Internetul Si Blog Ul

Prima pagina:

CUPRINS

Argument………………………………………………………………………………………………………………. 3

Capitolul I – Societatea informationala

nume………………………………………………………………………………………………………………… 5

Schimbarea naturii muncii…………………………………………………………………………………. 10

Individul în societatea informationala ………………………………………………………………… 10

Munca si educatia în societatea informationala…………………………………………………….. 13

TIC – suport pentru societatea informationala……………………………………………………… 14

Capitolul II – Internetul si Blog-ul

Introducere în tehnologia Internet……………………………………………………………………….

Impactul Internetului asupra fenomenului social…………………………………………………..

Impactul noilor tehnologii. Tehnologii și rețele de socializare…………………………………

Fenomenul rețelelor sociale…………………………………………………………………………………..

Apariția și definirea termenului BLOG………………………………………………………………..

Caracteristici ale blogurilor…………………………………………………………………………………

Blogul în contextul globalizării…………………………………………………………………………..

Tendințe în câmpul de cercetare………………………………………………………………………………

Blogul – un fenomen social în contextul revoluției web.2……………………………………………

Impactul blogurilor din perspectivă sociologică……………………………………………………..

Caracteristicile blogului comparativ cu alte rețele de socializare………………………………..

Blogurile – comunități virtuale………………………………………………………………………………

Utilizarea blogurilor în învățământ………………………………………………………………………..

Blogul – formă de implicare în politică……………………………………………………………………

Capitolul III – Studiu de caz

Studiu de caz: Blogging-ul ca practică socială în România ………………………………. 45

Studiu de caz (unitatea nr.2 de analiză): Blogurile politice din România ………….. 48

Concluzii………………………………………………………………………………………………………….

Argument

Importanța tehnologiei pentru dezvoltarea economică este larg recunoscută, având în vedere impactul pe care îl poate avea tehnologia asupra succesului, supraviețuirii sau insuccesului activității economice a companiilor, în special într-un mediu de concurență intensivă și globală.

Un impact deosebit asupra econimiei globale cat si a societatii il are dezvoltarea rapida a tehnologiei din ultimii ani, aceasta aducând schimbari importante asupra modelelor de productie si distributie, conditiilor comerciale, ocuparii fortei de munca cat și vietii cotidiene.

Alegerea temei Impactul economico-social al noilor tehnologii a aparut din dorinta de a arata importanta inovatiilor aduse de internet. Blogurile, rețelele sociale, site-urile web sunt vehicule de distribuire a mesajelor către o mulțime de publicuri, iar în acest moment relația unei companii cu publicul său este una mult mai usor de realizat datorita internetului.

Lucrarea este structurată pe trei capitole, partea teoretica fiind formată din primele doua capitole care înglobează de la abordarea societatii informationale, impactul internetului asupra fenomenului social până la impactul blogului asupra societății, iar partea practică este compusa din doua studii de caz „Blogging-ul ca practica sociala in Romania” si „Blogurile politice din Romania”.

În primul capitol am discutat despre impactului economico-social adus de dezvoltarea tehnologiei. Am aratat cum inovarea in domeniul tehnologic duce la trecerea spre societatea informationala, prezentand totodata care sunt avantajele si care sunt dezavantajele acesteia.

Al doilea capitol prezintă o introducere în tehnologia internet aratand care este impactul sau asupra societății. De asemenea, am încercat să determin impactul blogului asupra societății, făcând o analiză a noilor tehnologii, a modului în care acestea sunt utilizate, a fenomenelor sociale pe care le-a generat blogul, dar și a celorlalte forme de comunicare online și a modului în care acesta/acestea sunt utilizate.

Ultimul capitol reprezintă partea practică in care intentia mea a fost sa strâng cât mai multe informații pentru a determina domeniile și impactul blogului in Romania. În cadrul chestionarului online pe care este axat primul studiu de caz, am încercat să aprofundez alegerea rațională de a utiliza blogul ca mediu virtual și de asemenea, să identific percepția asupra autorului ca mediator, influența medierii asupra opiniilor și preferințelor altor utilizatori.

Am realizat un studiu de explorare a blogurilor și blogosferei, prin strângerea mai multor informații, pe baza unor metode multiple, pentru a putea determina obiectul cercetării și a le explica prin suma componentelor sale

Ipoteza de lucru de la care am pornit în cercetarea întreprinsă a fost aceea că în cadrul noului mediu electronic de comunicare s-au conturat noi comportamente și atitudini sociale.

Apariția noilor forme de comunicare a generat anumite particularități de comportament și raportare a individului la acestea, precum și o importantă schimbare în raport cu obișnuințele comunicaționale preexistente în rândul membrilor societății. Au apărut, astfel, noi caracteristici în ceea ce privește modul de configurare a mesajelor, poziționarea receptorilor, dar și a celor care transmit mesajele, apariția unor noi comunități (virtuale) nedelimitate în spațiul tradițional geografic, cu implicații majore la nivel comportamental în plan social, politic, business.

Am încercat, de asemenea, să surprind care ar fi bunele practici pentru un blog și care ar fi cea mai bună metodă de a atrage publicul către un blog.

Scopul final al lucrarii a fost sa ofer o privire generală asupra caracteristicilor blogurilor , a modului în care acestea acționează și a impactului lor asupra societății, sferei publice, gurvernării și indivizilor în calitatea lor de utilizatori ai Internetului.

Cap I

Tehnologia permite accesul la informații, schimbul de informații (email, rețele comerciale, marketing direct), tranzacții (comenzi, operații bancare), vizând și crearea unei “casute electronice” cu efectuarea activităților în spațiul de acasă, pe viitor.

Inovația tehnologică se bazează pe automatizare, informatizare, digitalizare, care reprezintă 3 procese distincte.

Automatizarea înseamnă utilizarea calculatorului pe scară tot mai largă, definindu-se 5 tipuri de utilizare a calculatorului în literatura de specialitate:

1. utilizarea de tip funcționăresc , de exemplu: baze de date salariați ;

2. prelucrarea informației – oferte, rezervări;

3. controlul producției – dirijarea producției industriale;

4. design – realizarea prototipurilor, layout-urilor, etc.;

5. luarea deciziilor – decizii luate pe baza datelor, modelelor (Cuilenburg, Scholten, Noomen, 2004 p. 62).

Informatizarea se referă la creșterea importanței sociale a sistemelor informaționale, la contribuția la dezvoltarea economiei naționale prin producerea, colectarea, păstrarea și transmiterea informațiilor.

Digitalizarea se referă la tehnica digitală care a permis amplificarea transferului de informații, amplificare referitoare la cantitatea, rapiditatea, acuratețea trnasferului de informații. Aici se include și dezvoltarea telecomunicațiilor, cablu, sateliți ISDN (Integrated Services Digital Network).

Apãrut în anii optzeci, termenul “tehnologie informaționalã” presupunea o serie de evoluții în domeniul computerelor, a telecomunicațiilor și electronicii digitale. Un program guvernamental britanic din perioada 1982-1984 asocia tehnologiile de informare și comunicare cu: “extinderea computerelor, care pot stoca o cantitate uriașã de informații și care proceseazã informația în câteva secunde; telecomunicațiile moderne, care transmit informația aproape instantaneu; microelectronica axatã pe organizarea informației într-o formã puțin costisitoare” (Preston,ibid.2001).

Comunicarea reflectã procesul de transmitere și schimb a cunoașterii și valorilor, un proces care, la rândul sãu, genereazã informație care influențeazã cunoașterea și valorile (Melody,1994). Se poate spune ca analiza caracteristicilor informaționale ale unei societãți necesitã raportarea la caracteristicile comunicaționale; la rândul lor, noile rețele comunicaționale constituie adesea motorul acumulãrilor informaționale.

Potrivit lui Melody (1994), resursele informaționale și comunicaționale ale unei societãți avansate din punct de vedere tehnologic constau în: rețele de telecomunicații eficiente pe baza cãrora se colecteazã, proceseazã, se stocheazã și se transmite informația; microelectronicã; computer hardware, software și servici; echipamente de telecomunicații și servicii; mass-media, internet, baze de date și servicii informaționale; forme tradiționale (biblioteci, servicii editoriale, etc.) stocul de cunoaștere al unei societãți depinde de instituțiile care mențin, implementeazã și dezvoltã cunoașterea: sistemul educațional, de cercetare și formare; sistemul media; rețelele informatice.

La începutul unui nou mileniu, economia mondiala se afla într-un proces de trecere de la societatea predominant industriala la un nou set de reguli – societatea informationala, care conduce la aparitia a ceea ce se numeste noua economie. Tehnologiile digitale fac tot mai facile dar si mai ieftine accesarea, procesarea, stocarea si transmiterea informatiilor.

Datorita acestui volum imens de informatii disponibile se creeaza oportunitati de exploatare prin crearea de noi produse si servicii, prin dezvoltarea de noi activitati si sporirea numarului de locuri de munca. Noua economie afecteaza viata tuturor cetatenilor, deoarece transforma informatia digitala in valoare economica si sociala, modificand industriile deja existente si totodata creând alte industrii noi.

Premisele trecerii la societatea informationala se gasesc si în caracteristicile acesteia, acestea fiind redate din sapte puncte de vedere:

din punct de vedere social, societatea informationala ofera populatiei acces facil la educatie datorita dezvoltarii infrastructurii informationale si a celei de comunicatii;

din punct de vedere politic, este o societate democratica;

din punct de vedere administrativ, ofera sansa de dezvoltare in afaceri;

din punct de vedere juridic, societatea informationala modifica natura muncii, creând conditii pentru desfasurarea activitatilor specifice erei informationale;

din punct de vedere economic, provoaca cresterea randamentului in afaceri si in productivitatii muncii;

din punct de vedere cultural, societatea informationala este o societate bazata pe cunoastere, asigurând consacrarea valorilor umane (traditie, religie, relatii interumane etc.);

din punct de vedere individual, permite exploatarea inteligentei folosindu-se de investitii mici.

Aceste premise nu exclud aparitia unor probleme legate, în primul rând, de adaptare a individului (si, în general, a societatii) la conditiile noii economii. O adaptare mai rapida poate fi construita pe baza sporirii încrederii individului în organizatie si societate, odata cu dobândirea abilitatilor necesare pentru accesarea informatiilor si utilizarea eficienta a acestora.

Evolutia tehnologica constituie originea unei societati informationale bazate pe independenta socio-temporala a activitatii umane, care sa ofere multiple posibilitati economice, sociale si politice, a caror anticipare poate fi însa, inevitabil, o problema.

În ciuda dificultatilor privind analiza inevitabilelor probleme care pot aparea, s-a stabilit un consens general privind trecerea societatii moderne spre era informationala.

O parte din viitorologi au prevazut o societate a telecomunicatiilor, a întreprinderilor virtuale si a teleactivitatilor bazate pe comunicare electronica si acces facil si gratuit la informatie. Cu ava ntajele de partea noastra, putem spune astazi ca predictiile au fost gresite în timp, dar nu si în continut, unele evolutii putând demonstra acest lucru.

Astfel, experienta arata ca noile tehnologii conduc la crestere economica si la creare de locuri de munca (companiile legate de Internet totalizeaza astazi peste 6 milioane de locuri de munca directe, fara a tine cont de efectele considerabile ale angajarii indirecte).

Dezvoltarea tehnologiilor digitale duce la cresterea productivitatii, oferind posibilitatea unei dezvoltari economice de lunga durata si neinflationista.

De asemenea, aceasta dezvoltare economica trebuie armonizata cu promovarea mostenirii culturale, îmbinând cultura digitala cu avantajele telecomunicatiilor.

Cercetatorii, oamenii de afaceri si politicienii au nevoie de “know how” pentru a transforma activitatile care influenteaza principalele valori legate de munca, religie, relatii interumane, petrecere a timpului liber etc. Aceste valori constituie motorul bunei functionari a unei societati si pot, eventual, determina natura proceselor si institutiilor din societatea respectiva.

Schimbarea naturii muncii

O alta premisa importanta pentru trecerea la societatea informationala este schimbarea naturii muncii cat si a organizatiilor, care se dezvolta impreuna cu societatea constituind mecanismul principal al evolutiei. Munca este totodata si informatie , obiectul muncii ne mai fiind de mult dependent doar de un anumit domeniu. Apare astfel necesitatea desfasurarii unor activitati precum colectarea, prelucrarea, memorarea, alterarea, crearea si schimbul de informatie. Munca se dovedeste a fi tot mai discretionara, fiind din ce în ce mai greu de trasat granitele activitatilor lucrative. [Duval et al., 2000]

Munca colectiva s-a impus tot mai mult , munca de rutina devenind un lucru mai rar. Distributia informatiei si a cunostintelor în cadrul organizatiilor determina desfasurarea unei activitati complexe care necesita obtinerea informatiei din diverse surse. De asemenea, dezagregarea informatiei necesita cooperare, excesul informativ putând depasi limitele capacitatii de intelegere a angajatului.

