Planuri Si Harti Digitale

CUPRINS

CAPITOLUL 1. Planuri Și hĂrȚi clasice

Noțiuni despre planuri și hărți

Harta este o reprezentare în plan, micșorată proporțional, convențională și generalizată a suprafeței terestre, cu fenomene naturale și sociale de la un moment dat, realizată pe principii matematice și la o anumită scară, ținând cont de sfericitatea pământului.

Planul este o reprezentare cu aceleași caracteristici ca și harta, diferențele constând în faptul că redă o suprafață mai mică de teren, însă cu mai multe detalii și cu o mare precizie. Deoarece scara mare nu permite redarea unei suprafețe întinse de teren, porțiunile terestre reprezentate se consideră plane, deci nu ține cont de sfericitatea pământului.

În procesul de realizare a hărților distingem trei faze importante:

Terenul – de unde se culeg datele

Date – sau mai bine zis prelucrarea datelor din teren

Harta – prezentarea datelor prelucrate

Definiția enunțată are calitatea de a fi foarte concisă, dar în același timp și neajunsul de a nu reda în întregime conținutul noțiunii de hartă. Acest lucru se constată la o analiză cât de sumară a hărții. În primul rând, se constată că harta este o reprezentare în plan a suprafeței terestre. Aceasta o deosebește de reprezentarea sub formă de globuri, care deși sunt reduse ca răspândire sunt cele mai corecte. În schimb, pe hartă se înregistrează deformările cunoscute. Deoarece harta redă porțiuni mari din suprafața terestră, la realizarea ei se ține seama de curbura suprafeței terestre, în timp ce la planuri nu e necesar să se țină seama de curbură.

O altă caracteristică ușor de observat este aceea că elementele reprezentate sunt reduse pe baze matematice riguros exacte, adică la o anumită scară. Aceasta îi conferă precizia necesară în diferite activități practice sau de cercetare.

De asemenea, se constată că harta nu este o fotografie a suprafeței terestre. Elementele suprafeței terestre sunt redate prin niște desene care uneori nici nu seamănă cu elementele din natură. Desenele respective sunt semnele convenționale, ceea ce înseamnă că harta este o reprezentare convențională.

Se mai constată că pe hartă nu sunt redate toate elementele terenului, ci că apar în funcție de mărimea suprafeței reprezentate, numai elementele cele mai evidente. Deci, se poate spune că este vorba de o generalizare cartografică.

Legat de conținutul hărții se poate constata că, unele hărți conțin toate elementele posibil de reprezentat (ansamblul elementelor naturale și antropice ale unui teritoriu), fiind numite hărți generale, iar în unele apar numai un element, fiind numite hărți speciale sau hărți tematice.

Elementele hărții

Ca documente cartografice cu largă utilitate, elementele hărților și planurilor sunt grupate în trei categorii: elemente matematice, de conținut și de întocmire.

Elementele matematice reprezintă baza geometrică a hărții. Sunt cuprinse în această categorie următoarele elemente:

scara de proporție

cadrul hărții

nomenclatura

baza geodezo-topografică

elementele de orientare

graficul înclinării versanților

canevasul

Elementele de conținut sunt considerate a fi cele reprezentate în interiorul cadrului hărții, respectiv în cuprinsul spațiului desenat. Aceste elemente se pot grupa în două categorii: fizico-geografice (relief, hidrografie, vegetație, soluri) și socio-economice (localități, căi de comunicație, detalii economice și cultuale, granițe).

Elementele de întocmire sau de montare a hărții cuprind informații absolut necesare pentru înțelegerea și utilizarea hărții. Dintre ele unele se referă la întocmirea hărții. Aici sunt incluse: titlul, felul hărții, destinația, legenda, autorul, materialele documentare folosite.

Scara hărții

Trecerea de la dimensiunile măsurate în teren la cele de pe plan sau hartă se face cu ajutorul unui raport constant de micșorare numit scară de proporție. Ca element matematic, se poate exprima în 3 moduri:

numeric

grafic

direct

Scara numerică este o fracție ordinară în care numărătorul indică lungimea grafică (de obicei în mm), iar numitorul lungimea corespunzătoare din teren (tot în mm).

Cu cât numitorul este mai mic în valoare aritmetică, cu atât fracția este mai mare și deci scara este și ea mai mare și invers.

În situația în care pe o hartă nu este trecută scara, însă este trasată rețeaua de paralele se poate calcula scara hărții, măsurând distanța grafică dintre două paralele consecutive (d) și cunoscând faptul că lungimea arcului de meridian de 10 este egală cu 111,136 Km (D).

Scara grafică reprezintă raportul d/D exprimat grafic. După modul de construcție și precizia măsurării este de două tipuri:

scară grafică simplă

scară grafică compusă sau cu transversale

Pentru construcția scării grafice simple se divizează un segment de dreaptă în mai multe părți, de obicei în cm, notându-se originea O. În partea dreaptă a originii se notează diviziunile cu lungimile valorilor naturale corespunzătoare scării date. Partea din stânga originii zero se numește talon și este împărțit în mai multe segmente, oferind astfel posibilitatea măsurării unor distanțe până la a zecea parte dintr-o diviziune din partea dreaptă a originii. Scara grafică compusă sau cu transversale se construiește din două scări grafice simple, paralele, având trasate între ele nouă segmente de dreaptă paralele și echidistante.

Scara directă se exprimă prin indicarea directă a lungimii de pe hartă și a corespondenței ei din teren. De exemplu: 1 cm pe hartă = 250 m în teren (egalitate valabilă pentru o hartă la scara 1:25000).

În funcție de scara la care au fost realizate, hărțile se grupează în 3 categorii:

de la 1:25000 până la 1:200000: hărți la scară mare (hărți topografice)

între 1:200000 – 1:1000000: hărți la scară mijlocie (hărți topografice de ansamblu)

de la scara 1:1000000 până la scări foarte mici: hărți la scară mică (hărți geografice).

Reprezentările cartografice la scări mai mari de 1:25000 se numesc planuri.

Cadrul hărții

Sub numele de cadru se înteleg liniile care mărginesc suprafața desenată a hărții. Linia care intră în contact direct cu spațiul desenat se numește cadru intern. Paralel cu acesta, la mică distanță se află cadrul extern sau ornamental. Între cele două se află cadrul gradat, care reprezintă de fapt elementul matematic al cadrului hărții. Acesta din urmă este împărțit în segmente colorate alternativ alb-negru, care indică împărțirea unghiulară pe paralele și meridiane.

Cadrul poate coincide cu paralele și meridianele, situație în care se numește cadru geografic. În situația în care cadrul nu corespunde cu paralele și meridianele acesta se numește cadru geometric.

Ca formă, cadrul poate fi elipsoid, trapezoidal, dreptunghiular, pătrat, circular, în funcție de sistemul de proiecție în care a fost realizată harta. În situația în care cadrul are formă de pătrat, dreptunghi sau trapez, în colturile sale sunt trecute cu mare precizie coordonatele geografice.

Nomenclatura planurilor și a hărților

Prin nomenclatură se înțelege sistemul de notație alcătuit din cifre și litere sau numai cifre, cu ajutorul căruia se definește poziția unei foi de hartă în cuprinsul unui teritoriu sau a întregii suprafețe terestre.

La Congresul Internațional de Geodezie și Geofizică din anul 1924 a fost propus și adoptat un sistem internațional de nomenclatură pentru harta lumii la scara 1:1000000, sistem adoptat și de România pentru hărțile în sistemul de proiecție Gauss-Krüger. Acest sistem se utilizează și în prezent la hărțile în proiecție Stereografică 1970.

Sistemul internațional de nomenclatură se bazează pe împărțirea globului terestru în zone sferice trasate din 4º în 4º de latitudine și fuse sferice trasate din 6º în 6º de longitudine.

CAPITOLUL 2. Planuri Și hĂrȚi digitale

Activitatea umană necesită cunoașterea a tot mai multe date și informații. Aceste date sunt în mare măsură legate de loc, dar din cauza caracterului lor de specialitate evidența lor este sarcina unor instituții diferite, iar din cauza cantității mari de informații ar fi imposibil să fie reprezentate pe o singură hartă.

Sistemul informațional devine mult mai eficient dacă ne folosim de faptul că aceste computere sunt capabile la depozitarea unei mari cantități de date și operează foarte rapid, ba mai mult, cu date corespunzător organizate, calculatoarele pot fi „învățate” să execute operații de analiză și sinteză.

Una din legăturile dintre date o reprezintă situarea în spațiu, deci sistemul informațional în spațiu necesită hartă ce poate fi utilizată cu ajutorul calculatorului.

Sarcina actuală a zilelor noastre este realizarea hărților în formă digitală. Harta digitală conține în mod integrat informația grafică depozitată în format vectorial împreună cu informațiile legate de aceasta stocate sub formă de text.

Scopul planului topografic de bază este asigurarea acelui conținut detaliat și exact care satisface pretențiile generale al evidenței terenurilor, precum și necesități ale organelor administrației de stat și ale diferitelor ramuri din economie . Scopul fundamental a hărții de bază, depozitată în mod tradițional și/sau computerizat este evidența terenurilor , a clădirilor , etc., a planificărilor tehnico-economice care necesită o hartă la scară mare precum și a tuturor procedurilor oficiale sau de altă natură care au legătură cu reprezentarea hărții la scară mare, cu dimensiunea terenului, cu numărul topografic (de exemplu: procese pentru pământ sau imobile, procedee de împroprietărire, executarea planurilor detaliate a organizării orașelor și comunelor).

Numai acele hărți pot fi considerate hărți de bază care îndeplinesc cerințele înșirate și au exactitatea indicată, independent de faptul că este vorba de hartă-copie operată tradițional sau computerizat, sau de baza de date a hărții.

Harta de bază topografică se execută pe comune.

Desenul în geometrie plană conține:

puncte planimetrice de bază

granițe legale: porțiune de teren, așezare, comună, județ

conținutul de bază al domeniului public

limitele spațiilor subdivizate: categorii de folosință și porțiuni de teren neîntrebuințate

clădiri, construcții, garduri, ziduri de susținere

drumuri, străzi, șosele publice, piețe publice

căi ferate,linii de tramvai și construcții aferente

ape, insule și așezăminte aparținătoare

puțuri, peșteri, drumuri suspendate etc.

geocod.

Datele textuale ale hărții planimetrice:

numărul topografic

numere de case , numărul corpului de clădire

numele instituției

nume de stradă

denumirea configurațiilor naturale (formelor de relief)

numărul punctelor numerice

destinația clădirilor, indici de cartare,

denumire orașe și comune.

Executarea hărților

A doua parte a procesului de alcătuire a hărților este redactarea (principiile, teorii) și planificarea(practică). Ca prim pas al planificării cartograful cu experiență potrivită, trebuie să-și imagineze produsul finit (luând în considerare posibilitățile tehnice și materiale). Având cunoștințe de generalizare corespunzătoare, trebuie create simbolurile; trebuie hotărât în funcție de tematică, care obiective să existe pe hartă și care nu sunt necesare să fie reprezentate. Aceasta presupune definirea modelului hărții digitale care conține toate atributele grafice ale obiectivelor de pe hartă (culorile liniilor, caracterele).

Un proces asemănător există și în metoda tradițională când din schiță se creează toate instrucțiunile de redactare și de desen care definesc elementele hărții, cu o deosebire esențială și anume că în procedeul tradițional încă din această fază trebuie să fie clare toate caracteristicile produsului finit, astfel, de exemplu trebuie stabilite riguros culorile întrebuințate, adică modelul de culoare ales.

În cazul hărții generate cu calculator, folosind în mod adecvat avantajele date de structura stratificată (layer), chiar și ulterior putem modifica ușor anumite caracteristici de formă, sau de reprezentare ale obiectivelor de pe hartă. Cu alte cuvinte, la începutul cartografierii nu trebuie să hotărâm definitiv imaginea (aspectul) hărții.

Compararea redactării hărților în mod tradițioanl și computerizat

Schimbarea cunoștințelor in materie

Cartografierea tradițională necesită aptitudini de desen din partea proiectantului, cunoașterea aprofundată a regulilor constituite ale cartografiei, tehnologia prelucrării , în cazul hărților la scară mică , cunoștințe geografice semnificative și de asemenea cunoștințe generale de tipărire.

Fragmentele de lucru gravate sau desenate au fost efectuate în timp îndelungat apoi prelucrarea, modificarea ulterioară necesita timp aproape egal cu alcătuirea unei noi hărți. Proiectarea hărții și realizarea ei profesională, unitatea dintre formă și conținut , a reprezentat principiul de bază al alcătuirii hărții.

În redactarea hărții pe calculator aptitudinea de desen scade în importanță. În cazul obiecțiilor estetice în legătură cu harta redactată, ea poate fi transformată relativ ușor și în timp scurt. Rezolvările de formă se leagă mai ușor de conținut.

Cartograful trebuie să aibă cunoștințe despre calculator pentru a putea realiza ideile despre hartă în modul cel mai economic cu ajutorul calculatorului. De asemenea poate efectua o hartă aspectuoasă și interesantă.

Mai simplu putem spune că din punctul de vedere al cartografului, computerul este un instrument (mijloc) de desen mai precis și mai delicat cu care pot fi îndeplinite și sarcinile de lucru de proiectare și litografiere, care erau manuale mai de mult. Deci calculatorul a luat locul peniței, a instrumentelor de gravură, a aparatelor fotografice și munca la tipografie. Toate operațiile pot fi făcute de un singur om într-un timp mult mai scurt.

Prima diferență dintre harta tradițională și datele cartografice stocate digital pornește de la faptul, că în cazul celui din urmă sistemul de date trebuie transformat într-un cod perceput de calculator. În locul unor obiective se dau coordonatele lor într-un sistem de coordonate ales și coordonatele se stochează potrivit modelului de date folosit.

Cea de-a doua diferență semnificativă dintre forma de prezentare a datelor cartografice tradiționale și digitale, o reprezintă necesitatea codificării explicite a sensului elementelor cartografice(alocare atribute). Pe harta editată pe hârtie în culori diferite, sau semne (coduri) cartografice, se indică caracteristicile obiectivelor de pe hartă. Între acestea găsim numeroase obiective ușor de codificat numeric (categorii de așezări locuite, clasificări ale drumurilor), iar altele (relief, ape) care se lovesc de greutăți deosebite.

Cea de-a treia și poate cea mai importantă diferență o reprezintă faptul că forma de date digitale necesită codificare clară, explicită și univocă a raportului (relației) în spațiu, între obiective și elemente cartografice, adică între date.Pe hărțile tradiționale aceste relații sunt codificate ascuns, neexplicit (implicit).

Considerente economice

Potrivit experiențelor, cartografierea computerizată reprezintă ¾ din timpul folosit pentru proiectarea tradițională (manuală) și efectuarea litografiei la un loc. Avantajul adevărat al metodei apare la editarea mai nouă a hărții și la actualizările mult mai rapide.

Pe lângă economia de timp, cheltuielile sunt diminuate prin folosirea în măsură mai mică a materialelor. Cheltuielile legate de calculator (amortizarea, întreținerea) contrabalansează scăderile de cheltuieli și de asemenea faptul că prin redactarea computerizată sunt posibile mai multe verificări.

Un avantaj important este că stocul digital poate fi folosit pentru producerea altor produse, adică anumite părți ale hărții pot fi scoase și publicate separat sau la altă scară și cu alt cod.

Mărimea hărții tradiționale poate fi schimbată doar între limite mici, chiar dacă la alcătuirea ei s-a ținut cont de posibilitatea măririi sau micșorării. La harta digitală mărimile simbolurilor se pot schimba funcție de necesități la mărirea hărții, valorile de raster se pot potrivi corespunzător măririlor ulterioare.

După mărirea făcută tradițional harta trebuie verificată pentru că greșelile care nu se observă la mărimea mai mică, pot fi văzute odată cu harta mărită. Prin corectarea greșelilor de desen noua hartă poate fi realizată cu investiții relativ mici.

Prin cartografierea computerizată pot fi realizate hărți cu o coloristică complet nouă. Datorită nuanțelor diferite ale culorilor se pot face fragmente de hărți colorate interesante și mai moderne.

Hărțile topografice existente au calitatea degradantă de-a lungul timpului, o mare parte din ele nu satisfac cerințele de conținut sau de precizie. Precizia lor variază în funcție de metodele de măsurare, de scara la care au fost reprezentate și momentul(timpul) executării lor.

Sisteme de reprezentare digitală a datelor spațiale (din teren)

Problema care a apărut era: cum să introducem o hartă în calculator, adică cum să fie ea reprezentată intern? Fiind vorba de un calculator numeric, este evident că stocarea trebuie făcută sub formă de coduri numerice. După experiențe îndelungate, s-a convenit ca reprezentarea internă a unei hărți să se facă în două sisteme: sistemul vector și sistemul raster.

În sistemul vector harta este construită, în mare, din puncte și linii, fiecare punct și extremitățile liniilor fiind definite prin perechi de coordonate (x,y). Acestea pot forma arce, suprafețe sau volume (în cazul în care se mai atașează încă o coordonată). Caracteristicile geografice sunt exprimate prin aceste entități: o fântână va fi un punct, un punct geodezic va fi de asemenea un punct; un râu va fi un arc, un drum va fi de asemenea un arc; un lac va fi un poligon dar și o suprafață împădurită va fi un poligon.

În sistemul raster, imaginile sunt construite din celule numite pixeli. Pixelul, sau unitatea de imagine, este cel mai mic element de pe o suprafață de afișare, căruia i se poate atribui în mod independent o intensitate sau o culoare. Fiecărui pixel i se va atribui un număr care va fi asociat cu o culoare. Entitățile grafice sunt construite din mulțimi de pixeli. Un drum va fi reprezentat de o succeiune de pixeli de o aceeași valoare; o suprafață împădurită va fi identificată tot prin valoarea pixelilor care o conțin. Între cele două sisteme există diferențe privind modul de stocare, manipulare și afișare a datelor. În figura 2.1. am înfățișat, într-un mod simplificat, cele două sisteme de reprezentare ale aceleiași realități. Am păstrat aceeași unitate de lungime pentru sistemul vector cu dimensiunea celulei din sistemul raster.

