Portofoliul Dirigintelui

Informatica

Portofoliul Dirigintelui

Byadmin ianuarie 1, 2024

CUPRINS

Capitolul I.

NOȚIUNI INTRODUCTIVE DESPRE BAZELE DE DATE

1. Definirea bazelor de date

2. Clasificarea bazelor de date. Tipuri de baze de date

3. Concepte utilizate în lucrul cu bazele de date relaționale

3.1. Relație, tuplu, atribut

3.2. Cheie primară și cheie străină

3.3. Structura și restricțiile unei baze de date relaționale

3.4. Relații virtuale

4. Reguli ale modelului relațional

Capitolul II.

PROIECTAREA BAZELOR DE DATE

1. Proiectarea conceptuală a bazelor de date

2. Proiectarea logică a bazelor de date pentru modelul relațional

3. Proiectarea fizică a bazelor de date pentru modelul relațional

4. Sisteme de gestionare a bazelor de date (SGBD)

4.1. Componentele mediului SGBD

4.2. Avantajele și dezavantajele sistemelor de gestionare a bazelor de date

Capitolul III

ULTILIZAREA APLICAȚIEI MICROSOFT ACCESS 2007

1. Concepte generale privind bazele de date Access

2 Primii paşi în lucrul cu baze de date

3. Crearea tabelelor în Access 2007

 3.1. Operaţii principale

3.2. Definirea cheilor unei tabele

3.3. Structura unei tabele

3.4. Crearea legăturilor între tabele

4. Formularele

5. Prelucrarea datelor în Access 2007

5.1. Operaţii de căutare şi filtrare

5.2. Interogarea bazei de date

5.3. Sortarea înregistrărilor

6. Crearea Rapoartelor

6.1. Lucrul cu rapoartele

7. Pregătirea rezultatelor

7.1. Pregătirea pentru imprimare

7.2. Opţiuni pentru imprimare

Capitolul IV

APLICAȚIE. PORTOFOLIUL DIRIGINTELUL

1. Mediul Microsoft ACCESS

PROIECTAREA BAZEI DE DATE

2.1 Planificarea bazei de date

2.2 Stabilirea tabelelor

2.2.1 Crearea tabelelor

2.3. Stabilirea relațiilor intre tabele

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

Capitolul I

NOȚIUNI INTRODUCTIVE DESPRE BAZELE DE DATE

Definirea bazelor de date

Bazele de date constitue cadrul sistemelor informaționale și au modificat fundamental modul de operare al organizațiilor. Acestea reprezintă cea mai importantă realizare în domeniul ingineriei programării, deoarece dezvoltarea de algoritmi a avut ramificații semnificative. Ele se folosesc pentru conservarea informațiilor în diferite domenii de activitate, în învățămant sunt utile mai ales dirigintilor sau invatatorilor.

Conceptul de baze de date a apărut în a doua parte a anilor ’60. La momentul respectiv, în cadrul sistemelor informatice implementate în întreprinderi, informațiile erau organizate în fișiere de date create cu ajutorul unor programe scrise din a treia generație cum ar fi: COBOL, FORTRAN.

În ultimul deceniu, mediul economic a suferit o serie de schimbări, cele mai semnificative referindu-se la:

comportamentul consumatorului, care a devenit mult mai exigent, mai bine informat, acordând o mai mare atenție timpului dedicat cumpărăturilor;

saturarea pieței. În țările dezvoltate, aproape orice persoană adultă posedă cont bancar, cărți de credit, astfel încât extinderea pieței serviciilor bancare este foarte dificilă. Aceeași situație se înregistrează și la mașini, polițe de asigurare, alimente de bază;

noile segmente de piață, respectiv diferitele grupuri etnice;

noile metode de marketing și canale de distribuție, precum marketingul direct, comerțul electronic, etc.;

ciclul de viață scurt al celor mai multe dintre produse;

creșterea competiției și a riscului în afaceri.

O organizare sistematică a informațiilor este oferită de bazele de date, care sigură condițiile necesare pentru consemnarea datelor, păstrarea lor și un acces optim la acestea, și tind să devină totodată principalul rezervor de informații al oricărei organizații.

Putem defini baza de date ca o colecție partajată de date, între care există relații logice (și o descriere a acestor date), proiectată pentru a satisface necesitățile informaționale ale unei organizații. Pentru a înțelege în totalitate acest concept, să analizăm detailat această definiție. Baza de date stocheaza informațiile într-un mod unic, care este definit o singură dată, fiind utilizat de mai multe departamente. În loc de a exista fișiere separate cu date redundante, toate datele sunt integrate, cu o dublare minimă. Baza de date nu mai este deținută de un singur departament, ci constitue acum o resursă comună, partajată. Din acest motiv, ea este definită și ca o colecție autodescrisă de înregistrări integrate. Această descriere a datelor este cunoscută sub denumirea de catalog de sistem (sau dicționar de date sau meta-date – „datele despre date”). Natura autodescriptivă a bazelor de date este cea care produce independența program-date.

Figura 1.1. Schema de principiu a unei baze de date

C.J.Date identifică șapte principale avantaje ale bazelor de date față de fișierele independente:

un grad redus de redundanță a datelor (redundanța reprezintă faptul că aceeași dată apare în mai multe fișiere, existând astfel riscul modificării acesteia într-un fișier fără a face modificările și în toate celelalte fișiere);

evitarea, în mai mare măsură, a inconsistenței datelor;

facilitarea partajării informațiilor între toți utilizatorii acestora din cadrul organizației;

suport pentru standardizare;

implementarea unor mecanisme ameliorate privind asigurarea securității informațiilor (necesitatea existenței unui mecanism care să protejeze pe deplin datele din fișiere de acces neautorizat);

îmbunătățirea integrității datelor;

un mai bun suport pentru rezolvarea conflictelor ce apar la încercările de modificare simultană a unei aceleași date.

La acestea se mai pot adăuga:

structurile de date sunt mai aproape de realitate și mai ușor de manipulat;

este permisă legătura cu diverse limbaje-gazdă.

Tratarea prin sisteme de baze de date, în care se separă definiția datelor de programele de aplicație, este foarte asemănătoare cu abordarea folosită în realizarea modernă a programelor, în care se oferă o definiție internă a unui obiect și o definiție externă, separată. Utilizatorii unui obiect văd doar definiția sa externă, fără a cunoaște modul în care este definit acesta și cum funcționează. Un avantaj al acestei tratări, cunoscute sub denumirea de abstractizare a datelor, constă în faptul că face posibilă modificarea definiției interne a unui obiect, fără a afecta utilizatorii acestuia, cu condiția ca definiția externă să rămână aceeași. În același mod, în tratarea prin baze de date se separă structura datelor de programele aplicație și se stochează în baza de date. Dacă adăugăm un câmp nou într-o înregistrare sau creăm un fișier nou, aplicațiile existente nu sunt afectate. Totuși dacă eliminăm un câmp dintr-un fișier utilizat de către un program aplicație, acesta este afectat de această schimbare și trebuie modificat în consecință.

Ultimul termen care mai trebuie explicat în definiția bazei de date este cel de „relație logică”. Atunci când se analizează necesitățile informaționale ale unei organizații, se încearcă identificarea entităților, atributelor și relațiilor. O entitate este un obiect distinct (o persoană, loc sau lucru, concept sau eveniment) din organizație, care trebuie reprezentat în baza de date. Un atribut este o proprietate care descrie un aspect oarecare al obiectului pe care dorim să-l înregistrăm, iar o relație aste o asociație între mai multe entități.

Într-o abordare mai analitică, o bază de date este un ansamblu de date:

structurate,

coerente,

neredundante,

independente de orice program de aplicație,

direct accesibile după mai multe criterii.

O baza de date evoluează în timp în funcție de volumul și complexitatea proceselor, fenomenelor și operațiunilor pe care le reflectă.

Ansamblul informațiilor stocate în bază la un moment dat constitue conținutul sau realizarea acesteia. Organizarea bazei de date se reflectă în schema sau structura sa, ce reprezintă un ansamblu de instrumente pentru descrierea datelor, a relațiilor dintre acestea, a semanticii lor și a restricțiilor la care sunt puse. În timp ce volumul prezintă o evoluție spectaculoasă în timp, schema unei baze rămâne relativ constantă pe tot parcursul utilizării acesteia.

Informația este unul dintre cuvintele cele mai des întâlnite la ora actuală, cu atât mai mult în sfera economică. Termenii societate informațională, economie a informației s-au consacrat definitiv, jucând un rol deosebit de important în cadrul tuturor organizațiilor. Percepția sa este cât se poate de eterogenă, conceptul de informație fiind subiect de reflecție și analiză în: teoria informației, teoria comunicării, teoria cunoașterii, logică, semantică etc. Sensul original al noțiunii de informație este acela de noutate, anunț, știre care se raportează cu precădere la aspectul comunicativ si cel calitativ.

Shanon studiază informația matematic, conferindu-i acesteia o dimensiune cantitativă, prin raportarea la entropie. Una dindre confuziile cele mai uzuale în limbajul curent, dar chiar și în literatura de specialitate, este legată de raportul dată – informație – cunoștință.

Data poate fi caracterizată ca fiind materia primă a informației și definită ca un ansamblu de caractere sau simboluri asupra cărora se execută, de către calculatoare sau echipamente automate, o serie de opțiuni, ansamblu care poate fi transmis sub formă de semnale electrice și stocat pe bandă, disc-magnetic etc. Data este considerată ca fiind informație potențială. Pentru exemplificare, Serge Miranda și Jose-Maria Busta, definesc data ca „înregistrarea, într-un cod prestabilit, a unei observații, obiect, fenomen, imagine, sunet, text”, în timp ce informația reprezintă „semnificația ce poate fi desprinsă dintr-un ansamblu de date, pe baza asociațiilor dintre acestea”. Data este, deci, o observație sau un fapt brut care se raportează la un fenomen sau operațiune (comercială, financiară etc). Mai precis, datele sunt măsuri ale atributelor (caracteristicilor) unor entități (oameni, locuri, lucruri, evenimente). Astfel, informația este percepută ca partea utilizabilă dintr-un ansamblu de date.

Putem spune că, datele sunt considerate resurse ale unui sistem informațional, resurse ce sunt prelucrate, transformate în vederea obținerii produsului informativ. Din această perspectivă, informațiile pot fi definite ca date ce au fost convertite sub o formă ce răspunde nevoilor specifice unui utilizator sau grup de utilizatori.

Prelucrarea datelor este un proces creator de valoare (de adăugare de valoare) ce cuprinde:

regruparea,

manipularea și organizarea,

analiza și evaluarea conținutului,

punerea într-o formă care să satisfacă nevoile utilizatorilor.

Nu orice prelucrare de date furnizează informații. Informația este produsul prelucrării datelor,

care sunt aduse într-o formă inteligibilă și care pot fi utilizate într-un scop anume. Deci o procesare de date poate genera informație, numai dacă există un receptor care să considere acest rezultat inteligibil și folositor. O trăsătură fundamentală a informației ține de subiectivitatea sa. Ceea ce poate fi o informație pentru o persoană poate să nu însemne nimic pentru altele. Pe de altă parte, pornind de la acelaș set de date, persoane diferite, pot desprinde informații diferite. Dacă data are o existență fizică, tangibilă, informația există numai în receptor, fiind intangibilă. Se poate spune ca informația este produsul inteligenței omenești.

Abordarea de mai sus a informației este mult prea relativă, astfel încât, au fost formulate diverse definiții care să fie ceva mai specifice, mai aproape de esența noțiunii. Probabil cea mai largă accepțiune a informației este legată de caracterul său de noutate prin adaosul de cunoaștere care rezultă din receptarea datelor. Primim informații atunci cand aflăm ceva ce nu cunoaștem înainte.

O a doua abordare privește volumul de date necesar pentru a reduce incertitudinea în luarea unei decizii. Această definiție, mult mai specifică, are la bază teoria informației așa cum a fost elaborată de Claude Shannon și Warren Weaver fiind aplicată în domeniul economic sub forme de genul: informația reprezintă data sub ansamblul de date ce prezintă val datelor este un proces creator de valoare (de adăugare de valoare) ce cuprinde:

regruparea,

manipularea și organizarea,

analiza și evaluarea conținutului,

punerea într-o formă care să satisfacă nevoile utilizatorilor.

Nu orice prelucrare de date furnizează informații. Informația este produsul prelucrării datelor,

care sunt aduse într-o formă inteligibilă și care pot fi utilizate într-un scop anume. Deci o procesare de date poate genera informație, numai dacă există un receptor care să considere acest rezultat inteligibil și folositor. O trăsătură fundamentală a informației ține de subiectivitatea sa. Ceea ce poate fi o informație pentru o persoană poate să nu însemne nimic pentru altele. Pe de altă parte, pornind de la acelaș set de date, persoane diferite, pot desprinde informații diferite. Dacă data are o existență fizică, tangibilă, informația există numai în receptor, fiind intangibilă. Se poate spune ca informația este produsul inteligenței omenești.

