Manipularea Informationala In Pr Si Mass Media

MANIPULAREA INFORMAȚIONALĂ ÎN PR ȘI MASS MEDIA

CUPRINS

INTRODUCERE

1. MANIPULAREA INFORMAȚIONALĂ ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ

1.1. Manipularea informațională – generalități

1.2. Tehnici de manipulare

1.3. Manipularea informațională între PR și mass media

2. PR CA FORMĂ DE MANIPULARE

2.1. PR-concept

2.2. Zvonul

2.3. Persuasiunea

2.4. Deontologia în PR

3. MASS MEDIA – FACTOR MANIPULATOR

3.1. Mass-media – concept

3.2. Dezinformarea

3.3. Propaganda

3.4. Etica în mass media

CONCLUZIA

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

ANEXA NR.1: CODURI PROFESIONALE ÎN PRACTICAREA RELAȚIILOR PUBLICE

ANEXA NR.2: CODUL DEONTOLOGIC AL ZIARISTULUI

ANEXA NR.3: MANIPULARE INFORMAȚIONALĂ PRIN RECLAME

ANEXA NR.4: MANIPULARE INFORMAȚIONALĂ ÎN MASS MEDIA

DIN ROMÂNIA

INTRODUCERE

Manipularea informațională este o problemă tot mai pregnantă în mediul social, ea având efecte atât la nivelul societății cât și la nivelul psihicului și prin intermediul căror mijloace se ating cele mai importante obiective dacă nu prin intermediul mijloacelor de informație cum este mass media, începând cu televiziunea și continuând cu ziarele, toate apelează la manipularea informațională pentru a-și atinge punctele de interes. Iar pe lângă mass media se adaugă manipulării informaționale cea mai nouă metodă de comunicare la nivelul instituțiilor și organizațiilor, PR care are ca obiectiv principal crearea unei imagini favorabile în spațiul public, doar că uneori pentru a-l atinge trebuie să apelezi la manipulare .

În prezenta lucrare voi aborda trei chestiuni pe care le consider definitorii în parcurgerea temei alese: manipularea informațională și modul în care aceasta își face simțită prezența în societatea contemporană, felul în care PR recurge la metode mai puțin etice pentru a-și atinge obiectivul, dar și modul în care mass-media folosește anumite procedee de manipulare a publicurilor sale, dar de asemenea voi prezenta și etica celor două profesii și principiile relaționiștilor și ale jurnaliștilor .

Lucrarea este structurată pe 3 capitole: 1. Manipularea informațională în societatea contemporană având ca subcapitole 1.1 Manipularea informațională – generalități 1.2. Tehnici de manipulare și 1.3. Manipularea informațională între PR și mass media; 2. PR ca formă de manipulare având ca subcapitole 2.1.PR – concept 2.2. Zvonul 2.3. Persuasiunea și 2.4. Deontologia în PR; 3. Mass-media-factor manipulator cu subcapitolele 3.1. Mass-media-concept 3.2.Dezinformarea 3.3. Propaganda și 3.4. Etica în mass media .

Noțiunea de manipulare poate fi definită ca influențare a opiniei publice printr-un ansamblu de mijloace prin care, fără a se apela la constrângeri, se impun anumite comportamente. Manipularea informațională este felul în care prin intermediul informațiilor transmise în mediul social se dorește dictarea unor atitudini, de a se accepta unele ideologii politice, sociale, etnice ș.a. .

Printre tehnicile de manipulare utilizate în mediul acesta se numără: dezinformarea, propaganda, intoxicarea, zvonul, persuasiunea, comunicarea perversă, mesajul subliminal.

PR este un mod prin care organizațiile transmit informații cu privire la activitățile și evenimentele pe care le desfășoară către public, dar și modul prin care unele persoane publice comunică cu publicul lor. Totuși, această comunicare nu are mereu o bază solidă sau o realitate, ea fiind de multe ori denaturată ori manipulativă.

Printre tehnicile de manipulare pe care PR le folosește se numără zvonul și persuasiunea, acestea două reprezentând modalități de a induce publicul în eroare și de a-l constrânge într-un fel sau altul de a adera la concepțiile tale cu privire la un anumit produs sau serviciu oferit de firma pe care o promovezi. Deontologia se referă la o etică profesională pe care o anumită meserie trebuie să o adopte și la modul în care trebuie să acționeze cu privire la un anumit subiect, la felul în care acea profesie trebuie să respecte unele reguli de moralitate și etică.

Mass-media este reprezentată de către orice sursă de transmitere a unor informații prin canale ca radioul, televizorul, presă ori Internet. Mass-media are un rol important în societatea contemporană, ea fiind un simbol al democrației și o adevărată sursă de informare, de divertisment ori de educație. Însă, nu putem trece cu vederea modul în care mass media influențează individul în particular și societatea în general; deși ar trebui sa fie o sursă credibilă de informații mass media devine ușor, dar sigur, o sursă de manipulare a publicului prin felul în care dezinformează și propagă unele idei în mod abuziv și cu scopul de a aduna căt mai mulți adepți la ideologia lor.

În cazul PR și mass-media etica profesională ce trebuie însușită se manifestă ca o modalitate de protejare a individului și a societății pentru a nu ataca voluntar sau involuntar integritatea morală și socială a unui individ. Minciuna, blasfemia, persiflarea, mesajul subliminal, manipularea, dezinformarea, propaganda unor ideologii în care nu crezi, zvonul, intoxicarea, insinuarea ori denigrarea sunt moduri prin care mass-media și PR atacă și violează onestitatea individului și a organizațiilor.

Mi-am dorit să abordez acest subiect, deoarece viața de zi cu zi mă pune în fața unor evenimente ce mă fac să-mi pun întrebări cu privire la credibilitatea și buna credință a instituțiilor și persoanelor publice, dar și a structurilor mediatice .

Obiectivul lucrării este de a delimita informația adevărată de cea falsă, de a prezenta tehnicile prin care se manipulează societatea și cum se prezintă faptele în mod distorsionat, în avantajul unei instituții ori unei persoane publice, în mod subiectiv, fără nici un pic de adevăr, ori fără a se cere o părere avizată din partea unui specialist. De asemenea, doresc tragerea unui semnal de alarmă cu privire la credibilitatea instituțiilor mediatice, dar și la falsa îndependență a acestora, având în vedere că cele mai multe sunt subordonate politic, ori patronatului.

Politica, divertismentul, persoanele publice pe care le luăm ca exemplu, instituțiile publice și private care acționează prin manipulare, care doresc atingerea obiectivului cu orice preț, tind să transforme oamenii în niște roboți fără gândire proprie și fără acțiuni pe care să le facă în favoarea lor, se dorește a se ajunge la momentul în care mass media va decide mersul lucrurilor.

MANIPULAREA INFORMAȚIONALĂ ÎN SOCIETATEA CONTEMPORANĂ

În prezentul capitol voi aborda manipularea informațională și felul cum aceasta își face simțită prezența în societatea modernă, dar și modul prin care oamenii sunt predispuși la informație manipulatoarea, cum își schimbă gândirea cu privire la un anumit subiect doar pentru că în media și nu numai circulă unele idei care denotă o mică parte din adevăr, ori care sunt subiective, în funcție de interesele unora sau altora. Mă voi focusa și pe tehnicile de manipulare folosite de către mass-media si PR pentru a-și atinge obiectivele, astfel voi prezenta ca tehnici de manipulare persuasiunea, dezinformarea, intoxicarea, zvonul, propaganda, mesajul subliminal dar și comunicarea perversă. În partea a treia a prezentului capitol voi aduce la cunoștință neînțelegerile pe care le au relaționiștii cu jurnaliștii și reproșurile de ambele părți .

1.1. Manipularea informațională – generalități

Societatea modernă este și mereu va fi controlată de informație, prin aceasta se realizează un flux informațional bidirecțional între populație și mass-media, ca suport informativ. „Informarea publică înseamnă plasarea informației într-un mediu de comunicare , fie că este vorba de mass-media , sau de mijloace de comunicare specializate”, iar cu siguranță aceasta poate fi un mod de a schimba percepția unei întregi națiuni, modul de a acționa și modul de a se comporta cu privire la o anumită activitate a politicului și nu numai.

Informația poate fi obiectivă sau subiectivă în funcție de interesele ce se vor a fi realizate, „în cazul formelor subiective de comunicare de masă putem spune că acestea au ca scop manipularea opiniei publice în sensul dorit de comunicatori.”

Așa cum nota Flaviu Călin Rus în „Introducere în știința comunicării și a relațiilor publice” – „manipularea reprezintă o tehnică prin intermediul căreia se direcționează opinia publică într-un anumit sens dorit și bine precizat, folosindu-se pentru aceasta diferite forme de comunicare, tipuri de acțiuni, slogane, imagini, profiluri, precum și toată gama de mijloace de comunicare în masă.” Cu siguranță, putem nota faptul că informația difuzată prin mass-media este o constantă formă de manipulare, fie prin manipulare inconștientă, fie prin selectivitatea informațiilor primite ori prin minciună deliberată.

Oamenii reprezintă principala sursă de informație, modul lor de viață, activitățile desfășurate, momentele nefericite din viața oamenilor, acestea sunt informații pe care ziariștii trebuie să le facă publice, să le dezbată și să le găseasca o rezolvare, prin apelul la instituții de stat sau private.

Pentru realizarea unui acord cu privire la modul de influențare a mass-mediei se cere a se realiza între comunicarea de masă și societate un pact de înțelegere și obiectivitate. Transparența mesajului și corectitudinea cu care acesta trebuie să fie transmis, fără a se modifica sau a se selecta informații sunt modalități de a demonstra că mass-media nu denaturează adevărul și că se cunoaște obligația acesteia de a da populației informații complete și corecte, „minciuna este păcatul capital și impardonabil.”

Bernard Dagenais menționa în „Profesia de relaționist” ideea conform căreia „comunicarea este întotdeauna o formă de manipulare,căci ea organizează gândurile și cuvintele, astfel încât să transmită un anumit mesaj”, cel care comunică trebuie să creeze un context propice, să manipuleze cuvintele, să le transforme în idei care să atingă obiectivele, dar și să creeze axa ce trebuie privilegiată, se urmărește dorința de schimbare și intenția de a da un anumit sens realității. Accesul la informația publică este un drept, însă informația este de foarte multe ori parțială, selectivă, interpretativă.

În cadrul instituțiilor de stat sau private se regăsesc o anumită categorie de oameni ce poartă denumirea de spin doctors, ei având ca obiectiv principal să manipuleze faptele, astfel încât instituția să apară într-o lumină favorabilă.

Manipularea informațională în cazul relațiilor publice se manifestă prin dorința de a direcționa clienții spre o anumită opinie, și dacă este necesar de a distorsiona conținutul presupus nedirecționat sau nedistorsionat al mass-media.

„Pierre Sorlin vorbește despre manipularea opiniei publice , prin sondaje și statistici, ale căror rezultate sunt falsificate”, astfel se procedează în timpul campaniilor electorale de unele instituții media controlate politic, însă acestea nu sunt credibile, ele având ca principal rol să servească interesele patronului care este ancorat în viața politică a statului, încălcând principalul rol pe care mass media îl are acela de a fi câinele de pază al democrației.

Obligația pe care presa și-o ia în fața societății este de a „informa în manieră nepărtinitoare, de a nu impune o agendă politică , de a oferi cetățeanului o oglindă cât mai amplă și mai corectă asupra faptelor pentru a-l educa și a-l ajuta să-și formeze opinii personale și nu de a-i băga pe gât opinii deja făcute”, însă jurnalismul este construit în mare parte pe opinie, pe senzațional ori pe informație incompletă, prin denaturare, prin abnegație absolută pentru conducerea instituției.

Opinia oamenilor se schimbă în funcție de modul în care este prezentată situația , de circumstanțele în care se desfășoară transmiterea de informații, astfel că nu o dată s-a întâmplat ca să se anunțe o creștere a benzinei cu 20%, iar oamenii s-au revoltat și și-au arătat nemulțumirea, ca mai democrației.

Obligația pe care presa și-o ia în fața societății este de a „informa în manieră nepărtinitoare, de a nu impune o agendă politică , de a oferi cetățeanului o oglindă cât mai amplă și mai corectă asupra faptelor pentru a-l educa și a-l ajuta să-și formeze opinii personale și nu de a-i băga pe gât opinii deja făcute”, însă jurnalismul este construit în mare parte pe opinie, pe senzațional ori pe informație incompletă, prin denaturare, prin abnegație absolută pentru conducerea instituției.

