Evolutia Protocoalelor de Rutare

Evolutia protocoalelor de rutare

Protocoaleledinamice au fostfolositeinca de la inceputulanului 1980.Prima versiune a protocolului RIP a fostlansata in anul 1980 dardiferitialgoritmifolositipentrurutare au fostfolositiincepand cu anul 1969.Dotorita evolutieiretelelor de comunicatiidiferiteprotocoale au fostdezvoltate.

Primul protocol folosit a fostRIP(Routing Information Protocol). RIP aevoluatintr-o nouaversiune RIPv2 dartotusiscalabilitateaprotoocolului nu a fostceadorita.Pentru a intampinanevoiacrescuta de scalabilitatealtedouaprotocoale au fostdezvoltate:

-Open Shortest Path First(OSPF)

-Intermediate System to Intermediate System(IS-IS)

Dealtfel CISCO a dezvoltatdouaprotocoaleproprietare Interior Gtaeway Protocol(IGRP) si Enhanced IGRP care de asemeneasuntfolosite in implementarearetelelormari.

Pentru interconectarea diferitelor retele se foloseste Border Gateway Routing (BGP) .Aceta este folosit pentru a conecta diferiti Service Provideri.

InternalGtaewayProtocol se pot imparti in doua categorii:

-Protocoale Distance Vector

-Protocoale Link-State

Protocol Distance Vector (Vectori Distanta)

Protocoalele Distance Vector folosesc vectori doistanta pentru a calcula rutile cat si directia.Distanta este definita ca numarul de hopuri iar directia reprezinta interfata de iesire.Algoritmul folosit este Bellman-Ford pentru a calcula cea mai buna cale catre destinatie.Ruterele care folosesc acte protocoale trimit periodic update-uri catre ruterele din aceeas retea.Se poate intampla ca in retele foarte mari sa apara un trafic signifiant.

Protocoale Link-State

In contrast cu protocoaleleDistance Vector , un ruter configurat cu un protocol Link-State

Creeaza o vedere completa a retelei sau topologiei schimband informatii cu celelalte rutere.Acestea folosesc pachete Link-state pentru a crea o harta cu toate posibilele destinatii.

ProtocoaleClassfull si Classless

Protocoaleleclassfull nu include adresasubnet in tabela de rutare.Aceteaaufostfolosite in timurile in care adreseleIperau allocate in functie de clasa(clasa A, B, C).Ruterul nu aveanevoie de adresasubnetdeoareceaceastaputea fi determinata in functie de primuloctet al adresei de retea. Protocoalelepot fi folosite si in present dar nu in orice situatie.Acestea nu pot fi folosite atunci cand o retea este impartita folosind VLSM.

Adresa de retea este aceeas in in aceasta topologie

Protocoalele classless folosesc adresa de subnet in construirea tabelei de rutare.Deoarece in prezent adresele de retea nu sunt alocate in functie de clasa iar adresa de subnet nu poate fi aflata in funtie de primul octet , iar pentru impartirea retelei s-a folosit VLSM astefel incat reteaua a devenit neomogena , protocoalele classless au fost din ce in ce mai folosite.

Protocoale classless: RIPv2 EIGRP IS-IS BGP

Adresa subnet poate varia in interiorul topologiei

Rutareafolosindprotocolul IS-IS

Protocoalele de rutare sunt grupate in doua categorii:protocoale de rutare in interiorul sistemului autonom(AS) cat si protocoale inter-AS denumite EGP.Protocolul IS-IS a fost proiectat sa ofere reguli pentru publicarea informatiei de rutare atat in acelas AS cat si in sisteme autonome diferite.Mai mult IS-IS stabileste reguli prin care ruterul de iesire din reteaua locala este cunoscut de calculatorele din LAN.Folosind protocolul IS-IS rutarea entd-to-end este realizata folosind un singur protocol care indeplineste trei functii distincte :

-rutarea in acelas AS

-rutarea intra-AS

-rutarea in LAN

Rutarea inter-domenii este realizata de un proces separat care poarta numele de rutare nivel 3.Pentru asigurarea rutarii ierarhice IS-IS foloseste alte doua sisteme diferite de rutare :

-rutare nivel 2 -asigura conectiviatateaintre arii diferite(inter-AS

-rutare nivel 1-asigura conectiviatatea in interiorul ariei(intra-AS)

Rutare IS-IS

Initial protocolul ISIS a fost conceput pentru functionarea exclusiv in retelele CNLS(Connectionless Network Systems) iar aparitia Integrated ISIS a permis extinderea protocolului si asupra retelelor IP.Totusi in acest moment ISIS foloseste adresarea CNLS pentru identificarea ruterelor ceea ce duce la formarea tabelelor topologiei interne folosind doar adresarea CNLS.Pentru configurarea protocolului ISIS este necesar configurarea fiecarui ruter cu o adresa CNLS iar acest lucru se face doar in scop informativ , neafectand procesul de rutare sau propagarea update-urilor de retea.

Adresarea CNLS se prezinta in doua forme:

Network Service Access Point

Network Entity Title

O adresa CNLS are de la 8 pana la 20 oceti si are urmatoarele campuri:

Area-descrie un grup sau zona

ID- identifica un dispozitiv din retea

SEL- identifica un proces al respectivei statii

Campurile unei adrese CNLP

statiiDin punct de vedere tipului de rutare adresa este impartita in doua campuri cu resposabilitati diferite.Astfel campul IDP reprezinta o valoare folosita pentru rutarea externa iar campul DSP identifica rutarea in interiorul unui sistem autonom.Din acest punct de vedere schema de adresare in contextul CNLS este una globala.

Primul octet din adresa IDP este campul AFI(Adress Family Identifier) si are ca scop specificarea autoritatii ce stabileste formatul adresei iar campul IDI(Initila Domain Identifier) reprezinta o anumita organizatie din interiorul unui AFI.Campul IDI nu participa in procesul de rutare si este obtional.

Cele mai folosite campuri AFi sunt:

39-cod regional

47-cod international

49-adrese private , nerutate in internet asemantoare adreselor private ale protocolului IP

Campurile HODSP(High Order DSP) identifica o arie din interiorul unui sistem autonom.Toate rutele din interiorul unei arii trebuie sa aibe acelas cod.

Campul System ID indica un ES sau un IS din interiorul unei arii si poate avea 6 sau 8 octeti, poate fi specificat manual sau poate fi dedus din adresa de MAC sau cea IP.Pentru rutarea de nivel 1 System Id trebuie sa fie unic pentru fiecare router iar pentru ruterele care fac rutare nivel 2 aceste acestea trebuie sa fie unice intre ruterele care fac rutare nivel 2.

Campul NSEL reprezinta serviciul cruia este adresat pachetul.Daca valoarea acestuia este 0x00 ,adresa CNLP este de tip NET iar aceasta adresa este folosita pentru identificarea ruterelor.