Evolutia spre discretionalitate nu implica faptul ca munca informationala colectiva este rezervata doar profesionistilor sau serviciilor specializate. Mai mult sau mai putin clara, aceasta activitate este prezenta si în mediul productiv unde productia, controlul calitatii, gestiunea stocurilor si managementul organizatiei genereaza multiple fluxuri informationale. În acest context, angajatii trebuie sa gestioneze, sa prelucreze, sa receptioneze, sa obtina si sa comunice informatia.

Introducerea noilor tehnologii informationale si de comunicatii poate implica si riscuri, în sensul ca angajatii se pot simti amenintati.

Individul în societatea informationala

Tehnologia informatiei va afecta starea sociala actuala astfel încât va deschide accesul la informatie pentru popuatia din zonele izolate sau pentru populatia care nu are posibilitatea fizica de acces facil la informatie. Vor fi create noi structuri sociale, formate din cei care nu au capacitatea mintala sau aptitudinile necesare pentru prelucrarea informatiei în procesul muncii, acestia devenind noii someri.

Societatea informationala presupune o cerere mare de forta de munca calificata, populatia fiind nevoita sa învete cum sa lucreze cu informatia. Aceasta reprezinta o încercare majora pentru institutiile educationale în cadrul societatii. O mare parte a populatiei nu va corespunde cerintelor de resurse umane ale economiei intensivinformationale, fiind analfabeta functional.

Acest analfabetism informatic va constitui o noua probema a societatii informationale, în care fiecare persoana va trebuie sa cunoasca cel putin trei limbaje: o limba straina de circulatie internationala, limbajul informatic si un limbaj artistic.

Societatea informationala ofera individului posibilitatea de a receptiona informatii din diverse domenii si a angaja dezbateri. El îsi poate asuma responsabilitati democratice în ceea ce se numeste democratie cibernetica.

Ideea reînnoirii sporirii responsabilitatii democratice individuale si a împuternicirii a dat rezultate în numeroase ocazii: când a fost inventata tiparnita, când s-au introdus ziarele, radioul si televiziunea; când a fost prezentat videotextul si când Internet-ul a fost facut public. Noile tehnologii au deschis portile formularii de noi idei si de exprimare a opiniilor personale.

Tehnologia informatiei va lasa oamenii sa foloseasca noi “canale” pentru a se angaja în interactiuni sociale, care nu vor înlocui totusi comunicarea directa ci o vor completa, astfel încât contactele din diferitele colturi ale lumii vor fi mai usoare si mai rapide. Oamenii vor face schimb de informatii pe diverse domenii de interes comun, ceea ce va conduce la largirea si îmbogatirea vietii sociale si a calitatii vietii, prin avantajele informationale obtinute prin contactele la distanta.

Imaginea pesimista a unei societati în care indivizii comunica si interactioneaza exclusiv prin mediul virtual nu trebuie sa devina niciodata reala, deoarece initiativele din domeniul telelucrulului au aratat ca lipsa contactelor sociale poate primejdui întregul program de implementare a societatii informationale. Nevoia de interactiune sociala, apropiere fizica si afectiune umana vor surclasa comunicarea electronica. Tehnologia informatiei va permite, prin noile cai complementare, posibilitatea de a comunica si a lucra. Oamenii vor fi capabili sa aleaga cel mai convenabil mediu în concordanta cu scopul actiunii lor, cu partenerii de interactiune, cu necesarul de informatie etc., în multe cazuri optând pentru comunicarea directa. De asemenea, tehnologia informatiei si comunicatiilor (TIC) va permite indivizilor sa se adapteze diferitelor ipoteze sociale (familie, religie, munca, petrecerea timpului liber, responsabilitati civice etc.), ducând la o crestere a personalitatii individului.

În aceste conditii, TIC ar putea fi si o amenintare pentru intimitatea individului. Astfel, problemele etice si legislative sunt deloc de neglijat având în vedere informatiile nocive accesibile prin Internet, referitoare la pornografia infantila, activitatile teroriste, tehnicile de asasinat, metodele de suicid etc.

Munca si educatia în societatea informationala

O scadere semnificativa a somajului se va simtii in societatea informationala, prin implementarea noilor tehnologii ale informatiei si comunicatiilor prin redistribuirea fortei de munca excedentare pe ramurile si zonele geografice deficitare din acest punct de vedere. De asemenea, se va înregistra o deschidere si o dezvoltare a zonelor rurale izolate. În acelasi timp, TIC poate constitui o amenintare la adresa angajatilor prin inducerea de automatisme, crearea dependentei de tehnica si migrarea inter si intracontinentala a fortei de munca.

Culegerea si schimbul electronice de date vor conduce la reducerea masiva a serviciilor postale clasice si, implicit, la eliberarea fortei de munca, care poate creste nivelul somajului daca nu vor fi prevazute programe de absorbtie.

Multimedia si retelele de calculatoare introduc o flexibilitate fara precedent în educatia clasica, odata cu independenta de spatiu si timp a activitatii de învatare.

Disponibilitatea informatiei si rolul comunicarii în retelele locale si globale vor conduce la aparitia unei varietati de facilitati legate de procesul educational:

subiectii îsi pot rezolva problemele utilizând informatia disponibila;

subiectii pot pune întrebari în vederea cunoasterii lumii înconjuratoare (geografie, istorie, civilizatie, cultura etc.);

subiectii pot discuta interactiv unii cu altii;

materialul didactic intern este legat direct de existenta unui material bibliografic vast, disponibil în stare electronica;

informatia este actualizata cu costuri minime;

subiectii îsi pot organiza activitatea mai eficient, fara constrângeri de orar.

Retelele multimedia se dovedesc a fi o solutie viabila pentru rezolvarea problemei educationale a populatiei dispersate si izolate geografic, fiind înlaturat transportul fizic la scoala, universitate sau centru de pregatire. Tehnologia informatiei poate înlatura barierele în educatia adultilor, permitându-le acestora sa urmeze un proces de învatamânt fara a-si întrerupe viata profesionala sau particulara.

TIC – suport pentru societatea informationala

Analizând factorii cheie a caror convergenta defineste aproape complet o societate a informatiei, se observa ca TIC constituie motorul functional al unei implementari corecte a societatii informationale si al trecerii spre noua era tehnologica, spre noua economie în general. Noua economie trebuie înteleasa în sensul transformarii activitatilor economice, care are loc pe masura ce tehnologiile digitale fac accesarea, prelucrarea si stocarea informatiei din ce în ce mai usoare si mai ieftine. În acest context, pot fi formulate cel putin trei modalitati de descriere a noii economii:

economie digitala;

economie de retea;

economie bazata pe informatie.

În prezent, TIC este cel mai important sector industrial al tranzitiei de la societatea bazata pe productia de masa, spre societatea informationala caracterizata de globalizare, flexibilitate si mobilitate.

Impactul unic al TIC consta în rolul pe care acesta îl joaca pentru transformarea economiei si a societatii ca întreg. Tehnologiile si retelele globale de comunicatii transforma activitatile economice, conducând la cresterea productivitatii muncii, la crearea de noi oportunitati economice si la aparitia de noi locuri de munca. Aceasta perspectiva este valabila atât pentru tarile în curs de dezvoltare cum este si România, dar si pentru statele dezvoltate, numai în conditiile existentei unui cadru legislativ permisiv pentru exploatarea noilor oportunitati.

Dezvoltarea din ultimii ani a industriei TIC a fost una exponentiala, poate cea mai spectaculoasa în istoria schimbarilor industriale.

Revolutia telecomunicatiilor conduce la diminuarea preturilor serviciilor de telecomunicatii si a echipamentelor. Organizatiile si persoanele fizice se bucura de servicii noi si de calitate superioara: instalare rapida a liniilor de telecomunicatii, servicii de informatii mai eficiente, dezvoltarea centrelor de apeluri, servicii de transferare a apelurilor etc.

Se estimeaza ca industriile TIC se dezvolta mai repede decât alte sectoare cu circa 5%, având o contributie majora la cresterea economica generala. Volumul foarte mare de informatii schimba modul de functionare a pietelor, ducând la restructurarea activitatilor economice si la deschiderea de noi oportunitati de creare a bunastarii prin exploatarea informatiilor disponibile. Cel mai elocvent exemplu în acest sens îl reprezinta SUA, prin perfor mantele exceptionale ale economiei americane: 8 ani consecutivi de crestere economica continua; expansiune economica cu peste 4% în ultimii ani; inflatie controlata (sub 2%); somaj sub 5% – practic, ocupare totala a fortei de munca.

Adeptii economiei bazate pe informatie sustin si argumenteaza faptul ca noile tehnologii informationale si de comunicatii reprezinta o schimbare la fel de importanta ca si alte mari descoperiri tehnologice din istoria societatii industriale, precum motorul cu abur, electricitatea sau motorul cu ardere interna. O analiza mai sceptica recunoaste dezvoltarea foarte rapida a industriilor TIC, dar fara a fi însotita de aceeasi productivitate ca în alte sectoare.

Acest scepticism însa, consta în general, în faptul ca nu s-a dovedit ca adoptarea TIC pe scara globala implica cresterea productivitatii muncii, si nu în faptul ca acest lucru nu ar fi adevarat. Revenind la exemplul SUA, trebuie mentionat ca sustinatorii economiei digitale acorda o atentie deosebita descentralizarii activitatilor, ceea ce conduce la organizatii si piete flexibile.

Evoluțiile recente ale internetului și rețelelor mobile (Facebook, Twitter, Instagram, etc.) au făcut posibil ca utilizatorii să creeze resurse și să împărtășească cu alții bunuri tehnologice, cunoaștere și idei și să contribuie la crearea și dezvoltarea web-ului prin încorporarea feed-back-ului în noile aplicații. În prezent, nu mai sunt necesare bugete mari pentru a finanța producerea de conținut, după cum noile tehnologii au diminuat influența marilor jucători – deținători de trusturi mass-media – asupra modalităților de a ajunge la un public larg reprezentat de utilizatorii de pe diversele meridiane.

Abordarea anumitor aspecte ale teoriilor sociologiei digitale, cum ar fi utilizarea mediului virtual în construcția de identități și roluri corelate cu evoluția rețelelor (în special capitalul social, dar și afilierea politică și influența asupra jurnalismului), în contextul fluxurilor, relevă importanța comunităților digitale în acest sistem complex de influențe reciproce între indivizi, rețele descentralizare private și de stat, dar și simplificarea comunicării în cadrul paradigmei informaționaliste și a societăților de rețele, care evoluează în cadrul complexității (diversității) culturale. Am observat că aceste concepte din sfera sociologiei și antropologiei oferă instrumente de analiză și își pot gǎsi aplicabilitatea nu doar în contextul lumii reale (offline), ci și în cel digital (online). Astfel, cunoașterea sociologică este implicată în ambele sensuri – cercetare, design și aplicații, pe de o parte, și transversalizarea diverselor dimensiuni relaționale ale rețelelor (van Dijk, 1999), mai ales în cadrul guvernanței-rețea (Castells, 2008), pe de altă parte.

Cap II

Introducere în tehnologia Internet

Este cunoscut și acceptat de către întreaga societate că noile tehnologii informaționale și de comunicare se află în centrul unor schimbări economice și sociale ce afectează toate țările, dar dintre acestea, impactul cel mai mare îl are Internetul. „Este global, interactiv, flexibil, bogat în resurse, dinamic, generos informațional, accesibil unei audiențe largi, relativ ieftin în raport cu celelalte mijloace de comunicare în masă; a deschis noi căi de comunicare, colaborare și coordonare între consumatori, comercianți și parteneri de afaceri.”

Apariția și dezvoltarea Internetului a produs schimbări globale în toate sferele vieții sociale, prin urmare și în domeniile comunicării și informării și relațiilor publice. De fapt, se poate spune că nu există domeniu care să nu fie reprezentat pe Internet.

Comunicarea pe Internet este un domeniu dificil de abordat deoarece această zonă este încă ocolită, fie din teama de a intra pe un teritoriu insuficient explorat, fiind de abia în curs de definire, fie dintr-o greșită receptare a fenomenului comunicațional pe Internet și al impactului său asupra marketingului și relațiilor publice.

Din punct de vedere fizic, Internet este un termen folosit pentru a descrie „interconectarea mai multor rețele de calculatoare într-un mod ce permite calculatoarelor să comunice și să transfere fișiere direct și transparent dintr-o parte a lumii în cealaltă. Internetul poate fi asemănat cu o autostradă pe care circulă date și, conceptual, funcțiile sale pot fi asemănate cu funcțiile unei autostrăzi.”

Cu toate că veteranii Internetului nu doresc încă să definească acest concept, ei au căzut totuși de acord asupra a ceea ce nu este: nu este o organizație, nu este o instituție, nu are proprietar, nu este controlat și guvernat de o autoritate anume.

Conceptul de bază absolut necesar pentru clarificarea pe deplin a înțelesului termenului „Internet" este „conectivitatea". Acesta desemnează „puterea" pe care o dobândește un calculator personal (PC) în momentul în care este conectat cu alte PC-uri în rețea. El devine un vehicul de comunicație puternic și un important instrument de căutare a informației.