Figura 2.1. Reprezentarea vector și raster a aceluiași areal

Ambele sisteme au avantaje și dezavantaje. Principalul avantaj al sistemului vector față de cel raster este faptul că memorarea datelor este mai eficientă. În acest sistem doar coordonatele care descriu trăsăturile caracteristice ale imaginii trebuiesc codificate. Se folosește de regulă în realizarea hărților la scară mare.

În sistemul raster fiecare pixel din imagine trebuie codificat. Diferența între capacitatea de memorare nu este semnificativă pentru desene mici, dar pentru cele mari ea devine foarte importantă. Grafica raster se utilizează în mod normal atunci când este necesar să integrăm hărți tematice cu date luate prin teledetecție.

Sistemul vector

Sistemul vector se bazează pe primitive grafice. Primitiva grafică este cel mai mic element reprezentabil grafic utilizat la crearea și stocarea unei imagini vectoriale și recunoscut ca atare de sistem. Sistemul vectorial se bazează pe cinci primitive grafice:

PUNCTUL;

ARCUL (sau linia ce unește punctele);

NODUL (punct care marchează capetele unui arc sau care se află la contactul dintre arce);

POLIGONUL (arie delimitată de arce);

CORPUL (volum determinat de suprafețe).

Obiectele cartografice simple sunt alcătuite din primitive. Obiecte cartografice mai complexe precum și obiectele geografice sunt obținute din combinarea obiectelor simple.

În continuare vom detalia aceste noțiuni într-o manieră simplificată având drept scop înțelegerea lor și nu tratarea sub toate aspectele care pot apare într-un soft GIS.

Figura 2.2. Reprezentarea grafică și tabelară a punctelor

PUNCTUL este unitatea elementară în geometrie sau în captarea fotogrametrică. Nu trebuie confundat cu celula din reprezentarea raster, deoarece el nu are nici suprafață nici dimensiune. El reprezintă o poziționare în spațiu cu 2 sau 3 dimensiuni. În figura 2.2. am redat modul de afișare al punctelor, precum și modul de înregistrare pe suport magnetic (în 2D). Fiind vorba de un calculator numeric, înregistrarea pe suport magnetic se va face sub formă de numere. Mai precis, fiecare punct va fi înregistrat într-un fișier sub formă de tabel care conține două coloane. În prima coloană va apare un număr de identificare (care este unic), iar în a doua coloană coordonatele punctului în sistemul de referință ales. Pentru ca aceste puncte să fie afișate pe monitor sau imprimantă, se scrie un program (într-un limbaj de programare) care va conține instrucțiuni privitoare la configurarea ecranului, instrucțiuni de citire din fișier a numerelor care reprezintă coordonatele și în final,instrucțiunile de afișare pentru echipamentul de ieșire (monitor sau imprimantă). În cadrul produselor GIS aceste programe sunt înglobate într-o structură mare (care reprezintă de fapt software GIS) și care este apelat prin comenzi ce apar fie sub formă de meniuri, fie sub formă de icoane. De exemplu o comandă pe care putem să o numim View poate realiza afișarea pe ecran, iar o comandă Print va produce listarea la imprimantă sau plotter, funcție de driverul instalat pe calculatorul respectiv. Aceasta este, în mare, modul cum este organizat un produs GIS ce privește afișarea unui grafic. În mod similar se efectuează și afișarea arcelor sau a poligoanelor. Nu discutăm acum felul în care se introduc datele în calculator.

ARCUL este o succesiune de joncțiuni (legături) între o succesiune de puncte. Este vorba de o entitate dublă, el fiind format din una sau mai multe joncțiuni, ele însele reunind două puncte sau mai multe puncte. De cele mai multe ori joncțiunea este o dreaptă. Astfel, un arc este, în general, o linie frântă ce unește direct două puncte ale parcursului. O linie frântă poate aproxima suficient de bine orice curbă prin micșorarea segmentelor. Un arc este orientat direct în sensul parcursului, de la punctul inițial la cel final. În figura 2.3. am înfățișat două arce cu tabelul corespunzător. Ca și în cazul punctelor, înregistrarea pe disc se va face sub formă tabelară. În prima coloană vom avea numărul de identificare, iar în coloana a doua vor fi trecute toate coordonatele segmentelor care formează arcul. Aici nu s-au pus în evidență nodurile (vezi modelul spagheti). Arcul este o entitate de bază în modelele vectoriale și este asociat cu entitatea nod (vezi modele topologice de rețea).

Figura 2.3. Reprezentarea grafică și tabelară a arcelor fără specificarea nodurilor

NODUL este definit ca o extremitate de arc și nu trebuie confundat cu conceptul de punct abordat mai sus. Un arc este obligatoriu mărginit de un nod de origine și un nod destinație (vezi modelul topologic de rețea). Nodurile indică sensul de parcurgere al arcului. Astfel definit, fiecare nod este un vârf al unui graf. Un graf este planar nu dacă este în plan, ci dacă toate intersecțiile dintre arce formează noduri. În figura 2.4 am schițat o reprezentare posibilă a unor arce în care s-au identificat nodurile. În această situație fișierul conține în plus două coloane, care vor conține nodul de început și respectiv nodul final. Deși arcele 2 și 3 formează un poligon, aici acesta nu este recunoscut ca atare.

Figura 2.4. Reprezentarea grafică și tabelară a arcelor cu specificarea nodurilor

POLIGONUL este delimitat de un parcurs de arce, ele însele fiind conectate de noduri definite într-un graf planar. Unui poligon îi este atașat în mod obligatoriu un nod izolat, numit centroid. Acest nod privilegiat permite construirea suprafețelor în jurul lui, până la limitele formate de arcele întâlnite. În figura 2.5. am redat două poligoane cu tabelul corespunzător fără a se specifica proprietățile lor topologice. Combinații de poligoane formează suprafețe bidimensionale sau tridimensionale (vezi DEM).

VOLUMELE, ca și primitive grafice, sunt tratate mai puțin de produsele soft, de aceea nu le vom detalia. Amintim doar faptul că, anumite pachete de programe oferă posibilitatea de a lua în considerare, de a calcula și de a reprezenta prisme sau volume simple. Ele aproximează cu o precizie suficientă volumele de pe hărțile reprezentate în trei dimensiuni (3D). Reprezentarea uzuală a unei suprafețe în 3D se face prin diferite tehnici cum ar fi izoliniile, TIN etc (vezi Analiză Spațială).

Figura 2.5. Reprezentarea grafică și tabelară a poligoanelor

Modele vectoriale

Modelul este o reprezentare convențională a structurilor de date într-un context precizat, în care se identifică natura datelor (aici primitivele grafice), operatorii care acționează asupra structurilor de date, precum și restricțiile impuse pentru menținerea corectitudinii datelor (reguli de integritate).

Sistemul de reprezentare vector a generat mai multe modele, dintre care vom prezenta trei, ele fiind și cele mai importante și cele mai reprezentative:

modelul spagheti, care utilizează numai primitivele punct și arc;

modelul topologic de rețea (topologic liniar), care adaugă la spagheti primitiva nod;

modelul topologic de suprafață (topologic în două dimensiuni), care la precedentul adaugă primitiva poligon.

Modelul spagheti este un model relativ simplu privitor la gestiunea geometriei obiectelor, având ca scop principal de a le desena. Așa cum am precizat acest model utilizează primele două primitive menționate: PUNCTUL și ARCUL. Noțiunea de arc este specifică modelelor vectoriale topologice, care în mod implicit (dacă luăm definiția din teoria grafurilor) trebuie să aibă o orientare, adică un punct de start și un punct de sfârșit. Aici arcul este de fapt o simplă linie frântă. Uneori se folosește și termenul de polilinie. Poate că apare o anumită ambiguitate în definirea arcului. Acest lucru este similar cu confuzia dintre dată și informație. Stricto senso noțiunea de arc nu poate fi utilizată în modelul spagheti, situație care nu se respectă întotdeauna.

Este important de menționat faptul că, în acest model, poligonul este un rezultat al închiderii unui arc și nu este privit ca o primitivă grafică, deci nerecunoscut ca atare. Neajunsuri ale modelului spagheti:

graful nu este întotdeauna planar (poligoanele se pot suprapune);

fiecare arc este independent (pot apare linii dublate);

fiecare poligon poate fi descris în mod independent de celelalte poligoane prin arcul care îl delimitează, mai precis el este recunoscut prin arcul închis care formează conturul său.

Figura 2.6 Model vectorial de tip spagheti

În figura 2.6. am înfățișat câteva situații posibile în cazul modelului spagheti care pot crea probleme în gestiunea datelor spațiale. În general fișierele DXF sunt de tip spagheti. Ele pot fi citite și afișate de produsele GIS, dar nu și prelucrate. Pentru a putea fi prelucrate acestea trebuiesc supuse unor operații (conversii), rezultatul fiind un fișier propriu al produsului GIS respectiv.

Următoarele două modele se numesc modele topologice. Termenul a fost împrumutat din matematică. În ceea ce ne privește, putem accepta faptul că topologia studiază poziția relativă a obiectelor independente de forma lor exactă, de localizarea lor topografică și de mărimea lor. Astfel liniile pot fi conectate, suprafețele pot fi adiacente etc. Cu alte cuvinte topologia exprimă relația spațială dintre primitivele grafice. De exemplu topologia unui arc include definirea nodului de origine și a nodului de destinație (în cazul modelului topologic de rețea) și respectiv a poligonului din stânga și dreapta (în cazul modelului topologic de suprafață). Datele redundante (coordonatele) sunt eliminate deoarece un arc poate reprezenta o linie sau numai o parte din ea. Altfel spus este vorba de o localizare fără coordonate. Existența relațiilor topologice permite o analiză geografică mai eficientă, cum ar fi modelarea scurgerii lichidelor pe rețelele de apă/canal, combinarea poligoanelor (suprafețelor) cu caracteristici similare.

Modelul topologic de rețea adaugă modelului spagheti entitatea numită nod. Există noduri izolate, independente de rețeaua de conexiuni, precum și noduri legate. Un arc are obligatoriu un nod origine și un nod destinație. Pe traseul unui arc pot exista mai multe noduri, acestea însă aparțin numai la un singur arc (atunci când avem intersecții de arce și graful este planar).

Se utilizează cu precădere în hărțile ce reprezintă distribuții într-o rețea (cabluri telefonice, electricitate, gaz etc.)

În figura 2.7. avem un exemplu de codificare topologică de rețea. Reprezintă o hartă posibilă a unei rețele de drumuri. Se observă că înregistrarea constă din două tabele: unul pentru codificarea topologică și altul pentru lista coordonatelor punctelor ce formează arcele, respectiv rețeaua.

Figura 2.7. Modelul topologic de rețea

Modelul topologic de suprafață este cel mai complet. El adaugă modelului topologic de rețea poligoanele delimitate la stânga și la dreapta fiecărui arc. În plus suprafața este construită obligatoriu în jurul unui nod izolat, care nu aparține parcursului arcelor.

Figura 2.8. Modelul topologic de suprafață

Apariția suprafeței induce două asociații suplimentare: un arc are obligatoriu un singur poligon la stânga și un singur poligon la dreapta. Invers, un poligon este situat, fie la stânga, fie la dreapta unui arc sau a mai multor arce. În fine, graful acestui model este obligatoriu planar. În figura 8 avem un caz posibil de hartă vectorială în codificarea topologică de suprafață. Nodurile nu au fost numerotate deoarece, în acest caz nu mai este necesar.

Sistemul raster

Sistemul raster generează un singur model numit model raster, sau model matricial. Așa cum am văzut, acesta este compus din celule mici de formă pătrată sau dreptungiuriulară, având o suprafață de regulă egală cu rezoluția sistemului. Am spus de regulă, deoarece nu întotdeauna pixelul este considerat ca unitatea de referință, ci celula convențională, care este formată din mai mulți pixeli. Acest lucru este relevant atunci când pe o hartă în sistem raster se face o scalare (adică se aplică un factor de multiplicare a imaginii) pe o porțiune din ea. Imaginea va fi constituită din pătrate, iar continuitatea se pierde. În prima sa formă, sau dacă vreți în forma originală, pentru a satisface cerințele de acuratețe, harta digitală raster va avea celula egală cu un pixel. Încă o dată precizăm că este vorba de reprezentarea internă a hărții, care poate să coincidă sau nu cu rezoluția monitorului sau a altor echipamente (plotter, imprimantă). În cazul în care monitorul are o rezoluție mai slabă decât cea reprezentată intern, harta vizualizată va avea acuratețea monitorului, adică mai slabă. Invers dacă monitorul are o rezoluție mai bună, afișarea va fi la nivelul rezoluției interne. Totuși există o anumită corelare între posibilitățile programelor de manipulare a datelor și de performanțele echipamentelor periferice. De altfel, fiecare produs soft oferă o listă cu echipamentele I/E cu care este compatibil. Orice abateri de la aceste reguli conduce la imposibilitatea funcționării corecte a programelor.

În general sistemul raster este un mare consumator de resurse. Pentru a ilustra necesarul de suport în stocarea unei hărți în format raster, vom da câteva exemple. O imagine format A4 (210×297 mm), reprezintă, cu o rezoluție a unei imprimante laser, aproximativ 9 milioane de celule (300 d.p.i = 12 puncte/mm și 12×12 = 144 puncte/mm2 și 144x210x297=8981280).

Modelul raster este simplu, el conținând două entități: celula și imaginea. Este important de notat că o celulă nu are decât o singură valoare și că această valoare este valabilă pe toată suprafața celulei, chiar dacă în procesul de actualizare sunt disponibile informații mai fine. Poziția ei este definită prin număr de linie și număr de coloană într-o imagine și numai una. Este clar că în această entitate nu intră obiectele geografice. Acestea din urmă nu pot fi recunoscute decât după tema imaginii și valoarea de atribut a fiecărei celule. O imagine presupune una sau mai multe celule. Fiecare imagine este definită de tema sa și de un număr de imagine. Teritoriul care conține această imagine este definit de coordonate și de extremități. Aceste caracteristici conțin și unitatea de măsură și atributul fiecărei celule. În consecință putem rezuma:

CELULA IMAGINEA

valoare temă

nr linie nr imagine

nr coloană X,Y minim

X,Y maxim

După cum ați observat, se uzitează denumirea de imagine raster și nu de hartă raster. Aceasta deoarece imaginile digitale sunt în format raster. Atragem atenția de pe acum că, o imagine satelitară digitală nu este propriu-zis o hartă. Ci din această imagine, în urma procesării ei și a codificării proprii unui soft cartografic (sau GIS) va rezulta o hartă digitală. Deci trebuie să fim atenți atunci când vorbim despre imagine raster să se înțeleagă exact ce reprezintă aceasta.

În figura 2.9. avem o matrice de celule de 8 linii x 13 coloane. Aceasta se materializează printr-un fișier care va conține numerele respective. Numărătoarea celulelor merge de la stânga la dreapta și de sus în jos. Înregistrarea fizică a imaginii este o singură coloană lungă de numere formată, în cazul nostru: 0,0,0,1,1,1,2,1,1,0,0,1,1,3,3,3,1,3,3,2,2… Aceste numere pot fi reprezentate intern prin bytes, numere întregi sau numere reale.

Reprezentarea unui număr pe un byte implică 8 biți și deci 256 de posibilități; în cazul numerelor întregi avem gama -32768 până la 32767, adică 65435 variante și sunt necesari 2 bytes; pentru cazul real avem un domeniu vast și anume -1038, +1038, cu o precizie de 7 cifre semnificative, pe 4 bytes. De cele mai multe ori este suficientă o reprezentare internă pe un byte (situație întâlnită și la imaginile satelitare). Însă anumite prelucrări asupra hărților conduce la necesitatea reprezentării în numere reale. Numărul de bytes utilizați în reprezentare, va decide volumul ocupat pe disc.

Figura 2.9. Modelul raster înfățișat ca o matrice de celule din 8 linii și 13 coloane

Figura 2.10. Structura quad-tree Figura 2.11. Împărțirea în quadrante

Se observă că o succesiune de numere așa cum am făcut mai sus este cu totul neeconomică. În consecință s-a adoptat un sistem de reprezentare "împachetat" de genul: 3,0,3,1,1,2,2,1,2, 0,2,1,3,3… care semnifică 3 valori de 0, 3 de 1, o valoare de 2 etc. În acest mod avem o economie importantă dacă valorile se repetă mult în secvență.

O altă metodă mai eficientă de stocare a datelor raster este cea bazată pe structura ierarhică cunoscută sub numele de quad-tree. Principiul este următorul: imaginea este împărțită în patru, rezultând patru dreptunghiuri sau pătrate mai mici (pe care le vom numi quadrante), fiecare quadrant se împarte din nou în patru. Procedeul se repetă până când se obțin quadrante cu o structură omogenă (adică au aceeași valoare a pixelilor). Mai precis, în momentul în care un quadrant are o aceeași valoare pe întreaga suprafață descompunerea este oprită pe acestă ramură, ea continuând pentru quadrantele care prezintă valori diferite ale pixelilor. În orice caz procesul se oprește la nivel de pixel (Figura 2.10.). Am ales pentru exemplificare o reprezentare booleană adică 1 și 0 (1 pentru negru și 0 pentru fond), așa cum este înfățișată în figura 2.11. Structura arborelui este dată în figura 2.12. Pentru imagini cu valori diferite ale pixelilor, structura este similară, doar că este mai complexă. Această metodă de stocare este eficientă când imaginea conține suprafețe mari de o aceeași valoare. Imaginea raster va fi asociată cu un tabel de pointere care localizează quadrantul din cadrul descompunerii și un tabel de indici care arată de câte ori a fost împărțit quadrantul.

