Dezvoltarea Unei Aplicatii Web Folosind Mvc

Cuprins

Pagina

Introducere………………………………………………………………………………………………… 4

Capitolul I. Notiuni generale despre aplicatii web……………………………………….. 5

I.1. Componentele arhitecturii aplicațiilor web…………………………….. 5

I.2. Comunicarea client-server……………………………………………………… 7

I.2. Tehnologii specifice aplicatiilor web ………………………………………. 8

I.2.1 HTML (HyperText Markup Language)………………………….. 8

I.2.2

I.2.3

Capitolul II. Tehnica de dezvoltare MVC……………………………………………………..

II.1. (Numele subcapitolului)…………………………………………………………..

II.2. (Numele subcapitolului)…………………………………………………………..

Capitolul III. Cake PHP………………………………………………………………………………

III.1. (Numele subcapitolului)…………………………………………………………..

III.2. (Numele subcapitolului)…………………………………………………………..

Capitolul IV. Prezentarea aplicatiei……………………………………………………………..

IV.1. (Numele subcapitolului)…………………………………………………………..

IV.2. (Numele subcapitolului)…………………………………………………………..

Concluzii (eventual propuneri)………………………………………………………………………

Bibliografie…………………………………………………………………………………………………..

Anexe (figuri, tabele, poze, etc)………………………………………………………………………

Introducerea

La inceputul anilor 1990 a apărut CGI (Common Gateway Interface) fiind prima dezvoltare in direcția folosiri unui server web permitând rularea unor scripturi pe server generâns un raspuns dinamic in format HTML[1].

In zilele nostre aplicațiile web au luat amploare fii tot mai mult felosite de marea majoritate a populației fiind disponibile si accesibile pe smartphone-uri, tablete, calculatoare si alte dispozitive. Incepand de la copii, adulți, instituții etc fiecare folosesc aplicațiile web in diferite scopuri de la simple documentatii pana la plați sau tranzactii bancare online influențand astfel viața de zi cu zi a oamenilor tot mai mult pe plan educațional, administrativ, economic, industrial și așa mai departe. De la inceput si pana in prezent World Wide Web s-a dezvoltat foarte mult de la proiectara lui ca un mediu de informare pana la aplicații de care depide viata unor oameni continuând astfel sa se dezvolte tot mai mult.

 Aplicațiile web sunt sisteme software bazate pe tehnologiile si standardele consortiului World Wide Web (W3C)[2]. In funcție de complexitatea aplicatțiilor web ele pot fi variabile incepand de la cele mai simple care sunt doar informationale pana la cele mai complicate care sunt folosite non-stop cum ar fi magazinele online care au un flux foarte mare de utilizatori.

Apariția Common Gateway Interface (http://hoohoo.ncsa.uiuc.edu/cgi/ interface.html) impreuna cu formularele HTML au aparut si aplicațiile web interactive fiind o forma mai simpla de interactivitate cu paginile cu ajutorul formularelor, meniurilor de selecție, butoanlor radio etc. Se generarea dinamic paginile si legaturile către alte pagini depinzand de ce introduce utilizatorul cum ar fi planificarea călătoriilor sau prezentările virtuale[2].

Aplicatiile tradiționale (cele non-web) difera de cele web detaliile lor cansta pe o parte in caracteristicile de care cele tratiționale nu au nevoie de navigarea non-liniara si caracteristicile care sunt foarte importante cum ar fi frecvența actualizarilor. Cu toate ca o poarte caracteristica este prezenta si depinde de tipul aplicatiei web dezvoltarea celor tranzactionale ca de exemplu sistemele de e-commerce au nevoie de o focalizare ma mare asupra actualizarii si asupra consistentei conținutului in comparație sistemele informatice pure ca de exemplu prezentarile virtuale. Acestea sunt motivut pentru care multe comcepte, tehnici, metode ale proiectări software traditionale trebuiesc adaptate cerintelor proiectarii web. Prin atribuirea unor caracteristici aplicațiilot web se paote vedea ce influenta au asupra calitatiisi asa sa considerăm caracteristicile ca un puct de pornire pentru definirea celor necesare proiectarii aplicațiilor web[2].

Tehnic vorbind aplicațiile web functionează pe baza principiului client/server. Latimea de banda, siguranța si stabilitatea conexiunii acestia sunt factorii independenți pe care trbuie să ii luăm in considerare la dezvoltarea unei aplicatii web pentru ca aceasta sa aiba o calitate adecvata. Latimea de banda pote poate fi marita pentru a crește cantitatea de date transferata incât conținutul media cum ar fi poze, video si altele va fi transferat la o rezolutie scazuta daca avem o latime de banda mai mica. Din cauza tendinței de orientare in spre aplicațiile web pentru telefoanele mobile acest aspect prinde o importanța mai mare asa cum retelele convergente au nevoie de mai multa adaptare la nivelul aplicatiei[2].