Abordarea de mai sus a informației este mult prea relativă, astfel încât, au fost formulate diverse definiții care să fie ceva mai specifice, mai aproape de esența noțiunii. Probabil cea mai largă accepțiune a informației este legată de caracterul său de noutate prin adaosul de cunoaștere care rezultă din receptarea datelor. Primim informații atunci cand aflăm ceva ce nu cunoaștem înainte.

O a doua abordare privește volumul de date necesar pentru a reduce incertitudinea în luarea unei decizii. Această definiție, mult mai specifică, are la bază teoria informației așa cum a fost elaborată de Claude Shannon și Warren Weaver fiind aplicată în domeniul economic sub forme de genul: informația reprezintă data sub ansamblul de date ce prezintă valoare în procesul decizional.

Shannon și Weaver au dezvoltat un model matematic privitor la gradul de incertitudine care apare în transmiterea unui mesaj. Din punctul lor de vedere, incertitudinea este legată de zgomotul care apare pe canalul de transmisie, zgomot ce alterează semnalul obținut prin codificarea mesajului. Diminuarea incertitudinii înseamnă, deci, o sporire a informației. Schema de transmitere a unui mesaj (Shannon) este cea din figura 1.2.

mesaj semnal semnal mesaj

zgomot

Figura 1.2. Modelul lui Shanon pentru transmiterea informației

O a treia abordare a informației combină cele două definiții expuse mai sus. Informația este definită ca un ansamblu de date care constituie suportul unui comportament, este comprehensibilă / utilzabilă pentru îndeplinirea unei activități, inclusiv (dar nu exclusiv) procesul decizional. Această formulare este un compromis, fiind mai largă decât a doua abordare, dar mai îngustă decât prima.

Cunoștințele decurg din legăturile stabilite între diferite informații. A transpune datele în inforamți, informația în cunoaștere și cunoașterea în semnificație reprezintă un proces uman. Atât data, cât și informația, sunt noțiuni fundamentale ale sistemului informațional al unei întreprinderi, sistem care îl include pe cel informatic.

2. Clasificarea bazelor de date. Tipuri de baze de date

Principalele tipuri de baze de date utilizate de către organizații și utilizatori sunt:

baze de date distribuite,

baze de date deductive,

baze de date multidimensionale,

baze de date orientate pe obiecte,

baze de date multimedia,

depozite de date (datawarehouse),

baze de date textuale.

a) Baze de date distribuite – sunt utilizate în deosebi de unitățile economice care sunt nevoite să

gestioneze bazele de date distribuite. În cazul unei organizații se poate opta pentru soluția bazelor de date distribuite pe funcții ale organizației respective.

Lucrul în rețea de calculatoare permite distribuirea unei baze de date pe mai multe site-uri. Fiecare site are un gestionar local de tranzacții, deoarece o bază de date distribuită trebuie să dispună întotdeauna de un gestionar de tranzacții.

Avantajele repartizării bazelor de date distribuite sunt:

partajarea datelor și gestiunea distribuită a acestora,

fiabilitatea și disponibilitatea,

prelucrarea accelerată a cererilor.

b) Baze de date deductive – ele se fundamentează pe legătura unei baze de date relaționale cu un procesor din clasa sistemelor expert.

c) Baze de date multidimensionale – au apărut ca urmare a necesităților crescânde de procesare multidimensională a datelor. Aplicațiile se bazează pe o analiză multidimensională a datelor denumite OLAP (adica On Line Analytical Processing). Conceptul de bază este cel de hipercub.

d) Baze de date orientate pe obiecte – dezvoltarea și aplicarea tehnologiei orientate pe obiecte în domeniul bazelor de date a dus la apariția bazelor de date orientate obiecte. O bază de date orientate pe obiecte trebuie să îndeplinească două condiții esențiale:

să îndeplinească cerințele unei baze de date,

să fie un sistem care să aibă la bază tehnologia orientată obiect.

Bazele de date orientate pe obiecte sunt gestionate folosind sisteme de gestiune orientate pe obiecte.

e) Baze de date multimedia – acestea sunt din ce în ce mai mult utilizate ținând cont de faptul că multimedia „se referă la abilitatea de a achiziționa, manipula, combina și reda informații de la o mare varietate de medii, ce includ text, grafică, animație, sunet, imagine fixă sau video. Multimedia nu este deci o tehnologie, ci mai degrabă un termen ce descrie un număr de tehnologi ce luvrează împreună”. Noțiunea de multimedia, „definește integrarea intr-o concepție unitară a imaginilor, textelor și a sunetelor care formează un document”.

Baza de date multimedia realizează o uniune între disciplinele de regăsire a informațiilor și de management al bazelor de date, care până acum erau considerate ca fiind două discipline total diferite si distincte.

De aici rezultă și numărul mare de aplicații, și anume:

În informare – multimedia este modul cel mai rapid, eficient și ieftin în comparație cu alte medii de informare a publicului, cuprinzând adevărate enciclopedi electronice.

În administrarea documentelor și a înregistrărilor – în întreprinderi și instituții comerciale, acestea având nevoie de diferite documente, în funcție de specificul lor.

În educație și instruire – în regăsirea materialelor pentru pregătirea tuturor persoanelor.

În reclame – în mod practic nu există nici o limită în folosirea informației multimedia în astfel de aplicații.

În controlul și monitorizarea proceselor în timp real – împreuna cu bazele de date active, prezentările multimedia de informații au un rol efectiv în operațiile de monitorizare și control în sistemele de transport, de supraveghere a pacienților, etc.

Pentru realizarea tuturor acestor aplicații în condiții optime, bazele de date multimedia trebuie ca pe lângă asigurarea unui timp minim de acces la date să garanteze și integritatea, securitatea și independența datelor. Există o serie de probleme ce apar în multimedia, deoarece aplicațiile multimedia conțin mii de imagini statice și dinamice, documente, texte, segmente audio și video, iar organizarea acestora depinde de modelarea structurilor și a conținutului de date.

O primă problemă este generată de conflictul care apare între aplicarea tehnicilor bazelor de date și a celor de regăsire a informațiilor. În sistemele de baze de date, modelarea conținutului de date nu este o problemă deoaarece datele au o structură rigidă. Pe de altă parte, regăsirea informațiilor se ocupă în special cu modelarea contextului documentului (prin cuvinte cheie, indexuri, rețele semantice, etc).

Designul conceptual, logic și fizic este următoarea problemă care apare și la care nu există incă un răspuns clar.

Stocarea datelor multimedia pe suporturi standard – această etapă prezintă probleme de reprezentare și compresie / decompresie. Tendința în prezent este de arhivare a informațiilor astfel încât să se reducă dimensiunea zonei tampon în timpul operațiilor de intrare / ieșire. O modalitate de eliminare a acestor probleme este folosirea standardelor ca jpeg sau mpeg; pentru bitmap-uri există BLOB (Binary Large Obiect) care facilitează stocarea și regăsirea datelor. Pentru documente există deja aplicații Windows, Unix și altele care realizează compresia / decompresia acestora (deocamdată în stadiu incipient de dezvoltare).

Regăsirea informațiilor este o problemă mai ales în cazul imaginilor dinamice și al segmentelor audio și video, deoarece de multe ori acestea conțin informațiile relevante.

Problemele ce apar se datorează în primul rând navigatoarelor (foarte diferite) cu care se lucrează, deoarece fiecare interpretează în mod diferit imaginile, în funcție de platforma pe care se rulează. În al doilea rând, există o limitare fizică a driverelor cu care se lucrează pentru regăsirea acestor tipuri de informații; în multe cazuri informațiile nu pot fi accesate, navigatorul anunțând printr-un semnal softul necesar.

O altă problemă ce apare este cea a performanței. Pentru aplicațiile multimedia ce conțin simple documente și text, constrângerile de performanță sunt subiectiv determinate de către utilizator. În cazul aplicațiilor cu imagine video în mișcare, sau sincronizare audio-video, se poate vorbi de o limitare fizică. Toate aceste probleme constituie o gamă largă de probleme de cercetare.

Un prim răspuns la aceste probleme a fost apariția Web-ului (World Wide Web), care este sistemul de distribuire a informației multimedia cel mai rapid răspândit în întreaga lume. Acesta este un mediu grafic interactiv, care permite punerea la disoziție a informațiilor sub forma unor documente electronice.

Pentru folosirea întregii puteri a multimediei, sistemul trebuie să aibă un model de construcție care să-i permită utilizatorului folosirea de legături între oricare două noduri arbitrare ale rețelei. Legăturile hipermedia realizează acest lucru și pot avea mai multe forme:

Pot fi însoțite de o descriere detailată sau nu a lor;

Pot să pornească de la un nod dat sau de la oricare nod;

Pot fi direcționate sau nedirecționate.

La un sistem de informare bazat pe regăsirea datelor multimedia, mecanismul de interogare trebuie să aibă acces atât la legături, cât și la informațiile asociate acestora. Sistemul trebuie să fie facil atât pentru definirea imaginilor însoțite de legături, ca și pentru definirea legăturilor publice și private.

Ierarhizarea informațiilor este procedeul folosit în prezent în bazele de date multimedia, fiind în acelaș timp și primul pas care trebuie să-l facă cel ce crează astfel de informații. O legătură hipermedia generată automat nu prezintă nici o informație despre nodurile intermediare care au fost conectate.

Pe de altă parte, legăturile generate manual și informațiile asociate lor pot fi folosite la obținerea mai multor informații despre nodurile care se conectează. Se desprinde de aici concluzia că este necesară o prezentare ierarhizată, bazată pe legături (bidirecționate) însoțite de informații a unei astfel de baze de date multimedia. În prezent documentele multimedia sunt prezentate ierarhizat prin intermediul limbajului HTML.

HTML-ul pe lângă faptul că este un limbaj simplu și total independent de hardware, permite realizarea tuturor acestor proprietăți importante ale oricărui sistem ce folosește informațiile multimedia. În prezent există procesoare de documente Web care pot fi utilizate atât la crearea cât și la formatarea documentelor HTML, păstrând caracteristicile acestuia. Regăsirea informației prin folosirea imaginilor indexate a fost rezolvată în mai multe moduri, fără a da satisfacție totală.

Prima abordare folosește tehnica de procesare a imaginilor la identificarea automată a anumitor obiecte. O problemă care apare aici se referă la scală (mărimea imaginii). Tehnologiile permit ca în documente să se încarce imaginea, într-o primă fază, la scară redusă, ceea ce ar rezolva oarecum problema stocării acestora.

Concepte utilizate în lucurul cu bazele de date relaționare

3.1. Relație, tuplu, atribut

O bază de date relațională (BDR) poate fi definită ca un ansamblu de tabele aflate în legătură; fiecare tabelă (sau tabel), alcătuită din linii și coloane, are un nume unic și este stocată pe un suport extern (de obicei disc). La intersecția unei linii cu o coloană se găsește o valoare.

O linie este o succesiune de valori de diferite tipuri ce regrupează informații referitoare la un obiect, eveniment, informații referitoare la o entitate.

O linie oarecare din tabelă reprezintă o relație între clase de valori, de aici și denumirea de baze de date relaționale.

Ordinea liniilor nu prezintă importanță în ceea ce privește conținutul informațional al tabelei.

Ansamblul valorilor de același tip corespunde unui atribut al entităților, atribut ale cărui valori alcătuiesc o coloană a tabelei. Fiecare atribut este definit prin numele său și domeniul valorilor pe care le poate lua.

Ca și la modelul E-A se poate spune că pentru fiecare atribut există un domeniu de valori, domeniu definit ca ansamblul valorilor acceptate (autorizate) pentru un element component al relației.

Se reține corespondența noțiunilor relație – tabelă, tuplu – linie și atribut – coloană.

În teoria bazelor de date relaționale, orice atribut al unei tabele oarecare trebuie să fie atomic, în sensul imposibilității descompunerii sale în atribute.

Spre deosebire de modelul E-A, unde un atribut poate să apară o singură dată în BD, în modelul relațional o parte din atribute apar în două sau mai multe relații (tabele), ca elemente de legătură inter-relații.

În concluzie, principalele caracteristici ale unei relații sunt:

în cadrul unei baze de date, o relație prezintă un nume distinct de al celorlalte relații;

valoarea unui atribut într-un tuplu oarecare, conține o singură valoare;

fiecare atribut are un nume distinct;

orice valoare a unui atribut face parte din domeniul pe care a fost definit acesta;

ordinea dispunerii atributelor în relație nu prezintă importanță;

fiecare tuplu este distinct, adică nu pot exista două tupluri identice;

ordinea tuplurilor nu influențează conținutul informațional al relației.

3.2. Cheie primară și cheie străină

Ca și modelul E-A, modelul relațional utilizează conceptul de identificator sau cheie primară.

Cheia primară a unei relații (tabele) este un atribut sau un grup de atribute care identifică fără ambiguitate fiecare tuplu (linie) al relației (tabelei).