Opinia oamenilor se schimbă în funcție de modul în care este prezentată situația , de circumstanțele în care se desfășoară transmiterea de informații, astfel că nu o dată s-a întâmplat ca să se anunțe o creștere a benzinei cu 20%, iar oamenii s-au revoltat și și-au arătat nemulțumirea, ca mai apoi să se revină asupra deciziei și să fie creșterea cu doar 15%, creștere acceptată de către populație, aceasta este o formă de manipulare deoarece probabil încă de la început s-a știut procentul de creștere însă s-a vrut crearea unei crize pentru a fi acceptat procentul dorit. De asemenea se mai întâmplă ca oamenii să ignore acele informații, crezându-le neadevărate, ori să pună la îndoială corectitudinea cu privire la acel subiect , însă ei nu realizează că „informația înseamnă putere” și prin asta poți schimba cursul evenimentelor, poți împiedica un abuz.

În multe cazuri, mass–media este folosită în interesul propriu al conducerii, ori a persoanelor ce lucrează în cadrul acelor instituții mediatice, astfel că apare întrebarea:

„Poate fi ziaristul angajat din punct de vedere politic? Datoria lui n-ar trebui să fie aceea de a căuta informația cea mai exactă posibil și de a oferi publicului cu minimum de deformare posibil, fără să pună nimic de la sine, nici involuntar, nici, mai ales, voluntar?”

și răspunsul cred că este unanim acceptat că, da, se poate ca ziaristul să fie angajat din punct de vedere politic și să servească interesele patronatului, uitând de datoria lui morală, în primul rând, de a servi interesele cetățenilor, de a fi obiectiv în ce scrie, în articolele pe care le publică și de a nu ascunde adevăruri, ori de a le denatura.

Orice cuvânt poate fi o încercare de influențare a celuilalt „un maestru al manipulării este, deci, acela care știe să apese „butonul corect” prin cuvinte potrivite”, și de asemenea acesta va crea un moment propice pentru a da greutate indemnurilor transmise de el. Poate că într-adevăr mass-media nu reușește să spună oamenilor ce să gândească, dar prin hărțuirea informațională cu privire la un anumit subiect, cu siguranță că reușește să spună oamenilor despre ce să gândească .

Modelul manipulativ transformă consumatorul într-o victimă, victimă a intereselor, a ideilor, a valorilor pe care mass media le promovează, consumatorul va fi controlat de media și va face cum și ce transmite aceasta ca model de urmat, împotriva voinței sau inconștient.

Opinia oamenilor cu privire la un anumit subiect ce îi vizează poate fi ușor manipulată prin intermediul unor informații greșit transmise sau prin distorsionarea unei realități, de aceea se folosesc anumite metode de a manipulare printre care pot fi enumerate: dezinformarea, persuasiunea, comunicarea perversă, mesajul subliminal, intoxicarea, dar și propaganda.

1.2. Tehnici de manipulare

Tehnicile de manipulare sunt o formă prin care PR și mass media reușesc să prezinte realitatea într-un mod distorsionat, favorabil lor și nu atât de favorabil persoanelor vizate. Ele reprezintă modul prin care se ajunge la îndoctrinarea cu o anumită valoare, cu propagarea unei anumite idei, dar și cu atingerea obiectivului propus indiferent de acțiunile ce trebuie desfășurate în acest sens.

„..trăim un coșmar al non-informației, al subinformației și al deformării, care devine, cu fiecare zi, mai halucinant. Puterea de a informa a devenit o putere exorbitantă în mîinile unor oameni de afaceri pentru care mass-media nu mai sînt întreprinderi de presă a căror responsabilitate este de a informa publicul în mod liber, ci niște mașini de făcut parale.(…). Posibilitatea mistificatoare a conceptului de „libertate” a presei este atît de mare încît puterea mass mediei continuă să pară de neatins și de necontestat pentru ansamblul populației…”

Aceasta este pe scurt modul de a acționa a marilor instituții mediatice, mass media are o forță de a manipula și învârti populația pe degetele proprii, ea informează când trebuie și dezinformează când este necesar, banii primiți, ordinele pe care trebuie să le respecte, dau presei o putere pe care nu ar trebui să o folosească în modul acesta abuziv și malițios.

Manipularea este modul prin care se încalcă normele etice, prin trunchierea ascunderea ori deformarea cu bună știință a faptelor, transformă mesajul într-o minciună parțială sau totală. Ea este considerată alături de exercitarea puterii singura metodă de a obține ceva de la cineva. Manipularea media are efectele cele mai puternice si de durată, având un impact răsunător asupra indivizilor și grupurilor sociale prin intermediul imaginilor și a sunetului.

Persuasiunea este modul prin care cineva pledează pentru o idee, dorind să acrediteze o opinie. Chiar dacă în definiție ea pare să nu aibă nici o intenție negativă, în cazul în care teza pe care o susții nu are argumente, ea poate fi considerată un fel de a manipula, acționând asupra rațiunii, afectivității, imaginarului și înconștientului, persoana persuadată fiind convinsă că tema persuasiunii are baze reale și valabile și dorind să manifeste adeziune totală.

Dezinformarea reprezintă suprimarea obiectivității mesajului, uneori evitând și elementele principale care ar putea crea ideea de credibilitate asupra faptelor socio-politice, culturale ori economice, prin construcția de imagini neadevărate, iluzionând și folosind tehnicile de informare pentru a conferi alt sens realității sau a ascunde unele fapte.

Intoxicarea se găsește la jumătatea ințelesului dintre persuasiune și propagandă, este mai mult decât persuasiunea, deoarece se insistă prin suprasaturarea cu acea informație și mai puțin decât propaganda deoarece se încearcă a se discredita un mesaj corect, previzibil.

„Disfunția de narcotizare” este modul prin care mass media poate instala o apatie, pentru a înțelege și a acționa, dar și distrugerea discernămîntului, prin supraîncărcarea cu informații ce poate crea pasivitate. De asemenea, mass media poate contamina psihologic indivizii prin informațiile false și irelevante transmise ce afectează inconștient fără a avea vreo portiță de ieșire.

Comunicarea perversă reprezintă o formă de comunicare ce contravine intereselor receptorului, influențând atitudinea și comportamentul acestuia într-un mod benefic emitentului. Din această categorie fac parte minciuna, dezinformarea, informarea tendențioasă în cadrul unor acțiuni de intoxicare, propagandă și manipulare.

Mesajul subliminal este considerat acel mesaj în care sunt strecurate unele informații ce afectează inconștient individul. Acesta se manifestă la nivelul psihicului maselor și le creează o anumită idee prin apelul la date psihologice anterioare, la sentimentul de deja-vu.

Așadar, „mass media sunt libere să informeze, dar nu sunt libere să dezinformeze opinia publică, sunt libere să facă uz de libertatea de expresie, dar nu sunt libere să facă abuz încălcând cu de la sine putere norme elementare de gramatică, ortografie și punctuație, stabilite de Academia Română , sunt libere să renunțe la funcția lor educativă, dar nu sunt libere să submineze sistemul de educație legiferat, sunt libere să fie formatori de opinie, dar nu manipulatori, deformatori, sau făcători de atitudini comportamentale contrare interesului general al populației.”

1.3. Manipularea informațională între PR și mass media

Se cunoaște importanța mass media pentru a promova o organizație, cele ce au relații bune cu mass media vor fi prezente mai des și într-o lumină favorabilă în paginile ziarelor sau în audiovizual. Comunicare cu mass media este foarte importantă pentru instituții, însă nu tot timpul acestea sunt prezente în cadrul mass media cu știri pozitive, iar dacă departamentul de PR vede în mass media un dușman, această percepție se va reflecta în materialele media. Totuși organizația are și dreptul la o viață privată, care trebuie să fie respectat de către mass media.

Relaționistul trebuie să adune în jurul organizației sale un număr mare de mijloace de informare, pentru a face publice toate evenimentele și pentru a promova serviciile și produsele, iar ziaristul își dorește să ofere publicului său informații cât mai veridice.

Acest subcapitol este dedicat în principal ideei conform căreia relaționiștii ar manipula informațiile transmise jurnaliștilor și nu ar fi 100% deschiși și sinceri, „jurnaliștii sunt iritați de faptul că relaționiștii sunt preocupați mai mult de punerea în valoare a organizației lor decât de dreptul publicului la informare”, de aceea sunt caracterizați ca fiind manipulatori, iar jurnaliștii sunt reticenți la informațiile emise de relaționiști pentru că se văd puși în situația de a minți publicul lor.

Relația dintre jurnaliști și specialiștii în relațiile publice este una de dublă negociere, ziariștii oferă vizibilitate informațiilor relaționiștilor și cei din urmă le oferă posibilitatea jurnaliștilor să fie la curent cu informațiile comunicatorilor, iar pe de cealaltă parte a baricadei se negociază regulile ce guvernează aceste schimburi.

Jurnaliștii au învățat să coopereze cu relaționiștii , mare parte a materialelor emise de mass media sunt provenite din acțiuni de PR. Ziaristul este un partener de nădejde al relaționistului, însă nu poate fi acuzat de elementele negative ce circulă într-o organizație.

În situațiile de criză relaționiștii nu oferă foarte multe informații jurnaliștilor , iar aceștia se văd în postura de a căuta singuri informația necesară, această metode se inversează în momentul în care PR are de anunțat un eveniment sau de promovat un serviciu, în acest caz jurnaliștii au parte de o abundență de informații. „Nimeni nu se așteaptă din partea unui specialist îm relații publice responsabil să transmită el primul veștile proaste către mass media.”

„Arta minciunii prin intermediul relațiilor publice este foarte dezvoltată în SUA , unde personalul de la Casa Albă încearcă în permanență să modeleze imaginea președintelui în mass media.” Este adevărat că există minciuni inacceptabile, manipulări odioase ale celor ce lucrează în PR, însă le putem considera erori ale profesiei, așa cum și jurnaliștii realizează reportaje false.

Teama este de ambele părți, dacă jurnalistul se teme să nu fie manipulat, relaționistul se teme de distorsiunile ce pot apărea cu privire la materialele emise, însă jurnaliștii trebuie să aibă forța intelectuală să nu se lase influențați de materialele emise de PR.

Managerul de relații publice trebuie să aibă grijă să nu se „ia în bețe” cu mass media și să nu apeleze la manipulare în transmiterea informațiilor către mass-media.

2. PR CA FORMĂ DE MANIPULARE

În acest capitol voi aborda PR ca factor esențial pentru reputația firmei , dar și ca formă de comunicare între organizație și publicurile sale. De asemenea voi aborda PR ca formă de manipulare prin tehnici de manipulare cum sunt zvonul și persuasiunea.

În ultimul capitol voi aborda deontologia în PR și principiile de bază pe care trebuie să le aibă în vedere cei ce practică această profesie.

2.1. PR-concept

Sistemul relațiilor publice a fost conștientizat în spațiul public din a doua jumătate a secolului XX, iar înțelesul termenului este de încredere în instituțiile publice și private .

Scopul principal al relațiilor publice este acela de a câștiga încrederea, „relațiile publice înseamnă responsabilitate și înțelegere în stabilirea de politici și în informare, pentru atingerea celor mai nobile interese ale organizației și ale publicurilor ei”, reputația reprezentând cea mai importantă valoare a instituției.

Popularitatea și imaginea organizației sunt principalele indicii ale credibilității acesteia. Imaginea acesteia se creează prin personalitatea ei, imaginea percepută de public și cea pe care organizația o oferă acestuia.

Sarcinile unui departament de relații publice sunt: să construiască și să promoveze imaginea instituției , să creeze relații bune cu publicurile organizației, să rezolve problemele ce țin de comunicare și care pot fi rezolvate prin comunicare.

Relaționiștii vor trebui să apere interele politice, private sau sociale, să creeze o punte de comunicare între instituții, organizații și persoane publice cu indivizii, chiar dacă sunt acuzați deseori de manipulare , ei nu fac decât să prezinte prin comunicare realitatea. Chiar dacă „unii patroni înțeleg greșit acest sector de activitate și sfârșesc prin a crede că prin intermediul comunicării se pot răsturna munți,se pot ridica pe culmi președinți și se pot distruge adversari.” Aceștia nu pot decât să transmită un mesaj într-un mod cât mai potrivit pentru a atrage atenția către organizația ce se dorește a fi promovată.

Ca o firmă să ajungă la o imagine bună în mediul social, este nevoie de ani de muncă, dar această imagine poate fi distrusă în câteva secunde. „Improvizațiile publicitare ieftine, menite să înșele publicul sau să vă prezinte activitatea în culori convenabile pentru a distrage atenția de la situația reală a firmei, compromit PR și nu au ce căuta într-o campanie eficientă”, în cazul unei asemenea comportament din partea organizației aceasta poate fi acuzată de manipulare, care se manifestă atunci când se prezintă în mod distorsionat realitatea, în mod voit, cu scopul de a forma o imagine falsă despre ceva sau cineva, în ochii publicului.

Organizațiile depind de publicul lor, iar rolul practicienilor de relații publice este tocmai acela de a ajuta organizațiile să facă față impactului ce-l are opinia publică asupra politicii organizaționale.

