Aparitia Internetului Si Utilizarea Acestuia

Termenul internet provine din împreunarea parțială și artificială a două cuvinte englezești: interconnected = interconectat și network = rețea. Cuvântul are două sensuri care sunt strâns înrudite, în funcție de context: substantivul propriu „Internet” (scris cu majusculă) desemnează o rețea mondială unitară de calculatoare și alte aparate cu adrese computerizate, interconectate conform protocoalelor (regulilor) de comunicare „Transmission Control Protocol” și „Internet Protocol”, numite împreună „stiva TCP/IP”. Istoria Internetului datează din 1965, când Agenția pentru Proiecte de Cercetare Înaintate de Apărare – a Ministerului Apărării, Department of Defense sau DoD din SUA (Defence Advanced Research Projects Agency) a creat prima rețea de computere interconectate sub numele ARPAnet. Internet-ul din zilele noastre, care de mult a împânzit întreg globul pământesc, a rezultat din extinderea permanentă a acestei rețele inițiale. Azi pe glob există un singur Internet, care însă este uriaș. El oferă celor care îl utilizează o gamă variată de informații și servicii precum e-mail, www, FTP, Găzduire web (web hosting) și multe altele, unele dintre ele fiind numai contra cost. Termenul „Internet” nu trebuie confundat cu serviciul internetic World Wide Web (www). Acesta este doar unul din multele servicii oferite pe Internet. Substantivul comun „internet” (scris cu minusculă) desemnează rețele speciale ce interconectează 2 sau mai multe rețele autonome aflate la mare depărtare unele față de altele. Dezvoltarea Internetului a coincis cu rivalitatea dintre cele două mari puteri ale secolului al XX-lea: Statele Unite ale Americii și Uniunea Sovietică. În 1957, URSS (Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste) lansează în spațiul cosmic primul satelit artificial al Pământului denumit Sputnik. Acest lucru a declanșat o tensiune deosebită în Statele Unite ale Americii, astfel președintele Eisenhower înființează o agenție specială subordonată Pentagonului: Advanced Research Projects Agency. Această agenție a Ministerului de Apărare (Department of Defense, prescurtat DOD) era condusă de oameni de știință, avand o birocrație redusă, și are ca misiune: „Menținerea superiorității tehnologice a armatei Statelor Unite și prevenirea surprizei tehnologice în domeniul securității naționale prin sponsorizarea celor mai noi și revoluționare descoperiri științifice și prin investirea de fonduri teoretic nelimitate pentru realizarea unei legături între cercetarea științifică și implementarea tehnologică militară a acesteia.” În 1959 John McCarthy, profesor la Universitatea Stanford, găsește soluția de a conecta mai multe terminale la un singur calculator central: time-sharing (partajarea timpului). Aceasta este o modalitate de lucru în care mai multe aplicații (programe de calculator) solicită acces concurențial la o resursă (fizică sau logică), prin care fiecărei aplicații i se alocă un anumit timp pentru folosirea resursei solicitate. Apărând apoi primele calculatoare în marile universități se punea problema interconectării acestora. Cercetătorul Lawrence Roberts susținea o soluție de interconectare prin comutare de pachete (packet switching) în modelul numit "client-server". Astfel, pentru a transmite informația, aceasta este mărunțită în porțiuni mici, denumite pachete. Ca și la poșta clasică, fiecare pachet conține informații referitore la destinatar, astfel încât el să poată fi corect dirijat pe rețea. La destinație întreaga informație este reasamblată. Deși această metodă întâmpina rezistență din partea specialiștilor, în 1969 începe să funcționeze rețeaua "ARPANET" între 4 noduri: University of California din Los Angeles (UCLA), University of California din Santa Ana, University of Utah și Stanford Research Institute (SRI). Toate acestea au fost codificate într-un protocol care reglementa transmisia de date. În forma sa finală, acesta era TCP/IP (Transmission Control Protocol / Internet Protocol), creat de Vint Cerf și Robert Kahn în 1970 și care este și acum baza Internetului. TCP/IP face posibil ca modele diferite de calculatoare, de exemplu cele compatibile cu IBM sau și Mac's, folosind sisteme diferite de operare, cum ar fi UNIX, Windows, MacOS etc. să se "înțeleagă" unele cu altele. Prima conexiune ARPANET a fost realizată în 29 octombrie 1969, ora 22:30 între University of California din Los Angeles și Institutul de Cercetare Stanford și a decurs astfel: cei de la un capat al rețelei au tastat un “L” și apoi, prin telefon, au cerut confirmarea funcționării transferului de date de la cei de la celalalt capat al conexiunii. Dialogul a fost urmatorul:

„ -Vedeți L-ul?