Există trei restricții pe care trebuie să le verifice cheia primară:

unicitate: o cheie identifică un singur tuplu (linie) al relației;

compoziție minimală: când cheia primară este compusă și poate fi alcătuită din toate atributele relației;

valori non-nule: valorile atributului ce desemnează cheia primară sunt întotdeauna specificate, deci ne-nule. Nici un atribut din compoziția cheii primare nu poate avea valori nule.

Domeniul unui atribut care este cheie primară într-o relație este denumit domeniu primar.

Dacă într-o relație există mai multe combinații de atribute care conferă unicitate tuplului, acestea sunt denumite chei candidate. O cheie candidată care nu este identificator primar este referită ca și cheie alternativă.

Cheile străine sau coloanele de referință sunt deci atribute sau combinații de atribute care pun în legătură linii (tupluri) din relații diferite.

Legat de noțiunea cheie străină apare conceptul de restricție referențială. O restricție de integritate referențială apare atunci când o relație face referință la o altă relație.

Observație: Pentru mulți utilizatori și profesioniști ai bazelor de date, denumirea de relațional desemnează faptul că o bază de date este alcătuită din tabele puse în legătură prin intermediul cheilor străine. Aceasta este, de fapt, a doua accepțiune a termenului de BDR, prima, cea clasică, având în vedere percepția fiecărei linii dintr-o tabelă ca o relație între clase de valori.

3.3. Structura și restricțiile unei baze de date relaționale

În general, în abordarea bazelor de date relaționale se au în vedere două aspecte ale acestora:

Schema (structura);

Conținutul (sau instanțierea).

Conținutul unei relații este prezentat de ansamblul tuplurilor ce o alcătuiesc la un moment dat.

O schemă relațională poate fi definită ca un ansamblu de relații asociate semantic prin domeniul lor de definiție și prin restricții de integritate.

Restricțiile de integritate sunt de trei feluri:

Restricțiile cheilor primare. Fiecare cheie primară este supusă restricțiilor de unicitate;

Restricții referențiale care decurg din existența cheilor străine;

Alte restricții care includ restricțiile de comportament.

În practică, în multe dintre SGBDR-uri, integritatea datelor prezintă patru dimensiuni:

_ Integritatea entității adică o linie descrie o singură entitate;

_ Integritatea domeniului se referă la intervalul de valori autorizate pentru un atribut dat;

_ Integritatea referențială păstrează legăturile dintre tabelele bazei de date, stabilite prin intermediul cheilor străine;

_ Integritatea definită de utilizator reunește restricții legate de specificul întreprinderii sau orice altă restricție ce nu se încadrează în celelalte trei categorii.

În multe situații, în cadrul unei organizații, este suficientă cunoașterea numai a schemei simplificate. Schema simplificată a unei baze de date relaționale care cuprinde numele tabelelor și enumerarea atributelor acestora, atributele-chei fiind subliniate.

CLIENȚI (Cod_Client, Nume, Adresa, Localitate)

Prezentarea schemei unei baze de date poate fi făcută și grafic. Iată câteva reguli pentru reprezentarea grafică a unei BDR:

O tabelă se reprezintă pe două linii, pe prima fiind scris numai numele relației iar pe cea de-a doua numele atributelor. În general, cheia primară este plasată la marginea stângă a tabelei.

Numele coloanelor ce alcătuiesc cheia primară se subliniază cu o linie continuă, iar cele care alcătuiesc identificatorii secundari se subliniază cu linie punctată;

Numele unei coloane facultative se scrie între paranteze;

Dacă o cheie străină, este alcătuită din mai multe coloane, se utilizează acolada pentru a le grupa;

O restricție referențială este reprezentată printr-o săgeată care pleacă de la numele coloanei de referință și are vârful în atributele tabelei la care se face referință.

3.4. Relații virtuale

O altă noțiune a modelului relațional este cea cunoscută sub numele de imagine, tabelă virtuală, tabelă derivată sau tabelă dinamică.

O relație dinamică stabilește relații stabilește relații statice și/sau alte relații dinamice, nefiind definită explicit, prin tupluri proprii, ca o relație de bază, ci pe baza unei expresii relaționale. Conținutul relației virtuale depinde, în momentul t, de conținutul tabelelor de bază din care derivă.

Tabelele virtuale oferă oricărui utilizator al unei baze de date posibilitatea prezentării datelor în funcție de nevoile sale specifice. Rațiuni de securitate și confidențialitate a anumitor informații pot conduce la izolarea unor date față de utilizatorii neautorizați, lucru deplin posibil prin intermediul imaginilor. Pornind de la aceleași tabele de bază, se pot crea un număr mare de tabele virtuale, în funcție de situație.

Odată definită, o tabelă virtuală poate fi referită ca o tabelă de bază oarecare. De asemenea, ca și relațiile de bază, și “imaginile” pot fi actualizate, ceea ce atrage modificarea conținutului tabelelor statice din care derivă. Este clar că modificarea conținutului tabelelor de bază presupune modificarea conținutului tabelei (sau tabelelor) derivate.

4. Reguli ale modelului relațional

Cel mai folosit model de stocare a datelor este baza de date relațională. Acest model de bază de date s-a dezvoltat pornind de la un articol, „A Relational Model of Data for Large Shared Data Banks” (Un model relațional al datelor pentru bănci mari de date folosite în comun), scris de Dr. E.F.Codd în 1970.

Dr. Codd a definit 12 reguli care caracterizează modelul relațional:

Un sistem relațional de administrare a bazelor de date trebuie să poată administra bazele de date în întregime prin funcțiile sale relaționale.

The Information Rule (Regula informației). Toate informațiile dintr-o bază de date relațională (inclusiv numele de tabel și de coloană) sunt reprezentate explicit ca valori în tabele.

Guaranteed Access (Acces garantat). Orice valoare dintr-o bază de date relațională este accesibilă garantat prin folosirea unei combinații între numele tabelului, valoarea cheii primare și numele coloanei.

Systematic Null Value Support (Suportul sistematic al valorii nule). SGBD asigură un suport sistematic pentru tratamentul valorilor nule (date necunoscute sau neaplicabile), diferite de valorile prestabilite și independent de orice domeniu.

Active, On-Line Relational Catalog (Catalogul relațional activ on-line). Descrierea bazei de date și a comportamentelor sale este reprezentată la nivel logic sub formă de tabele și de aceea poate fi interogată folosind limbajul bazei de date.

Comprehensive Data Sublanguage (Sublimbajul multilateral al datelor). Trebuie să existe cel puțin un limbaj acceptat care să aibă o sintaxă bine definită și să fie multilateral, prin faptul că suportă definirea și manipularea datelor, regulile de integritate, autorizarea și tranzacțiile.

View Updating Rule (Regula actualizării vederilor). Toate vederile care pot fi actualizate pot fi actualizate în cadrul sistemului.

Set-Level Insertion, Update and Deletion (Inserarea, actualizarea și ștergerea la nivel de mulțimi). SGBD suportă nu numai regăsirea datelor la nivel de mulțimi, ci și inserări, actualizări și ștergeri.

Physical Data Independence (Independența fizică a datelor). Programele de aplicații și cele create pe moment nu sunt afectate din punct de vedere logic la deteriorarea metodelor de acces fizic sau a structurilor de memorare.

Logical Data Independence (Independența logică a datelor). Programele de aplicații și cele create pe moment nu sunt afectate din punct de vedere logic când sunt făcute modificări în structurile tabelelor.

Integrity Independence (Independența integrității). Limbajul bazei de date trebuie să poată defini regulile de integritate. Acestea trebuie să fie memorate în catalogul on-line și nu pot fi încălcate.

Distribution Independence (Independența distribuției). Programele de aplicații și cererile momentane nu sunt afectate din punct de vedere logic la prima distribuire a datelor sau la o distribuire ulterioară.

Nonsubversion (Nesubversiunea). Nu trebuie să fie posibil să fie încă

În concluzie pentru ca un sistem să fie considerat relațional este necesar:

Toate datele bazei să fie organizate în relații;

Să fie implementați operatorii relaționali prin selecție, proiecție și joncțiune (de preferat joncțiunea naturală);

Să fie implementați operatorii algebrici relaționali;

Să fie respectate restricțiile de unicitate a cheii primare dar și a celei referențiale (străine);

Capitolul II.

PROIECTAREA BAZELOR DE DATE

1. Proiectarea conceptuală a bazelor de date

Metodologia de proiectare conceptuală a bazelor de date are ca obiectiv construirea unui model de date conceptual local al unei organizații, pentru fiecare vedere a utilizatorilor specificată.

Primul pas în proiectarea bazelor de date constă în realizarea unor modele de date conceptuale, pentru fiecare vedere a utilizatorilor asupra organizației.

O vedere a utilizatorului reprezintă datele cerute de către un anumit utilizator pentru a lua o decizie sau a efectua o anumită sarcină. De obicei, vederea unui utilizator constituie o zonă funcțională a organizației, cum ar fi producția, marketingul, vânzările, personalul, contabilitatea.

Modelul de date conceptual se referă la:

tipurile de entități;

tipurile de relații;

atributele;

domeniile atributelor;

cheile candidat;

cheile primare.

În cadrul unei documentații clar stabilite trebuie îndeplinite următoarele sarcini:

identificarea tipurilor de entități;

identificarea tipurilor de relații;

identificarea și asocierea atributelor cu tipurile de entități sau relații;

determinarea domeniilor atributelor;

determinarea atributelor chei candidat și primare;

specializarea / generalizarea tipurilor de entități;

desenarea diagramei Entitate – Relație;

revizuirea modelului de date conceptual local, împreună cu utilizatorul.

Deoarece specificația cerințelor înregistrează aceste relații sugerează că ele sunt importante pentru organizație și trebuie incluse în model. De fapt ne interesează numai relațiile cerute dintre entități.

Trebuie căutate relațiile complexe, care implică mai multe entități, iar acestea trebuie să fie explicite.

O dată stabilite relațiile pe care dorim să le modelăm, urmează să se determine cardinalitatea fiecăruia care poate fi unu-la-unu (1:1), unu-la-mulți (1:m) sau mulți-la-mulți (m:m).

Pe măsură ce identificăm tipurile de relații, le atribuim denumiri care au anumite semnificații și sunt evidente pentru utilizator.

De asemenea, se înregistrează în dicționarul de date relațiile și constrângerile de cardinalitate și de participare.

De o importanță majoră în cadrul metodologiei conceptuale a bazelor de date se află și identificarea și asocierea atributelor cu tipurile de entități sau relații. O entitate poate fi specificată în funcție de cerințele utilizatorului.

Este important de observat dacă un atribut este simplu sau compus.

Atributele ale căror valori pot fi deduse din valorile altor atribute se numesc derivate. Aceste atribute nu sunt prezente în modelul de date conceptual. Dacă totuși un atribut derivat este prezent în model, trebuie să se indice că este derivat. Reprezentarea atributelor derivate va fi luată în considerare în cursul proiectării fizice a bazei de date.

Pe măsură ce se identifică atributele, li se atribuie denumiri care sunt semnificații evidente pentru utilizator.

Pentru fiecare atribut se înregistrează următoarele informații:

denumirea și descrierea atributului;

orice sinonime cunoscute ale atributului;

tipul de date și lungimea;

valorile prestabilite ale atributului (dacă sunt specificate);

dacă atributul trebuie întotdeauna specificat;

dacă atributul este compus și, în acest caz, care sunt atributele simple;

dacă atributul este derivat și, în acest caz, cum trebuie calculat;

dacă atributul are valori multiple.

De o importanță majoră pentru această metodologie este determinarea cheii candidat și primare.

O cheie candidat este un atribut sau un set minim de atribute ale unei entități, care se identifică în mod unic. Se poate identifica mai mult decât o singură cheie candidat.

Totuși, în această situație, trebuie să alegem una dintre ele drept cheie primară; celelalte chei candidat numindu-se chei alternative.

Atunci când se va alege o cheie primară dintre cheile candidat, trebuie să ținem cont de următoarele:

– se va alege cheia candidat cu setul minim de atribute;

– se va alege cheia candidat căreia este mai puțin probabil să i se modifice valorile;

– se va alege cheia candidat căreia este mai puțin probabil să-și piardă caracterul de unicitate;

– se va alege cheia candidat care este mai puțin probabil să-și piardă caracterul de unicitate;

– se va alege cheia candidat cu cele mai puține caractere (în cazul celor cu atribute textuale);

– se va alege cheia candidat care este cel mai ușor de utilizat din punct de vedere al utilizatorilor.

Dacă putem atribui o cheie primară unei entități este vorba de o entitate tare, iar dacă nu putem atribui o cheie primară unei entități este vorba de o entitate slabă.

Așadar, cheia primară a unei entități slabe poate fi identificată numai atunci când transformăm într-o relație entitatea slabă. Este indicat să se înregistreze identificarea cheilor primare și alternative în dicționarul de date.

