului existent constă în:
Definirea caracteristicilor generale ale sistemului economic;
Studiul activităților de bază desfășurate în sistem;
Studiul sistemului de conducere;
Studiul sistemului informațional;
Identificarea metodelor și mijloacelor tehnice.
Anterior, în cadrul capitolului 1, am prezentat succint elemente privind definirea caracteristicilor generale ale sistemului economic, și anume cunoașterea profilului și obiectivelor, cunoașterea specificului activității de bază și cunoașterea principalilor indicatori economici.
2.1 Studiul activităților desfășurate în sistem
În continuare vor fi analizate atribuțiile ce revin compartimentelor și amplasarea locurilor de muncă.
Atribuțiile departamentului de Resurse Umane in cadrul Petrom presupun recrutarea și selecția personalului, comunicarea internă, evaluarea performanțelor și compensarea personalului, programe de training și dezvoltare, coordonarea procesului de integrare a noilor angajați, precum și întocmirea și administrarea dosarelor de personal.
Departamentul Resurse Umane supus analizei este compus din următoarele compartimente:
Colectivul Evidență Resurse Umane;
Colectivul organizare, strategie și politici de personal;
Centrul de Pregătire Profesională.
2.1.1 Atribuțiile compartimentelor
În cadrul Colectivului Evidență Resurse Umane își desfășoară activitatea trei inspectori de resurse umane. Principalele atribuții ale Colectivului sunt următoarele:
Realizarea fișelor de post cadru și individualizate;
Evidența personalului și a posturilor vacante;
Întocmirea ștatului de personal pe baza organigramei;
Întocmirea contractelor individuale de muncă și a convențiilor civile de prestări servicii;
Întocmirea documentelor legale pentru încetarea activității salariaților;
Propunerea spre aprobare a necesarului de personal pe meserii, funcții, specialități și nivele de pregătire corespunzator cerințelor rezultate din structura obiectului de activitate al societății;
Evidența concediilor de odihnă, a concediilor medicale și a concediilor fără plată;
Asigurarea administrării bazelor de date, prin persoanele responsabile, în conformitate cu deciziile managementului.
Inspectorul de resurse umane are următoarele sarcini, competențe și responsabilități:
Publicarea anunțurilor pentru ocuparea posturilor vacante și verficarea dosarelor candidaților;
Pregătirea dosarelor de concurs și prezentarea acestora comisiei de concurs;
Întocmirea contractelor individuale de muncă;
Înregistrarea personalului nou-angajat în Registrul de Evidență a Personalului;
Urmărirea și înregistrarea în Registrul de Evidență a modificărilor ce intervin în activitatea profesională a salariaților;
Eliberarea legitimațiilor;
Evidența concediilor fără plată și a absențelor;
Asigurarea confidențialității documentelor de personal;
Întocmirea actelor necesare în vederea încetării contractului individual de muncă.
Colectivul organizare, strategie și politici de personal realizează analize interne pentru identificarea potențialului firmei în domeniul resurselor umane și realizarea concordanței acestui potențial cu deciziile strategice, în urma cărora personalul poate fi grupat în: angajați cu performanțe deosebite, angajați cu rezultate previzibile, angajați semne de întrebare și angajați problemă. Pot fi astfel identificate punctele slabe și punctele forte ale companiei, cât și oportunitățile și amenințările viitoare.
Politicile de personal definesc modul în care întreprinderea își respectă obligațiile sociale față de angajați și descriu atitudinea față de aceștia. Prin aplicarea corespunzătoare a politicilor de personal se asigură dezvoltarea unei culturi orientate spre angajați, a unui climat de succes și existența unui sistem relațional propice obținerii performanțelor dorite.
În cadrul acestui colectiv, sunt angajați doi specialiști resurse umane, un referent resurse umane și un psiholog.
Un specialist resurse umane:
Estimează resursele și cheltuielile necesare derulării activităților de resurse umane;
Gestionează sistemul de relații de muncă al organizației;
Planifică necesarul de resurse umane pe specialități;
Planifică și dezvoltă cariere;
Organizează sistemul de evaluare a performanțelor resurselor umane.
Conform fișei postului, un referent resurse umane îndeplinește următoarele atribuții:
Întocmirea pe calculator si editarea de adeverințe, actualizări norme, diverse formulare, tabele, adrese necesare în cadrul biroului și firmei;
Centralizarea pe calculator a datelor din conturile de salarii și din ștate de plată a datelor necesare întocmirii rapoartelor statistice solicitate;
Studierea legislației muncii în vigoare;
Operarea în sistemul de salarizarea a tuturor modificarilor ce apar (încadrări, desfaceri de contracte individuale de muncă, negocieri de salarii etc);
Orice altă activitate specifică departamentului.
Centrul de pregătire profesională desfășoară activități în vederea stimulării angajaților, creșterii și diversificării competențelor profesionale având în vedere evoluția continuă și schimbările din economie. În cadrul acestuia își desfășoară activitatea doi traineri și un referent resurse umane.
2.1.2 Amplasarea locurilor de muncă
Departamentul resurse umane din cadrul Petrom dispune pentru desfășurarea activităților curente de 4 încăperi situate la etajul 5 al unei clădiri. În biroul numărul 1 își desfășoară activitatea Directorul de resurse umane, în biroul numărul 2 își desfășoară activitatea colectivul de evidență resurse umane, în biroul numărul 3 își desfășoară activitatea colectivul de organizare, strategie și politici de personal iar in biroul numarul 4 își desfășoară activitatea colectivul centrului de pregătire profesională.
Figura nr. 4: Amplasarea locurilor de muncă în cadrul departamenutului resurse umane Petrom
2.2 Studiul sistemului de conducere
La conducerea departamentului de resurse umane se află directorul de resurse umane, care se subordonează Directorului general al companiei. Conform fișei postului, printre atribuțiile sale se numără următoarele:
Asigurarea desfășurării în condiții optime a activităților de personal, învățământ și salarizare din cadrul societății;
Răspunde de organizarea acțiunilor de recrutare și selecționare a personalului necesar pentru realizarea lucrărilor, serviciilor și produselor companiei, în concordanță cu structura organizatorică aprobată de conducerea societății;
Urmărește respectarea prevederilor contractelor de muncă semnate de conducerea societății;
Colaborează cu departamentul “Financiar” în vederea calculării salariilor cuvenite pentru munca depusă. Urmărește și asigură determinarea corectă și la timp a drepturilor bănești cuvenite personalului;
Asigură evidența și păstrarea documentelor și înregistrarilor privind calificarea, pregătirea și instruirea personalului, precum și autorizarea personalului de specialitate, conform reglementărilor în vigoare și a procedurilor aferente;
Depistează, în urma evaluărilor, nevoile de instruire ale angajaților și urmărește implementarea unor metode pentru o mai bună desfășurarea a activității în firmă;
Stabilește targetele individuale și/sau de grup pentru angajații firmei și colaborează cu conducerea în vederea urmăririi realizării indicatorilor de performanță;
Întocmește un program de consiliere psihologică;
Efectuează evaluarea periodică a angajaților la intervale de timp stabilite de comun acord cu conducerea organizației;
Răspunde de calitatea și precizia evaluărilor psihologice;
Răspunde de aplicarea si reinnoirea bateriilor de teste si formelor de interviu realizate.
În privința procesului decizional, putem menționa faptul că decidentul este directorul de resurse umane. În general, deciziile acestuia sunt programate, în sensul că sunt decizii luate în situații repetitive, de rutină, bine structurate pe baza unor norme anterioare și rezultă din experiența anterioară. Procesul decizional parcurge mai multe etape: informarea generală (identificarea problemei, clasificarea problemei, stabilirea responsabilităților pentru problema respectivă), luarea deciziei și implementarea deciziei.
2.3 Studiul sistemului informațional
Sistemul informațional poate fi definit ca ansamblul datelor, informațiilor, fluxurilor și circuitelor informaționale, procedurilor și mijloacelor de tratare a informațiilor menite să contribuie la stabilirea și realizarea obiectivelor organizației.
Componentele sistemului informațional pot fi redate schematic după cum urmează:
2.3.1 Date și informații
Datele reprezintă descrierea cifrică sau letrică a unor acțiuni, procese, fapte, fenomene, referitoare la organizație sau la procese din afara sa care interesează managementul acesteia.
Datele cu care operează departamentul de Resurse Umane sunt referitoare la angajare, sunt date personale ale angajaților (adresă, vârstă, abilități etc.), date vizând familia, formarea profesională, nivelul salariilor,funcția, date referitoare la concedii, învoiri.
Prin informație desemnăm acele date care aduc adresantului un spor de cunoaștere privind direct și indirect organizația respectivă, ce îi furnizează elemente noi, utilizabile în realizarea sarcinilor ce-i revin în cadrul respectivei organizației.
Informațiile în cadrul departamentului de Resurse Umane provin din cercetarea pieței de resurse umane, analiza și descrierea locurilor de muncă, evaluarea și clasificarea locurilor de muncă.
2.3.2 Circuite și fluxuri informaționale
Fluxul reprezintă cantitatea de informații vehiculate (transmise și procesate) între două elemente ale sistemului, emițător și receptor, independent de natura purtătorului material și de procedeele folosite, iar circuitul informațional semnifică traiectoria pe care o parcurg aceste informații. Fluxul de informații este caracterizat prin conținutul și destinația informației, sensul mișcării și locurile de decizie și raportare.
Fluxurile de informații în cadrul departamentului de Resurse Umane sunt descendente, ascendente și orizontale.
Fluxurile descendente provin de la conducător la executant, spre exemplu de la directorul de resurse umane către angajații celor trei compartimente, și transmit directive, sarcini, indicații etc. Pe măsura apropierii de treptele inferioare, informațiile descendente se detaliază, îmbogățindu-se cu noi amănunte.
Fluxurile ascendente se derulează în sens invers, de la executant la conducător și conțin finalitatea îndeplinirii sarcinilor de muncă (de exemplu, transmiterea rapoartelor zilnice privind prezența, între un referent resurse umane din cadrul Colectivului Organizare, Strategie și Politici de Personal către directorul de Resurse Umane).
Fluxurile orizontale asigură circulația informațiilor între componentele de același grad, în scopul coordonării reciproce a sarcinilor și eforturilor, fără intervenția eșalonului superior.
2.3.3 Proceduri informaționale
Procedurile utilizate în departamentul de resurse umane al Petrom țintesc îmbunătățirea activităților și mărirea eficacității.
Regulile de funcționare a firmei reprezintă norma fundamentală a relațiilor de muncă dintre conducere și salariați, indiferent de funcție. Ele funționează în baza unui regulament intern. Regulamentul Intern este un document al societății, are caracter confidențial și nu se înstrăinează de la societate. Regulamentul Intern se aduce la cunoștința salariaților, la angajare, prin lecturare și poate fi consultat de către aceștia la cerere.
Prevederile regulamentului intern asigură libertatea muncii și a dezvoltării profesionale a salariaților, fără îngrădire sau discriminare. Se aplică tuturor salariaților din societate, indiferent de natura contractului individual de muncă și de funcția deținută.
Angajarea se face cu contract individual de muncă, fiecare salariat primește spre luare la cunoștință și semnare o fișă a postului, care se redacteză în două exemplare, una pentru angajator și una pentru salariat.
Procedurile utilizate în cadrul departamentului de resurse umane sunt prezentate în Anexa nr. 1.
2.3.4 Mijloace de tratare a informațiilor
Mijloacele de tratare a informațiilor reprezintă totalitatea elementelor tehnico-materiale utilizate pentru culegerea, înregistrarea, transmiterea, prelucrarea, interpretarea și stocarea datelor și informațiilor și sunt de la cele mai simple (creion), la cele mai complexe (computer).