„Calitățile unui specialist în relații publice:

să obțină și să păstreze o imagine pozitivă a organizației pentru care lucrează;

să câștige încrederea publicului în acea organizație;

să obțină atenția mass media;

să influențeze atitudinile publicului față de organizație;

să transmită cât mai multe materiale de relații publice diverselor publicuri vizate;

să contribuie la creșterea fidelității, moralității și motivației membrilor din organizația pentru care lucreaza;

să amelioreze comunicarea în interiorul organizației;

să identifice corect problemele de relații publice și să găsească cele mai bune soluții pentru rezolvarea acestora.”

Relațiile publice trebuie să promoveze în mediul social imaginea firmei, dar într-un mod cât mai favorabil și atunci când trebuie ele sunt nevoite să pună sub tăcere evenimentele nefericite desfășurate la nivel organizațional, nevoia de a fi, dorința de a apărea și frica de a dispărea sunt principii după care se desfășoară munca din departamentele de relații publice.

Se vor folosi relațiile publice pentru a manevra, dirija, ajuta și manipula ca un interlocutor cu care personalul firmei are contact să adere la principiile firmei, la imaginea acesteia și să devină parte a publicului organizației.

Relaționiști trebuie să aveți în vedere să „acordați prioritate , în managementul pe care-l practicați, informării și comunicării, țineți la imaginea firmei ca la bunul de patrimoniu cel mai de preț, fiți profesioniști number one în fruntea echipei de profesioniști a firmei și ajutați-vă de mass-media și de ziariști făcându-i aliați și nu dușmani!”

2.2. Zvonul

Zvonul își face simțit prezența atunci când organizația nu transmite informațiile pe care toți le așteaptă într-o perioadă de criză, astfel în mediul social se implementează unele informații mincinoase cu scopul de a destabiliza organizația, ele vin adesea din partea concurenței sau a unor media rău voitoare.

Zvonul are ca scop principal manipularea populației, pentru a crea o imagine nefavorabilă instituției asupra căreia se realizează zvonul, este o concurență neloială .

În multe cazuri, reputația organizației a avut de suferit de pe urma zvonurilor, deoarece nu s-a putut inăbuși la timp rumoarea și pentru că un zvon fiind de cele mai multe ori negativ, oamenii au tendința de a privi partea negativă, orice dezmințire neavând același efect ca și zvonul propriu zis.

Informarea atât la nivelul instituției, cât și la nivelul societății, rezolvă în mare parte practica aceasta a zvonului, mai ales pe timp de criză comunicarea este esențială. A nu răspunde la întrebările reporterilor este un mod neadecvat de a rezolva o criză, pentru că dai posibilitatea nașterii unor zvonuri, însă și atunci când vrei să dai unele explicații în fața publicului este bine să fii concis și să nu spui ce nu ai vrea să fie publicat, deoarece informația nu poate fi controlată nici sub aspectul mesajului, nici sub aspectul distribuției.

Se întâmplă deseori ca dat fiind reacțiile reticente ale relaționiștilor cu privire la mass media și dorința celei din urmă de a oferi audienței informații cu privire la criza ce se desfășoară în cadrul unei firme, se vor publica știri distorsionate, prin apelul la surse ce vor da curs unor zvonuri sau speculații, departe de realitatea organizației, iar în subconștientul publicului va avea loc un declic ce va dăuna chiar mai mult decât se preconizează.

Dezamorsarea zvonurilor se poate realiza în primul rând prin evitarea situațiilor ce pot contribui la nașterea acestora, printre care putem enumera informații incomplete sau lipsa totală, existența unor conflicte în interiorul organizației, întârzierea cu privire la decizie, apoi trebuie să analizezi cauzele, interesele și sursele celor ce pot răspândi zvonuri, trebuie evaluată forța de impact al zvonului , trebuie să ai o relație permanentă cu media prin intermediul căreia să-i transmiți informații cât mai multe, trebuie să iei legătura cu persoanele ce pot fi manipulate de zvon, iar la final trebuie să faci o dezmințire prin care să prezinți situația reală.

Firmele care practică o concurență fără scrupule, apelează la calomnie și la zvonuri pentru a perturba liniștea la nivelul adversarilor, iar dacă acestea nu au efectul scontat apelează chiar la cumpărarea de jurnaliștii, care sunt dispuși să-și folosească spațiul redacțional prin a răspândi zvonuri și a crea o imagine proastă în fața opiniei publice cu privire la politica și produsele ce le promovează o anumită instituție.

Toți politicienii au un consilier de imagine sau un relaționist ce se ocupă cu imaginea pe care o au în mediul public și de multe ori mai ales în perioada campaniilor electorale, aceștia vor propaga în spațiul social zvonuri despre adversari, cu scopul de a le demonta campania, zvonurile au grijă să reflecte unele subiecte interzise, nu au nevoie de dovezi palpabile simpla răspândire a lor chiar și într-un grup restrâns având efectul scontat și mai mult decât perfect este faptul că acestea sunt gratuite.

Pentru e evita zvonurile practicienii de relații publice trebuie să ofere informații cât mai sincere, cât mai complete, dar și pentru a evita ca presa să prezinte în mod excesiv informații despre problemele firmei, cel mai bun mod de a ține publicul la curent cu activitățile ce le interprinzi este să le comunici constant și direct știri cu privire la acestea.

„Muckrakers” sau răscolitorii de gunoaie, nu vor avea milă și compasiune de a căuta în orice colțisor al activităților desfășurate un factor ce poate crea zvonuri sau care poate deteoriora imaginea firmei, cu scopul de a manipula clienții, publicul sau societatea , iar relaționiștii trebuie să fie mereu în gardă pentru a nu scăpa lucrurile de sub control.

Zvonurile pot fi folosite și pentru a reînvia imaginea unei organizația sau domeniu de activitate, sau imaginea unei persoane publice, este falsă ideea conform căreia zvonurile se nasc din răutate , ele de foarte multe ori se nasc intenționat, astfel că cei ce se ocupă de PR vor răspândi zvonuri în funcție de domeniu de activitate, pentru a atrage atenția opiniei publice către organizație, în cazul persoanelor publice, dar mai ales al celor din show-biz acesta este un mod propice de a a-și recăpăta notorietatea, făcându-se apel la întituții mediatice ce vor fi capabile să lanseze zvonuri ce pot acapara converațiile de salon și dineuri mondene (cele mai multe dintre zvonuri despre vedere se orientează spre căsătorie, divorț sau nașteri), se organizează false conferințe de presă cu scopul de a se promova unele produse și se caută mediile cele mai propice pentru aceasta activitate.

Toate știrile și informațiile cu privire la o organizație trebuie să fie transmise prin argumente, comentarii, care să fie sprijinite de fapte, să nu lase bănuielile, zvonurile, bârfele sau speculațiile să ia locul unor informații veridice și autentice.

În final, vreau să aduc în vedere că „asemeni unei uriașe gume de mestecat colectiv, zvonurile își pierd în mod inevitabil din savoare, determinând înlocuirea lui cu un altul, la fel de amuzant”

2.3. Persuasiunea

Persuasiunea are ca scop principal schimbarea de opinie publică cu privire la un anumit produs sau serviciu, publicitatea poate fi o formă de persuasiune , ce dorește manipularea cu privire la beneficiile unui anumit produs, iar promovarea unor produse de proastă calitate este o formă malignă de manipulare , relațiile publice au ca efect controlarea publicurilor, iar „strategiile persuasive ale relațiilor publice sunt planificate în jurul a trei elemente: mass-media, mesajul, sursa”, se apelează la mass media unde se pot realiza declarații de presă bine direcționate spre anumite grupuri țintă, cu scopul de a le induce o stare particulară, de a persuada; mesajul trebuie construit în funcție de publicul pe care vrei să-l persuadezi, cu un limbaj accesibil acestuia, cu scopul bine definit al emițătorului și cu intențiile bine cunoscute ale receptorului, în funcție de valorile și expectanțele acestuia; sursa persuasiunii va ști la ce să apeleze și ce buton să apese pentru a îndeplini scopul persuasiunii, ea va acționa asupra rațiunii și inconștientului.

Persuasiunea este una dintre metodele de a face pe cineva să gândească și să acționeze cum ne dorim noi, iar relațiile publice pot fi un intrument de persuasiune, totuși nu întotdeauna persuasiunea se folosește cu bune intenții ea având de multe ori scopuri sau argumente ascunse, cum se întâmplă în cazul promovării unor produse prin conceptul 1+1, pe lângă faptul că se manifestă o persuasiune la nivelul rațiunii , scopul este să se vândă cât mai multe produse de acel fel, felul în care abordăm situația, tonul și strategia fac parte din conceptul persuasiunii.

Relațiile publice pot persuada, convinge, influența oamenii pentru a-și însuși puncte de vedere străine și complet răsturnate, iar ele se vor folosi de cele trei căi ale persuasiunii „etos – o persuasiune fondată pe statutul oratorului; logo – o persuasiune susținută de logica argumentelor și patos – o persuasiune bazată pe apelul la emoție” , toate acestea fiind până la urmă o tehnică de a manipula, o dată emoțiile, o dată rațiunea și o dată inducerea inferiorității față de orator.

Relaționiștii duc o luptă pentru a câștiga bunăvoința și atenția, astfel că fac apel la tot felul de tertipuri mai mult sau mai puțin etice pentru a ne aduce de partea lor, de a ne influența, iar manipularea prin persuasiune este un act imoral la care se apelează pentru a obține sprijinul pentru organizație.

Tehnici de persuasiune în relații publice: utilizarea simbolurilor cu mesaj mobilizator, crearea de pseudo evenimente, utilizarea cât mai multor canale de comunicare pentru promovarea mesajului, înființarea de organizații dinamice, menținerea unei campanii de relații publice.

Fiecare act de comunicare este unul persuasiv, nu există act de comunicare ce nu apelează la subconștient cu scopul de a obține ceea ce se dorește, ideea conform căreia comunicarea poate fi nepersuasivă este o utopie.

2.4. Deontologia în PR

Deontologia se referă la normele de conduită a unei meserii, la etica profesională pe care orice meserie trebuie să o aibă și să o respecte, iar PR nu face rabat de la aceste coduri de deontologie.

„Calitatea informației constituie măsura competenței noastre, a reputației noastre și a reușitei noastre. Calitatea informațiilor este baza eticii noastre profesionale”, așa consideră relaționiștii de pretutindeni.

„Principiile pe care orice sistem de relații publice trebuie să le adopte sunt:

acela de a nu minți direct sau indirect mediile de informare în masă;

să informeze opinia publică cu privire la problemele apărute , și care pot viza societatea , înainte ca acestea să se transforme în crize;

să aibă în vedere criteriile etice după care se ghidează orice relaționist. ”

O regulă importantă pe care trebuie să o respete un practician PR este aceea de a adera la codurile etice și morale la care se subscriu instituțiile mediatice, atunci când furnizează o știre către un anumit ziar. În cadrul fiecărei organizații există o declarație de principii ce trebuie făcută public, pentru a defini valorile, scopurile, obligațiile și responsabilitățile acesteia. Relațiile publice trebuie să aibă o etică riguroasă, pentru a nu înșela publicul.

Relațiile publice au ca obiectiv obținerea credibilității prin: acțiuni concrete, comunicare onestă, comunicare reciprocă și continuă atât cu mass media cât și cu publicul organizației, cercetarea socială pentru obținerea unui punct de vedere cât mai aproape de realitate.

„Printre detaliile sugerate de codul profesional amintim onestitatea și integritatea față de client și față de procesul democratic, respectarea dreptului la liberă afirmare și consultarea opiniilor celorlalți, respingerea informațiilor false și a încercărilor de manipulare a mijloacelor de informare, respingerea interesului pecuniar personal în dauna interesului clientului sau al publicului, respectul confidențialității și a caracterului privat al relației simultan cu dezvăluirea oricăror încercări de practici ilegale.”

Consumatorii trebuie să aibă o imagine corectă a produselor și serviciilor pe care organizația sau instituția le promovează, organizația având obligația să fie adepta unei relații de corectitudine și slujire a adevărului cu publicul ei, să respecte promisiunile făcute, să admită greșelile săvârșite, să se preocupe de îmbunătățirea permanentă a serviciilor , să fie obiectivi și să corecteze micile inconveniente pe care le întâlnesc.

Relaționistul are de asemenea datoria de a nu dezvălui informații către presă care pot dăuna integrității firmei sau fără a cere acordul conducerii, însă în momentul în care se dorește transmiterea de informații către mass media, acestea trebuie să fie transparente și să se adopte o atitudine pozitivă cu privire la aceste informații.