Din punct de vedere al informării și al comunicării se remarcă faptul că Internetul oferă posibilitatea inversării rolurilor în procesul de comunicare (emițător și receptor), fapt ce favorizează comunicarea și contribuie la realizarea unei mai bune informări, la fel ca și posibilitatea actualizării permanente a informației.

Apariția Internetului ca un nou mediu a generat o serie de aprecieri contrare în privința dezvoltării unor noi structuri și practici de comunicare. Astfel, există mulți care argumentează că „Internetul prin atributele sale „ciudate” din întreaga istorie a mijloacelor media (de exemplu nu are structură centrală și nici nu este guvernat de nimeni, hardware-ul și software-ul sunt independente ca platforme etc.), reprezintă forța dominantă a comunicării, „agora comunității globale”, o adevărată arenă de atitudini și piață imensă a ideilor.”

Întrebarea este dacă Internetul va fi privit ca un mediu de comunicare adițional, complementar, o extensie a vechilor mijloace de comunicare în masă sau la fel de important ca și alte canale media. Practic în majoritatea studiilor în care acestea sunt comparate, Internetul este văzut ca „un mediu liber, egal, descentralizat, autonom, interactiv, pe care sunt posibile toate formele de comunicare: interpersonală și de masă sau combinații ale acestora, proces greu de conceput în cadrul mediei clasice.”

Procesul comunicării în mai multe direcții, oriunde, oricând, de oricine este cel care i-a conferit Internetului avantajul față de celelalte mijloace media, după ziare, radio și televiziune, Internetul fiind denumit „a patra formă de mass-media”. Internetul are astfel șansa de a fi cel mai utilizat mediu din istoria mijloacelor media.

De ani de zile, Internetul este descris ca „un instrument puternic, cu un potențial enorm; nimeni nu a contrazis vreodată acest lucru. Nu trece zi fără ca cineva, într-o conversație sau în mass-media, să nu menționeze faptul că a primit un e-mail important, că i s-au trimis informații de pe un site sau a găsit un subiect online care merită să fie menționat ori relatat celorlalți. Aceste aspecte întăresc ideea că Internetul este mana cerească pentru specialiștii în relații publice.”

De la comunicarea unidirecțională, în care mesajul pleacă de la organizație către public, acesta neavând posibilitatea să răspundă, la comunicarea multidirecțională, interactivă. Aceasta este noutatea adusă de Internet.

Impactul Internetului asupra fenomenului social

Internetul a devenit rapid un fenomen social și tehnic și ne-a schimbat modul de a trăi, de a lucra, de a învăța, de a ne relaxa. Vorbim de telemuncă, organizații virtuale, învățământ la distanță, e-learning, biblioteci și universități virtuale, tele-medicină, comerț electronic, tranzacții electronice, rezervări online, consultarea informațiilor meteo, financiare sau sport online etc.

Internetul reprezintă, pe lângă o rețea globală, o lume în sine, departe de o simplă reduplicație a propriului nostru univers. A devenit rapid un fenomen social și tehnic. Potrivit teoriei lui Castells, tehnologia este o cultură materială, un indice fundamental de structură și schimbare socială.2

Valoarea adăugată a internetului, dincolo de alte mijloace de comunicare, constă în abilitatea sa de a recombina în timpul ales produse și procese informaționale pentru a genera o nouă capacitate ce este imediat procesată într-un proces nesfârșit de producție a informației. În ultimul deceniu, Internetul a generat fenomenul socio-tehnologic cu cea mai mare rată de creștere și dezvoltare. În Statele Unite, creșterea Internetului a fost, de departe, cea mai spectaculoasă. În anul 2010, 68.1% dintre americani erau utilizatori de Internet, comparativ cu 12.3% media din restul lumii. La nivel european, la sfârșitul anului 2013, existau aproximativ 426,9 milioane de utilizatori de Internet, cifră care reprezintă 65% din totalul populației europene. Comparativ cu anul 2010, creșterea este de 19%.

Cel mai recent clasament din 2013 postat pe 20 Blog.eresearch îi plasează pe români pe locul al doilea în topul țărilor europene, ei fiind europenii care petrec cel mai mult timp online.

Conform Zelist, din 13 august 2014, (http://www.zelist.ro/blog/), în săptămâna: 4 – 10 august 2014, în România erau 85.578 bloguri, din care 6.554 bloguri active (minim 1 postare), 2.030 (minim 5 postări) și 28.304 comentarii.

Fără îndoială că cel mai mare mediu de informare și comunicare la scară planetară reprezintă o realitate tehnologică cu implicații sociale dintre cele mai serioase și profunde, impactul Internetului asupra muncii, educației și formării continue, îngrijirii sănătății, dezvoltării individuale, solidarității și protecției sociale, diplomației și apărării militare etc. Fiind într-o manieră pe care abia începem să o percepem.

Simplificarea proceselor de muncă și de comunicare este un prim efect și constă în simplificarea și ușurarea activităților zilnice care au ca scop administrația și gestiunea. Documentele sunt mai ușor stocate, reutilizate în orice moment.

Folosit într-un mod creativ, Internetul, împreună cu noile tehnologii informaționale și de comunicare reprezintă un instrument puternic care poate rezolva multe din problemele sociale (scăderea semnificativă a șomajului, dezvoltarea zonelor rurale izolate etc.) conducând, în același timp, la dezvoltare și creștere economică. El permite oamenilor să formeze noi spații sociale, noi domenii de manifestare socială prin angajarea complexă a tuturor resurselor specifice personalității umane, noi locuri strategice de cercetare pentru a studia procesele sociale fundamentale, promovând un nivel de acces asupra detaliilor vieții sociale fără precedent.

“O exemplificare a impactului social al noilor tehnologii a fost în 2011 comunicarea prin Internet ca factor declanșator al revoltelor populare din unele tări din Nordul Africii. Twitter a fost folosit pentru transmiterea de informații despre ce se întâmplă în Egipt, țară în care autoritățile anulaseră toate accesele Internet și sms cu exteriorul, printr-o operație complexă care a inclus apela-rea unor posturi telefonice și conversia apelurilor în mesaje tweet traduse în limba engleză.”

Existã desigur si riscurile unei dezvoltãri necontrolate ale Internetului care sunt, în cea mai mare parte, legate de informaticã si în mod special de teleinformaticã, într-o lume care nu scapã criminalitãþii de orice fel. Se pot menþiona în primul rând problemele de securitate informaticã si riscurile de penetrare a unor medii informatice, mai mult sau mai puþin bine protejate. Aceste probleme sunt reale, dar pot fi rezolvate de cele mai multe ori datoritã bunului simt. Problemele legate de atentate la viata particularã si problemele legate de confidentialitate nu sunt noi, dar prezintã interes la ora retelelor deschise si a instrumentelor de inteligentã manipulatoare de date. Se pot utiliza programe instalate pe situri personale, se pot controla tranzactiile de orice naturã pe Internet, se pot folosi carduri sau adrese electronice personale. Existã tãri în care legislatia existentã permite controlul acestor abuzuri, dar acesta nu este cazul peste tot.

Trebuie subliniat si existenta pe Internet a mesajelor sau informatiilor care încalcã morala sau a regulilor stabilite de cãtre societate: incitare la ura rasialã, apãrarea cauzelor netolerante (teze neonaziste, negationiste), pornografie, apologia mortii, proliferarea mortii, a sinuciderii, a comportamentului pervers etc, acesta conducând numeroase tãri la crearea unor dispozitive de observatie si reglare a comportamentelor anormale.

Impactul noilor tehnologii. Tehnologii și rețele de socializare

Potrivit studiului efectuat de Institutul eMarketer și publicat la 19 noiembrie 2013, aproape o cincime din populația planetei, reprezentând 1,61 miliarde de persoane, a utilizat o rețea de socializare cel puțin o dată pe lună, în creștere cu 14% față de 2012. În acest ritm, numărul utilizatorilor rețelelor de socializare Facebook, Twitter, Instagram, Reddit și Tumblr ar putea ajunge la 2,33 miliarde până în anul 2017, a precizat Institutul într-un comunicat. “Globalizarea poate fi localizată într-un continuum, alături de local, național și regional. La un capăt al continuumului se află relațiile și rețelele sociale și economice organizate pe bază locală și/sau națională; la celălalt capăt se află relațiile și rețelele sociale și economice care se cristalizează la scara mai largă a interacțiunilor regionale și globale” (Held, 2004). Deși civilizațiile umane au cunoscut evoluția într-o relativă izolare și dispuneau fiecare de un anumit nivel de sofisticare socială, economică și culturală, numărul și calitatea contactelor dintre ele era relativ scăzut. În societatea contemporană, “noile forme de comunicare, conferă indivizilor, dreptul de a depăși granițele geografice care, altădată, ar fi împiedicat orice contact, și oferă un acces la un set de experiențe politice și sociale la care individul sau grupul, se poate să nu fi avut niciodată acces” (Giddens, 1984).

Rețelele sociale, precum Facebook, Twitter, LinkedIn și site-urile cu un conținut video, precum YouTube, au de asemenea implicații asupra relațiilor publice deoarece le permit oamenilor să-și dezvolte o rețea de prieteni și să facă schimb de informații.

Rețelele de socializare reprezintă „o submulțime a mijloacelor de comunicare sociale și denotă modurile în care oamenii interacționează pe site-uri ca Facebook, Twitter, LinkedIn, MySpace si altele asemenea. Socializarea pe aceste site-uri presupune mai întâi crearea unui profil și apoi interacționarea pentru a deveni parte dintr-o comunitate de prieteni și persoane cu interese asemănătoare, în scopul de a face schimb de informații.”

Din moment ce milioane de utilizatori își petrec din ce în ce mai mult timp utilizând astfel de site-uri, aceste medii online devin din ce în ce mai relevante pentru strategiile comunicaționale ale organizațiilor. Totuși, modul în care se poate comunica pe astfel de site-uri, în condițiile în care regulile sociale și culturale sunt chiar mai puternice decât cele legale, rămâne o problemă.

Potrivit unui studiu american publicat de prdaily.com , 83% dintre companiile B2B sunt active pe social media, iar 54% intenționează să-și mărească bugetul alocat pentru social media în acest an. Companiile folosesc mai multe canale online simultan, dar cele mai cunoscute sunt:

• Twitter – 85%

• Facebook – 74%

• LinkedIn – 72%

• Youtube – 69%

Rețelele sociale au un impact major în societatea modernă și sunt utile pentru multe scopuri personale sau de afaceri. În afara avantajelor certe de socializare la nivele încă neatinse în istoria societății umane, există și fenomenul de infracțiuni cibernetice sau cyber–crime.

Ele pot fi deci și periculoase, dacă nu se conștientizează riscurile folosirii lor. Datele personale sau confidențiale nu trebuie afișate pe Internet sub niciun motiv. „Rețelele sociale pot fi folosite și pentru a găsi prieteni noi, pentru conexiuni romantice sau pentru promovarea personală. Ele pot fi folosite însă greșit sau dăunător și pot atinge grav intimitatea sau reputația. Un caz particular de îngrijorare este folosirea lor de către copii care pot cădea ușor victime unor răufăcători, divulgând cu ușurință informații nu numai despre ei, dar și despre părinți și mediul în care trăiesc.”

Rețelele de socializare permit nu doar prezentarea produselor unei companii sau prezentarea companiei în fapt, ci permit comunicarea directă cu clienții companiei. Aceștia pot să se întâlnească în aceste medii și să discute în timp real despre beneficiile produselor, oferind în același timp review-uri pozitive sau negative. Pentru multe persoane sau companii, rețelele de socializare înseamnă atragerea unui număr mare de persoane în cercurile dumneavoastră, persoane care urmează să vă cunoască și care primesc statutul de posibili clienți sau posibili transmițători ai informației.

Fenomenul rețelelor sociale

Una dintre observațiile care trebuie făcută este că între diferitele tipuri de rețele sociale, de multe ori diferența poate fi neclară, iar termenii sunt adesea folosiți ca fiind sinonimi. Pentru a evita complexitatea inutilă, folosim termenul de "rețele sociale", în această lucrare, pentru a defini categoria largă de rețele și mass-media.

Utilizarea acestor rețelele trebuie să fie susținută de obiectivele de afaceri, de obiective clare. O organizație trebuie să determine ce se dorește de la angajamentul față de rețelele sociale și cât de activ se dorește să fie rolul acestora, sau să fie pregătite să ia seamă de acestea, în modelarea agendei de comunicare. Însăși natura de social networking face posibilă diseminarea, iar pentru a ajunge la consumatori, are nevoie de mai mult de o abordare orientată, decât o comunicare tradițională, altfel companiile pot găsi ele însele posibilitatea de a adopta o "abordare de discernământ", care poate fi ineficientă și costisitoare. Organizațiile trebuie să fie pregătite să se angajeze. După cum sugerează și numele, rețelele sociale necesită persoane fizice și companii pentru a socializa în mod activ și pentru a comunica.