Figura 2.12. Structura arborescentă quad -tree

Fișierul imagine poate fi stocat în format ASCII, binar, binar împachetat, quad-tree, sau într-o codificare proprie. Formatul ASCII nu este cel mai economicos, dar prezintă avantajul că poate fi vizualizat și modificat cu comenzi ale Norton Commander sau Notepad din Windows. Formatul binar este, de obicei, formatul standard de lucru cu fișierele imagine. Formatul binar împachetat este un format special de compresie pentru fișiere binare întregi sau byte. Se utilizează, de regulă, pentru economisirea spațiului pe disc.

O mulțime de pixeli învecinați formează linii și arii poligonale. În acest sistem liniile și ariile poligonale nu conservă continuitatea spațiului real, de unde rezultă o deformare a realității spațiale. Mărimea acestei deformări este în funcție de rezoluția utilizată. La ora actuală, la sistemele de mare rezoluție această deformare este acceptabilă.

Calitatea imaginilor raster este pusă în valoare atunci când se reprezintă fenomene de mare variabilitate. De exemplu, altimetria și batimetria se pretează mai bine la o astfel de reprezentare. Analiza la nivel de celulă permite evidențierea unor proprietăți importante ale terenului, cum ar fi depistarea unor arbori bolnavi. Aceasta depinde și de scara la care se lucrează. Datorită simplității lor, reprezentările raster se pretează la anumite tipuri de analiză. Dacă o celulă nu poate să aibă decât o singură valoare, nu înseamnă că nu este posibilă combinarea mai multor pixeli din imagini diferite, prin suprapunere. Combinarea straturilor face obiectul Analizei Spațiale. Programele care compun procedurile de calcul pe imagini raster sunt mai simple decât cele corespunzătoare modelelor vectoriale. Timpul de execuție, însă, poate fi mai scurt sau mai lung, funcție de mărimea fișierului și de performanțele procesorului.

Caracteristicile hărții digitale

Rezoluția în sistem vector, reprezintă cel mai mic increment pe care îl poate detecta un digitizor. Sau altfel spus, distanța cea mai mică dintre două puncte care este sesizată prin sistemul de coordonate, ca fiind diferite. Această caracteristică depinde de echipamentul și softul utilizat în crearea hărții precum și de prelucrarea și afișarea ei pe monitor sau plotter. Acest increment, referit în teren, este dependent de scara hărții. La o scară mică distanței dintre două puncte îi corespunde o distanță reală mai mare. De exemplu la o scară 1:500000 un digitizor cu un increment de 0.1 mm va produce o distanță reală de 50 m. Deci nu se pot sesiza caracteristici geografice sub această dimensiune. Apariția unor caracteristici care au dimensiuni sub 50 m, cum ar fi de exemplu rețeaua de drumuri, este dictată de scopul pentru care a fost făcută harta. Drumurile sunt reprezentate prin semne convenționale și deci nu reprezintă o dimensiune reală în teren la această scară. La scara 1:25000 un același increment de 0.1 mm va produce în teren o distanță reală de 2.5 m. În această situație drumurile vor reprezenta caracteristici geografice reale (și nu convenționale) având definită și lățimea, într-o marjă de eroare de 2.5 m. De cele mai multe ori și la această scară se folosesc tot semne convenționale. Precizăm faptul că, rezoluția digitizoarelor este mult mai bună decât valoarea dată ca exemplu, problema preciziei find transferată abilității operatorului.

În sistemul raster rezoluția reprezintă dimensiunea maximă din teren care îi corespunde unui pixel (definiția este aceeași cu cea a rezoluției unei imagini digitale). De exemplu o rezoluție de 10 m înseamnă că, un pixel este asociat cu o suprafață de 10×10 mp. Și în sistem raster situația este similară, adică nu se sesizează caracteristici geografice sub rezoluția hărții. Deoarece sistemul raster se utilizează în special pentru reprezentarea suprafețelor continue nu se folosesc semne convenționale pentru caracteristici geografice liniare. În cadrul unor proiecte se utilizează combinații între vector ți raster, cum ar fi suprapunerea unei hărți vectoriale peste o imagine raster, în vederea unei analize. Evident, se presupune că acestea reprezintă un același areal la aceeași scară.

Există o legătură strânsă între georeferențiere (vezi mai jos) și rezoluție. Când se face asocierea unor puncte de coordonate geografice cunoscute din teren cu componentele de pe o hartă, precizia asocierii este la limita rezoluției. Cu alte cuvinte, determinarea cu o precizie mai bună a unui punct din teren decât rezoluția hărții devine un lucru util. De exemplu la o hartă de 1:25000 un punct este suficient dacă este determinat un punct cu o precizie de 2.5 m.

Acuratețea este distanța la care o valoare estimată diferă de valoarea reală. Acuratețea este strâns legată de precizie, cu care deseori se confundă. În măsurătorile fizice precizia reprezintă numărul de cifre semnificative exprimate într-un anumit sistem. Acuratețea este exprimată în mod obișnuit în termeni ai unui interval. De exemplu, 24.51±0.03 cm indică faptul că valoarea adevărată se găsește între 24.48 cm și 24.54 cm.

Acuratețea pozițională este una din problemele esențiale ale georeferențierii. În cartografia tradițională acuratețea este invers proporțională cu scara. De exemplu, o hartă la scara 1:10000 are o acuratețe mai bună decât una la 1:100000. În cazul hărților digitale situația este mai complexă deoarece în cadrul GIS putem avea hărți în diferite sisteme de coordonate (în cazul vector) sau diferite rezoluții (în cazul raster), iar problema considerării lor iese din cadrul lucrării de față.

Modele de date digitale

Științele spațiului prelucrează date geografice care au două însușiri importante: pe de o parte trebuie să spunem unde se situează entitatea în spațiu , adică trebuie să dăm coordonatele lor într-un sistem de coordonate, pe de altă parte trebuie să spunem despre ce este vorba, adică ce este obiectul sau fenomenul al cărui coordonate le-am dat.

Interpretarea informatizată a acestei dualități aparent triviale a fost cea mai grea problemă de rezolvat, a reprezentat problema cea mai mare în cadrul dezvoltării informaticii în spațiu. Avem de a face atât cu baze de date grafice, desenate, cât și sub formă de texte. Conectarea acestor două tipuri de date precum și operarea lor legată nu este o sarcină ușoară.

Hărțile topografice lucrează cu modele de date asemănătoare: prezintă obiecte și fenomene sub formă de puncte, linii sau suprafețe așezate în spațiu și cu coordonate date; acestea au anumite însușiri-de exemplu vârfuri muntoase, râuri sau păduri.

Noțiuni de bază – entitate, obiectiv, atribut

În cadrul modelării digitale (G.I.S.) modelăm realitatea.

Elementele realității le numim entități, imaginea apărută în baza de date despre entitate , se numește obiect.

Entitatea este acea unitate definibilă univoc și astfel diferită de alte entități , care nu poate fi descompusă în părți asemănătoare, cu însușiri identice. Entitatea este de exemplu orașul pentru că nu mai poate fi descompusă în orășele ci în părți cu alte însușiri și denumiri, de exemplu cartiere. Entitățile pot fi înșirate în clase de entități sau tipuri de entități. Tipurile de entități cuprind grupuri de entități asemănătoare, astfel de exemplu așezările ,drumurile, vegetația etc.

Atributul (însușirea) aparține de fiecare entitate și de fiecare tip de entitate. Tipul de entitate al terenurilor are ca atribut numere topografice.

Obiectivele din spațiu pot fi grupate în straturi sau layer-e. Un strat cuprinde lucruri legate între ele, de exemplu un tip de entități. Pe un strat (layer) poate fi de exemplu rețeaua de drumuri, pe altul curbele de nivel, pe un al treilea categorii de folosință al terenului etc.

Descompunerea în straturi este de mult aplicată în cartografie: în alcătuirea hărților, fiecărei culori îi corespunde un strat , aceste straturi se așează unul peste altul , se tipărește unul peste altul.

Stratul poate cuprinde câteva milioane de elemente. Valorile elementelor pot fi: un număr întreg, un număr real sau litere și semne de punctuație.

Figura 2.13. Straturi

Geoinformatica (G.I.S.) și cartografia

Harta este folosită de sute de ani pentru reprezentarea datelor din spațiu, ceea ce ajută utilizatorului să înțeleagă mai bine realitatea din mediul înconjurător. De pe hartă putem obține date referitoare la distanțe, direcții, suprafețe și putem înțelege situațiile și relațiile spațiale.

Sistemul geoinformaticii servește la culegerea datelor descriptive legate de un moment și spațiu, privind un loc geografic, servește la depozitarea, prelucrarea , actualizarea, analiza și vizualizarea lor. Funcționarea sa eficace se bazează pe legătura dintre hardware, software, dintre date, personal și mediu.

Doar acele sisteme pot fi considerate a fi sisteme de geoinformatică, în care există georeferențierea datelor (obiecte și fenomene), adică legătura obiectelor și fenomenelor de locurile de referință.

Hărți operabile pe calculatoare

Dacă păstrăm datele în mod organizat, fixate pe hartă, în calculator, creem baze de date ale sistemului informaticii în spațiu. Dacă ordonăm bazele de date logic, și asigurăm o operare care poate imita sub formă matematică capacitatea umană de a abstractiza și generaliza (e în stare să analizeze și să modeleze fenomenele), atunci am creat un sistem de informatică în spațiu.

Copia digitală a hărții tradiționale, harta-duplicat digitală. Scopul acestei hărți este stocarea și multiplicarea computerizată. Imaginea hărții care apare pe ecran poate fi folosit ca hartă de fundal (fond) pasivă: ajută în orientarea pe hartă, la observarea întinderii fenomenului, sau a formei analizate. În depozitarea datelor nu există legătură între elementele desenului și organizarea bazei . O asemenea hartă diferă de cea tradițională corespunzătoare prin faptul că își păstrează calitatea, poate fi operată pe calculator și poate să apare pe ecran. Oricare parte a ei poate fi multiplicată rapid și calitativ bine.

Harta-obiect digitală sau harta digitală (bază de date):este o bază de date care are un conținut de date organizat (ordonat), este operabil pe computer și care interpretează formele de pe hartă ca obiective independente, le asigură un element de identificare și descrie și legătura sa cu mediul înconjurător.

CAPITOLUL 3. Calculul ariilor suprafețelor

Succesiunea operațiilor la determinarea ariei suprafețelor

În lucrările de cadastru operațiile de determinare a ariei suprafețelor se face respectând o anumită succesiune, care permite organizarea corespunzătoare a determinărilor, efectuarea de controale pe parcursul calculelor și înscrierea corectă a acestora.

Determinarea ariei suprafețelor, în lucrările de cadastru, se face pe teritorii administrative comunale sau orășenești întregi, folosind coordonatelor punctelor de pe limitele teritoriilor sau utilizând originalele planurilor cadastrale după ce au fost completate cu toate schimbările intervenite în teren.

Suprafețele din cuprinsul unui teritoriu administrativ se calculează analitic, într-o anumită succesiune, baza și condiția de constrângere este suprafața totală și cea a componentelor sale, respectiv extravilanul și intravilanul.

Determinarea suprafeței în extravilan cuprinde:

calculul suprafețelor sectoarelor cadastrale (tarlalelor) și a detaliilor liniare (drumuri, căi ferate, canale, etc) din coordonate;

controlul prin suma lor, care trebuie să fie egală cu suprafața cunoscută a extravilanului;

calculul ariilor parcelelor componente dintr-un sector cadastral și compararea sumei lor cu valoarea acestuia pentru verificare.

Calculul suprafețelor în intravilan vizează:

determinarea suprafețelor sectoarelor cadastrale (cvartalelor) și a detaliilor liniare componente, din coordonate;

verificarea, suma acestora care trebuie să coincidă cu aria totală a intravilanului;

calculul analitic al suprafețelor corpului de proprietate și controlul pe sectorul cadastral aparținător;

determinarea ariilor parcelelor și subparcelelor din cadrul fiecărui corp pe cale analitică, uneori prin planimetrare sau grafic;

controlul, suma ariilor parcelelor (subparcelelor) componente, trebuie să fie egală cu cea a corpului de proprietate sau cu o diferență tolerabilă.

compensarea neînchiderilor, se face proporțional cu mărimea parcelelor astfel încât egalitatea de mai sus să fie respectată.

Metode și precizii

Metodele folosite la determinarea ariei suprafețelor, se aleg în funcție de:

modul de întocmire a planului cadastral;

precizia cerută la determinare;

scara planului;

starea planului și suportului pe care este întocmit planul cadastral;

mijloacele de calcul avute la dispoziție.

Metode și procedee de determinare a ariei suprafețelor

Metodele și procedeele de determinare a suprafețelor diferă în funcție de natura datelor măsurate, de performanțele mijloacelor tehnice și tehnologiile utilizate.

Întrucât ridicările numerice (digitale) sunt obligatorii, se înțelege că suprafețele se vor determina cu precădere pe cale analitică, din coordinate. Prin excepție se admit și alte metode utilizate mai mult pentru verificări și comparații.

Metodele și procedeele de determinare a ariei suprafețelor sunt grupate astfel:

metode numerice: – procedee analitice;

procedee geometrice;

procedee trigonometrice;

metode grafice;

metode combinată;

metode mecanică;

metoda automată;

Metode numerice folosite la calculul ariei suprafețelor

Metodele numerice sunt metode riguroase de calcul, care pot utiliza mai multe mijloace de calcul: manuale, electrice, sau electronice, iar elementele necesare calculului sunt măsurate direct în teren sau sunt coordonatele punctelor de pe perimetrul suprafeței.

Metoda analitică de calcul

Metoda analitică de calcul se utilizează atunci când se cunosc coordonatele punctelor de pe contur, care mărginesc suprafața de determinat, coordonatele sunt determinate într-un sistem de proiecție local.

Pentru obținerea formulei folosite la calculul ariei suprafețelor, utilizând această metodă, se consideră suprafața cea mai simplă – triunghiul, pentru care se scrie relația:

Dezvoltând determinantul după coloana 1, se obține:

2S = X1(Y2 -Y3) – X2(Y1- Y3) +X3(Y1-Y2) = X1(Y2- Y3) + X2(Y3- Y1) + X3(Y1 – Y2)

Figura 3.1. Determinarea ariei triunghiului

Dacă se ține cont de sensul de parcurgere a conturului suprafeței și de notațiile din figură, rezultă formula generalizată, care prescurtată se poate scrie astfel:

2S = ∑ Xi (Yi+1 – Yi-1) (3.1.)

Dezvoltând determinantul după coloana 2, rezultă forma cu care se face controlul.

2S = -Y1(X2 – X3) + Y2(X1 – X3) – Y3(X1 – X2) = Y1(X3-X2) + Y2(X1- X3) + Y3(X2- X1)

Prescurtat se scrie: 2S = ∑Yi (Xi-1 – Xi+1) (3.2.)

Formulele (3.1.) și (3.2.) se aplică pentru oricâte puncte ar fi pe conturul poligonal care mărginește suprafața.

Atunci când calculul se face manual, cu una dintre aceste formule de mai sus, în mod obligatoriu se face verificarea cu cea de-a doua formulă, pentru a elimina eventualele greșeli de calcul. Calculul ariei suprafețelor folosind mijloace electronice se face cu utilizarea acelorași formule.

Precizia de determinare este maximă și depinde doar de precizia stabilirii coordonatelor, respectiv de erorile de poziționare ale punctelor.

Metode geometrice de determinare a ariei suprafețelor

Acestea se aplică la determinarea ariei suprafețelor mici, mărginite de contur geometric, la care elementele necesare calculului sunt măsurate direct pe teren.

Dacă suprafața este un triunghi, căruia i s-au măsurat toate laturile pe teren (a, b, c), aria lui se determină cu formula:

S=√p(p-a)(p-b)(p-c), unde p = (a+b+c)/2 (3.3.)

În cazul în care suprafața determinată este un trapez, căruia i s-au măsurat cele două baze B și b, precum și înălțimea h, aria lui se calculează cu relația:

2S = (B+b)*h (3.4.)

Această metodă pretează foarte bine la determinarea ariei suprafețelor mărginite de un contur poligonal care permite împărțirea lor în figuri geometrice elementare: triunghiuri, trapeze, dreptunghiuri.

Figura 3.2. Determinarea ariei suprafețelor cu contur poligonal

Acestor figuri geometrice li s-au măsurat direct pe teren elementele care le determină, în vederea raportării lor pe plan.

Metode trigonometrice de determinare a ariei suprafețelor

Aceste metode de determinare a ariei suprafețelor se folosesc atunci când la ridicarea detaliilor topografice s-a folosit metoda drumuirii cu radieri, deci când punctele conturului suprafeței au fost determinate prin coordonate polare.

Figura 3.3. Determinarea ariei suprafețelor din coordonate polare.

Calculul ariei unei suprafețe prin procedeele trigonometrice depinde atât de metoda de măsurare a elementelor prin care se determină punctele de pe conturul suprafeței, cât și de felul poligonului.

În cazul când s-a folosit metoda radierii la ridicarea suprafeței, determinarea ariei acesteia se poate face considerând-o ca fiind o sumă algebrică a ariei suprafețelor triunghiurilor care se pot forma și la care s-au măsurat două laturi și unghiul cuprins între ele (figura 3.3.).

Conform figurii 3.3., aria S a triunghiului 1,2,3 ale cărui vârfuri au fost determinate prin radiere dintr-o stație de drumuire, se obține ca o sumă a ariilor suprafețelor Si, calculate cu relația: Si = ½*di*di+1*sinωi

rezultă S = ∑ni=1 Si = S2 – (S1 + S3) (3.5.)

În cazul în care suprafața este mărginită de un contur poligonal, cu vârfurile determinate prin radiere, aria poligonului se obține în mod analog.