Etica practicianului de PR trebuie să vizeze atât angajații firmei, competitorii, cât și furnizorii, el având obligația morală să nu oprească angajații din a-și exprima liber părerea,neacceptarea nici unei forme de discriminare, dar și respectul și aprecierea pe care trebuie să o acorde ; față de competitori aceștia nu au voie să facă afirmații false, să împrăștie zvonuri care ar putea afecta imaginea sau prestigiul competitorului; furnizorii sunt și ei o parte importante pentru bunul mers al unei firme, cu aceștia trebuie să se caute corectitudinea și încredere în relațiile de colaborare, să nu se facă lobby sau presiuni, dar și să-și achite indatoririle pe baza raporturilor contractuale.

Coduri profesionale în relațiile publice: PRSA ( Public Relations Society of America), IABC (International Association of Business Communications ), IPRA ( International Public Relations Association).

Așadar, aceste coduri de etică pe care specialiștii în PR trebuie să le respecte, să aducă în evidența tuturor că orice faptă ilegală sau ne-etică (cum ar putea fi manipularea , zvonul, intoxicarea sau oricare altă tehnică de manipulare folosită) este și va fi considerată o încălcare a declarației de principii pe care orice meserie o are și pe care trebuie să o respecte, obținerea unui rezultat pozitiv în tot ceea ce ai de făcut nu trebuie să se desfășoare pe fapte neprincipiale, ci doar pe obiectivitate, moralitate și corectitudine.

3. MASS MEDIA – FACTOR MANIPULATOR

În acest capitol, voi prezenta mass media ca factor informativ la nivelul societății și ca formator al opiniei publice, dar și modul prin care acesta poate manipula opinia publică și a manifesta un caracter abuziv a transmiterii informațiilor către mediul public. Voi dezvolta teoria, prin prezentarea tehnicilor de manipulare cum sunt dezinformarea și propaganda, modul prin care acestea fac obiectul unei manipulări, a transmiterii informației într-un mod propagandistic și deformator al realității. La final, voi prezenta etica în mass media, principiile după care trebuie să se ghideze și modul ideal de a se desfășura o comunicare între canalele media și societate.

3.1. Mass media – concept

Complexul mass media poate fi considerat principalul formator al opiniei publice, prin puterea sa ce transcede granițe și felul cum își face simțit prezența în toate mediile în care își desfășoara activitatea populația. „Trăim într-o lume în care volumul, diversitatea și libertatea de circulație a informației reprezintă indicatori de bază ai stadiului de dezvoltare a unei societăți. Acești factori au ajuns să exprime, într-o relație de direct proporționalitate, performanțele economice ale statului, precum și gradul lor real de democrație”. Opiniile oamenilor , dar și gradul lor de cunoaștere au rădăcini în informațiile emise prin mass media, prin știrile difuzate, prin materialele redactate.

Mass media poate fi considerată ca și conducătoare a lumii, ea supraveghează toți pașii greșiți ai celor mai importante personaje din spațiul politic, economic sau social, ea este mai atrasă de evenimentele nefericite ce au loc la nivelul societății , decât de cele fericite, mare parte a știrilor și materialelor emise de presă fac parte din categoria evenimentelor neobișnuite sau nefericite ce au loc la nivel macrosocial, rolul lor fiind acela de supraveghere a mediului și de câine de pază al democrației.

Instituțiile mediatice au o capacitate imensă de a detrona personalități sau de a le urca pe un piedestal, așa cum nota Bernard Dagenais în Profesia de relaționist „ fac și desfac președinți, prim miniștri, creează și distrug vedete”, ele fiind capabile să inducă păreri oamenilor , pe care aceștia le vor asimila ca fiind păreri personale.

Nu de puține ori mass media a fost considerată ca fiind o redutabilă sursă de manipulare a maselor, ea fiind acuzată de „viol psihic” asupra indivizilor. Totuși, nu putem fi cu totul de acord cu acest fel de a caracteriza mass media , deoarece indivizii au posibilitatea și forța de a se dezice de intrumentele media, de a sta departe de modul lor de operare, sau pur și simplu de a nu considera orice informație ca un adevăr universal valabil.

Principala idee pe care jurnaliștii o valorifică este libertatea presei, aceasta înseamnă să i se ofere libertatea de a căuta informații și de a exprima opinii, fără a se pune presiune din partea vreunei autorități politice, economică sau de oricare altă natură . Orice metodă de a ascunde sau de a difuza parțial unele informații va aduce cu sine și o nemulțumire a jurnaliștilor ca efect al încălcării libertății de exprimare.

Evident ca există și păreri ce consideră că „presa manipulează atît cuvintele cît și imaginile. Presa manipulează spiritele și orientează reflecțiile. Ziariștii și presa nu sînt liberi. Nu există libertare a presei. Acest concept este utilizat pentru a-i demonta pe cei care au impertinența să pună credibilitatea presei sub semnul întrebării. Presa este un comerț și un intrument de dominare. Bazate pe credibilitatea ziaristului.”

Totuși, ar trebui să vedem dincolo de aceste lucruri, presa este obligată să prezinte știri care să stârnească apetitul indivizilor, de aceea ea trebuie să mizeze pe informațiile care se vând bine, contând nu atât modul de expunere a unor materiale, cât valoarea lor comercială, de aceea mass media este în căutarea senzaționalului, controverselor, scandalurilor ori greșelilor, amplificând evenimentele și creând în jurul lor un mediu propice de a ridica audiența și de a mări numărul tirajelor.

Însă, evident că nu toate instituțiile mediatice au autoritate în fața opiniei publice și nici aceeași forță de influențare, „există televiziuni aservite unor mafii politice și economice, există ziare care sunt niște mașini de spălat, de coafat sau de ceață, în mâna patronilor. Viziunea acestor media asupra realului e diferită, uneori, până la grotesc.” , presa are tendința de a folosi manipularea în locul comunicării , comentariul partizan asupra evenimentelor, relația dintre jurnaliști și politicieni, este una de subordonare, primii fiind doritori de informații politice, iar ceilalți își doresc vizibilitatea pe care jurnaliștii le-o oferă.

Peter Gross a identificat cinci probleme majore ale jurnalismului românesc:

absența unui bun simț clar al valorilor aflate la baza discursului și a discuțiilor pe care trebuie să le faciliteze și să le realizeze în colectara și răspndirea informațiilor;

lipsa de respect față de audiență;

lipsa de respect față de informația neverificabila;

convingerea fermă printre jurnaliști că sunt mai degrabă descoperitorii adevărului decât doar furnizorii de informație corectă,verificabilă,echilibrată și completă pentru a ajuta audiența să ajungă la adevăr;

sentimentul că jurnaliștii sunt liberi socio-politici și culturali,când,de fapt, ei sunt doar cei ce facilitează conducerea, implicarea publicului, discursul, educația și procesele democratice într-o și pentru o societate deschisă.

Totuși, nu putem să nu constatăm faptul că presa este un factor important de

a satisface unele nevoi ale indivizilor și grupurilor sociale, de a controla viața socială, de a transmite modul de acțiune a indivizilor având influențe asupra acestora.

3.2. Dezinformarea

Asupra mass mediei se desfășoară în mod constant o presiune ce are ca efect distorsionarea unor materiale media , prin abatere de la realitatea emisă de evenimentul ce s-a desfășurat, dar și din cauza grupurilor de interes care se impun în fața mass mediei și care interzic difuzarea unor informații sau redactarea unor știri ce contravin intereselor personale. Nu de puține ori mass media este folosită în beneficiul propriu al patronilor ori al partidelor politice, iar pentru a le satisface dorința ea apelează deseori la dezinformare și la abaterea de la realitate.

Este foarte greu să fii obiectiv în această lume a transmiterii de informații, pentru că de multe ori ești influențat să transmiți într-un mod anume realitatea și să fii de partea unuia sau altuia. Rolul mesajelor este de a transmite informații cât mai aproape de adevăr, însă nu de puține ori ele sunt denaturate ori selectiv prezentate. Oamenii au remarcat acest mod de a se manifesta a mass mediei și au ajuns la punctul în care nu vor să mai fie păcăliți, de aceea încearcă să fie mai atenți la informațiile la care sunt supuși și la felul în care este tratat un anumit subiect.

Pentru a fi pe aceeași lungime de undă cu publicul telespectator, ori cu cei ce cumpără ziarul, mass media recurge uneori la trișări cum e dezinformarea, iar prin aceasta reușește să manipuleze omul și să-l aduci în postura dorită, conștient sau inconștient ; modul cum este prezentat un anumit subiect face publicul să adere la acea opinie și să nu pună la îndoială veridicitatea celor expuse. „Oamenii sunt ca iepurii îi iei de urechi” este un mod mai plastic de a spune că ceea ce ajunge la auzul oamenilor va fi considerat ca purul adevăr, și cu atât mai mult cu cât acesta vine din partea mass-mediei, dacă îți dorești să convingi pe cineva de ceva trebuie doar să-i zici, iar acesta va crede că acela este adevărul.

Mediul media este plin de probleme morale, de la politicieni care se consideră un monument de cinste, până la vedete care neagă orice afirmație așa-zisă falsă, moralitatea este o „povară” pe care tot mai mulți și-o înșusesc, totuși mass media se caracterizează printr-o doză de cinism cu privire la moralitatea ei, nu doar o dată aceasta făcând apel la dezinformare pentru a prezenta un subiect. „Opinia publică a fost manipulată prin minciuni și dezinformare, iar unele părți ale presei au fost încurajate să cadă la înțelegere cu guvernul în distorsionarea faptelor.”

Opinia publică are dreptul la adevăr, oricare ar fi acesta, el trebuie să fie cap de listă în subiectele abordate de media, însă se practică perversiunea comunicațională, prin faptul că se vorbește foarte mult despre nimic, și foarte puțin despre semnificativ. Ceea ce caracterizează în momentul acesta presa este senzaționalul, lipsa de profunzine, falsitatea din știri, subiectivitatea, dezinformarea, presa aleargă după scandaluri și comic, după evenimente nefericite și după morbid.

Se folosește dezinformarea pentru a fi deasupra adversarului, se dorește ca prin imagini și informații să manipulezi opinia publică și să joci cum vor grupurile de interese. În unele media controlate din punct de vedere politic sau de la nivelul acționariatului , dezinformarea este arma proprie și personală a acestora, iar ea este folosită fără reținere pentru a combate informațiile ce vin din partea inamicilor sau de a combate celelalte media care prezintă informații cu privire la instituția pe care tu o conduci.

Dezinformarea este o mare problemă a societății contemporane, dezinformatorii folosind-o pentru discreditarea unor organizații, unor entități sau a unui grup opozant , dorindu-se „destructurarea grupărilor de idei, dezorganizarea gândirii și manipularea indivizilor”, chiar dacă aceasta nu-și atinge obiectivul și pe termen lung ea poate afecta psihologia socială, la un moment dat ea va fi pusă în situația de a publica documente false sau informații calomnioase.

Opinia publică este pusă în fața manipulării bazată pe abatere de la informația corectă, sau pe scurgerile de informații ce au loc la nivelul mass media și care compromit integritatea morală a acesteia, nu de puține ori se organizează pseudo-conferințe de presă, sau pseudo-interviuri ce au ca rol dezinformarea sau dezmințirea în mod eronat și fără un argument plauzibil.

Dezinformarea poate veni și de unde te aștepți mai puțin, chiar și din partea unor instituții și grupuri ce au rol de a te proteja împotriva acestei mari probleme ce devine din ce în ce mai pregnantă în mediul social, dezinformarea devenind o scuză pentru a justifica unele acțiuni și idei pe care le propagăm la nivelul conștiinței publice.

Chiar dacă media este prevenită de falsitatea unor informații sau este conștientă de inconsecvențele din cadrul unei știri ea nu va lua măsuri, dacă imaginea sau integritatea unui membru din organizație sau a vreunui om politic ce este apropiat al acesteia ar avea de suferit; există totuși și cazuri când sursa „de încredere” nu este chiar atât de prietenoasă și transmite cu caracter tendențios anumite informații.

Mulți jurnaliști apelează la metode imorale de a rămâne pe poziția dată de ziarul, canalul audiovizual, sau radioul, iar „dezinformarea, manipularea grosolană, lipsa probațiunii, vocația și veleitățile mercenare sînt pericolele ce pîndesc la fiecare pas cariera multor jurnaliști făcuți la școala vieții si deveniți vedete peste noapte (…) , gazetari care confundă limbajul aspru al informației exacte cu vulgaritatea și grosolănia, argumentația solidă, bazată pe fapte, cu atacul la persoană și încălcarea flagrantă a dreptului la intimitate.”

3.3. Propaganda

În multe cazuri atunci când ai de partea ta o instituție mediatică, un ziar sau un jurnalist este foarte ușor să le transformi într-o armă bună pentru a controla opinia publică și viața socială, asemenea comportament se regăsește mai ales în timpul campaniei electorale, când politicienii încearcă să aducă de partea lor o parte a instituțiilor media cu scopul de a fi prezentați într-o lumină favorabilă, de a manipula prin intermediul lor, ei fiind conștienți că relația bună cu mass media aduce cu sine o prezentare avantajoasă a imaginii lor în cadrul știrilor și nu numai.

