Administrarea Retelelor de Calculatoare cu Server Windows 2008
LUCRARE DE LICENȚĂ
Administrarea rețelelor
de calculatoare
cu server windows 2008
CUPRINS
1. INTRODUCERE
2. STRUCTURA RETELELOR
2.1. Medii de transmisie
2.2.1. Rețele peer-to-peer
2.2.2. Rețele bazate pe server
2.3. Topologii
2.3.1. Topologia BUS (Magistrală)
2.3.2. Topologia STAR (Stea)
2.3.3. Topologia EXTENDED STAR (Stea Extinsa)
2.3.4. Topologia RING (Inel)
2.3.5. Topologia MESH (Plasă)
2.3.6. Topologia HYBRID
2.3.7. Topologia STAR-BUS
2.3.8. Topologia STAR-RING
2.3.9. Topologia logică
2.4. Local Area Network (LAN)
2.5. Wide Area Network (WAN)
2.6. Protocoale și standarde
2.6.1. Modelul de referință OSI
2.6.2. Modelul de referință TCP / IP
2.6.3. Internet Protocol (IP)
2.7. Echipamente de rețea
2.7.1. Plăci de rețea
2.7.2. Modemuri
2.7.3. Repetorul
2.7.4. Hub-uri și switch-uri
2.7.5. Punți
2.7.6. Routere
2.8. Standarde, criterii, definiții, acronime și abreviații
3. MANAGEMENTUL REȚELELOR DE CALCULATOARE
3.1. Scopul managementului rețelelor
3.2. Structurarea ierarhică a sistemului de management
3.3. Ariile funcționale ale managementului rețelelor
3.3.1. Managementul configurării
3.3.2. Managementul defectărilor
3.3.3. Managementul performanțelor
3.3.4. Managementul securității
3.3.5. Managementul contabilității
4. SERVER WINDOWS 2008
4.1. Introducere în Serverul Windows 20008
4.1.1. Rolurile Serverului Windows 2008
4.1.1.1. Active Directory Certificate Services (ADCS)
4.1.1.2. Active Directory Domain Services (AD-DS)
4.1.1.3. Active Directory Federation Services (ADFS)
4.1.1.4. Active Directory Lightweight Directory Services (ADLDS)
4.1.1.5. Active Directory Rights Management Services (ADRMS)
4.1.1.6. Application Server (AS)
4.1.1.7. Dynamic Host Configuration Protocol (DHCP) Server.
4.1.1.8. DNS Server
4.1.1.9. Fax Server
4.1.1.10. File Services
4.1.1.11. Hyper-V
4.1.1.12. Network Policy and Access Services
4.1.1.13. Print Services
4.1.1.14. Terminal Services
4.1.1.15. Universal Description, Dscovery, and Integration (UDDI) Services
4.1.1.16. Web Server (IIS)
4.1.1.17. Windows Deployment Services (WDS)
4.1.2. Caracteristicile Serverului Windows 2008
4.1.2.1. Virtualizare integrată
4.1.2.2. Dezvoltat pentru Web
4.1.2.3. Securitate ridicată
4.1.2.4. Putere de calcul de înaltă performanță
4.1.2.5. Fundație solidă
4.1.2.6. Virtualizare
4.1.2.7. Web
4.1.2.8. Securitate
4.1.2.9. Consolidarea serverului și optimizarea resurselor—Hyper-V
4.1.2.10. Acces flexibil la aplicații pentru utilizatorii de la distanță—TS RemoteApp
4.1.2.11. Instalare modulară, minimă—Server Core
4.1.2.12. Oferirea de conținut Web și aplicații complexe—IIS 7.
4.1.2.13. Performanță și control de rețea îmbunătățite—Noul TCP/IP Stack
4.1.2.14. Împiedicarea dispozitivelor virusate să se conecteze la rețea — NAP
4.1.2.15. Suport al continuității de business pentru sarcini complexe —caracteristici de disponibilitate ridicată
4.1.2.16. Colaborare mai sigură — Active Directory Federated Rights Management
4.1.2.17. Conectarea mediilor eterogene
4.1.2.18. Activarea de servicii și suport Top-Shelf pentru locații de la distanță
4.1.2.19. Simplificarea administrării, a managementului și a automatizării — Server Manager și PowerShell
4.2. Ediții ale Serverului Windows 2008
4.2.1. Windows Server 2008 Standard
4.2.2. Windows Server 2008 Enterprise
4.2.3. Windows Server 2008 Datacenter
4.2.4. Windows Web Server 2008
4.2.5. Windows Server 2008 for Itanium-Based Systems
4.2.6. Windows Server 2008 Standard fără Hyper-V
4.2.7. Windows Server 2008 Enterprise fără Hyper-V
4.2.8. Windows Server 2008 Datacenter fără Hyper-V
4.3. Introducere în Serverul Windows 2008 R2
5. CONCLUZII
6. APLICAȚIE PRACTICĂ. CHESTIONAR DE ADMINISTRARE REȚELE CU WINDOWS 2008 SERVER
6.1. Aplicatia în limbajele Java și HTML
6.2. Aplicatia implementată pe plaforma Moodle
6.3. Concluzii
BIBLIOGRAFIE
ANEXE
ANEXA 1 Chestionar Administrare Retele cu Windows 2008 Server
ANEXA 2 Codul sursă al fișierului aplicatie.html
1. INTRODUCERE
În prezent, suportul principal pentru realizarea comunicațiilor de date este reprezentat de rețelele de calculatoare. Acestea sunt indispensabile atât în firme, indiferent de mărime sau domeniu de activitate (producție, unități bancare, mass-media) cât și în unitățile de învățământ sau de cercetare.
O rețea de calculatoare este structura alcătuită dint-un grup de calculatoare personale conectate între ele, împreună cu alte echipamente conexe, numite periferice.
Rețelele de calculatoare au apărut în primul rând datorită necesității schimburilor rapide de informație între calculatoarele personale, eliminându-se astfel suporturile clasice: hârtie tipărită, telefon, disc sau bandă magnetică. Ca urmare, viteza schimbului de informații a crescut semnificativ, conectând calculatoarele personale într-o rețea.
Mărirea duratei de viață a rețelelor existente, concomitent cu apariția de noi structuri și arhitecturi de rețele de calculatoare, este și va rămâne o continuă provocare tehnico-științifică.
Într-o societate în continuă și rapidă evoluție, unul dintre cele mai spectaculoase fenomene observate în ultimul deceniu îl constituie implementarea și dezvoltarea rețelelor de calculatoare în aproape toate domeniile de activitate: economice, sociale, științifice și manageriale. Explicația este dată de avantajele oferite de către rețelele de calculatoare în rezolvarea problemelor determinate de impor-tanța pe care o are schimbul informațional în achiziția, stocarea, prelucrarea și distribuția informației.
În societatea actuală, rețelele de calculatoare au devenit absolut necesare, deoarece permit utilizatorilor accesul rapid la o gamă mare de aplicații și în mod implicit de informații, constituind, în același timp, un mediu rapid de comunicare, cum ar fi:
Utilizarea internetului cu toate avantajele aferente, cum ar fi, în principal, accesul rapid și facil la informații din toate domeniile existenței umane prin intermediul motoarelor de căutare;
Accesul rapid și de la distanță la o gamă foarte largă de programe și aplicații în forma lor cea mai actuală;
Posibilitatea efectuării în condiții de maximă siguranță a unor operațiuni financiar-bancare;
Accesul facil la aplicații diverse cum sunt bazele de date publice, pentru satisfacerea unor nevoi cotidiene cum ar fi: rezervări de locuri (la avion, tren, hotel ș.a.), ziare electronice, anunțuri de mică publicitate etc.;
Urmărirea on-line a posturilor de radio sau TV;
Comunicarea prin poșta electronică; informația transmisă sau primită poate fi de diverse feluri, text, sunet, video etc.;
Comerțul on-line.