Exemplu adresa ruter :

49.0005.AA00.1234.14CD.00

Functionareaprotocolul IS-IS

1-Mesaje

Mesajele schimbate de rutere au acelas continut indiferent de continutul acestora. ISIS trimite toate informatiile de rutare intr-un singur pachet incapsulat direct in cadrul de la nivelul legaturi de date.Pachetele ISIS contin un antet de 8 octeti urmat de un numar variabil de campuri numite TLV (Type-Lenght-Value) ce descriu informatiile necesare pentru rutare.Alte doua tipuri de hello-uri sunt ISH(Intermediate System Hello) si ESH(End System Hello).ISH-urile sunt folosiute de catre IS-uri pentru a se anunta ES-urilor iar ESH-urile sunt folosite de carre ES-uri pentru a se atasa ruterelor pe care le vor folosi pe post de gateway.Deoarece statiile ce folosesc protocolul IP nu efectueaza rutare de nivel 0 , ele nu vor raspunde ISH-urilor, deci aceste hello-uri nu vor putea fi folosite , iar ruterele vor considera aceasta topologie un intreg segment de retea in locul unor ES-uri particulare.

Informatiile de rutare folosite de ISIS se numesc LSP-uri (Link State Packet) si contin lista adiacentelor si starilor vecinilor unui ruter.Deoarece adiacentele se stabilesc separat pentru nivelurile 1 sau 2 si LSP-urile sunt transmise separat. Informatia de nivel 1 este separata de cea de nivel 2.

Pentru sincronizarea bazelor de date ale ruterelor se folosesc pachete SNP(Sequence Number Packet).SNP-ul contine o lista condensata a tuturor LSP-urilor si sunt avertizate ruterele direct conectate.La primirea unor mesaje SNP , ruterele vor compara informatia primita cu cea din baza de date pentru a vedea daca sunt mai recente sau nu si pot cere informatii recente pe care le vor primi sub forma unor LSP-uri.Mesajele SNP pot lista o intreaga baza de date si aceste se vor numi CSNP(Complete SNP) sau pot lista doar un subset al lor caz in care se numesc PSNP(Partial SNP)

2-Adiacente

Inainte de a schimba informatii doua rutere trebuie sa formeze adiacente valide.Principalul mesaj folosit pentru adiacente este IIH(Intermediate-to-Intermediate Hello).IIh-urile sunt transmise separat pentru nivelurile de rutare 1 sau 2.Deoarece mediile point-to-point functioneaza diferit de o retea broadcast si schimbul de pachete este diferit.Pentru retele broadcast multiaccess se schimba mai multe pachete in functie de nivelul de rutare al fiecarui ruter.In retele point-to-point ruterele formeaza adiacente dupa primirea primului pachet hello apoi schimba pachete CNSP iar bazelele lor de date sunt sincronizate.Adiacenta este apoi mentinuta un timp nedefinit prin schimbarea de mesaje Hello o data la 10 secunte.Daca un ruter nu primeste Hello timp de 30 de secunde , el este considerat deconectat iar baza de date locala elimina toate inregistrarile si rutele ce depind de acel vecin.

In mediile broadcast se stabileste un DIS responsabil pentru intreaga retea.DSP-ul este singurul ruter responsabil cu transmiterea LSP-urilor ce cuprind informatii despre segmentul respectiv.Astfel numarul de pachete schimbate de rutere se micsoreaza si nu emai este necesar ca mai multe rutere sa fie responsabile de acelas segment de retea.Hello-urole DIS-ului se transmit o data la 3.3 secunde pentru a determina rapid schimbarile.Daca DIS-ul nu mai poate functiona un alt ruter este ales in locul sau pe criteriul prioritatii mai mari iar daca acestea sunt egale , dupa cel mai mare SNPA(Subnet Point of Attachement).Pentru segmente Ethernet , SNPA-ul reprezinta adresa MAC de pe interfata , iar pentru segmentele conecate prin Frame Relay , valoare SNPA-ului este valoarea identificatorului de circuit de pe interfata respectiva(DLCI).

3-Configurarea protocolului

Exemplu configurare ISIS:

R1(config)#router isis – activarea protocolului

R1(config-router)#net 49.0005.aaaa.aaaa.aaaa.00 – setarea adresei

R1(config)#interface serial 0/1

R1(config-if)#ip router isis – activarea procesului pe interfata

R1(config-router)#is-type level-1 – schimbarea nivelului retea

R1(config)#interface serial 0/1

R1(config-if)#isis-circuit-type level2 – fortarea interfetei pentru a participa doar in nivelul 2 de retea

Metricile folosite de protocolul is-is au valoare implicita de 10 si se calculeaza diferita in functie de nivelurile nivelurile de rutare 1 sau 2.

Pentru schimbarea metricii se folosesc comenzile:

R1(config)#interface serial 0/1

R1(config-if)#isis metric 25 level-1

R1(config-if)#isis metric 30 level-2

Pentru schimbarea prioritatii se folosesc urmatoarele comenzi:

R1(config)#interface serial 0/1

R1(config-if)#isis priority 127

DIS-ul este ales intr-o retea multiaccess pe baza prioritatii.Valoare implicita a acesteia este de 64 , pentru a mofifica aceasta valoare se foloseste comanda isis priority.

Ca si celelate protocoale IS-IS suporta autentificare pentru a nu altera baza de date datorita altor rutere ce nu fac parte in procesul de rutare.Autentificare poate fi configurata global cat si la nivel de interfata.Daca nu este specificat nivelul de rutare , aceeas parola va fi folosita pentru nivelul 1 si 2.Autentificare poate fi configurata astfel:

Autentificare la nivel de interfata

R1(config-if)#isis password parola

Autentificare la nivel de arie

R1(config-router)#area-password parola

Autentificare la nivel de domeniu

R1(config-router)#domain-password parola

Pentru functionarea procesului de rutare si implicit al procesului de autentificare , toate rutele trebuie sa posede informatii consistente de autentificare la nivel de legatura , arie sau retea.

Pentru verificarea procesului se folosesc urmatoarele comenzi:

show cnls neighbors

show clns interface

show isis database

OSPF- Descriere Protocolului

Open Shortest Path First ( OSPF ) este un protocol Link State(Starea Legaturilor ) dezvoltat  pentru protocolul TCP/IP. Se folosește în rețele foarte mari și dispune de cîteva avantaje față de RIP. Similar cu Interior Gateway Routing Protocol (IGRP), OSPF a fost creat deoarece la mijlocul anilor ’80, Routing Information Protocol (RIP ) a devenit incapabil să servească inter -rețele mari, eterogene.OSPF are două mari caracteristici. Prima este căprotocolul este deschis, ceea ce înseamnă ca specificațiile sale sunt de domeniu public. A doua caracteristică principală este că se bazează pe algoritmul SPF (Shortest Path First).OSPF detectează schimbări în topologie, cum ar fi eșecurile link -ului, foarte repede și converge pe o buclă de nouă pe care nu s-au ruatat pachete în câteva secunde.

 Aceasta calculeaza  calea cea mai scurta  pentru fiecare traseu folosind o metodă bazată pe algoritmul lui Dijkstra.

Ideea principală este că în loc de a schimba informații despre distanțele pîna la destinații (ca în cazul protocolului RIP), toate nodurile vor menține hărți specifice ale rețelei care sunt revizuite după fiecare schimbare din topologie. Aceste hărți sunt mai apoi folosite pentru a determina rute care sunt mai fiabile decît cele în cazul  protocoalelor cu vectori-distanță. Rutele determinate de OSPF par a fi la fel de precise ca și cele determinate central, totuși această determinare fiind distribuită. Astfel, spre deosebire de RIP, OSPF împarte informațiile despre vecinii săi cu întreaga rețea (cel mult un singur system autonom).RIP nu încearcă să învețe despre întreaga rețea Internet, iar OSPF nu încearcă să se promoveze în întregul Internet.Nu aceasta este menirea lor.Ele sunt protocoale de rutare interne, astfel scopul lor este de a construi rutarea în cadrul unui sistem autonom.