Apariția și definirea termenului BLOG

Termenul „weblog" a fost instituit de către bloggerul american John Berger, la 17 decembrie 1977. Forma scurtă a cuvântului blog a fost adoptată de colegul său Peter Merholz, care a împarțit în glumă cuvântul weblog în fraza “we blog“, pe care a postat-o pe meniul lateral al propriului său blog: Peterme.com, în luna aprilie a anului 1999.

Internetul abundă în definiții despre ce sunt blogurile, de la cele care le privesc ca pe o formă autentică, necenzurată de exprimare a eului, la definiții mai descriptive de publicare frecventă și cronologică a reflecțiilor personale și legături către alte site-uri considerate de către autor(i) interesante.

Conform dicționarelor, web blogul reprezintă un jurnal personal online ce cuprinde reflecții, comentarii și adesea link-uri furnizate de autor. Definiția pe care Wikipedia o dă blogului este: „Blogul este un website în care intrările sunt în ordine cronologică și afișate în ordine cronologică inversă”. Din acest motiv, cel mai nou este cel mai vizibil (Karaganis, 2007: S. 89).

Rebbeca Blood, unul din primii bloggeri, definește acest concept ca fiind „o pagină web cu o serie constantă, regulată și cronologică de însemnări (posts) despre un subiect sau o multitudine de subiecte, care conține adesea legături către alte site-uri Internet.”

La sfârșitul anului 2004, o știre facea senzație: Cuvântul “blog” a fost cel căruia i s-a căutat cel mai des definiția în ultimele 12 luni (afirmația se referă la anul 2007).

Blogurile oferă comentarii la adresa știrilor sau a unor subiecte particulare, precum călătorii, animale, politică, au o funcție personală și sunt percepute mai degrabă ca niște jurnale online (Godwin-Jones, 2008). O caracteristică importantă a blogurilor este interacțiunea pe care o au utilizatorii cu mesajele publicate, pentru că aceștia pot să le comenteze.

Cuvântul blog poate avea și funcție gramaticală de verb, însemnând menținerea sau adăugarea de conținut într-un blog".

De altfel, conceptul de “blog” a apărut prima dată în Oxford English Dictionary în 2003, iar un an mai târziu, în 2004, a fost nominalizat de Merriam – Webster’s “cuvântul anului”.

Utilizarea blogurilor a explodat realmente după anul 1999, iar după anul 2004, rolul blogurilor a devenit vital, fiind utilizat pentru exprimarea opiniilor politice, a noilor servicii sau oferte, sau pentru promovarea politică a unor candidați (Hercheui, 2011). A revoluționat nu numai Internetul ci și multe din profesiile ce se bazează pe acesta, precum jurnalistica, relațiile publice, marketingul, managementul informației, comunitățile virtuale sau networkingul social.

Blogul este un instrument de comunicare pe internet, similar cu un website, ca aspect (clasa proximă), folosit atât de persoane, cât și de companii, în două scopuri (Oprea, 2009):

1. pentru a publica rapid și ușor informații, opinii și elemente multimedia, într-un flux continuu, afișat de obicei în ordine invers cronologică;

2. pentru a genera o conversație în jurul acestora, prin intermediul comentariilor directe și al preluării pe alte bloguri a acelorași subiecte, prin metoda specifică numită “trackback”, diferența specifică pe care trebuie să ne și concentrăm” (Grafton, Maurer, 2007a).

Post-urile dintr-un blog sunt în cele mai multe cazuri ordonate cronologic, cele mai noi adăugări având trăsăturile cele mai dominante (ultimul intrat – primul listat). Totalitatea ideilor, a informațiilor și a creațiilor originale din blogurile dintr-un anumit spațiu definit geografic, social sau tehnic se numește blogosferă.

Activitatea de actualizare a blog-ului poartă denumirea de „blogging”, iar cineva care păstrează blog-urile este un „blogger” (unele bloguri sunt întreținute de o singură persoană pe când altele sunt locuri de întâlnire pentru mai mulți autori).

Cu toate că tehnologia este relativ nouă, s-au născut deja și variații ale acestora, jurnalele audio – podcast și jurnalele în format video – vlog. Avantajul principal al acestora asupra jurnalelor sub formă de text este că pot fi încărcate pe dispozitive mobile, playere video, telefoane multimedia sau organizare, astfel că cei care călătoresc mult timp să le poată urmări. Pentru marketing vlogurile sunt utile în special pentru faptul că în ele se găsesc informații despre produsele și serviciile pe care autorii jurnalelor video le cumpără sau le utilizează.

„Blogurile vor deveni în următorii ani un supliment mult apreciat al mass-mediei tradiționale, deoarece ele permit acumularea de informații foarte simplu pe măsură ce evenimentele au loc.”

Blogging-ul ca meserie a apărut pe măsura ce companiile din diverse dornenii au început să vadă din ce în ce mai mult Web-ul ca un loc important de comunicații, fiind în căutare de candidați care pot scrie într-un stil conversațional despre subiecte la zi care să atragă consumatorii, clienții și potențialii clienți. „Blog-urile le permit firmelor să își asume un ton natural în detrimentul discursului tipic de relații publice al unor pagini web statice, iar cititorii sunt deseori invitați să posteze comentarii.” În timp ce companiile angajează bloggeri full-time, alții pasează sarcinile suplimentare de blogging angajaților din departamentele de marketing sau de editare web.

Cel mai bun indicator a calității unui blog este traficul pe care îl generează. Mai exact, comunitatea care se dezvoltă în jurul lui. Cu toate că blog-comunitățile tind să devină din ce în ce mai mult instrumente strategice de comunicare a mărcii, care•permit o targetare mai precisă a reclamelor, doar 28% dintre companii folosesc blogurile ca un instrument de marketing sau de relații publice.

Blogurile, „site-uri personale scrise de pasionații de un anumit subiect, sunt un mijloc prin care persoana respectivă poate împărtăși cu ceilalți cunoașterea sa și poate construi o comunitate activă de cititori care postează comentarii pe blogul său.”

In funcție de popularitate, dar mai ales de tematica abordată, am identificat mai multe tipuri de bloguri: personale, de comentarii, temporare, de tip jurnalistic, politice, corporaționale, hobby, de tip religios, de grup, de călătorie, și exemplele pot continua.

Caracteristici ale blogurilor

Primele bloguri au avut trei caracteristici principale:

– au fost organizate cronologic,

– au conținut link-uri către site-uri de interes de pe web și

– au integrat comentarii sau link-uri.

La început, bloggerii au fost cei care erau familiarizați cu navigarea pe web, designeri sau programatori care lucrau în industria de tehnologie informatică. Nu numai că ei trebuiau să fie în măsură să localizeze informațiile de pe Web, înainte ca motoarele de căutare să devină la fel de accesibile cum sunt astazi, dar trebuiau să fie în măsură să își creeze propriile pagini în limbaj HTML5.

Cei mai mulți specialiști vor defini blogurile pe baza cronologiei lor inverse, pe actualizarea lor frecventă și, în funcție de combinațiile de legături, cu un comentariu personal. Elementele de bază pentru blogging sunt, așa cum le identifică unii bloggeri (de exemplu Meg Hourihan)6, acelea că "dacă ne uităm la conținutul weblog-urilor, putem observa un numitor comun împărtășit de toți bloggerii – acesta este formatul". Toate blogurile conțin intrări datate, începând cu cele mai recente și majoritatea includ link-uri externe. Blogurile sunt compuse din "postări", care includ: o dată, o clasificare și, de multe ori, un link pentru comentarii și numele autorului, mai ales în cazul în care mai mulți autori contribuie la respectivul blog.

Cronologia inversă și identificarea momentului în timp, data la care s-a făcut intrarea, duce la etichetarea postării create și la punerea în prim-plan a actualizărilor aduse pe blog. Sub aspectul limbajului, amprenta timpului este reprezentată de către utilizarea în scriere a timpului prezent, care, alăturat unor înregistrări datate, permite reconstruirea evenimentelor sub forma unor intrări de tip jurnal.

Blogul în contextul globalizării

În contextul globalizării, este evidentă apariția unui nou model de interacțiune socială, nu numai la nivelul publicului larg, dar și în spațiul guvernamental, precum și în cel corporatist. Acest model este bazat pe arhitectura rețelelor sociale și induce certitudinea faptului că oamenii nu mai pot funcționa singuri într-o lume tehnologizată, astfel încât încrederea, reciprocitatea și cooperarea devin valori esențiale în procesul adaptării permanente la schimbările succesive ale noului mediu social, creat prin intermediul platformelor online (Newman, Park, 2003).

Dezvoltarea rețelelor sociale prin intermediul blogurilor poate fi privită ca un nou mecanism social, care influențează dinamica fenomenelor macro – societate. Astfel, încă de la începutul secolului 20 și pe parcursul secolului 21, modalitățile de comunicare de la nivelul societății au început să se schimbe în mod fundamental (Grafton, Maurer, 2007b). Apariția rețelelor sociale promovate prin intermediul platformelor online a permis dezvoltarea unui nou tip de interacțiune între utilizatori, pe baza tehnologiilor informatice și a accesului la internet, precum și apariția implicită a unor noi tipuri de comportamente (Dijk, 2006: S. 175). Evoluția tehnologiei informației și comunicațiilor din ultimele decenii a determinat modificări în planul vieții sociale, ca urmare a utilizării acestora la scară din ce în ce mai largă, atrăgând reprezentanți din diferite grupuri sociale și profesionale, fără o delimitare geografică clară.

Tendințe în câmpul de cercetare

În paralel cu dezvoltarea rapidă a blogulului ca gen de comunicare, un volum considerabil de cercetare a fost efectuat asupra utilizărilor și influențelor blogurilor. Diverși autori au prezentat concluziile empirice cu privire la caracteristicile socio-demografice ale bloggerilor, precum și motivațiile și obiceiurile lor (Schmidt, 2007). Conform acestor studii, majoritatea blogurilor sunt de tip jurnal personal, care se ocupă cu experiențele și reflecțiile personale ale bloggerilor.

Printr-o înregistrare de tip blogging (care ar putea consta în selectarea, editarea și crearea de rețele), bloggerul realizează:

1. aspecte ale normelor de comunicare,

2. (re)stabilește relații sociale și

3. stabilizează sau schimbă modul în care software-ul utilizat de el pentru a realiza înregistrarea este proiectat și manipulat (Hsu, Lin, 2008).

Blogul – un fenomen social în contextul revoluției web.2

Revoluția rețelelor sociale prin intermediul blogurilor poate fi interpretată ca un nou mecanism social, influențând dinamica fenomenelor comunitare prin transformarea normelor existente în funcție de situații, culturi și, nu în ultimul rând, de societăți.

Blogul devine o nouă și, în curând, cea mai uzuală formă de “comunicare orală”, iar blogosfera – definită ca sumă a tuturor blogurilor – crește într-un ritm amețitor, având parteneri de la vârsta adolescenței, până la directori executivi și președinți (CEO) sau politicieni dornici să își promoveze ideile într-un contact permanent cu publicul țintă – respectiv userii serviciilor paginilor de web și internauții care citesc blogurile (Donk, 2004: S. 116). Acest nou fenomen social care pornește de la premisa unui stil de comunicare total diferit de cel preexistent, prin fluidizarea trecerilor frecvente din lumea reală în lumea virtuală, a generat un adevărat proces revoluționar, respectiv ceea ce oamenii de știință numesc o a doua generație a Internetului. Pornind de la această premisă, oamenii pur și simplu nu mai au nevoie să își părăsească casele pentru a participa la o revoluție, așa cum nu s-a întâmplat aproape niciodată în istoria omenirii (Drezner și Farrell,2004). Cei ce utilizează blogul pot deveni adevărați lideri de opinie în cercul apropiat al prietenilor, familiei, colegilor de serviciu, dar și pentru audiența pe care sunt capabili să o atragă prin intermediul propriilor lor bloguri.

Impactul blogurilor din perspectivă sociologică

Sociologia digitală face posibilă adunarea articolelor într-un singur loc ca o resursă pentru alții, care ar putea fi interesați de utilizarea social media în activitatea lor academică, dar și pentru cei care ar putea fi interesați de ceea ce ar putea oferi sociologia digitală (Murthy, 2008a)4.

Potrivit lui Deborah Lupton (Universitatea din Canberra), cele trei motive principale pe care trebuie să le folosească media socială, ca parte a practicii academice profesionale, sunt:

 de cercetare: să afle alții despre mine, pentru a afla la rândul lor despre cercetările altora și a aduna materiale pentru a sprijini propria cercetare.

 creativitate: utilizarea social media poate fi o modalitate foarte bună de a crea un produs și de a împărtăși experiența, într-o formă vizuală plăcută.

 de angajament: social media oferă un mod accesibil de a dialoga cu alte cadre didactice universitare și alte persoane neimplicate în învățământ. Regulile de realizare a postărilor pe bloguri.

Caracteristicile blogului comparativ cu alte rețele de socializare

Rețelele sociale sunt spații publice caracterizate de anumite aspecte particulare ale informațiilor despre utilizatori.