Departamentul de Resurse Umane dispune de mijloace automatizate de tratare a informațiilor și anume calculatoare și echipamente periferice (imprimante, scannere, copiatoare).
2.3.5 Tipuri de documente utilizate
În cadrul departamentului de Resurse Umane au fost identificate următoarele documente necesare în derularea activității:
Registrul de intrare – ieșire a corespondenței;
Evidența concediilor de odihnă, de studii, recuperări și ore suplimentare;
Cereri pentru concedii de odihnă, învoiri, recuperări;
Corespondența cu celelalte departamente din cadrul Petrom;
Situații statistice privind structura de personal din Petrom și dinamica acestora;
Dosarele profesionale ale personalului din aparatul propriu al Petrom;
Fișele de evidență ale întregului personal din cadrul Petrom;
Decizii de numire precum și de încetare a raporturilor de serviciu;
Decizii de angajare și de stabilire a drepturilor salariale pentru personal;
Documentele privind organizarea, desfășurarea și rezultatele concursurilor de ocupare a posturilor vacante din Petrom;
Registrul de evidență pentru personalul contractual;
Situații, informări, note, referate, documente, alte materiale privind perfecționarea pregătirii profesionale pentru personalul Petrom;
Rapoarte de analiză a activității, planuri și programe de activitate;
Note privind rezultatele controalelor efectuate în departamentele Petrom pe linia activităților din domeniul asigurării resurselor umane și pregătirii acestora;
Condica de prezență.
2.4 Identificarea mijloacelor tehnice existente
În cadrul departamentului am identificat existența a 11 stații de lucru, fiecare angajat al departamentului dispune de stația de lucru personală. Situația detaliată a platformei hardware curente este prezentată mai jos prin fișe de inventar.
FIȘĂ DE INVENTAR nr. 1 din 12.12.2012
FIȘĂ DE INVENTAR nr. 2 din 12.12.2012
FIȘĂ DE INVENTAR nr. 3 din 12.12.2012
FIȘĂ DE INVENTAR nr. 4 din 12.12.2012
FIȘĂ DE INVENTAR nr. 5 din 12.12.2012
FIȘĂ DE INVENTAR nr. 6 din 12.12.2012
FIȘĂ DE INVENTAR nr. 7 din 12.12.2012
FIȘĂ DE INVENTAR nr. 8 din 12.12.2012
FIȘĂ DE INVENTAR nr. 9 din 12.12.2012
FIȘĂ DE INVENTAR nr. 10 din 12.12.2012
FIȘĂ DE INVENTAR nr. 11 din 12.12.2012
FIȘĂ DE INVENTAR nr. 12 din 12.12.2012
2.5 Determinarea cerințelor sistemului
2.5.1 Metode utilizate în determinarea cerințelor sistemului
În procesul de determinare a cerințelor sistemului existent la nivelul departamentului Resurse Umane am folosit metodele tradiționale și anume interviul și chestionarul.
Interviul, ca metodă răspândită de culegere a informațiilor, oferă multă libertate creativă analistului. În conducerea interviului am observat că persoanele care ocupă poziții medii în ierarhia structurii organizatorice furnizează informațiile cele mai realiste. Au fost intervievate atât persoanele din conducere, cât și personalul de execuție.
Am apelat și la metoda chestionarului, deoarece aceasta elimină interfața – analistul – iar cei chestionați au putut să se concentreze mai bine asupra răspunsurilor.
2.5.2 Restricții ale sistemului existent
Analizând informațiile obținute în baza interviului și a completării chestionarelor am ajuns la următoarele concluzii:
– calculatoarele sunt uzate fizic și moral, iar menținerea lor în funcțiune determină performanțe scăzute ale sistemului;
– în prezent rețeaua de date existentă se rezumă la un minim de conexiuni care nu acoperă necesarul de interconectări pentru un sistem informatic integrat;
– acces dificil la printer (imprimanta este conectată la un singur calculator iar pentru a printa, angajații departamentului copiază documentul pe stick si printeză doar de la un singur calculator);
– acces dificil la internet (accesul la internet există la momentul actual doar pe un singur calculator in fiecare birou);
– acces dificil la resursele informaționale;
– nu există back-up (nu exista nici un sistem realizare a unei copii de siguranta datelor);
– calculatoarele nu au instalat nici un program de antivirus;
– nu există politici de securitate (ex. Conturi de utilizator);
2.5.3 Recomandări pentru sistemul existent
– înlocuirea sistemului informatic existent cu stații de lucru performante;
– un server de back-up, această soluție aducând următoarele beneficii cheie: protecția datelor generate în cadrul departamentului de resurse umane într-un mod simplu și eficient din punctul de vedere al costurilor, astfel că de câte ori va avea loc o modificare a datelor în locația primara automat aceasta va fi replicată și către locația secundară;
– achiziționare imprimante de rețea;
– achiziționare de echipamente de rețea (switch-uri, cabluri de rețea, mufe de rețea, canal de cablu);
– proiectarea si realizarea rețelei LAN;
– implementarea aplicației de monitorizare a rețelei de calculatoare;
– achiziționarea de licențe Windows, Office (Word, Excel, PowerPoint, Outlook), Antivirus;
– implementarea politicilor de securitate (cont utilizator și administrator).
2.5.4 Arhitectura sistemului informatic
Arhitectura sistemului informatic permite identificarea componentelor sistemului informatic, a relației dintre aceste componente și a modului în care ele interacționează. De asemenea sunt evidențiate datele culese, sursa acestor date și locul unde ele sunt stocate și prelucrate. În același timp, sunt evidențiate și datele care se transmit diferitelor componente ale sistemului informatic.
Cele trei componente majore care formează sistemul informatic sunt intrările, prelucrările și ieșirile.
Intrările reprezintă ansamblul datelor încărcate, stocate și prelucrate în cadrul sistemului în vederea obținerii informațiilor.
Mai mult, intrările se clasifică în două grupe:
Tranzacțiile externe care provin din mediul exterior mediului informatic (spre exemplu date care provin de la sisteme informatice operaționale din cadrul Petrom sau date care provin de la sisteme informatice exterioare Petrom). Aceste tipuri de intrări se pot realiza în mod direct prin mijloace cum ar fi: transferul de date prin rețeaua locală din cadrul Petrom; transfer de date la distanță prin internet; smart carduri etc…)
Tranzacțiile interne sunt urmarea unor prelucrări automate desfășurate în cadrul sistemului informatic ce implică modificări structurale în cadrul colecției de date (numarul total al angajaților Petrom, evidența concediilor de odihnă, dosarele profesionale ale personalului)
Prelucrările reprezintă un ansamblu de proceduri prin care se creează, actualizează, exploatează, reorganizează si restaurează baza de date.
Ieșirile sistemului informatic sunt rezultatele prelucrărilor desfășurate.
Funcțiile generale ale arhitecturii sistemului informatic sunt:
managementul datelor de personal ale angajaților existenți la un moment dat în companie, cu acces imediat la date existente în fișiere istorice;
elaborarea graficelor evenimentelor profesionale și urmărirea acestora (precizarea cursurilor, estimarea bugetelor de instruire etc);
menținerea istoricului privind activitatea fiecărui salariat și a beneficiilor materiale primite;
urmărirea eficienței activității angajaților și a progreselor înregistrate de aceștia;
înscrierea automata în diferite proiecte ale organizației, a cheltuielilor salariale și a altor cheltuieli generate de activitatea angajaților (școlarizare, perfecționare etc.);
administrarea procesului de angajare în cadrul oraganizației.
Aplicațiile componente sunt:
Evidența personalului;
Recrutarea, selecția și școlarizarea personalului;
Salarizarea personalului;
Elaborarea nomenclatoarelor.
2.5.5 Analiza costurilor rețelei locale
O analiză preliminară a costurilor pe care le implică implementarea unei rețele locale la nivelul departamentului de Resurse Umane din cadrul Petrom evidențiază cheltuieli în funcție de componentele rețelei:
– hardware server;
– hardware calculatoare;
– hardware pentru mediul de comunicație;
– software cu licență.
CAPITOLUL 3 CONCEPTE DE BAZĂ ÎN PROIECTAREA UNEI REȚELE LOCALE DE CALCULATOARE
3.1 Introducere
Până la apariția Internetului, evoluția rețelelor a fost destul de interesantă. Rețelele nu se bazau pe o legătură fizică între calculatoare, în faza lor incipientă (Sport-Shoe Networking), discheta fiind mediul de comunicație utilizat, în timp ce viteza de transmisie era determinată de viteza cu care un utilizator se deplasa de la un calculator la altul.
Premisele apariției rețelelor au fost reprezentate de necesitatea unor firme ce dețineau calculatoare de a-și partaja resursele, economisind astfel bani și realizând în acest mod și accesul optim la echipamente. În anii 70-80 angajații unor companii beneficiau de terminale conectate la calculatoare puternice, iar rețelele au devenit din ce în ce mai puternice în momentul în care s-au putut realiza rețele formate din calculatoare personale.
La o primă abordare, am putea defini o rețea în termeni simpli ca fiind un sistem de oameni și de obiecte conectate între ele. În cazul rețelelor de calculatoare se poate observa cu ușurință că acestea sunt proiectate de așa natură astfel încât o serie de calculatoare ce s-ar putea găsi oriunde în lume să poată fi capabile să comunice între ele, în timp real și indiferent de tipul acestora.
O rețea locală (LAN – Local Area Network) permite unui număr de sisteme independente, dispuse într-o arie geografică relativ restrânsă, să comunice direct unul cu altul folosind un mediu de comunicație fizic.
Dată fiind diversitatea rețelelor locale puse în funcțiune, în 1980 s-a constituit comitetul 802 al IEEE având ca sarcină elaborarea standardelor pentru aceste tipuri de rețele. De atunci comitetul a elaborat și continuă să elaboreze o familie de standarde, cunoscute sub denumirea “Standardele IEEE 802”.
Într-o rețea locală, debitul datelor este mare, de la 1 Mb/s la 1 Gb/s, iar distanțele de transmisiune sunt mici, astfel încât procentul de erori este mic. Având în vedere aria restrânsă pe care o acoperă o rețea locală, cea a unei clădiri sau a unui grup de clădiri, aceste rețele sunt proprietate privată și de folosință particulară, nu publică. Instalarea, dezvoltarea, întreținerea și reconfigurarea acestor rețele nu ridică probleme deosebite. Rețelele locale permit utilizarea eficientă a resurselor partajabile (sisteme de calcul, baze de date, imprimante, etc.). Interconectând rețelele locale apropiate și distante prin echipamente adecvate, de interconectare și de comunicație, se pot obține rețele de arie mare (WAN – Wide Area Network).
Pe scurt, o rețea locală se caracterizează prin:
Aria geografică limitată în care operează;
Accesul la medii de transmisie cu lățime de bandă mare;
Conectivitate continuă pentru serviciile locale;
Conexiune fizică a echipamentelor adiacente.
Este important să se facă distincție între două moduri diferite de a caracteriza o rețea locală: tehnologia legăturii de date LAN (topologia fizică) – utilizată pentru a implementa o rețea de calculatoare și software-ul de rețea (topologia logică) – utilizat pentru a furniza utilizatorului rețelei facilitățile oferite de aceasta.
3.2 Topologia fizică a unei rețele locale
3.2.1 Topologia Point-to-Point
Topologia point-to-point este cea mai simplă din această categorie și reprezintă o legătură („link”) permanentă între două terminații/noduri („endpoints”).