Dacă poligonul este un patrulater oarecare, căruia i s-au măsurat diagonalele și unghiul dintre ele, aria lui se obține cu conform figurii 3.3. cu relația:

2S = 1/2(a+b)(b+d)*sinω (3.6.)

În mod analog, se poate determina aria unei suprafețe mărginite de un contur pentagonal la care s-au măsurat pe teren unghiurile interioare și numai patru laturi, cea de a cincea latură n-a putut fi măsurată din cauza unui obstacol. Pentru determinarea ariei pentagonului, se calculează mai întâi valorile x și y, prin aplicarea teoremei sinusului în triunghiurile AEA’ și DCC’ din figura de mai jos:

Figura 3.4. Determinarea ariei unui pentagon

SABCDE = SA’BC’ – SAEA’ – SDCC’ (3.7.)

deci rezultă

2SABCDE = (x+c)(y+d) sinB – x*b*sinA – y*a*sinC (3.8.)

Analog se rezolvă alte cazuri particulare care se pot întâlni în practica determinării ariei suprafețelor prin procedee geometrice.

Metode grafice de determinare a ariei suprafețelor

Metodele grafice de determinare a ariei suprafețelor sunt expeditive și asigură rezultatelor, în general o precizie suficientă pentru multe categorii de lucrări.

Precizia metodelor depinde de:

scara planului – (cu cât scara planului este mai mare, cu atât este mai mare precizia de determinare a ariei suprafețelor);

modul de întocmire a planurilor – (de precizia cu care sunt reprezentate pe plan detaliile, respective conturul suprafețelor);

configurația suprafețelor;

suportul planului și modul de conservare a lui.

Determinarea ariei suprafețelor prin metode grafice presupune utilizarea planului deja redactat, de aceea trebuie să se țină cont și de contracția suportului său.

Există mai multe metode grafice de determinare a ariei suprafețelor:

determinarea prin descompunerea în figuri geometrice elementare;

determinarea prin transformări echivalente;

determinarea prin folosirea rețelei de paralele echidistante;

determinarea prin folosirea rețelei de pătrate module.

Determinarea ariei unei suprafețe prin descompunerea ei în figuri geometrice elementare, pe plan

Metoda se aplică la determinarea ariei suprafețelor mărginite de contur poligonal. Se folosește o axă de lucru X-X, față de care se descompune suprafața de determinat, în figuri geometrice elementare (triunghiuri, trapeze, dreptunghiuri), pentru care se măsoară direct pe plan elementele necesare determinării suprafeței.

Figura 3.5. Determinarea ariei suprafețelor prin descompunerea ei

Descompunerea se face trasând ușor liniile cu creionul, direct pe plan, urmând să fie șterse în final, după terminarea determinărilor.

Pe plan se recomandă măsurarea elementelor comune la două sau mai multe figuri elementare, pentru limitarea erorilor. Aria totală a suprafeței va rezulta ca o sumă a ariei suprafețelor elementare:

S = ∑ Si (3.9.)

Pentru verificare se alege o altă axă de lucru, de exemplu Y-Y’ sau un alt sistem de descompunere și se determină ariile din. Valoarea definitivă a ariei suprafeței totale este media aritmetică a celor două determinări, dacă diferența dintre ele nu depășește tolența T.

T = ±0,0003*n√S (3.10.)

– n este numitorul scării planului pe care se face determinarea

– S este aria totală exprimată în mp.

Determinarea ariei unei suprafețe, prin transformarea ei pe plan, într-o suprafață elementară echivalentă

Pentru determinarea suprafeței se consideră poligonul oarecare 1,2,3,4,5 din figura de mai jos care se transformă într-un triunghi, prin următoarea construcție grafică pe plan: se unește vârful 2 cu vârful 5 și din vârful l se duce o paralelă la 2-5, până se întâlnește în A. Se prelungește latura 4-5 a poligonului și apoi se unește cu vârful 2, cu vârful 4 și din 3 se duce o paralelă linia 2-4, până întâlnește în punctul B, prelungirea laturii 5-4 a poligonului. Triunghiul A2B obținut are aria echivalentă cu poligonul 1, 2, 3, 4, 5.

Figura 3.6. Transformarea suprafeței pe un plan

Conform figurii se scriu ariile poligonului și a triunghiului, ca sume de arii elementare:

S245+S125+S234 = S245+S2B4+S25A = SA2B (3.11.)

Egalitățile din relația de mai sus sunt adevărate, deoarece S234=S2B4 și S125 = S25A, ca fiind triunghiuri care au aceleași baze și aceleași înălțimi. Pentru determinarea ariei poligonului 1,2,3,4,5 trebuie să se măsoare pentru triunghiul A2B, baza și înălțimea.

Verificarea determinării ariei poligonului se poate face prin descompunerea acestuia în triunghiuri cărora li se determină aria și se însumează în final.

Determinarea ariei suprafețelor folosind o rețea de paralele echidistante

Procedeul se aplică în cazul suprafețelor limitate de un contur sinuos, sau contur geometric cu multe frânturi.

Pentru determinarea ariei unei suprafețe, se aplică pe ea o rețea de paralele echidistante, care prin intersectare cu conturul acesteia formează o serie de suprafețe elementare trapezoidale sau triunghiulare cu înălțime constantă, a.

Figura 3.7. Determinarea ariei suprafeței cu ajutorul unei rețele de paralele

Aria suprafeței unui trapez elementar va fi:

Si = a(di+dj)/2 = a*dmi (3.12.)

Aria totală a suprafeței se va obține ca o sumă a acestor arii elementare :

S = ∑dmi*a = a ∑dmi (3.13.)

Pentru determinarea ariei suprafeței este suficient să se măsoare liniile mediane din fiecare trapez elementar, ținând seama de scara planului, să se însumeze și apoi să se multiplice cu echidistanța paralelelor, transformată și ea la scara planului.

Pentru verificarea determinării, rețeaua de paralele se așează peste suprafață, într-o altă poziție și se repetă pașii de mai sus.

Aria definitivă a suprafeței este media aritmetică a valorilor obținute în cele două determinări, dacă diferența dintre ele se încadrează în toleranță.

Echidistanța paralelelor poate fi de 5 sau 10 mm, în funcție de scara planului și de precizia care se cere la determinare.

Determinarea ariei suprafețelor folosind o rețea de pătrate

Metoda se utilizează la determinarea ariei suprafețelor care sunt mărginite de un contur geometric cu multe frânturi. Constă în aplicarea peste suprafața de determinat a unei rețele de pătrate, cu latura a.

Figura 3.8. Suprafața acoperită de o rețea de pătrate

Se determină numărul pătratelor întregi n1, de pe rețea care cad în interiorul suprafeței care se determină și numărul n2, al pătratelor obținute din însumarea fracțiunilor de pătrate, care cad în interiorul suprafeței.

Se calculează apoi aria a2 a unui pătrat, la scara planului și se determină aria totală S, a suprafeței, cu relația:

S = (n1+n2)*a2 (3.14.)

Pentru controlul determinării, se suprapune rețeaua de pătrate în altă poziție, peste suprafață și se repetă operațiunea de numărare, celelalte operații se execută analog celor de mai sus.

Determinarea ariei suprafețelor prin metoda mecanică

Metoda se folosește pentru determinarea suprafețelor limitate de contururi sinuoase. Pentru determinarea ariei prin această metodă se folosește planimetrul. Este o metodă rapidă și se folosește de obicei pentru verificarea ariilor determinate grafic sau din coordonate, în vederea depistării unor eventuale greșeli mari de calcul.

Determinarea ariilor cu planimetrul polar se face întotdeauna în cadrul unor limite fixe (secțiuni de plan, trapez, foi de plan), sau în interiorul unei suprafețe cunoscute, pentru a le putea compensa.

Precizii

În viziunea modernă procesul de calcul al suprafețelor în cadastru, este în întregime automatizat.

În funcție de metoda utilizată pentru determinarea ariei suprafețelor se admit toleranțe.

Pentru toleranțe la determinarea ariilor din coordonate, determinate prin măsurători în teren, se utilizează formula:

Ts = et * √S (3.15.)

unde

– et este eroarea admisă în aprecierea limitelor dintre proprietăți, având valori cuprinse între 0,05 m – 0,1 m în intravilan și 0,1 m – 0,2 m în extravilan;

– S – este aria suprafeței exprimată în mp.

Precizia determinării ariilor suprafețelor prin metoda analitică

Pornim de la calculul ariei suprafețelor cu metoda analitică cu formulele:

sau (3.16.)

unde n – numărul punctelor de frântură

Formulele presupun cunoașterea coordonatelor frânturilor suprafeței de determinat.

Pentru evaluarea preciziei folosim abaterile medii:

σs – eroarea medie pătratică a ariei suprafeței

σx, σy – eroarea medie pătratică a coordonatelor

Astfel din erorile medii pătratice ale coordoatelor se poate deduce eroarea medie pătratică a ariei suprafeței σs cu ajutorul procedeului matematic cunoscut:

(3.17.)

Având în vedere funcția de calcul analitic a ariei suprafeței, putem calcula derivatele funcției cu următoarele expresii:

(3.18.)

și

(3.19.)

Presupunând că erorile medii ale coordonatelor sunt egale:

σx = σy = σc (3.20.)

obținem următoarea relație pentru eroarea medie a ariei suprafeței:

(3.21.)

Observăm că:

(3.22.)

Eroarea medie a ariei suprafeței astfel va fi:

(3.23.)

Unde: σs – eroarea medie a ariei suprafeței

σ ic – eroarea medie de determinare a coordonatelor punctului i.

Di+1,i-1 -„coarda” care aparține punctului Pi

n – numărul punctelor de frântură

Putem observa că, eroarea medie a ariei suprafeței depinde de precizia de determinare ale coordonatelor punctelor de frântură.

Analizând expresia constatăm faptul, că eroarea ariei suprafeței nu depinde de mărimea suprafeței, ci doar de eroarea punctelor de frântură, și de distanța dintre punctele n+1, – n-1.

CAPITOLUL 4. Actualitatea temei, Cadrul legal.

Actualitatea temei

Obiectele proprietății putem incadra în două categorii .

Imobilele sunt obiectele care nu se pot muta dintr-un loc în altul fără a suferi distrugeri, posesia lor presupune localizare precisă.

Imobilul este suprafața de pământ, sau unele părți bine delimitate al acestuia împreună cu supraedificatele, plantele etc. care sunt legate de acesta.

Obiectele care nu se incadrează în această categorie se numesc obiecte mobile.

Mai mult de jumătate din avuția națională reprezintă imobilele. Având în vedere rolul imobilelor în viața economică, este necesară alcătuirea unui inventar privind acesteia, numit evidență imobiliară.

Împărații romani au folosit măsurători cadastrale pentru impozitare, dar au înregistrat cheltuielile și producțiile obținute.

În India sec III î.Hr. pentru terenuri în proprietate comună, există contabil care înregistrează producția, cheltuielile – numit agronomos.

Traiul regilor s-a asigurat prin impozitare. Impunerea se face cunoscând veniturile sau proprietățile oamenilor. Cea mai veche formă de impozitare este impozitul pe pământ. Pentru acesta este nevoie de măsurarea și ținerea evidenței acestora.

Pământul, prin natura sa, este cel mai prețios bun economic și cel mai esențial mijloc de producție al omului.

Prin însușirile lui specifice el este cel, mai ales nemișcat, indestructibil, limitat și pentru oricine perceptibil – fapt ce face să se deosebească fundamental de celelalte mijloace menite să satisfacă nevoile omenirii.

Datorită acestor însușiri speciale, de timpuriu oamenii au pus stăpânire pe el și l-au transformat în bun.

Devenit ulterior obiect al proprietății private, s-a simțit nevoia inventarierii lui sub aspect tehnic, economic și juridic.

Așa a apărut cadastrul.

Plecând de la principiul fundamental că o societate nu poate să funcționeze, să se dezvolte și să prospere fără o cunoaștere exactă a realităților fizice din perimetrul ei esențial, s-a conturat ca o necesitate crearea unui sistem care să permită percepția acestor realități prin intermediul informațiilor referitoare la obiectele materiale imobile, componentele ale unui teritoriu dat. Instrumentul care permite alegerea, selectarea, valorizarea, legalizarea și gestionarea informațiilor, este reprezentat de “cadastrul general” definit ca un sistem de evidență tehnică, economică și juridică a tuturor bunurilor imobile ce compun un teritoriu administrativ, indiferent de destinația lor și proprietar.

Cadastrul general are următoarele caracteristici:

– este obiectiv, pentru că exprimă realitatea din teren, independent de voința omului

– este unitar, pentru că se execută după instrucțiuni și normative unice și folosește un limbaj unic, atât pentru utilizator, cât și pentru beneficiar ;

– este istoric, reflectă legile societății,( formele de proprietate caracteristice unei perioade istorice)

– este dinamic, pentru că exprimă realitatea naturală în continuă schimbare, impune necesitatea unei întrețineri permanente ;

– este general, pentru că satisface cerințele de bază pentru diferite sectoare economice;

– este obligatoriu, pe întreg teritoriul țării, pentru proprietarii de bunuri imobile –

– este perfectibil, pentru că oferă posibilitatea folosirii mijloacelor de automatizare a proceselor de culegere și prelucrare a datelor, de obținere a documentelor finale și de întreținere, prin crearea sistemului informatic cadastral

Din caracterul istoric al cadastrului derivă că, evidența cadastrală reflectă legile societății, implicit structura proprietății într-o perioadă istorică definită.

Lucrarea de față se ocupă cu legile proprietății, având în vedere schimbarea radicală intervenită în structura proprietății după anul 1990.

În perioada anilor 1945-1989 proprietatea privată asupra imobilelor a fost diminuată considerabil prin naționalizări, colectivizări, legi abuzive (ex. Legea 58 și 59 din 1974).

După revoluția din 1989 s-a impus retrocedarea acestor imobile foștilor proprietari prin așa numitele legi ai proprietății (Legea18/1991, Legea 1/2000,Legea169/1997, Legea 10/2001, Legea 112/1995, Legea 165/2013)

Am urmărit îndeaproape, lucrând efectiv la aplicarea Legii 165/2013 în comuna Crasna constituirea unei baze de date cadastrale privind terenurile proprietate de stat. Aceste evidențe s-au constituit având la bază produsele grafice puse la dispoziție de A.N.C.P.I. (hărți vectoriale, ortofotoplanuri, hărți și planuri scanate) și acte și fapte privind proprietatea publică și privată de stat.

Pe lângă prezentarea efectivă a intocmirii evidențelor cadastrale, s-a impus o evaluare a calității determinării ariilor suprafețelor introduse în evidențe.

Baza legală

Pentru rezolvarea problemelor în constituirea bazei de date am apelat la Legea 165/2013 și Hotărârile de Guvern 401/2013 și 48/2014.

Legea nr. 165/2013

Apărut la 16/05/2013

Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 278 din 17/05/2013

CAPITOLUL I

Dispoziții generale

Art. 1. – (1) Imobilele preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist se restituie în natură.

(2) În situația în care restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist nu mai este posibilă, singura măsură reparatorie în echivalent care se acordă este compensarea prin puncte, prevăzută în cap. III.

(3) În situația în care titularul a înstrăinat drepturile care i se cuvin potrivit legilor de restituire a proprietății, singura măsură reparatorie care se acordă este compensarea prin puncte potrivit art. 24 alin. (2), (3) și (4).

(4) Punctele prevăzute la alin. (2) și (3) se valorifică potrivit prezentei legi.

Art. 2. – Principiile care stau la baza acordării măsurilor prevăzute de prezenta lege sunt:

a) principiul prevalenței restituirii în natură;

b) principiul echității;

c) principiul transparenței procesului de stabilire a măsurilor reparatorii;

d) principiul menținerii justului echilibru între interesul particular al foștilor proprietari și interesul general al societății.

Art. 3. – În înțelesul prezentei legi, expresiile și termenii de mai jos au următoarele semnificații:

1. cereri – notificările formulate în temeiul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie

1945-22 decembrie 1989, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cererile formulate în temeiul prevederilor Legii fondului funciar nr.18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ale Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asuprab terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare, cererile formulate potrivit Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare, cererile de retrocedare formulate potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000 privind retrocedarea unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/1999 privind restituirea unor bunuri imobile care au aparținut comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România, republicată, aflate în curs de soluționare la entitățile învestite de lege sau, după caz, la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor;

2. persoana care se consideră îndreptățită – persoana care a formulat și a depus, în termen legal, la entitățile învestite de lege cereri din categoria celor prevăzute la pct. 1, care nu au fost soluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi;

3. persoana îndreptățită – persoana căreia i-a fost recunoscut dreptul la restituire în natură sau, după caz, la măsuri reparatorii;

4. entitatea învestită de lege – următoarele structuri cu atribuții în procesul de restituire a imobilelor preluate abuziv și de stabilire a măsurilor reparatorii:

a) unitatea deținătoare, în înțelesul Hotărârii Guvernului nr. 250/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu modificările șicompletările ulterioare, al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/1999, republicată;

b) entitatea învestită cu soluționarea notificării, în înțelesul Hotărârii Guvernului nr. 250/2007, cu modificările și completările ulterioare;

c) comisia locală de fond funciar, comisiile comunale, orășenești și municipale, constituite în temeiul Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare;

d) comisia județeană de fond funciar sau, după caz, Comisia de Fond Funciar a Municipiului București, constituite în temeiul Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare;

e) Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase și comunităților cetățenilor aparținând minorităților naționale din România;

f) Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică;

g) Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, înființată potrivit prezentei legi;

5. decizia entității învestite de lege – decizia/dispoziția/ordinul/hotărârea emisă de către entitatea învestită de lege, prevăzută la pct. 4;

6. restituirea în natură – restituirea imobilului preluat în mod abuziv; în ceea ce privește terenurile, reconstituirea dreptului de proprietate pevechiul amplasament sau pe un alt amplasament;

7. grila notarială – ghidurile privind valorile orientative ale proprietăților imobiliare utilizate de camerele notarilor publici, actualizate în condițiileimpuse de art. 771 alin. (5) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.