Informațiile postate devin perene și pot rămâne stocate; posibilitatea ”search-ului” este sporită, lesne putând identifica obiectul căutării; conținutul digital este replicabil, iar audiența sau publicul sunt invizibile.

Rețelele sociale sunt centrate pe construirea de relații și conexiuni de comunicare și nu pe baza unor interese comune.

Un website, în cele mai multe dintre cazuri, reprezintă o colecție statică de documente -informație, care, de cele mai multe ori, este percepută de vizitatorii site-ului ca o broșură fără viață, statică, paginile sale fiind scrise, de cele mai multe ori, de către autori anonimi într-un stil impersonal, asemănător celui din relațiile publice.

Spre deosebire de website, blogul aduce o notă de “autenticitate” acestuia, întrucât utilizează un ton mult mai personal, asemănător unui angajament personal (Lasica, 2001) (Draper, Turnage, 2008). Cu alte cuvinte, blogul poate fi diferențiat de website întrucât reprezintă un vehicul web care poate fi updatat mai ușor.

Blogul este un jurnal online care poate fi adaptat în mod regulat, cu modificări/intrări afișate într-o ordine cronologică. Deoarece în momentul de față blogurile includ nu numai text, dar și materiale video și audio, este agreat de comun acord faptul că dacă un individ postează articole și item-uri online, acestea nu reprezintă în mod automat un blog.

Blogurile – comunități virtuale

În general, comunitățile virtuale au atât importanță socială, cât și practică. Nu toate grupurile virtuale sunt comunități virtuale.

Jones (1997) susține că cercetătorii trebuie să diferențieze între tehnologia prin care există grupul virtual și comunitatea virtuală (Jones, 1997); el definește localitățile virtuale drept un “colac virtual” în care oamenii interacționează (Godwin-Jones, 2008). Folosind analogia cu arheologia pentru a dezvolta modelul său, Jones susține că putem înțelege comunitățile virtuale prin efectele culturale produse: anunțuri, structura și conținutul mesajului.

Putem considera o așezare virtuală atunci când există:

a) un număr minim de persoane

b) interacțiuni publice

c) o varietate de comunicatori

d) un nivel minim de membri subscriși pe o perioadă de timp.

Deși comunitățile virtuale și așezările virtuale sunt conceptual separate, în cazul în care există o așezare virtuală, va apărea și o comunitate virtuală; sentimentele și relațiile sociale care se dezvoltă în cadrul virtual disting o comunitate virtuală de un grup virtual (Jones, 1997).

Blanchard și Markus ( 2003) susțin că sentimentul de comunitate este o caracteristică esențială a comunităților virtuale. În esență, așezările virtuale sunt necesare, dar nu suficiente pentru o comunitate virtuală. Acesta este sensul de comunitate, care distinge comunitățile virtuale de simplele grupuri virtuale.

Unii cercetători au argumentat chiar că aceste comunități virtuale ar putea permite oamenilor să se conecteze cu alții din întreaga lume, cu care împărtășesc interese similare (Wellman & Giulia, 1999). Acest lucru nu ar crea în mod necesar un sat global, dar va extinde statutul unei persoane la nivel planetar (Hampton & Wellman, 2001).

Pe masură ce oamenii au devenit mai conectați cu alte persoane prin aceste comunități virtuale, vor profita de beneficiile de relații sociale cu alții (Hercheui, 2011).

Mai mult, la nivel local, cercetătorii au susținut că aceste comunități virtuale pot crește implicarea în cadrul comunităților față-în-față a oamenilor prin creșterea participării democratice și a activismului comunitar (Bakardjieva & Feenberg, 2002; Blanchard & Horan, 1998, Schuler,1996). Deci, există argumente și dovezi ale efectelor sociale pozitive de existență, apartenență și participare a comunității virtuale.

Prin intermediul prezenței pe Internet, oamenii învață să comunice mai repede și mai bine, preocupările personale și profesionale, tradițiile și obiceiurile fiind într-o modificare permanentă: se constituie „comunitățile virtuale”, bazate pe interese comune sau se facilitează contactul și colaborarea între organizații; se inițiază contacte cu mai mulți oameni – individual sau în masă – într-un mod mai simplu și se pot dezvolta canale noi de colaborare; accesul la informații se face în mod diferit, fiind important faptul că sunt recepționate rapid, în forme variate și din mai multe surse (Balaban et al., 2009).

Astfel, un aspect important al unei astfel de comunicări este acela că determină participanții la actul de transmitere și recepționare a informațiilor să devină mai mult decât simpli emitenți, ascultători sau privitori, integrându-i într-un sistem dinamic (Borțun, 2012).

Putem conchide, deci, că unele bloguri, în special cele active, populare, blogurile de referință, se pot încadra în definiția lui Jones, îndeplinind cerințele de a avea un nivel minim de interacțiuni publice.

Utilizarea blogurilor în învățământ

Blogul este considerat un nou mod de învățare, care ar trebui preluat și dezvoltat de profesori. Andy Williamson și Carolyn Nodder susțin și ei că educația este cu adevărat revoluționată de internet dacă cei care vor ”preda” în noua lume vor ști să-i folosească avantajele. Premiza de la care se pornește este aceea al celui de-al ”treilea spațiu”, pe care îl definesc drept ”un tărâm neutru, departe de rolurile formale adoptate în familie, la locul de muncă sau, în cazul nostru, în educație (iar un asemenea spațiu îl creează cafeneaua sau centrul unei comunități), un al treilea spațiu mai puțin formal prin natura sa, dar unde comunitățile se pot forma pe baza nevoilor de grup și al consensului”. Dar, cei cărora le este benefic acest mod de a învăța sunt, în primul rând, potrivit celor doi autori, adulții, deoarece marele avantaj în cadrul unui curs predat la o “masă de discuții” virtuală este implicarea personală benevolă a fiecăruia, care este foarte ușor de realizat.

Un alt accent pus de autori este acela că folosirea celui de-al “treilea spațiu” trebuie completată cu interacțiunea directă a oamenilor; ei văd în internet un extraordinar auxiliar educațional pentru nivelul universitar.

Michael Dertouzos spune că un prim avantaj este tehnico-administrativ: se pot crea pagini pe Net de către școli cu temele copiilor care să fie văzute și de părinți, iar bibliografia ajutătoare să fie disponibilă la un singur click cu mouse-ul. Nu sunt de neglijat nici “hiperdocumentele de cunoștinte”, care pot satisface foarte ușor dorința copiilor (și nu doar a lor) de a învăța prin pasiunea descoperirii și a participării.

În lucrarea „Blogging”, David L. Hudson Jr., (2008, pag.64) spune că Internetul oferă o piață de desfacere pentru studenții care se simt marginalizați la școală. Internetul poate permite școlii să analizeze și să ia măsuri pentru problemele studenților. Oficialii din școală ar trebui să evite demonizarea Internetului și încercarea de a utiliza controverse sau cenzură în aceste situații. Este greu ca elevii să înțeleagă drepturile lor constituționale într-un mediu care nu le respectă calitatea de cetățeni merituoși și nu respectă libertățile individuale.

Blogul – formă de implicare în politică

Conform lui Sorin Tudor (Tudor, Politica 2008:160), argumentele pentru care un politician ar trebui să își facă intrarea în blogosferă sunt: notorietate , mediatizare, corectitudine, diseminare, imagine.

Site-ul personal trebuie conceput ca o carte de vizită a unei persoane. Blogul însă umanizează, deoarece înseamnă și intrarea într-o comunitate; accesând un blog, se pot urmări mesajele de susținere ale unei persoane sau ale unul grup, se pot întări convingerile sau acestea se pot schimba. Blogurile politice și-au construit credibilitatea în timp și au demonstrat că au puterea de a fixa agenda publică în anumite momente.

Deocamdată, în România, astfel de site-uri active se pot număra pe degetele de la o mâna. "Nu știu cât de repede se va schimba situația", spune Dorina Guțu (31)8. "Vom asista, cu siguranță, la creșterea numărului de bloguri cu tematici politice, mai ales în timpul campaniilor".

Putem anticipa că:

a) blogurile vor deveni o caracteristică mai stabilă în peisajul politic;

b) politicienii și alte părți interesate vor răspunde mai prompt și, în cazul în care vor crede necesar, se va ajunge la cooptarea bloggerilor;

c) în măsura în care blogurile devin mai influente din punct de vedere politic, ne putem aștepta ca acestea să devină mai integrate direct în "politică, ca de obicei," pierzând o parte din noutate și rapiditate în proces.

În timpul alegerilor prezidențiale din 2004, forțele politice majore au ales să urmărească unii bloggeri și jurnaliști pentru analizele lor politice. În timpul ciclului electoral din 2013, a crescut numărul de vizitatori ai blogurilor cu implicații sau cu mesaje referitoare la campanie9.

Blogul de marketing este un fenomen impresionant de popular astăzi care va continua să afecteze industria de marketing cu puterea sa de a influența în mod direct publicul.

Blogul a revoluționat jurnalismul

Internetul a permis apariția unor forme alternative de jurnalism (bloguri, pagini personale, comunicare online), care este practicat atât de jurnaliștii consacrarați, dar și de anonimi. Credibilitatea informației, accesul la informație și independența actului jurnalistic sunt valorile jurnalismului online, spune Camelia Beciu.

Conform profesorului Jason Gallo, de la Northwestern University, sunt numeroase comentariile referitoare la potențialul blogurilor de a revoluționa jurnalismul, făcându-l mai democratic, de a-l demistifica și a da la o parte cortina dintre redacțiile ziarelor și cititori.

Un principal "efect al blogului", care ar putea modifica permanent domeniul jurnalismului, este crearea acelei bucle în timp real, a feed-back-ului virtual care descompune barierele tradiționale dintre jurnaliști și public și obligă într-o mai mare măsură la o presă responsabilă. Blogurile au potențialul de a afecta în mod concret masa de receptori, de a contesta supremația și validitatea articolelor și opiniilor, aproape instantaneu. Blogurile au fost descrise ca "do-it-yourself jurnalism", site-uri prin care un căutător amator, cu o conexiune la Internet și un pic de know-how tehnic, poate intra în mediul public oferit de Internet Web.

Blogurile sunt etichetate drept „noul jurnalism online”, un tip de jurnalism individual, care tinde să ofere o comunicare participativă limitată (cel mai adesea este doar o persoană care își spune părerea despre anumite lucruri), dar furnizează multe informații și comentarii asupra conținutului (Bardoel, Deuze, 2001: S. 213).

Cap III

Studiu de caz: Bloggingul ca practică socială în România

Metodele de analiză a datelor sunt de tip sociologic – chestionarul, analiza de conținut, studiul de caz – cu referire la schimburile de informație, cât și la dimensiunile tehno-comunicaționale, simbolică și cognitivă a blogului. Analiza etnografică de conținut a fost considerată a fi o metodă potrivită pentru a proiecta o imagine a comportamentelor de blogging, care poate influența atât conținuturile, cât și relațiile dintre acestea, permițând, totodată, comparațiile. Am încercat, de asemenea, să surprind care ar fi bunele practici pentru un blog și care ar fi cea mai bună metodă de a atrage publicul către un blog. Modelele de măsurare au vizat mai ales adaptarea individuală, dar și variabilele latente; de asemenea, am folosit măsurarea entităților sociale agregate (Bălțătescu, 2010). Cercetarea s-a realizat și pe baza unui chestionar online care a urmărit să aprofundeze alegerea rațională de a utiliza blogul ca mediu virtual, ca element de articulare metodologică a practicilor (utilizărilor) cu teoriile identitǎții sociale.

Mi-am propus să identific pe baza studiului de caz cu design înglobat – respectiv, cu două unități de analiză, un chestionar și o analiză de rețea socială – în ce mod blogging-ul ca practică de comunicare digitală dezvoltă capacitatea de a aborda simultan aceste scopuri duale care se susțin reciproc și care motivează angajarea în auto-exprimare, prin crearea și actualizarea unui conținut urmărind o diversitate de mize: a transmite întâmplări, fapte, evenimente și opinii din viața personală sau a comenta contextul cotidian, a stârni interes și a construi o comunitate prin reacțiile altor utilizatori, a cultiva sinele, etc.

Prima unitate de cercetare este o cercetare empirică pe bază de chestionar.

Din punct de vedere al procesului de interacțiune, blogul este studiat ca întâlnirea aleatoare (nestructurată) dintre persoane. O „interpelare” a unui blogger de a răspunde unei baterii de întrebări întrerupe caracterul interactiv aleatoriu, respectiv întrerupe schimbul, ca alternanță de „secvențe de joc” între cineva care postează un conținut și altcineva care oferă răspunsuri și comentarii.

Chestionarul „interpelează” bloggerul ca observator al propriilor practici (self – observer/self-listener). Prin accesarea rețelelor de bloggeri, cu scopul colectării de informație despre practica de blogging, am generat neintenționat o „comutare” de la modul interactiv la cel auto-reflexiv și critic, de la reactiv-proactiv la o „deliberare reflexivă” cu scop de cunoaștere-autodezvăluire.