Figura nr 5: Topologia Point-to-Point
3.2.2 Topologia magistrală (BUS)
Topologia magistrală conectează în modul cel mai simplu calculatoarele dintr-o rețea, prin intermediul unui singur mediu de transmisie (cablul), la care sunt conectate stațiile de lucru și perifericele (noduri).
Figura nr 6: Topologia Bus
3.2.3 Topologia Stea (Star)
În cadrul acestei topologii, fiecare nod al rețelei este conectat la un nod central numit hub sau switch, astfel că informațiile sunt transmise de la calculatorul sursă către cel de destinație prin intermediul dispozitivelor intermediare care gestionează și controlează funcțiile rețelei.
Figura nr 7: Topologia Star
3.2.4 Topologia Ring
În topologia de tip Ring, fiecare calculator este conectat la rețea ca într-un inel. Aceasta înseamnă că semnalul călătorește într-o direcție prin fiecare dispozitiv sau calculator conectate la rețea, până ajunge la destinație. Fiecare dintre calculatoare acționează ca un repetor al semnalului. În momentul în care un calculator primește un semnal destinat altui calculator, acesta îl regenerează și îl transmite mai departe.
Figura nr 8: Topologia Ring
3.2.5 Topologia Tree
Aceasta combină caracteristici ale topologiilor bus și star prezentate anterior. Nodurile sunt grupate în mai multe topologii star care, la rândul lor, sunt legate la un cablu central. Aceste topologii prezintă o foarte bună scalabilitate.
Figura nr 9: Topologia Tree
3.3 Topologia logică
3.3.1 Rețele în peer-to-peer
Într-o rețea peer-to-peer nu există servere dedicate care să asigure serviciile în rețea și nici o organizare ierarhică a calculatoarelor, toate calculatoarele fiind egale, putând îndeplini și funcția de server. Astfel se explică și denumirea de rețea peer-to-peer (de la egal la egal). Utilizatorul este cel care decide ce periferic sau informație dorește să fie accesată și de ceilalți membri ai rețelei.
Acest tip de rețele este recomandat atunci când:
Există cel mult 10 utilizatori;
Utilizatorii se află într-o zonă restrânsă;
Securitatea nu este o problemă esențială;
Nu este prevăzută extinderea în viitor.
3.3.2 Rețele bazate pe servere
În acest caz, informațiile ce se doresc a fi partajate în rețea vor fi gestionate de server. Un server dedicat este un calculator care funcționează doar ca server, nefiind folosit drept client sau stație de lucru. Acest calculator poate fi unul obișnuit pe care este instalat un sistem de operare pentru rețea: Unix, Linux, Windows Server 2012.
Serverele dintr-o astfel de rețea pot îndeplini următoarele roluri:
servere de fișiere și imprimare. Aceste servere oferă un suport sigur pentru toate datele companiei și gestionează tipărirea la imprimantele partajate în rețea;
servere pentru aplicații. Sînt serverele care asigură componenta cu același nume pentru aplicațiile client-server. Exemple de astfel de servere: webserverele, serverele pentru baze de date;
servere de mail. Sînt serverele care gestionează mesajele electronice pentru clienții unei rețele;
servere pentru gestiunea securității. Sînt serverele care asigură securitatea unei rețele locale cînd aceasta este conectată la o rețea de tipul Internetului. Pot fi incluse în această categorie firewall-urile, proxy serverele;
servere pentru comunicații. Acestea sînt serverele care asigură shimbul de informații între între rețea și clienții din afara acesteia (accesul prin dial-up de exemplu).
3. 4 Modele de referință
3.4.1 Modelul OSI
În 1984 ogranizația internațională pentru standardizare (ISO) a dezvoltat modelul de referință OSI pentru a descrie modul in care informația este transferată de la o componentă la alta a rețelei, din momentul în care un utilizator introduce informația utilizând tastatura sau mouse-ul pâna în momentul în care informația este convertită în semnale electrice sau lumina transferate prin fir sau unde radio.
Acest model este adesea utilizat ca un instrument de predare sau troubleshooting.
ISO a dezvoltat acest model pe 7 nivele pentru a sprijini producatorii și administratorii de rețea să înțeleagă mai bine modul în care datele sunt gestionate și transportate între diferitele dispozitive ale rețelei, dar și pentru a pune la dispoziție un ghid de implementare a noilor standarde și tehnologii de rețea. Astfel modelul de referință OSI separă procesul de comunicare în rețea în 7 nivele. Prin urmare modelul OSI:
Definește procesul de interconectare a două nivele ceea ce promovează sau stimulează interoperabiliatea între producători;
Segmentează o funcție complexă în componente mai simple;
Permite producătorilor sa își compartimenteze proiectele astfel încât acestea să se încadreze într-un design modular, acest lucru facilitând implementarea și simplificând troubleshooting-ul;
Pune la dispoziție un instrument de instruire prin care administratorii de rețea înteleg procesul de comunicare dintre componentele rețelei.
Așa cum am menționat anterior modelul OSI are 7 nivele: aplicație, prezentare, sesiune, transport, rețea, legătura de date, nivelul fizic.
Figura nr 10: Modelul de referință OSI
3.4.1.1 Nivelul Aplicație
Acest nivel reprezintă interfața pe care o persoană o utilizează pentru a intercaționa cu aplicația. Această interfață poate fi linie de comandă sau grafică. Dintre miile de aplicații care există în prezent nu toate pot transmite informații în rețea. În anii 90, existau o distincție între aplicațiile care puteau și cele care nu puteau să execute funcții de rețea. Un bun exemplu în acest sens este reprezentat de programele de tehnoredactare, precum Microsoft Word, care au fost create pentru a executa un singur proces: tehnoredactarea.
Există multe programe specifice nivelului Aplicație. Cele mai comune sunt Telnet, Secure Shel (SSH), File Transfer Protocol (FTP), browser-ele web și e-mail-ul.
În concluzie, nivelul Aplicație cuprinde protocoalele și serviciile pe care aplicațiile le vor utiliza pentru a accesa resursele de rețea.
3.4.1.2 Nivelul Prezentare
Nivelul Prezentare definește modul în care informația este transmisă și prezentată utilizatorului pe interfața utilizată. Acest nivel definește modul în care diferitele forme ale informațiilor (text, grafice, video sau audio) sunt transmise și utilizate corect de nivelul Aplicație.
Sunt utilizate multe standarde pentru a reprezenta grafic informația: BMP, GIF, JPEG, TIF și altele. Această varietate de standarde este valabilă și pentru fișierele audio: WAV și MIDI și video: WMV, AVI, MOV și MPEG. Există sute de standarde utilizate pentru a reprezenta informația pe care utilizatorul o vizualizează într-o aplicație.
3.4.1.3 Nivelul Sesiune
Acest nivel inițiază și întrerupe conexiunile. Pentru a îndeplini aceste funcții, nivelul Sesiune trebuie să determine dacă datele rămân stocate local într-un computer sau dacă trebuie obținute și transmise către o componentă îndepărtată a rețelei. În ultimul caz, nivelul sesiune inițiază conexiunea. Nivelul Sesiune este deasemenea responsabil de diferențierea multiplelor conexiuni în rețea garantând faptul ca datele sunt transmise prin conexiunea corectă precum și că datele sunt preluate de la o conexiune și transmise aplicației locale corecte. Pentru a iniția sau întrerupe conexiunile, nivelul Sesiune comunică cu nivelul Transport. Nivelul Sesiune este responsabil și cu raportarea erorilor de la nivelele Aplicație, Prezentare și Sesiune și pentru implementarea oricarei clase de servicii pentru a conferi prioritate anumitor conexiuni sau tipuri de trafic.
3.4.1.4 Nivelul Transport
Acest nivel este responsabil cu inițierea, menținerea și întreruperea unei conexiuni, în timp ce poate furniza transmiterea sigură și nesigură a datelor. Pentru conexiunile sigure nivelul Transport detectează și corectează erorile: în momentul în care este detectată o eroare nivelul Transport va retransmite datele furnizând astfel și corecția. Pentru conexiunle nesigure, nivelul Transport asigură doar detectarea erorilor, în timp ce corectarea acestora revine nivelelor superioare (de obicei nivelului Aplicație).
Prin urmare nivelul Transport îndeplinește cinci funcții principale:
Inițializează, menține și întrerupe o sesiune între doua componente;
Asigură transmiterea sigură sau nesigură a datelor prin intermediul acestei conexiuni;
Segmentează datele;
Multiplexează conexiunle, permițând mai multor aplicații să transmita și să primească simultan date prin același dispozitiv de rețea;
Poate implementa controlul fluxului de date;
3.4.1.5 Nivelul Rețea
În primul rând acest nivel realizează topologia logică a rețelei cu ajutorul adreselor logice specifice acestui nivel. Adresele specifice nivelului 3 permit dispozitivelor care sunt pe același nivel sau protocol să comunice.
Nivelul rețea îndeplinește trei functii principale:
Definește adresele logice utilizate la nivelul 3;
Găsește calea către componentele destinatare pe baza acestor adrese logice;
Conectează diferite tipuri de nivele de legătură de date, cum ar fi ethernet, fibra optica, serial;
3.4.1.6 Nivelul Legătură de date
În timp ce nivelul rețea asigură adresele logice pentru componente, acest nivel asigură adresele fizice sau hardware, care sunt cunoscute sub denumirea de Media Access Control (MAC). De asemenea nivelul legătură de date definește modul în care o componentă de rețea accesează mediile de transmisie la care este conectată si definește metoda de transmisie și tipul de frame. Frame-ul include câmpurile și componentele pe care nivelul Legătură de date le utilizează pentru a comunica cu dispozitivele care au aceeasi topologie specifică nivelului 2. Acest tip de comunicare se inițiază numai între componentele care utilizează același mediu de transmisie în cadrul aceluiași segment de rețea. Pentru a traversa protocoalele specifice nivelului 2, se utilizează de obicei un Router.
Nivelul Legătură de date preia informația sub forma de biți de la nivelul fizic și o reasamblează în frame-ul originar. Acest nivel realizează detectarea erorilor și înlatură frame-urile corupte. Exemple de protocoale și standarde specifice nivelului 2 pentru rețelele locale de calculatoare includ IEE802.2, IEE802.3, IEE802.5; Ethernet 2; FDDI; exemplele de protocoale WAN includ ATM, Frame Relay, HDLC, PPP, SDLC, SLIP.
Nivelul Legătură de date este responsabil de următoarele:
Definirea adreselor MAC;
Definirea topologiei fizice sau hardware pentru conexiuni;
Definirea modului în care protocolul specific nivelului Rețea este încapsulat într-un frame specific nivelului Legătură de date;
3.4.1.7 Nivelul Fizic
Nivelul Fizic este responsabil de mecanismele fizice ale unei conexiuni în rețea și includ următoarele:
Tipul de interfață utilizat de dispozitivul de rețea;
Tipul de cablu utilizat pentru a conecta dispozitivele;
Codarea unui mesaj într-un semnal prin convertirea unor unități binare într-o reprezentare fizică în funcție de tipul de mediu de transmisie (cum ar fi semnal electric pentru cupru, lumină pentru fibră sau undă radio pentru conexiunile fără fir);
3.4.2 Modelul TCP/IP
Standardul folosit pentru transmisiile de date din cea mai mare rețea existentă Internetul este TCP/IP (Transport Control Protocol / Internet Protocol). Ministerul Apărării din SUA, dorind să construiască o rețea capabilă să reziste în orice condiții, a creat acest model. Obiectivul era realizarea unei rețele capabile să opereze cu infrastuctura distrusă în proportie de peste 90% fără să aibe importanță starea fizică a anumitor segmente ale rețelei.