Media care este conștientă de publicul pe care îl are, de reacțiile pe care acesta le adoptă în unele cazuri, va ști ce buton să apese pentru a propaga un anumit personaj sau o anumită ideologie în mediul social. Instituția mediatică care să propage o anumită idee în societate este aleasă după cota de credibilitatea, după audiență și după specificul publicului.

Printre mecanismele propagandistice pe care le adoptă mass media pentru a induce in eroare și a manipula publicul se pot număra: mărturia, oamenii simpli, prezentarea adevărului pe jumătate, generalități răsunătoare, etichetarea sau stereotipurile emoționale.

Media poate fi controlată și necontrolată, cea din urmă este acea instuție media independentă , care nu are control din partea niciunui domeniu fie el politic, economic, sau relaționist, iar cea controlată este acea media care se subjugă unor personaje publice sau organizații, dacă cea necontrolată are un grad mare de credibilitate, cealaltă nu este considerată a prezenta informații veridice.

Ziaristul are obligația față de audiența sa să prezinte în mod real evenimentele, însă nu de puține ori influențele politice sau influența banilor îi aduce pe aceștia în punctul de a face propagandă pentru anumite personaje din mediul public, astfel că se pune sub semnul întrebării libertatea de expresie a jurnaliștilor, dacă aceștia sunt opriți de proprietarii ziarelor sau instituțiilor media. Un mijloc aflat sub controlul statului nu este neapărat unul onese, cum nici unul particular nu este unul independent. Magnații media doresc să aibă influență în mediul social, de aceea profitul nu este neapărat punctul lor de interes, ei doresc mai mult să-și extindă dominația, ba chiar mai mult aceștia nu-și mai ascund ideologiile după care se ghidează, curentul politic spre care manifestă o adeziune, iar acestea au ca efect dorința lor ca ziariștii să le apere scopurile.

Televiziunea este cel mai bun intrument de manipulare a opiniei publice, de a face propagandă și de spălare a creierelor, influența pe care o are, eficacitatea ei de a modela modela publicul, face ca evenimentele și comentariile ce au la baza sfera politică să fie printre primele dezbătute.

Media poate promova o anumită idee pe bază de pile sau cunoștințe, ba chiar mai mult își creează propriile instituții mediatice pentru a–și atinge obiectivele, poate face propagandă „gratuită” pentru personalitățile politicului sau pentru cei ce alocă mai multe resurse, totuși aceasta poate de asemenea să-și schimbe atitudinea la 180 de grade, reușind prin știrile prezentate să te detroneze, să te aducă în pragul falimentului, ea devenind foarte ușor din aliat un dușman de temut. Propagandiștii atacă și discreditează imaginea unor politicieni și personaje publice prin aducerea în prim plan a unor fapte sau evenimente nu tocmai etice pe care le-ai săvârșit; un exemplu ar putea fi acuzarea lui Victor Ponta prim ministru al României de plagiat a lucrării de licență.

Presa este într-adevăr liberă atunci când nu se lasă influențată nici de puterea politică și nici de puterea banilor, însă istoria ne aduce în fața unor exemple ce ne fac să considerăm această idee ca fiind una utopică, deoarece „ istoria prestațiilor agențiilor de presă a arătat că agențiile naționale,oficiale ale statului au făcut inevitabil propagandă în beneficiul regimului politic care le promova și le controla”, iar presa americană este considerată ca fiind un exemplu de supunere la puterile economice și politice, iar faptul că presa este folosită ca mediu de propagandă este pentru că ea este văzută ca fiind independentă și insensibilă la presiunile din afară, chiar dacă acestea ar veni și de la Putere.

În România fiecare ziar publică o versiune dictată de cele mai multe ori de interesele grupului pe care-l reprezintă, într-o manieră mai mult sau mai puțin obiectivă, chiar dacă rolul de înstanță de echilibru trebuie să transmită opiniei publice informații exacte, fără parti-pris; iar în momentul în care tu ca jurnalist ajungi să selectezi informația în funcție de bani, sau de puterile politice, conștiința ta profesională este cea care va avea de suferit și care nu mai poate fi salvată.

Propaganda prin mass media are ca principal rol persuadarea unor categorii de oameni, cu scopul de a manipula viziunea asupra intereselor societății, a propaga idei și fapte răspândite intenționat pentru a susține o cauză sau a denigra o alta potrivnică, prin uniformizarea atitudinilor și comportamentelor receptorilor, prin apelul la emoțiile acestora.

Manipulatorul care vrea să folosească propaganda ca metodă de manipulare , trebuie să creeze o relație pozitivă cu mass media prin diferite strategeme, să prezinte evenimentele într-o lumină favorabilă, să acorde interviuri care să maximizeze propagarea unor idei.

Purtătorii de cuvânt guvernamentali trebuie să adopte bunăvoința și tacticile de invăluire pentru a dezinforma opinia publică, pentru a propaga o ideologie, pentru calmarea nervilor în situații de criză, liniștirea reporterilor și pregătirea știrilor, toate aceste având credibilitatea ca factor principal, propaganda trebuie să spună adevărul și doar adevărul.

De multe ori și jurnaliștii sunt cei care se organizează pentru a rezista presiunii intereselor financiare și guvernamentale, încercând prin televizarea unor acțiuni să impiedice subminarea instituțiilor media și crearea unor atitudini nefavorabile cu privire la acestea. Deși se aduce tot mai des în prim plan imparțialiatea, nepărtinirea, incoruptibilitatea, cinstea, presa și ziariștii sunt tot mai puțin crezute de public, fiind acuzate de propagandă și de inducerea în eroare prin intermediul acesteia.

Având în vedere că fiecare program beneficiază de un sponsor ar fi indicat să te întrebi cine este acesta, astfel ai putea să conștientizezi că media are tendința de a lua piciorul de pe pedală în cazul unor aspecte negative ale acestuia, pe de o parte și pe de altă parte de a promova activitățile acestuia prin propagandă și prin apelul la manipulare.

Guvernele, grupurile de presiune și partidele politice se lasă pradă tentației de a recurge la propagandă ca formă de manipulare, la minciună, la reținerea de la publicarea unor știri.

3.4. Etica în mass media

Mass media se poate încadra în modelul „efectelor puternice”, fiind considerată ca un mod de a suprima exprimarea publică și liberă a opiniilor care se opun celor prezentate în presă, creând o „spirală a tăcerii” care crește până ce imaginea promovată de mass media va fi realitatea însuși.

Unul dintre cele mai importante principii pe care mass media trebuie să le respecte este acela de a nu minți niciodată, sub nici un pretext, sub nici o presiune, nici în cazul unui șantaj, unei amenințări ori a unei obligații, chiar dacă aceasta vine din partea conducerii sau angajatorului. Regula de aur este să te respecți pe tine ca jurnalist, ca ziarist, ca om ce lucrează în media și să-ți respecți publicul mai presus de orice .

Este adevărat că în funcție de modul de finanțare și de rolul asumat, mass media va fi de o parte sau de alta a baricadei, creându-se astfel posturi comerciale și posturi de serviciu public, acestea din urmă probabil că dau o notă aparte evenimentelor , având în prim plan interesul public, însă și cele comerciale se interesează de spațiul public, dar într-un mod aservit unor interese personale; de aceea se consideră că „nu există ziariști mici, există numai ziariști,doar instituțiile de presă pot fi mai mult sau mai puțin importante, mai mult sau mai puțin tehnice, mai mult sau mai puțin adaptate obiectivelor unei organizații.”

„Mass media este ghidată de 4 idealuri ce par adesea de neatins:

1. căutarea fără încetare a adevărului;

2. capacitatea de a anticipa schimbările în timp în loc de a fi luat prin surprindere de evenimente;

3. îndeplinirea unor servicii de o anume importanță și semnificație în slujba umanității;

4. menținerea neclintită a independenței.”

„Carta îndatoririlor profesionale ale ziariștilor francezi” adoptată în 1918 revizuită în 1938, critică deformarea faptelor, obținerea informațiilor prin mijloace necinstite sau prin abuzul bunei credințe a celuilalt, confundarea rolului ziaristului cu cel al polițistului sau magistratului, preconizează respectul secretului profesional și practica scrupulului.

În Comunicarea mediatică se precizează că „presa-oglindă își extrage puterea de atracție din capacitatea sa de a apărea ca un simplu loc de reproducere a evenimentelor ce se petrec în lume, presa-ecou își sprijină autoritatea pe capacitatea de a face auzite voci care acreditează adevărul expozeului său (…) iluzia referențială ce vizează să creeze astfel discursul presei scrise este una dintre condițiile fundamentale ale credibilității jurnalistice.”

Codul deontologic al ziaristului adoptat de Clubul Român de Presă prevede regulile și principiile pe care trebuie să le adopte fiecare jurnalist din România, ce au voie să întreprindă și ce nu au voie.

Există o mare problemă în mass media cu privire la sursele de informații, acestea de multe ori răspândesc niște zvonuri fără a se interesa de acuratețea acestora, sau de veridicitatea și corectitudinea lor; s-a întâmplat deseori ca jurnaliștii să nu poată avea un punct de vedere și o declarație exactă și corectă în procese tocmai din cauza faptului că sursa confidențială trebuia protejată. Echilibrul dintre libertatea presei și libertatea informării este foarte important în demersul informativ, acestea doua având ca scop final interesul public; prin transmiterea unor evenimente într-un ziar cu tentă mincinoasă sau prin care insulți sau calomniezi pe cineva, tocmai pentru a discredita persoana respectivă poate fi afectată imaginea unui ziar sau chiar a presei în general, iar „ziaristul poartă deplina răspundere pentru conținutul materialelor proprii pe care le publică, pentru exactitatea informațiilor relatate,ca și pentru interpretarea acestora.”

În final, important e că există și „ziariști dăruiți ei până la sacrificiu, având normele Codului deontologic al profesiei în sânge și credința că nu dezinformează în loc să informeze, că nu manipulează în loc să influențeze în bine, că nu-și bat joc de consumatorul de informații luându-l peste picior, vorbindu-i porcos, inspăimântându-l cu amenințări care mai de care mai … catastrofice!”

CONCLUZIA

În cele ce urmează voi realiza o retrospectivă a tot ceea ce am redat până aici, voi concluziona și incheia tema de cercetare prin apelul la rezumarea cercetării și importanța acesteia, dar și posibile viitoare cercetări .

Manipularea așa cum am scris și până aici este un rău tot mai mare în societatea contemporană, ea având diferite arii de răspândire și diferite tehnici de abordare. PR este o sursă de manifestare a manipulării informaționale din cadrul unei organizații, prin persuasiune și zvon, iar mass media este factor manipulator prin dezinformare și propagandă.

Obiectivitatea celor două domenii a fost multă vreme subiect de discuție, iar dacă nici până acum nu s-a ajuns la un consens este pentru a realiza că de fapt nu există obiectivitate, nici în PR , nici în mass media, fiecare își dorește să realizeze totul pentru interesul propriu, pentru obiectivele sale.

Dacă cele două domenii de activitate au atâta forță de manipulare este pentru că cererea de informații este tot mai mare și dezvoltarea industriei a luat o amploare ce transcede granițe și formează opinii. Prin prisma faptului că informația va fi mereu asociată cu puterea, iar informația poate fi considerată un produs ce trebuie vândut într-un ambalaj cât mai frumos și mai plăcut, pentru a satisface expectanțele cumpărătorului.

Poate că este puțin exagerat să acuzăm aceste domenii de malversațiune și de tot ceea ce se întâmplă la nivelul societății, pentru că vorbim prea des despre ceea ce fac ele din oameni , dar nu și despre ceea ce oamenii fac din PR și mass media, oamenii sunt doritori de informații, dar nu de orice de informații, de informații senzaționale, atipice, anormale, de aici și ratingul mare pe care îl au unele emisiune ce prezintă inmormântări, disputa pe avere sau orice formă de polemică ce are loc la nivelul persoanelor publice, se intră cu bocancii în viața privată a unora, o dată pentru că li se permite și a doua oară pentru ca publicul este vrăjit de acestea.

Evoluția mass media și progresul pe care l-a realizat PR printre formele de informare, ne aduc în fața faptului că fără aceste două nu s-ar realiza o comunicare propice între sociatate și activitățile politice, economice sau sociale ce au loc la nivelul unei țări. Însă, cu toții ne dorim o mai bună abordare a subiectelor, o prezentare reală a faptelor, o televiziune mai bună și ziare mai bune.