În concluzie proiectarea conceptuală a bazelor de date reprezintă un proces de construire al unui model al informațiilor utilizate în cadrul organizațiilor prin crearea unui model de date conceptual al organizației, care este în întregime independent de detaliile de implementare, programare sau orice alte considerații de ordin fizic.

Proiectarea bazelor de date pentru modelul relațional

La baza proiectării logice a bazelor de date pentru modelul relațional se află modelele de date conceptuale care reprezintă diverse vederi ale utilizatorilor asupra organizațiilor și documentația care descrie modelele conceptuale.

Pentru construirea modelelor de date conceptuale locale, în metodologie s-a utilizat tehnica de modelare Entitate-Relație.

În prezentarea unei metodologii de proiectare a bazelor de date, există trei faze principale: proiectarea conceptuală, logică și fizică a bazelor de date.

Procesul de construire a unui model al informațiilor utilizate în cadrul unei organizații este bazat pe un anumit model de date, dar independent de un anumit sistem SGBD și de alte considerații de ordin fizic.

Construirea unui model de date logic – bazat pe modelul de date conceptual al vederii utilizatorului asupra unei organizații – urmată de validarea acestuia prin utilizarea tehnicii de normalizare și conform tranzacțiilor cerute.

Operațiile efectuate în cadrul acestei etape sunt:

Transpunerea modelului de date conceptual local în modelul de date logic.

Extragerea relațiilor din modelul de date logic local.

Validarea modelului prin utilizarea normalizării.

Validarea modelului conform tranzacțiilor utilizatorului.

Desenarea diagramei Entitate – Relație.

Definirea constrângerilor de integritate.

Revizuirea modelului de date logic local, împreună cu utilizatorii.

Obiectivul urmărit în transpunerea modelului de date conceptual local este rafinarea modelului de date conceptual local pentru a elimina caracteristicile nedorite și a-l transpune într-un model de date logic local.

Această rafinare este de fapt un proces ce determină utilizatorul să se gândească mai profund și mai atent la semnificația datelor, având astfel ca efect o reprezentare mai reală a întreprinderii.

Obiectivele acestei etape sunt:

eliminarea relațiilor de tip m:n;

eliminarea relațiilor complexe;

eliminarea relațiilor recursive;

eliminarea relațiilor cu atribute;

eliminarea atributelor cu valori multiple;

reexaminarea relațiilor de tip 1:1;

eliminarea relațiilor redundante;

Eliminarea relațiilor de tip m:n

Dacă o relație de tip m:n este reprezentată în modelul de date conceptual, atunci trebuie să o descompunem pentru a identifica o entitate intermediară. Relația de tip m:n este înlocuită cu două relații de tip 1:m, corespunzătoare entităților identificate.

Eliminarea relațiilor complexe

Dacă în modelul de date conceptual este reprezentată o relație complexă ea trebuie descompusă pentru a identifica o entitate intermediară. Relația complexă este înlocuită cu numărul necesar de relații de tip 1:m (binare), corespunzătoare noii entități identificate.

Eliminarea relațiilor recursive

O relație recursivă este un tip particular de relație, în care un tip de entitate are o relație cu ea însăși. Dacă în modelul de date conceptual este reprezentată o relație recursivă ea trebuie descompusă pentru a identifica o entitate intermediară.

Eliminarea relațiilor cu atribute

Dacă în modelul de date conceptual este reprezentată o relație cu atribute trebuie să o descompunem pentru a identifica o entitate intermediară.

Eliminarea atributelor cu valori multiple

Un atribut cu valori multiple conține mai multe valori pentru o singură entitate.

Reexaminarea relațiilor de tip 1:1

Atunci când se identifică entități, s-ar putea întâmpla să se găsească două care să reprezinte același obiect din cadrul unei organizații. În acest caz, cele două entități trebuie legate. În situația în care cheile primare sunt diferite, trebuie să alegem una din ele, cealaltă rămânând cheie alternativă.

Eliminarea relațiilor redundante

O relație poate fi redundantă dacă aceeași informație poate fi obținută prin intermediul altor relații. Deoarece relațiile redundante nu sunt utile, acestea trebuie eliminate.

Proiectarea logică a bazelor de date pentru modelul relațional se mai referă și la relația pe care o are o entitate cu altă entitate și este reprezentată prin mecanismul cheie primară – cheie străină.

Atunci când se va decide unde se va trimite sau plasa atributul cheii străine, trebuie mai întâi să se identifice entitățile „părinte” și „copil”.

Entitatea părinte se referă la entitatea care plasează o copie a cheii sale, iar relația care reprezintă entitatea copil, unde va acționa ca și o cheie străină.

Într-o relație există entități tari dar și entități slabe. Pentru fiecare entitate tare din modelul de date logic, se creează o entitate care cuprinde toate atributele simple ale acelei entități.

Pentru fiecare entitate slabă din modelul de date logic, se creează o relație care cuprinde toate atributele simple ale acelei entități. În plus, se include cheia primară a entității slabe ca și o cheie străină.

Documentarea relațiilor și atributelor chei străine

În documentarea relațiilor și atributelor chei străine dicționarul de date trebuie reactualizat pentru a reflecta orice atribute cheie noi care au fost identificate în cadrul acestei etape.

Proiectarea logică a bazelor de date pentru modelul relațional ține cont de părerea utilizatorilor, acerințelor acestora, de folosirea diagramei Entitate – Relație, a dicționarului de date și a legăturilor cheie primară – chei prezentate în relații, astfel se încearcă efectuarea manuală a operațiilor.

Totuși, dacă o tranzacție nu poate fi efectuată manual, trebuie să existe o problemă a modelului de date, care este necesar să fie rezolvată.

Pentru ca o tranzacție să poată fi făcută cu succes sunt necesare câteva operații:

Inserarea detaliilor referitoare la un nou membru al personalului.

Ștergerea detaliilor referitoare la un membru al personalului, cunoscând numărul de personal și metodologia de proiectare logică a bazelor de date pentru modelul relațional.

Desenarea diagramei Entitate – Relație

Desenarea unei diagrame Entitate – Relație finale trebuie să constituie o reprezentare logică locală a datelor dintr-o vedere a utilizatorului asupra organizației.

Constrângerile de integritate

Sunt acelea pe care dorim să le impunem pentru a proteja baza de date și de a avea posibilitatea creării unei baze de date corecte fără a avea posibilitatea de a deveni incorectă. De constrângerile de integritate se ține seama de fapt la nivelul unei programări avansate la un nivel foarte înalt.

Avem cinci tipuri de constrângeri de integritate ce se referă la:

datele cerute – unele atribute trebuie să conțină întotdeauna o valoare valabilă, nu este permis să conțină null-uri.

domeniile atributelor – fiecărui atribut trebuie să-i corespundă un domeniu, adică o mulțime de valori care sunt legale.

integritatea entităților – cheia primară a unei entități nu poate conține null-uri.

integritatea referențială – o cheie străină leagă fiecare apariție din relația copil de apariția din relația părinte, care conține valoarea corespunzătoare a cheii candidat. Integritatea referențială semnifică faptul că în cazul în care cheia străină conține o valoare, aceasta trebuie să se refere la o apariție existentă în relația părinte. Pentru asigurarea integrității referențiale este nevoie de constrângeri de existență, care definesc condițiile în care o cheie candidat sau o cheie străină poate fi inserată, reactualizată sau ștearsă.

constrângerile organizației – se referă la reactualizările entităților ce pot fi uneori constrânse de către regulile organizației. Este necesară documentarea constrângerilor de integritate din dicționarul de date, pentru a fi luate în considerare în decursul implementării fizice.

În concluzie modelul de date logic global al organizației împreună cu documentația care îl descrie este în permanenta observație a utilizatorilor pentru a garanta că aceasta este o reprezentare adevărată a organizației.

PROIECTAREA FIZICĂ A BAZELOR DE DATE PENTRU MODELUL RELAȚIONAL

În proiectarea fizică a bazelor de date pentru bazele de date relaționale este important cum se proiectează relațiile de bază pentru sistemul SGBD, cum se estimează dimensiunea bazei de date și cum se proiectează sistemele de securitate, pentru a satisface cerințele utilizatorilor.

Proiectarea fizică a bazelor de date reprezintămodul de realizare a unei baze de date ce descrie structurile de stocare și metodele de acces utilizate pentru obținerea unui acces eficient la date.

Etapele cele mai importante ale metodologiei de proiectare fizică a bazelor de date sunt:

Proiectarea relațiilor de bază pentru sistemul SGBD

Proiectarea constrângerilor organizației pentru sistemul SGBD

Analiza tranzacțiilor

Alegerea organizării fișierelor

Alegerea indexilor secundari

Estimarea cerințelor privind spațiul pe disc

Proiectarea mecanismelor de securitate

Proiectarea regulilor de acces

Monitorizarea și reglarea sistemului operațional

Este foarte important să se realizeze o schemă funcțională de bază a bazei de date relaționale din modelul de date logic.

Proiectantul va trebui să cunoască dacă:

sistemul acceptă definirea cheilor primare, străine și alternative;

sistemul acceptă definirea datelor necesare;

sistemul acceptă definirea domeniilor;

sistemul acceptă definirea constrângerilor organizației.

Pentru a începe procesul de proiectare fizică, trebuie mai întâi confruntate și asimilate informațiile privind relațiile obținute în decursul procesului de modelare logică a datelor. Unul dintre obiectivele principale ale proiectării fizice a bazelor de date este de a stoca datele într-un mod eficient.

Există un număr de factori care pot fi utilizați pentru măsurarea eficienței, și anume:

Transferul de tranzacții. Acesta reprezintă numărul de tranzacții care pot fi prelucrate într-un anumit interval de timp.

Timp de răspuns. Acesta reprezintă timpul scurs până la încheierea unei singure tranzacții. Din punctul de vedere al utilizatorului, se caută micșorarea timpului de răspuns cât mai mult posibil.

Capacitatea de stocare pe disc. Aceasta reprezintă spațiul de pe disc necesar stocării fișierelor bazei de date. Proiectantul va dori să minimizeze spațiul de pe disc necesar.

Proiectarea fizică inițială a bazelor de date trebuie considerată ca o estimare a performanțelor operaționale. O dată proiectul inițial implementat, va fi necesară monitorizarea sistemului și reglarea sa, în conformitate cu rezultatele observate și modificarea cerințelor.

Tipurile de organizări ale fișierelor disponibile sunt dependente de sistemul SGBD, unele sisteme oferă mai multe posibilități de alegere a structurilor.

În concluzie, proiectul fizic inițial al bazei de date nu trebuie privit ca fiind static, ci trebuie considerat ca o estimare a performanțelor operaționale. Dacă proiectul a fost implementat este necesar să se regleze sistemul, ca rezultat al performanțelor observate și al cerințelor în schimbare.

Prin reglarea bazei de date se poate evita procurarea de elemente de hard, se poate micșora configurația de hard, acest lucru însemnând cheltuieli de întreținere mult mai scăzute și nu în ultimul rând un sistem bine reglat, organizația devenind astfel mult mai productivă, obținând performanțe maxime.

SISTEME DE GESTIONARE A BAZELOR DE DATE (SGBD)

Un sistem de programe care permite utilizatorului definirea, crearea și întreținerea bazei de date și accesul controlat la aceasta se numește sisteme de gestionare a bazelor de date (SGBD).

Sistemul SGBD constă în elemente de software care interacționează cu programele aplicație ale utilizatorului și cu baza de date. De obicei, un SGBD oferă următoarele facilități:

Permite utilizatorilor să definească baza de date, de obicei printr-un limbaj de definire datelor (DDL). Limbajul DDL permite utilizatorilor specificarea tipurilor de date și a structurilor, în timp ce constrângerile asupra datelor sunt stocate în baza de date;

Permite utilizatorilor să insereze, să reactualizeze, să șteargă și să extragă date din baza de date, de obicei printr-un limbaj de manipulare a datelor (DML).

Faptul că există un depozit central al tuturor datelor și descrierilor acestora permite limbajului DML să ofere o facilitate de interogare generală a acestor date, denumită limbaj de interogare. Existența unui limbaj de interogare elimină dificultățile sistemelor bazate pe fișiere, unde utilizatorul este constrâns să lucreze cu un set fix de interogări pentru a evita proliferarea de programe, care crează probleme majore privind gestionarea acestora.

Oferă accesul controlat la baza de date. De exemplu poate furniza:

un sistem de securitate, care previne accesarea bazei de date de către utilizatori neautorizați;

un sistem de integritate, care menține concordanța datelor stocate;

un sistem de control al al concurenței, care permite accesul partajat la baza de date;

un sistem de control al refacerii, care restaurează baza de date într-o stare precedentă concordantă, ca urmare a unei defecțiuni în hardware sau software;

un catalog accesibil utilizatorilor, care conține descrieri ale datelor din baza de date.

Comparativ cu tratarea bazată pe fișiere, structura fizică și stocarea datelor sunt administrate acum de sistemul SGBD.