Art. 4. – Dispozițiile prezentei legi se aplică cererilor formulate și depuse, în termen legal, la entitățile învestite de lege, nesoluționate până ladata intrării în vigoare a prezentei legi, cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanțelor, precum și cauzelor aflate pe rolul Curții Europene a Drepturilor Omului suspendate în temeiul Hotărârii-pilot din 12 octombrie 2010, pronunțată în Cauza Maria

Lege privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv înperioada regimului comunist în România

CAPITOLUL II

Restituirea în natură a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist

Art. 5. – (1) În termen de 30 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi, la nivelul fiecărei unități administrativ-teritoriale se constituie, prin ordin al prefectului, Comisia locală pentru inventarierea terenurilor.

(2) Comisia se compune din următoarele persoane:

a) un reprezentant al instituției prefectului, care are și calitatea de președinte al Comisiei;

b) primarul comunei/orașului/municipiului;

c) secretarul comunei/orașului/municipiului;

d) un specialist în măsurători topografice și în identificarea tarlalelor și parcelelor din cadrul unității administrativ-teritoriale (specialist cadastru,inginer topograf, inginer agricol, subinginer agricol, referent agricol);

e) un reprezentant al oficiului teritorial de cadastru și publicitate imobiliară.

(3) În funcție de specificul localității, Comisia se completează cu următoarele persoane:

a) un reprezentant al Agenției Domeniilor Statului;

b) un reprezentant al Academiei de Științe Agricole și Silvice "Gheorghe Ionescu-Șișești";

c) un reprezentant al Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva;

d) un reprezentant al Agenției Naționale pentru Pescuit și Acvacultură.

(4) Procedura de constituire, modul de funcționare, atribuțiile Comisiei, precum și normele privind întocmirea situației prevăzute la art. 6 se stabilesc prin normele de aplicare a prezentei legi, care vor fi adoptate în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a acesteia.

Art. 6. – (1) În termen de 180 de zile de la data constituirii, comisia prevăzută la art. 5 întocmește, conform normelor de aplicare a prezentei legi, situația terenurilor agricole, cu sau fără investiții, și forestiere, aflate în domeniul public sau privat al statului sau, după caz, al unității administrativ-teritoriale, care pot face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate pe fiecare unitate administrativ-teritorială.

(2) Situația prevăzută la alin. (1) va indica, prin determinare grafică pe ortofotoplan:

a) terenurile ce constituie rezerva comisiei locale de fond funciar;

b) terenurile aflate în proprietatea publică și privată a statului, cu sau fără investiții, aflate în administrarea unor autorități și instituții publice;

c) terenurile administrate de institute și stațiuni de cercetare, cu sau fără investiții;

d) terenurile ocupate de izlazuri;

e) alte terenuri identificate ca disponibile în vederea restituirii.

(3) Situația prevăzută la alin. (1) se vizează de Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară și se transmite comisiei județene de

fond funciar sau, după caz, Comisiei de Fond Funciar a Municipiului București.

(4) Comisia județeană de fond funciar sau, după caz, Comisia de Fond Funciar a Municipiului București centralizează situațiile întocmite la nivelul unităților administrativ-teritoriale în termen de 30 de zile de la primirea acestora. Rezultatul centralizării se transmite Agenției Domeniilor Statului și Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.

(5) În termen de 60 de zile de la data primirii situațiilor centralizate pe fiecare județ, Agenția Domeniilor Statului și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților demarează procedurile legale necesare în vederea schimbării regimului juridic al terenurilor ce fac obiectul situației centralizatoare, aflate în proprietatea publică a statului, și trecerii acestora, în condițiile legii, în proprietatea privată a statului pentru a fi afectate restituirii în natură sau, după caz, valorificării punctelor acordate potrivit prezentei legi.

Art. 7. – (1) Până la întocmirea situației centralizatoare la nivel local, se suspendă emiterea hotărârilor de validare/invalidare de către comisiile județene de fond funciar sau, după caz, de către Comisia de Fond Funciar a Municipiului București, eliberarea titlurilor de proprietate, punerea în posesie de către comisiile locale de fond funciar, precum și orice alte proceduri administrative în domeniul restituirii fondului funciar.

(2) Dispozițiile alin. (1) nu sunt aplicabile în cazul hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile.

Art. 8. – (1) În termen de 120 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, comisiile locale de fond funciar au obligația de a centraliza toate cererile de restituire nesoluționate, în vederea stabilirii suprafeței de teren necesare în vederea finalizării procesului de restituire.

(2) Pentru realizarea situației prevăzute la alin. (1) se au în vedere:

a) cererile din dosarele nesoluționate la nivelul comisiei locale;

b) cererile din dosarele transmise comisiei județene sau, după caz, Comisiei de Fond Funciar a Municipiului București, cu propuneri de despăgubiri;

c) cererile din dosarele înregistrate la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, în cazul în care persoanele îndreptățite optează,în condițiile art. 42, pentru returnarea dosarului la comisia locală, în vederea atribuirii de teren;

d) hotărârile definitive și irevocabile pronunțate de instanțele judecătorești, având ca obiect restituirea unor suprafețe de teren;

e) cererile care au stat la baza dosarelor validate de comisiile județene sau, după caz, de Comisia de Fond Funciar a Municipiului București și aflate la comisiile locale în vederea constituirii dosarelor de despăgubire.

(3) Situația suprafețelor de teren necesare în vederea finalizării procesului de restituire se transmite comisiei județene de fond funciar sau, după caz, Comisiei de Fond Funciar a Municipiului București, în termenul prevăzut la alin. (1).

Art. 9. – (1) Institutele, stațiunile de cercetare și instituțiile publice sunt obligate să predea Agenției Domeniilor Statului, în termen de 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a hotărârii Guvernului inițiate conform art. 6 alin. (5), terenurile care fac obiectul acesteia. Procesele-verbale de predare-primire se comunică și Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.

(2) În termen de 30 de zile de la preluarea terenurilor prevăzute la alin. (1), Agenția Domeniilor Statului aduce la cunoștința comisiei județene de fond funciar și Comisiei de Fond Funciar a Municipiului București disponibilul de teren pe fiecare unitate administrativ-teritorială.

(3) Predarea terenurilor disponibile către comisia locală de fond funciar se face numai după validarea de către comisia județeană de fond funciar și Comisia de Fond Funciar a Municipiului București a propunerilor de punere în posesie pe aceste terenuri, dar nu mai târziu de 1ianuarie 2015.

Art. 10. – (1) Până la data de 1 martie 2014, Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară va realiza, pentru fiecare județ și la nivel național, situația comparativă a cererilor și disponibilului de teren, în condițiile prevăzute la art. 6 alin. (2).

(2) După finalizare, situația se comunică Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților și Agenției Domeniilor Statului.

Art. 11. – (1) Comisiile locale și județene de fond funciar sau, după caz, Comisia de Fond Funciar a Municipiului București au obligația de a soluționa toate cererile de restituire, de a efectua punerile în posesie și de a elibera titlurile de proprietate până la data de 1 ianuarie 2016.

(2) În situația neîndeplinirii obligațiilor în termenul prevăzut la alin. (1), persoana care se consideră îndreptățită poate formula plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile. Hotărârea pronunțată de instanța judecătorească este supusă numai apelului. Plângerea este scutită de taxa judiciară de timbru.

(3) În termen de 30 de zile de la împlinirea termenului prevăzut la alin. (1), comisiile locale de fond funciar sunt obligate să predea Agenției Domeniilor Statului suprafețele preluate și neutilizate în cadrul procesului de restituire.

(4) În situația în care plângerea formulată potrivit alin. (2) are ca obiect un teren predat Agenției Domeniilor Statului conform alin. (3), această instituție are calitatea de intervenient forțat în cauză.

Art. 12. – (1) În situația în care restituirea terenurilor agricole pe vechile amplasamente nu este posibilă, după validarea întinderii dreptului lor de proprietate de către comisiile județene de fond funciar sau, după caz, de către Comisia de Fond Funciar a Municipiului București, fostului proprietar sau moștenitorilor acestuia li se va atribui un teren pe un alt amplasament, în următoarea ordine:

a) pe terenurile din rezerva comisiei locale de fond funciar;

b) pe izlazul comunal;

c) pe terenul proprietate publică, trecut în condițiile legii în proprietatea privată a statului, sau pe terenul proprietate privată a statului, care a fost administrat pe raza unității administrativ-teritoriale de institute, stațiuni de cercetare și alte instituții publice;

d) pe terenul proprietate publică, trecut în condițiile legii în proprietatea privată a statului, sau pe terenul proprietate privată a statului, care a fost administrat de institute, stațiuni de cercetare și instituții publice pe raza localităților învecinate, aflate în același județ.

(2) Pentru terenul prevăzut la alin. (1) lit. b), regimul juridic și categoria de folosință se pot schimba numai cu avizul prealabil al Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale și cu acordul populației cu drept de vot din unitatea administrativ-teritorială, acord exprimat în urma organizării unui referendum, în termenul prevăzut la art. 6 alin. (1).

(3) Atribuirea terenurilor de către comisia locală se face în ordinea de înregistrare a cererilor inițiale de restituire, cu respectarea strictă ordinii categoriilor de teren prevăzute la alin. (1). Fostul proprietar sau moștenitorii acestuia pot refuza terenul din rezerva comisiei locale de fond funciar sau din izlazul comunal, propus în vederea restituirii.

Art. 13. – (1) În situația în care restituirea terenurilor forestiere pe vechile amplasamente nu este posibilă, reconstituirea dreptului de proprietate se face pe alte amplasamente de pe raza unității administrativ-teritoriale, chiar dacă acestea s-au aflat în proprietatea statului român înainte de anul 1948, au intrat ulterior în proprietatea statului sau au fost incluse în amenajamente silvice după această dată.

(2) În situația în care pe raza unității administrativ-teritoriale nu există teren forestier disponibil, reconstituirea dreptului de proprietate se face pe terenuri forestiere situate pe raza altor unități administrativ-teritoriale din județ, cu aprobarea comisiei județene de fond funciar sau, după caz, a Comisiei de Fond Funciar a Municipiului București.

(3) Noțiunea de teren forestier în sensul prezentei legi este definită în normele de aplicare a acesteia.

Art. 14. – În situația în care terenul destinat restituirii este pus la dispoziție pe raza unei alte unități administrativ-teritoriale decât cea notificată, punerea în posesie se face de către comisia locală la care proprietarul sau moștenitorii acestuia au depus cererea de reconstituire a dreptului de proprietate potrivit art. 9 alin. (3) din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu informarea comisiei locale din unitatea administrativ-teritorială respectivă.

Art. 15. – Cererile vizând restituirea terenurilor intravilane, agricole la data preluării abuzive, formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se soluționează cu respectarea limitei de 50 ha de proprietar deposedat, cu condiția ca această suprafață să nu fi fost restituită prin aplicarea legilor fondului funciar.

CAPITOLUL III

Acordarea de măsuri compensatorii

Art. 16. – Cererile de restituire care nu pot fi soluționate prin restituire în natură la nivelul entităților învestite de lege se soluționează prin

acordarea de măsuri compensatorii sub formă de puncte, care se determină potrivit art. 21 alin. (6) și (7).

Art. 17. – (1) În vederea finalizării procesului de restituire în natură sau, după caz, în echivalent a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist, se constituie Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, denumită în continuare Comisia Națională, care funcționează în subordinea Cancelariei Primului-Ministru și are, în principal, următoarele atribuții:

a) validează/invalidează în tot sau în parte deciziile emise de entitățile învestite de lege care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii;

b) dispune emiterea deciziilor de compensare a imobilelor;

c) asigură coordonarea procesului de licitare/atribuire a imobilelor din Fondul național al terenurilor agricole și al altor imobile;

d) ia alte măsuri legale necesare aplicării prezentei legi.

(2) Comisia Națională este formată din 11 membri și are următoarea componență:

a) președintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților;

b) vicepreședinții Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților;

c) un reprezentant al Cancelariei Primului-Ministru;

d) președintele Agenției Domeniilor Statului;

e) un reprezentant al Departamentului pentru Relații Interetnice din cadrul Secretariatului General al Guvernului;

f) un reprezentant al Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale;

g) 2 reprezentanți ai Ministerului Justiției;

h) un reprezentant al Ministerului Afacerilor Interne.

(3) Componența nominală a Comisiei Naționale se stabilește prin decizie a prim-ministrului, în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

(4) Lucrările Comisiei Naționale sunt conduse de președintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.

(5) Secretariatul Comisiei Naționale se asigură de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.

Art. 18. – (1) Comisia Națională funcționează pe baza prevederilor prezentei legi și a regulamentului propriu de organizare și funcționare. Regulamentul Comisiei Naționale se aprobă prin decizie a prim-ministrului, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

(2) În îndeplinirea atribuțiilor sale, Comisia Națională emite decizii sub semnătura președintelui acesteia. Comisia Națională lucrează în ședință în prezența a minimum 7 membri și decide cu majoritatea de voturi a membrilor prezenți.

(3) Comisia Națională preia atribuțiile Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și funcționează până la finalizarea procesului de retrocedare.

Art. 19. – În scopul evitării unor posibile fraude sau tentative de corupere a membrilor Comisiei Naționale, în aplicarea prezentei legi se stabilesc următoarele măsuri:

a) înlocuirea membrilor Comisiei Naționale și, după caz, a președintelui acesteia se face prin decizie a prim-ministrului;

b) membrii Comisiei Naționale beneficiază de indemnizație lunară reprezentând 50% din indemnizația lunară a președintelui Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților. Indemnizația se acordă în lunile în care Comisia Națională desfășoară cel puțin o ședință.

Art. 20. – (1) În vederea valorificării punctelor acordate potrivit art. 16, se constituie Fondul național al terenurilor agricole și al altor imobile, administrat de Agenția Domeniilor Statului, denumit în continuare Fondul național.

(2) Fondul național se constituie inițial din terenuri agricole care nu fac obiectul restituirii în natură, aflate în proprietatea privată a statului și în administrarea Agenției Domeniilor Statului, afectate acordării de măsuri compensatorii potrivit prezentei legi.

(3) Fondul național se poate completa cu alte imobile proprietate a statului, la propunerea instituțiilor publice deținătoare.

(4) Până la data de 1 iulie 2014, Agenția Domeniilor Statului publică pe pagina sa de internet și transmite Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților lista imobilelor din Fondul național. Lista se completează cu imobilele care se transmit în proprietatea privată a statului și în administrarea Agenției Domeniilor Statului, în condițiile prezentei legi.

(5) Terenurile puse la dispoziția comisiilor locale în vederea finalizării procesului de restituire, dar nerestituite foștilor proprietari până la data de 1 ianuarie 2016 intră, de drept, în Fondul național și sunt afectate valorificării punctelor acordate potrivit prezentei legi.

(6) La solicitarea Agenției Domeniilor Statului, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților verifică modul în care comisiile locale și județene sau, după caz, Comisia de Fond Funciar a Municipiului București au dispus de terenul preluat de la Agenția Domeniilor Statului prin protocoale de predare-primire și ia măsuri pentru trecerea suprafețelor nerestituite la Fondul național.

(7) Până la data de 1 ianuarie 2015, Comisia Națională va face publică valoarea fiecărui imobil din Fondul național, așa cum rezultă ea prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi. Pentru imobilele trecute în Fondul național ulterior datei de 1 ianuarie 2015, valoarea se publică în termen de 30 de zile.

Art. 21. – (1) În vederea acordării de măsuri compensatorii pentru imobilele care nu pot fi restituite în natură, entitățile învestite de lege transmit Secretariatului Comisiei Naționale deciziile care conțin propunerea de acordare de măsuri compensatorii, întreaga documentație care a stat la baza emiterii acestora și documentele care atestă situația juridică a imobilului obiect al restituirii la momentul emiterii deciziei, inclusiv orice înscrisuri cu privire la construcții demolate.

(2) Deciziile entităților învestite de lege vor fi însoțite de înscrisuri care atestă imposibilitatea atribuirii în compensare totală sau parțială a unor alte imobile/bunuri/servicii disponibile deținute de entitatea învestită de lege.

(3) Dispozițiile autorităților administrației publice locale emise potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, se transmit Secretariatului Comisiei Naționale după exercitarea controlului de legalitate de către prefect. Dispozițiile art. 11 alin. (1) și (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, rămân aplicabile.

(4) Comisiile județene de fond funciar și Comisia de Fond Funciar a Municipiului București pot propune Comisiei Naționale soluționarea cererilor de retrocedare prin acordare de măsuri compensatorii potrivit prezentei legi numai după epuizarea suprafețelor de teren agricol afectate restituirii în natură, identificate la nivel local.

(5) Secretariatul Comisiei Naționale, în baza documentelor transmise, procedează la verificarea dosarelor din punctul de vedere al existenței dreptului persoanei care se consideră îndreptățită la măsuri reparatorii. Pentru clarificarea aspectelor din dosar, Secretariatul Comisiei Naționale poate solicita documente în completare entităților învestite de lege, titularilor dosarelor și oricăror altor instituții care ar putea deține documente relevante.

(6) Evaluarea imobilului ce face obiectul deciziei se face prin aplicarea grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a prezentei legi de către Secretariatul Comisiei Naționale și se exprimă în puncte. Un punct are valoarea de un leu.

(7) Numărul de puncte se stabilește după scăderea valorii actualizate a despăgubirilor încasate pentru imobilul evaluat conform alin. (6).

(8) Ulterior verificării și evaluării, la propunerea Secretariatului Comisiei Naționale, Comisia Națională validează sau invalidează decizia entitățiiînvestite de lege și, după caz, aprobă punctajul stabilit potrivit alin. (7).

(9) În cazul validării deciziei entității învestite de lege, Comisia Națională emite decizia de compensare prin puncte a imobilului preluat în mod abuziv.