TCP/IP este de asemenea o colecție de protocoale, specifice pentru fiecare nivel al modelului arhitectural. Se folosește de obicei termenul de stivă de protocoale, pentru a preciza trecerea datelor prin mai multe protocoale, de la nivelul superior la cel inferior (sau invers) al modelului arhitectural organizat pe nivele stratificate.
Acest model prezintă doar patru niveluri: Aplicație, Transport, Internet și Rețea. Nivelurile cu denumire similară nu trebuie confundate cu cele din cadrul modelului OSI pentru că fiecare nivel are funcții total diferite.
3.4.2.1 Nivelul Aplicație
Acest nivel include aplicațiile sau procesele care utilizează protocoalele nivelului Transport pentru a transmite datele computerelor destinatare
3.4.2.2 Nivelul Transport
Acest nivel primește datele de la nivelul Aplicație.
3.4.2.3 Nivelul Rețea
Acest nivel mai este cunoscut și sub denumirea de nivel Internet. Scopul acestui nivel este de a trimite pachetele sursă din orice rețea către o alta și să facă astfel încât acestea să ajungă la destinție indiferent de ruta și rețeaua din care au fost transmise. Protocolul care guvernează acest nivel este Internet Protocol, funcțiile îndeplinite de acesta fiind determinarea și comutarea pachetelor.
3.4.2.4 Nivelul Legătură de date
Rolul acestuia este de a controla schimburile de date între nivelurile sale adiacente, adică, mai precis, de a transmite/recepționa date pentru modulul rețea, ascunzând detaliile de implementare ale tehnologiei rețelei de calculatoare.
El este format dintr-o interfață hardware (de obicei placa de rețea) și două protocoale, care au rolul de a transforma adresele de nivel legatură (ale plăcii de rețea) în adrese de nivel rețea (adresa IP):
ARP – Address Resolution Protocol – care transformă adresa de nivel rețea în adresa de nivel legatură;
RARP – Reverse Address Resolution Protocol – care efectuează operația inversă, adică transformă adresa de nivel legatură în adresa de nivel rețea.
Fiecare nivel din modelul prezentat își realizează funcțiile prin unul sau mai multe protocoale, ca de exemplu:
HTTP – Hypertext Transfer Protocol: protocol al serviciului Internet World Wide Web.
SMTP – Simple Mail Transfer Protocol: protocol al serviciului Internet E-Mail (poșta electronică).
FTP – File Transfer Protocol: protocol al serviciului Internet de transfer de fișiere.
TCP – Transmission Control Protocol: protocol de nivel transport.
UDP – User Datagram Protocol: protocol de nivel transport.
IP – Internet Protocol: protocol de nivel rețea.
ICMP – Internet Control Message Protocol: protocol de nivel rețea.
IGMP – Internet Group Message Protocol: protocol de nivel rețea.
ARP – Address Resolution Protocol: protocol de nivel legatură de date.
RARP – Reverse Address Resolution Protocol: protocol de nivel legatură de date.
3.5 Infrastructura rețelei
Indivizii fac schimb de idei prin intermediul unei varietăți de metode de comunicare. Toate aceste metode au trei elemente în comun:
Sursa mesajului sau emitentul: Pot fi persoanele sau dispozitivele electronice care doresc transmiterea unui mesaj altor persoane sau altor dispozitive electronice.
Destinația sau receptorul: Destinatarul primește mesajul și îl interpretează.
Canalul: Reprezintă mediul ce asigură calea prin care mesajul călătorește de la sursă la destinație.
Am menționat cele de mai sus deoarece acest model reprezintă baza comunicațiilor în rețea între calculatoare. Computerele codează mesajul în semnale binare și le transportă în rețea cu ajutorul cablurilor sau fără fir (wireless) către destinatar.
3.5.1 Placa de rețea
Cartela de rețea sau Network Interface Card (NIC), denumită și adaptor LAN, reprezintă o placă cu circuite ce permite comunicarea în rețea. Aceasta se montează într-un slot de extensie al plăcii de bază, ce are un port prin care se realizează conectarea în rețea a computerului.
Funcțiile generale pe care orice cartelă de rețea le îndeplinește sunt următoarele:
Pregătirea datelor pentru a putea fi transmise printr-un mediu;
Transmiterea datelor;
Controlarea fluxului de date de la PC la mediul de transmisie.
În timp ce în rețele datele circulă în serie, în interiorul calculatorului acestea circulă în paralel, iar rolul cartele de rețea este acela de a converti datele care circulă în interiorul PC-ului în format serial.
3.5.2 Medii de transmisie
Comunicațiile în cadrul unei rețele sunt realizate cu ajutorul unor medii de transmisie, ce reprezintă un canal prin care mesajul călătorește de la sursă la destinație. Există trei tipuri principale de medii de transmisie care pot fi utilizate într-o rețea:
Cupru;
Fibra optică;
Fără fir (wireless).
Unshielded Twisted-Pair (UTP) este format din patru perechi de fire ce sunt izolate între ele. Acest mediu de transmisie limitează degradarea semnalelor din cauza interferențelor magnetice sau radio, prin torsadarea perechilor de fire, ce are ca rezultat apariția efectului de anulare.
Acesta este un cablu care se instalează cu ușurință, are un diametru de 0,17 mm și este eficient și din punct de vedere al costurilor. Este considerat cel mai rapid mediu de transmisie pe bază de cupru, dar este și mai vulnerabil în fața zgomotelor electrice, prin comparație cu alte categorii de cabluri.
Conectorul standard folosit în cazul acestui cablu este RJ-45 (Registered Jack).
Shielded Twisted-Pair (STP) combină trei tehnici legate de transmisia datelor: shielding (protejare), cancellation (anularea) și torsadarea firelor. Cablul STP de 100 ohm folosit în rețelele Ethernet oferă rezistență atât la interferențele electromagnetice cât și la cele radio.
În tabelul de mai jos vom prezenta valorile maxime admise pentru atenuarea la frecvența limită superioară a benzii de trecere pentru cablurile de categorie 3,4 și 5 (conform normei EIA/TIA 568).
Fibra optică este mediul ce asigură transmiterea luminii, modulată la o anumită frecvență. Fibra optică este mediul de transmisie cel mai costisitor, dar nu este susceptibilă la interferențe electromagnetice și asigură rate de transfer ridicate.
Cablul de fibră optică constă în două fibre de sticlă îmbrăcate separat într-un înveliș de plastic (Kevlar). Sticla din care sunt realizate acestea are un grad ridicat de refracție.
Cablul coaxial este format dintr-un înveliș protector care îmbracă două elemente conductoare: un fir de cupru învelit într-un material izolator și o folie metalică ce acționează ca un al doilea fir din circuit. Astfel interferențele externe sunt reduse, fiind cablul cu cea mai bună ecranare. Conectorul folosit de acest tip de cablu se numește BNC (Bayone-Neill-Concelman).
Acest tip de cablu prezintă o caracteristică importantă și anume impedanța. Astfel, cel mai adesea sunt folosite două tipuri de cabluri: de tip Ethernet cu impedanța de 50 de ohmi și cablul CATV (Community Antenna Television) cu impedanța de 75 de ohmi. Cablul coaxial este recomandat pentru topologiile linmiară și inel.
Fiecare dintre mediile prezentate mai sus prezintă proprietăți fizice diferite și folosesc diverse metode pentru a coda mesajele. Codarea mesajelor se referă la modalitățile în care datele sunt convertite în modele de energie electrică, luminoasă sau electromagnetică și transportate prin mediile de transmisie.
În momentul când trebuie luată o decizie cu privire la mediile de transmisie utilizate în cadrul rețelei, administratorii trebuie să ia în considerare următoarele aspecte:
Distanța pe care mediile trebuie să transporte semnalul;
Mediul extern în care se va afla mediul de transmisie;
Cerințele de lățime în bandă;
Costurile instalării;
Costurile conectorilor și ale echipamentelor compatibile.
3.5.3 Repetorul
Termenul de repetor desemnează un dispozitiv electronic ce primește semnale pe care le retransmite la un nivel mai înalt sau la o putere mai mare. Acest dispozitiv poate fi analog (amplifică semnalul de intrare indiferent de natura sa) sau numeric (amplifică, redimensionează sau produce o combinație a acestor funcții asupra semnalului digital de intrare pentru a fi retransmis).
Repetoarele pot fi single port in/single port out, stackable (modulare) sau multi-port (hub-uri). Acestea acționează la nivel de biți, deci sunt considerate componente de nivel 1.
3.5.4 Switch-ul
În cazul switch-ului vorbim despre un flux informațional bidirecțional. Acest dispozitiv realizează conectivitatea și garantează în același timp lățimea de bandă. Acesta comută pachetele de pe porturile transmițătoare către cele destinatare și asigură astfel fiecărui port lățimea de bandă maximă a rețelei. Comutarea pachetelor se face pe baza adresei MAC, ceea ce înseamnă că switch-ul este o componentă de nivel 2.
3.5.5 Router-ul
Router-ul îndeplinește două funcții: selecția căii de transmitere a informațiilor și comutarea pachetelor către cea mai bună rută. Pentru a caracteriza un router este necesară precizarea protocolului sau protocoalelor de nivel 3 pe care le suportă.
Router-ul are o adresă specifică, ceea ce îi permite să fie destinatarul unor date în vederea efectuării și a altor prelucrări decât de transfer între cele doua rețele. De exemplu, un ruter poate să fie o destinație intermediară, permițând trecerea datelor către un alt ruter în cazul în care destinația datelor nu este în rețele la care acesta este cuplat direct.
Router-ul preia de pe magistrala de date numai mesajele adresate către el, după care stabilește dacă acestea au ca destinație finală adresa unei stații a unei rețele de care este direct legat, sau dacă trebuie să transmită către alt ruter mesajul respectiv. Aceasta operație este facută prin intermediul unui sistem de adresare (IP) și a unor tabele de rutare.
3.6 Adresarea IP
Adresa IP este numele prin care este identificată stația de lucru ce comunică prin TCP/IP într-o rețea (locală – de exemplu a unei corporații -, sau globală – ca rețeaua publică Internet). În funcție de aria de aplicabilitate a acesteia, există două tipuri de adrese IP, adresa globală, unică și adresa privată.
Adresa IP globală și unică este folosită în rețeaua globală publică Internet. Ea este acordată organizațiilor din întreaga lume de o instituție, IANA – Internet Assigned Numbers Authority. Un calculator legat la rețeaua globală publică Internet, dacă are o adresă IP globală, va fi vizibil în rețea. Acest lucru înseamnă posibilitatea clienților rețelei de a beneficia de eventualele resurse pe care calculatorul respectiv le pune la dispoziție.
Adresa IP privată nu permite vizibilitatea în Internet. IANA are rezervate o serie de adrese IP, pe care nu le acordă pentru Internet. Acestea sunt folosite de calculatoarele care nu accesează rețeaua Internet. Există posibilitatea ca un calculator care are o adresa IP privată, să poată accesa parțial anumite servicii de pe Internet (să navigheze pe un Web, sau să trimită/primească un e-mail). El însă nu va putea fi vizibil, deci nu va putea să ofere servicii Internet, de exemplu să aibă o pagina Web. Pentru aceasta este necesar ca un dispozitiv, logic – Proxy Server sau fizic – NAT (Network Address Translator), să fie plasat între o rețea ce folosește adrese IP private și Internet. Acest dispozitiv (cu rol și de firewall), va avea pe de o parte o adresă IP globală, prin care va fi vizibil pe Internet, iar pe de altă parte va „ține minte” cererile stațiilor cu IP privat, pe care le va transmite pe Internet, ca și cum ar fi ale sale, iar răspunsurile primite le va întoarce stației care a făcut cererea respectivă. Acest sistem oferă și un oarecare nivel de securitate, deoarece de pe Internet nu se vor putea trimite direct pachete unei stații cu IP privat, pentru că pur și simplu adresa ei nu este vizibilă de pe Internet.