Aplicațiile web sunt intr-o continua schimbare si evoluaza permanent de la un an la altul din cauza schimbari cerintelor utilizatorilor acestora care au asteptari tot mai mari si a dispozitivelor tot mai prformante, odata cu schimbarea lor se schimba si tehnologiile web acestea fii mult mai complexe, aceste schimbari se datoreaza si utilizatorilor care se tin la curent cu ultimile apariții aplicațiilor web.

Capitolul I. Notiuni generale despre aplicatii web

Arhitectura aplicațiilor web joacă un rol foarte important in caliatea acestora astfel cu cat au o arhitectură mai bună cu atât le crește si calitatea iar lipsa arhitecturi bine stabilite unei aplicatii afectează in mod direct calitatea acesteia ducând la intreținerea greoaie a acesteia, a eficienței scăzute si dificultatea la folosirea acesteia. Trebuie luat in calcul pentru aceasta ca arhitecții sa fie bine pregatiți sa aibe o experienta îndelungata, sa folosească arhitecturi multi-strat flexibile.

In dezvoltarea de aplicații web trebuie luat in calcul un număr mare de cerinte si de constrângeri, incepand cu cele functionale cum ar fi comenzile de produse online si cele de calitate (performanta si calitate) și pana la integrarea sistemelor software existente (cele de mostenire sau depozitele de date care sunt pe aplicașiile web ar trbui sa le citeasca). Cu ajutorul arhitecturi se fac urmatoarele etape:

Descrie aspectele statice și cele dinamice ale sistemului software fiind necesara construirea diagramei de flux produsului in cauza.

Face trecerea de la analiza la implementare descompunând cerințele functionale si cele calitative in componente software.

Poate fi luata din mai multe puncte de vedere depinzând de care se pot specifica aspecte arhitecturale diferite, cum ar fi: abordarea in functie de momentul rularii (aceasta descrie componentele în momentul rularii sistemului), abordarea conceptuală (identifică indentitațile domeniului aplicației)[2].

Pe parcurs arhitectura software-ului și cerintele lui se mai modifică, tot odata se mai modifica si constrângerile tehnice cauzele putand fi cerințele neclare de la inceputul procesului sau a schimbari cerintelor spre sfarsitul finalizari. Din cauza schimbări continue a sistemelor sofware dezvoltarea lor se face intr-o maniera interativă fapt ce nu garanteaza o arhitectura solidă, abordarea interativă ne fiind suficientă in rezolvarea problemelor specifice de proiectare. IBM ne descrie in șabloanele pentru afaceri electronice acele șabloane de arhitectură pentru aplicațiile comerciale si modul in care pot fi mapate pe infrastructura IBM[2].

1. Componentele arhitecturii aplicațiilor web

Prezentarea componentelor de baza Figura 1.1, comunicarea dintre ele se bazează pe principiul de cerere-răspuns (o componenta – un browser trimite o cerere catre alta componentă iar serverul web si raspunsul la cerere es trimis inapoi pe acelas canal de comunicare)[2]

Figura 1.1

Aceste componente fomează impreună arhitectura unei aplicații iar dupa rolul lor ele sunt urmatorele:

Client este de obicei un browser fiind controlat si manipulat de catre o persoană/un utilizator.

Proxy este folosit pentru stocarea paginilor web intr-un cache (in acesta se salveaza unele date disticte unui utilizator si altele).

Server web este un sotware care poate suporta diferite protocoale web cum ar fi HTTP si HTTPS pentru procesarea cererilor utilizatorilor.

Serverul pentru baze de date, este o locație unde se salveaza unele date structurate ale clientului sub forma de tabele.

Servarul media (audio și video) este folosit pentru streamingul continutului datelor nestructurate.

Serverul pentru managementul continutului (cum ar fi documente XML) acesta pastrează continutul aferent al aplicației in cauză fiind disponibil sub o forma de date nestructurate.

Serverul aplicațiilor (fluxul de date) in acesta se pastrează functionalitatea de care au nevoie diferite aplicații.

Arhitectura pe două sau mai multe straturipermite sa ne organizam aplicatiile pe un numar dorit de nivele caonstand de obicei in doar trei straturi acestea fiind: cel al datelor (oferă acces la datele aplicatiei), cel al afacerii (aici se afla logica de afacer a aplicatiei) si cel de prezentare (ne returneaza rezultatul cereri sub forma de iesire dorit)[2].