Art. 22. – Prin excepție de la procedura de evaluare prevăzută de art. 21 alin. (6) și (7), Secretariatul Comisiei Naționale analizează dosarele care conțin decizii emise în temeiul art. 6 alin. (4) și art. 31 din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și propune Comisiei Naționale validarea sau invalidarea măsurilor reparatorii la nivelul stabilit prin decizia entității învestite de lege.

Art. 23. – (1) Titlurile de valoare nominală emise de Ministerul Finanțelor Publice în temeiul art. 30 din Legea nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, până la data intrării în vigoare a prezentei legi și nevalorificate în cadrul unei oferte de capital disponibil emise în temeiul Hotărârii Guvernului nr. 498/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare unitară a Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, cu modificările și completările ulterioare, se convertesc prin decizia de compensare a Comisiei Naționale, după parcurgerea procedurii prevăzute de art. 21 alin. (5).

(2) Comisia Națională ia în discuție dosarul transmis de entitatea învestită de lege numai după depunerea cererii de convertire și a titlurilor de valoare nominală în original de către persoana îndreptățită.

(3) În situația în care Comisia Națională dispune invalidarea deciziei entității învestite de lege în baza căreia s-au emis titluri de valoare nominală, acestea se indisponibilizează la Secretariatul Comisiei Naționale.

Art. 24. – (1) Punctele stabilite prin decizia de compensare emisă pe numele titularului dreptului de proprietate, fost proprietar sau moștenitorii legali ori testamentari ai acestuia, nu pot fi afectate prin măsuri de plafonare.

(2) În dosarele în care se acordă măsuri compensatorii altor persoane decât titularul dreptului de proprietate, fost proprietar sau moștenitorii legali ori testamentari ai acestuia, se acordă un număr de puncte egal cu suma dintre prețul plătit fostului proprietar sau moștenitorilor legali ori testamentari ai acestuia pentru tranzacționarea dreptului de proprietate și un procent de 15% din diferența până la valoarea imobilului stabilită conform art. 21 alin. (6).

(3) Numărul de puncte acordat în condițiile alin. (2) nu poate reprezenta o valoare mai mare decât cea stabilită potrivit art. 21 alin. (6) și (7).

(4) În cazul în care din documentele depuse la dosarul de restituire nu rezultă prețul plătit fostului proprietar sau moștenitorilor legali ori testamentari ai acestuia pentru tranzacționarea dreptului de proprietate, punctele vor reprezenta echivalentul a 15% din valoarea stabilită conform art. 21 alin. (6).

(5) Începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi, persoanele care încheie tranzacții privind drepturi asupra imobilelor care fac obiectul legilor de restituire au obligația să comunice Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, în termen de 15 zile, un exemplar al actului prin care s-a încheiat tranzacția.

(6) Documentele transmise după împlinirea termenului prevăzut la alin. (5) nu se iau în considerare de către Comisia Națională la emiterea deciziei.

(7) Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților transmite Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, în termen de 5 zile de la primire, o copie a documentelor prevăzute la alin. (5).

Art. 25. – (1) Decizia de compensare emisă de Comisia Națională se comunică persoanelor îndreptățite, în termen de 45 de zile de la data emiterii.

(2) Decizia de invalidare emisă de Comisia Națională se motivează și se comunică atât titularilor, cât și entităților învestite de lege, în termen de 60 de zile de la data emiterii.

Art. 26. – Actele care au stat la baza deciziilor Comisiei Naționale au regim de arhivare de 50 de ani și se depun, la încetarea activității Comisiei Naționale, la Cancelaria Primului-Ministru.

Art. 27. – (1) Punctele acordate prin decizia de compensare pot fi valorificate prin achiziționarea de imobile din Fondul național la licitația publică națională, începând cu data de 1 ianuarie 2016.

(2) Licitațiile de imobile se organizează săptămânal la sediul central al Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară și se desfășoară în regim de videoconferință.

(3) Participarea la licitație a deținătorilor de puncte este gratuită, cu condiția înscrierii prealabile la sediile teritoriale ale Agenției Naționale deCadastru și Publicitate Imobiliară.

(4) Regulamentul de organizare a licitației se aprobă de către Comisia Națională până la data de 1 iulie 2015 și se publică pe pagina de internet a Agenției Domeniilor Statului, a Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară și a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.

(5) Comisia de licitație va fi compusă din 7 membri, astfel:

a) 2 reprezentanți ai Agenției Domeniilor Statului;

b) 2 reprezentanți ai Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară;

c) 3 reprezentanți ai Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.

(6) În vederea evitării unor posibile fraude sau tentative de corupere, membrii comisiei de licitație beneficiază de o indemnizație lunară reprezentând 50% din indemnizația lunară a președintelui Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.

Art. 28. – Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară, prin unitățile sale teritoriale, are obligația întocmirii situației cadastrale a imobilelor din Fondul național.

Art. 29. – Persoanelor adjudecatare de imobile în cadrul licitațiilor li se eliberează, în termen de 10 zile, un proces-verbal de adjudecare, carese transmite Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară în vederea înscrierii în cartea funciară.

Art. 30. – Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară finalizează înscrierea în cartea funciară în termen de 60 de zile de la primireaproceselor-verbale de adjudecare.

Art. 31. – (1) În termen de 3 ani de la emiterea deciziei de compensare prin puncte, dar nu mai devreme de 1 ianuarie 2017, deținătorul poate opta pentru valorificarea punctelor și în numerar.

(2) În aplicarea alin. (1), deținătorul poate solicita, anual, după 1 ianuarie 2017, Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților emiterea unui titlu de plată pentru cel mult 14% din numărul punctelor acordate prin decizia de compensare și nevalorificate în cadrul licitațiilor naționale de imobile. Ultima tranșă va reprezenta 16% din numărul punctelor acordate.

(3) Sumele cuprinse în titlurile prevăzute la alin. (2) se plătesc de către Ministerul Finanțelor Publice în cel mult 180 de zile de la emitere.

(4) Punctele netransformate în numerar se pot valorifica în continuare în cadrul licitațiilor naționale de imobile.

(5) Modalitatea de valorificare în numerar se stabilește prin normele de aplicare a prezentei legi.

CAPITOLUL IV

Măsuri privind urgentarea soluționării cererilor de retrocedare

Art. 32. – (1) Se instituie un termen de decădere în procedura administrativă, de 90 de zile, în care persoanele care se consideră îndreptățite pot completa cu înscrisuri dosarele depuse la entitățile învestite de lege. Termenul curge de la data la care persoanei i se comunică în scris documentele necesare soluționării cererii sale.

(2) Termenul prevăzut la alin. (1) poate fi prelungit la cererea scrisă a persoanei care se consideră îndreptățită sau a reprezentantului legal, prin decizia conducătorului entității învestite de lege sau a persoanei împuternicite de către acesta, o singură dată, pentru o perioadă de 60 de zile, în situația în care persoana care se consideră îndreptățită face dovada efectuării unor demersuri privind completarea dosarului în raport cu alte instituții.

(3) Cererea de prelungire a termenului se va formula în interiorul termenului prevăzut la alin. (1) și va fi însoțită de dovada demersurilor întreprinse.

(4) Instituțiile deținătoare au obligația de a elibera, în termen de 30 de zile de la data înregistrării cererii, actele doveditoare solicitate.

Art. 33. – (1) Entitățile învestite de lege au obligația de a soluționa cererile formulate potrivit Legii nr. 10/2001, republicată, cu modificările și completările ulterioare, înregistrate și nesoluționate până la data intrării în vigoare a prezentei legi și de a emite decizie de admitere sau de respingere a acestora, după cum urmează:

a) în termen de 12 luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr de până la 2.500 de cereri;

b) în termen de 24 de luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr cuprins între 2.500 și 5.000 de cereri;

c) în termen de 36 de luni, entitățile învestite de lege care mai au de soluționat un număr de peste 5.000 de cereri.

(2) Termenele prevăzute la alin. (1) curg de la data de 1 ianuarie 2014.

(3) Entitățile învestite de lege au obligația de a stabili numărul cererilor înregistrate și nesoluționate, de a afișa aceste date la sediul lor și de a le comunica Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților. Datele transmise de entitățile învestite de lege vor fi centralizate și publicate pepagina de internet a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.

(4) Cererile se analizează în ordinea înregistrării lor la entitățile prevăzute la alin. (1).

Art. 34. – (1) Dosarele înregistrate la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.

(2) Dosarele care vor fi transmise Secretariatului Comisiei Naționale ulterior datei intrării în vigoare a prezentei legi vor fi soluționate în termen de 60 de luni de la data înregistrării lor, cu excepția dosarelor de fond funciar, care vor fi soluționate în termen de 36 de luni.

(3) Numărul dosarelor prevăzute la alin. (1) și data înregistrării dosarelor prevăzute la alin. (2) se publică pe pagina de internet a Autorității

Naționale pentru Restituirea Proprietăților și se comunică, la cerere, persoanelor îndreptățite.

Art. 35. – (1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării.

(2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru

soluționarea cererilor.

(3) În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), instanța judecătorească se pronunță asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate și dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condițiile prezentei legi.

(4) Hotărârile judecătorești pronunțate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului.

(5) Cererile sau acțiunile în justiție formulate în temeiul alin. (1) și (2) sunt scutite de taxa judiciară de timbru.

Hotărârea nr. 401 din 19 iunie 2013

Hotărârea nr. 401/2013 a fost întocmită pentru aprobarea Normelor de aplicare a Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.

PUBLICAT ÎN: MONITORUL OFICIAL nr. 393 din 29 iunie 2013

ART. 1

Se aprobă Normele de aplicare a Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

ART. 2

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților ia măsurile necesare în vederea stocării pe suport electronic a grilei notariale valabile la data intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 și în vederea afișării acesteia pe site-ul instituției.

ART. 3

Ministerele, celelalte organe de specialitate ale administrației publice centrale, prefecții, primarii, entitățile învestite de lege cu atribuții în procesul de restituire a imobilelor preluate abuziv și de stabilire a măsurilor reparatorii, precum și orice alte instituții abilitate ale statului vor duce la îndeplinire dispozițiile prezentei hotărâri.

ART. 4

La data intrării în vigoare a prezentei hotărâri se abrogă art. 10 din Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 890/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 732 din 11 august 2005, cu modificările și completările ulterioare, și normele metodologice corespunzătoare art. 15, art. 16, pct. 16.1-16.20, art. 17, 18, 18^1, art. 18^2, pct. 18^2.1-18^2.5, art. 18^5, pct. 18^5.1-18^5.2 și art. 22, pct. 22.1-22.14 din titlul VII al Legii nr. 247/2005, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1.095/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a titlului VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 956 din 27 octombrie 2005, cu modificările și completările ulterioare, și orice alte dispoziții contrare.

NORME

de aplicare Legii nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România

CAP. I

Comisia locală pentru inventarierea terenurilor

SECȚIUNEA 1

Procedura de constituire

ART. 1

(1) Comisia locală pentru inventarierea terenurilor, denumită în continuare Comisia locală pentru inventariere, se constituie prin ordin al prefectului.

(2) Comisia locală pentru inventariere se compune din:

a) un reprezentant al instituției prefectului, care are și calitatea de președinte;

b) primarul comunei/orașului/municipiului;

c) secretarul comunei/orașului/municipiului;

d) un specialist în măsurători topografice și în identificarea tarlalelor și parcelelor din cadrul unității administrativ-teritoriale (specialist cadastru, inginer topograf, inginer agricol, subinginer agricol, referent agricol);

e) un reprezentant al oficiului teritorial de cadastru și publicitate imobiliară.

(3) În funcție de specificul localității, Comisia locală pentru inventariere se completează cu următoarele persoane:

a) un reprezentant al Agenției Domeniilor Statului;

b) un reprezentant al Academiei de Științe Agricole și Silvice "Gheorghe Ionescu-Șișești";

c) un reprezentant al Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva;

d) un reprezentant al Agenției Naționale pentru Pescuit și Acvacultură.

(4) Specificul localității se stabilește de autoritățile și instituțiile publice care au în administrare terenuri aflate în proprietatea publică sau privată a statului.

(5) Persoanele prevăzute la alin. (2) lit. a), d) și e), precum și cele prevăzute la alin. (3) sunt desemnate, în condițiile legii, de către conducătorii instituțiilor pe care le reprezintă.

(6) Unitățile administrativ-teritoriale care, la data intrării în vigoare a prezentelor norme, nu au încadrat un specialist conform alin. (2) lit. d) sau nu au în derulare un contract de prestări servicii având ca obiect activități specifice acestuia pot contracta servicii cu alți specialiști, plata urmând a se realiza în condițiile legii.

(7) Prin specialist în măsurători topografice și în identificarea tarlalelor și parcelelor se înțelege persoana autorizată de Agenția Națională pentru Cadastru și Publicitate Imobiliară să efectueze și să verifice lucrări în domeniul cadastrului, al geodeziei și al cartografiei pe teritoriul României.

(8) Prefectul dispune, în condițiile legii, măsuri pentru asigurarea personalului necesar reprezentării instituției prefectului în comisia constituită potrivit art. 5 din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România.

(9) Persoanele desemnate de către instituția prefectului pot avea calitatea de membru în mai multe comisii locale pentru inventariere.

SECȚIUNEA a 2-a

Modul de funcționare

ART. 2

Comisia locală pentru inventariere se întrunește în termen de 10 zile de la emiterea ordinului prefectului și își stabilește programul și modul de lucru.

ART. 3

Lucrările Comisiei locale pentru inventariere se desfășoară în prezența a cel puțin jumătate plus unu din numărul de membri, iar rezultatul dezbaterilor se consemnează într-un proces-verbal de ședință.

ART. 4

Comisia locală pentru inventariere întocmește și transmite lunar prefectului un raport cuprinzând stadiul lucrărilor și problemele întâmpinate.

ART. 5

La lucrările Comisiei locale pentru inventariere pot fi invitate și alte persoane care pot aduce lămuriri în procesul de inventariere a terenurilor.

SECȚIUNEA a 3-a

Atribuțiile Comisiei locale pentru inventariere

ART. 6

(1) Comisia locală pentru inventariere are următoarele atribuții:

a) identifică izlazurile comunale și celelalte terenuri agricole și forestiere aflate în domeniul public sau privat al unității administrativ-teritoriale care pot face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate;

b) solicită autorităților și instituțiilor publice care au în administrare terenuri aflate în proprietatea publică sau privată a statului datele necesare completării anexelor nr. 1-9;

c) întocmește situația disponibilului de teren pe sectoare cadastrale;

d) centralizează și gestionează toate datele și informațiile tehnice puse la dispoziție;

e) ia măsuri pentru asigurarea integralității și corectitudinii transpunerii în format digital, pe ortofotoplan, a limitelor terenurilor inventariate sub forma unor polilinii închise, în sistem național de proiecție, în format .dxf;

f) propune prefectului sancționarea persoanelor care se fac vinovate de împiedicarea în orice mod a activității comisiei, conform art. 36 din Legea nr. 165/2013;

g) sesizează organele competente în situația în care, în procesul de inventariere, se constată existența unor titluri de proprietate emise cu încălcarea dispozițiilor legale;

h) întocmește anexele nr. 1-8.

(2) Membrii Comisiei locale pentru inventariere au următoarele atribuții specifice:

1. reprezentantul instituției prefectului convoacă în ședințe de lucru comisia, ori de câte ori este nevoie, astfel încât procesul de inventariere să se realizeze în termenul stabilit de Legea nr. 165/2013;

2. primarul unității administrativ-teritoriale asigură logistica și spațiile de lucru necesare desfășurării activității Comisiei locale pentru inventariere;

3. secretarul unității administrativ-teritoriale:

a) pune la dispoziție anexele și hotărârile comisiei județene de fond funciar sau, după caz, ale Comisiei de fond funciar a municipiului București privind suprafețele validate, în care evidențiază pozițiile/suprafețele pentru care au fost eliberate titluri de proprietate, adeverințe de proprietate, procese-verbale de punere în posesie, precum și pozițiile/suprafețele pentru care urmează să fie eliberate titluri de proprietate;

b) pune la dispoziție inventarele actualizate ale bunurilor din domeniul public și privat al unității administrativ-teritoriale, inclusiv situația izlazurilor comunale;

4. specialiștii în măsurători topografice și în identificarea tarlalelor și parcelelor transpun, în format digital, pe ortofotoplan, limitele terenurilor inventariate sub forma unor polilinii închise, în sistem național de proiecție, în format .dxf;

5. reprezentantul oficiului teritorial de cadastru și publicitate imobiliară:

a) îndrumă din punct de vedere tehnic Comisia locală pentru inventariere;

b) pune la dispoziția Comisiei locale pentru inventariere următoarele produse cartografice în format digital:

(i) ortofotoplan aferent teritoriului administrativ, fișiere de tip .ecw sau .tif georeferențiat cu reprezentarea limitelor administrative-teritoriale rămase definitive în baza Legii cadastrului și a publicității imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare;

(ii) reprezentarea sectoarelor cadastrale în format vectorial în fișier de tip .dxf, stabilite în conformitate cu dispozițiile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 7/1996, republicată, cu modificările și completările ulterioare;

(iii) fișier de tip .xls cuprinzând denumirea și codul SIRUTA al unității administrativ-teritoriale, numărul și suprafața aferentă fiecărui sector cadastral;

c) asigură accesul la aplicația informatică de evidență a titlurilor de proprietate prin utilizator și parolă.

(3) Membrii Comisiei locale pentru inventariere desfășoară orice alte activități necesare pentru realizarea atribuțiilor acesteia.

ART. 7

(1) Agenția Domeniilor Statului, Academia de Științe Agricole și Silvice "Gheorghe Ionescu-Șișești" și Agenția Națională pentru Pescuit și Acvacultură au obligația să pună la dispoziția Comisiei locale pentru inventariere limitele tuturor terenurilor pe care le administrează, identificate sub forma unor polilinii închise, în sistem național de proiecție, în format .dxf., astfel încât Comisia locală pentru inventariere să poată transpune aceste limite pe planul de ansamblu.