Achitarea on-line a facturilor, taxelor și a altor obligații financiare;
Posibilitatea gestionării on-line a conturilor bancare și accesul facil la situația financiară;
Întâlniri virtuale în timp real (audio și video) care pot fi utilizate pentru întruniri ale grupurilor de interes, afaceri, instruirea la distanță sau comunicarea cu membri ai familiei sau prieteni aflați chiar la distanțe foarte mari.
Rețelele de calculatore mai sunt utilizate în:
Partajarea resurselor – toți utilizatorii pot avea concomitent acces la programele, datele și echipamentele rețelei, indiferent de locul unde se află, acesta fiind rolul principal al sistemelor distribuite;
Fiabilitatea utilizării resurselor, prin posibilitatea de multiplicare a acestora;
În contextul sistemelor distribuite, calculatoarele dobândesc o nouă dimensiune prin posibilitatea de optimizare a utilizării resurselor și simplificarea modului de lucru al utilizatorilor.
Reducerea substanțială a costurilor cu dotarea cu perifericele, toți utilizatorii având posibilitatea de folosire a unor anumite echipamente; spre exemplu, într-o rețea este suficientă o imprimantă, un fax sau un scanner, nefiind necesară achiziționarea, pentru fiecare utilizator în parte, a câte unui astfel de echipament.
2. STRUCTURA RETELELOR
2.1. Medii de transmisie
Un mediu fizic în comunicații de date este calea de transmitere pe care un semnal se propagă.
Multe medii de transmisie sunt folosite drept canal de comunicare.
Un canal de comunicare, sau canal, se referă fie la un mediu de transmisie fizic, cum ar fi un fir, sau al unei conexiuni logice pe un mediu, multiplexate cum ar fi un canal radio. Un canal este utilizat pentru a transmite un semnal de informație, de exemplu, un flux de biți, de la unul sau mai multe expeditori (sau emițători) la unul sau mai multe receptoare. Un canal are o anumită capacitate de transmitere a informațiilor, adesea măsurată de lățimea de bandă, în Hz, sau rata de date, în biți pe secundă. În scopuri de telecomunicații, medii de transmisie sunt clasificate ca fiind una dintre următoarele:
ghidate (sau delimitate) – undele sunt ghidate de-a lungul unui mediu solid, cum ar fi o linie de transport.
wireless (sau traversare) – transmisia și recepția sunt realizate prin intermediul unei antene.
Linii de transport utilizat de construcție specializate, cum ar fi dimensiunile precise dirijor și spațiere, și potrivire impedanța, pentru a transporta semnale electromagnetice cu reflexii minime și pierderi de putere. Types of transmission line include:
Cablul coaxial este un cablu electric, care se compune dintr-un fir conductor (D în fig. 2.1) înconjurat de un material izolator (C), înconjurat de un alt înveliș, conductor la rândul său (B), acoperit de un ultim strat izolator (A). Acesta este utilizat pentru transmisiuni de înaltă frecvență sau pentru semnale de bandă largă.
Deoarece câmpul electromagnetic purtător al semnalului există doar în spațiul dintre cei 2 conductori, acesta nu poate interfera sau permite interferențe cu alte câmpuri electromagnetice externe.
Avantaje
Datorită structurii sale și a izolării bune, cablul coaxial prezintă două avantaje majore față de alte tipuri de cablu de cupru:
comportare foarte bună în frecvență
poate acoperi o bandă foarte largă, de la frecvențe joase până la UHF (Ultra High Frequency), ceea ce îl face ideal pentru transmisii de video analogice (televiziune prin cablu) însă și pentru tehnologii digitale moderne de transmisie de date.
Dezavantaje
nu suportă pentru Ethernet o lățime de bandă mai mare de 10Mbps.
este un mediu partajat (shared-media) și nu poate oferi un grad minim de securitate.
pentru a oferi o imunitate bună la interferențele electromagnetice trebuie împământat la un capăt.
Tipuri
Cablul coaxial gros este cunoscut și sub denumirea Thick Ethernet sau 10Base5. Explicația acestei denumiri este:
"10" – viteza de transfer (10 Mbit/s);
"Base" – se referă la faptul că transmisia se face în banda de bază;
"5" – prescurtarea de la lungimea maximă a cablului – 500 m.
Cablul coaxial subțire este cunoscut și sub denumirea Ethernet 10Base2:
„10” – viteza de transfer (10 Mbit/s);
„Base” – se referă la faptul că transmisia se face în banda de bază;
„2” – deși lungimea maximă este de 185 de metri, prescurtarea vine de la 200 metri.
Cablul torsadat este tipul de cablu cel mai utilizat în transmisa de date ghidată, în care doi conductori sunt răsuciți unul în jurul celuilalt în scopul anulării interferenței electromagnetice ce cauzează diafonie. Numărul de răsuciri pe o distanță de un metru face parte din specificațiile tipurilor de cabluri. Cu cât acest număr este mai mare, cu atât diafonia este redusă mai mult [10].
Tipurile de cablu torsadat sunt:
Cablu torsadat neecranat UTP (Unshielded Twisted Pair). Este format din 4 perechi de fire, izolate intre ele. Prin torsadarea perechilor de fire apare efectul de anulare, efect ce limitează degradarea semnalului util datorat interferentelor magnetice. Cablul torsadat neecranat este cea mai des întâlnită variantă de cablu torsadat din rețelele de date. Cablurile UTP sunt numite adesea cabluri Ethernet, după Ethernet, standardul cel mai răspândit (dar nu și cel mai fiabil) ce folosește cabluri UTP. Acesta este tipul .
2. STRUCTURA RETELELOR
2.1. Medii de transmisie
Un mediu fizic în comunicații de date este calea de transmitere pe care un semnal se propagă.
Multe medii de transmisie sunt folosite drept canal de comunicare.
Un canal de comunicare, sau canal, se referă fie la un mediu de transmisie fizic, cum ar fi un fir, sau al unei conexiuni logice pe un mediu, multiplexate cum ar fi un canal radio. Un canal este utilizat pentru a transmite un semnal de informație, de exemplu, un flux de biți, de la unul sau mai multe expeditori (sau emițători) la unul sau mai multe receptoare. Un canal are o anumită capacitate de transmitere a informațiilor, adesea măsurată de lățimea de bandă, în Hz, sau rata de date, în biți pe secundă. În scopuri de telecomunicații, medii de transmisie sunt clasificate ca fiind una dintre următoarele:
ghidate (sau delimitate) – undele sunt ghidate de-a lungul unui mediu solid, cum ar fi o linie de transport.
wireless (sau traversare) – transmisia și recepția sunt realizate prin intermediul unei antene.
Linii de transport utilizat de construcție specializate, cum ar fi dimensiunile precise dirijor și spațiere, și potrivire impedanța, pentru a transporta semnale electromagnetice cu reflexii minime și pierderi de putere. Types of transmission line include:
Cablul coaxial este un cablu electric, care se compune dintr-un fir conductor (D în fig. 2.1) înconjurat de un material izolator (C), înconjurat de un alt înveliș, conductor la rândul său (B), acoperit de un ultim strat izolator (A). Acesta este utilizat pentru transmisiuni de înaltă frecvență sau pentru semnale de bandă largă.
Deoarece câmpul electromagnetic purtător al semnalului există doar în spațiul dintre cei 2 conductori, acesta nu poate interfera sau permite interferențe cu alte câmpuri electromagnetice externe.
Avantaje
Datorită structurii sale și a izolării bune, cablul coaxial prezintă două avantaje majore față de alte tipuri de cablu de cupru:
comportare foarte bună în frecvență
poate acoperi o bandă foarte largă, de la frecvențe joase până la UHF (Ultra High Frequency), ceea ce îl face ideal pentru transmisii de video analogice (televiziune prin cablu) însă și pentru tehnologii digitale moderne de transmisie de date.