Figura 1.2

Personalizarea sau fluxul de date se retin pe serverul aplicației fiind disponibile pentru toate aplicațiile web, aceste servicii sunt incorporate in serverele de aplicatii cu interfata definita putând fi folosită inclusiv pentru a administra aceste servicii cum ar fi serverul de aplicatii WebSphere.

Comunicarea client-server

Unul dintre cele mai importante lucruri al unei aplicații web este aceasta comunicare client-server care sta la baza aplicației facand legatura intr-e cele doua parti, utilizator și aplicația propriu zisa adica serverul. Comunicarea dintre aceste doua parti se are la bază arhitectura pe doua straturi iar pasi de procesare de pe serverul web pot avea si integrarea altor sisteme cum ar fi servere de aplcații sau baze de date iar arhitecturile de mai multe straturi au la baza pricipiul client-server cum are fi browserul web care trimite cererea care determina raspunsul de la servarul web. Simple Mail Transfer Protocol (SMTP) impreuna cu Post Office Protocol (POP3) permite primirea si trimiterea de e-mail-uri, SMTP fiind tot mai des folosit pentru a trasporta pentru schimbul de mesaje asincroane care sunt pabate pe SOAP[2].

Realt Time Streaming Protocol (RTSP) est un standard publicat de catre Internet Engineering Rask Firce (IETF) fiind proiectat cu scopul suportari distribuiri de date multimedia in timp real, in plus fata de celelalte protocoale amintite mai sus RTSP poate transmite resurselor de catre resurse clientuli intr-un mod foarte bun in comparatie cu transmiterea în intregime purtând denumirea de streaming. El permite schimbarea manuala a ¨ perioadei de timp¨ prin cererea stream-ului intr-un anumit moment încat ofera posibilitatea de control al rulari piesei media fara intrerupere cum ar fi implementarea functii similare celor de pe dispozitivele hi-fi: inapoi, inainte, pauză si altele[2].

Printr-e cele mai importante protocoale in ziua de azi este HyperText Transfer Protocol cunoscut sub denumirea de HTTP. Acest protocol controleaza felul in care resursele ca de exemplu continutul HTML sunt accesate, construirea lui este facuta pe stiva TCP/IP avand portul 80 avnd adresate resursele cu ajutorul URL-ului. Aceste URL-uri (Uniform Resource Identifier) nu sunt legate de un anume protocol, ele reprezinta un mecanism de adresare uniform fiind folosit în HTTP. Aceste URL-uri pot fi folosite in conexiunile cu Domain Name System (cunoscut sub numele de DNS) pentru a gasi sisteme gazda pe care se află acestea. În momentul primiri mai multor cereride la mai multi utilizatori in acelaș timp aplicatiile web trebuie sa poata face diferenta intre aceste cereri asta inseamna de a avea o sesiune intre user si server. URL-ul primeste datele relevante sub forma de parametru cu jutorul mecanismului de rescriere a URL-ului[2].

Pentru stocarea informatiei de pe server se folosesc asa numitele Cookies ele retin multe informatii foarte important ca de exemplu o parola, un email, locatia curenta, sau multe alte detalii legate de utilizator, ele ne sunt generate de catre server iar dupa sunt trimise utilizatorului. Ele pot fi doar pentru un anumit timp (acestea contin o data a expirări lor pana la care sunt valabile) sau pot fi permanente, cele care au o anumita durata se sterg la inchiderea pagini sau a motorului de cautare iar cele permanente ne sunt salvat in calculator oe har disk. Cu ajutorul acesto cookies servarul stie daca unele cereri vin de la acelas utilizator sau vine de la utlizatori diferiti astfel pe cele de la acelas utilizator le poate asocia unei sesiuni.

Pentru a preveni ca unele informatii legate de paginile internet pe care le accesăm sa nu fie salvat in cookies putem seta din browser ca acele pagini sa nu fie salvat niciodata astfel putem sa ne ferim ca informatiile ne dorita sa fie salvate și sa eliminăm riscul ca informatiile noastre personale sa ajunga pe maini ne dorite. In schimb sunt unle site-uri care folosesc cookies in scopul salvari informatiiolor cum ar fi cosul de cumparaturi, in acest caz daca site-ul a fost creat sa foloseasca cookies nu putem folosi cosul daca nu avem activat cookies la acel site. Mai nou site-urile moderne pun la dispozitia utilizatorului un mod de a alege daca vrea sa folosească cookies la acel site sau nu.

Aceste cookies pe langa avantajele care le au in usurinta schimbului de informatii intre client si server au si unele dezantaje cum ar fi schimbarea comportamentului browser-ului cauza pentru care multi utilizatori le dezactiveaza pentru a inpiedica acest lucru.

Unele programe pot contine asa numitele Plugin-uri sau insert acestea putând fi integrate in programe mai mari (programe de baza) pentru a indeplini o anumita funcționalitate sau mai multe.