-Da, vedem L-ul!

Apoi au tastat un O și au întrebat din nou:

-Vedeți O-ul?

-Da, vedem O-ul, a venit raspunsul.

Apoi au tastat un G și conexiunea a picat. Totuși începuse o nouă revoluție în domeniul comunicațiilor.”

În 1979 ARPA decide să separe rețeaua în două, una pentru lumea comercială și universitară, și una militară. Cele două rețele puteau comunica în continuare, construindu-se practic o inter-rețea (internet) denumită inițial DARPA Internet și consacrată ulterior sub denumirea Internet. Numeroși cercetători din domeniul academic și militar si-au concentrat eforturile în scopul dezvoltării unor programe de comunicare în rețea. Astfel în 1980 o serie de programe de comunicare (bazate pe protocoale binedefinite), care sunt utilizate și astăzi, erau deja finalizate. În 1983, TCP/IP devine unicul protocol oficial al Internetului, și ca urmare, tot mai multe calculatoare din întreaga lume au fost conectate la ARPANET. Creșterea numărului de calculatoare conectate la Internet a devenit exponențială, astfel încât în 1990 Internetul cuprindea 3.000 de rețele și 300.000 de calculatoare. În 1992 era deja conectat calculatorul cu numărul 1.000.000. Apoi mărimea Internetului s-a dublat cam la fiecare an. Dezvoltarea rapidă a Internetului s-a datorat faptului că accesul la documentația protocoalelor obligatorii a fost și este liber și gratuit. În 1969 S. Crocker a inițiat o serie de „note de cercetare” denumite RFC (Request for Comments), numerotate cronologic și devenite cu timpul accesibile gratuit on-line (în Internet). Marea schimbare a început în 1989, când Tim Berners Lee de la Centrul European pentru Fizica Nucleară din Geneva (CERN) a pus bazele dezvoltării primului prototip al World Wide Web (WWW sau web).