3.6.1 Structura adresei IP
IP-ul este o adresă formată din 32 de biți. Ca modalitate de scriere, se obișnuiește împărțirea ei în 4 grupe de câte 8 biți, separați printr-un punct (binar codificat zecimal). Fiecare grup va fi scris în zecimal, deci nu poate lua valori decât in intervalul 0…255 (0…28-1). Un exemplu corect de adresă IP este 173.99.240.155; iar o adresă IP cu numarul 173.270.240.1 este incorectă.
Adresa IP este formată din două părți, însă cu lungimi diferite:
Network ID – IDentificator de rețea, prin care se specifică cu o adresă unică o rețea;
Host ID – IDentificator gazdă, prin care se precizează un echipament din cadrul rețelei.
În funcție de mărimea lor, rețelele se împart în trei clase, denumite A, B și C. Acest lucru este stabilit de valoarea primului octet al adresei IP, astfel:
Clasa A – 1–126
Clasa B – 128–191
Clasa C – 192–223
Adresele 127, 224 și 225, așa cum se observă, nu sunt atribuite, ele fiind folosite ori ca adrese pentru teste locale (127) ori utilizate de protocoale.
3.6.2 Masca de subrețea
Fiecare clasă, va avea o mască de subrețea formată din 32 biți, dintre care cei corespunzatori lui Network ID sunt 1, ceilalți fiind 0. Masca de subrețea este folosită pentru a extrage dintr-o adresă IP, prin operația logică AND, a adresei de Network ID, iar prin scăderea acesteia (Network ID) din adresa IP, a adresei Host ID.
Aceste operații de extragere a celor două adrese ID din IP sunt importante atunci când pachetele cu date circulă prin rețea. Astfel, când un pachet ajunge într-o subrețea, se va extrage adresa Network ID din adresa IP de destinație a pachetului, folosind masca specifică clasei rețelei unde se află. Dacă aceasta nu este cea a rețelei respective, pachetul va fi trimis mai departe la următoarea rețea. Dacă adresa Network ID a pachetului este aceiași cu a rețelei unde se află, atunci se va extrage adresa Host ID și pachetul se va trimite la stația din rețea cu această adresă.
3.6.3 Modalități de acordare a adreselor IP
Acordarea unei gazde (un calculator care printr-un anumit adaptor de rețea se conectează la o rețea; deci un calculator poate fi gazdă pentru mai multe rețele) a unei adrese IP se poate face în două feluri:
Static – Configurarea adresei se face manual, pentru fiecare stație în parte. Bineînțeles, această metodă nu necesită servicii speciale, dar cere atenție și durează mult pentru rețelele cu un număr mare de gazde. Nu este recomandată decât dacă nu există altă soluție.
Dinamic – Configurarea adresei se face automat, pentru fiecare stație în parte. Există mai multe metode de realizare a acesteia:
Printr-un server de aplicații, numit DHCP – Dynamic Host Configuration Protocol, care are posibilitatea să ofere calculatoarelor dintr-o rețea adresele lor IP. DHCP este un standard Internet prin care sunt obținute rangurile valide de adrese care pot fi utilizate de o subrețea. Un client DHCP va putea obține în acest fel, automat, o adresă IP din rangul gestionat de serverul DHCP. În același timp, acest server configurează automat și alți parametri ca mască de subrețea sau DNS.
Pentru calculatoarele care se leagă la Internet, printr-o legatură de tip dial-up, de catre ISP – Internet Service Providers.
Prin adresa automată privată IP, (numai începând de la Windows 98), prin care fiecare calculator dintr-o subrețea, își acordă singur o adresă IP, dar cu care nu poate comunica decât cu alte calculatoare din aceiași subrețea care procedează la fel pentru obținerea adresei IP. Evident, aceste calculatoare nu vor fi direct vizibile de pe Internet. Adresele IP acordate prin această metodă sunt din clasa B, cu adresa ID Network = 169.254. Deci dacă o gazdă are adresa 169.254.y.z., atunci se va ști că aceasta a fost obținută prin adresa automată privată IP.
4. Configurarea unei rețele locale de calculatoare
4.1. Crearea topologiei
Primul pas îl constituie crearea topologiei. Topologia rețelei din cadrul departamentului de resurse umane va fi una de tip stea.
4.2. Sertizarea cablurilor
Pentru asigurarea conectivității vom folosi cabluri UTP. Dacă nu avem cabluri UTP deja sertizate, va trebui realizată sertizarea acestora.
Întrucât avem de-a face numai cu conexiuni calculator-switch și switch-router, toate cablurile vor trebui sertizate în format straight-through. Astfel, ambele capete ale unui cablu vor urma acelasi standard de sertizare.
Pașii care trebuie urmați în sertizarea unui cablu UTP sunt următorii:
achizitionarea echipamentelor:
a. cleste sertizor
b. cablu UTP dimensiune suficienta
c. conectori RJ-45 (mufe) (cel putin doua – câte una pentru fiecare capat, dar este bine să existe în plus)
d. tester de cablu
2. eliminarea învelișului de PVC (outer jacket): acesta se taie cu ajutorul cleștelui sertizor; se recomandă eliminarea a circa 3-4 cm de înveliș ;
3. aranjarea firelor: firele vor trebui aranjate într-o ordine specifică pentru a transfera infomații; se poate folosi ordinea 578A sau 578B; întrucât dorim să realizăm un cablu straight-through va trebui sa utilizăm același standard la ambele capete;
4. tăierea firelor: fiecare fir are un înveliș plastic care acoperă un fir; firele trebuie tăiate la aceeași lungime; firele ar trebui să fie expuse circa 2 cm de capătul învelișului;
5. conectarea firelor: firele vor trebui introduse, în ordinea corectă în conectorul RJ-45; fiecare fir trebuie să fie introdus în lacașul propriu;
6. sertizarea cablului: după ce firele au fost introduse corect în conector trebuie realizată sertizarea cu ajutorul cleștelui sertizor; conectorul are un set de dinți metalici care vor prinde cablul pentru realizarea conexiunii.
Figura nr 11: Echipamente necesare sertizare cablu și eliminare înveliș cablu UTP
Figura nr 12: Aranjare fire în ordinea corectă și tăiere fire cablu UTP3
Figura nr 13: Introducere fire în conector și sertizare cablu UTP
4.3 Asocierea de adrese IP stațiilor
Pentru o rețea se asociază un set de adrese. Aceste adrese sunt date prin intermediul unei adrese de rețea și prin intermediul unei măști de subrețea. Astfel de adrese sunt:
Adresa de rețea: 141.85.37.0, masca de rețea 255.255.255.0;
Adresa de rețea: 10.38.0.0, masca de rețea 255.255.0.0;
Adresa de rețea: 192.168.20.0, masca de rețea 255.255.255.0;
Fiecărei stații i se va asocia o adresă în spațiul de adresă posibil. O adresă de stație se realizează prin înlocuirea valorilor 0 din cadrul adresei de rețea cu valori cuprinse între 1 și 254.
Fiecarei stații îi va fi precizată adresa de stație și adresa de subrețea. Întrucât avem de a face cu o rețea care are și conexiune la Internet, este nevoie să precizăm un gateway sau un server de nume DNS.
4.4. Testarea conectivității
După realizarea rețelei fizice va trebui verificată conectivitatea. Pentru aceasta se folosește comanda ping. Comanda ping primește ca argument adresa IP către care se dorește realizată conectivitatea. Dacă există conexiune, atunci comanda ping va reuși.
CAPITOLUL 4
PLATOFORMA SOFTWARE PENTRU SISTEMUL INFORMATIC
Sistemele de operare din familia Windows sunt cele mai populare sisteme de operare. La ora actuală sistemele de operare de tip desktop sunt folosite de aproximativ 80% din totalul utilizatorilor. Cel mai nou sistem de operare de tip desktop este Windows 8 care prinde din ce în ce mai mult la public, dar există o singură condiție, ca acel calculator pe care este instalat să aibă următoarele cerințe minime: Procesor de 1Ghz sau mai rapid, 1 gigabyte (GB) RAM pentru varianta pe 32 de biți și 2 GB pentru varianta de 64 de biți, spațiu disponibil pe hard disk de 16GB pentru 32 de biți și 20 GB pentru varianta pe 64 de biți, dispozitiv grafic Directx 9 cu driver WDM 1.0 sau mai recent. Pe calculatoarele mai puțin performante încă se folosește Windows XP.
În anul 1993 Microsft intră pe piața serverelor lansând produsul Windows NT 3.1, acest sistem de operare de tip server nu are mult success decât după lansarea versiunii Windows NT 4.0 în anul 1996, an în care dă startul la o adevarată bătălie a serverelor împotriva sistemelor de operare Linux, Unix. De atunci și până în prezent au apărut multe versiuni, cele mai populare fiind Windows Server 2008 și Windows Server 2012.
4.1 Software necesar sistemului server
Microsoft Windows Server 2008, Eset Antivirus NOD32 v5, hMailServer
4.1.1 Configurare și instalare Microsoft Windows Server 2008
Se pregătește cd-ul de instalare cu Windows Server 2008 și se pornește calculatorul cu bootare de pe cd. După ce pornește instalarea apare urmatorul ecran.
Figura nr 14: Ecran instalare windows server
După aceea apare meniul în care trebuie selectată Limba instalării si alte opțiuni regionale și se apasă butonul Next.
Figura nr 15: Ecran selectare opțiuni regionale
Se apasă butonul Install Now pentru a începe procesul de instalare.
Figura nr 16: Ecran confirmare instalare
Se citește și se bifează căsuța I accept the license terms și se apasă butonul Next.
Figura nr 17: Ecran confirmare termeni licență
În fereastra „Which type of installation do you want?”, se apasă pe singura opțiune activă – Custom (advanced)
Figura nr 18: Ecran configurare instalare
În fereastra “Where do you want to install Windows?” se selectează primul hard drive respectiv drive 0 și se apasă butonul Next.
Figura nr 19: Ecran configurare hard disk
În acest moment începe instalarea programului Windows Server 2008.
Figura nr 20: Ecran prezentare Windows în timpul instalării
După ce se termină instalarea sistemului de operare, calculatorul va reporni și va intra în Windows Server 2008 și va afișa următorul ecran. Ecran în care se apasă combinația de taste CTRL – ALT- DEL.
Figura nr 21: Ecran de bun venit în Windows Server
Se apasă pe Other User.
Figura nr 22: Ecran selectare utilizator
Se scrie în primul cămp Administrator, apoi parola și din nou parola pentru reconfirmare.
Figura nr 23: Ecran configurare cont și parolă
Apare fereastra de așteptare în care se pregătește desktopul pentru folosire.
Figura nr 24: Ecran configurare desktop
În acest moment instalarea programului Windows Server 2008 este completă.
Figura nr 25: Ecran standard după instalare
4.1.2 Instalare Eset Antivirus NOD32 v5
Un virus de calculator este o aplicație care se poate auto-reproduce și se poate răspândi de la un calculator la altul. Uneori termenul de “virus” este foarte des folosit și de cele mai multe ori este un termen eronat folosit, folosind același termen pentru troienii de tip adware și spyware, aceste programe nu au capacitatea de a se auto-reproduce.