Pentru a obține profit din cele două profesii trebuie să respecți codurile deotologice, să respecți declarația de principii și să fii un corect și veritabil transmițător de informații, să prezinți atât succesul firmei pentru a menține interesul , dar și părțile negative pentru a evita răspândirea unor zvonuri, să convingi oamenii, dar doar prin argumente valide, iar din punct de vedere al mass media aceasta trebuie să fie imparțială, să transmită tot adevărul fără jumătăți de măsură și mai mult decât atât să nu accepte mită sub orice formă ar fi ea dată pentru a propaga o ideologie sau a promova o persoană prin minciuni.

În această lucrare am vrut să analizez manipularea informațională prin cele 4 tehnici, zvonul, persuasiunea, dezinformarea și propaganda, din păcate nu am reușit să expun toate modalitățile de manipulare pentru că literatura de specialitate este restrânsă și pentru că nu am găsit o operă să le analizeze pe toate, așa încât am fost nevoită să citesc mai multe cărți și a extrage câte puțin din toate, ceea ce m-a adus în fața faptului de a nu reuși să extrag o părere unanim acceptată, fiecare având păreri și acestea fiind cât se poate de diferite. Din toate cărțile pe care le-am citit am reușit să redau pe scurt manipularea informațională în general și tehnicile de manipulare la care apelează PR și mass media.

Posibile cercetări viitoare ce s-ar putea desfășura în raport cu subiectul acestei lucrări, ar fi dacă s-ar continua această intoxicare și contaminare a psihicului colectiv cu informații tendențioase, mincinoase, subiective să se realizeze o literatură de specialitate despre cum ar putea fi impiedicată această manipulare, să fim selectivi cu privire la informații pe care le primim și să nu ne lăsăm copleșiți de acestea.

Obiectivul lucrării a fost în mare parte atins, am stârnit interesul societății cu privire la credibilitatea și falsa dependență a mijloacelor de informare în masă, am delimitate informația adevarată de cea falsă, am expus cât de mult rău poate face un zvon unei organizații și cât de des se apelează la persuasiune într-un mod imoral.

„Manipularea informaționala în PR și mass media” este o lucrare ce se vrea critică cu privire la mass media și PR și în care se divulgă unele dintre secretele celor două domenii de activitate și cum acestea încalcă deontologia pentru a obține rezultate pozitive și favorabile.

BIBLIOGRAFIE

ALI , Moi , Cum să devii un bun PR , Colecția Totul despre management , Editura Rao , f.l. , 2003

AMARIȚEI , Constantin , Firma și mass media .Managerul și ziariștii , Colecția Comunicare , Editura Irecson , București , 2005

CALUSCHI , Cezar , O nouă frontieră : Comunicarea directă , Editura Polirom , Iași , 2006 .

CATHALA , Henry-Pierre , Epoca dezinformării , Traducere Nicolae Bărbulescu , Editura Militară , București , 1991

COMAN , Cristina , Relații publice : principii și strategii , Colecția Collegium,Editura Polirom , Iași , 2001

COMAN , Cristina , Relații publice și mass media , Colecția Collegium , Editura Polirom , Iași , 2004

DAGENAIS , Bernard , Profesia de relaționist , Traducere Anca – Magdalena Frumușani , Colecția Collegium , Editura Polirom , Iași ,2002

DAGENAIS , Bernard , Campania de relații publice , Traducere Romina Surugiu , George Surugiu , Colecția Collegium , Editura Polirom , Iași , 2003

DAVID , Dan , Prelucrări inconștiente de informație , Colecția Științe Sociale , Editura Dacia , Cluj Napoca , 2000

GREGORY , Anne , Relații publice în practică , Traducere Mihai Mănăstireanu , Colecția Cariere , Editura All Beck , București , 2005

HENTEA , Călin , Noile haine ale propagandei , Colecția Total , Editura Paralela 45 , f.l. , 2008

HENTEA , Călin , Spectacolul propagandei , Editura Meteor Press , București , 2014

HENTEA , Călin , Statul și propaganda , Colecția Dezbateri contemporane , Editura Institutul European , Iași , 2014

ILIE , Oana , Propaganda politică : tipologii și arii de manifestare ( 1945-1958) , Editura Cetatea de Scaun , Târgoviște , 2014

JOUVE , Michele , Comunicare , publicitate și relații publice , Traducere Gabriela Pistol , Colecția Collegium , Editura Polirom , Iași , 2005

KAPFERER , Jean-Noel, Zvonurile , Colecția Seria Sociologie , Editura Humanitas , București , 1993

KEANE , John ,Mass media și democrația , Traducere Doica Alina , Colecția Secolul XX , Editura Institutul European , Iași , 2001

LABARTHETE de Arnauld du Moulin, Manipularea în relațiile publice , Traducere Aurelia Persinaru și Teodor Atanasiu , Editura Antet , București , f.a.

LARSON , U. Charles , Persuasiunea . Receptare și responsabilitate , Traducere Odette Arhip , Colecția Collegium , Editura Polirom , Iași , 2003

LOCHARD , Guy BOYERS,Henry , Comunicarea mediatică , Traducere Geangalau Bogdan , Colecția Memo , Editura Institutul European , Iași , 1998

MARINESCU , Paul , Managementul instituțiilor de presă din România : teorie , practică și studii de caz , Colecția Collegium , Editura Polirom , Iași , 1999

MAXIM , I. Danciu , Mass media comunicare și societate , Editura Tribuna Cluj-Napoca , Cluj-Napoca , 2003

MUCCHIELLI , Alex , Arta de a influența , Traducere Mihaela Calcan , Colecția Collegium , Editura Polirom , Iași , 2002

NEWSOM , Doug TURK , VanSlyke Judy KRUCKEBERG , Dean , Totul despre relațiile publice , Traducere Cristina Coman , Colecția Collegium , Editura Polirom , Iași , 2003

PÂNIȘOARĂ , Ion Ovidiu , Comunicarea eficientă , Colecția Collegium , Editura Polirom , Iași , 2008

POP , Doru , Introducere în teoria relațiilor publice , Colecția Științe Sociale ,Editura Dacia , Cluj –Napoca , 2001

POPESCU GROSU , Eugenia , Jurnalism Radio . Specificul radiofonic , Colecția Caietele audiovizualului , Editura Teora , București , 1998

RUS , Flaviu Călin , Introducere în știința comunicării și a relațiilor publice , Colecția Universitaria , Editura Institutul European , Iași , 2002

SARTORI , Giovanni , Homo Videns.Imbecializarea prin televiziune și post-gândire , Traducere Mihai Clin , Editura Humanitas , București , 2005

SELYS de Gerard , Minciuni mass media , Traducere Elena Dan , Editura Scripta , București , 1992

SORLIN , Pierre , Mass media , Traducere Rodica Roxana Anghel și Mihai – Eugen Avădanei , Colecția Secolul XX , Editura Polirom , Iași ,1994

ȘERB,Stancu , Relații publice și comunicare , Editura Teora , București , 1999

TURIANU , Corneliu , Insulta și calomnia prin presă , Colecția Praxis , Editura All Black , București , 2000

ZEMOR , Pierre , Comunicarea publică , Traducere Samoila Margareta Ionescu I. Ion , Colecția ABC , Editura Institutul European , Iași , 2003

ANEXE

ANEXA NR . 1: CODURI PROFESIONALE ÎN PRACTICAREA RELAȚIILOR PUBLICE

Codul Standardelor Profesionale în Practicarea Relațiilor Publice adoptat de PRSA a fost adoptat în 1988 de către Adunarea PRSA, având ca declarații de principii următoarele :

a ne conduce pe noi inșine din punct de vedere profesional, având drept principii adevărul, acuratețea, corectitudinea și responsabilitatea față de public;

a ne îmbunătăți competențele individuale și a crește gradul de eficiență și cunoaștere în profesie, printr-o activitate de cercetare și educație continua;

aderarea la articolele Codului Standardelor Profesionale în Practicarea Relațiilor Publice, așa cum a fost el adoptat de către Adunarea în exercițiu a Societății;

Codul Standardelor Profesionale în Practicarea Relațiilor Publice, adoptat de către Societatea Americană de Relații Publice pentru a promova și menține standardele înalte ale serviciului public și ale conduitei etice, printre membrii săi.

1. Membrii Societății trebuie să-și conducă viața profesională în conformitate cu interesul public.

2 .Membrii Societății trebuie să aplice standarde înalte de onestitate și integritate în vreme ce-și îndeplinesc obligațiile față de un client sau de un angajator, pe de o parte, și față de procesul democratic, pe de altă parte.

3. Membrii Societății trebuie să trateze în mod corect publicul, clienții, prezenți sau trecuți și angajatorul, pe de o parte, colegii și practicienii, pe de altă parte, având în vedere respectul datorat idealului gândirii critice și opiniei celorlalți.

4. Membrii Societății rebuie să adere la cele mai înalte standarde ale acurateței și adevărului, evitând pretențiile extravagante și comparațiile nedrepte și acordând credit ideilor și cuvintelor împrumutate de la alții.

5. Membrii Societății nu trebuie să disemineze cu bună știință informații false sau înșelătoare și trebuie să acționeze prompt pentru a corecta comunicările eronate de care sunt responsabili.

6. Membrii Societății nu trebuie să se angajeze în nici o activitate care are ca scop distrugerea integrității morale a canalelor de comunicare sau a activităților guvernului.

7. Membrii Societății trebuie să fie pregătiți pentru a face publică identitatea companiei-client sau a angajatorului în numele căruia realizează comunicarea.

8. Membrii Societății nu trebuie să se folosească de nici un individ sau companie a cărei profesie este aceea de a servi sau reprezenta o cauză, sau care pretinde că este independentă și obiectivă , dar care servesște, de fapt, unor interese ascunse.

9. Membrii Societății nu trebuie să promită îndeplinirea unor rezultate specificate dincolo de formele de activitate care se află sub controlul lor direct.

10. Membrii Societății nu trebuie să reprezinte interese conflictuale sau competitive fără consimțământul exprimat al celor implicați ,consimțământ care a fost obținut după o expunere completă a faptelor.

11. Membrii Societății nu trebuie să se situeze într-o poziție în care interesul individual este sau poate fi în conflict cu una din obligațiile lor față de clientul sau angajatorul în serviciul căruia se află, sau cu alte părți implicate; în această situație, ei trebuie să dezvăluie aceste interese celor implicați.

12. Membrii Societății nu trbeuie să accepte taxe, comisioane, cadouri sau orice alt fel de „atenții” de la nimeni altcineva decât de la clienții sau angajatorii pentru care sunt efectuate serviciile respective; acceptarea se va face cu cosimțământului expres al clientului.

13. Membrii Societății trebuie să păzească cu scrupulozitate legile confidențialității și ale caracterului privat al datelor despre clienți sau angajatori, actuali, foști sau viitori.

14.Membrii Societății nu trebuie să afecteze, în mod intenționat, reputația profesiei sau activitățile altui practician.

15.Dacă un membru al Societății are dovezi că un altul se face vinovat de practici ne-etice, ilegale sau incorecte. Incluzând violarea articolelor acestui Cod, el este obligat să prezinte aceste informații cu promtitudine autorităților în drept ale Societății, pentru ca acestea să acționeze în concordanță cu procedurile statuate în Articolul XII al Regulamentului de funționare.

16. Un membru al Societății, care este chemat ca martor într-un proces legat de aplicarea acestui Cod, este obligat să se prezinte, exceptând cazurile când poate fi scuzat printr-un motiv considerat suficient de către corpul judiciar.

17. Membrii Societății trebuie să înceteze,cât mai curând posibil, relațiile cu orice organizație sau individ, dacă aceste relații presupun conduite contrare articolelor acestui Cod.

Codul Etic al Comunicatorilor Profesioniști adoptat de IABC, codul se bazează pe trei principii diferite, dar totuși interdependente, ale comunicării profesionale, aplicabile oriunde în lume. Aceste principii presupun că societățile democratice sunt guvernate de un profund respect pentru drepturile omului și domnia legii; că criteriile pentru a determina ce este bine și ce este rău pot deveni subiectul acordului dintre membrii unei organizații; că înțelegerea chestiunilor care țin de diferențele de gust cere o sensibilitate la normele culturale.

Codul Etic al Comunicatorilor Profesioniști :

Comunicatorii profesioniști vor susține credibilitatea și demnitatea profesiei lor prin practicarea unei comunicări oneste și prompte și prin favorizarea unui flux liber de informație esențială, în conformitate cu interesul public.

Comunicatorii profesioniști vor disemina informații exacte, corectând prompt orice comunicare eronată de care se fac responsabili.

Comunicatorii profesioniști vor ințelege și sprijini principiile libertății de exprimare, libertății de asociere și principiul accesului liber la o piață deschisă a ideilor, acționând în consecință.

Comunicatorii profesioniști vor fi sensibili la valorile și credințele culturale și se vor angaja într-o comunicare echitabilă și echilibrată pentru a sprijini și încuraja înțelegerea mutual.