O procedură de rutină de colectare de informație despre comportamentele de blogging într-un mediu virtual a fost investită cu valențe de ”teren antropologic”. Aceasta presupune reguli, cel puțin în parte, comune cu cele ale antropologiei clasice, respectiv prezența directă a cercetătorului în cadrul observației participative (cadrul de viață reală). Mi-am creat o identitate online pentru perioada cercetării, am participat în calitate de utilizator de bloguri și am indicat o adresă de email pentru a primi răspunsurile, comentariile și, eventual, pentru a aprofunda dialogul cu respondenții.

Așadar, o primă constatare referitoare la cele două probleme întâmpinate – proporția de 1/5 a respondenților față de numărul total de chestionare distribuite în comunități de bloggeri și decalajul temporal între momentul aplicației și primirea răspunsurilor într-un context de interacțiuni dinamice și de secvențe de joc rapide – ar putea indica o “deliberare reflexivă” înscrisă într-o temporalitate ceva mai lungă decât momentul și evaluarea interacțiunii, precum și afectarea comunicării prin achizițiile cognitive generate de auto-tematizare (Brunner, 1992, Beck, 2002).

De aceea, în primă instanță, am înregistrat aceste “semne de reacție slabă” și decalajul între postare și răspuns la o baterie de întrebări banale, drept o eroare de ordin metodologic sau tehnic raportată la modelul analizei de date. Încercând să corectez eroarea, am procedat la analiza și interpretarea ”impasului” (biasului). Dar tocmai acest moment m-a condus la o nouă ipoteză. Presupun că am identificat o caracteristică pe care nu am luat-o în calcul inițial, și anume existența unor semne sau „urme” ale influenței offline în comportamentul online ca „efect de tip rezidual” pe care aș numi-o „reacție slabă”, după modelul „legăturii slabe” dezvoltat de Granovetter în The Power of the Weak Ties” în 1973 și, ulterior, în Economic Action and Social Structure: The Problem of Embeddeness (1985).

Mai poate interveni și o reduplicare a subiectului, care în lumea virtuală se poate „juca” și auto divulga drept o alta persoană, cu o altă identitate sau statut. De altfel, este un revers al situației prezentată în lucrare, în care, de această dată, sociologul stă ascuns fără a-și dezvălui identitatea, (cap XIII, Etnografia digitală, pag 187), putând să-și creeze, la rândul său, propriul avatar anonim (Slater, 1999) sau “reîncarnări virtuale”.

 Ca urmare a analizei datelor furnizate de cercetarea pe bază de chestionar aplicat online, am constatat valoarea metodologică a abordării Internetului ca teren antropologic și construcția unei analize sociologice-reflexive bazate pe conceptele de “destituire a rutinei” (Bauman), “deliberare reflexivă” (Beck), dar în relație cu specificul practicilor de comunicare în rețelele de socializare.

 Câteva din aspectele explorate și care au furnizat elemente de cunoaștere în favoarea ipotezei sunt următoarele:

a) menținerea și eventual, o împletire a nivelurilor de interacțiune virtual-real în ceea ce privește încrederea în autenticitatea informației și a legăturilor de prietenie; răspunsurile reflectă mai curând o încredere moderată – chiar lipsă de încredere (78% din respondenți) – în conținuturile postate.

b) identificarea unor moduri de filtrare a informației prin” mecanisme de încredere”, care se extind în real (prieteni, moduri de verificare încrucișată a informației postate, similar mass media) și nevoia de cunoaștere ca subtext al experiențelor de comunicare digitală (von Thun, 1981).

c) menținerea și, într-o anumită măsură, complementaritatea între practicile sociale din cele două regiuni existențiale ridică din nou problema nivelurilor de conectare – ca niveluri de micropercepție și micropolitică a sensului de realitate (Massumi, Prost, 2009), oferind indicii utile pentru o fenomenologie diversă a socialului cu continuități / discontinuități / complementarități / opoziții real / virtual (de ex. realism bazat pe informație, filtrare prin persoane de încredere, prienteni sau/și autori, dar și refugiu, spațiu de joc, activități de loisir, s.a.) .

d) rolul sursei (autorului de blog) în evaluarea informației sugerează rolul notorietății și popularității ca mecanisme de filtrare similare celor specifice informației mass mediatizate sau mecanismului “two steps flow" din rețele sociale specifice audiovizualului indică tocmai împletirea, co-existența nu doar a scopurilor și motivațiilor de conectare, dar și a unor mecanisme extinse, care înglobează și mențin nodurile între online și offline în procesele cu dublă orientare virtualizare/co-realizare.

e) cunoașterea ca subtext al experiențelor de conectare online are un rol similar “istoriei relației” din modelul lui von Thun, al celor 4 canale ale unui mesaj (Informație factuală/Istoria relației E/R/Apel/Imagine de sine). Aceasta ne conduce spre o componentă cognitivă forte a comportamentului social de conectare online cu rol de factor relevant în atribuirea de semnificație și ca parte a mecanismelor de încredere specifice microsocialului virtual adesea “dublate” offline.

f) relația dintre comportamentele de conectare la rețea și sustenabilitatea rețelei ca mod de „co-realizare” multiplă și „schimb/împletire, multiplicitate de semne” – care corespund unei semioze a acțiunii / non-acțiunii, a emoției și pasiunii sau/și atitudinii pragmatice, instrumentale, și altele – decodificarea fiind în accepțiunea lui Sebeok un „transfer de energie” specific unei „web of life” (Sebeok, 2008).

g) existența unor atitudini diferite în ce privește aprecierea potențialul inovativ al blogului, mai favorabilă inovației în mediul virtual (51% și respectiv 25% respondenți care nu exclud această calitate a Internetului), față de 21% care nu cred în această oportunitate.

h) deși răspunsurile la întrebarea 8 ar putea să nu fie neapărat sincere, totuși, ponderea foarte ridicată de 88% dintre respondenți, care afirmă că nu obțin venituri provenite din practici de blogging, aceasta ar putea sugera, mai curând, dorința de a afișa nevoi expresive, dezinteresate, decât eventuale calcule corelate cu capacitatea de a vedea în blogging o posibilă sursă.

Studiu de caz (unitatea nr.2 de analiză): Blogurile politice din România

Oportunități și limite metodologice

Tratarea din punct de vedere sociologic a comunităților virtuale formate pe Internet în jurul unor rețele de socializare, trebuie să țină sema de particularitățile acestora, cu accente atât pe comportamentul indivizilor, dar și pe temporalitatea lor, într-o lume puternic afectată, dar și implicată în sfera informatică. Odată cu apariția rețelelor sociale în spațiul virtual s-au dezvoltat și instrumente specifice de măsurare și analiză, precum PAJEK, UCINET sau SocNetV. Aplicațiile modelelelor de investigare a rețelelor sociale, cu referire directă la cele ce vizează blogosfera, pot fi cele prin care se realizează o evaluare periodică a blogurilor, utilizând folosirea unor software-uri de monitorizare (crowler) care să identifice, stocheze și updateze informațiile relevante și specifice. Acest tip de abordare vizează în principal societatea ca agregare de indivizi și comportamente individuale, cunoașterea fiind furnizată prin analiza unor mase critice de date înregistrate pe baza acestei filozofii (Critical Mass How One Thing leads to Another, Ball, 2004). Conexiunile înregistrate și analiza lor pot reliefa mărimea rețelei și interacțiunea membrilor, atât pentru cele de mari dimensiuni-ajungând la milioane de utilizatori -, dar și pentru acele rețele și structuri mai mici generate de interse imediate, temporare sau de nișă.

Odată cu dezvoltarea rețelelor, au apărut și s-au diversificat noi roluri sociale. De exemplu, pe lângă utilizatori, teoria actor-rețea distinge între intermediari-agenți care produc mișcarea unor forțe fără interes pentru transformările produse și mediatori, entități care produc și multiplică diferențe (Latour, 2005), astfel că spațiul online nu este o simplă translatare a rețelelor din ”lumea reală”, ci o creație/variație continuă pe baza principiului includerii noilor aplicații și utilizări într-o lume care extinde și amplifică prin facilități de conectare autonomia indivizilor (networked individualism, Wellman, 2002).

Tipurile de cercetări, ce se pretează utilizării blogului, ca sursă de informații legate de opiniile, părerile și experiențele personale ale autorilor, pot fi următoarele (prezentarea se dorește a fi introductivă, nu exhaustivă):

– analiza de conținut

– analiza de discurs (Scolari, 2009)

– studiile longitudinale (Herring u. a., 2007a).

Mai mult, potrivit lui Clay Rice (Universitatea din Lousiana), cercetătorii utilizează blogurile pentru explorarea elementelor rețelei online (blogosfera), cum ar fi hyperlink-urile ce unesc blogurile între ele cu surse din exterior. Dintr-o altă perspectivă, textele blogurilor pot fi analizate din punct de vedere literar pentru a identifica particularitățile de limbaj asociate cu o anumită caracteristică demografică (vârstă, gen, etnie) sau pot fi utilizate pentru a analiza sentimentele („sentiment analysis”) (Mishne, 2007) și opiniile exprimate, utile datorită naturii personale a textelor și a comentariilor. Problemele de etică ridicate de utilizarea blogurilor în cercetarea sociologică provin din imposibilitatea de a face o distincție clară între spațiul privat și cel public în contextul Internetului.

Blogurile personale prezintă uneori în detaliu viața de zi cu zi a autorilor, cu accent pe evenimentele semnificative ce țin de viața privată, aceste informații fiind postate pe Internet pentru a putea fi citite de orice vizitator al site-ului (Qian, Scott, 2007). Astfel, cercetătorul trebuie să își pună problema păstrării sau nu a anonimatului subiecților cercetării. O caracteristică a datelor obținute online este dată de posibilitatea identificării sursei („traceability”) cu ajutorul utilizării unui motor de căutare (director) în cazul în care textele sunt citate exact. În consecință, majoritatea cercetărilor prezintă datele în format agregat pentru a evita deconspirarea autorilor (Frank, 2004).

Cartografierea rețelei politice și vizualizarea pe baza diagramelor a nodurilor, liniilor și directivității oferă o imagine a blogosferei românești pe baza căreia vom încerca să distingem o cultură și practici online distincte de cele offline – factorul tipic în sensul propus de antropologia constructivistă a lui Schütz, cel de „nucleație de sens”, care generează un „orizont comun” în funcție de schimburile de informație și distribuția de cunoaștere în legătură cu evenimente și practici (stock of knowledge) și de „comportamentele de stabilire a unor legături online”. Comentariul (talking about), acordul, dezacordul, preferința (like) sunt moduri de înregistrare (codificare) a unor ”niveluri de relaționare digitală” (Lang, 2004). Influența comunicativă – ca putere de influențare (Katz) – are drept criteriu atât baza motivațională a interacțiunii11, cât și expectanțe împărășite legate de Internet și blogosferă.

Analiza blogurilor politice din România prin metoda ‘grounded theory’ Descrirea și justificarea metodei

Grounded theory este o metodă inductivă, care vizează generarea unei teorii pornind de la un corpus de date, bazându-se pe relații plauzibile între concepte și seturi de concepte. Această metodă a fost aleasă deoarece este un mod calitativ de dezvoltare a unei teorii, realizat printr-un „proces sistematic care pune în evidență semnificația conceptelor și corelația lor la nivel de conținut”, așadar abordează modul de formare a rețelei în jurul unei producții de spații (blogosfera), dar care, în același timp, este și o producție de sens în funcție de micropercepție și de distribuția de cunoaștere (informație, concepte, semnificații atribuite evenimentelor în procesele de interacțiune) la care participă atât actori umani (blogerii), cât și non-umani (softuri de analiză a datelor de trafic, motoare de căutare, baze de date, bloglinks, blogosfera), tehnologiile fiind considerate de Sebeok – în „Semnele – O introducere în semiotică”- ca extensii ale viului-rezultat al inteligenței –și, ca atare, incluse de el în creația de semne (Sebeok 2008).

Demersul în această metodologie de cercetare are drept punct de plecare parcurgerea unei baze de date de texte și identificarea unor variabile, numite categorii, concepte, proprietăți. Mai mult, este o metodă inductivă, derivând din studiul fenomenului pe care îl reprezintă, în cazul nostru, diseminarea informațiilor privind evenimentele politice și receptarea lor de către blogerii români. Cercetătorii care utilizează această metodologie sunt interesați de modurile de acțiune și interacțiune dintre diferitele tipuri de categorii, concepte, proprietăți. Posibilitatea de a eticheta aceste variabile și relațiile dintre ele se numește ‚sensibilitate teoretică’.

Multe rețele par să aibă distribuții asimetrice, în care cele mai multe noduri au un număr relativ mic de legături, iar un număr mic de noduri au un număr disproporționat de mare de legături. În astfel de rețele, nodurile cel mai bine conectate vor avea un număr mult mai mare de legături decât acele noduri mai puțin bine conectate.