I.2 Evoluția și dezvoltarea internetului

Am dat câteva detalii despre modul de funcționare a internetului. Nu insistăm pe acest subiect deoarece limbajul este tehnic și greoi. În anii ’60 si ’70, evoluția calculatoarelor a fost semnificativă. Dacă în anii ’50 calculatoarele lucrau cu o viteză 10.000 de operatii/secunda, în anii ’70 viteza era de 5.000.000 de operatii/secunda iar dimensiunile acestora erau mult reduse decât în anii anteriori. Acest salt imens a făcut ca piața calculatoarelor să explodeze, deoarece unii își doreau unul de curiozitate, din dorința de a invața sau de a face lucruri utile cu el. Datorită creșterii cererii de calculatoare, au apărut și primele rețele comerciale precum TELENET-ul. Se poate spune că odată cu trecerea în secolul XXI internetul a trecut și el într-o nouă perioadă a existenței sale. A venit deci momentul să ne punem întrebări cu privire la evoluția viitoare a Internetului și la impactul pe care acesta îl va avea asupra omenirii. Principalii concurenți sunt cablul coaxial și DSL, alături de tehnologia optică (fibre optice și laser) prin intermediul căreia volumul și viteza de transmitere a datelor au crescut substanțial. În momentul de fața fibra optică are un avantaj fată de cablu, avantaj conferit de ușurința cu care poate fi folosită și calitatea superioară a vitezei de primire a informației. .Odată depășită perioada de dispute pentru impunerea standardului propriu și acapararea unui segment cât mai mare din piață am asistat la schimbarea "revoluționară" a aspectului site-urilor Web, cu un accent din ce în ce mai mare pe alcătuirea unei realități virtuale incitantă, complexă și fantastică în același timp. Introducerea de grafică 3D, clipuri audio-video, animații avansate și a sunetului stereo surround au accentuat senzația de imersiune într-un spațiu virtual. Cu apariția 7D-ului s-au folosit toate simțurile omului pentru crearea unei atmosfere speciale în care interacțiunea va implica nu numai simțul văzului sau al auzului ci și simțul tactil și al mirosului. Navigarea pe Internet este asemănătoare cu o plimbare pe stradă, având posibilitatea să dăm comenzi vocale și să comunicăm cu alte persoane întâlnite sau să interacționăm cu obiectele prezente în peisaj prin intermediul unui corp virtual. Avem astfel imaginea unui Internet cu adevarat ajuns la maturitate tehnologică, capabil să preia și să armonizeze caracteristicile celor mai avansate programe create pentru calculator, în așa fel încât rezultatul final să fie o experiență existențială virtuală care să rivalizeze cu existența reală și în același timp să o completeze, acesta fiind scopul final urmărit de toți cei implicati în dezvoltarea Internetului. Dacă în 2002 se înregistrau 569 de milioane de utilizatori, ceea ce însemna la acel moment 9,1% din populația lumii, în 2014 numărul persoanelor conectate la internet a depășit valoarea de 3 miliarde de utilizatori, adică aproximativ 40% din populația lumii. Specialiștii susțin că peste câțiva ani, numărul va ajunge la 7 miliarde. De asemenea, în 2002 existau doar 3 milioane de site-uri web, în comparație cu 1 miliard de website-uri în prezent. Pe an se adaugă aproximativ 58 de milioane de website-uri. Media timpului petrecut online de o persoana este, în 2014, de 4 ore pe zi, față de doar 46 de minute în 2002. Acum 10 ani de zile 95% din utilizatori foloseau Internet Explorer, însă în 2014 procentul a scăzut la 35%. 32% dintre cei conectați la internet folosesc acum Chrome, 25% Mozilla Firefox, 6% Opera și 2% alte browsere. Iar dacă în 2002 un utilizator aștepta, în medie, 16 secunde pentru încărcarea unei pagini web, în 2014 acest lucru durează aproximativ 3 secunde, in functie de calitate serviciului. Internetul este probabil una din cele mai mari invenții ale omului în secolul XX. În țara noastră internetul a apărut pe arii restrânse în 1992, cei care știau să-l utilizeze fiind foarte puțini iar termenul era slab răspândit la noi in țară. Lucrurile au început să funcționeze după anul 1996 când tot mai mulți români incep să se familiarizeze cu internetul. In opinia noastra, lucrurile au evoluat încet, deoarece un studiu ne arată că in 2000 doar 3,6% din populație deținea un calculator. Lucrurile s-au îmbunătățit în 2003, când statisticile arătau că 10% din populația României deține un calculator. În ultimii ani insă, calculatorul nu mai este un lux pentru români, cercetarile ne confirmă acest lucru deoarece aproape jumătate din orașenii români au calculator personal. Internetul poate sa înlocuiască cu succes multe surse de informare, este un “loc” de socializare la scară mondială iar abonamentele sunt foarte ieftine în România. Așa se poate explica faptul că in ziua de azi sunt peste 7 milioane de utilizatori români, un număr impresionant dacă stăm să ne gândim că in 2000 erau sub 1 milion. Putem afirma cu tărie că, data de 1 ianuarie 1983, este una care marchează apariția uneia dintre cele mai mari invenții ale secolului XX. Deoarece în doar 32 de ani internetul a cunoscut o ascensiune fulminantă, fiind utilizat de peste 3 miliarde de oameni din întreaga lume iar specialiștii sunt optimiști estimând că in 2016 vor fi circa 3,5 miliarde utilizatori. Pe primul loc se află Asia cu 416,3 milioane de utilizatori, urmată de Europa cu 282,7 milioane, locul 3 îi revine Americii de Nord 185,1 milioane, apoi America Latina cu 74,9 milioane utilizatori. Ultimul loc este ocupat de Africa cu doar 48 de milioane de utilizatori. În România dotarea cu computere a firmelor se apropie de nivelul atins în Uniunea Europeană, dar procentul celor care au conexiune la internet este sensibil mai mic decât cel inregistrat la nivel european. Aceasta este una dintre concluziile studiului realizat de Consiliul Național al Intreprinderilor Private Mici și Mijlocii din România (CNIPMMR) în lunile aprilie-mai 2013 pe un eșantion de 1.399 de IMM-uri (micro, mici si mijlocii) ce activează în întreaga economie, din toate cele opt regiuni de dezvoltare ale țării. Studiul dat publicității arată că 81,90% dintre firmele autohtone au în dotare computere, 64,16% accesează internetul iar 56,51% utilizează e-mail-ul. Circa 27,97% dintre IMM-uri dețin site-uri proprii și 7,51% din intreprinderi recurg la vânzarile/cumpărăturile on-line. Totuși, un procent destul de ridicat de IMM-uri (15,52%) nu dețin computere/site propriu și nu utilizează internetul, e-mail-ul și vânzările/cumpărăturile on-line, în vreme ce 0,79% dintre firme folosesc alte componente IT, cum ar fi telefonia IP, programe de proiectare asistată sau intranetul. Un sondaj asemănător, realizat la nivel european pe 7.662 de IMM-uri, a evidențiat ca 85,3% dintre microfirme, 91% din firmele mici și 95% dintre firmele mijlocii au în dotare computere. De asemenea, 73% dintre microintreprinderile investigate au conexiune la internet, comparativ cu numai 54,59% dintre microfirmele românești. E-mail-ul este folosit de aproximativ 68% dintre microfirmele europene și de 53,11% din cele românești. Termen aproape necunoscut publicului larg în urmă cu mai putin de un deceniu, Internet a devenit astăzi una dintre principalele modalități de comunicare și de informare, a lumii moderne. Numărul de utilizatori ai rețelei Internet se apropie de stabilizare în tarile dezvoltate și crește într-un ritm susținut în țările în curs de dezvoltare. În țările dezvoltate ale lumii orice persoan educată foloseste în mod curent rețeaua Internet pentru a obtine informații, în legatură cu cele mai diverse domenii.