Dezavantaje
nu suportă pentru Ethernet o lățime de bandă mai mare de 10Mbps.
este un mediu partajat (shared-media) și nu poate oferi un grad minim de securitate.
pentru a oferi o imunitate bună la interferențele electromagnetice trebuie împământat la un capăt.
Tipuri
Cablul coaxial gros este cunoscut și sub denumirea Thick Ethernet sau 10Base5. Explicația acestei denumiri este:
"10" – viteza de transfer (10 Mbit/s);
"Base" – se referă la faptul că transmisia se face în banda de bază;
"5" – prescurtarea de la lungimea maximă a cablului – 500 m.
Cablul coaxial subțire este cunoscut și sub denumirea Ethernet 10Base2:
„10” – viteza de transfer (10 Mbit/s);
„Base” – se referă la faptul că transmisia se face în banda de bază;
„2” – deși lungimea maximă este de 185 de metri, prescurtarea vine de la 200 metri.
Cablul torsadat este tipul de cablu cel mai utilizat în transmisa de date ghidată, în care doi conductori sunt răsuciți unul în jurul celuilalt în scopul anulării interferenței electromagnetice ce cauzează diafonie. Numărul de răsuciri pe o distanță de un metru face parte din specificațiile tipurilor de cabluri. Cu cât acest număr este mai mare, cu atât diafonia este redusă mai mult [10].
Tipurile de cablu torsadat sunt:
Cablu torsadat neecranat UTP (Unshielded Twisted Pair). Este format din 4 perechi de fire, izolate intre ele. Prin torsadarea perechilor de fire apare efectul de anulare, efect ce limitează degradarea semnalului util datorat interferentelor magnetice. Cablul torsadat neecranat este cea mai des întâlnită variantă de cablu torsadat din rețelele de date. Cablurile UTP sunt numite adesea cabluri Ethernet, după Ethernet, standardul cel mai răspândit (dar nu și cel mai fiabil) ce folosește cabluri UTP. Acesta este tipul principal de cablu utilizat în bucla locală a rețelelor telefonice și în rețelele de date (în special drept cablu patch sau conexiune temporară la rețea) datorită flexibilității sale deosebite.
Cablu torsadat neecranat cu folie (FTP). Cablul FTP este un cablu UTP în care conductorii sunt înveliți într-o folie exterioară de ecranare în scopul protejării împotriva interferențelor externe. Folia exterioară are, de asemenea, rolul de conductor de împământare [17].
Cablu torsadat neecranat, cu tresă (S/UTP). Este asemănător cu cablul FTP, singura diferență fiind că S/UTP are o tresă împletită în loc de folie, învelind toate perechile.
Cablu torsadat neecranat, cu folie și tresă (S/FTP). Acest tip de cablu este o combinație a tipurilor S/UTP și FTP, fiind ecranat cu folie și tresă.
Cablu torsadat ecranat (STP). În acest tip de cablu fiecare pereche este învelită într-o folie de ecranare și oferă o bună protecție împotriva interferențelor și a diafoniei. Foliile de ecranare au, de asemenea, rolul de conductor de împământare.
Cablul STP a fost utilizat cu precădere în rețelele jeton în inel (token ring), dar în prezent este rar implementa,t deoarece potențialele performanțe superioare tipului UTP nu justifică diferența mare de preț. În plus, datorită foliilor, flexibilitatea cablului este mult redusă.
Cablu torsadat ecranat, cu tresă (S/STP). Cablul S/STP este asemănător tipului STP, dar are în plus o tresă împletită ce învelește toate perechile (similară celei din cablul coaxial), oferind o protecție deosebită împotriva interferențelor externe.
Cablurile cu perechi răsucite sunt împărțite în categorii în funcție de specificațiile privind integritatea semnalului. În cazul în care într-un sistem sunt utilizate cabluri aparținând mai multor categorii, performanțele maxime ale sistemului sunt limitate la cele ale categoriei inferioare.
Cat.1
Categoria 1 a fost inițial definită în standardul TIA/EIA 568 și a fost utilizată pentru comunicații telefonice, ISDN și sonerii. În prezent este perimată, nerecunoscută de TIA/EIA și neutilizată.
Cat.2
Categoria 2 a fost inițial definită în standardul TIA/EIA 568 și a fost utilizată în rețelele jeton în inel (token ring), fiind capabilă să transmită date la o viteză de 4Mbps. În prezent este perimată, nerecunoscută de TIA/EIA și neutilizată.
Cat.3
Categoria 3 a fost proiectată pentru a transmite în mod fiabil date la viteza de 10Mbps, având o frecvență de 16MHz și făcând parte dintr-o familie de standarde privind cablurile de cupru definite în parteneriat de EIA (Electronic Industries Alliance) și TIA (Telecommunications Industry Association). Cat.3 a fost utilizată pe scară largă în anii '90 în rețelele de date, dar a pierdut din popularitate în favoarea standardului Cat.5, standard similar dar cu performanțe sporite. Spre deosebire de Cat.1, 2, 4 și 5, Cat.3 este încă recunoscută de standardul TIA/EIA-568-B.
Cat.4
Categoria 4 a fost inițial definită în standardul TIA/EIA 568 și a fost utilizată în rețelele jeton în inel, fiind capabilă să transmită date la o viteză de 16Mbps, având o frecvență de 20MHz. În prezent este perimată, nerecunoscută de TIA/EIA și neutilizată.
Cat.5
Categoria 5 a fost proiectată pentru a oferi o înaltă integritate a semnalului. Odată cu introducerea în anul 2001 a standardului TIA/EIA-568-B, categoria 5 a devenit perimată și a fost înlocuită de categoria 5e.
Specificațiile inițiale pentru cablul cat.5 au fost definite în ANSI/TIA/EIA-568-A, cu clarificări în TSB-95. Aceste documente precizau caracteristicile de performanță și cerințele de testare pentru frecvențe de până la 100MHz. Cablul cat.5 includea patru perechi răsucite într-o cămașă și a fost utilizat în mod deosebit în rețelele de 100Mbps, precum 100BASE-TX Ethernet, deși IEEE 802.3ab definea standarde pentru 1000BASE-T – Gigabit Ethernet pe cablu cat.5. Cablul cat.5 avea 3 răsuciri la fiecare țol (2,54 cm) de cablu de cupru AWG 24. O altă caracteristică importantă este că firele sunt izolate cu fluoretilen-propilenă (FEP) – plastic cu dispersie redusă; cu alte cuvinte, constanta dielectrică a plasticului nu depinde în mare măsură de frecvență. A fost acordată, de asemenea, atenție deosebită minimizării dezacordurilor de impedanță la punctele de conexiune.
Cablurile cat.5 au fost în principal utilizate în cablarea structurată a rețelelor de date, precum Fast Ethernet, dar au avut aplicație și în transportul altor semnale, de exemplu servicii de telefonie de bază, rețele jeton în inel și ATM (cu viteze de până la 155 Mbps, pe distanțe scurte).
Pentru conectarea cablului cat.5 se utilizau aproape întotdeauna conectori RJ-45.
Cat.5e
Categoria 5e este o versiune îmbunătățită (engl.: Enhanced) a cat.5, care adaugă specificații pentru telediafonie (engl.: far-end crosstalk). Deși 1000BASE-T fusese proiectat pentru a fi utilizat cu cablu cat.5, specificațiile mai stricte ale categoriei 5e au făcut din aceasta o alegere excelentă pentru utilizarea cu 1000BASE-T. În ciuda specificațiilor mai stricte privind performanța (frecvențe de până la 125 MHz), cablul de categoria 5e nu permite distanțe mai lungi pentru rețelele Ethernet; cablurile orizontale sunt limitate tot la 90m lungime. Caracteristicile de performanță și cerințele de testare pentru cat.5e sunt precizate în TIA/EIA-568-B.2-2001.
Pentru conectarea cablului cat.5e se utilizează aproape întotdeauna conectori RJ-45.