Reacția are un rol semnificativ în redistribuirea puterii de influențare de care dispun bloggerii pentru a contura o poziție în sfera publică de rețea și în viața politică reală (a se vedea și mișcarea Tea Party din SUA). Blogerii posedă avantajul comparativ (cu rețelele offline) al primului sosit în formularea de opinii. Un alt avantaj comparativ al blogurilor în discursul politic este costul lor scăzut de publicare în timp real.

Analiza prin care se realizează identificarea, numirea, categorizarea, descrierea fenomenelor și a proprietăților menționate în text a inclus:

a) codarea deschisă, în urma căreia se alcătuiesc fișiere de coduri ce pot fi folosite ulterior în rapoarte;

b) codarea axială, prin care se identifică legături cauzale între diferitele coduri, categorii, proprietăți;

c) codarea selectivă, prin care se stabilește o categorie drept grupă centrală, iar toate celelalte categorii se raportează la această categorie de bază (Strauss, Corbin, 1990).

Prin generarea de coduri, am grupat conceptele din corpusul alcătuit din intrări de pe 30 de bloguri în jurul răspunsului comunității online la evenimentele politice, în special la campania politică. Folosind codarea deschisă s-a urmărit descrierea blogosferei pe cele trei domenii fundamentale de alegeri europarlamentare, coaliția de guvernare, alegeri prezidențiale – prin stabilirea unor atribute și acțiuni care sunt preluate din postările referitoare la aceste evenimente.

Complementar, pentru a realiza acest studiu, am analizat datele oferite de analiza vizuală pentru a stabili legăturile între bloguri. Aceste documente au fost folosite pentru verificarea validității modelului elaborat în ultima etapă.

În acest stadiu, analiza a implicat următorii pași:

1) examinarea documentelor primare enumerate anterior;

2) dezvoltarea și codarea fiecărei categorii de date din documentele primare;

3) prezentarea categoriilor;

4) dezvoltarea unui model teoretic și narativ;

5) prezentarea propunerilor (ipoteze), care pot expune în mod explicit relațiile logice de apartenență, contrarietate dintre categoriile din modelul axial de codificare (Corbin, Strauss, 1990).

În acest proces s-au colectat date inițiale din fiecare categorie de documente, s-au analizat, apoi s-au selectat codurile în funcție de relevanța lor din documentul de bază. Astfel, s-a trecut de la textul primar, la o analiză calitativă. Acest proces a ajutat la determinarea categoriilor care sunt relevante, mai exact, cel mai frecvent apărute în unitatea de analiză.

În continuare, utilizând programul computer assisted reasearch, mai exact Atlas.ti, am urmat mai multe etape de procesare a datelor. Conform cu Keren (2006),

1) am prelucrat textele originale, relevante pentru comunitatea virtuală în ceea ce privește existența unei reprezentări online a evenimentelor politice. După alegerea documentelor,

2) am trecut la analiza datelor utilizând procedurile specifice de codare. Următoarele categorii au fost identificate prin intermediul procesului de codare deschisă;

3) am stabilit pe baza textului indicatorii percepției evenimentelor politice în mediul virtual,

4) conectând categoriile relevante care apar în mod frecvent în text, am formulat concluzii pentru a forma un set de predicții asupra evenimentelor politice viitoare.

Selecția corpusului în funcție de interesul pentru informația politică

În alegerea corpusului am ales blogurile politice din România, așa cum acestea își definesc interesele și în funcție de modul în care site-urile și motoarele de căutare (browser-ele) le selectează ca fiind relevante pentru accesarea informațiilor despre evenimente politice în România. În plus, am apelat și la blogroll, un șir de link-uri și trimiteri (referințe preferențiale) pe care blogurile alese le fac unele către celelalte, constituind asfel un nod de difuzare a informației online.

Legăturile între bloguri iau două forme. În primul rând, mulți bloggeri mențin un "blogroll" pe site-ul lor; o listă de bloguri pe care le citesc frecvent sau mai ales pe care le admiră, cu link-uri pentru URL-urile generale ale acelor bloguri (de exemplu, cu link-uri spre pagina de pornire a blogului). Blogroll-ul ocupă o poziție permanentă pe pagina de pornire a blogului și este folosit pentru a trimite legături spre alte bloguri care au interese comune. În al doilea rând, bloggerii pot scrie mesaje specifice care conțin link-uri către alte bloguri. Spre deosebire de link-urile din blogroll, link-urile din mesaje se vor muta de pe prima pagină și vor fi arhivate după cum mesajele noi le înlocuiesc pe cele vechi în timp. De obicei, astfel de mesaje în sine se leagă direct la un post (conținut postat) specific, de pe alt blog (mai degrabă decât de adresa URL generală a blogului), putând oferi, de asemenea, unele comentarii la acel post.

Link-urile și vizualizările de pagini reprezintă moneda de schimb a blogosferei. Mulți bloggeri își doresc un public larg.

Am analizat blogosfera românească pentru a descoperi rețele de discuție în jurul domeniilor din sfera politicii românești și problemele publice. Începând cu un set inițial de peste 25000 de bloguri, am folosit metoda teoriei întemeiate empiric în cadrul analizei de conținut și am identificat un "nucleu de discuție" foarte activ de 100 de bloguri.

Prima etapă de analiză a” nucleelor de discuție” în blogosfera politică din România a relevat două trăsături ale comportamentului politic în mediul digital :

 Consumul de informații online al bloggerilor din România este mult mai independent, internațional și înclinat spre opoziție, decât cea mai mare parte a utilizatorilor de Internet din România și mult mai mult decât majoritatea utilizatorilor de mijloace clasice de mass-media, care se bazează pe canale de televiziune private, care sunt deseori asociate unei anumite ideologii politice.

 Clipurile video politice populare de pe YouTube se concentrează pe scandalurile de corupție și abuzul de putere al elitelor politice, al guvernului și politicienilor locali.

Etapa a II-a – Crearea de categorii axiale (modelul pâlniei)

 Codurile rezultate în prima etapă au fost filtrate prin crearea unor categorii axiale, în funcție de relevanța lor în documentul primar (ex. frecvența cu care a apărut sintagma conflict executiv, manipulare, agendă politică).

 Acest model axial de codificare reflectă interdependențele procesului de asigurare a calității și servește ca fundament pentru relațiile dintre indicatorii din procesul general de analiză.

În studiul de față am mai identificat rolul de mediator al autorului (deținătorului) de blog. Potrivit lui Latour, rolul de mediator în rețeaua digitală este distinct de cel de intemediar. Dacă intermediarul se rezumă la preluarea și diseminarea unei informații și, implicit, generarea unor forțe de care nu este interesat, mediatorul este o entitate care produce și determină diferențe. Astfel, evenimentele politice sunt preluate preferențial de autorii de bloguri, în special în funcție de partizanat și implicarea politică , dar, odată preluate, pot influența opiniile și deciziile cititorilor lor.

Implicarea în politică a mediului virtual a crescut foarte mult, deoarece blogurile online sunt clasificate ca surse credibile de informare. În schimb, internauții interesați de politică, caută și își formează rapid o selecție de bloguri care prezintă interese similare și au puncte de vedere asemănătoare.

Am alocat metacoduri grupurilor de teme (de exemplu, motive care au determinat descrierea unui anumit subiect, prezentarea lor în contextul social, raportarea lor la publicul țintă al blogului, similitudini / diferențe între prezentarea unui eveniment pe diferite bloguri politice, sentimentul de solidaritate, afirmarea individualismului, afirmarea neîncrederii față de politica de stat), ceea ce a facilitat analiza postarilor.

Metacodurile – de exemplu, sublinierea conflictelor, neîncrederea în politicieni, legăturile cu blogurile care determină activismul politic, preluarea acelorași postări de către alți bloggeri cu opinii similare – au fost apoi folosite pentru a clasifica corpusul de intrări prin adăugarea lor. În secțiunea următoare, am putut observa ulterior că aceste coduri se grupează prin densitatea citării în textul original în jurul conceptului de neîncredere în actorii politici, unde indicarea mijloacelor de manipulare politică joacă un rol central. Din analiza datelor noastre, putem să stabilim că prezentarea evenimentelor politice este asociată cu preluarea evenimentelor cotidiene din prisma unei agende politice deficitare, dar și de indicarea unui grad de dezamăgire și nedîncredere în clasa politică românească.

Concluziile analizei de rețea a blogosferei politice

 Rețeaua română este formată într-o măsură foarte mare din bloguri care nu se bazează pe vânzarea de spații pentru reclame. Aceste platforme sau sisteme de rețea socială ("SNS") hibrid, combină caracteristicile tipice ale platformelor de blog deschise (de exemplu, Blogspot, WordPress), cu unele caracteristici ale serviciilor de rețele sociale închise (de exemplu, Facebook, MySpace). Blogosfera de limbă română este dominată de patru astfel de hibrizi SNS (blog.ro, wordpress, blog.mail.ro și LiveJournal).

Implicarea în politică în mediul virtual a crescut foarte mult deoarece blogurile online sunt clasificate ca surse credibile de informare.

 În centrul discuțiilor românești, comportamentul de legătură eclectic și interesele largi ale bloggerilor români conduc la o rețea cu mai puține cartiere individuale distincte, cum ar fi de obicei în jurul valorii anumitor subiecte și interese în alte blogosfere.

 Rolul de mediator al autorului de blog.

 Codurile se grupează prin densitatea citării în textul original în jurul conceptului de neîncredere în actorii politici, unde indicarea mijloacelor de manipulare politică joacă un rol central. Metacodurile – sublinierea conflictelor, neîncrederea în politicieni, legăturile cu blogurile care determină activismul politic, preluarea acelorași postări de către alți bloggeri cu opinii similare – au fost apoi folosite pentru a clasifica corpusul de intrări prin adăugarea lor.

 Reprezentarea evenimentelor politice este asociată cu preluarea evenimentelor cotidiene din prisma unei agende politice deficitare, dar și de indicarea unui grad de dezamăgire și neîncredere în clasa politică românească.

Discursul politic continuă să joace un rol important în degajarea importanței criteriului “strategii de asigurare a majorității”.

Concluzii

Implementarea societatii imformationale reclama o cooperare strânsa între mediile academice, guvernamentale si de afaceri. Cercetarea universitara ar putea fi cheia succesului în implementarea noilor tehnologii la nivel societal, organizational si individual.

Prezenta lucrare a încercat să realizeze o descriere și implicit o analiză cât mai detaliată a principalelor forme de comunicare din cadrul rețelei electronice globale – internet. Noile forme de comunicare au fost analizate și măsurate urmărindu-se evidențierea aspectelor de inovație pe care noile forme comunicaționale le aduc și le impun în plan social.

Luând în considerare rezultatele analizei întreprinse, au fost formulate următoarele observații:

 A apărut o interacțiune directă, în timp real în comunicarea virtuală.

 Avem de-a face cu o decorporalizare a partenerilor de dialog, ceea ce presupune absența co-prezenței fizice a participanților la procesul comunicării.

 Comunicarea prin intermediul blogului, ca și a celorlalte forme de comunicare online, duce adesea la extinderea și completarea practicilor socio-comunicative, ceea ce face ca individul să dorească o comunicare și o informare permanentă.

 Comunicarea virtuală poate face comunicatorul invizibil, care nu are altă identitate decât cea pe care și-o asumă prin intermediul internetului, anonimitatea acestuia putând genera o dezinhibiție în actul comunicării, ceea ce poate constitui un avantaj, dar și un pericol, atunci când o identitate falsă poate atrage situații ambigui sau conflictuale, ce pot genera anumite ierarhii și, uneori, chiar pierderea identității.

Internetul oferă posibilitatea comunicării sincrone, dar și asincrone. Această noutate, integrată în paradigma comunicațională, este regăsită în mai toate domeniile de activitate. Am încercat să realizăm o descriere și implicit o analiză a impactului blogului, dar și a principalelor forme de comunicare din cadrul rețelelor elctronice generate de internet.

Noile forme de comunicare au fost, pe de o parte, comparate prin analogie cu forme comunicațioanale similare, încercându-se o explicație, dar și o poziționare a noilor forme în paradigma comunicațională existentă. Urmare analizelor făcute, considerăm că:

 Există o interacțiune directă în timp real în comunicarea virtuală.

Avem de-a face cu o acțiune a subiecților într-un spațiu virtual; elementele paraverbale din situațiile de comunicare directă, sunt realizate printr-o serie de simboluri, care vizează dorința de a interacționa, dar de multe ori din postura oferită de anonimitatea spațiului vitual.

 Apare posibilitatea dezinhibării individului, ascuns în spatele ecranului; de multe ori acesta nu-și declină identitatea și realizează acea viață, comunicare ce poate fi rezumată drept o dedublare a individului.

 Se crează, urmare a acestui tip de comunicare, noi tipuri de comunități virtuale, fără bariere geografice, etnice sau culturale.

 Pentru permanetizarea dialogului, a comunicării, este nevoie de feed-back, nu ca o necesitate, dar ca o acceptare din partea receptorilor a mesajelor postate.

 Prin utilizarea blogurilor, comunicarea prin intermediul blogurilor aduce o schimbare în ceea ce privește standardele comunicaționale tradiționale.