Datorită acestor funcționalități, sistemele SGBD constituie instrumente extrem de utile. Totuși, întrucât pe utilizatori nu-i interesează cât de complexă sau de ușoară este pentru sistem o anumită sarcină, s-ar putea argumenta că sistemul SGBD a făcut ca lucrurile să devină mai complexe, deoarece acum se pot vedea mai multe date decât este cu adevărat necesar sau decât se dorește. Limbajul DDL permite definirea de moduri de vizualizare, în care acestea reprezintă un subset al bazei de date.

Nivelul real de funcționalitate a unui sistem SGBD diferă de la produs la produs. De exemplu, s-ar putea ca un sistem SGBD pentru un calculator personal să nu accepte accesul partajat cocnurent, însă ar prezenta doar un control limitat al securității, integrității și refacerii. Totuși, produsele SGBD moderne, multiutilizator, prezintă toate funcțiile de mai sus și încă multe altele. Sistemele moderne sunt programe extrem de complexe, formate din milioane de linii cod, cu documentația constând în multe volume. Acesta este un rezultat al necesității de realizare a unor programe care să trateze cerințe de o natură mai generală. Mai mult, în zilele noastre, utilizarea SGBD necesită sisteme care să prezinte un grad de fiabilitate și disponibilitate de aproape 100%, chiar în cazul unor defecțiuni de hardware sau software. Sistemele SGBD evoluează continuu și trebuie să se extindă pentru a întâmpina noile cerințe ale utilizatorilor. De exemplu, în momentul de față unele aplicații necesită stocarea de imagini grafice, video, sunete și așa mai departe. Pentru a satisface această piață, sistemele SGBD trebuie să se modifice. Probabil că o nouă funcționalitate va fi întotdeauna necesară, astfel încât aceasta nu va putea deveni niciodată statică.

4.1. Componentele mediului SGBD

Așa cum se ilustrează în Figura 2.2, se pot identifica cinci componente principale ale mediului SGBD: hardware, software, date, proceduri și persoane.

Mașină Punte Om

Figura 4.1. Mediul SGBD.

Hardware – pentru a funcționa, sistemele SGBD și aplicațiile au nevoie de elemente de hardware. Acestea pot fi reprezentate de un singur calculator personal sau un singur calculator mainframe, până la o întreagă rețea de calculatoare. Elementele specifice de hardware depind de cerințele organizației și de sistemul SGBD utilizat. Unele sisteme SGBD necesită un anumit tip de elemente da hardware sau de sistem de operare, în timp ce altele funcționează pe o diversitate de elemente de hardware și platforme. Pentru a putea funcționa, un sistem SGBD necesită un munimum de memorie principală și de spațiu pe disc, dar această configurație minimă s-ar putea să nu producă performanțe acceptabile. În Figura 2.3 este prezentată o configurație hardware simplificată. Aceasta constă într-o rețea de minicalculatoare, cu un calculator principal pe care se află programele back-end – adică partea din sistemul SGBD care administrează și controlează accesul la baza de date. Sunt prezentate și o serie de calculatoare aflate în diferite locații, pe care se află aplicațiile front-end – adică partea din sistemul SGBD care constituie interfața cu utilizatorul. Aceasta este denumită arhitectură client-server – programele back-end reprezintă serverul, iar aplicațiile front-end sunt clienții.

Software – componenta software cuprinde programele sistemului SGBD și programele aplicație, împreună cu sistemul de operare, inclusiv software de rețea, dacă sistemul SGBD este utilizat într-o rețea de calculatoare. De obicei, programele aplicație sunt scrise într-un limbaj de programare din generația a treia – cum ar fi C, COBOL, Fortran, Ada sau Pascal – sau utilizează un limbaj din generația a patra, cum ar fi SQL, încorporat într-un limbaj din generația a treia. Sistemul SGBD țintă poate avea propriile sale instrumente din generația a patra, care permit dezvoltarea rapidă de aplicații, prin furnizarea unui limbaj de interogare neprocedural și a unor generatoare de rapoarte, formulare, grafică și aplicații. Utilizarea instrumentelor din a patra generație poate îmbunătăți semnificativ productivitatea și permite și permite realizarea unor programe ușor de întreținut.

Datele – probabil că cea mai importantă componentă a unui mediu SGBD – cu siguranță, din punctul de vedere al utilizatorului final – o constituie datele. În Figura 2.3 se observă că datele acționează ca o punte între componentele mașină și cele umane. Baza de date conține atât datele operaționale, cât și meta-datele – „datele despre date”. Structura bazei de date este denumită schemă. În Figura 1.2 schema constă în patru fișiere, sau tabele, și anume: Proprietate, Proprietar, Chiriaș și Închiriere.

Procedurile – se referă la instrucțiunile și regulile care guvernează proiectarea și utilizarea bazei de date.

Utilizatorii sistemului și personalul care administrează baza de date au nevoie de proceduri documente despre modul de folosire și funcționare a sistemului. Acestea ar putea consta în instrucțiuni privind:

Deschiderea unei sesiuni de lucru în sistemul SGBD;

Utilizarea unei anumitefacilități SGBD sau a unui program aplicație;

Pornirea și oprirea sistemului SGBD;

Efectuarea de copii de siguranță ale bazei de date;

Tratarea defecțiunilor de hardware sau software; acestea ar putea include proceduri de identificare a componentelor defecte, de reparare a acestora (de exemplu, să telefoneze inginerului de hardware) și, după repararea deranjamentlui, modul de refacere a bazei de date;

Modificarea structurii unui tabel, reorganizarea bazei de date pe mai multe discuri, îmbunătățirea performanțelor sau arhivarea datelor în capacitatea de stocare secundară.

Persoanele – ultima componentă a mediului SGBD. Se pot identifica patru tipuri distincte de persoane implicate în mediul SGBD: administratorii de date și baze de date, proiectanții de baze de date, programatorii de aplicații și utilizatorii finali.

4.2. Avantajele și dezavantajele sistemelor de gestiune a bazelor de date

Sistemul de gestionare a bazelor de date beneficiază de promițătoare avantaje potențiale. Din păcate există și dezavantaje. În acest paragraf, vom analiza aceste avantaje și dezavantaje.

Avantajele sistemelor de gestionare a bazelor de date sunt următoarele:

controlul redundanței datelor,

coerența datelor,

mai multe informații de la aceeași cantitate de date,

partjarea datelor,

integritatea crescută a datelor,

securitatea crescută,

aplicarea standardelor,

economia de scală,

echilibrul între cerințele aflate în conflict,

îmbunătățirea accesibilității datelor și capacității de răspuns,

productivitatea crescută,

capacitatea de întreținere îmbunătățită, prin independența de date,

concurența îmbunătățită,

îmbunătățirea serviciilor de salvare, de siguranță și refacere.

Controlul redundanței datelor

În tratarea prin baze de date se încearcă eliminarea redundanței prin integrarea fișierelor, astfel încât să nu se stocheze mai multe copii ale acelorași date. Totuși, în tratarea prin baze de date nu se elimină în întregime redundanța, ci se controlează volumul inerent al acesteia în baza de date. Uneori, pentru modelarea relațiilor, este necesară dublarea unor articole de date cheie. Alteori, pentru îmbunătățirea performanțelor, este de dorit să se dubleze unele articole de date.

Coerența datelor

Prin eliminarea sau controlul redundanței se reduce riscul apariției incoerenței datelor. Dacă un articol de date este stocat o singură dată în baza de date, orice reactualizare a valorii sale trebuie efectuată tot o singură dată, iar noua valoare este disponibilă imediat, pentru toți utilizatorii. Daca un articol de date este stocat de mai multe ori, iar sistemul este „conștient” de aceasta, el poate garanta că toate copiile articolului respectiv sunt menținute coerente. Din pacate, multe dintre sistemele SGBD actuale nu garantează automat acest tip de coerență.

Mai multe informații de la aceeași cantitate de date

O dată cu integarea datelor operaționale, ar putea fi posibil ca organizația respectivă să extragă informații suplimentare din aceleași date. De exemplu, în sistemul bazat pe fișiere din Figura 1.2, cei de la departamentul Contracte nu știu cine este proprietarul unei proprietăți închiriate. În mod similar, cei de la departamentul Vânzări nu cunosc detalii despre închiriere. Atunci se integrează aceste două fișiere, cei de la Contracte au acces la detaliile despre proprietar, iar cei de la Vânzări la cele referitoare la închiriere. Acum este posibilă extragerea mai multor informații din aceeași cantitate de date.

Partajarea datelor

De obicei, fișierele sunt deținute de către persoanele sau departamentele care le utilizează. Pe altă parte, baza de date aparține întregii organizații și poate fii partajată de către toți utilizatorii autorizați. În acest mod, mai mulți utilizatori partajează o cantitate mai mare de date. Mai departe, se pot construi noi aplicații ale datelor existente în baza de date, în timp ce datele adiționale – care nu sunt stocate în mod curent – se pot adăuga fără a fi necesară definirea repetată a tuturor cerințelor referitoare la acestea. Noile aplicații se pot baza și pe funcțiile oferite de către sistemul SGBD – cum ar fi definirea și manipularea datelor și controlul concurenței și refacerii – în loc de a fi necesar să le furnizeze ele însele.

Integritatea crescută a datelor

Integritatea bazei de date se referă la validitatea și coerența datelor stocate. De obicei, integritatea este exprimată în termeni de constrângeri, care reprezintă reguli de coerență, pe care baza de date nu are voie să le încalce. Constrângerile se pot aplica articolelor de date dintr-o singură înregistrare sau relațiilor dintre înregistrări. De exemplu, o constrângere privind integritatea ar putea stabili că salariul unui angajat nu poate fi mai mare decât 40.000€ sau că numărul filialei din fișa angajatului – care reprezintă filiala la care lucrează acesta – trebuie să corespundă unei filiale existente. Din nou, integrarea permite administratorului DBA să definească – iar bazei de date să întărească – constrângerile privind integritatea.

Securitatea crescută

Securitatea bazei de date constă în protecția acesteia față de utilizatorii neautorizați. Fără măsuri de securitate adecvate, integrarea face ca datele să fie mai vulnerabile decât în sistemele bazate pe fișiere. Totuși, integrarea permite administratorului DBA să definească – iar bazei de date să întărească – securitatea acesteia. Aceasta se poate realiza prin atribuirea unor nume de utilizatori și parole, care să permită identificarea persoanelor autorizate să utilizeze baza de date. Accesul la date permis unui utilizator autorizat poate fi limitat de tipul operației efectuate (extragere, inserare, reactualizare, ștergere). De exemplu, administratorul DBA are acces la toate datele din baza de date, un manager de filială ar putea avea acces la toate datele legate de filiala respectivă, în timp ce un asistent de la Vânzări ar putea avea acces la toate datele referitoare la proprietăți, dar nu și la dateșe „sensibile”, cum ar fi detaliile despre salariile angajaților.

Aplicarea standardelor

Din nou, integrarea perimite administratorului DBA să definească și să aplice toate standardele necesare. Acestea ar putea include standardele departamentale, organizaționale, naționale sau internaționale – pentru chestiuni cum ar fi formatul datelor – care să faciliteze schimbul de date între sistemele, convențiile privind denumirile, standardele de documentare, procedurile de reactualizare și regulile de acces.

Economia de scală

Combinarea tuturor datelor operaționale ale organizației într-o singură bază de date și creearea unui set de aplicații care să funcționeze pentru această sursă de date pot avea ca rezultat micșorarea costurilor. În acest caz, s-ar putea combina bugetele care ar fi fost alocate în mod normal fiecărui departament pentru rezolvarea și întreținerea propriului sistem bazat pe fișiere, ceea ce ar putea duce la un total mai scăzut al cheltuielilor, având ca rezultat o economie de scală. Bugetul combinat poate fu utilizat pentru achiziționarea unei configurații a sistemului mai adecvate cerințelor organizației respective. Aceasta ar putea consta într-un calculator mare, cu o putere de calcul sporită sau într-o rețea de calculatoare mai mici.

Echilibrul între cerințele aflate în conflict

Fiecare utilizator sau departament are propriile sale cerințe, care ar putea intra în conflict cu ale altora. Din moment ce baza de date se află sub controlul administratorului DBA, acesta poate lua decizii privind proiectarea și utilizarea operațională a acesteia, care să ducă la folosirea optimă a resurselor pentru organizația luată în ansamblu. Aceste decizii vor realiza performanțe optime ale aplicațiilor majore, posibil în detrimentul celor mai puțin importante.