(2) Regia Națională a Pădurilor – Romsilva are obligația să transmită Comisiei locale pentru inventariere situația terenurilor forestiere din proprietatea statului, pe care le administrează, și conturul acestora evidențiat pe hărți amenajistice la scara de 1:5000 sau 1: 10000, scanate în formatul .tif/.jpg.

ART. 8

Autoritățile și instituțiile publice au obligația de a furniza Comisiei locale pentru inventariere toate informațiile de care dispun cu privire la suprafețele de terenuri care fac obiectul inventarierii.

CAP. II

Întocmirea situației terenurilor

ART. 9

(1) În termen de 180 de zile de la data constituirii, Comisia locală pentru inventariere întocmește situația terenurilor care pot face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate.

(2) Situația prevăzută la alin. (1) se întocmește pe baza formularelor prevăzute în anexele nr. 1-9, care au următorul cuprins:

a) Anexa nr. 1 – rezerva comisiei locale;

b) Anexa nr. 2 – terenurile agricole de pe raza unității administrativ-teritoriale, aflate în proprietatea publică și privată a statului, cu sau fără investiții, și în administrarea unor autorități și instituții publice;

c) Anexa nr. 3 – terenurile forestiere aflate în proprietatea statului;

d) Anexa nr. 4 – terenurile agricole administrate de institute și stațiuni de cercetare, cu sau fără investiții;

e) Anexa nr. 5 – terenurile ocupate de izlazuri;

f) Anexa nr. 6 – alte terenuri identificate ca disponibile în vederea restituirii.

(3) În baza anexelor prevăzute la alin. (2) se întocmesc următoarele situații centralizatoare:

a) Anexa nr. 7 – terenurile agricole și forestiere care pot face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate;

b) Anexa nr. 8 – terenurile agricole, cu sau fără investiții, aflate în proprietatea publică și privată a statului și în administrarea unor autorități, instituții publice, institute și stațiuni de cercetare;

c) Anexa nr. 9 – anexa grafică cu reprezentarea categoriilor de suprafețe prevăzute art. 6 alin. (2) din Legea nr. 165/2013.

ART. 10

(1) În termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentelor norme, autoritățile și instituțiile publice, precum și institutele și stațiunile de cercetare care administrează terenuri aparținând domeniului public sau privat al statului ori al unităților administrativ-teritoriale transmit Comisiei locale pentru inventariere datele necesare completării anexelor.

(2) Datele necesare completării anexelor se transmit însoțite de reprezentarea grafică a terenurilor pe ortofotoplan, sub forma unor poligoane, în sistem național de proiecție, în format .dxf, și de actele doveditoare ale dreptului de proprietate/administrare.

ART. 11

(1) Situațiile prevăzute la art. 9 alin. (1), întocmite de comisiile locale pentru inventariere, se vizează de către Agenția Națională de Cadastru și Publicitate Imobiliară, prin oficiile de cadastru și publicitate imobiliară, în termen de 20 de zile de la depunerea lor.

(2) Prin vizarea documentelor prevăzute la alin. (1), oficiile teritoriale certifică corectitudinea calculului analitic al suprafețelor restituibile și introducerea acestora în baza de date a sistemului integrat de cadastru și carte funciară.

(3) Situațiile prevăzute în anexele nr. 7-9 se întocmesc în 3 exemplare originale și se transmit Comisiei locale de fond funciar, Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară și Comisiei județene de fond funciar, respectiv a municipiului București.

ART. 12

(1) Terenurile agricole afectate de investiții pot face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate în conformitate cu prevederile legilor fondului funciar și ale Legii nr. 165/2013.

(2) Prin investiții se înțelege următoarele:

a) plantații de orice fel – vii, livezi, pepiniere viticole, pomicole, plantații de hamei și duzi, sere, solarii, răsadnițe și altele asemenea;

b) capacități de producție din zootehnie și instalații zootehnice;

c) platforme betonate și spații de depozitare care servesc nevoilor producției agricole, fabrici de nutrețuri combinate dezafectate sau active;

d) sedii de societăți comerciale agricole, sedii de ferme agricole, cantine, dormitoare, ateliere mecanice;

e) amenajări piscicole;

f) instalații hidrotehnice, hidroelectrice sau de hidroameliorații;

g) alte construcții civile sau industriale.

(3) Comisia locală pentru inventariere identifică terenurile cu investiții care pot face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate, prin constatare la fața locului. Constatările privind identificarea tipului de investiție, suprafața aferentă acesteia, precum și existența acordului administratorului terenului privind realizarea investiției se vor consemna într-un proces-verbal semnat de membrii Comisiei locale pentru inventariere și de proprietarul investiției. Comisia solicită investitorului orice documente din care să rezulte data realizării investiției, valoarea investiției, inclusiv evaluarea acesteia făcută de un expert evaluator autorizat.

ART. 13

(1) La cererea comisiilor județene de fond funciar, respectiv a municipiului București, Agenția Domeniilor Statului pune la dispoziția comisiilor locale de fond funciar terenurile care pot face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate.

(2) Cererea Comisiei județene de fond funciar, respectiv a municipiului București, se transmite însoțită de tabelul nominal prevăzut în anexa nr. 10, hotărârea Comisiei județene, respectiv a municipiului București, de validare a întinderii dreptului de proprietate și a amplasamentului pe care urmează a fi puse în posesie persoanele îndreptățite, procesul-verbal de delimitare a suprafețelor care vor face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate, însoțit de fișa suprafețelor și planurile cadastrale pentru amplasamente sau schițele de amplasament.

(3) Procesul-verbal de delimitare a suprafețelor care vor face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate, fișa suprafețelor și planurile cadastrale pentru amplasamente sau schițele de amplasament vor fi semnate de primar, prefect, reprezentantul teritorial al Agenției Domeniilor Statului și reprezentantul Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară.

ART. 14

Agenția Domeniilor Statului predă, prin protocol de predare-preluare, comisiilor locale de fond funciar și subcomisiilor municipiului București terenurile agricole a căror retrocedare se solicită în conformitate cu prevederile Legii fondului funciar nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ale Legii nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991, și ale Legii nr. 169/1997, cu modificările și completările ulterioare, ale Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare, precum și cu prevederile < Legii nr. 165/2013.

ART. 15

Documentația înaintată de Comisia județeană de fond funciar, respectiv a municipiului București, în vederea întocmirii protocolului de predare-preluare a unui teren agricol de la Agenția Domeniilor Statului către comisiile locale de aplicare a legilor fondului funciar, va conține următoarele:

a) cererea Comisiei județene de fond funciar sau, după caz, a municipiului București, privind punerea la dispoziție a terenului. În cerere se face mențiunea privind parcurgerea ordinii de opțiune prevăzute de art. 12 din Legea nr. 165/2013;

b) anexele întocmite conform Regulamentului privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 890/2005, cu modificările și completările ulterioare, precum și anexa nr. 10, semnate și ștampilate pe fiecare pagină de către reprezentantul teritorial al Agenției Domeniilor Statului;

c) hotărârea Comisiei județene de fond funciar sau, după caz, a municipiului București, pentru validarea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole și a amplasamentului acestora;

d) procesul-verbal de delimitare a suprafețelor care fac obiectul reconstituirii dreptului de proprietate, însoțit de fișa suprafețelor, semnate și ștampilate pe fiecare pagină de primar, prefect, Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară și reprezentantul teritorial al Agenției Domeniilor Statului;

e) planurile cadastrale, la scara 1:5000 sau 1:10000, cu amplasamentul stabilit pentru terenurile retrocedate, sau schițele de amplasament, vizate de primar, prefect, reprezentantul teritorial al Agenției Domeniilor Statului și Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară.

ART. 16

(1) Comisiile locale de fond funciar au obligația să comunice persoanelor cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate, în scris, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire, data și locul unde se va face punerea în posesie.

(2) În cazul în care persoanele cărora li s-a făcut comunicarea sau împuterniciții acestora nu se prezintă la data și locul stabilite, punerea în posesie și întocmirea proceselor-verbale se face în prezența unor martori, de regulă proprietari vecini. Titlurile de proprietate, precum și procesele-verbale de punere în posesie se comunică prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

(3) Prevederile alin. (1) și (2) sunt aplicabile și persoanelor care refuză terenul pus la dispoziție din categoriile prevăzute la art. 12 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 165/2013.

ART. 17

În sensul Legii nr. 165/2013, prin teren forestier se înțelege totalitatea pădurilor, a terenurilor destinate împăduririi, a terenurilor care servesc nevoilor de cultură, producție sau administrație silvică, a iazurilor, a albiilor pâraielor, a altor terenuri cu destinație forestieră și neproductive, cuprinse în amenajamente silvice la data de 1 ianuarie 1990 sau incluse în acestea ulterior, în condițiile legii, a zăvoaielor, a tufărișurilor și a pășunilor împădurite.

ART. 18

Restituirea pe alt amplasament a terenurilor forestiere solicitate se face din terenurile forestiere aflate în proprietatea statului, pe raza unității administrativ-teritoriale în care se află fostul amplasament sau pe raza unei alte unități administrativ-teritoriale din județ, în următoarea ordine:

a) pe terenurile forestiere predate în temeiul Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările și completările ulterioare, de ocoalele silvice din structura Romsilva comisiilor locale de fond funciar, pe bază de protocol și nepuse în posesie;

b) pe terenurile forestiere, inclusiv cele cu altă destinație la data preluării, care au intrat în proprietatea statului sau au fost incluse în amenajamente silvice după anul 1948;

c) pe terenurile forestiere care s-au aflat în proprietatea statului român înainte de anul 1948, numai în situația în care nu mai sunt disponibile suprafețe prevăzute la lit. a) și b).

ART. 19

În situația în care la nivelul unității administrativ-teritoriale, al localității învecinate sau, după caz, al județului nu există disponibil de teren în vederea reconstituirii dreptului de proprietate, comisia locală de fond funciar întocmește tabelul nominal prevăzut în anexa nr. 11, pe care o înaintează, împreună cu întreaga documentație, Comisiei județene de fond funciar, respectiv a municipiului București, în vederea analizării și transmiterii unei propuneri de acordare de măsuri compensatorii, potrivit prevederilor Legii nr. 165/2013.

CAP. III

Procedura de valorificare în numerar a punctelor

ART. 20

(1) În situația în care drepturile care decurg din deciziile de compensare se transmit, în tot sau în parte, sau se valorifică parțial în cadrul licitațiilor naționale de imobile ori în numerar, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților emite certificate de deținător de puncte.

(2) În baza deciziei de compensare emise pe numele titularului dreptului de proprietate se emit, cu titlu individual, certificate de deținător de puncte, în următoarele situații:

a) în situația transmiterii drepturilor recunoscute prin decizia de compensare – dobânditorului de puncte și, în cazul transmiterii parțiale, pentru punctele netransmise, transmițătorului de drepturi;

b) în situația valorificării parțiale a drepturilor recunoscute prin decizia de compensare/certificatul de deținător de puncte – titularului deciziei de compensare/certificatului de deținător de puncte, pentru punctele nevalorificate în cadrul licitațiilor naționale de imobile sau în numerar;

c) în situația decesului titularului deciziei de compensare/certificatului de deținător de puncte-moștenitorilor, în cotele cuvenite acestora.

(3) Forma, modul de înregistrare și termenul de emitere a certificatului de deținător de puncte se stabilesc prin ordin al președintelui Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.

(4) Decizia de compensare care a stat la baza emiterii certificatului de deținător de puncte se reține de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților.

ART. 21

(1) Solicitarea privind valorificarea în numerar a punctelor se depune, personal sau prin mandatar cu procură în formă autentică, la sediul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, însoțită de decizia de compensare sau certificatul de deținător de puncte, în original, și de actul de identitate al solicitantului. În situația în care solicitarea se face în calitate de moștenitor, este necesară depunerea actelor care fac dovada acestei calități.

(2) În cazul în care decizia de compensare a fost emisă pe numele mai multor persoane, fără a se stabili cotele cuvenite fiecăreia, se emite un singur titlu de plată. În cazul în care prin decizia de compensare a fost stabilit numărul de puncte cuvenit fiecărui titular, titlul de plată se emite individual.

(3) La emiterea fiecărui titlu de plată se emite un nou certificat de deținător de puncte, corespunzător punctelor rămase de valorificat.

(4) Titlul de plată se comunică, în original, Ministerului Finanțelor Publice și persoanelor îndreptățite.

(5) La stabilirea valorii titlului de plată se face conversia unui punct la valoarea de 1 leu.

(6) Procedura de plată se stabilește de Ministerul Finanțelor Publice, până la data de 31 decembrie 2016, și se aprobă prin ordin.

ART. 22

(1) Titlurile de plată aferente titlurilor de despăgubire se emit în ordinea de înregistrare a dosarelor de opțiune constituite la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013 și a titlurilor de despăgubire emise în condițiile art. 41 din aceeași lege.

(2) Pentru fiecare tranșă anuală, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților emite un titlu de plată. Titlul de plată, în original, se comunică în 5 zile de la emitere Ministerului Finanțelor Publice și persoanelor îndreptățite.

(3) Procedura de plată a titlurilor prevăzute la alin. (1) se stabilește de Ministerul Finanțelor Publice, până la data de 31 decembrie 2013 și se aprobă prin ordin.

CAPITOLUL 5. STUDIU DE CAZ

Obținerea datelor necesare

Studiul de caz s-a efectuat în comuna Crasna, județul Sălaj. În vederea realizării lucrării de inventariere în baza legii 165/2013 au stat la bază date din 4 categorii principale din următoarele surse:

Centrul Național de Cartografie și Fotogrametrie:

De la această instituție au fost furnizate informații cu privire la :

Suprafața unității administrative teritoriale, suprafață PUG aprobat, suprafețele ocupate de drumuri clasificate (drumuri naționale, drumuri județene și drumuri agricole), suprafețele ocupate de ape, suprafețe ocupate de căi ferate.

Centrul Național de Cartografie și Fotogrametrie a realizat împărțirea suprafeței unității administrative teritoriale în sectoare numite sectoare cadastrale. În cazul lucrării de față respective Unitate Administrativă Teritorială Crasna, județul Sălaj a fost împărțită în 32 sectoare cadastrale. Numerotarea sectoarelor cadastrale începe cu 0, în sectorul 0 fiind cuprinse principalele rețele de drumuri precum și văi și căile ferate. Limitele sectoarelor cartografiate pe limite naturale de exemplu: drumuri, liziera pădurilor, văi, canale, părâuri, etc. fapt pentru care aceste limite nu au putut fii modificate decât la cererea comisiei de inventariere și cu aprobarea Centrului Național de Cartografie si Fotogrametrie.

Ortofotoplanurile pe intreagă suprafață a unității administrativ teritoriale, ortofotoplanuri care au reprezentat suportul pe care s-au realizat digitizarea suprafețelor în diferite suprafețe de teren, de exemplu: suprafețe neretrocedabile ocupate de drumuri, văi, canale, căi ferate, lacuri de acumulare. Ortofotoplanurile au fost furnizate în format ECW.

Hărțile 1:5000 necesare identificării numărului tarla și numărului de parcela a izlazurilor.

Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară (OCPI):

De la această instituție am primit geometria și numărul cadastral al imobilelor înregistrate în baza de date ale acestei instituții.

Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară a mai pus la dispoziție un tabel cuprinzând toate tipurile de proprietate emise în bază legiilor proprietății pe întreagă suprafață a unității administrative teritoriale.

Comisia locală de fond funciar a pus la dispoziție următoarele:

– situația proceselor verbale de punere în posesie soluționate, respectiv nesoluționate.

– sentințe civile, puse și nepuse în aplicare

– ordini a prefectului

– cereri depuse la legile fondului funciar nesoluționate (cererei nesoluționate, cereri depuse la ANRP pentru despăgubiri, schițe de punere în posesie etc.)

Regia Națională a Pădurilor (RNP) a furnizat:

date necesare pentru inventarierea pădurilor.

hărți forestiere în format PDF și DXF care sunt impărțite în unități de producție (UP), unități amenajistice (UA), parcele și subparcele.

tabele cuprinzând denumirea unităților de producție, unităților amenajistice și a suprafețelor aflate în administrarea RNP-ului precum și a suprafețelor puse la dispoziția comisiilor locale de fond funciar. Datele au fost folosite pentru întocmirea anexei nr. 3 la legea 165/2013.

Verificarea corectitudinii datelor primite

Această verificare se rezumă la:

verificarea suprafețelor sectoarelor cadastrale, acestea fiind furnizate atât sub formă de poligoane închise cât și numeric sub formă de tabel.

verificarea eroarelor de topologie.

verificarea numărului de sectoare.

Comisia de inventariere

Pentru inventarierea suprafețelor în vederea retrocedării în baza legii 165/2013, s-a constituit comisia de inventariere care, conform legii anterior menționate, a avut următoarea componență:

un reprezentant al instituției prefectului, care are și calitatea de președinte al Comisiei;

primarul comunei/orașului/municipiului;

secretarul comunei/orașului/municipiului;

un specialist în măsurători topografice și în identificarea tarlalelor și parcelelor din cadrul unității administrativ-teritoriale (specialist cadastru, inginer topograf, inginer agricol, subinginer agricol, referent agricol);

un reprezentant al oficiului teritorial de cadastru și publicitate imobiliară.

În funcție de specificul localității, Comisia se completează cu următoarele persoane:

un reprezentant al Agenției Domeniilor Statului;

un reprezentant al Academiei de Științe Agricole și Silvice „Gheorghe Ionescu-Șișești“;

un reprezentant al Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva;

un reprezentant al Agenției Naționale pentru Pescuit și Acvacultură.

Comisia a solicitat prin adrese instituțiilor publice (Apele Române, Drumuri Județene, Oficiu pentru Înbunătațiri Funciare etc.) informații cu privire la suprafețele de teren deținute de aceste instituții.