Termenul de Malware include viruși, computer worms, ransomware, trojan horses, keyloggers. Deseori anumite programe Malware cum ar fi trojan horses și worms sunt confundate cu virușii, care sunt un pic tehnic diferiți: un vierme poate exploata o vulnerabilitate de securitate pentru a se răspândi automat la alte calculatoare prin rețea, în timp ce un trojan horse (cal troian) este un program care aparent este inofensiv dar ascunde multe funcții prin care poate dăuna calculatorului. Anumiți viruși nu fac altceva decât să se reproducă și pot dăuna foarte mult afectând datele stocate și performanțele calculatorului.
De aceea este foarte important ca fiecare calculator în parte să fie securizat prin aplicații de tip antivirus și antimalware.
Pentru a începe instalarea se apasă butonul Install
Figura nr 26: Ecran instalare antivirus NOD 32
În fereastra End-User License Agreement se apasă butonul I accept
Figura nr 27: Ecran termeni licență
Se selectează Enable și se apasă butonul Next
Figura nr 28: Ecran configurare NOD32
Când se termină instalarea se apasă butonul Finish.
Figura nr 29: Ecran final instalare NOD32
4.2 Configurare server de mail
Sistemul de operare Windows Server 2008 are în componența sa protocolul de SMTP (Simple Mail Transfer Protocol).
SMTP este un protocol standard pentru poștă electronică de transmisie prin intermediul rețelei Internet Protocol (IP). Acest protocol a fost inventat în anul 1982 și ultima actualizare a avut loc în anul 2008 prin includerea Extended SMTP (ESMTP), un protocol care este din ce în ce mai mult folosit în prezent. SMTP folosește portul TCP 25.
Conexiunile SMTP securizate se numesc SMTPS. Deși acest protocol SMTP permite trimiterea și primirea de e-mail-uri, acest protocol este folosit de aplicațiile de mail numai pentru transmiterea e-mail-urilor și nu pentru recepționarea lor prin acest protocol. Pentru a primi e-mail-uri se folosește protocolul Post Office Protocol (POP) și protocolul Internet Message Access Protocol (IMAP), se mai poate folosi și un sistem proprietar (Microsoft Exchange sau Lotus Notes)
Pentru a activa protocolul SMTP trebuie urmați pașii urmatori:
Se accesează Server Manager Console (Start->Administrative Tools->Server Manager) și în dreapta ferestrei în Features se apasă Add Features
Figura nr 30: Ecran Server Manager Console
Se selectează SMTP Server și se apasă Next.
Figura nr 31: Ecran instalare SMTP Server pas 1
Se apasă Install .
Figura nr 32: Ecran instalare SMTP Server pas 2
Figura nr 33: Ecran instalare SMTP Server pas 3
Pentru a configura server SMTP, se accesează Internet Information Services 6.0 Manager
Figura nr 34: Ecran configurare SMTP Server pas 1
Pe SMTP Virtual Server se apasă click dreapta de la mouse și properties.
Figura nr 35: Ecran configurare SMTP Server pas 2
Se apasă Relay în tabul Access
Figura nr 36: Ecran configurare SMTP Server pas 3
Se selectează “only the list below” și se apasă butonul Add
Figura nr 37: Ecran configurare SMTP Server pas 4
4.3 hMailServer
Post Office Protocol (POP) este folosit de programele de tip Outlook pentru a descărca e-mail-urile de pe server printr-o conexiune TCP/IP. Protocoalele POP și IMAP sunt cele mai folosite protocoale pentru descărcarea e-mail-urilor de pe server. În prezent toți clienții de e-mail (ex Outlook, Mozilla Thunderbird, etc) suportă ambele protocoale. POP are mai multe versiuni, în prezent standard este POP3. Majoritatea furnizorilor de servicii de tip mail (Gmail, Yahoo! Mail) oferă suport pentru ambele servicii POP3 și IMAP.
Pentru a realiza serverul intern de mail este nevoie de pop3 server. Windows 2008 Server nu conține și serverul pentru pop3. În cazul de față se folosește hMailServer.
hMailServer este un server de e-mail care ese poate folosi gratuit pentru sistemele de operare Microsoft.
Pentru a instala aplicația hMailServer se parcurg pașii următori:
Se rulează hMailServer setup, se parcurge wizard-ul și se selectează Full Installation. Când instalarea este completă trebuie introdusă parola de administrator
Figura nr 38: Ecran configurare hMailServer pas 1
Clientul Administrator vă cere serverul la care să se conecteze. Se alege localhost.
Figura nr 39: Ecran configurare hMailServer pas 2
Odată conectat apare consola de administrare.
Figura nr 40: Ecran configurare hMailServer pas 3
Se apasă butonul Add domain.
Figura nr 41: Ecran configurare hMailServer pas 4
Se introduce domeniul ales, domeniul petrom.ro. După ce se salvează, în stânga la Domains, apare petrom.ro, se selectează Accounts și se apasă Add. Se scrie adresa de mail și parola și se apasă Save.
Figura nr 42: Ecran configurare hMailServer pas 5
Configure Local Hosts
Se editează în meniul host 127.0.0.1 mail.petrom.ro
În acest moment serverul de mail este funcțional și pentru a adăuga conturi pentru calculatoare se repetă procedura de adăugare în Accounts a conturilor de mail.
4.4 Creare conturi de utilizatori
Se apasă butonul Start, se selectează Administrative Tools și se apasă Computer Management.
Figura nr 43: Adăugare utilizatori pas 1
În Computer Management, se accesează Local Users and Groups.
Figura nr 44: Adăugare utilizatori pas 2
Dublu click pe folderul Users .
Figura nr 45: Adăugare utilizatori pas 3
Click dreapta în lista de utilizatori și New User.
Figura nr 46: Adăugare utilizatori pas 4
Se completează toate datele și se apasă Create
Se repetă procedura pentru toți utilizatorii care au acces la sistem.
4.5 Domain User Account – Active Directory
Serviciul Active Directory (AD) este inclus în sistemele de operare Windows Server. Serviciul AD folosește protocolul Lightweight Directory Access Protocol (LDAP) pentru interogarea și modificarea serviciilor de directoare prin TCP/IP. AD pune la dispoziție administratorilor de rețea un mediu propice prin care poate controla de la distanță ce permisiuni are fiecare utilizator în parte, poate instala drivere, poate instala aplicații dar poate și șterge aplicații pentru fiecare utilizator în parte. Când un utilizator se conectează la un calculator care face parte din domeniul AD, chiar de la conectare se știe dacă acesta este administrator sau utilizator obișnuit cu acces restricționat la unele setări ale sistemului de operare.
Pentru a adăuga utilizatori în lista AD se procedează astfel:
Start, se apasă Administrative Tools și apoi Active Directory Users and Computers.
Figura nr 47: Adăugare utilizatori AD pas 1
În Active Directory Users and Computers, folderul în care se adaugă noul utilizator.
Figura nr 48: Adăugare utilizatori AD pas 2
Click dreapta și New User.
Figura nr 49: Adăugare utilizatori AD pas 3
Se completează datele necesare și se adaugă noul utilizator în active directory.
4.6 Creare domeniu DNS pe Windows 2008 Server
Domain Name System (DNS) se ocupă de gestionarea domeniilor în Internet, este folosit cel mai des pe Internet dar poate fi folosit și în rețeaua locală. De fapt acest DNS transformă adresa de tip IP 192.168.1.1 în nume www.petrom.ro. Este mult mai simplu de ținut minte un nume decât un ip, în cazul de față este un ip simplu dar poate fi mult mai complicat.
Pentru a configura serviciul de DNS se procedează astfel:
Start, Administrative tools, Server Manager, se apasă Roles și Add Roles, Next
Figura nr 50: Configurare DNS pas 1
Next.
Figura nr 51: Configurare DNS pas 2
Se selectează DNS Server
Figura nr 52: Configurare DNS pas 3
Next și Install
Figura nr 53: Configurare DNS pas 4
După ce termină se apasă close și DNS va fi instalat pe windows 2008 server.
Figura nr 54: Configurare DNS pas 5
4.7 Creare domeniu FTP pe Windows 2008 Server
File Transfer Protocol(FTP) este un protocol de rețea folosit pentru a transfera fișiere de la un calculator la altul prin rețeaua locală și prin Internet.
Pentru a instala și configura propriul server de FTP parcurgem următoarele etape:
Start, Control Panel și se apasă Add or Remove Programs și apoi Add/Remove Windows Components. Se selectează Application Server
Figura nr 55: Instalare FTP pas 1
Se apasă Details și apoi Internet Information Services
Figura nr 56: Instalare FTP pas 2
Details
Figura nr 57: Instalare FTP pas 3
4.8 Creare Domain Controller cu Active Directory pe Windows 2008 Server
La capitolul 4.5 au fost creați utilizatorii pentru AD, în acest capitol creăm și configurăm domeniul AD.
Pentru a instala și configura domeniul AD parcurgem următoarele etape:
Start, Administrative tools, și apoi Server Manager, se apasă Roles și Add Roles, Next
Figura nr 58: Instalare domeniu AD pas 1
Next.
Figura nr 59: Instalare domeniu AD pas 2
În pagina Select Server Roles, se selectează Active Directory Domain Services, și se apasă Next.
Figura nr 60: Instalare domeniu AD pas 3
După ce se termină instalarea apare pagina Installation Results, se apasă Close this wizard and launch the Active Directory Domain Services Installation Wizard (dcpromo.exe).
Figura nr 61: Instalare domeniu AD pas 4
În pagina Welcome to the Active Directory Domain Services Installation Wizard, se apasă Next. Apoi Choose a Deployment Configuration , se apasă Create a new domain in a new forest și Next.
Figura nr 62: Configurare domeniu AD pas 1
În pagina Name the Forest Root Domain, se scrie numele DNS pentru domeniu, și apoi Next.
Figura nr 63: Configurare domeniu AD pas 2
La Set Forest Functional Level, se selectează Windows Server 2008, și Next. În pagina Additional Domain Controller Options, se apasă DNS server, și Next.
Figura nr 64: Configurare domeniu AD pas 3
4.9 Software necesar sistemelor client
Microsoft Windows 7 Professional, Antivirus NOD 32, Micosoft Office Pro 2010,
4.9.1 Instalare Microsoft Windows 7 Professional
Se pregătește cd-ul de instalare cu Windows 7 și se pornește calculatorul cu bootare de pe cd. După ce pornește instalarea apare urmatorul ecrean.
Figura nr 65: Instalare Windows 7 pas 1
După aceea intră în meniul în care trebuie selectată Limba instalării si alte opțiuni regionale și apoi se apasă butonul Next.
Figura nr 66: Instalare Windows 7 pas 2
Apoi se apasă butonul Install Now pentru a începe procesul de instalare.
Figura nr 67: Instalare Windows 7 pas 3
Se citește și se bifează căsuța “I accept the license terms” și se apasă butonul Next.
Figura nr 68: Instalare Windows 7 pas 4
În fereastra „Which type of installation do you want?”, se apasă pe opțiunea Custom (advanced)
Figura nr 69: Instalare Windows 7 pas 5
În fereastra “Where do you want to install Windows?” se selectează drive 0 și butonul Next.
Figura nr 70: Instalare Windows 7 pas 6
În acest moment începe instalarea programului Windows 7.
Figura nr 71: Instalare Windows 7 pas 7
După ce se termină instalarea, calculatorul va reporni și va intra în Windows 7 și va afișa următorul ecran.
Figura nr 72: Instalare Windows 7 pas 8
Apare fereastra care ne anunță că pregătește desktopul pentru folosire.