Îmbunătățirea accesibilității datelor și capacității de răspuns

Ca rezultat al integrarii, datele care depășesc garanițele unui departament sunt direct accesibile utilizatorilor finali. Aceasta creează un sistem cu o mult mai mare funcționalitate potențilă decât ar putea fi folosită, de exemplu, pentru furnizarea unor servicii mai bune utilizatorului final sau clienților organizației. Multe sisteme SGBD oferă limbaje de interogare sau generatoare de rapoarte, care permit utilizatorilor să formuleze întrebări ad-hoc și să obțină aproape imediat afișarea informațiilor cerute la terminal, fără a fi nevoie de un programator care să scrie un program de extragere a acestora din baza de date. De exemplu, un manager de filială ar putea lista toate apartamentele cu o chirie lunară de peste 400€, prin simpla scriere a următoarei comenzi SQL la un terminal:

SELECT٭

FROM proprietate_de_închiriat

WHERE type=”Apartament” AND chirie> 400;

Productivitatea crescută

Așa cum s-a menționat anterior, sistemul SGBD furnizează multe dintre funcțiile standard, pe care ar trebui să le scrie în mod normal programatorul, în cazul unei aplicații bazate pe fișiere. La nivel fundamental, sistemul SGBD oferă toate rutinele de nivel jos pentru manevrarea fișierelor, tipice în programele de aplicație. Furnizarea acestor funcții permite programatorului să se concentreze mai mult asupra funcționalității specifice cerute de către utilizatori, fără a se preocupa de detaliile de nivel jos privind implementarea. Multe sisteme SGBD furnizează și un mediu din a patra generație, care constă în instrumente de simplificare a dezvoltării de aplicații în domeniul bazelor de date. Aceasta are ca rezultat o productivitate crescută a programatorului și un timp redus de programare (împreună cu reducerea corespunzătoare a costurilor).

Capacitatea de întreținere îmbunătățită, prin independența de date

În sistemele bazate pe fișiere, descrierile datelor și logicii de accesare a lor sunt încorporate în fiecare program aplicație, ceea ce face ca acestea să depindă de date. O modificare în structura datelor – de exemplu, atribuirea a 41 de caractere în loc de 40 pentru adresă sau schimbarea modului de stocare a datelor pe disc – poate necesita modificări substanțiale în programele afectate de schimbare. Prin contrast, într-un sistem SGBD descrierile datelor sunt separate de aplicații, ceea ce face ca acestea să fie imune la modificările din descrierea datelor. Această caracteristică este cunoscută sub denumirea de independență de date. Realizarea independenței de date simplifică întreținerea aplicațiilor din baza de date.

Concurența îmbunătățită

În unele sisteme bazate pe fișiere, se poate întâmpla ca cele două accesări să interfereze, ceea ce are ca rezultat pierderea de informații sau chiar alterarea integrității. În multe sisteme SGBD se administrează accesul concurent la baza de date și se garantează că nu pot apărea astfel de probleme.

Îmbunătățirea serviciilor de salvare de siguranță și refacere

Multe sisteme bazate pe fișiere plasează pe umerii utilizatorului responsabilitatea de a lua măsuri de protecție a datelor, în cazul unor defecțiuni ale sistemului de calculatoare sau ale programului aplicație. Aceasta ar putea presupune realizarea unei copii de siguranță a datelor pentru fiecare noapte. În cazul unei defecțiuni în decursul zilei următoare, se preia copia de siguranță, iar munca efectuată în acest interval de timp trebuie reintrodusă. Prin contrast, sistemele SGBD moderne prezintă facilități de minimizare a pierderilor de prelucrări ca urmare a unei defecțiuni.

Dezavantajele tratării prin baze de date sunt următoarele:

complexitatea,

dimensiunea,

costul sistemelor SGBD,

costuri adiționale pentru sisteme de hardware,

costul conversiei,

performanța,

impactul crescut al unei defecțiuni.

Complexitatea

Realizarea funcționalității unui sistem SGBD de calitate face ca aceasta sa devină un element de software extrem de complex. Proiectanții și utilizatorii unei baze de date trebuie sa cunoască această funcționalitate, pentru a putea profita de ea la maximum. Eșecul în înțelegerea sistemului poate duce la decizii greșite de proiectare, care pot avea consecințe serioase pentru o organizație.

Dimensiunea

Complexitatea și extinderea funcționalității fac ca sistemele SGBD să constituie elemente de software extrem de cuprinzătoare, ce ocupă mulți megaocteți de spațiu pe disc și necesită o memorie substanțială pentru a funcționa eficient.

Costul sistemelor SGBD

Costul sistemelor SGBD variază semnificativ, în funcție de mediu și de funcționalitatea oferită. De exemplu, un sistem SGBD cu un singur utilizator, pentru un calculator personal, poate costa numai 100 $. Cu toate acestea, un sistem SGBD mainframe, multiutilizator, care deservește sute de utilizatori, poate fi costisitor, posibil intre 100.000$ și 500.000$. Mai există si cheltuielile periodice anuale de întreținere, care reprezintă, de regulă, un procent din prețul afișat.

Costurile adiționale pentru elemente de hardware

Cerințele de stocare pe disc pentru sistemul SGBD și baza de date ar putea necesita achiziționarea unui spațiu de stocare adițional. Mai departe, pentru obținerea performanțelor cerute, ar putea fi necesară cumpărarea unui calculator mai mare, poate chiar unul destint rulării SGBD.

Costul conversiei

În unele situații, costul sistemului SGBD și elementelor de hardware adiționale poate fi insignifiant, comparativ cu costul conversiei aplicațiilor existente, necesare ca aceasta să poată funcționa în noul sistem SGBD și în noua configurație de hardware. Acest cost include și prețul instruirii personalului pentru a putea utiliza noile sisteme si, posibil, angajarea unui personal specializat, care să ajute la conversia și funcționarea sistemului. Aceste cheltuieli reprezintă unul din motivele principale pentru care unele organizații se cramponează de sistemele existente și nu pot trece la tehnologia mai modernă a bazelor de date. Termenul de sistem moștenit este utilizat uneori pentru a se face referire la un sistem mai vechi, de obicei inferior.

Performanța

De obicei, un sistem bazat pe fișiere este realizat pentru o anumită aplicație, cum ar fi facturarea. Ca rezultat, performanțele sunt, de regulă, foarte bune. Totuși, sistemul SGBD este creat pentru a fi mai general, pentru a oferi multe aplicații, nu una singură. Efectul este că unele aplicații s-ar putea să nu mai funcționeze tot atât de rapid.

Impactul crescut al unei defecțiuni

Centralizarea resurselor marește vulnerabilitatea sistemului. Din moment ce toți utilizatorii și toate aplicațiile se bazează pe disponibilitatea sistemului SGBD, eșecul orcărei componente a acestuia poate duce la sistarea tuturor operațiilor.

Capitolul III

Utilizarea aplicaţiei Microsoft Access 2007

Microsoft Access 2007 face parte din pachetul de programe Office 2007 şi este o aplicaţie pentru crearea şi gestionarea bazelor de date.

1. Concepte generale privind bazele de date Access

Baza de date – reprezintă un ansamblu de date, organizate coerent, structurate cu o redundanţă minimă, accesibile cât mai multor utilizatori în acelaşi timp; este un ansamblu de colecţii de date organizate astfel:

a) în tabele pentru bazele de date relaţionale

b) în obiecte pentru bazele de date obiect

Dacă vrem să realiză un tabel trebuie să avem domeniul de valori si atributul. Domeniul de valori este ansamblu de valori caracterizate printr-un nume, ce poate fi definit implicit sau explicit iar atributul este o coloana din tabel.

Pentru a defini o bază de date este nevoie de:

a) tabela (tabel) – reprezintă un produs cartezian dintre mai multe domenii caracterizată printr-un nume exemplu: un tabel CARTI

– pe primul rând sunt trecute domeniile care aparţin tabelei (titlu, autor)

– în continuare se trec datele corespunzătoare acestor domenii (Poezii, M. Eminescu etc.)

b) legăturile dintre tabele

Tipuri de date în Access

a) Tipul numeric – folosit pentru reprezentarea informaţiei numerice, se folosesc cifrele de la 0 la 9, virgula, punctul, %, E, e.

E se folosește pentru notaţia ştiintifică a numarului, exemplu: 120.000=12×104=1,2×105 se poate reprezenta prin 12E4 sau 1.2E5 

Subtipuri:

Prelucrări: calcule şi comparaţii

b) Tipul şir de caractere (text) – reprezentarea informaţiei alfanumerice (texte în care se găsesc cifre, litere, semne speciale)  Prelucrări: concatenarea sirurilor de caractere (alaturarea) si comparatiile  

c) Tipul logic – folosit pentru reprezentarea datelor care pot lua doar două valori: adevărat(true) şi fals(false)  Prelucrări: prelucrări logice  Yes/No, on/ off, true/false  

d) Tipul dată calendaristică şi timp – folosit pentru evoluţia în timp a colecţiilor de date. Memorarea datei naşterii, a datei angajării etc. Se pot reprezenta date calendaristice cuprinse intre 1 ianuarie 100 si 31 decembrie 9999. Format implicit: ll/zz/aa, hh:mm AM/PM;  

e) Tipul special – permite stocarea unor entităţi create cu alte aplicaţii.  

2. Primii paşi în lucrul cu baze de date

Deschiderea aplicaţiei: Start/All programs/Microsoft Office/Microsoft Access 2007 sau dublu clic pe pictograma de pe Desktop (dacă ea există).

Închiderea unui fişier baze de date

-Office/Close database(Office/Închidere bază de date)

Închiderea aplicaţiei Access 2007: Office/Exit sau clic pe butonul de închidere din colţul drept-sus al ferestrei

Deschiderea unei baze de date existente: 

Se deschide MS Access, Bara cu acces rapid/Open (Deschidere) sau Open Recent Database/More…

– în fereastra de dialog aparută se precizează locul unde este fişierul care trebuie deschis  

– cu dublu clic pe fişier sau clic şi open se deschide fişierul (baza de date) căutat  

Crearea unei baze de date noi

– se deschide MS Access 2007, New blank database/Blank database;  

– apare secţiunea Blank database (Baza de date necompletată);  

– se precizează numele şi locul unde va fi salvată baza de date/Create;  

– extensia fişierelor Access: .mdb (pentru Access 2003), . accdb (pentru Access 2007).  Salvarea unui fişier Access Office/Save (Office/Salvare) sau Office/Salvare ca  Utilizarea funcţiei Help  a) – se activează prin apăsarea butonului ?

– pe ecran apare fereastra Access Help (Ajutor Access) - în câmpul Search help (Ajutor Căutare) se introduce ceea ce dorim să căutam şi se apasă butonul Search  (Pornire căutare)

b) se apasă tasta F1; închiderea asistentului se face de la apăsarea butonului Close X  Schimbarea modului de vizualizare: Home/View (Pornire/Vizualizare)  

3. Crearea tabelelor în Access 2007

Cele mai importante obiecte din interiorul unei baze de date sunt: 

Tabelele – în ele se află înregistrările din baza de date;

Interogările – ne ajută să extragem anumite informaţii dintr-o bază de date;

Rapoartele – ne permit să extragem pe hârtie aceste date (într-un raport contează şi partea estetică, layout-ul, felul cum sunt prezentate acele date);

Formularele – ne ajută să introducem sau sa modificăm datele din interiorul unei baze de date.

Moduri de vizualizare : în meniul Home/View

Design View (Vizualizare proiect)

Datasheet View (Vizualizare foaie de date)

– orice coloană dintr-un tabel se numeste câmp;  

– orice linie dintr-un tabel se numeste înregistrare;  

– intersectia dintre o linie şi o coloana se numeste valoare;  

– cea mai importantă linie dintr-un tabel este acea linie care defineşte tabelul. Ea se numeşte cap de tabel  sau structura de bază. Acesta este primul lucru pe care îl creem atunci când proiectăm un tabel.  

– capul de tabel contine definiţia coloanelor din tabelul respectiv.

 3.1. Operaţii principale

 1. Crearea unui tabel cu anumite atribute

– interfaţa Access 2007 se deschide cu un tabel nou;  

– se lucrează în modul de vizualizare Design View (Creare tabel în modul Vizualizare proiect);  

– se dă numele tabelului;  

– se introduc atributele dorite şi proprietăţile acestora.

Completarea tabelului:

Field name – numele câmpurilor

Data type – proprietăţile atributelor (tipul de dată: numeric, text, dată/timp etc)

Format – se particularizează proprietăţile atributelor  

– se închide tabelul şi apare o casetă de dialog care salvarea modificărilor din structura tabelului/Ok

Adăugarea, ştergerea, parcurgerea înregistrărilor într-o tabelă

Introducerea datelor:

a) dublu clic pe tabel, acesta se deschide în modul Vizualizare foaie de date  

b) cu formulare (în lecţiile următoare)  

Parcurgerea înregistrărilor: cu tastele săgeţi

Adăugarea unui câmp nou unei tabele existente

– se deschide tabelul în modul Vizualizare foaie de date şi se adaugă câmpul

– sau se deschide tabelul în modul Design View(Vizualizare proiect)

– sau se selectează tabelul şi se apasă butonul Design

Modificarea, ştergerea datelor unei înregistrări şi salvarea tabelei

– se deschide tabelul cu dublu clic

– se modifică datele din tabel

– se închide tabelul. MS Access va salva automat modificările făcute. Se poate apăsa pt siguranţă butonul Office/Salvare

Ştergerea unei înregistrări

– se pozitionează mouse-ul pe înregistrare (în stânga rândului)

– clic dreapta pe înregistrare Delete record (Ştergere înregistrare)

Utilizarea comenzii Undo

Bara cu acces rapid/Anulare(Edit/Undo) – dacă am introdus ceva greşit sau am şters din greşeală ceva

nu în toate cazurile este activă comanda Undo

Ştergerea tabelului

se selectează tabelul şi se apasă butonul Ştergere sau: clic dreapta pe tabel/se alege opţiunea Delete (Stergere) – se cere confirmarea ştergerii şi se apasă Yes (Da)

3.2. Definirea cheilor unei tabele

Definirea cheii primare a unei tabele

Cheia primară a unei tabele reprezintă un ansamblu minim de atribute care identifică în mod unic o înregistrare dintr-o tabelă.