Cat.6
Categoria 6, definită în ANSI/TIA/EIA-568-B.2-1, este un standard de cablu pentru Gigabit Ethernet și alte protocoale de rețea, compatibil cu categoriile 3, 5 și 5e. Cat.6 impune specificații mai stringente pentru diafonie și zgomot de sistem, oferind în același timp performanțe înalte la o frecvență dublă față de cat.5e – 250MHz (max.).
Ca și standardele anterioare, cat.6 conține patru perechi de conductori de cupru, dar dimensiunea conductorilor crește de la AWG 24 la AWG 23. La fel ca pentru toate categoriile definite de TIA/EIA-568-B, lungimea maximă a unui cablu orizontal cat.6 este 90m. În cazul unui canal complet (cablu orizontal plus cabluri de conectare la fiecare capăt), lungimea maximă admisă poate fi până la 100m, în funcție de raportul dintre lungimea cablului de conectare și lungimea cablului orizontal.
Cat.7
Categoria 7, definită în ISO/IEC 11801:2002 drept cat.7/clasa F, este un standard de cablu pentru Ultra Fast Ethernet și alte tehnologii de interconectare ce poate fi compatibil cu categoriile tradiționale cat.5e și cat.6. Caracteristicile cat.7 privind diafonia și zgomotul de sistem sunt și mai stringente decât cele ale cat.6. Pentru a atinge aceste caracteristici, s-a adăugat ecranare atât pentru fiecare pereche în parte cât și pentru întreg cablul.
Standardul cat.7 a fost creat pentru a permite construirea unei rețele 10-gigabit Ethernet pe o lungime de 100m de cablu orizontal. Cablul cat.7 poate avea ca terminație conectori GG45 compatibili cu conectorii RJ-45; utilizat împreună cu conectorii GG45, frecvența normată a cablului cat.7 este de până la 600 MHz. Se are, de asemenea, în vedere un standard de conectori dezvoltat de Simon, ce renunță la compatibilitatea cu RJ-45 în schimbul unei creșteri semnificative în performanță (frecvențe de până la 1,2GHz). Această nouă interfață, denumită TERA, reprezintă singurul tip de conector non-RJ de cat.7/clasa F recunoscut în cadrul ISO/IEC 11801 Ed. 2.0.
Un ghid de undă optic este o structură fizică care ghidează undele electromagnetice din spectrul optic. Tipuri comune de ghiduri de undă optice sunt fibre optice și ghiduri de undă dreptunghiulare.
Ghidurile de undă optice sunt folosite în compoziția circuitelor optice integrate sau ca mediu de transmisie în sistemele de comunicații optice transcontinentale și locale.
Ghidurile de undă optice pot fi clasificate în funcție de geometria lor (plan, benzi, sau ghiduri de undă fibre), structura de modul (single-mode, multi-mode), funcție de distribuția indicelui de refracție (pas sau indicele de gradient) și materiale (sticla, polimeri, semiconductori).
Fibra optică este o fibră de sticlă sau plastic care transportă lumină de-a lungul său. Fibrele optice sunt folosite pe scară largă în domeniul telecomunicațiilor, unde permit transmisii pe distanțe mai mari și la lărgimi de bandă mai mari decât alte medii de comunicație. Fibrele optice sunt utilizate în locul cablurilor de metal deoarece semnalul este transmis cu pierderi mai mici, și deoarece sunt imune la interferențe electromagnetice. Fibrele optice sunt utilizate și pentru iluminat și transfer de imagine, permițând astfel vizualizarea în zone înguste. Unele fibre optice proiectate special sunt utilizate în diverse alte aplicații, inclusiv senzori și laseri.
Lumina este dirijată prin miezul fibrei optice cu ajutorul reflexiei interne totale. Această face fibră să se comportă ca ghid de undă. Fibrele care suportă mai multe căi de propagare sau moduri transversale se numesc fibre multimodale (MMF), iar cele ce suportă un singur mod sunt fibre monomodale (SMF). Fibrele multimodale au în general un diametru mai mare al miezului și sunt utilizate în comunicații pe distanțe mai scurte și în aplicații în care trebuie transferată multă putere. Fibrele monomodale se utilizează pentru comunicații pe distanțe de peste 550 m.
Conectarea fibrelor optice una de alta este mai complexă decât cea a cablurilor electrice. Capetele fibrei trebuie să fie atent tăiate, și apoi unite fie mecanic fie prin sudare cu arc electric. Se utilizează conectori speciali pentru conexiuni detașabile.
Fibra optică poate fi utilizată ca mediu de telecomunicații și rețele deoarece este flexibilă și poate fi strânsă în cabluri. Este deosebit de avantajoasă pentru comunicații pe distanțe mari, deoarece lumina se propagă prin fibră cu atenuare mică în comparație cu cablurile electrice. Aceasta permite acoperirea de distanțe mari cu doar câteva repetoare. În plus, semnalele luminoase propagate în fibră pe fiecare canal pot fi modulate la viteze de până la 111 gigabiți pe secundă. Fiecare fibră poate transmite mai multe canale independente, fiecare folosind o altă lungime de undă a luminii (multiplexare cu diviziune a lungimii de undă). Rata de transfer netă (fără octeți de overhead) este rata de transfer efectiv de date înmulțită cu numărul de canale (de regulă în număr de până la 80 pentru sistemele cu multiplexare densă în lungimea de undă la nivelul anului 2008). Recordul de transmisie prin fibră optică în laborator este deținut de Laboratoarele Bell Labs din Villarceaux, Franța, cu multiplexarea a 155 canale, fiecare de câte 100 Gbps pe o fibră de 7000 km.
Pe distanțe scurte, cum ar fi rețeaua unei clădiri, fibra optică economisește spațiu în conductele de cablu deoarece o singură fibră poate transporta mai multe date decât un singur cablu electric. Fibra este imună și la interferențele electrice; nu există cross-talk între semnalele de pe cabluri diferite și fibra optică nu culege zgomote electromagnetice din mediu. Cablurile de fibră optică nu conduc electricitate, aceasta fiind o bună soluție pentru protejarea echipamentelor de comunicații aflate în medii de înaltă tensiune cum ar fi centralele electrice sau structurile metalice de comunicații vulnerabile la trăsnet. Ele pot fi utilizate și în medii în care sunt prezente gaze inflamabile, fără pericol de explozie. Interceptarea comunicațiilor este mai dificilă prin comparație cu conexiunile electrice, și există fibre cu miez dublu concentric care fac interceptarea și mai dificilă.
Deși fibra optică se poate face din plastic transparent, sticlă, sau o combinație de cele două, fibrele optice utilizate în telecomunicații pe distanțe mari sunt întotdeauna din sticlă, din cauza atenuării optice mai mici. Atât fibrele multimodale cât și cele monomodale sunt utilizate în telecomunicații, cea multimodală fiind folosită pentru distanțe mici, de până la 550 m, iar cea monomodală la legături pe distanțe mari. Din cauza toleranțelor mai mici necesare pentru cuplarea luminii între fibrele monomodale (cu diametrul miezului de aproximativ 10 micrometri), transmițătoarele, receptoarele, amplificatoarele și alte componente monomodale sunt în general mai costisitoare decât cele multimodale.
O transmisie poate fi simplex, semi-duplex sau full-duplex.
În transmisie simplex, semnalele sunt transmise într-o singură direcție, un nod este emițător și celălalt este receptorul. În operare semi-duplex, ambele noduri pot transmite, dar numai unul la un moment dat. În operare full duplex, ambele noduri se pot transmite simultan. În acest din urmă caz, mediu de transmisie transportă semnale în ambele direcții în același timp.
2.2. Tipuri de rețea
Cuvântul cheie în definiție este partajarea. Partajarea este scopul rețelei de calculatoare. Abilitatea de a partaja eficient resursele dă puterea și atractivitatea unei rețele. Tipul rețelei descrie maniera în care pot fi accesate resursele partajate. Resursele pot fi clienți, servere sau orice dispozitive, fișiere și așa mai departe, care se află pe un client sau pe un server. Aceste resurse pot fi accesate în două moduri: prin rețele peer-to-peer sau prin rețele bazate pe server.