Cele mai importante avantajeale protocolului OSPF sunt facilitățile de securitate, facilități de căi multiple, facilități în ceea ce privește utilzarea metricilor de costuri diferite, suport integrat atît pentru rutarea unicast cît și pentru cea multicast, convergență rapida.

O rețea OSPF poate fi structurată, sau divizată, în zone de dirijare pentru a simplifica  procedurile administrative și a optimiza traficul și utilizarea resurselor. Zonele sunt identificate prin numere de 32- biți, exprimate fie pur și simplu în zecimal, sau de multe ori în octeți -bazate pe dot-notație zecimale,familiare de la notația IPv4. OSPF nu utilizează un protocol TCP/IP de transport (UDP, TCP), dar este încapsulat direct în datagramele IP cu numărul de protocol 89. Acest lucru este în contrast cu alte protocoale de rutare, cum ar fi de informare Routing Protocol (RIP), sau Border Gateway Protocol (BGP).

OSPF propune soluția următoarelor probleme:

Creste viteza de convergente

Eliminarea rápida a ruterelor care nu raspund astfel incat de obtine o convergente foarte buna

Utilizarea optima a banzii

Alegerea celei mai rapide cai

Procesul OSPF

Procesul OSPF se desfasoare in urmatoarele etape:

Identificare ruterelor direct conectate si stabilirea relatiirlor de adiacenta

In retelele multiaccess se negociaza alegerea DR(Designated Router) si BDR(backup DR)

Descoperirea rutelor

Identificarea ruterelor optime pentru destinatie

Mentinerea si actualizarea tabelei de rutare

Inainte de a schimba informatii intre ele ruterele participa la un proces de identificare prin care fiecare ruter schimba cu prin interfete direct conectate cu celelate rutere pachete Hello.Stabilirea relatiei bidirectionale se face atunci cand ruterul se recunoaste in pachetele Hello primite de la vecini.Un pachet Hello contine urmatoarele campuri:

ID-ul ruterului

Intervalele de timp Hello si Dead

Lista vecinilor

Identificatorul zonei

Prioritatea ruterului

Adresele IP ale DR si BDR

Informatii de autentificare

Marcajul zonei STUB

Fiecare ruter are o un OSPF-ID specificatsub forma unei adrese IP.Alegerea acestui ID se face la inceputul procesului de OSPF.Acest ID poate fi configurat manual.Daca nu exista o configurare statica atunci ID este determinat de cea mai mare adresa IP a interfetelor de Loopback , daca nu exista acest tip de interfete OSPF-ID este determinat de valoarea cea mai mare a aderesei Ip configurata pe una din interfetele active.Acest identificator este foartme important deoarece este utilizat atat in schimbul de informatie cat si in formarea de adiacente.

Odata cu pornirea unui proces ospf un ruter trece din stare down in starea init transmitand pachete catre vecini.Aceste pachete sunt trimise catre adresa de multicast 224.0.0.5.Transmiterea pachetelor Hello se face odata la 10 secunde catre ruterele vecine.Un ruter vecin raspunde unui pachet broadcast cu un pachet hello unicast Dupa cum se observa in FIGURA adresa routerului care a initializat adiacenta este inclusa in pachetul de raspuns Hello.In acest moment ruterul trece in starea 2-way prin care isi completeaza o tabela de adiacente cu toate ruterele cu care a stabilit o legatura.

In retelele multiaccess se continua procesul prin selectarea BDR si DR.Cele doua rutere au rolul de a media schimbarea informatiilor despre tabelele de rutare.Astfel toate informatiile vor fi propagate in retea doar de ruterul DR.In cazul in care ruterul DR este inactiv, ruterul BDR ii va prelua rolul.Ruterul DR cat si BDR sunt selectate in functie de prioritatile OSPF care sunt configurate pe interfete si pot lua valori de la 0 la 255.Prioritatea implicita este 1 iar cu cat valoarea este m mare cu atat ruterul are sanse mai mari sa fie ales DR sau BDR.Daca prioritatea unui ruter este 0 atunci el nu va fi ales DR sau BDR.

Dupa ce a fost finalizata alegerea ruterului , procesul OSP trece in starea EX-Start si initiaza relatia de comunicare cu DR si BDR , aceasta relatie fiind asimetrica de tip master-slave.Dupa cum se poate obseva in FIGURA ruterele incep sa schimbe informatii consensate despre starea legaturilor in faza EXCHANGE folosind pachete DBD(Database Description).Ruterul va incrementa secventa pacheteleo DBD in functie de numarul acestora astfel permitand detectarea posibilelor modificari ale topologiei.Daca un ruter dupa ce analizeaza pachetul DBB observa ca baza sa de date este neactualizata , solicita primirea pachetelor de update(LSU).Ruterul apoi intra in starea LOADING , moment in care isi sincronizeaza tabela de rutare.Odata ce tabelele sunt sincronizate ruterul trece in starea FULL de adiacenta deplina.

In retelele Ethernetstarea FULL se realizeaza doar intre ruter si vecinii DR si BDR, toate celelalte relatii se mentin in starea 2-way.

Tabele OSPF

In procesul de rutare OSPF ruterul foloseste urmatoarele tabele:

Tabela de topologie

Contine o imagine completa a retelei constand in toate mesajele de actualizare a starii legaturilor.Aceasta tabela este sincronizata periodic cu ruterele din aceeas retea sau arie.

Tabela de adiacenta

Este completata atunci cand ruterul stabileste relatii biderectionale cu ruterele vecine.Daca un ruter nu mai trimite pachete Hello pentru un interval de timp mai mare decat timpul Dead, atunci acesta va fi sters din aceasta tabela iar toate rutele catre acesta vor fi sterse

Tabela de rutare

Reprezinta tabela pe baza careia se vor lua toate deciziile de rutare.Aceasta este generata prin aplicarea algoritmului Djakista asupra tabele de topologie rezultand rutele optime.Fiecare ruter are propria tabela de rutare semnificand locul acestuia in topologie.

Pachetul OSPF

Campuri si informatii prezente in pachetele OSPF:

OSPF multiarea

Area in conceptul OSPF reprezinta un grup logic de rutere care impart aceleasi informatii despre starea legaturilor cat si aceeas baza de data a topologiei.In cazul in care numarul de rutere din retea devine prea mare , reteaua se oate impartii in arii.Astfel se obtine o scalabilitate mai buna a protocolului , bazele de date cu informatii privid topologia se restrang si numarul de pachete ospf schimbate in retea se miscoreaza.

Pentru a impartii o retea in arii este nevoie de implementarea unui model ierarhic .In exemplul de mai sus Area 0 este considerata Backbone Area iar rolul acesteia este de a interconecta celelalte arii.