Informațiile au fost solicitate atât în format digital, cât și pe suport analogic.

Atribuțiile Comisiei locale pentru inventariere:

identifică izlazurile comunale și celelalte terenuri agricole și forestiere aflate în domeniul public sau privat al unității administrativ-teriroriale care pot face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate;

solicită autoritățillor și instituțiilor publice care au în administrare terenuri aflate în probrietate publică sau private a statului datele necesare complectării anexelor numărul 1-9;

încomește situația disponibilului de teren pe sectoare cadastrale;

centralizează și gestionează toate datele și informațiile tehnice puse la dispoziție;

ia măsuri pentru asigurarea integralității și corectitudinii transpunerii în format digital, pe ortofotoplan, a limitelor terenurilor inventariate sub forma unor polilinii închise, un system national de proiecție, în format DXF;

propune prefectului sancționarea persoanelor care se fac vinovate de împiedicarea în orice mod a activității comisiei, conform articolul 36 din legea nr. 165/2013.

sesizează organelle competente în situația în care, în procesul de inventariere, se constă existența unor titluri de proprietate emise cu încălcarea dispozițiilor legale;

întocmește anexele numărul 1-8.

Autoritățiile și instituțiile publice au obligația de a furniza Comisiei locale pentru inventariere toate informațiile de care dispun cu privire la suprafețele de terenuri care fac obiectul inventarierii.

Modul de lucru și întocmirea documentațiilor

Completarea anexelor

Realizarea procedurii de inventariere constă în complectarea anexelor de la 1-9 suprafață disponibilă rezultând din aceste tabele.

În ceea ce urmează, se vor prezenta anexele menționate, precum și datele necesare completării lor.

Anexa 1.

JUDEȚUL Anexa nr. 1

UNITATEA ADMINISTRATIV – TERITORIALA……………….. la norme

SITUAȚIA*

terenurilor care constituie rezerva comisiei locale de fond funciar

DATA

INTOCMIT: Președintele Comisiei

* Coloana 3 include și terenurile din anexele 2-6 precum și alte terenuri neretrocedabile

Coloanele 4 si 5 indică suprefețele din anexele validate de comisia județeana de fond funciar

Date necesare a complectării anexei 1:

Nr. sector cadastral – numerotarea sectoarelor cadastrale începe cu 0 la toate unității administrative teritoriale și în cazul lucrării de față se termină cu 32. Numărul total al sectoarelor cadastrale variază în funcție de suprafata UAT-ului, rețelele principale de drumuri, văi, căi ferate etc.

Suprafață sector cadastral – această suprafață a fost furnizată de Centrul Național de Cartografie și este exprimat în hectare.

Suprafață neretrocedabilă – în această categorie intră suprafețele de teren ocupate de ape, drumuri, canale, căi ferate etc. Aceste suprafețe neretrocedabile au fost determinate prin metoda digitizării de pe ortofotoplanuri puse la dispoziție de Centrul Național de Cartografie. Suprafețele au fost determinate individual pentru fiecare sector cadastral. Sectorul Cadastral 0 este în totalitate neretrocedabil.

Suprafața de teren retrocedată în baza titlurilor de proprietate sau a proceselor verbale de punere în posesie -ha- – pentru determinarea aceste suprafețe s-a folosit tabelul cuprinzând parcelele de teren înscrise în titlurile de proprietate, pusă la dispoziție de OCPI Sălaj. Pentru fiecare sector s-a creat un tabel separat, în care au fost trecute parcelele din sectorul respectiv pentru care s-au eliberat titlu de proprietate sau procese verbale de punere în posesie și sentințe civile. Suprafețele retrocedate au rezultat din însumarea acestor suprafețe.

Total suprafață validată și nepusă în posesie/sentințe civile nepuse în aplicare – în această categorie intră suprafețele de teren care au fost validate de comisia locală de fond funciar, dar pentru care din diferite motive nu s-au eliberat titlu de proprietate (de expl. lipsa planurilor parcelare necesare eliberării titlurilor de proprietate). Aceste suprafețe au fost indicate de comisia locală de fond funciar. Suprafețele validate și nepuse în posesie în unele cazuri nu au putut fi determinate pentru fiecare sector cadastral în parte, ci numai la nivelul întregii Unități Administrativ Teritorale.

Suprafață rezervă retrocedabilă – a rezultat prin calcul aritmetic, scăzând din suprafață totală a sectorului cadastral suprafețele neretrocedabile.

Observații – în coloana de observații se trec suprafețele de pădure pusă la dispoziția comisiei și nepuse în posesie, precum și suprafețele fostelor zone necoperativizate.

Anexa 1 se va completa cu o coloană de observații, care va reprezenta suma col. 4b – suprafețe de teren retrocedate în baza proceselor verbale de punere în posesie fără titlu de proprietate, col. 5 – atât suprafețe validate și nepuse în posesie cât și suprafețele aferente sentințelor civile nepuse în aplicare prin hotărâri ale comisiei județene și col. 6 – suprafețele retrocedabile ce nu au proprietar (posesor) identificat de comisia locală de inventariere. În anexa 1 se trec numai terenurile agricole, indiferent de categoria de folosință.

Formula de calcul pentru coloana 6 (Anexa 1):

Coloana 6 = colona 2 – (coloana 3 + coloana 4a + coloana 4b + anexa 2 + a4 + a5 + a6)

Anexa 2

JUDEȚUL Anexa nr. 2

UNITATEA ADMINISTRATIV – TERITORIALA……………….. la norme

SITUAȚIA*

terenurilor agricole aflate în proprietatea publică și privată a statului, cu sau fără investiții, și în administrarea unor autorități și instituții publice

DATA

INTOCMIT: Președintele Comisiei

* Situația se întocmește pe baza datelor comunicate de autoritățile și instituțiile publice și se avizează de reprezentanții autorităților și instituțiilor publice

** În cazul terenurilor cu investiții se trece și suprafața aferentă investiției constatată de comisia locală de inventariere

*** În coloana 5 se trec și constatările privind identificarea tipului de investiție și valoarea acesteia, consemnate de comisia locală de inventariere

Terenurile din anexa nr. 2 sunt cele prevăzute de art. 6 aliniatul (2) litera b) din lege și cuprind toate terenurile agricole aparținând domeniului public sau privat al statului, cu sau fără investiții, și în administrarea unor autorități și instituții publice.

Anexa 3.

JUDEȚUL Anexa nr. 3

UNITATEA ADMINISTRATIV – TERITORIALA……………….. la norme

SITUAȚIA*

terenurilor forestiere aflate în proprietatea publică a statului

DATA

INTOCMIT: Președintele Comisiei

* Situația se întocmește pe baza datelor comunicate de autoritățile și instituțiile publice și se avizează de reprezentanții autorităților și instituțiilor publice

** Se trec terenurile forestiere exceptate de la restituire, cu precizarea suprafeței și a temeiului legal al exceptării.

În sensul legii nr. 165/2013 prin teren forestier se înțelege totalitatea pădurilor, a terenurilor destinate împăduririi, a terenurilor care servesc nevoilor de cultură, producție sau administrație silvică, a iazurilor, a albiilor păraielor, a altor terenuri cu destinație forestieră și neproductive, cuprinse în amenajamente silvice la data de 1. ianuarie 1990 sau incluse în acestea ulterior în condițile legii a zăvoaielor, a tufărișurilor și a pășunilor împădurite. Restituirea pe alt amlpasament a terenurilor forestiere solicitate se face din terenurile forestiere aflate în proprietatea statului, pe raza unității administrativ-teritoriale în care se află fostul amplasament sau pe raza unei alte unități administrativ-teritoriale din județ, în următoarele ordine:

pe terenurile forestiere predate în temeiul Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificăriile și complectăriile ulterioare, de ocoalele silvice din structura Romsilva comisiilor locale de fond funciar, pe bază de control și nepuse în posesie.

pe terenurile forestiere, inclusiv cele cu altă destinație la data preluării, care au intrat în proprietatea statului sau au fost incluse în amenajamente silvice după anul 1948.

pe ternurile forestiere care s-au aflat în proprietatea statului român înainte de anul 1948, numai în situația în care nu mai sunt disponibile suprafețe prevăzute la lit. a) și b).

Anexa nr. 3 se completează după cum urmează:

în coloana 4 nu se înregistrează terenurile nerestituibile, acestea fiind evidențiate în coloana 6 împreună cu temeiul legal al exceptării de la restituire;

totalul suprafețelor din coloana 4 se va trece în coloana 4 din anexa nr. 7.

anexa 3 se completează conform situației primite de la RNP atât în format numeric sub formă de tabel, cât și grafic în format dxf.

în anexa 3 nu sunt trecute suprafețele de pădure predate prin protocoale comisiilor locale, dar nepuse în posesie din diferite motive, aceste suprafețe fiind trecute în anexa 1 coloana 6 (observații).

fiecare unitate amenajistică s-a reprezentat în anexa grafică cu polilinii separate.

ANEXA 4.

JUDEȚUL Anexa nr. 4

UNITATEA ADMINISTRATIV – TERITORIALA……………….. la norme

SITUAȚIA*

terenurilor agricole administrate de institute și stațiuni de cercetare, cu sau fără investiții

DATA

INTOCMIT: Președintele Comisiei

* Situația se întocmește pe baza datelor comunicate de autoritățile și instituțiile publice și se avizează de reprezentanții instituțiilor sau ai stațiunilor de cercetare

** In cazul terenurilor cu investiții se trece și suprafața aferentă investiției constatată de comisia locală de inventariere

*** In coloana 5 se trec și constatările privind identificarea tipului de investiție și valoarea acesteia, consemnate de comisia locală de inventariere

Terenurile agricole afectate de investiții pot face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate, în conformitate cu prevederile legiilor fondului funciar și ale Legii 165/2013.

Prin investiții se înțeleg următoarele:

plantații de orice fel – vii, livezi, pepiniere viticole, pomicole, plantații de hamei și duzi, sere, solari, răsadnițe și alte asemenea;

capacități de producție din zootehnie și instalații zootehnice;

platforme betonate și spații de depozitare care servesc nevoiilor producției agricole, fabrici de nutrețuri, combinate dezafectate sau active;

sedii de societăți commercial agricole, sedii de ferme agricole, cantine, dormitoare, ateliere mecanice;

amenajări piscicole;

instalații hidrotehnice, hidroelectrice sau de hidroameliorații;

alte construcții civile sau industriale;

ANEXA 5.

JUDEȚUL Anexa nr. 5

UNITATEA ADMINISTRATIV – TERITORIALA……………….. la norme

SITUAȚIA*

terenurilor ocupate de izlazuri

DATA

INTOCMIT: Președintele Comisiei

* Situația se întocmește și se avizează de reprezentantul primăriei

Anexa nr. 5 cuprinde terenurile ocupate de izlazurile comunale înscrise în titluri de proprietate, decizii, ordine ale prefectului, hotărâri de guvern, hotărâri ale consiliului local etc.

Pentru pășunile și izlazurile întabulate, limitele acestora au fost preluate din baza de date al OCPI în format DXF, iar cele neîntabulate au fost obținute prin vectorizare, având la bază ortofotoplanul.

Poliliniile care reprezintă limita pășunii nu au voie să se intersecteze cu limita de sector cadastral. O pășunese care se află în mai multe sectoare se va reprezenta cu polilinii suplimentare.

ANEXA 6.

JUDEȚUL Anexa nr. 6

UNITATEA ADMINISTRATIV – TERITORIALA……………….. la norme

SITUAȚIA*

cu alte terenuri identificate ca disponibile în vederea restituirii

DATA

INTOCMIT: Președintele Comisiei

* Situația se întocmește și se avizează de reprezentantul primăriei sau al autorităților și instituțiilor publice

ANEXA 7.

JUDEȚUL Anexa nr. 7

UNITATEA ADMINISTRATIV – TERITORIALA……………….. la norme

SITUAȚIA*

Terenurilor agricole și forestiere care pot face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate

DATA

INTOCMIT: Președintele Comisiei

* Situația se încomește de specialistul în măsurători și se avizează de comisie

** Se stabilește ca diferență între suprafața totală și cea exceptată de la restituire

*** Se completează cu datele din Anexa 1, coloana 6

Anexa 7 este totalizarea anexelor 1, 2, 3, 4, 5, 6, valorile acestea fiind transcrise din tabelele anexelor 1,2,3,4,5,6 iar colona 8 se obține prin însumarea coloanelor 2+3+4+5+6+7.

Poligoanele ce determină suprafețele din anexa nr. 7 vor fi evidențiate grafic distinct în anexa nr. 9

ANEXA 8

JUDEȚUL Anexa nr. 8

UNITATEA ADMINISTRATIV – TERITORIALA……………….. la norme

SITUAȚIA*

a terenurilor agricole cu sau fără investiții, aflate în proprietatea publică și privată a statului și în administrarea unor autorități și instituții publice, institute și stațiuni de cercetare – anexele 2,4,6 *

DATA

INTOCMIT: Președintele Comisiei

* Situația se întocmește de specialistul în măsurători și se avizează de comisie

** In cazul terenurilor cu investiții se trece și suprafața aferentă investiției constatată de Comisia locală de inventariere

*** In coloana 6 se trec și constatările privind identificarea tipului de investiție și valoarea acesteia, consemnate de comisia locală de inventariere

Anexa 8 este totalizarea anexelor 2, 4, 6, valorile acestea fiind transcrise din tabelele anexelor 2,4,6.

In cazul lucrării de față nu s-au inventariat terenurile prezentate în anexele 2, 4 și 6, fapt pentru care tabelele au fost completate cu valoarea 0.

ANEXA 9.

(Anexa grafică.)

Această anexă se tipărește de către OCPI pe planșe format A0, la nivel de unitate administrativ-teritorială, în 3 exemplare color, fără strat de fundal ortofoto și conține:

limita unității administrativ-teritoriale;

limitele și denumirile sectoarelor, inclusiv sectorul 0;

limitele poligoanelor suprafețelor retrocedabile precizate în anexa nr. 7, în coloanele 2-7;

legenda (șablonul va fi pus la dispoziție de Centrul Național de Cartografie).

Poligoanele ce determină suprafețele din anexa nr. 7 vor fi evidențiate grafic distinct în anexa nr. 9.

Specialistul în măsurători topografice și în identificarea tarlalelor și parcelelor răspunde pentru realizarea următoarelor aspecte tehnice:

corespondența între suprafețele poligoanelor și suprafețele terenurilor inventariate în anexa nr. 7;

poligoanele nu au voie să intersecteze limitele sectoarelor cadastrale;

în fiecare poligon se va înscrie în interiorul său numărul curent corespondent din anexele 2,3,4,5 si 6, precedat de numărul anexei, si separat de aceasta prin virgulă.

Anexa 10 și 11

Anexle 10 și 11 se completează de către Comisia Locală de Fond funciar, datele din anexele 10 și 11 nu sunt reprezentate în anexa nr. 9 (anexă grafică).

Anexa nr. 10

la norme

TABEL NOMINAL

cuprinzând persoanele fizice pentru care, la nivelul unității administrativ – teritoriale, nu există suprafețe de teren agricol disponibil în vederea reconsituirii dreptului de proprietate solicitat prin cerere și cărora li se va acorda diferența de teren în conformitate cu prevederile Legii nr. 165/2013

Întocmit Comisia locală de fond funciar

Primar, Agenția Domeniilor Oficiul de Cadastru

Statului (sucursala) și Publicitate Imobiliară

ANEXA 11

Anexa nr. 11

la norme

TABEL NOMINAL

cuprinzând persoanele fizice și juridice pentru care nu există disponibil de teren agricol sau forestier la nivelul unității administrativ – teritoriale, respectiv al județului, în vederea reconstituirii dreptului de proprietate solicitat prin cerere și pentru care se propune acordarea de măsuri compensatorii

Primar Oficiul de Cadastru Prefect

…………………. și Publicitate Imobiliară …………………….

…………………………………..

Reguli de denumire a fișierelor

Denumirile fișierelor ce reprezintă anexa la norme vor conține următoarele informații, în ordinea prezentată, și separate prin caracterul underscore "_":

prescurtare județ (ex. AB, BV, IS…)

denumire UAT (ex. IZVORUL BERHECIULUI, CHISINEU – CRIS…)

anexa aferentă (ex. A01, A02, A03, A04, …., A11)

Codul SIRUTA al UAT-ului (ex. 1278, 778424…)

Exemple de denumire din lucrarea curentă:

SJ_CRASNA_A03_23715.xls – Fisier tip EXCEL

SJ_CRASNA_A09_23715.dxf – Fisier tip DXF

Alte reguli:

În denumirea fișierelor se interzice utilizarea diacriticelor.

În denumirea fișierelor se interzice utilizarea caracterelor punct (.), virgulă (,) parantezelor de orice fel ( { } [ ] ( ) ) și a ghilimelelor de orice fel ( " ' `).

Pentru codificarea anexelor 1,2,3,4,5,6,7,8 și 9 se vor folosi codurile A01, A02, A04, A05, A06, A07, A08 și respectiv A09.

Notă:

Anexa 9 reprezintă o anexă grafică, în format DXF. Această anexă va fi denumită folosind același criteriu.

Reguli de utilizare a fișierelor

Anexele 1 și 7 conțin chei de verificare. Inserarea de linii noi în aceste anexe, trebuie făcută prin apăsarea butonului "Adaugă linie", situată la finalul documentului. Pentru a putea utiliza aceste anexe, trebuie să aveți securitatea privind macro-urile setată pe poziția "Low".

Pentru a efectua această setare, se intră în meniul Tools >> Macro >> Security, se bifează setarea "Low", se apasă OK, apoi se închide și se redeschide documentul.

CAPITOLUL 6. CONCLUZII

Ca concluzie csak annyit tudnek irni, hogy 1 pakk szart nem er az egesz lege (de legalabb ki fizettek ))))

LISTA FIGURILOR