2.2.1. Rețele peer-to-peer
În rețelele peer-to-peer nu există servere dedicate și nici o ierarhie între calculatoare. Toate calculatoarele sunt egale și din acest motiv se numesc “peers”. Fiecare calculator funcționează atât ca server cât și client și nu există un responsabil pentru întreaga rețea. Utilizatorul fiecărui calculator decide care date de pe acest calculator vor fi partajate în rețea.
Fig.2.11. Rețea peer-to-peer
Dimensiunea
Rețelele peer-to-peer sunt numite și grupuri de lucru (workgroups). Termenul implică un grup mic de oameni. Într-o rețea peer-to-peer există maxim 10 calculatoare.
Cost
Rețelele peer-to-peer sunt relativ simple. Deoarece fiecare calculator funcționează și ca server și ca un client, nu este necesar un server central puternic sau componente necesare într-o rețea de mare capacitate. Rețelele peer-to-peer sunt mai ieftine decât rețelele client – server.
Sisteme de operare
Intr-o rețea peer-to-peer softul de rețea nu necesită aceleași standarde de performanță și nivel de securitate ca softul de rețea proiectat pentru serverele dedicate. Serverele dedicate funcționează doar ca servere și nu ca stații de lucru sau clienți.
Implementare
O rețea peer-to-peer tipica oferă următoarele avantaje:
– calculatoarele sunt localizate pe mesele utilizatorilor,
– utilizatorii acționează ca proprii administratori și își planifică singuri securitatea,
– calculatoarele sunt interconectate printr-un sistem simplu de cabluri.
Rețelele peer to peer sunt utilizabile acolo unde sunt maxim 10 utilizatori sau unde utilizatorii partajează fișiere și imprimante, dar nu există nici un server specializat.
Într-o rețea peer-to-peer nici un utilizator de rețea nu supraveghează întreaga rețea. Fiecare utilizator administrează propriul calculator.
Toți utilizatorii pot partaja oricare resursa proprie, în orice fel doresc. In categoria resurselor intră directoarele, imprimantele, cartelele FAX etc.
Într-o rețea peer-to-peer fiecare calculator trebuie:
să utilizeze un procent important din resursele sale pentru a susține utilizatorul de la calculator, numit utilizator local
să utilizeze resurse suplimentare (disc dur, memorie RAM) pentru a susține accesarea resurselor de către un alt utilizator din rețea, numit utilizator la distanta
Într-o rețea de calculatoare, securitatea (a face calculatoarele și datele de pe ele sigure din punctul de vedere al distrugerii sau accesului neautorizat) constă în stabilirea unei parole pentru o resursă, cum ar fi directorul care este partajat în rețea. Toți utilizatorii peer-to-peer stabilesc propriile măsuri de securitate, iar resurse partajate pot fi pe fiecare calculator; prin urmare, controlul centralizat este foarte dificil de realizat Această lipsa de control are un impact uriaș asupra securității în rețea deoarece anumiți utilizatori pot să nu introducă vreo măsură de securitate.
Daca securitatea este un subiect important, atunci tipul de rețea client-server este o alegere mai bună.
Deoarece fiecare calculator dintr-o rețea peer-to-peer acționează atât ca server cât și client, utilizatorii au nevoie de un training înainte de a fi apți să lucreze atât ca utilizatori cât și ca administratori ai propriilor calculatoare.
2.2.2. Rețele bazate pe server
Rețeaua client-server este o structură sau arhitectură aplicație distribuită care partajează procesarea între furnizorii de servicii numiți servere și elementele care solicită servicii, numite clienți. Clienții și serverele comunică printr-o rețea de calculatoare, de obicei prin Internet, având suporturi hardware diferite, dar pot rula și pe același sistem fizic. Un server (fizic) rulează unul sau mai multe programe server, care partajează resursele existente cu clienții. Clientul nu partajează niciuna dintre resursele proprii, ci apelează la resursele serverului prin funcțiile server. Clienții inițiază comunicația cu serverele și așteaptă mesajele acestora. Pentru menținerea legăturii între cei doi, indiferent de pauzele care intervin, se folosește conceptul de sesiune, care de obicei este limitată în timp. Rețeaua de acest tip folosește un calculator separat (server), de regulă performant, care este calculatorul “central”, care lucrează cu toate fișierele și efectuează serviciile de tipărire pentru mai mulți utilizatori. Calculatorul oferă răspunsuri rapide clienților, asigură cea mai bună protecție a datelor din rețea și folosește un sistem de operare avansat (de exemplu: Ubuntu Server, FreeBSD, Windows Server etc.). O rețea poate avea mai multe servere. Clienții din rețea sunt calculatoare conectate la server, puternice sau cu putere redusă ca viteză de lucru, capacitate de memorie etc.
Fig.2.12. Rețea client – server
2.3. Topologii
O topologie de rețea definește modul în care sunt conectate calculatoarele, imprimantele, echipamentele de rețea și alte dispozitive, într-un cuvânt resursele de rețea. Cu alte cuvinte, o topologie de rețea descrie atât structura fizică a mediilor de transmisie și a resurselor, precum și căile și modalitățile folosite la transmisiile de date.
Topologia influențează foarte mult modul în care funcționează rețeaua. Rețelele pot avea atât o topologie fizică, cât și o topologie logică.
Topologia fizică se referă la structura fizică a resurselor și a mediilor de transmisie.
Topologia logică definește modul în care mediile de transmisie sunt accesate de către resurse, pentru transmiterea de date.
Principalele tipuri de topologii sunt detaliate în continuare
2.3.1. Topologia BUS (Magistrală)
Topologia BUS este tipul de topologie de rețea în care toate nodurile rețelei sunt conectate la un mediu comun de transmisie care are două capete (engleză: endpoints). Toate datele care sunt transmise între noduri în rețea sunt transmise de-a lungul mediului comun de transport de asemenea manieră încât să fie recepționate de către toate nodurile din rețea, aproape simultan.
Fig.2.13. Rețea topologie BUS
Cele două capete ale magistralei comune de transport sunt „închise” de către un dispozitiv căruia i se spune terminator. Dispozitivul respectiv absoarbe energia remanentă, prevenind reflectarea sau propagarea semnalului în direcția opusă, fapt ce poate provoca interferență sau poate duce chiar la degradarea semnalului.
Topologiile BUS sunt cel mai simplu mod de a conecta mai mulți clienți, dar au adesea probleme când doi sau mai mulți clienți doresc să trimită simultan date pe magistrala comună. Astfel, sistemele care folosesc arhitectura de rețea de tip magistrală, utilizează proceduri pentru evitarea coliziunilor de date pe magistrala comună. Cea mai des folosită procedură care controlează resursele partajate ale magistralei comune se numește Carrier Sense Multiple Access.
Carrier Sense Multiple Access (CSMA) este un protocol de tip Media Access Control (MAC), în care fiecare nod, înainte de a transmite date pe magistrala comună, testează prezența altui trafic de pe mediul comun de transmisie.
Avantajele topologiei Bus
Ușor de implementat și de extins;
Necesită mai puțină lungime de cablu decât rețelele stea;
Sunt bine adaptate pentru rețele temporare și mici care nu necesită viteze mari, în plus pot ușor de configurat;
Sunt mai puțin costisitoare deoarece se folosește numai un cablu.
Dezavantajele topologiei Bus
Lungimea cablului este limitată, la fel și numărul de stații;
Dacă există probleme cu cablul, toată rețeaua se „prăbușește”;
Costurile de întreținere pot fi mari pe o perioadă lungă de timp;
Cu cât crește numărul de calculatoare, performanțele scad;
Este necesară terminarea corectă a semnalului (și a cablului);
Capacitate de încărcare semnificativă (fiecare tranzacție trebuie să ajungă la destinație);
Lucrează mai bine cu un număr limitat de noduri;
Este mai lentă decât alte topologii;
Dacă un calculator se defectează atunci toată rețeaua se „prăbușește”.