– poate fi formată dintr-un singur atribut (cheie simplă) sau din mai multe atribute (cheie compusă)

– stabilirea cheii primare: clic dreapta pe câmpul ales să fie cheie primară/Cheie Primară (Primary key)

– daca cheia primară este formată din mai multe câmpuri, selectarea acestora se va face ţinând apăsată tasta Shift.

Crearea unui index

Indexul are rolul de a ordona datele dintr-un tabel.

– se deschide tabelul în modul Proiect(Design)

– se selectează câmpul care dorim să devină index

– în dreptul indicaţiei Indexat (Indexed) se alege opţiunea Da(Yes)

– dacă se alege opţiunea Da(Fara dubluri) Yes(No duplicates) atunci în câmpul respectiv nu se pot introduce două înregistrări cu aceeaşi valoare.

3.3. Structura unei tabele

Schimbarea proprietăţilor unui atribut

– se deschide tabelul în modul vizualizare proiect (Design)

– se selectează atributul asupra caruia dorim să aducem modificări

– în partea de jos a ferestrei se aleg proprietăţile dorite.

– IMPORTANT: când modificăm proprietăţile unui atribut, nu trebuie să alegem o dimensiune mai mică

deoarece exista pericolul să dispară unele informaţii

Regulile de validare au rolul de a nu permite introducerea datelor eronate

– se deschide tabelul în modul vizualizare proiect

– se selectează atributul pt care dorim aplicarea unei reguli de validare

– se alege proprietatea Regula de validare (Validation rule)

Text de validare

– dacă se introduc date greşite (care nu respectă regula de validare) şi dorim să fie afişat un mesaj de atenţionare într-o casetă de dialog, acest mesaj se scrie în zona pentru Text de validare, OK

Schimbarea dimensiunii unei coloane dintr-o tabelă

– se deschide tabelul cu dublu clic sau Deschidere (Open)

– modificarea lăţimii unei coloane: clic dreapta pe numele coloanei/Column Width – se deschide o fereastră în care se cere să se introducă dimensiunea dorită/OK

– această modificare se poate realiza şi manual cu ajutorul mouse-ului

– exemplificare

Mutarea unei coloane într-o tabelă

– se deschide tabelul cu dublu clic sau Deschidere (Open)

– pentru schimbarea ordinii atributelor într-o tabelă : cu ajutorul mouse-ului tragem de atributul pe care dorim să îl mutăm şi îl pozitionăm în locul dorit

– exemplificare

3.4. Crearea legăturilor între tabele

a) alegerea tabelelor

– Instrumente/Relaţii (DatabaseTools/Relationships)

– se afişează fereastra Afişare Tabel (Show Table)

– se aleg pe rând tabelele între care dorim să creem legătura şi se apasă butonul Adaugare (Add)

b) editarea legăturilor

– Design/Editare relaţii (Design/Edit Relationship) – definim legătura dintre tabele

– se afişează fereastra Editare relaţii (EDIT Relationship)

– se apasă butonul Creare(Create)

– se aleg tabelele pe care dorim să le legăm şi atributele după care se va realiza legătura/ OK

– se definesc restricţiile asupra legăturii

– se bifează casuţa Enforce Referential Integrity (Impunere integritate referentiala) pentru a putea defini restricţiile asupra legăturii nou create

– se apasă butonul Creare (Create)

– pe ecran în fereastra Relationships (Relatii) va apărea legătura nou creată

– semnul ∞ este corespunzător tabelei ce conţine mai multe înregistrări unei înregistrări din tabela părinte

IMPORTANT: nu se pot crea legături între două tabele după orice câmpuri ci numai după acele câmpuri care într- un tabel sunt cheie primară şi în celălalt tabel reprezintă cheie externă. Cele doua câmpuri după care se face leăatura trebuie să fie de acelaşi tip.

c) ştergerea legăturilor între două tabele

– se dă un clic dreapta pe legătura pe care dorim să o ştergem;

– se alege opţiunea Ştergere (Delete);

– pe ecran apare o fereastră de dialog care cere confirmarea ştergerii legăturii;

– se alege Da(Yes) daca dorim ştergerea legăturii, Nu (No) daca nu mai dorim să ştergem legătura

4. Formularele

Crearea şi salvarea unui formular

– se apasă eticheta Create/ More Forms /From Wizard(Creare formular utilizând expertul)

– se parcurg următorii paşi:

pas1: se alege tabelul pentru care creem formularul şi atributele tabelului/Next

pas2: se alege modul în care dorim să fie afişate atributele în formular/Next (de exemplu columnar = coloane) pas3: se alege un stil dintre stilurile predefinite/Next

pas4: se alege numele formularului şi se bifează dacă dorim să introducem date cu ajutorul lui/ se apasă Finish

Deschiderea unui formular

– dacă este deja creat, se selectează şi se apasă butonul Open (Deschidere) sau dublu clic pe formularul dorit

– în fereastra aparută se pot introduce, modifica, şterge date din tabela corespunzătoare formularului

Utilizarea unui formular pentru a introduce şi modifica datele într-un tabel

– se deschide formularul

– se introduc pe rând înregistrarile

Parcurgerea înregistrărilor utilizând formularele

Formularele conţin următoarele butoane pentru navigare: – buton pt pozitionare pe prima înregistrare a tabelei;

– buton pt întoarcere la înregistrarea anterioară;

– buton pt trecere la înregistrarea urmatoare;

– buton pt poziţionare pe ultima înregistrare a tabelei; – buton pentru adăugarea unei noi înregistrări.

Adăugarea şi modificarea textului în antetul şi subsolul formularelor

– se deschide formularul în modul Design View (Proiect)

– pe ecran va apărea constructorul de formulare cu ajutorul căruia putem face modificări:

– se afişează bara cu instrumente

– introducerea textului în zona de antet şi subsol: se trage de antet şi de subsol apoi în spaţiul creat se crează o zonă de text cu ajutorul butonului astfel:

– se apasă butonul

– se selectează în antet locul unde dorim să introducem textul

– se introduce textul dorit

– se pot introduce şi imagini în antetul sau subsolul formularului Insert/Picture (Inserare/Imagine)

– se închide formularul şi se salvează modificările făcute în formular

– se deschide formularul prin dublu clic pt a vedea rezultatul

Ştergerea unui formular:

– se selectează formularul dorit şi se apasă butonul Delete din partea de sus a ferestrei bazei de date

– SAU: clic dreapta pe formular/Delete(Ştergere)

– o casetă de dialog va cere confirmarea ştergerii formularului, se va alege Yes(Da) pentru ştergere definitivă

sau No(Nu) pentru a renunşa la ştergere

Salvarea unui formular:

Access salvează automat ceea ce aţi modificat.

Pentru o mai mare siguranţă, se dă comanda File/Save(Fisier/Salvare) sau butonul Save de pe bara cu instrumente standard.

Închiderea unui formular: se apasă butonul Închidere din dreapta-sus.

5. Prelucrarea datelor în Access 2007

5.1. Operaţii de căutare şi filtrare

Folosirea funcţiei de căutare, pentru găsirea unei înregistrări

– pentru căutarea în întreaga tabelă: Home/Find (Pornire/Căutare)

– pentru căutarea într-un singur câmp, se selectează câmpul respectiv înaintea apelării funcţiei Find

– se deschide fereastra Find and replace (Căutare şi înlocuire)

Find what (De căutat) – se introduce ceea ce căutăm

Look in (Privire în) – alegem unde dorim să se efectueze căutarea

Search : All – căutarea se va face asupra tuturor înregistrărilor

Find next(Următorul) – la apăsarea acestui buton, se începe căutarea sau se continuă după ce a fost găsit un element căutat.

Aplicarea unui filtru asupra unei tabele

– o alta modalitate de a găsi anumite date într-o tabelă este prin intermediul creării unui filtru asupra tabelei

Tipuri de filtre:

a) Home/Selection (Filtrare prin selectare: filtrează datele dintr-o tabelă în funcţie de înregistrările selectate ; Filtrare cu excluderea selecţiei : realizează filtrarea excluzând datele selectate)

b) Home/Advanced/Filter by form (Filtrare dupa machetă) utilizatorul alege ce să caute

c) Home/Advanced/Advanced Filter (Filtrare/Sortare complexă) – realizează un mod de filtrare foarte complex

– se deschide o fereastră în care se crează opţiuni de filtrare

– se pot găsi înregistrări care îndeplinesc mai multe criterii, aceste condiţii sunt construite sub forma unor expresii

Exemplu de filtrare by form

Pas 1: se deschide tabela căreia i se aplica filtrul

Pas 2: din meniul Records/Înregistrări se alege tipul de filtrare dorit (Filter/Filter by form)

Pas 3: se creează filtrul dorit din meniul Records(Inregistrari)/Apply filter /Sort (Se aplica filtrare/Sortare) sau se apasă butonul sortare existent pe bara de instrumente a aplicaţiei

Pas 4: la închiderea tabelului, filtrul creat este salvat odată cu tabelul, daca se salvează modificările făcute, astfel încât la următoarea deschidere a tabelei se poate aplica din nou filtrul respective

Ştergerea unui filtru

– meniul Advanced/Clear all filters – se salvează modificările făcute

5.2. Interogarea bazei de date

Crearea unei interogări (Query)

– se apasă butonul Interogări (Queries)

– se alege opţiunea Create query in design view (Creare interogare în modul vizualizare proiect)

– se alege tabela sau tabelele aspura cărora vrem să creem interogarea

– se aleg criteriile pentru interogare

Exemplu: În baza de date de la Exercitiul 1 Creaţi o interogare Interogare 1 asupra ambelor tabele în care afişaţi câmpurile Nume_elevi, Varsta, Clasa, Media

Rezolvare: În constructorul de interogare se aleg tabelele şi câmpurile după care facem interogarea:

– o interogare se poate crea asupra unei tabele sau asupra mai multor tabele, în funcţie de anumite criterii

– dacă dorim ca datele să fie sortate crescator sau descrescator, din câmpul Sort (Sortare) se alege una din opţiunile

Ascending(Ascendentă) sau Descending(Descendentă)

Exemplu: Elevii să fie afişaţi în ordine alfabetică după câmpul Nume_elev

– în câmpul Show (Afişare) selectaţi căsuţa dacă doriţi ca acest câmp să apară în interogare sau nu;

– în câmpul Criteria (Criterii) se pot defini propriile restricţii. Acestea pot fi de genul: mai mare decât o anumită valoare (>), mai mare sau egal(>=), mai mic(<), mai mic sau egal cu o anumită valoare(<=), se poate alege şi opţiunea Egal cu o valoare sau diferit (< >) de o valoare. Se pot crea şi expresii logice utilizând operatorii logici. And (Si) si Or (Sau) după salvarea şi închiderea interogării deschideţi această interogare cu ajutorul butonului Open (Deschidere). Interogarea va contine numai acele înregistrări care corespund restricţiei create.

Exemplu: Interogarea să conţină elevii cu vârsta mai mare de 18 ani şi din clasa mai mare decât clasa a 10-a.

Modificarea unei interogări

– o interogare poate fi modificată: se pot adăuga restricţii noi, se pot adăuga tabele noi

– se selectează interogarea dorită şi se apasă butonul Proiect(Design) va apărea constructorul de interogări

Exemplu: modificaţi interogarea astfel încât să fie afişaţi doar elevii care au vârsta de 19 ani( =19)

– pentru a adauga un tabel nou interogării, se selectează Interogări/Afişare tabel (Query/Show Table) sau apăsaţi butonul corespunzător de pe bara de instrumente a aplicaţiei; se va afişa pe ecran fereastra din care se poate alege tabela dorită;

– legatura dintre tabele apare aici dacă ea a fost definită anterior, daca nu, se poate lucra cu tabelele fără a avea definite legături între ele.