Datorita acestui sistem ierarhic ruterele pot fi impartite astfel:

Backbone router –ruter care face parte din backbone area

Ruter Intern- ruter care are tote interfetele in aceeas arie, acete rutere au LSDB(Link State Database) identica

Area Border Router(ABR)-este un ruter care are interfetele in arii diferite.Acesta face legatura intre mai multe arii si va avea LBDB-uri pentru fiecare area conectata.

Autonomous System Boundary Router(ASBR)-este un ruter care face legatura cu o retea externa.Acest router poate redistribui, schimba sau anunta mesaje continand noi rute sau rute provenind de la un alt protocol in interioru ariei OSPF.

Tipuri de LSA

In funtie de rolul acestora , mesajele LSA sunt de sapte tipuri , iar toate aceste tipuri impreuna furnizeaza toate informatiile necesare pentru a descrie intreaga retea OSPFsi toate mediile externe.

Router Link LSA :Aceste mesaje descriu starea interfetelor ruterilor si implicit a legaturilor acestora dintr-o arie.Aceste LSA sunt generatede caatre fiecare ruter prin inundarea ariei respective.

Router Link LSA

Network Link LSA:Acest tip de mesaj descrie ruterii conectati la o retea de acces multiplu.Aceste LSA sunt generate de DR intr-un segment de acces multiplu si cu acestea se inunda toata aria

Network Link LSA

LSA-urile concentrate (Summary LSA ) –Tipul 3 si 4. Aceste LSA-uri sunt generate de un ABR si sunt de doua tipuri:

LSA-uri concentrate tip 3 :Descriu rute catre destinatii aflate in alte arii din cadrul retelei OSPF(destinatii inter-arii)

LSA tip 3

LSA-uri concentrate tip 4:Aceste LSA-uri descriu rute catre ruterii ASBR.

LSA tip 4

External Link LSA:Acest tip de mesaje descriu rute catre destinatii aflate in exteriorul retelei OSPF si sunt generate de un ASB.Mesajele sunt trimise prin inundarea tuturor ariilor din reteaua OSPF

External Link LSA

LSA de tip 6 –Multicast LSA : Este folosit pentru aplicatii multicast dar nu este implementat pe ruterele Cisco

LSA de tip 7 – NSSA External LSA : Este generat de ASBR in cadrul unei zone NSSA si va fi transmis dor in aceasta zona. LSA7 va fi convertit in LSA5 de ABR

Tipuri de zone

Zonele sunt diferentiate diferentiate in zone normale si zone de tranzit in care se include si zona 0(backbone).La randul lor zonele normale se impart in mai multe categorii in functie de gradul sau tipul deschiderii catre exterior.Aceste sunt :zone standard , zone Stub , zone de tip Totally Stubby si zone de tip Not-So-Stubby.

Zonele Standard sunt zonele care accepta toate tipurile de update-uri si sumarizari.In cazul unor retele extinse e posibil ca overheadul datorat LSA3,LSA4 si LSA5 sa fie semnificativ

Zone Stub: OSPF permite ca anumite arii sa fie definite ca arii ciot(stub).O arie Stub este ceata atunci cand un ruter ABR care conecteaza aceasta arie la alte arii blocheaza inundarea ariei cu LSA-uri pentru sisteme autonome externe.Scopul acestei blocari este reducerea dimensiuni bazei de date a starilor legaturilor mentinute de fiecare ruter din interiorul ariei Stub.Deoarece nu mai exista rute definite pentru retelele externe , rutarea catre aceste destinatii se realizeaza prin intermediul unei rute implicite definite de ABR.Bazele de date ale starilor legaturilor mentinute in interiorul ariei ciot contin numai ruta implicita si toate rutele determinate de protocolul OSPF.

Deoarece o arie Stub nu poate permite accesul LSA-urilor pentru sisteme autonomeexterne , resulta ca o astfel de arie nu poate contine um ruter ABR.Ariile Stub pot fi definite pentru cazurile in care exista um singur punct de conectar ela exterior.De asemenea o arie cu mai multe puncte de conectare cu exteriorul poate fi definita ca o arie Stub.Toti ruterii care fac parte dintr-o arie Stub sunt definiti ca fiind Stub Routers.Aceasta configuratie poate fi verificata prin intermediul schimbului de pachete Hello.

Zona Stub

No-so-Stubby-Area :O extindere a conceptului de arie ciot o reprezintă aria ciot aparentă(NSSA –not-so-stubby area),care este descrisă în RFC 3101. O arie NSSA este similară ariei ciot prin faptul că ruterul care deservește aria NSSA nu inundă

nici o rută externă spre interiorul NSSA. Singurele rute inundate în

NSSA sunt ruta implicită și oricare alte rute din domeniul OSPF (spre exemplu, rute interne aleunei arii și rute între arii diferite). Totuși, spre deosebire de o arie ciot, un ruter ASBR poate fiplasat în interiorul ariei NSSA. Acest ruter ASBR poate genera rute externe. Astfel, bazele de dateale stărilor legăturilor menținute în interiorul NSSA conțin ruta implicită, rute din domeniul OSPFși rute externe generate de ruterul ASBR din acea arie.Ruterul ABR care deservește aria NSSA inundărutele externe din interiorul ariei NSSA spre toate celelalte arii ale rețelei OSPF

Zona Totally Stubby : Reprezinta un grad mai mare de izolare.Acestea nu accepta informatii cu privire la rutele externe sistemului autonom sau rute sumarizate din alte zone.Zonele Totally Stubby nu accepta LSA3,LSA4 si LSA5.In interior sunt acceptate doar LSA3 care indica ruta default pentru accesul catre exterior.Ruta default este folosita pentru accesul tuturor resurselor externe sistemului autonom.De asemenea zonele Totally Stubby nu contin ASBR.

Zona Not So Stubby

Zona Totally Stubby

Sumarizarea rutelor

Sumarizarea rutelor reprezintă procesul prin care mai multe informații consecutive (în tabela derutare) de rutare sunt combinate și transmise împreună într-un singur anunț. Acest proces permitereducerea dimensiunilor bazei de date a stărilor legăturilor și a tabelei de rutare IP. Într-o rețeaOSPF, sumarizarea este efectuată de către un ruter de graniță. Astfel, existădouă tipuri desumarizări:

Sumarizarea rutelor dintre arii diferite(Inter-area route summarization): Sumarizareaaceasta este efectuată de ruterul ABR al acelei arii. Sumarizarea se aplică anunțurilorinformațiilor de rutare generate din interiorul ariei. Rutasumarizată este anunțatăîn rețeaua coloană vertebrală, care la rândul ei, transmite anunțul sumarizat în celelalte arii.

Sumarizarea rutelor externe(External route summarization): Sumarizarea aceasta se aplică numai rutelor, injectate în rețeaua OSPF. Această sumarizare este realizatăde ruterul ASBR care distribuie rutele în rețeaua OSPF.

Autentificare in OSPF

Pentru a nu primi actualizari neautorizate este necesar configurarea autentificarii vecinilor.Autentificarea se face la primirea fiecarui pachet de actualizare prin trimiterea unei parole care est cunoscuta de ambele rutere.Ruterul verifica fiecare pachet OSPF pentru verificarea autentificarea sursei.In mod implicit autentificarea nu este obligatorie iar aceasta suporta doua moduri de autentificare md5 sau clear-text.