I.3 Impactul internetului asupra omului

Un număr record de site-uri s-a atins în anul 2014, mai exact s-a depăsit pragul de 1 miliard la nivel mondial. În prezent sunt peste 100 de miliarde de email-uri trimise, peste 1 miliard și jumătate de căutări în Google, peste 50 de mii de poze urcate pe Instagram, peste 1,3 miliarde de utilizatori activi pe Facebook, aproape 300 de mii de useri activi pe Twitter și aproape 900 de milioane de Gb trafic. Dezavantajul este că electricitatea consumată pentru a face internetul să funcționeze, generează peste 2 milioane de tone pe zi de dioxid de carbon aruncate în atmosfera. Așadar, mediul online este în continuă creștere, dezvoltare și actualizare. Apariția internetului a produs schimbări importante în viața noastra. Reușim să comunicăm cu persoane aflate peste mări și țări, să aflăm tot felul de informații în doar câteva minute, fie că este vorba despre o stradă, un medic, o piesă de teatru, un animal, un job sau orice altceva. Motoarele de căutare “muncesc” pentru noi dându-ne în câteva secunde pagini întregi cu adrese unde putem găsi ceea ce căutam, ce nu căutam sau ce nici nu știam că există. Însă, cum în orice lucru este și o parte mai puțin buna asa este și cu internetul. Adolescenții și tinerii sunt cei mai afectați de “viața virtuală” care ajunge să o elimine total pe cea reală. Este tentația de a avea orice identitate, de a fi cine ai vrea în loc de cine ești. Adolescenții se prezintă drept aduți, având altă infățișare, alte ocupații, alte trăsături de personalitate. Este satisfăcător să te descrii ca fiind puternic, dezinvolt, matur în loc de lipsit de încredere în sine sau timid. Însa, ei ajung să fie dependenți de internet, să traiască doar în acea “viață virtuală”. Sunt cunoscute multe cazuri în care, copii sau adolescenții ratează momente importante din viață din cauza lumii virtuale. Iată câteva consecințe ale utilizării obsedante ale internetului: izolare socială, rezultate profesionale scăzute, deficit comportamental, alterarea sănătății,  înstrăinarea de instituții precum familia, instituțiile educaționale și locul de muncă. Deși camerele de chat de pe net oferă aceeași interactivitate ca și discuțiile față-în-față, acestor discutii le lipsește contactul personal necesar pentru dezvoltarea unor aptitudini de comunicare. Acest lucru afectează de asemenea, modul în care adolescenții comunică cu familia, prietenii și membrii societății. Singurele entități cu care intră în contact sunt plăsmuiri ale imaginației altor internauți care își ascund adevărata identitate în spatele unor ID-uri. În aceste condiții, minciuna pare a fi laitmotivul traiului lor zilnic. Internetul are un randament pozitiv atunci când știi să îl folosești corect în scopuri nobile, realizând activități importante, aducând prin el valori și principii sănătoase, oferind informații necesare societății, elaborînd programe educative, iar toate aceste lucruri duc la eficiență. Atunci când persoanele se lasă influențate de internet este foarte posibil să devină și dependente  de acesta. Astfel prin internet au acces la lumea virtuală și la multe aspecte periculoase  care duc la influențarea negativă a personalității. De cele mai multe ori sunt influențate personalitățile tinerilor care se lasă captivați de tot ce e modern și nou, internetul fiind pentru ei o sursă de satisfactie. Persoanele a căror personalitate este influențată de internet sunt foarte ușor de identificat deoarece