Figura nr 73: Instalare Windows 7 pas 9
În acest moment instalarea programului Windows 7 este completă.
Figura nr 74: Instalare Windows 7 pas 10
4.10 Proiectarea de detaliu
4.10.1 Subnetizarea rețelei
Listă IP pe birouri
Camera Director resurse umane:
PC1 : 192.168.1.3 / 255.255.255.0
Server: 192.168.1.2 / 255.255.255.0
Router: 192.168.1.1 / 255.255.255.0
Camera Colectiv evidență resurse umane:
PC2: 192.168.1.4 / 255.255.255.0
PC3: 192.168.1.5 / 255.255.255.0
PC4: 192.168.1.6 / 255.255.255.0
Camera Colectiv organizare, strategie și politici de personal:
PC5: 192.168.1.7 / 255.255.255.0
PC6: 192.168.1.8 / 255.255.255.0
PC7: 192.168.1.9 / 255.255.255.0
PC8: 192.168.1.10 / 255.255.255.0
Camera Centrul de pregătire profesională:
PC9: 192.168.1.11 / 255.255.255.0
PC10: 192.168.1.12 / 255.255.255.0
PC11: 192.168.1.13 / 255.255.255.0
Schemă Topologie rețea:
Figura nr 75: Schemă rețea
4.10.2 Configurarea rețelei în Packet Tracer
Programul Packet Tracer este un simulator de rețelistică ce oferă mediul virtual necesar pentru a vizualiza rețeua construită.
Router:
Se închide router-ul de la butonul ON/OFF , se echipează routerul cu o cartela WIC-2T pe slotul 0 și pe slotul 1 cu o cartela WIC-1ENET, apoi se pornește routerul de la butonul ON/OFF.
Figura nr 76: Imagine router Cisco în aplicația Packet Tracer
Configurare interfață Ethernet Router:
Figura nr 77: Imagine configurare router Cisco în aplicația Packet Tracer
4.11 Securitatea rețelei
Securitatea rețelelor cuprinde două categorii: protecție nivel fizic (locația fizică în care se află echipamentele și protecție la nivel informațional (accesul prin intermediul dispozitivelor electronice cu ajutorul aplicațiilor specifice prin acces direct la rețeaua locala și prin Internet). Dacă protecția la nivel fizic este mult mai ușor de realizat, la protecția informațională se complică lucrurile. Securitatea la nivel informațional trebuie efectuată prin securizarea echipamentelor și prin protejarea datelor care circulă în rețea.
Pentru a minimaliza riscul unor atacuri trebuie instalate diferite aplicații care să prevină accesul neautorizat în cadrul rețelei (firewall, antivirus) și este necesară definirea unor politici de back-up.
Firewall – este o soluție de protecție, filtrează traficul din interior și traficul din exterior, blocând la nevoie eventualele transmisii.
Produsele Fortinet reprezintă soluția de ultimă generație pentru protecția datelor în timp real. Fortinet este lider mondial pe segmentul soluțiilor de securitate. Fortinet are 8 certificări ICSA (Internațional Computer Security Association): Antivirus, Firewall, IPSec, SSL-TLS, IPS, Client antivirus detecție – eliminare, Antispyware, Instrusion Detection. Este certificat NSS pentru prevenirea intruziunii (IPS). Modelul ales pentru rețea este FortiGate 100D.
ForitGate 100D este o soluție de securitate optimă pentru rețele mici și mijlocii și are următoarele beneficii:
Furnizează performanță ridicată în scanarea în timp real al traficului din rețea;
Permite instalareaa, raportarea, gestiunea și depanarea rapidă a erorilor;
Are funcție de switch cu 8 porturi;
Sistem de securitate scalabil;
Gateway antivirus, Firewall, Detecția si prevenția intrușilor, VPN, Antispam, Control bandă, Filtrare WEB.
Figura nr 78: FortiGate 100D
Figura nr 79: Interfață FortiGate 100D
4.12 Monitorizarea rețelei
Monitorizarea rețelei este o funcție importantă care poate salva resurse financiare, crește performanța rețelei și reduce costurile de întreținere ale infrastructurii. NMS (Network Monitoring Systems) și IDS (Intrusion Detection Systems) sunt concepte diferite. IPS previne accesul neautorizat în cadrul rețelei, în timp ce NMS are ca obiectiv analiza și funcționarea proceselor desfășurate în cadrul rețelei. Monitorizarea se poate face atât prin echipamente hardware cât și prin aplicații software instalate pe server.
Motivul pentru care monitorizarea rețelei este importanta este legată de asigurarea unui sistem de performanță ridicat și al unui nivel de mentenanță fiabil precum și crearea unor rapoarte (loguri) care să cuprindă informațiile apărute și care pot fi folosite ulterior.
Monitorizarea rețelei cuprinde modul de utilizare a frecvenței de bandă, performanța aplicațiilor utilizate și a serverelor care stochează datele. Sistemul de monitorizare a rețelelor pornește de la verificarea si raportarea lățimii de bandă, timpul de raspuns al echipamentelor (switch, router, server) și prin monitorizarea serverului prin raportarea stadiului procesorului și a memoriei utilizate.
4.12.1 Monitorizarea rețelei se va face prin aplicația Monitorizare rețea.
Pentru a rula aplicația trebuie accesat fișierul Monitorizare retea.exe și va apare urmatorul ecran.
Figura nr 80: Aplicația Monitorizare rețea
Aplicația Monitorizare rețea permite următoarele funcții: Scanare ip-uri rețea, arată ip-ul alocat calculatorului pe care este rulată aplicația, starea rețelei (folosește coamnda netstat, comanda netstat este o comandă care afișează conexiunile din rețea , tabela de rutare), tabela ARP (Address Resolution Protocol, fiecare dispozitiv de rețea iși păstrează propria tabelă ARP, tabela ARP are rolul de a oferii o corespondeță între adresele IP și cele MAC).
Pentru a face o scanare a ip-urilor din rețea, se va introduce plaja de ip, de exemplu 192.168.10. . Se selecteaza ce ip-uri sunt afișate prin casuțele Ip-uri active, Ip-uri inactive și Ip-uri active și inactive.
Figura nr 81: Aplicația Monitorizare rețea: Scanare ip-uri
Pentru a arăta ip-ul calculatorului pe care este instalată aplicația se apasă butonul Ip stație.
Figura nr 82: Aplicația Monitorizare rețea: arată ip-ul stației
Pentru a afișa conexiunile de rețea se apasă butonul Arata de sub textul Stare rețea.
Figura nr 83: Aplicația Monitorizare rețea: stare rețea
Pentru a afișa tabela ARP se apasă butonul Arp și apoi butonul Arata ARP
Figura nr 84: Aplicația Monitorizare rețea: ARP
4.12.2 Listare cord sursa
Fișier frmMain.vb
Figura nr 85: Aplicația Monitorizare meniu programare
Public Class frmMain
Dim emStop As Boolean
Private Sub btnStart_Click(ByVal sender As System.Object, ByVal e As System.EventArgs) Handles btnStart.Click
If txtIP1.Text = "" Or txtIP2.Text = "" Or txtIP3.Text = "" Or txtPingTimeOut.Text = "" Then
MsgBox("Introduceti o plaja de adrese IP", MsgBoxStyle.Critical, "Monitorizare retea")
End If
txtPingTimeOut.Enabled = False
btnStart.Enabled = False
btnStop.Enabled = True
txtLog.Text = ""
Dim ipRangeStart As String = (txtIP1.Text & "." & txtIP2.Text & "." + txtIP3.Text & ".")
Dim CurrentCount As Int16
modMain.PingTimeOut = txtPingTimeOut.Text
pbPing.Value = 0
CurrentCount = 0
Try
Do While CurrentCount <= 255
modMain.Ping(ipRangeStart & CurrentCount)
If optReply.Checked = True Then
If modMain.Result = True Then
txtLog.Text = txtLog.Text & (ipRangeStart & CurrentCount & vbCr & vbLf)
End If
ElseIf optFail.Checked = True Then
If modMain.Result = False Then
txtLog.Text = txtLog.Text & (ipRangeStart & CurrentCount & vbCr & vbLf)
End If
ElseIf optBoth.Checked = True Then
If modMain.Result = False Then
txtLog.Text = txtLog.Text & (ipRangeStart & CurrentCount & " -Ip inactiv" & vbCr & vbLf)
Else
txtLog.Text = txtLog.Text & (ipRangeStart & CurrentCount & " -Ip activ" & vbCr & vbLf)
End If
End If
CurrentCount = CurrentCount + 1
pbPing.Value = pbPing.Value + 1
If emStop = True Then
GoTo label_exit
End If
Application.DoEvents()
Catch ex As Exception
MsgBox("A aparut o eroare" & vbCr & vbLf & vbCr & vbLf & ex.ToString, MsgBoxStyle.Critical, "Monitorizare retea")
txtPingTimeOut.Enabled = True
btnStart.Enabled = True
btnStop.Enabled = False
End Try
label_exit:
emStop = False
txtPingTimeOut.Enabled = True
btnStart.Enabled = True
btnStop.Enabled = False
End Sub
Private Sub frmMain_Load(ByVal sender As System.Object, ByVal e As System.EventArgs) Handles MyBase.Load
optReply.Select()
txtIP1.Select()
txtPingTimeOut.Text = "500"
emStop = False
btnStop.Enabled = False
End Sub
Private Sub btnStop_Click(ByVal sender As System.Object, ByVal e As System.EventArgs) Handles btnStop.Click
emStop = True
End Sub
Private Sub optBoth_CheckedChanged(ByVal sender As System.Object, ByVal e As System.EventArgs) Handles optBoth.CheckedChanged
End Sub
Private Sub txtLog_TextChanged(ByVal sender As System.Object, ByVal e As System.EventArgs) Handles txtLog.TextChanged
End Sub
Private Sub Label4_Click(ByVal sender As System.Object, ByVal e As System.EventArgs) Handles Label4.Click
End Sub
Private Sub Button4_Click(ByVal sender As System.Object, ByVal e As System.EventArgs) Handles Button4.Click
TextBox2.Text = AxWinsock1.LocalIP
End Sub
Private Sub Label5_Click(ByVal sender As System.Object, ByVal e As System.EventArgs) Handles Label5.Click
End Sub
Private Sub IesireToolStripMenuItem_Click(ByVal sender As System.Object, ByVal e As System.EventArgs) Handles IesireToolStripMenuItem.Click
End
End Sub
Private Sub DespreToolStripMenuItem1_Click(ByVal sender As System.Object, ByVal e As System.EventArgs) Handles DespreToolStripMenuItem1.Click
AboutBox1.Show()
End Sub
Private Sub Button1_Click(ByVal sender As System.Object, ByVal e As System.EventArgs) Handles Button1.Click
Dim builder As New System.Text.StringBuilder
Dim ipProps As System.Net.NetworkInformation.IPGlobalProperties = System.Net.NetworkInformation.IPGlobalProperties.GetIPGlobalProperties()
For Each connection As System.Net.NetworkInformation.TcpConnectionInformation In ipProps.GetActiveTcpConnections
builder.AppendFormat("{0} -> {1} – {2}{3}", connection.LocalEndPoint, connection.RemoteEndPoint, connection.State, Environment.NewLine)
Next
MessageBox.Show(builder.ToString())
End Sub
Private Sub TextBox4_TextChanged(ByVal sender As System.Object, ByVal e As System.EventArgs) Handles TextBox4.TextChanged
End Sub