Configurarea Protocolului OSPF

Configurare de baza

Activarea protocolul OSPF de face parcurgand urmatoarele etape:

R(config)#router ospf id_proces

Prin aceasta comanda se activeaza procesul de OSPF. Id_proces reprezinta un numar intre 1 si 65535 si are doar relevante locala.Nu este necesar ca acelas numar as fie configurat ca id_proces pe alte rutere vecine.Rularea unor mai multe procese pe um singur ruter va duce la um consum excesiv de memorie si RAM.

R(config-router)#network adresa_ip wildcard_mask area id_zona

Folosind aceasta comanda se identifica interfetele de retea care vor participa in procesul OSPF

R(config-if)#bandwidth valoare

R(config-if)#ip ospf cost valoare

Pentru modificare costului unei legaturi se pot folosi una din cele doua comenzi.

Comenzi pentru verificarea protocolului

R# show ip ospf

R# show ip ospf interface

R# show ip ospf neighbor

R# show ip ospf database

Comenzi pentru configurarea autentificarii

Pentru configurarea oSPF-ului sa foloseasca o parola trebuie parcusri urmatorii pasi:

R(config-if)#ip ospf authentication-key parola

Parola trebuie configurata pe fiecare interfata si poate avea maxim 8 caractere.Este permis folosirea unor parole distincte pentru fiecare interfata.Acesta parola este trimisa in clar intre cele doua rutere.

R(config-if)#ip ospf authentication [message-digest|null]

Daca se doreste ca parola sa fie criptata se foloseste comanda de mai sus folosind optiunea message-digest.Daca se doreste dezactivarea autentificarii se introduce comanda cu parametrul null

Simularea unei retele folosind protocoale de rutare IS-IS si OSPF

Prezentare si configurarea simulatorului GNS3

Deoarece simularea unei retele in mediul real este foarte costisitoare am apelat la folosirea unui simulator ce virtualizeaza sistemul de operare oficial cisco .in continuare ne vom concentra pe modul de configurare cat si particularitatile celor doua protocoale de ruatare.Rezultatul obtinut ne va ajuta intr-o mai buna intelegere al procesului de rutare a pachetele folosind echipamente Cisco.

Simulatoarele sunt des folosite in testarea software si hardware.Avantajele lor sunt evidente iar multe majoritatea produselor sunt testate in aplicatii software.Avantajele simulatoarelor sunt urmatoarele:

-reducerea timpului realizarii produselor hardware si software

-posibilitatea de a testa softul sau hardwareul folosind diferite medii sau configuratii reducand astfel costurile cat si timpul pierdut.

-posibilitatea de a detecta potentiale probleme de arhitectura inainte de productia in masa

Topologia de retea va fi implementata folosind simulatorul GNS3 , astfel incat ne va ajuta sa modificam rapid configuratia echipamentelor iar apoi sa obeservam imediat efectele.

GNS3 (Graphical Network Simulator) este un simulator grafic folosit pentru a simula retele de calculatoare si reprezinta o unealta importanta folosita deseori de administratorii de retea , ingineri software, etc.Gns3 are unele caracteristici utile in simularea de retea cum ar fi:

editarea unei topologii de retea complexa

reteaua virtuala se poate conecta la cea reala

utilizarea diverselor sisteme de operare cisco IOS

se poate utiliza wireshark pentru captura pacehtelor

GNS3 este de fapt o interfata pentru Dynamips si comunica cu acesta printr-un hypervisor.Dynamips este o unealta open-source ce reuseste sa simuleze un sistem de operare cisco intr-un mediu Windows sau Linux.Avantajele folosirii Dynampins este ca acesta nu este un simplu simulator ci un emulator care ajuta utilizatorul sa simuleze rutere beneficiind in acelas timp de un comportament real al acestora.Dynampins permite conectarea ruterelor virtuale cu cele reale asfel incat se ajunge la testarea unei topologi mai mari.pentru captura de pachete se foloseste softul open-source Wireshark.

In continuare vom analiza interfata grafica GNS3.Dupa cum se observa softul este foarte intuitiv si este compus din 4 panouri .In panoul din stanga avem o lista cu toate echipamentele de retea ce pot fi folosite.In mijloc avem panoul de lucru unde utilizatorul poate trage echipamentele iar appoi le poate interconecta.In spatiul de jos avem consola Digen iar in dreapta panoul topology Summary.

Inainte de a crea topologia ce se doreste a fi simulata , trebuie facute cateva configurari in GNS3.In primul rand trebuie adaugata imagine de IOS ce urmeaza a fi folosita de rutere iar dupa aceasta trebuie definita valoare “Idle PC” cu scopul de a micsora si de a conserva resurese folosite de dispozitivele conetatate atunci cand ruleaza simularea.Dupa aceasta trebuie adaugate dispozitivele in panoul de lucru si configurarea slot-adaptor in functie conexiunile pe care dorim sa le folosim.

Pentru urmatoarea topologie am folosit doar o singura imagine de IOS deoarece voi folosi doar un singur model de ruter C3725.Adaugarea systemului de operare se face din meniul Edit->Preferences ->Dynampis->IOS Routers.

Folosind butonul Edit se poate customiza hardware-ul ruterului astfel eu am folosit doar un singur Slot Adapter GT96100-FE si doua WIC’s respectiv WIC-1T si WIC-2T.Folosind aceasta configuratie ruterul va avea urmatoarele interfete:

GT96100-FE – 2 interfete FastEthernet 0/0 , 0/1

WIC-1T – 1 interfata Serial 0/0

WIC-2T -2 interfete Serial 0/1 si 0/2

Prezentarea topologiei

Dupa terminarea configurarilor GNS3 putem continua cu construirea topologiei de retea pe care vrem sa o testam.Pentru aceasta am folosit um numar de 4 rutere C3725 , 3 switchuri si 3 hosturi VCP .Conexiunile vor fi urmatoarele:

R4 va avea urmatoarele conexiuni :

FastEthernet 0/0 –Swich SW1

Serial 0/1 –Router R1

R1 va avea urmatoarele conexiuni :

Serial 0/0 – Router R2

Serial 0/1-Router R4

Serial 0/2-Router R3

R3 va avea urmatoarele conexiuni :

Serial 0/1 – Router R2

Serial 0/2-Router R1

FastEthernet 0/0- Switch SW4

R2 va avea urmatoarele conexiuni :

Serial 0/0 – Router R1

Serial 0/1-Router R3

FastEthernet 0/0- Switch SW3

Topologia va arata ca in urmatoarea imagine :

Ip-urile configurate pe interfete vor fi asfel :

Configurarea de baza a echipamentelor

Configurarea de baza se face prin introducerea urmatoarelor comenzi:

Ruterul R1:

R1(config)#hostname R1

R1(config)#interface serial 0/0

R1(config-if)#ip address 10.0.0.1 255.255.255.252

R1(config-if)#no shutdown

R1(config-if)#exit

R1(config)#interface serial 0/1

R1(config-if)#ip address 10.0.0.14 255.255.255.252

R1(config-if)#no shutdown

R1(config-if)#exit

R1(config)#interface serial 0/2

R1(config-if)#ip address 10.0.0.9 255.255.255.252

R1(config-if)#no shutdown

R1(config-if)#exit

Ruterul R2:

R2(config)#hostname R2

R2(config)#interface serial 0/0

R2(config-if)#ip address 10.0.0.2 255.255.255.252

R2(config-if)#no shutdown

R2(config-if)#exit

R2(config)#interface serial 0/1

R2(config-if)#ip address 10.0.0.5 255.255.255.252

R2(config-if)#no shutdown

R2(config-if)#exit

R2(config)#interface FastEthernet 0/0

R2(config-if)#ip address 192.168.3.254 255.255.255.0

R2(config-if)#no shutdown

R2(config-if)#exit

Ruterul R3:

R3(config)#hostname R3

R3(config)#interface serial 0/1

R3(config-if)#ip address 10.0.0.6 255.255.255.252

R3(config-if)#no shutdown

R3(config-if)#exit

R3(config)#interface serial 0/2

R3(config-if)#ip address 10.0.0.10 255.255.255.252

R3(config-if)#no shutdown

R3(config-if)#exit

R3(config)#interface FastEthernet 0/0

R3(config-if)#ip address 192.168.2.254 255.255.255.0

R3(config-if)#no shutdown

R3(config-if)#exit

Ruterul R4:

R4(config)#hostname R2

R4(config)#interface serial 0/1

R4(config-if)#ip address 10.0.0.13 255.255.255.252

R4(config-if)#no shutdown

R4(config-if)#exit

R4(config)#interface FastEthernet 0/0

R4(config-if)#ip address 192.168.1.254 255.255.255.0

R4(config-if)#no shutdown

R4(config-if)#exit

R4(config)#interface Loopback 0

R4(config-if)#ip address 172.16.1.1 255.255.255.0

R4(config-if)#exit

R4(config)#interface Loopback 1

R4(config-if)#ip address 172.16.2.2 255.255.255.0

R4(config-if)#exit

R4(config)#interface Loopback 2

R4(config-if)#ip address 172.16.3.3 255.255.255.0

R4(config-if)#exit

R4(config)#interface Loopback 3

R4(config-if)#ip address 172.16.4.4 255.255.255.0

R4(config-if)#exit

R4(config)#interface Loopback 4

R4(config-if)#ip address 172.16.5.5 255.255.255.0

R4(config-if)#exit

R4(config)#interface Loopback 5

R4(config-if)#ip address 172.16.6.6 255.255.255.0

R4(config-if)#exit

Calculator PC1 ,PC2 , PC3 vor avea IP-uri statice iar sintaxa pentru atribuirea acestora este “ip ip_address/subnetmask default_gateway”

PC1: ip 192.168.3.1/24 192.168.3.254

PC2: ip 192.168.1.1/24 192.168.1.254

PC3: ip 192.168.2.1/24 192.168.2.254

Odata ce configurarea de baza a fost facuta se verifica pe fiecare ruter daca satatusul interfetelor ce fac conexiunea cu ruterele vecine sunt UP.Comanda folosita este :

Router#show ip interface brief

Rezulatatul rularii acestei comenzi pe fiecare ruter este urmatorul:

Ruland aceasta comanda se observa ca toate intertetele sunt configurate cu IP static iar in dreptul campului STATUS si PROTOCOL avem UP, ceea ce ne confirma ca ruterul poate comunica cu vecinii direct conectati.Daca dorim ca toate ruterele sa comunica intre ele chiar daca nu au interfete direct conectate trebuie sa configuram un protocol de rutare.Astfel pentru ruterele R1,R2,R3 voi folosi protocolul IS-IS iar pentru R1si R4 voi folosi OSPF.Rolulul ruterului R4 va fi acela de a interconecta cele 2 protocoale si de a redistribui rutele.

Configurare IS-IS

Adresare IP asa cum este aratata in figura de sus face necesar sa configuram IS-IS care support VLSM.Cele 3 rutere sunt in domeniu 1 iar entitatea de retea este configurata in format simplu.Astfel pentru cele 3 rutere vom avea :

R1-00.0001.aaaa.aaaa.aaaa.00

R2-00.0001.bbbb.bbbb.bbbb.00

R3-00.0001.cccc.cccc.cccc.00

Pentru a active procesul de rutare IS-IS fiecare ruter trebuie configurat asfel:

Activarea IS-IS se face cu comanda “router isis optional area_tag”. Area_tag grupeaza ruterele intr-un singur domeniu.

Pentru activarea rutarii pachetelor clns se foloseste comanda “clns routing”

Configurarea interfetelor de retea se face cu “net network-entity-title”

Activarea procesului is-is pe interfata se face cu “ip router isis”

In topologia prezentata toate ruterele fac parte din Area 1 reprezentata prin codul 00.0001.

Pentru R1:

R1#conf t

R1(config)#router isis

R1(config-router)#net 00.0001.aaaa.aaaa.aaaa.00

R1(config-router)#exit

R1(config)#clns routing

R1(config)#interface serial 0/0

R1(config-if)#ip router Isis

R1(config-if)#exit

R1(config)#interface serial 0/2

R1(config-if)#ip router Isis

R1(config-if)#exit

Pentru R1:

R2#conf t

R2(config)#router isis

R2(config-router)#net 00.0001.bbbb.bbbb.bbbb.00

R2(config-router)#exit

R2(config)#clns routing

R2(config)#interface serial 0/0

R2(config-if)#ip router isis

R2(config-if)#exit

R2(config)#interface serial 0/1

R2(config-if)#ip router isis

R2(config-if)#exit

R2(config)#interface fastethernet 0/0

R2(config-if)#ip router isis

R2(config-if)#exit

Pentru R1:

R3#conf t

R3(config)#router isis

R3(config-router)#net 00.0001.cccc.cccc.cccc.00

R3(config-router)#exit

R3(config)#clns routing

R3(config)#interface serial 0/1

R3(config-if)#ip router Isis

R3(config-if)#exit

R3(config)#interface serial 0/2

R3(config-if)#ip router Isis

R3(config-if)#exit

R3(config)#interface fastethernet 0/0

R3(config-if)#ip router Isis

R3(config-if)#exit

In acest moment toate cele 3 rutere au procesul de rutare IS-IS . Pentru a verifica daca prosesul functioneaza corect vom rula cateva comenzi pentru a verifica daca ruterele au schimba rute intre ele.

Comenzile de verificare sunt urmatoarele:

Show ip route – verificare tabelei de rutare

Rezultatul rularii acestei comenzi ne demonstreaza ca ruterele au schimbat informatii intre ele iar noile rute avetizate datorita procesului de rutare IS-IS sunt trecute in tabela de rutare ca fiind intrari de tip “i”.Simbolul “L1” ne confirma ca este o ruta din interiorul ariei.Distanta administrativa in IS-IS este 115 urmata de o métrica care poate varia intre 0 si 63 iar cea implícita este de 10.Metrica se calculeaza de la sursa la destinatie .In cazul ruterului R1 pentru reteaua 10.0.0.4 avem doua cai disponibile cu aceeasta una via Serial 0/0 si cealalta via Serial 0/2 cu aceeas métrica.Acest lucru ne demonstreaza ca IS-IS echilibreaza traficul pe ambele cai in cazul in care costul este acelas.