2.3.2. Topologia STAR (Stea)
Este tipul de topologie de rețea în care fiecare din nodurile de rețea este conectat la un nod central, numit hub sau switch. Toate datele care sunt transmise între nodurile din rețea sunt întâi transmise în acest nod central și abia apoi sunt retransmise la unele sau la toate celelalte noduri în rețea. Această conexiune centralizată permite o conexiune permanentă chiar dacă un dispozitiv de rețea iese din funcție. Singurul pericol este ieșirea din funcție a nodului central, care ar duce la pierderea legăturii cu toată rețeaua.
Fig.2.14. Rețea topologie STAR (stea)
Avantajele topologiei stea
O performanță sporită: Trecerea pachetelor de date (EN:data packets) prin noduri inutile este prevenită de această topologie. Această topologie induce după sine o mare încărcătură asupra nodului central; cu toate acestea, dacă acest nod are capacitatea necesară, atunci o utilizare intensivă de către un dispozitiv din rețea nu va afecta celelalte dispozitive din rețeaua respectivă.
Izolarea dispozitivelor: Fiecare dispozitiv este izolat inerent de către legătura (EN:link) care se conectează la nodul central. Acest lucru face posibilă izolarea dispozitivelor individuale destul de simplu și permite deconectarea lui în orice moment de la nodul central. Această procedură de izolare previne ca orice defect necentralizat să nu afecteze toată rețeaua.
Dezavantajele topologiei stea
Primul dezavantaj este dependența sistemului de funcționare a nodului central. În timpul ce eșecul unei legături individuale duce la izolarea doar a unui singur nod defecțiunea nodului central duce la pierderea legăturii dintre toate nodurile. Scalabilitatea și performanța rețelei depind în totalitate de nodul central. Mărimea rețelei este limitată de numărul de conexiuni pe care nodul central poate să le suporte. Traficul dintre un nod și nodul central este izolat de celelalte, dar dacă un nod din rețea ocupă o parte semnificativă din capacitatea de procesare a nodului central, atunci celelalte noduri se pot confrunta cu scăderea performanței rețelei.
2.3.3. Topologia EXTENDED STAR (Stea Extinsa)
Se caracterizează prin multiplicarea nodurilor centrale, permițând lucrul rețelei chiar dacă unul din nodurile centrale se defectează. Are o performanță mai mare ca Star [23], [24].
Fig.2.15. Rețea topologie EXTENDED STAR (Stea Extinsa)
2.3.4. Topologia RING (Inel)
Topologia inel conectează calculatoarele printr-un cablu în forma de buclă. Nu există capete libere. Semnalul parcurge bucla într-o singură direcție, trecând pe la fiecare calculator. Spre deosebire de topologia magistrală, care este pasivă, aici fiecare calculator acționează ca un repetor, amplificând semnalul și transmițându-l la calculatorul următor. Deoarece semnalul traversează fiecare calculator, defectarea unuia dintre ele afectează întreaga rețea. Una dintre metodele de transmitere a datelor într-o rețea cu topologie inel este transferul jetonului (tokenului). Jetonul este transferat de la un calculator la altul, până când ajunge la un calculator care are date de transmis. Calculatorul emițător modifică jetonul, adaugă datelor o adresă electronică și transmite jetonul mai departe. Datele trec de la un calculator la altul până ajung la calculatorul a cărui adresă corespunde cu cea a datelor transmise. Calculatorul receptor returnează un mesaj către calculatorul emițător, notificând faptul că datele au fost recepționate. După verificare, calculatorul emițător generează un nou jeton pe care îl lansează în rețea. Această metodă pare lentă, însa în realitate jetonul circulă cu o viteză apropiată de cea a luminii. Un jeton poate înconjura un inel cu diametrul de 200m de aprox. 10000 de ori pe secundă.
Fig.2.16. Rețea topologie RING (inel)
2.3.5. Topologia MESH (Plasă)
O rețea MESH reprezintă o rețea destinată transportării datelor, instrucțiunilor și vocii (informație sonoră) prin nodurile de rețea. Acest tip de rețea oferă conexiuni continue și dispune de algoritmi de autoreconfigurare în caz de noduri blocate sau neoperaționale. Scopul principal al acestor algoritmi este de a găsi cea mai bună rută pentru a ocoli nodurile neoperaționale și de a transmite până la destinație pachetele de date, în ciuda dificultăților.
Într-o rețea mesh, dacă toate nodurile sunt interconectate, atunci rețeaua se numește „complet conectată” (engleză: fully connected). Rețelele mesh diferă de celelalte rețele prin faptul că toate părțile componente pot să facă legătură între ele prin „sărituri” (hop-uri), acestea în general nefiind mobile. Rețelele mesh pot fi văzute ca rețele de tip ad-hoc. Rețelele mobile ad-hoc (engleză: Mobile Ad-hoc networks, prescurtat MANET) și rețelele mesh sunt strâns înrudite, dar rețelele MANET trebuie în plus să se ocupe de problemele introduse de mobilitatea nodurilor. Rețelele mesh au proprietatea de autovindecare: rețeaua poate fi în stare funcțională chiar dacă un nod se defectează sau dacă sunt probleme cu conexiunea. Acest concept se aplică la rețelele fără fir, la rețelele prin cablu și la softul de interacțiune. Rețelele mesh fără fir prezintă cea mai frecventă topologie folosită în zilele de azi. Aceste rețele au fost dezvoltate inițial pentru aplicații militare, dar, în ultimii ani, au cunoscut o evoluție semnificativă în rețele ce depășesc sfera militară. Progresul echipamentului de transmisiuni de date a permis rețelelor mesh să ofere un spectru de servicii larg, cum ar fi client-access, servicii backhaul ș.a. Nodurile mesh au devenit din ce în ce mai performante, unele modele putând suporta mai multe cartele radio, fiecare operând la diferite frecvențe.
Fig.2.17. Rețea topologie MESH
2.3.6. Topologia HYBRID
O topologie hibridă constă în combinarea a două sau mai multe topologii. Multe dintre rețele sunt combinații de topologii stea, bus și inel.
Fig.2.18. Rețea topologie HYBRID
2.3.7. Topologia STAR-BUS
Topologia star bus combină topologiile tip stea și bus prin interconectarea mai multor hub-uri cu ajutorul topologiei bus, hub-uri ce au conectate la porturile lor calculatoare în topologie de tip stea.
Fig.2.19. Rețea topologie STAR – BUS
2.3.8. Topologia STAR-RING
În topologia star – ring cablul care conectează calculatoarele este dispus în formă de stea în exteriorul hub-ului și sub formă de inel în interiorul lui.
Pot fi conectate și hub-uri exterioare la hub-ul central, astfel extinzându-se inelul din interiorul hub-ului.
Fig.2.19. Rețea topologie STAR – RING
2.3.9. Topologia logică
Topologia logică a unei rețele descrie modul în care resursele comunică prin mediile de transmisie. Cele mai des utilizate tipuri de topologie logică sunt: topologia Broadcast și topologia Token Passing. Topologia Broadcast se bazează pe următoarea idee: o stație din rețea poate transmite pachete de date atunci când nu există alte pachete de date care circulă în rețea. În caz contrar, stația care dorește să transmită pachete de date în rețea așteptă până când rețeaua devine liberă și în acel moment trans mite pachetul de date. Dacă mai multe stații din rețea încep să transmită simultan pachete de date, va apărea fenomenul de coliziune de date, fapt care conduce la apariția erorilor în ceea ce privește acuratețea datelor. După apariția unei coliziuni, fiecare stație așteaptă o perioadă de timp aleatoare, după care încearcă din nou să transmită pachetele de date. Dacă fenomenul se repetă de 16 ori, atunci aplicația care a generat cererea de transmitere de date trebuie să reia cererea de transmitere de date în rețea.