evită evenimente importante, cu scopul de a petrece mai mult timp pe net;

deprivarea de somn și schimbarea ritmului de somn sunt prezente în viața lor;

scăderea relationarii cu familia, ;

refuză de a sta mai mult timp offline;

sunt confuzi și absenți de la discuții;

neglijează munca, obligațiile și responsabilitățile;

Mulți dintre noi avem tendința de a ne petrece mai mult timp pe Internet atunci când ne simțim singuri sau suntem copleșiți de sentimente neplăcute, în căutarea unui mod de a scăpa de plictiseală sau a uita, pentru moment, de problemele care ne provoacă disconfort. Nu toți devenim, însă, dependenți. Există o serie de diferențe între cei care utilizează Internetul într-un mod sănătos și cei care nu. De exemplu, persoanele dependente s-au dovedit a fi mult mai atrase de aplicații interactive, cum ar fi chat și cumpărături, în timp ce non-dependenții folosesc Internetul aproape exclusiv pentru trimiterea de e-mail și căutarea de informații. Unii cercetători afirmă că utilizatorii sunt dependenți de materialele pe care le găsesc pe Internet nu la mediul în sine. Studiile au arătat că cei mai expuși la riscul de dependență sunt adolescenții și adulții tineri, iar dintre aceștia, băieții și cei cu anumite vulnerabilități temperamentale cum ar fi timiditatea, stima de sine scăzută, competențe emoționale și sociale scăzute, comportamente de risc (consum de alcool, droguri, joc de noroc patologic), competențe slabe de gestionare a timpului. Adolescenții dependenți de Internet sunt mai introvertiți și mai timizi în interacțiuni sociale față-în-față și preferă singurătatea, activitățile solitare. Există, prin urmare, anumiți factori de risc dovediți pentru dependența de Internet și dependența de calculator:

• Anxietatea – o persoană cu tulburare de anxietate poate utiliza Internetul pentru a-și distrage atenția de la îngrijorările sau temerile pe care le prezintă.

• Depresia – Internetul poate fi considerat un mijloc de evadare din starea de tristețe dar dependența poate înrăutăți lucrurile, prin izolare și singurătate.

• Alte dependențe – mulți dependenți de Internet suferă de alte dependențe, cum ar fi, dependența de droguri, alcool, jocuri de noroc și sex.

• Lipsa suportului social – rețelele de socializare on-line sau jocurile online sunt utilizate ca o modalitate de a stabili noi relații și de a solicita ajutor.