Aceste pot fi folosite pentru afisarea formatelor grafice, execuția fisierelor multimedia, criptarea sau dectiptarea de e-mail-uri, filtrarea unor imagini în programele grafice. In cazul browserului se setează un standard pentru schimbut datelor cu plugin-ul permitând accesul lor la datele din program executand cererile pluginu-rilor, unii producatori de software oferă celor care le proiectează programele API-uri (Aplication Programming Interface) pentru plugin-ri in ideea de a creste utilitatile programului[3].

I.2. Tehnologii specifice aplicatiilor web -HTML

HTML (HyperText Markup Language) este un limbaj de marcare (un set de tag-uri markup) pentru a descrie documente web (pagini web). Documentele HTML suntdescrise de tag-uri HTML, fiecare tag HTML descrie continut diferit fiind. Tag-urile sunt cuvinte cheie care au la inceputul lor si la sfarșit paranteze unghiulare[4].

HTML a fost dezvoltat inițial de Tim Berners-Lee și popularizat de către browser Mosaic dezvoltat la NCSA, pe parcursul anilor 1990 a avut o dezvoltare exploziva pe web, in acest timp HTML fiind extins intr-o grămadă de moduri. HTML 2.0 Noiembrie 1995 a fost dezvoltat de catre Internet Enginnering Task Force (IETF) sa codifice o practică obijnuita in sfarșitul anului 1994. HTML. Fiecare versiune de HTML a incercat să reflecte mai consens intre jucatori din industrie, astfel ca investitia facută de furnizorii de continut nu a fost risipită.[5]

HTML este una dintre cele mai importante unelte in construirea unei aplicații web oferindu-ne o sumedenie de soluții la multe parti ale aplicației si il putem folosi in numeroase scopuri cum ar fi:

Publicarea unor documente online cu titluri, texte, tabele, liste, fotografii și altele.

Preia informatii online prin intermediul link-urilor la un clic pe buton.

Forme de proiectare pentru efectuarea tranzacțiilor cu servicii la distanța, pentru utilizarea in cautarea de infrmații, efectuarea rezervarilor, conda de produse si altele.

Includ foi de calcul, clipuri video, clipuri audio si alte aplicații direct in documentele lor[5].

HTML4 extinde HTML cu mecanisme de foi de stil, scripting, rame, obiecte incorporate, suport inbunatațit si altele. HTML4.01 este o revizie a HTML4.0 care corectează erori si face anumite schimbari de la revizia precedenta. [5]

Noul model de tabel in HTML ii bazat pe RFC1942, autorii avand un control mai mare asupra structurii si aspectului. Abilitatea designerilor pentru a recomanda latimile coloanelor permite utilizatorilor afișarea de date in tabele progresiv mai repede decat sa astepte pentru intregul tabel. Pot fi specificate informații pentru elementele individuale sau pentru grupurile de elemente, pot fi specificate într-un document HTML sau in foi de stil externe. Au dat atât autorilor cât și utilizatorilor controlul asupra prezentării documentelor cum ar fi: informații font, aliniere, culori și altele.

Referitor la Scripting cu ajutorul lor autorii pot crea pagini web dinamice cum ar fi ’’smart forms’’ care reactioneaza atunci cand sunt completate de utilizatori, si de a folosi HTML ca un mijloc de a construi aplicații in rețea.

Mecanismele furnizate pentru a include script intr-un document HTML sunt independente de limbajut de scripting.

Codificare caracterelor abordează problema modului in care aceste caractere pot fi reprezentate intr-un fisier sau pe internet, deoarece codificarea caracterelor nu poate reprezenta in mod direct toate caracterele pe care un autor poate sa le inclunda intr-un document HTML ne ofera alte mecanisme numite referinte la caractere care se pot referi la orice caracter. Din cauză că există un numar foarte mare de caractere in toate limbile din lume și o mare varietate de reprezentare a acestora îngrijirea adecvată trebuie luată astfel incât documentele sa fie intelese de catre utilizatorii din intreaga lume.

Pentru a promova interoperabilitatea SGML cere ca fiecare aplicatie (inclusiv HTML) specifica acestuia setul de caractere al documentului. Un set de caractere consta in:

PREZENTAREA SURSELOR BIBLIOGRAFICE

[1] https://ro.wikipedia.org/wiki/Aplica%C8%9Bie_web

[2] http://www.scritub.com/stiinta/informatica/Proiectarea-aplicaiilor-web204316910.php

[3] https://ro.wikipedia.org/wiki/Plugin

[4] https://en.wikipedia.org/?title=HTML

[5] http://www.w3.org/TR/REC-html40/intro/intro.html