Deși zilnic numărul personelor prezente pe rețelele de socializare crește exponențial, iar interesul pentru acest domeniu a sporit, nu există un număr suficient de cercetări în acest sens. De aceea, lucrarea de față trebuie considertă ca unul din pașii de utilitate în acest domeniu aflat într-o continuă schimbare.

– Analiza întreprinsă se poate înscrie în varietatea de încercări făcute în domeniu, pentru sistematizarea și teoretizarea fenomenului.

– Cercetarea întreprinsă a vizat impactul rețelelor de socializare asupra individului pătruns în comunitățile din spațiul virtual.

– Lucrarea deschide noi perspective de descriere și apreciere critică a tendințelor și evoluției modalităților de comunicare interumană într-o epocă puternic marcată de noile tehnologii.

– Am încercat prin această lucrare să identific ipoteze de lucru cu privire la modul în care fenomenul blogului poate fi folosit, dar și analizat în viitor. De asemenea, să găsim noi perspective de înțelegere și analiză critică a tendințelor și evoluției, ca tip de comunicare și interacționare.

– În cadrul acestei lucrări am dorit să oferim noi metodologii extinse pentru cei care vor să studieze rețelele sociale online, precum și dezvoltarea unui produs informatic original în acest sens.

Metodologia propusă poate fi sumarizată de următorii pași care trebuie parcurși în cadrul posibilelor cercetări viitoare: determinarea comunităților online care intră în sfera de interes; adunarea nestructurată a datelor folosind un program de crawling specializat; structurarea datelor folosind un program de gestiune de baze de date; estimarea distanței dintre membrii comunității și construcția grafului corespunzător folosind matricea de adiacență; importarea datelor din formatul proprietar al bazei de date în formatul unui soft specializat de analiză de rețea; analiza rețelei, determinarea subgrupurilor relevante, determinarea persoanelor de interes, măsurarea indicatorilor de centralitate.

Intenția noastră este ca aceste unelte să fie utilizabile în analiza oricăror rețele online. Acest demers nu este, totuși, lipsit complet de probleme. Printre dificultăți am regăsit faptul că rețelele online sunt de dimensiune foarte mare, au un grad ridicat de volatilitate.

Am optat pentru a utiliza date dintr-o rețea redusă la aproximativ 20-30 de bloguri, pe care le-am considerat mai importante.

În cercetarea noastră am insistat pe conținutul textual al blogurilor, deoarece am considerat că în această etapă este important a fi determinat mesajul pe care cei care postează sau userii îl dau, respectiv îl primesc sau doresc să-l primească.

Cert este că acest subiect, ca și aspectele teoretice ale acestuia, nu sunt suficient fundamentate, iar multele comentarii teoretice făcute au vizat o mai bună înțelegere a fenomenului.

Bibliografie selectivă

Archer, Margaret (2007, 2009), Making our Way Through the World, Cambridge University Press, Cambridge.

Bacon, Jono (2009): The art of community. Sebastopol, CA: O’Reilly. — ISBN: 9780596156718 0596156715

Balaban, D.C., Iancu, I., Meza, R. (2009), PR, Publicitate și new-media, Ed.Tritonic, București

Balaban, Delia Cristina, (2010, Comunicare publicitară, Accent, Cluj-Napoca, 2010, cap.1, p.7-29

Bălțătescu, Sergiu (2010), Măsurare în sociologie, curs, Editura Stințifică, 2010

Blanchard, Anita (2005), Blogs as Virtual Communities: Identifying a Sense of Community, 2005, University of North Carolina at Charlotte, July 2005.

Blood, Rebecca (2002): The weblog handbook: Practical advice on creating and maintaining your blog. Basic Books

Bogdan Nadolu (2004), Spații sociale virtual-Structuri și interacțiuni, Edit. Eurostamp, Timișoara, 2004.

Borțun, D. (2012), Relațiile publice și noua societate, ed. a II-a, Ed. Tritonic, București

Boutin, Paul (2006), „Web 2.0: The new Internet „bloom” doesn’t live us its name”, March 29, 2006, November 17, 2006

Brăduț Alexandru Ulmanu (2011), Cartea fețelor, Revoluția facebook în spațiul social, Editura Humanintas, 2011, pag: 208, 37, 195.

Buckingham, D. (2003). Educația media: alfabetizare, educație și cultură contemporană. Cambridge: Polity Press.

Budd, Andy (2005), „Blogging in government”, Andybudd.com, September 7, 2005

Burke, Peter J; Stets, Jan E (2009): Identity theory. Oxford; New York: Oxford University Press. — ISBN: 9780195388275 0195388275 9780195388282 0195388283

Cass Sunstein, The Future of Government (Simon & Schuster, 2013) ISBN 978-1476726595

Crișan, Corina; Danciu, Lucian: „Manipularea opiniei publice prin televiziune”, 2001, editura Dacia.

Cunoștințe de promovare (2006), Predarea Planul pentru învățământul primar și secundar, Oslo, Ministerul Educației și Cercetării.

Deleuze, Gilles; Guattari, Felix (1986), Nomadology-The War Machine, Wormwood Seattle.

Dijk, Jan van (2006): The network society social aspects of new media. Thousand Oaks, CA: Sage Publications. — ISBN: 9781848604766 1848604769

Duneier, Mitchell (1999): Sidewalk. Macmillan.

Giddens, Anthony (1984): The constitution of society: outline of the theory of structuration Berkeley: University of California Press. — ISBN: 0520052927 9780520052925

Godwin, Bew (2006) „Blogs in government:Draft Issues Paper-A work in progress, 27.06 2006.

Guțu Dorina (2007), New Media, Ed. Comunicare.ro, București, 2007, pag. 44,c

Iacob, Dumitru; Cismaru, Diana-Maria; Pricopie,Remus (2011), Relațiile publice. Coeziune și eficiență prin comunicare, Edit. Comunicare, 2011.

Jamieson, Kathleen M. Hall (1973): „Generic constraints and the rhetorical situation“.

Jodi Dean (2011), Blog theory, Polity Press, 65 Bridge Street, Cambridge CB2 1UR, UK,

Johnson, Bradley (2004)„What blogs cost American business", Advertising Age, 24,10.2005

Jones, Steve (1999): Doing Internet research critical issues and methods for examining the Net. Thousand Oaks, Calif.: Sage Publications. — ISBN: 0585384827 9780585384825

Lazăr Vlăsceanu (2009), Metodologia cercetarii sociologice, curs, Universitatea București Facultatea de Sociologie și Asistență socială, 2009; http//www2.uiah.fi/projects/metodi/177.htm#explor).

Massumi, Brian; Boucher, Marie-Pier; Prost, Jean-François (2010), Adaptive Actions, edited by AA , 2010

Moscovici, Serge (1993), La Machine a faire les dieux, Fayard, 1988.The intervention of society: psychological explanations for social phenomena, Cambridge, Polity Press, 1993.

Nail, Jim (2006), „Influence 2.0 – An eBook on the implications of Web 2.0 for business professionals in market – facing functions”, December 6, 2006.

O’Reilly, Karen (2012): Ethnographic methods. Routledge.

Pătruț, Monica (2012): „Website-ul partidului – instrument de comunicare politica“. In: Sfera Politicii. 20 (3), S. 145.

Perpelea Nicolae (2002), Imagini ale sociologiei contemporane, Idei, concepte, metodologie, (Editura Universității București, pag 215.

Peter Elbow and Patricia Belanoff (1999), A Community of Writers: A Workshop Course in Writing by (Sep 23, 1999), 157.

Schonberger Viktor Mayer; David Lazer,From E-Gov to I-Gov, Governance and InformationTechnology (2007), From Electronic Government to Information Government (MIT Press: Cambridge MA, 2007)

Torio, James: Blogs, (2005), A global conversation, Suny Stonybrook

Tudor, Sorin, Politica 2008, Ed. Tritonic, București, 2008, pag. 160

Walker, J. (2006) Blogging From Inside the Ivory Tower, in Axel Bruns & Joanne Jacobs Studii, comentarii regăsite în articole din reviste și alte publicații de specialitate, bloguri si site-uri utilizate pentru documentare:

(o. J.): Official Journal of UE, (2014), http://eur-lex.europa.eu/legal-

Annual Review of Psychology Percentage of People using the Internet in the world, , 11 aprilie 2014, și o. J, http://www http://www(Annual Review of Psychology și o. J, http://www,958.ibm.com/software/data/cognos/manyeyes/visualizations?page=2&q=internet+users

Arnseth, HC, Hatlevik, O., Kløvstad, V., Kristiansen, T., Ottestad, G. (2007) UIT Monitor – Starea Digitală a Școlilor 2007 (UIT, Monitor, 2007 Skolens Digitale tilstand 2007.

Blanchard, A., & Horan, T. (1998). Social capital and virtual communities. Social Science Computer Review, 16, 293-307.

Boutin, Paul „Web 2.0: The new Internet „bloom” doesn’t live us its name”, March 29, 2006, November 17, 2006.

Budd, Andy, „Blogging in government”, Andybudd.com, September 7, 2005

Burroughs, S. M., & Eby, L. T. (1998). Psychological sense of community at work: A measurement system and explanatory framework. Journal of Community Psychology, 26, 509-532.

CyberJournalist.net . Site-uri CNN forțată să se oprească Blogging (22 martie 2002) , http://www.cyberjournalist.net/news/000010.php

Deuze, M. (2001) Online Journalism: Modelling the First Generation of News Media on the World Wide Web http://www.firstmonday.org/issues/issue6_10/deuze/, Retrived on the 23rd of January 2006

Efimova, L. & Grudin, J. (2007) Crossing boundaries: A case study of employee blogging, Proceedings of the Fortieth Hawaii International Conference on System Sciences (HICSS-40).

Farkhatdinov, Nail: “Sociology of Art without Art. Industrial Metaphor in Sociological Studies of Art ,” Sociological Review, Vol. 7, No.3, 2008: 55-69.“Sociologia Iskusstva bez

Iskusstva. Industrialnaya Metafora v Sociologicheskih Issledovaniah Iskusstva,” Sociologicheskoye Obozrenie, T. 7, No. 3, 2008: 55-59).

Fleischman,Glenn (2006), (Weblog) http://blog.glennf.com/mtarchives/2005_12.html, Retrived on the 9th of January 2006

Furukawa, Tadanobu; Ishizuka, Mitsuru; Matsuo, Yutaka; u. a. (2007): „Analyzing reading behavior by blog mining“. In: Proceedings of the National Conference on Artificial Intelligence. Menlo Park, CA; Cambridge, MA; London; AAAI Press; MIT Press; 1999, S. 1353.

Gallo, Jason (2004, 31 august), Weblog Journalism: Between Infiltration and Integration, Into the Blogosphere.

Hoel, Tore; Hollins Paul (2010), “An exploration into inherent socio-political tensions in the application of "workblogs" as knowledge management tools”, 200x Inderscience Enterprises Ltd.

http://technorati.com/wp-content/uploads/2013/06/tm2013DIR3.pdf

Karaganis, Joe (2007): Structures of participation in digital culture. Social Science Research, pag. 89.

Malik, Om (2007), „Aggregating the aggregators: Some of the smartest new companies on the Net are those that are doing the content collectors one better”, Business 2.0, January, 2007

McMillan, D. W., & Chavis, D. M. (1986). Sense of community: A definition and theory. Journal of Community Psychology, 14(6-23).

Mihalcescu, Cezar; Sion, Beatrice (2010): „Identity Management in an Online World“. In: Metalurgia International. 15 , S. 114–116.

Schifirneț Constantin (2013, martie), http://adevarul.ro/tech/retele-sociale/nu-exista-retele-socializare-1_515324ce00f5182b855829cd/index.html

Skara, Ove (2007).Hvordan tenke personvern i pe Facebook? Nyhetssak fra Datatilsynet, lastet Ned 1.4.2008 FRA, http://www.datatilsynet.no/templates/Page_1836.aspx #

Strauss, A.; Corbin, Juliet (1990): „Open coding“. In: Basics of qualitative research: Grounded theory procedures and techniques. 2 , S. 101–121.

The IBM Center for the Business of Government, http://www.businessofgovernment.org/events/blogging/

Walker, Jill (2005): „Weblogs: Learning in public“. In: On the Horizon. 13 (2), S. 112–118.

Zucherman, B., Mortimer; „The wild, wild web”, U.S. News & World Report, December.

Agentia Nationala pentru Comunicatii si Informatica, Strategia Nationala de Dezvoltare Economica pe termen mediu (2000-2004), Subcomisia 10 – Comunicatii si Tehnologia Informatiei, Bucuresti 2000

[Ducheyne, 1996] Ducheyne D., The Information Society, în Gent Works, nr. 107, iunie 1996

[McConnell et al., 1996] McConnell R. C., Brue L. S., Economics – Principles, Problems, and Policies, Irwin McGraw- Hill, SUA 1996

[Duval et al., 2000] Duval G., Jacot H., Le travail dans la société de l’information, Éditions Liaisons, Paris, Franta 2000