Topologia Token Passing se bazează pe următorul principiu: în rețea circulă de la o stație la alta un jeton (token) care „întreabă” stația respectivă dacă dorește să transmită pachete de date în rețea. În momentul în care o stație din rețea dorește să transmită date, preia jetonul și îl transformă într-un pachet de date pe care îl transmite mai departe în rețea. Acest pachet de date circulă de la o stație la alta, până când ajunge la stația destinație, care copiază acest pachet de date în memorie și retransmite pachetul de date în rețea. În momentul în care acest pachet de date se întoarce înapoi la stația care l-a trimis, stația respectivă eliberează un nou jeton de acces în rețea.
2.4. Local Area Network (LAN)
În informatică, termenul de rețea locală, întâlnit și sub acronimul LAN (din engleză de la Local Area Network), reprezintă un ansamblu de mijloace de transmisiune și de sisteme de calcul folosite pentru transportarea și prelucrarea informației. Ele sunt frecvent utilizate pentru a interconecta calculatoarele personale și stațiile de lucru (workstation) din birourile companiilor și ale celorlaltor organizații, cu scopul de a partaja resurse (exemple: imprimantele, un router cu acces la Internet) și de a face schimb de informații. Rețele locale se disting de alte tipuri de rețele prin trei caracteristici:
mărime sau extindere spațială relativ mică, de ordinul a cel mult câtorva sute de metri
tehnologie de transmisie
topologie: magistrală (bus) sau o topologie echivalentă, realizată fizic printr-un cablu (electric, optic) sau și prin radio, fără fir (wireless).
Informații tehnice
Rețelele locale acoperă o arie relativ restrânsă, de până la câteva sute de metri, ceea ce înseamnă că timpul de transmisie este limitat și cunoscut dinainte, chiar și în cazul cel mai defavorabil. Această limită fiind cunoscută, este posibil să se implementeze anumite tehnici simple care altfel nu ar fi posibile. Totodată se simplifică administrarea rețelei.
Rețelele locale utilizează frecvent o tehnologie de transmisie bazată pe un singur cablu tip Ethernet. Din punct de vedere topologic este vorba de axa unui sistem "magistrală" (bus), la care sunt atașate toate mașinile, așa cum erau odată dispuse cablurile telefonice obișnuite din zonele rurale.
O altă tehnologie pentru rețelele locale este cea folosită la rețelele fără fir locale (de mică întindere), numite WLAN (de la Wireless Local Area Network); aceasta folosește transmisia datelor prin unde radio, neavând nevoie de conexiuni prin cabluri.
Rețelele locale tradiționale funcționează la viteze cuprinse între 10 și 100 megabiți/s (Mbps), au întârzieri mici (zeci de microsecunde) și produc erori foarte puține și de obicei corectabile automat. Rețelele locale mai noi pot opera la viteze mai mari, până la câteva sute sau chiar 1.000 de Mbps (= 1 Gbps).
Rețeaua locală de calculatoare este o combinație de componente hardware și software:
sistemele de calcul care se interconectează;
adaptoare sau plăci de rețea, numite în engleză Network Interface Card (NIC);
mediul fizic de comunicație, care poate fi un cablu, dar și unde radio, deci fără fir (wireless);
unități de interconectare (concentratoare / repetoare / comutatoare / routere etc.);
software pentru administrarea rețelei.
2.5. Wide Area Network (WAN)
Rețelele de arie largă (Wide Area Network) se folosesc pentru interconectarea mai multor LAN-uri și a altor tipuri de rețele, astfel încât să se faciliteze comunicarea între persoane și computere situate la mari depărtări unele față de altele. Multe companii și organizații particulare și-au construit cu timpul propriile rețele de arie largă. Altele se bazează pe Internet, unde au acces printr-un abonament la un provider Internet ISP.
Deseori, rețelele de arie largă se bazează pe linii telefonice închiriate, dedicate acestui scop. La unul din capetele liniei telefonice se leagă LAN-urile companiei; celălalt capăt este legat de un „concentrator” al rețelei respective WAN. Liniile telefonice închiriate (leased lines) sunt scumpe. Mai convenabile sunt legăturile comutate (nededicate) cum ar fi cele bazate pe circuite comutate sau și pachete comutate. Aceste rețele au nevoie de protocoale (reguli de funcționare) care asigură transportul și adresarea mesajelor, așa cum ar fi familia de protocoale TCP/IP [1].
Pentru rezolvarea linkurilor folosite în WAN-uri companiile ISP folosesc deseori protocoale ca de ex. POS (plasare de pachete IP sau Ethernet), MPLS, ATM și „releu de cadre”. Unul dintre protocoalele mult folosite în trecut a fost X.25 (comutație de pachete), care poate fi considerat drept "bunicul" protocolului modern releu de cadre.
Cercetările teoretice din domeniul WAN se concentrează pe următoarele teme: modele matematice, emularea și simularea rețelelor [2] [15].
2.6. Protocoale și standarde
Prin protocol se înțelege un set de reguli și convenții stabilite între participanții unui lanț de comunicație, având scopul de a asigura realizarea transmiterii informației în condiții bune.
Orice protocol are caracter de normativ, fiind independent de conținutul mesajelor transmise pe calea de comunicație.
Rolul protocoalele este de a face compatibile echipamentele produse de diverși fabricanți, asigurând condițiile de interconectare reușită a lor, astfel încât să facă posibilă realizarea comunicației (cu alte cuvinte, echipamentele compatibile sunt capabile „să se înțeleagă între ele” deși sunt realizate de producători diferiți, cu piese diferite).
Protocoalele pot fi grupate în familii sau suite. O familie de protocoale este formată din protocoale diferite care se referă la același nivel sau la aceeași porțiune a lanțului de comunicație. Un exemplu clasic este familia formată din protocoalele Ethernet: Standard Ethernet, Fast Ethernet și Giga Ethernet valabile pentru transmiterea semnalelor pe liniile electrice, cu ajutorul undelor hertziene; fiecare din cele trei protocoale este valabil pentru o anumită frecvență a semnalului 10, 100 și respectiv 1000 MHz. O suită de protocoale este formată din protocoalele specifice mai multor niveluri interconectate ale comunicației, ele asigurând funcționalitatea de ansamblu a transmisiei informațiilor. Exemple de suite (numite și impropriu familii) de protocoale sunt binecunoscutele TCP / IP sau IPX / SPX.
Un standard este definiția agreată a unui protocol, care prin această acceptare cvasiunanimă se constituie într-un act normativ, de cele mai multe ori specificat expres prin lege. Un exemplu este standardul IEEE 802.3 care definește protocoalele familiei Ethernet pentru comunicația prin fir.
Standardele sunt elaborate de organisme sau instituții recunoscute internațional. Exemple de organisme prestigioase internaționale de standardizare din domeniul IT (Tehnologia Informației) sunt:
ISO – International Organization for Standardization;
CEN – Comité Européen de Normalisation;
IEEE – Institute of Electrical and Electronics Engineers;
ANSI – American National Standards Institute;
CEI – International Electrotechnical Commission;
IETF – Internet Engineering Task Force;
W3C – World Wide Web Consortium.
2.6.1. Modelul de referință OSI
Modelul de referință OSI (Open Systems Interconnect), realizat în 1984, este o schemă descriptivă care a pus la dispoziția vânzătorilor standardele necesare asigurării compatibilității și interoperabilității între diferitele tehnologii. Este cel mai bun instrument pentru învățare [11].
Modelul de referință OSI, este primul model pentru standardizarea comunicațiilor în rețele. Există și alte modele, dar majoritatea producătorilor de echipamente respectă aceste standarde. Acest model permite utilizatorilor să vadă funcțiile rețelei pe măsură ce ele apar la fiecare nivel în parte. Chiar dacă pare destul de abstract, este un instrument foarte bun pentru a ilustra modul în care informațiile sunt transmise printr-o rețea: explică, vizual, circulația datelor de la o aplicație, către mediul fizic de transmisie și apoi către o altă aplicație localizată pe un calculator din rețea, chiar dacă expeditorul și destinatarul fac parte din rețele cu topologii diferite. După cum se vede și din figura 2.20, în modelul de referință OSI există 7 niveluri, fiecare dintre acestea ilustrând o funcție particulară a rețelei. Separarea între funcțiile rețelei este denumită nivelare (layering).