Rularea unei interogări

– după crearea interogării, pentru a vedea rezultatele acesteia, interogarea trebuie rulată

– se deschide interogarea prin apăsarea butonului Design(Proiect)

– se apelează meniul Query/Run (Interogare/Executare) sau apăsând butonul ! de pe bara de instrumente a aplicaţiei

– SAU prin dublu clic pe interogarea dorită

Închiderea unei interogări:

se apasă butonul X din dreapta ferestrei interogării SAU File/Close (Fisier/Închidere)

Ştergerea unei interogări:

– se selectează interogarea

– se apasă butonul X din fereastra bazei de date SAU clic dreapta pe interogare/Delete(Stergere) SAU se apasă butonul Delete de pe tastatură

– va apărea o fereastră de dialog care va cere confirmarea ştergerii interogării. Pentru ştergerea ei definitivă se apasă Yes(Da)

5.3. Sortarea înregistrărilor

– pentru a găsi datele mai uşor în cadrul unei tabele sau a unei interogări, datele se pot sorta crescător sau descrescator – se selectează atributul după care se va realiza sortarea metode:

a) Records/Sort (Inregistrari/Sortare) crescător sau descrescător

b) se apasă unul din butoanele de sortare pe bara de instrumente a aplicaţiei

c) Clic dreapta pe atributul selectat şi din meniul contextual se alege tipul de sortare dorit

Exemplu: Sortaţi tabelul Clasa descrescător după atributul Medii

6. Crearea Rapoartelor

6.1. Lucrul cu rapoartele

Crearea şi salvarea unui raport

Create/ Report Wizard (Expert Rapoarte) – creare raport utilizând expertul

pas1: se alege tabela sau interogarea pentru care dorim să realizăm raportul şi atributele pe care dorim să le conţină raportul

pas2: alegem structura raportului

pas3: gruparea datelor din tabelă sau interogare prin selectarea atributului după care dorim să grupăm datele

pas4: sortarea datelor din raport şi alegerea modului în care vor fi sortate datele (crescător sau descrescător)

pas5: alegerea modului în care vor fi reprezentate datele şi orientarea paginii raportului: Portrait sau Landscape

pas6: alegerea unui stil predefinit pentru raportul creat

pas7: alegerea unui nume pentru raport/ Finish

Exemplu: Creaţi un raport Raport elevi asupra tabelului Elevi.

Adăugarea, modificarea antetului şi a subsolului unui raport

– se deschide raportul în modul Design(Proiect)

– pe ecran va apărea constructorul de rapoarte şi o bară de instrumente

– se procedează ca la formulare pentru adăugarea textului sau imaginilor

– se salvează raportul pentru a vedea modificările făcute

– se deschide raportul utilizând butonul Open(Deschidere)

Salvarea unui raport

– Access salvează automat ceea ce modificăm. Pentru o mai mare siguranţă se poate apăsa butonul File/Save (Fisier/Salvare)

– SAU apăsarea butonului Save de pe bara cu instrumente

Ştergerea unui raport

– prin selectarea raportului/apăsarea butonului Delete (Stergere) de pe bara cu instrumente

– SAU clic dreapta pe raport/ Delete (Ştergere)

– se va cere confirmarea ştergerii: Da(Yes) pentru ştergere, Nu(No) pentru anularea ştergerii

Închiderea unui raport

– prin apăsarea butonului de închidere x din dreapta sus

– SAUFile/Close(Fisier/Închidere)

Gruparea datelor după anumite atribute

– dacă atunci cand aţi creat raportul nu aţi selectat gruparea datelor după diferite atribute, acest lucru se poate realiza cu ajutorul comenzii Format/ Group and Sort (Format/grupare şi sortare)

– SAU prin clic dreapta în bara din partea stânga a constructorului de meniuri

– Va apărea fereastra Sorting and Grouping(Sortare si grupare) în care putem alege cum să fie grupate datele: după ce

atribute şi modul de sortare a datelor (crescător sau descrescător).

Exemplu: se deschide raportul Clase în modul Proiect, se selectează Vizualizare/Sortare şi grupare şi se alege un criteriu de sortare/grupare, de exemplu descrescător dupa clasă, şi cu antet.

7. Pregătirea rezultatelor

7.1. Pregătirea pentru imprimare

Vizualizarea înainte de imprimare a unui raport, formular, tabelă

– Se selectează tabelul, interogarea sau formularul

– Se alege comanda Quick access/Print preview(Bara cu acces rapid /Examinare înaintea imprimării sau

Office/Print/Print Preview

– Se pot vizualiza datele din tabele, formulare, rapoarte

Modificarea orientării şi a dimensiunii paginii unui raport

– se utilizează comanda View/Layout View/Format/Page Setup

– se poate alege:

* orientarea scrisului în pagină: pe lung Portrait(Portret) sau pe lat: Landscape(Tip vedere) * dimensiunea paginii: A4, letter, legal, executive si altele

7.2. Opţiuni pentru imprimare

Imprimarea unei pagini, a înregistrărilor selectate sau a întregii tabele

– pentru a imprima conţinutul unei tabele, sau doar anumite înregistrări din acesta se deschide tabela, se selectează înregistrările dorite Office/Print (Office/Imprimare)

– Name – se alege imprimanta cu care dorim sa imprimăm, daca sunt instalate mai multe

– Print Range (Interval de imprimare) – se alege ce dorim să imprimam:

a) toate inregistrările

b) anumite pagini

c) înregistrările selectate

– Print to file – pentru a imprima în fişier

– Number of copies – se alege numărul de copii dorite

– se poate printa şi cu ajutorul formularelor create pentru tabele

– cu comanda Office/Print (Office/Imprimare) se poate alege imprimarea datelor din diferite interogări sau rapoarte

– se pot imprima doar anumite înregistrari prin selectarea acestora şi alegerea din fereastra Print (Imprimare) a opţiunii Selected records (Înregistrări selectate)

Capitolul III.

APLICAȚIE. PROIECTAREA BAZEI DE DATE

1. Mediul Microsoft ACCESS

Microsoft Access este un pachet de programe performant pentru baze de date relaționale, care facilitează crearea și gestionarea bazelor de date complexe. Cu Access putem crea rapid o bază de date, pornind de la zero sau utilizând Access Database Wizard. După ce am creat baza de date, Access furnizează toate instrumentele de care avem nevoie pentru a introduce și manipula date.

Access ne poate ajuta să gestionam bazele de date de orice dimensiune, de la simple liste cu persoane de contact până la baze de date complexe ale unei firme. Utilizând Microsoft® Access, putem face următoarele:

• Crea rapid o nouă bază dedate, utilizând Database Wizard.

• Crea tabele pornind de la zero sau utilizând o aplicație expert (wizard).

• Adăuga și edita informațiile dintr-o bază de date utilizând atât tabele cât și formulare.

• Manipula date dintr-un număr de tabele, utilizând interogări și rapoarte.

În termeni foarte exacți, o bază de date este o colecție de informații.

ACCESS poate fi definită ca o colecție de obiecte : tabele(Tables), cereri de interogări(Querys), formulare(Form), rapoarte(Report), comenzi macro sau macrocomenzi(Macros) și module(Module).

Un obiect poate să fie selectat și poate să fie manevrat (prelucrat) într-un anumit fel. Obiectele create posedă proprietăți pe care le putem stabili pentru a da obiectelor înfățișarea și comportamentul dorit și metode care indică ce operații se pot efectua cu obiectul respectiv. Toate obiectele aparținând unei clase posedă aceleași proprietăți și aceleași metode. Diferențierea obiectelor (individualizarea) făcându-se prin valorile diferite atribuite acestor proprietăți.

Obiectele dintr-o bază de date care aparțin aceleiași clase alcătuiesc o colecție. Baza de date care posedă aceste obiecte poate fi privită ca un obiect de nivel mai înalt, care conține restul obiectelor. Spunem că baza de date este un recipient al colecțiilor de obiecte care o compun. În afară de baza de date, și alte obiecte pot să fie recipienți pentru alte obiecte.

O aplicație Access este alcătuită dintr-una sau mai multe baze de date ale căror obiecte sunt conectate, corelate și coordonate pentru a alcătui un ansamblu coerent de elemente și de activități destinate rezolvării unor probleme concrete. Utilizatorul vede anumite obiecte ale aplicației și le folosește direct (machete și rapoarte), iar alte obiecte, care susțin și controlează felul în care lucrează machetele și rapoartele (tabele, interogări, macro-comenzi și module), sunt transparente pentru acesta. Manevrarea obiectelor se face prin proprietățile și metodele lor. De asemenea, într-o aplicațăiei folosim evenimente, care apar în anumite obiecte (de exemplu, în machete sau rapoarte) și dirijează evoluțiile ulterioare.

2. PROIECTAREA BAZEI DE DATE

Planificarea bazei de date

Access este un tip special de bază de date, numită bază de date relațională. O bază de date relațională împarte informațiile în submulțimi distincte. Fiecare submulțime grupează informațiile pe o anumită temă, cum ar fi informațiile privind, discipline, Elevi, localiatati, medii, parinti, etc.

2.1. Obiectele de tip tabel

Tabele (Tables) sunt obiecte definite de utilizator în care sunt stocate datele primare ca înregistrări, ce corespund unei linii din table .Fiecare înregistrare sau tuplu este definit prin attribute sau mai simplu prin cîmpuri.

Obiectele de tip interogare

Interogări (Querys)Oferă posibilitatea căutării și regăsirii rapide a informațiilor stocate în tabele, prin chestionarea bazei de date. Ele pot fi comparate cu anumite întrebări care i se pun bazei de date și ca care aceasta trebuie să răspundă.

Obiectele de tip formulare

Formulare(Forms)Sunt ferestre din ecranul calculatorului, care pot fi personalizate pentru a prezenta datele conținute în tabele sau interogări sub o formă ușor de înțeles. Ele dau și posibilitatea actualizării datelor din tabele, în sensul că orice modificare efectuată la nivelul lor adduce după sine modificarea informațiilor stocate în tabele.

Obiectele de tip rapoarte

Rapoarte (Reports)Prezintă datele din tabele sau interogări într-o formă care poate fi imprimată pe suport de hârtie.

Stabilirea relațiilor intre tabele

Determinarea legăturilor dintre colecțiile de date și a modului de reprezentare a acestora se realizează pe baza legăturilor naturale dintre obiectele descrise cu ajutorul entităților identificate. Presupunem entitățile “gestiuni” și “materiale”, relațiile dintre entități pot fi de 3 tipuri:

Relații de tipul unu la unu –atunci când într-o gestiune se poate afla un singur material iar un material aparține unei singure gestiuni;

Relații de tipul unu la mulți atunci când într-o gestiune se pot afla unul sau mai multe materiale, iar un material aparține unei singure gestiuni.

Relații de tipul mulți la multi atunci când într-o gestiune se pot afla unul sau mai multe materiale, iar un material poate aparține uneia sau mai multor gestiuni.

CONCLUZII

Baza de date reprezintă unul dintre cele mai importante aspecte în domeniul tehnologiei informației, având un impact decisiv asupra modului de organizare și funcționare a numeroaselor instituții și servicii.

Un astfel de model poate fi privit că un sistem ce va diminua administrarea datelor în cadrul unei școli. Datorită formularelor utilizatorul sistemului poate ușor să vizualizeze, adauge, să modifice sau să șteargă date, iar datorită rapoartelor se poate scoate la imprimantă date ce apoi vor fi grupate sau rezumate pentru o analiză ulterioară,citirea informațiilor detaliate extrase din baza de date sau informația poate fi distribuită către alte persoane.Taoate acestea vor ușura considerabil evidență informațiilor despre Elevi, Profesori sau Clase. Baza de date înmagazinează doar date necesare obținerii informației ,viteză mare de regăsire și actualizare a informațiilor, este compactă: volumul ocupat de sistemul de baze de date este mult mai redus decât documetele scrise.

BIBLIOGRAFIE

Alexandru Cicortaș – Inițiere în Access și în SQL, „Vasile Goldiș” University Press, Arad, 2002

Alexandru Teodorescu – Lecții de Access, Editura Teora, București, 2005

Bryan Morgan, Jeff Perkins – SQL fără profesor, în 14 zile, Editura Teora, București, 1999

Ileana Popescu – Modelarea bazelor de date, Editura Teora, București, 2006

Marian Fotache – Proiectarea bazelor de date – Normalizare și Postnormalizare. Implementări SQL și Oracle, Editura Teora, București, 2004

Mariana Miloșescu – Învață singur Microsoft ACCES, Editura Teora, București, 2003

Michael Hernandez – Proiectarea bazelor de date, Editura Teora, București, 2005

Pavel Năstase, Florin Mihai – Baze de date – Microsoft Access 2000, Editura Teora, București, 2001

Roger Jennings – Totul despre Microsoft Acces 2000, Editura Teora, București, 2001

Steve Johnson – Microsoft Acces 2003, Editura Teora, București, 2003

Simona Dalotă – Baze de date în microeconomie, Editura Mirton, Timișoara 2003

Thomas Connolly, Carolyn Begg, Anne Strachan – Baze de date, Editura Teora, București, 2001