Private Sub Button2_Click(ByVal sender As System.Object, ByVal e As System.EventArgs) Handles Button2.Click
Form1.Show()
End Sub
Private Sub MenuStrip1_ItemClicked(ByVal sender As System.Object, ByVal e As System.Windows.Forms.ToolStripItemClickedEventArgs) Handles MenuStrip1.ItemClicked
End Sub
End Class
Form1.vb
Figura nr 86: Aplicația Monitorizare meniu ARP
Public Class Form1
WithEvents GoBtn As New Button
Dim TxtResults As New TextBox
Private Sub GoBtn_Click(ByVal sender As System.Object, ByVal e As System.EventArgs) Handles GoBtn.Click
Dim sCommand As String = "arp"
Dim sArgs As String = "-a"
Dim strline As String
Dim AllData() As String
Dim psi As System.Diagnostics.ProcessStartInfo = New System.Diagnostics.ProcessStartInfo(sCommand, sArgs)
psi.UseShellExecute = False
psi.RedirectStandardOutput = True
psi.CreateNoWindow = True
Dim proc As System.Diagnostics.Process = System.Diagnostics.Process.Start(psi)
strline = proc.StandardOutput.ReadToEnd
AllData = Split(strline, vbCrLf)
TxtResults.Text = "Adresa IP Adresa MAC Tip" & vbCrLf
For Each s As String In AllData
If s <> Nothing Then
Dim temp() As String = s.Split(New Char() {" "c}, System.StringSplitOptions.RemoveEmptyEntries)
If UBound(temp) = 2 Then
TxtResults.AppendText(temp(0).PadRight(20) & temp(1).PadRight(20) & temp(2) & vbCrLf)
End If
End If
Next
End Sub
Private Sub Form1_Load(ByVal sender As System.Object, ByVal e As System.EventArgs) Handles MyBase.Load
Me.Size = New Size(500, 350)
With GoBtn
.Size = New Size(100, 25)
.Location = New Point(10, 10)
.Text = "Arata ARP"
End With
Me.Controls.Add(GoBtn)
With TxtResults
.Size = New Size(470, 260)
.Location = New Point(10, 40)
.Multiline = True
.ScrollBars = ScrollBars.Vertical
.Font = New Font("Courier New", 10)
.Anchor = AnchorStyles.Left + AnchorStyles.Top + AnchorStyles.Right + AnchorStyles.Bottom
End With
Me.Controls.Add(TxtResults)
End Sub
Private Sub Button1_Click(ByVal sender As System.Object, ByVal e As System.EventArgs) Handles Button1.Click
End Sub
End Class
About Box1.vb
Figura nr 87: Aplicația Monitorizare meniu despre aplicație
Public NotInheritable Class AboutBox1
Private Sub AboutBox1_Load(ByVal sender As System.Object, ByVal e As System.EventArgs) Handles MyBase.Load
Dim ApplicationTitle As String
If My.Application.Info.Title <> "" Then
ApplicationTitle = My.Application.Info.Title
Else
ApplicationTitle = System.IO.Path.GetFileNameWithoutExtension(My.Application.Info.AssemblyName)
End If
Me.Text = String.Format("About {0}", ApplicationTitle)
Me.LabelProductName.Text = My.Application.Info.ProductName
Me.LabelVersion.Text = String.Format("Version {0}", My.Application.Info.Version.ToString)
Me.LabelCopyright.Text = My.Application.Info.Copyright
Me.LabelCompanyName.Text = My.Application.Info.CompanyName
Me.TextBoxDescription.Text = My.Application.Info.Description
End Sub
Private Sub OKButton_Click(ByVal sender As System.Object, ByVal e As System.EventArgs) Handles OKButton.Click
Me.Close()
End Sub
Private Sub LabelProductName_Click(ByVal sender As System.Object, ByVal e As System.EventArgs) Handles LabelProductName.Click
End Sub
Private Sub TextBoxDescription_TextChanged(ByVal sender As System.Object, ByVal e As System.EventArgs) Handles TextBoxDescription.TextChanged
End Sub
Private Sub LabelVersion_Click(ByVal sender As System.Object, ByVal e As System.EventArgs) Handles LabelVersion.Click
End Sub
End Class
Bibliografie
Cărți, manuale printate:
Martin, Thomas, "Design Principles for DSL-Based Access Solutions", June 2011.
Bonaventure Olivier, "Computer Networking : Principles, Protocols and Practice", 2010
Cornelia Botezatu, “Proiectarea sistemelor informatice. Metode sistemice”, Editura ProUniversitara , București, 2007
Andrew S. Tanenbaum, „Computer Networks”, Fourth Edition, Pearson Education 2006
Dumitru Oprea, Florin Dumitriu, Gabriela Meșniță, „Proiectarea sistemelor informaționale”, Editura Alexandru Ioan Cuza, Iași, 2005
C. Botezatu, „Proiectarea sistemelor informatice”, Ediție revizuită și completată, Editura Universul Juridic, 2005
Botezatu Cezar, George Căruțașu, Doru Chetrariu, “Arhitectura calculatoarelor personale și sisteme de operare specifice”, Editura Universul Juridic, București , 2005
Octavian Dospinescu, “Dezvoltarea aplicațiilor în Visual Basic.NET”, Editura POLIROM, 2004
William Stallings, „Computer Networking with Internet Protocols and Technology”, Pearson Education 2004
Douglas E. Comer Pearson și Prentice Hall, „Computer Networks and Internets”, Fourth Edition, Upper Saddle River NJ, Ó, 2004
Clayton Walnum, “Visual BASIC.NET”, Editura ALL, 2003
Steve Steinke, „Network Tutorial: A Complete Introduction to Networks”, San Francisco, 2003
Bruce A. Hallberg, McGraw-Hill, Osborne „Networking: A Beginner's Guide”, 2003
Dumitru Oprea, Dinu Airinei, Marian Fotache, „Sisteme informaționale pentru afaceri”, Editura POLIROM, Iași, 2002
Chichernea, C. BotezatuI. Iacob, C. Fabian R. Mihalca, S. Goron, „Proiectarea sistemelor informatice. Metode de realizare”, Ed. Sylvi, București 2001
Douglas E. Comer Pearson și Prentice Hall “Internetworking With TCP/IP Volume I: Principles, Protocols and Architecture”, Fourth Edition, Upper Saddle River NJ, Ó, 2000
Sandor Kovacs, “Programarea interfețelor cu Visual Basic 6.0 – Elemente speciale”, Editura Albastră
Robert M. Metcalfe și David R. Boggs, „Ethernet: Distributed Packet Switching for Local Computer Networks”, July 1976.
Resurse în format electronic:
1. http://social.msdn.microsoft.com/Forums/en-US/d05de265-bf89-4cbd-8c78-1ac3df28763e/write-ip-address-in-textbox-of-vb-2008, Asim 09, „Write IP address in textbox of vb”, 24 octombrie 2010, data ultimei accesări 24.06.2013
2. http://www.planet-sourcecode.com/vb/scripts/ShowCode.asp?txtCodeId=6902&lngWId=10 , David McAuley2, „IP scanner”, 05 noiembrie 2008, data ultimei accesări 24.06.2013
3. http://social.msdn.microsoft.com/Forums/vstudio/en-US/b2a9f59d-0338-48ab-a4b1-cf694a22985b/read-arp-cache, Devon_Nullman, „Read ARP cache”, 12.04.2013, data ultimei accesări 24.06.2013
4. http://www.vbforums.com/showthread.php?549612-RESOLVED-Vb-net-2008-Using-Netstat, Atheist, „Using Netstat”, 08.12.2008, data ultimei accesări 24.06.2013
ANEXA NR 1
Procedură privind recrutarea personalului
Procedură privind angajarea personalului
Procedură privind stabilirea drepturilor salariale
Procedură privind întocmirea statelor de plată
Procedură privind evaluarea personalului
Procedură privind încetarea contractului de muncă
Procedură privind sancționarea personalului
Bibliografie
Cărți, manuale printate:
Martin, Thomas, "Design Principles for DSL-Based Access Solutions", June 2011.
Bonaventure Olivier, "Computer Networking : Principles, Protocols and Practice", 2010
Cornelia Botezatu, “Proiectarea sistemelor informatice. Metode sistemice”, Editura ProUniversitara , București, 2007
Andrew S. Tanenbaum, „Computer Networks”, Fourth Edition, Pearson Education 2006
Dumitru Oprea, Florin Dumitriu, Gabriela Meșniță, „Proiectarea sistemelor informaționale”, Editura Alexandru Ioan Cuza, Iași, 2005
C. Botezatu, „Proiectarea sistemelor informatice”, Ediție revizuită și completată, Editura Universul Juridic, 2005
Botezatu Cezar, George Căruțașu, Doru Chetrariu, “Arhitectura calculatoarelor personale și sisteme de operare specifice”, Editura Universul Juridic, București , 2005
Octavian Dospinescu, “Dezvoltarea aplicațiilor în Visual Basic.NET”, Editura POLIROM, 2004
William Stallings, „Computer Networking with Internet Protocols and Technology”, Pearson Education 2004
Douglas E. Comer Pearson și Prentice Hall, „Computer Networks and Internets”, Fourth Edition, Upper Saddle River NJ, Ó, 2004
Clayton Walnum, “Visual BASIC.NET”, Editura ALL, 2003
Steve Steinke, „Network Tutorial: A Complete Introduction to Networks”, San Francisco, 2003
Bruce A. Hallberg, McGraw-Hill, Osborne „Networking: A Beginner's Guide”, 2003
Dumitru Oprea, Dinu Airinei, Marian Fotache, „Sisteme informaționale pentru afaceri”, Editura POLIROM, Iași, 2002
Chichernea, C. BotezatuI. Iacob, C. Fabian R. Mihalca, S. Goron, „Proiectarea sistemelor informatice. Metode de realizare”, Ed. Sylvi, București 2001
Douglas E. Comer Pearson și Prentice Hall “Internetworking With TCP/IP Volume I: Principles, Protocols and Architecture”, Fourth Edition, Upper Saddle River NJ, Ó, 2000
Sandor Kovacs, “Programarea interfețelor cu Visual Basic 6.0 – Elemente speciale”, Editura Albastră
Robert M. Metcalfe și David R. Boggs, „Ethernet: Distributed Packet Switching for Local Computer Networks”, July 1976.
Resurse în format electronic:
1. http://social.msdn.microsoft.com/Forums/en-US/d05de265-bf89-4cbd-8c78-1ac3df28763e/write-ip-address-in-textbox-of-vb-2008, Asim 09, „Write IP address in textbox of vb”, 24 octombrie 2010, data ultimei accesări 24.06.2013
2. http://www.planet-sourcecode.com/vb/scripts/ShowCode.asp?txtCodeId=6902&lngWId=10 , David McAuley2, „IP scanner”, 05 noiembrie 2008, data ultimei accesări 24.06.2013
3. http://social.msdn.microsoft.com/Forums/vstudio/en-US/b2a9f59d-0338-48ab-a4b1-cf694a22985b/read-arp-cache, Devon_Nullman, „Read ARP cache”, 12.04.2013, data ultimei accesări 24.06.2013
4. http://www.vbforums.com/showthread.php?549612-RESOLVED-Vb-net-2008-Using-Netstat, Atheist, „Using Netstat”, 08.12.2008, data ultimei accesări 24.06.2013
ANEXA NR 1
Procedură privind recrutarea personalului
Procedură privind angajarea personalului
Procedură privind stabilirea drepturilor salariale
Procedură privind întocmirea statelor de plată
Procedură privind evaluarea personalului
Procedură privind încetarea contractului de muncă
Procedură privind sancționarea personalului
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Retea Integrata Pentru Departamentul DE Resurse Umane DIN Cadrul Petrom (ID: 150375)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.