Ne bucurăm de toate beneficiile Internetului și pentru mulți dintre noi este, de asemenea, un instrument indispensabil pentru muncă, educație și comunicare. Utilizarea atât de frecventă a Internetului a apărut din nevoia din ce în ce mai mare a oamenilor de a avea acces la informații și de a comunica într-un mod cât mai eficient și mai rapid. Treptat, spațiul virtual a început să înlocuiască multe aspecte ale vieții de zi cu zi și din ce în ce mai mulți oameni îl consideră locul în care se simt cel mai confortabil. Așa cum tot ceea ce facem și cum toate lucrurile care ne înconjoară au o influență, fie ea pozitivă sau negativă, asupra noastră, și Internetul are părțile sale bune și părțile sale rele. Un studiu realizat în 2008 de "Semel Institute for Neuroscience and Human Behavior" la UCLA a demonstrat, pornind de la ideea "neuroplasticității", că, la persoanele de vârstă medie și înaintată care petrec timp navigând pe Internet, apariția declinului cognitiv caracteristic bolii Alzheimer sau demenței, a fost prevenită sau chiar împiedicată. Așadar, unul dintre avantajele utilizării Internetului este faptul că ne menține creierele active, continuând să învățăm pe măsură ce îmbătrânim.

I.4 Marketing și afaceri prin internet

Deoarece internetul ne permite sa accedem cu o viteză nemaipomenită la informații din domeniile cele mai variate, este aproape evident faptul că investitorii, oamenii care activează în domeniul economic nu puteau rata șansa de a-șî mări profiturile prin implementarea unui sistem care să scurteze timpul destinat, până la apariția internetului, tranzacțiilor față în față. Net-economia se concentrează asupra unei categorii de intreprinderi diferite de cele clasice, care au pus bazele sistemului economic mondial. Nu putem vorbi de intreprinderile dintr-un Second Life Inauthentic, ci de corespondențele intreprinderilor reale pe calculatoarele angajaților. Aceștia au putut intra în contact direct și în timp real, împărtășind date de pe hard cu clienții, cu furnizorii, cu creditorii, cu parteneri din orice colț al lumii. Este necesar, însă, să clarificăm lucrurile privind conceptul de net-economie. Net-economia nu se reduce la schimburile comerciale online. Acestea reprezintă doar rezultatul eforturilor, lucrurile care însă nu se văd sunt cele mai complicate și greu de priceput de ochiul neformat al individului comun. Net-economia are o structură tentaculară, care traversează mai multe nivele, realizând un soi de coloană vertebrală sau schelet pe care apoi putem construi asa-zisele tranzacții cu final palpabil, adică banii care, de data aceasta nu mai sunt prezenți doar online, ci și în conturile investitorilor. Rețeaua își extinde ramificațiile și influența în toate sectoarele de activitate, inclusiv în cele care nu au nici o legatură cu tehnologia informațiilor. Se infiltrează pretutindeni, de la agricultură până în administrațiile publice, iar pe de altă parte, cei ce o refuză sunt înlocuiți de noii veniți a căror lipsă de experiență e compensată de bagajul de cunostințe  și de deschiderea către nou. După cum vedem, net-economia aceasta nu este doar o dorință a intreprinderilor care se vor a fi jucători importanți pe scena unde se dau luptele pentru supremație în acest domeniu. Net-ecomonia este o necesitate care condiționează și funcționarea intreprinderii reale. Vedem că astăzi cele mai multe tranzacții se fac prin intermediul internetului. Plecând de la banalul exemplu al cumpărătorului ce își alege un anume fel de pantofi sport dintr-un catalog online, unde poate avea acces la toate noutățile scoase pe piața de firmă producatoare, și până la firmele distribuitoare de electrice, care își fac comenzile către producatorii din Japonia, de exemplu, pe Internet, observăm că procesele economice de bază nu mai sunt cele originare, ci cele actuale, updatate la noua societate și evoluția ei. Trebuie menționat că această statistică nu ține seama decât de cifra de afaceri și de utilizări direct legate de folosirea internetului, fiindcă impactul difuzării sale în ansamblul economiei nu poate fi măsurat. Daca am discutat despre net-economie, existență, evoluția și felul în care aceasta funcționează, evident este și faptul că e absolut normal să deschidem discuția și despre net-intreprinderi. Nu riscăm să inventăm cuvinte noi sau să creăm ambiguități, lucru pentru care vom preciza faptul că termenul de net-intreprinderi a apărut, inevitabil, odată cu apariția net-economiei, în 1995, după declarațiile presei de specialitate. Piața online este în creștere permanentă și sigură.