Comunicatorii profesioniști se vor abține de la a lua parte la orice acțiune pe care o consideră ne-etică.

Comunicatorii profesioniști vor respecta legile și politicile publice pe care le guvernează activitățile profesionale și vor fi sensibili la spiritul tuturor legilor și reglementărilor; astfel, dacă o astfel de lege sau politică publică este violată , din orice motiv, ei vor acționa prompt pentru a corecta situația.

Comunicatorii profesioniști vor identifica sursele expresiilor unice împrumutate de la alții și vor face publice sursee și scopurile tuturor informațiilor diseminate de către public.

Comunicatorii profesioniști vor proteja informațiile confidențiale și, în același timp, se vor supune tuturor cerințelor legatle referitoare la dezvăluirea informațiilor care afectează bunăstarea celorlalți.

Comunicatorii profesioniști nu vor folosi informațiile confidențiale pe care le dețin ca urmare a activităților profesionale în beneficiu personal și nu vor reprezenta interese conflictuale sau competitive fără consimțământului scris al celor implicați.

Comunicatorii profesioniști nu vor accepta cadouri care nu sunt făcute publice sau plăți pentru activitatea profesională de la nimeni altcineva decât clientul sau angajatorul său.

Comunicatorii profesioniști nu vor garanta rezultate care se află dincolo de posibilitățile lor profesionale.

Comunicatorii profesioniști vor fi onești nu numai cu ceilalți, dar și, cel mai important, cu ei inșiși, ca indivizi, pentru că un comunicator profesionist caută adevărul și rostește mai întâi acel adevăr pentru sine.

„Code of Athens”: Codul Internațional de Etică pentru Relațiile Publice adoptat de IPRA , fiecare membru va acționa:

1.Pentru a respecta, în cadrul activităților profesionale, principiile morale și regulile cuprinse în Declarația Universală a Drepturilor Omului.

2.Pentru a respecta și a promova demnitatea umană, precum și pentru a recunoaște dreptul fiecărui individ de a face propriile judecăți .

3.Pentru a asigura condiții morale, psihologice și intelectuale pentru dialogul adevărat, precum și pentru a recunoaște dreptul părților implicate de a-și prezenta cazul și a-și exprima punctul de vedere.

ANEXA NR. 2:CODUL DEONTOLOGIC AL ZIARISTULUI

Codul deontologic al ziaristului adoptat de Clubul Român de Presă:

Articolul 1

Ziaristul are datoria primordială de a relata adevărul,indiferent de consecințele ce le-ar putea avea asupra sa, obligație ce decurge din dreptul constituțional al publicului de a fi corect informat.

Articolul 2

Ziaristul poate da publicității numai informații de a căror veridicitate este sigur, după ce în prealabil le-a verificat, de regulă, din mai multe surse credibile.

Articolul 3

Ziaristul nu are dreptul să prezinte opiniile sale drept fapte. Știrea de presă trebuie să fie exacta, obiectivă și să nu conțină păreri personale.

Articolul 4

Ziaristul este obligat să respecte viața privată a cetățenilor și nu se va folosi de metode interzise de lege pentru a obține informații sau imagini despre aceasta.

Atunci când comportamentil privat al unor personalități publice poate avea urmări asupra societății,principiul neintruziunii în viața privată ar putea fi eludat.

Este preferabil ca minorii, bolnavii și victimele unor infracțiuni să beneficieze de păstrarea confidențialității identității.

Se va menționa rasa, naționalitatea, apartenența la o anumită minoritate ( religioasă, lingvistică, sexuală) numai în cazurile în care informația publicată se referă la un fapt strict legat de respectiva problem.

Articolul 5

Ziaristul va da publicității punctele de vedere ale tuturor părților implicate în cazul unor păreri divergente. Nu se vor aduce acuzații fără să se ofere posibilitatea celui invinuit să-și exprime punctul de vedere. Se va avea în vedere respectarea principiului prezumției de nevinovăție, astfel încât nici un individ nu va fi catalogat drept infractor până când instanța juridică nu se va pronunța. Se va evita publicarea comentariilor și luărilor de poziție asupra unor cauze aflate pe rol în justiție. Aceasta nu exclude relatările obiective asupra faptelor în evoluția lor. Ziaristul nu se substituie instituțiilor și puterilor publice.

Articolul 6

Ziaristul va păstra secretul profesional privind sursele informațiilor obținute confidential. Este la latitudinea propriei sale conștiințe să respecte confidențialitatea surselor, chiar și în fața justiției . Confidențialitatea surselor de informații este garantată de reglementările internaționale la care România este parte.

Articolul 7

Ziaristul are responsabilitatea civică de a milita pentru instaurarea justiției și dreptății sociale . În cazurile în care are știință de abuzuri sau de încălcări ale legilor, potrivit clauzei de conștiință, ziaristul are dreptul de a refuza orice ingerință care să-i influențeze decizia.

Articolul 8

În exercitarea profesiei și în relațiile pe care le întreține cu autoritățile publice sau cu diverse societăți comerciale, ziaristului îi sunt interzise orice înțelegeri care ar putea afecta imparțialitatea sau independența sa.

ANEXA NR. 3 : MANIPULAREA INFORMAȚIONALĂ PRIN RECLAME

Vă simțiți influențați de reclame?

Da

Nu

Care dintre mediile următoare prezintă cele mai multe reclame ?

TV

Radio

Internet

Ziar

Cât de frecvent ați luat decizie de cumpărare a unui produs dintr-o reclamă ?

Zilnic

Săptămânal

Lunar

Niciodată

Credeți că reclamele mint ?

Da

Nu

Câtă încredere aveți în reclame ?

Multă

Puțină

Deloc

Cât de frecvent vi s-a întâmplat ca un produs să vă înșele așteptările ?

Foarte frecvent

Frecvent

Niciodată

Ce vă influențează cel mai mult în cumpărarea unui produs ?

Mesajele vizuale

Mesajele auditive

Care sunt cele mai utilizate tehnici de manipulare în reclame ?

Persuasiunea

Mesajele subliminale

Dezinformarea

Care credeți că este cea mai mare problemă a reclamelor ?

Minciuna

Concurența neloială

Manipularea informațională

Vârstă

Sex

ANEXA NR. 4 : MANIPULAREA INFORMAȚIONALĂ ÎN MASS MEDIA DIN ROMÂNIA

Considerați că mass media vă transmite informații parțial adevărate ?

Da

Nu

Ce considerați că manipulează mass media mai mult ?

Imagini

Cuvinte

Nici una

Ambele

Care credeți că este cea mai importantă sursă de manipulare ?

Televiziunea

Ziarele

Radioul

Internetul

Cât de credibili vi se par jurnaliștii din Romănia ?

Foarte credibili

Puțin credibili

Care televiziune de știri din Romănia vi se pare cea mai puțin credibilă ?

B1 TV

Antena 3

Romănia TV

Realitatea TV

Alta

Care ?

Cât de mult puneți la îndoială informații transmise prin mass media ?

Foarte mult

Foarte puțin

Nici mult nici puțin

7. Care modalitate de manipulare vi se pare cea mai eficientă ?

a. Dezinformarea

b. Propaganda

c. Intoxicarea

d. Mesajul subliminal

În ce măsură considerați că manipulează fiecare tehnică de manipulare în parte

Foarte mult Foarte puțin Nici mult nici puțin

Dezinformarea

Propaganda

Intoxicarea

Mesajul subliminal

Cât de persuadați vă simțiți de mass media ?

Foarte mult

Foarte puțin

Nici mult nici puțin

Vârstă

Sex

BIBLIOGRAFIE

ALI , Moi , Cum să devii un bun PR , Colecția Totul despre management , Editura Rao , f.l. , 2003

AMARIȚEI , Constantin , Firma și mass media .Managerul și ziariștii , Colecția Comunicare , Editura Irecson , București , 2005

CALUSCHI , Cezar , O nouă frontieră : Comunicarea directă , Editura Polirom , Iași , 2006 .

CATHALA , Henry-Pierre , Epoca dezinformării , Traducere Nicolae Bărbulescu , Editura Militară , București , 1991

COMAN , Cristina , Relații publice : principii și strategii , Colecția Collegium,Editura Polirom , Iași , 2001

COMAN , Cristina , Relații publice și mass media , Colecția Collegium , Editura Polirom , Iași , 2004

DAGENAIS , Bernard , Profesia de relaționist , Traducere Anca – Magdalena Frumușani , Colecția Collegium , Editura Polirom , Iași ,2002

DAGENAIS , Bernard , Campania de relații publice , Traducere Romina Surugiu , George Surugiu , Colecția Collegium , Editura Polirom , Iași , 2003

DAVID , Dan , Prelucrări inconștiente de informație , Colecția Științe Sociale , Editura Dacia , Cluj Napoca , 2000

GREGORY , Anne , Relații publice în practică , Traducere Mihai Mănăstireanu , Colecția Cariere , Editura All Beck , București , 2005

HENTEA , Călin , Noile haine ale propagandei , Colecția Total , Editura Paralela 45 , f.l. , 2008

HENTEA , Călin , Spectacolul propagandei , Editura Meteor Press , București , 2014

HENTEA , Călin , Statul și propaganda , Colecția Dezbateri contemporane , Editura Institutul European , Iași , 2014

ILIE , Oana , Propaganda politică : tipologii și arii de manifestare ( 1945-1958) , Editura Cetatea de Scaun , Târgoviște , 2014

JOUVE , Michele , Comunicare , publicitate și relații publice , Traducere Gabriela Pistol , Colecția Collegium , Editura Polirom , Iași , 2005

KAPFERER , Jean-Noel, Zvonurile , Colecția Seria Sociologie , Editura Humanitas , București , 1993

KEANE , John ,Mass media și democrația , Traducere Doica Alina , Colecția Secolul XX , Editura Institutul European , Iași , 2001

LABARTHETE de Arnauld du Moulin, Manipularea în relațiile publice , Traducere Aurelia Persinaru și Teodor Atanasiu , Editura Antet , București , f.a.

LARSON , U. Charles , Persuasiunea . Receptare și responsabilitate , Traducere Odette Arhip , Colecția Collegium , Editura Polirom , Iași , 2003

LOCHARD , Guy BOYERS,Henry , Comunicarea mediatică , Traducere Geangalau Bogdan , Colecția Memo , Editura Institutul European , Iași , 1998

MARINESCU , Paul , Managementul instituțiilor de presă din România : teorie , practică și studii de caz , Colecția Collegium , Editura Polirom , Iași , 1999

MAXIM , I. Danciu , Mass media comunicare și societate , Editura Tribuna Cluj-Napoca , Cluj-Napoca , 2003

MUCCHIELLI , Alex , Arta de a influența , Traducere Mihaela Calcan , Colecția Collegium , Editura Polirom , Iași , 2002

NEWSOM , Doug TURK , VanSlyke Judy KRUCKEBERG , Dean , Totul despre relațiile publice , Traducere Cristina Coman , Colecția Collegium , Editura Polirom , Iași , 2003

PÂNIȘOARĂ , Ion Ovidiu , Comunicarea eficientă , Colecția Collegium , Editura Polirom , Iași , 2008

POP , Doru , Introducere în teoria relațiilor publice , Colecția Științe Sociale ,Editura Dacia , Cluj –Napoca , 2001

POPESCU GROSU , Eugenia , Jurnalism Radio . Specificul radiofonic , Colecția Caietele audiovizualului , Editura Teora , București , 1998

RUS , Flaviu Călin , Introducere în știința comunicării și a relațiilor publice , Colecția Universitaria , Editura Institutul European , Iași , 2002

SARTORI , Giovanni , Homo Videns.Imbecializarea prin televiziune și post-gândire , Traducere Mihai Clin , Editura Humanitas , București , 2005

SELYS de Gerard , Minciuni mass media , Traducere Elena Dan , Editura Scripta , București , 1992

SORLIN , Pierre , Mass media , Traducere Rodica Roxana Anghel și Mihai – Eugen Avădanei , Colecția Secolul XX , Editura Polirom , Iași ,1994

ȘERB,Stancu , Relații publice și comunicare , Editura Teora , București , 1999

TURIANU , Corneliu , Insulta și calomnia prin presă , Colecția Praxis , Editura All Black , București , 2000

ZEMOR , Pierre , Comunicarea publică , Traducere Samoila Margareta Ionescu I. Ion , Colecția ABC , Editura Institutul European , Iași , 2003

ANEXE

ANEXA NR . 1: CODURI PROFESIONALE ÎN PRACTICAREA RELAȚIILOR PUBLICE

Codul Standardelor Profesionale în Practicarea Relațiilor Publice adoptat de PRSA a fost adoptat în 1988 de către Adunarea PRSA, având ca declarații de principii următoarele :

a ne conduce pe noi inșine din punct de vedere profesional, având drept principii adevărul, acuratețea, corectitudinea și responsabilitatea față de public;

a ne îmbunătăți competențele individuale și a crește gradul de eficiență și cunoaștere în profesie, printr-o activitate de cercetare și educație continua;

aderarea la articolele Codului Standardelor Profesionale în Practicarea Relațiilor Publice, așa cum a fost el adoptat de către Adunarea în exercițiu a Societății;

Codul Standardelor Profesionale în Practicarea Relațiilor Publice, adoptat de către Societatea Americană de Relații Publice pentru a promova și menține standardele înalte ale serviciului public și ale conduitei etice, printre membrii săi.