“Show clns Isis-neighbor” – Comanda folosita pentru a afla starea ruterelor vecine

Fiecare ruter are vecini pe fiecare interfata ceea ce ne demonstreaza ca au aceeas baza de date Link-State(Link-State Database)

“Show isis database “ – comanda pentru a verifica baza de date is-is

Explicatie campuri :

LSPID –Link State Protocol data unit

LSP Seq Num –LSP Sequence Number este Numarul de secventa pentru pachetul LSP care permite celorlate sisteme as verifice daca au ultimele actualizari

LSP CheckSum – verifica integritatea pachetului LSP

LSP Holdtime – perioada de timp cat LSP ramne valid

ATT – Atach bit

P – Pbit

OL – Overload bit

Configurare OSPF

Ruterele care vor vace parte din procesul OSPF vor fi R4 si R1

Configuratiile for fi urmatoarele:

Pentru R4:

R4(config)#router ospf 1

R4(config-router)#network 172.16.1.0 0.0.0.255 area 0

R4(config-router)#network 172.16.2.0 0.0.0.255 area 0

R4(config-router)#network 172.16.3.0 0.0.0.255 area 0

R4(config-router)#network 172.16.4.0 0.0.0.255 area 0

R4(config-router)#network 172.16.5.0 0.0.0.255 area 0

R4(config-router)#network 172.16.6.0 0.0.0.255 area 0

R4(config-router)# network 192.168.1.0 0.0.0.255 area 0

R4(config-router)#network 10.0.0.12 0.0.0.3 area 0

R4(config-router)#end

Pentru R1:

R1(config)#router ospf 1

R1(config-router)#network 10.0.0.12 0.0.0.3 area 0

Pentru a verifica procesul OSPF se folosesc urmatoarele comenzi:

Show ip route

Activarea procesului se face prin comanda “router ospf 1” .Cifra 1 reprezinta numarul procesului ospf si are importanta locala .Aceasta valoare poate varia de la 1 la 65535.Introducerea adreselor de retea se face cu comanda “network ip wm area ID ” si are rolul de a identifica interfata care va participa in procesul OSPF.

Tablela de rutare a R1 a fost populata cu intrari OSPF provenind de la ruterul R1.Deoarece ruterul R1 participa doar cu o interfata in tabela de rutare R4 nu au aparut intrari noi.

Show ip ospf neighbor

Cu aceasta comanda se pot verifica vecinii ruterului care participa in OSPF.

Neighbor ID – reprezinta ID-ul ruterului vecin

Pri-reprezinta prioritatea ruterului vecin

State- indica starea de functionare a ruterului vecin

Dead Time- reprezinta timpul ramas pana cand ruterul trebuie sa primeasca un pachet Hello de la ruterul vecin pentru a nu-l declara deconectat

Address-adresa IP pe care este conectat ruterul vecin

Interface- interfata pe care este conectat ruterul vecin

Se poate observa din rularea comenzii pe cele doua rutere ca procesul este functional iar cele doua rutere sunt in starea FULL.

Show IP ospf database

Se observa ca ambele rutere au aceleasi intrari in baza de date.

Link ID – ID ruterului

ADV Router – Advertising Router

Age – varsta pachetului LSA

Seq# – Link State sequence number

Checksum – verifica integritatea LSA

Link count – Numar interfete descoperite pentru ruter

Show IP ospf interface

Folosind aceasta comanda reusim sa avem o vedere completa a procesului prin listarea tuturor interfetelor ce participa in OSPF.

Configurare redistribuire

Deoarece ruterul R1 face parte atat dintr-un proces OSPF cat si IS-IS putem configura redistributia ruterelor intre cele doua domenii.In acest moment ruterele din domeniu OSPF nu sunt cunoscute in domeniu IS-IS iar eventualele calculatoare conectate in cele doua domeniii sunt practic izolate.Pentru a configura redistributia intre doua protocolae de rutare este necesar configurarea unei metrici care va fi flosita de protocolul de rutare.

Pentru a redistribui rutele OSPF in interiorul domeniului IS-IS trebuie specificat ID-ul procesului OSPF de unde rutele vor fi injectate (in cazul nostru OSPF 1).Deoarce OSPF ca metrica costurile iar IS-IS lofoseste L1 si L2 trebuie sa definim nivelul ruterului IS-IS. Cele 3 optiuni pe care le putem folosi sunt L1,L2 si L1-2.In topologia noastra vom folosi L2.Metrica folosita va fi 10 iar orice valoare intre 1 si 63 este o metrica valida.

Comanda folosita :

R1(config)#router isis

R1(config-router)#redistribute ospf 1 level-2 metric 10

Tabelele de rutare vor arata asfel :

Se poate observa ca interfetele de loopback direct conectate la R4 au fost redistribuite in IS-IS, astfel apar ca intrari noi in tabela de rutare ale ruterelor R3 si R2.Cu toate ca ruterele din domeniul IS-IS cunosc rute catre retelele din OSPF , un ping de la R2 catre una din interfetele de loopback va esua deoarece R4 nu cunoaste rute de intoarcere catre R2.

Pentru a elimina aceasta problema trebuie ca rutele din ISIS sa fie redistribuite in OSPF.Comanda folosita va fi :

R1(config)#router ospf 1

R1(config-router)#redistribute isis level-1-2 metric 100 metric-type 1 subnets

R1(config-router)#redistribute connected subnets metric 100 metric-type 1

In acest moment toate toate clasele sunt interconectate iar orice IP poate fi accesat din orice retea.Comanda "redistribute" ne ajuta sa interconectat doua domeii rutabile diferite atat in concept cat si in configuratie.Pentru verificarea conectivitatii vom folosi acceas comanda ca pana acum -"sh ip route".Rezultatele sunt urmatoarele :

Router R1:

Router R2:

Router R3:

Router R4:

Pentru verificare conectivitatii totale vom folosi cele 3 calculatoare virtuale PC1, PC2 si PC3.

Configuratia PC1:

Configuratia PC2:

Configuratia PC3:

Comenzile folosite vor fi ping si traceroute pentru vedea atat conectivitatea ICMP cat si calea pe care pachetele o vor lua pentru a ajunge la destinatie.

PC1 :

Rezultate ping si trace catre PC2 , PC3 si Loopback1(172.16.1.1):

PC1> ping 192.168.2.1

84 bytes from 192.168.2.1 icmp_seq=1 ttl=62 time=31.200 ms

84 bytes from 192.168.2.1 icmp_seq=2 ttl=62 time=62.400 ms

84 bytes from 192.168.2.1 icmp_seq=3 ttl=62 time=78.000 ms

84 bytes from 192.168.2.1 icmp_seq=4 ttl=62 time=31.200 ms

84 bytes from 192.168.2.1 icmp_seq=5 ttl=62 time=31.200 ms

PC1> trace 192.168.2.1

trace to 192.168.2.1, 8 hops max, press Ctrl+C to stop

1 192.168.3.254 15.600 ms 0.000 ms 46.800 ms

2 10.0.0.6 46.801 ms 46.800 ms 46.800 ms

3 *192.168.2.1 31.200 ms (ICMP type:3, code:3, Destination port unreachable)

PC1> ping 192.168.1.1

84 bytes from 192.168.1.1 icmp_seq=1 ttl=61 time=62.400 ms

84 bytes from 192.168.1.1 icmp_seq=2 ttl=61 time=78.000 ms

84 bytes from 192.168.1.1 icmp_seq=3 ttl=61 time=62.400 ms

84 bytes from 192.168.1.1 icmp_seq=4 ttl=61 time=62.400 ms

84 bytes from 192.168.1.1 icmp_seq=5 ttl=61 time=78.000 ms

PC1> trace 192.168.1.1

trace to 192.168.1.1, 8 hops max, press Ctrl+C to stop

1 192.168.3.254 15.600 ms 31.200 ms 15.600 ms

2 10.0.0.1 62.400 ms 46.800 ms 93.600 ms

3 10.0.0.13 109.201 ms 46.800 ms 46.800 ms

4 *192.168.1.1 31.200 ms (ICMP type:3, code:3, Destination port unreachable)

PC1>

PC1> ping 172.16.1.1

84 bytes from 172.16.1.1 icmp_seq=1 ttl=253 time=62.401 ms

84 bytes from 172.16.1.1 icmp_seq=2 ttl=253 time=78.001 ms

84 bytes from 172.16.1.1 icmp_seq=3 ttl=253 time=93.600 ms

84 bytes from 172.16.1.1 icmp_seq=4 ttl=253 time=93.600 ms

84 bytes from 172.16.1.1 icmp_seq=5 ttl=253 time=62.400 ms

PC1> trace 172.16.1.1

trace to 172.16.1.1, 8 hops max, press Ctrl+C to stop

1 192.168.3.254 15.600 ms 15.600 ms 15.600 ms

2 10.0.0.1 62.400 ms 31.200 ms 46.800 ms

3 *10.0.0.13 31.200 ms (ICMP type:3, code:3, Destination port unreachable)

PC2:

Rezultate ping si trace catre PC1 , PC3 si Loopback1(172.16.1.1):

PC2> ping 192.168.1.1

84 bytes from 192.168.1.1 icmp_seq=1 ttl=61 time=46.801 ms

84 bytes from 192.168.1.1 icmp_seq=2 ttl=61 time=31.200 ms

84 bytes from 192.168.1.1 icmp_seq=3 ttl=61 time=31.200 ms

84 bytes from 192.168.1.1 icmp_seq=4 ttl=61 time=31.200 ms

84 bytes from 192.168.1.1 icmp_seq=5 ttl=61 time=31.200 ms

PC2> trace 192.168.1.1

trace to 192.168.1.1, 8 hops max, press Ctrl+C to stop

1 192.168.2.254 15.600 ms 46.800 ms 15.600 ms

2 10.0.0.9 46.800 ms 46.800 ms 62.400 ms

3 10.0.0.13 78.000 ms 62.400 ms 46.800 ms

4 *192.168.1.1 124.801 ms (ICMP type:3, code:3, Destination port unreachable)

PC2> ping 192.168.3.1

84 bytes from 192.168.3.1 icmp_seq=1 ttl=62 time=62.400 ms

84 bytes from 192.168.3.1 icmp_seq=2 ttl=62 time=31.201 ms

84 bytes from 192.168.3.1 icmp_seq=3 ttl=62 time=31.200 ms

84 bytes from 192.168.3.1 icmp_seq=4 ttl=62 time=31.200 ms

84 bytes from 192.168.3.1 icmp_seq=5 ttl=62 time=31.200 ms

PC2> trace 192.168.3.1

trace to 192.168.3.1, 8 hops max, press Ctrl+C to stop

1 192.168.2.254 31.200 ms 46.800 ms 15.600 ms

2 10.0.0.5 15.600 ms 31.200 ms 62.400 ms

3 *192.168.3.1 62.400 ms (ICMP type:3, code:3, Destination port unreachable)

PC2> ping 172.16.1.1

84 bytes from 172.16.1.1 icmp_seq=1 ttl=253 time=62.400 ms

84 bytes from 172.16.1.1 icmp_seq=2 ttl=253 time=78.000 ms

84 bytes from 172.16.1.1 icmp_seq=3 ttl=253 time=62.400 ms

84 bytes from 172.16.1.1 icmp_seq=4 ttl=253 time=62.400 ms

84 bytes from 172.16.1.1 icmp_seq=5 ttl=253 time=62.400 ms

PC2> trace 172.16.1.1

trace to 172.16.1.1, 8 hops max, press Ctrl+C to stop

1 192.168.2.254 31.200 ms 31.200 ms 46.800 ms

2 10.0.0.9 31.200 ms 15.600 ms 31.200 ms

3 *10.0.0.13 93.600 ms (ICMP type:3, code:3, Destination port unreachable)

PC3:

Rezultate ping si trace catre PC1 , PC2 si Loopback1(172.16.1.1):

PC3> ping 192.168.2.1

84 bytes from 192.168.2.1 icmp_seq=1 ttl=61 time=124.800 ms

84 bytes from 192.168.2.1 icmp_seq=2 ttl=61 time=31.200 ms

84 bytes from 192.168.2.1 icmp_seq=3 ttl=61 time=124.800 ms

84 bytes from 192.168.2.1 icmp_seq=4 ttl=61 time=109.200 ms

84 bytes from 192.168.2.1 icmp_seq=5 ttl=61 time=62.400 ms

PC3> trace 192.168.2.1

trace to 192.168.2.1, 8 hops max, press Ctrl+C to stop

1 192.168.1.254 15.600 ms 31.200 ms 15.600 ms

2 10.0.0.14 46.800 ms 46.800 ms 31.200 ms

3 10.0.0.10 31.200 ms 46.800 ms 62.400 ms

4 *192.168.2.1 109.200 ms (ICMP type:3, code:3, Destination port unreachable)

PC3> ping 192.168.3.1

84 bytes from 192.168.3.1 icmp_seq=1 ttl=61 time=31.200 ms

84 bytes from 192.168.3.1 icmp_seq=2 ttl=61 time=78.000 ms

84 bytes from 192.168.3.1 icmp_seq=3 ttl=61 time=62.400 ms

84 bytes from 192.168.3.1 icmp_seq=4 ttl=61 time=62.400 ms

84 bytes from 192.168.3.1 icmp_seq=5 ttl=61 time=62.400 ms

PC3> trace 192.168.3.1

trace to 192.168.3.1, 8 hops max, press Ctrl+C to stop

1 192.168.1.254 0.000 ms 15.600 ms 15.600 ms

2 10.0.0.14 31.200 ms 62.400 ms 31.201 ms

3 10.0.0.2 78.000 ms 78.000 ms 31.200 ms

4 *192.168.3.1 62.400 ms (ICMP type:3, code:3, Destination port unreachable)

PC3> ping 172.16.1.1

84 bytes from 172.16.1.1 icmp_seq=1 ttl=255 time=46.800 ms

84 bytes from 172.16.1.1 icmp_seq=2 ttl=255 time=15.600 ms

84 bytes from 172.16.1.1 icmp_seq=3 ttl=255 time=15.600 ms

84 bytes from 172.16.1.1 icmp_seq=4 ttl=255 time=46.800 ms

84 bytes from 172.16.1.1 icmp_seq=5 ttl=255 time=15.600 ms

PC3> trace 172.16.1.1

trace to 172.16.1.1, 8 hops max, press Ctrl+C to stop

1 *192.168.1.254 15.600 ms (ICMP type:3, code:3, Destination port unreachable)