1. Membrii Societății trebuie să-și conducă viața profesională în conformitate cu interesul public.

2 .Membrii Societății trebuie să aplice standarde înalte de onestitate și integritate în vreme ce-și îndeplinesc obligațiile față de un client sau de un angajator, pe de o parte, și față de procesul democratic, pe de altă parte.

3. Membrii Societății trebuie să trateze în mod corect publicul, clienții, prezenți sau trecuți și angajatorul, pe de o parte, colegii și practicienii, pe de altă parte, având în vedere respectul datorat idealului gândirii critice și opiniei celorlalți.

4. Membrii Societății rebuie să adere la cele mai înalte standarde ale acurateței și adevărului, evitând pretențiile extravagante și comparațiile nedrepte și acordând credit ideilor și cuvintelor împrumutate de la alții.

5. Membrii Societății nu trebuie să disemineze cu bună știință informații false sau înșelătoare și trebuie să acționeze prompt pentru a corecta comunicările eronate de care sunt responsabili.

6. Membrii Societății nu trebuie să se angajeze în nici o activitate care are ca scop distrugerea integrității morale a canalelor de comunicare sau a activităților guvernului.

7. Membrii Societății trebuie să fie pregătiți pentru a face publică identitatea companiei-client sau a angajatorului în numele căruia realizează comunicarea.

8. Membrii Societății nu trebuie să se folosească de nici un individ sau companie a cărei profesie este aceea de a servi sau reprezenta o cauză, sau care pretinde că este independentă și obiectivă , dar care servesște, de fapt, unor interese ascunse.

9. Membrii Societății nu trebuie să promită îndeplinirea unor rezultate specificate dincolo de formele de activitate care se află sub controlul lor direct.

10. Membrii Societății nu trebuie să reprezinte interese conflictuale sau competitive fără consimțământul exprimat al celor implicați ,consimțământ care a fost obținut după o expunere completă a faptelor.

11. Membrii Societății nu trebuie să se situeze într-o poziție în care interesul individual este sau poate fi în conflict cu una din obligațiile lor față de clientul sau angajatorul în serviciul căruia se află, sau cu alte părți implicate; în această situație, ei trebuie să dezvăluie aceste interese celor implicați.

12. Membrii Societății nu trbeuie să accepte taxe, comisioane, cadouri sau orice alt fel de „atenții” de la nimeni altcineva decât de la clienții sau angajatorii pentru care sunt efectuate serviciile respective; acceptarea se va face cu cosimțământului expres al clientului.

13. Membrii Societății trebuie să păzească cu scrupulozitate legile confidențialității și ale caracterului privat al datelor despre clienți sau angajatori, actuali, foști sau viitori.

14.Membrii Societății nu trebuie să afecteze, în mod intenționat, reputația profesiei sau activitățile altui practician.

15.Dacă un membru al Societății are dovezi că un altul se face vinovat de practici ne-etice, ilegale sau incorecte. Incluzând violarea articolelor acestui Cod, el este obligat să prezinte aceste informații cu promtitudine autorităților în drept ale Societății, pentru ca acestea să acționeze în concordanță cu procedurile statuate în Articolul XII al Regulamentului de funționare.

16. Un membru al Societății, care este chemat ca martor într-un proces legat de aplicarea acestui Cod, este obligat să se prezinte, exceptând cazurile când poate fi scuzat printr-un motiv considerat suficient de către corpul judiciar.

17. Membrii Societății trebuie să înceteze,cât mai curând posibil, relațiile cu orice organizație sau individ, dacă aceste relații presupun conduite contrare articolelor acestui Cod.

Codul Etic al Comunicatorilor Profesioniști adoptat de IABC, codul se bazează pe trei principii diferite, dar totuși interdependente, ale comunicării profesionale, aplicabile oriunde în lume. Aceste principii presupun că societățile democratice sunt guvernate de un profund respect pentru drepturile omului și domnia legii; că criteriile pentru a determina ce este bine și ce este rău pot deveni subiectul acordului dintre membrii unei organizații; că înțelegerea chestiunilor care țin de diferențele de gust cere o sensibilitate la normele culturale.

Codul Etic al Comunicatorilor Profesioniști :

Comunicatorii profesioniști vor susține credibilitatea și demnitatea profesiei lor prin practicarea unei comunicări oneste și prompte și prin favorizarea unui flux liber de informație esențială, în conformitate cu interesul public.

Comunicatorii profesioniști vor disemina informații exacte, corectând prompt orice comunicare eronată de care se fac responsabili.

Comunicatorii profesioniști vor ințelege și sprijini principiile libertății de exprimare, libertății de asociere și principiul accesului liber la o piață deschisă a ideilor, acționând în consecință.

Comunicatorii profesioniști vor fi sensibili la valorile și credințele culturale și se vor angaja într-o comunicare echitabilă și echilibrată pentru a sprijini și încuraja înțelegerea mutual.

Comunicatorii profesioniști se vor abține de la a lua parte la orice acțiune pe care o consideră ne-etică.

Comunicatorii profesioniști vor respecta legile și politicile publice pe care le guvernează activitățile profesionale și vor fi sensibili la spiritul tuturor legilor și reglementărilor; astfel, dacă o astfel de lege sau politică publică este violată , din orice motiv, ei vor acționa prompt pentru a corecta situația.

Comunicatorii profesioniști vor identifica sursele expresiilor unice împrumutate de la alții și vor face publice sursee și scopurile tuturor informațiilor diseminate de către public.

Comunicatorii profesioniști vor proteja informațiile confidențiale și, în același timp, se vor supune tuturor cerințelor legatle referitoare la dezvăluirea informațiilor care afectează bunăstarea celorlalți.

Comunicatorii profesioniști nu vor folosi informațiile confidențiale pe care le dețin ca urmare a activităților profesionale în beneficiu personal și nu vor reprezenta interese conflictuale sau competitive fără consimțământului scris al celor implicați.

Comunicatorii profesioniști nu vor accepta cadouri care nu sunt făcute publice sau plăți pentru activitatea profesională de la nimeni altcineva decât clientul sau angajatorul său.

Comunicatorii profesioniști nu vor garanta rezultate care se află dincolo de posibilitățile lor profesionale.

Comunicatorii profesioniști vor fi onești nu numai cu ceilalți, dar și, cel mai important, cu ei inșiși, ca indivizi, pentru că un comunicator profesionist caută adevărul și rostește mai întâi acel adevăr pentru sine.

„Code of Athens”: Codul Internațional de Etică pentru Relațiile Publice adoptat de IPRA , fiecare membru va acționa:

1.Pentru a respecta, în cadrul activităților profesionale, principiile morale și regulile cuprinse în Declarația Universală a Drepturilor Omului.

2.Pentru a respecta și a promova demnitatea umană, precum și pentru a recunoaște dreptul fiecărui individ de a face propriile judecăți .

3.Pentru a asigura condiții morale, psihologice și intelectuale pentru dialogul adevărat, precum și pentru a recunoaște dreptul părților implicate de a-și prezenta cazul și a-și exprima punctul de vedere.

ANEXA NR. 2:CODUL DEONTOLOGIC AL ZIARISTULUI

Codul deontologic al ziaristului adoptat de Clubul Român de Presă:

Articolul 1

Ziaristul are datoria primordială de a relata adevărul,indiferent de consecințele ce le-ar putea avea asupra sa, obligație ce decurge din dreptul constituțional al publicului de a fi corect informat.

Articolul 2

Ziaristul poate da publicității numai informații de a căror veridicitate este sigur, după ce în prealabil le-a verificat, de regulă, din mai multe surse credibile.

Articolul 3

Ziaristul nu are dreptul să prezinte opiniile sale drept fapte. Știrea de presă trebuie să fie exacta, obiectivă și să nu conțină păreri personale.

Articolul 4

Ziaristul este obligat să respecte viața privată a cetățenilor și nu se va folosi de metode interzise de lege pentru a obține informații sau imagini despre aceasta.

Atunci când comportamentil privat al unor personalități publice poate avea urmări asupra societății,principiul neintruziunii în viața privată ar putea fi eludat.

Este preferabil ca minorii, bolnavii și victimele unor infracțiuni să beneficieze de păstrarea confidențialității identității.

Se va menționa rasa, naționalitatea, apartenența la o anumită minoritate ( religioasă, lingvistică, sexuală) numai în cazurile în care informația publicată se referă la un fapt strict legat de respectiva problem.

Articolul 5

Ziaristul va da publicității punctele de vedere ale tuturor părților implicate în cazul unor păreri divergente. Nu se vor aduce acuzații fără să se ofere posibilitatea celui invinuit să-și exprime punctul de vedere. Se va avea în vedere respectarea principiului prezumției de nevinovăție, astfel încât nici un individ nu va fi catalogat drept infractor până când instanța juridică nu se va pronunța. Se va evita publicarea comentariilor și luărilor de poziție asupra unor cauze aflate pe rol în justiție. Aceasta nu exclude relatările obiective asupra faptelor în evoluția lor. Ziaristul nu se substituie instituțiilor și puterilor publice.

Articolul 6

Ziaristul va păstra secretul profesional privind sursele informațiilor obținute confidential. Este la latitudinea propriei sale conștiințe să respecte confidențialitatea surselor, chiar și în fața justiției . Confidențialitatea surselor de informații este garantată de reglementările internaționale la care România este parte.

Articolul 7

Ziaristul are responsabilitatea civică de a milita pentru instaurarea justiției și dreptății sociale . În cazurile în care are știință de abuzuri sau de încălcări ale legilor, potrivit clauzei de conștiință, ziaristul are dreptul de a refuza orice ingerință care să-i influențeze decizia.

Articolul 8

În exercitarea profesiei și în relațiile pe care le întreține cu autoritățile publice sau cu diverse societăți comerciale, ziaristului îi sunt interzise orice înțelegeri care ar putea afecta imparțialitatea sau independența sa.

ANEXA NR. 3 : MANIPULAREA INFORMAȚIONALĂ PRIN RECLAME

Vă simțiți influențați de reclame?

Da

Nu

Care dintre mediile următoare prezintă cele mai multe reclame ?

TV

Radio

Internet

Ziar

Cât de frecvent ați luat decizie de cumpărare a unui produs dintr-o reclamă ?

Zilnic

Săptămânal

Lunar

Niciodată

Credeți că reclamele mint ?

Da

Nu

Câtă încredere aveți în reclame ?

Multă

Puțină

Deloc

Cât de frecvent vi s-a întâmplat ca un produs să vă înșele așteptările ?

Foarte frecvent

Frecvent

Niciodată

Ce vă influențează cel mai mult în cumpărarea unui produs ?

Mesajele vizuale

Mesajele auditive

Care sunt cele mai utilizate tehnici de manipulare în reclame ?

Persuasiunea

Mesajele subliminale

Dezinformarea

Care credeți că este cea mai mare problemă a reclamelor ?

Minciuna

Concurența neloială

Manipularea informațională

Vârstă

Sex

ANEXA NR. 4 : MANIPULAREA INFORMAȚIONALĂ ÎN MASS MEDIA DIN ROMÂNIA

Considerați că mass media vă transmite informații parțial adevărate ?

Da

Nu

Ce considerați că manipulează mass media mai mult ?

Imagini

Cuvinte

Nici una

Ambele

Care credeți că este cea mai importantă sursă de manipulare ?

Televiziunea

Ziarele

Radioul

Internetul

Cât de credibili vi se par jurnaliștii din Romănia ?

Foarte credibili

Puțin credibili

Care televiziune de știri din Romănia vi se pare cea mai puțin credibilă ?

B1 TV

Antena 3

Romănia TV

Realitatea TV

Alta

Care ?

Cât de mult puneți la îndoială informații transmise prin mass media ?

Foarte mult

Foarte puțin

Nici mult nici puțin

7. Care modalitate de manipulare vi se pare cea mai eficientă ?

a. Dezinformarea

b. Propaganda

c. Intoxicarea

d. Mesajul subliminal

În ce măsură considerați că manipulează fiecare tehnică de manipulare în parte

Foarte mult Foarte puțin Nici mult nici puțin

Dezinformarea

Propaganda

Intoxicarea

Mesajul subliminal

Cât de persuadați vă simțiți de mass media ?

Foarte mult

Foarte puțin

Nici mult nici puțin

Vârstă

Sex