Modelul OSI este doar un model de arhitectură de rețea, deoarece spune numai ceea ce ar trebui să facă fiecare nivel, și nu specifică serviciile și protocoalele utilizate la fiecare nivel. Fiecare nivel al modelului OSI are un set predeterminat de funcții pe care le realizează pentru a duce la bun sfârșit comunicarea.
Nivelul 7: Aplicație
Este nivelul situat cel mai aproape de utilizator. Diferă de celelalte niveluri ale modelului prin faptul că oferă servicii pentru aplicațiile utilizatorilor dar nu oferă servicii celorlalte niveluri.
Nivelul aplicație identifică și stabilește disponibilitatea partenerului de comunicație, sincronizează aplicațiile între ele și stabilește procedurile pentru controlul integrității datelor și erorilor. De asemenea identifică dacă există suficiente resurse pentru a sprijini comunicația între parteneri. Pentru a fi mai ușor de înțeles, se poate realiza analogia cu browser-ele.
Fig.2.20. Modelul de referință OSI
Nivelul 6: Prezentare
Este nivelul care asigură că informațiile pe care nivelul aplicație al unui sistem le transmite, pot fi citite de către nivelul aplicație al altui sistem. Atunci când este necesar, nivelul aplicație face trans-lație între diferitele privit acest nivel ca cel la care are loc codificarea datelor în format ASCII, de exemplu.
Nivelul 5: Sesiune
După cum spune chiar numele său, acest nivel stabilește, gestionează și finalizează sesiunile de comunicație între aplicații. Prin sesiune se înțelege dialogul între două sau mai multe entități. Nivelul sesiune sincronizează dialogul între nivelurile sesiune ale entităților și gestionează schimbul de date între acestea. În plus, acest nivel oferă garanții în ceea ce privește expedierea datelor, clase de servicii și raportarea erorilor. În câteva cuvinte, acest nivel poate fi asemuit cu dialogul uman.
Nivelul 4: Transport
Este nivelul la care are loc segmentarea și reasamblarea datelor. El furnizează un serviciu pentru transportul datelor către nivelurile superioare, și în special caută să vadă cât de sigur este transportul prin rețea. Nivelul transport oferă mecanisme prin care stabilește, întreține și ordonă închiderea circuitelor virtuale; detectează “căderea” unui transport și dispune refacerea acestuia; controlează fluxul de date pentru a preveni rescrierea acestora. Să ne gândim la calitatea serviciilor sau la încredere!
Nivelul 3: Rețea
Este unul dintre cele mai complexe niveluri; asigură conectivitatea și selecția căilor de comunicație între două sisteme care pot fi localizate în zone geografice diferite. Asemănător selectării căilor de comunicație, switch-ing, adresare și rutare.
Nivelul 2: Legătură date
Este nivelul care asigură tranzitarea datelor de la nivelul fizic pe baza adresării fizice, topologiei rețelei, notificării erorilor, ordonarea frame-urilor și controlul fluxului informațional. Să ne gândim la frame-uri și controlul accesului.
Nivelul 1: Fizic
Definește specificațiile electrice, mecanice, procedurale și funcționale necesare activării, întreținerii și dezactivării legăturii fizice între sisteme. Specificațiile vizează nivelul voltajului, ratele de transmisie a datelor, distanța maximă de transmisie, conectorii fizici. Să ne gândim la semnale și medii de transmisii.
2.6.2. Modelul de referință TCP / IP
Pentru transmisiile de date din cadrul celei mai mari rețele existente – Internetul, standardul folosit este TCP / IP (Transport Control Protocol / Internet Protocol).
Acest model a fost creat de Ministerul Apărării din SUA care a dorit să construiască o rețea capabilă să reziste în orice condiții, chiar și într-un război nuclear. Era extrem de important să fie creată o rețea capabilă să opereze cu o infrastructură distrusă în proporție de peste 90 %, fără să aibă vreo importanță starea fizică a anumitor segmente ale rețelei.
Spre deosebire de OSI, modelul TCP / IP are doar patru niveluri: aplicație, transport, internet și interfață de rețea. Deși există două niveluri cu același nume ca la modelul OSI, nu trebuie confundate cu acelea pentru că fiecare nivel are funcții total diferite.
Nivelul aplicație
Proiectanții TCP / IP au considerat că protocoalele de nivel înalt din acest model trebuie să includă detalii cu privire la sesiunile de lucru și modul de prezentare a datelor. Astfel, într-un singur nivel sunt combinate toate facilitățile legate de reprezentarea datelor, codificare și controlul dialogului.
Fig.2.21. Modelul de referință TCP / IP
Nivelul transport
Acest nivel vizează calitatea serviciilor oferite: încrederea în transmisie, controlul fluxului de date și corectarea erorilor. Unul din protocoalele întâlnite la acest nivel (Transport Control Protocol), oferă o modalitate flexibilă de realizare a comunicațiilor în rețea. Fiind un protocol orientat pe conexiune, dialogul dintre sursă și destinație se realizează prin „împachetarea” informațiilor de la acest nivel în segmente. Orientarea către conexiune nu înseamnă că între calculatoarele care comunică există vreun circuit, ci că segmentele nivelului 4 sunt transmise înainte și înapoi între cele două calculatoare într-o perioadă de timp dată.
Nivelul internet
Scopul acestui nivel este de a trimite pachetele sursă din orice rețea către o alta, și să facă astfel încât acestea să ajungă la destinație indiferent de ruta și rețeaua din care au fost transmise. Protocolul care guvernează acest nivel este Internet Protocol, funcțiile îndeplinite de acesta fiind determinarea și comutarea pachetelor (să ne gândim la sistemul poștal).
Nivelul rețea
Numele acestui nivel este cam general și de multe ori creează confuzie. Este nivelul care include detalii despre tehnologiile LAN / WAN, precum și toate detaliile incluse în nivelele fizic și legătură date din modelul OSI.
Fig.2.22. Comparație între modelul OSI si TCP/IP
Firesc, se adresează următoarea întrebare: De ce sunt necesare două modele când unul (cel mai adesea TCP / IP) ar fi suficient ? Specialiștii preferă modelul OSI pentru analize mai atente și ca fundament în orice discuție legată de rețele. Este adevărat că TCP / IP este mai folositor pentru că este implementat în lumea reală. Utilizatorii finali interacționează numai cu nivelul Aplicație, dar cunoașterea detaliată a nivelurilor este vitală pentru realizarea unei rețele. Este adevărat că majoritatea utilizatorilor nu știu mai nimic despre protocoale de rutare sau alte detalii, dar este de asemenea adevărat că acești utilizatori nu trebuie să realizeze rețele scalabile și sigure.
2.6.3. Internet Protocol (IP)
IP este definit de RFC 791 și corespunde nivelului rețea din modelul TCP / IP, având rolul de a asigura livrarea pachetelor de date către echipamentele de rețea din Internet.
Protocolul IP folosește adresele logice IP, în locul adreselor MAC pentru a individualiza un anumit echipament aflat în unul din nodurile rețelei. Un alt protocol, numit ARP (Address Resolution Protocol), are sarcina de a transforma adresele logice IP în adrese MAC.
Pentru că adresele IP constau dintr-o parte folosită în scopul desemnării rețelelor locale LAN (subrețele) din WAN și o altă parte pentru nodul gazdă, IP este un protocol rutabil. Prin urmare, IP poate trece un pachet de date într-o altă rețea dacă gazda căruia pachetul îi este destinat nu se găsește în rețeaua curentă [22].
IP este folosit de mai multe protocoale de nivel mai mare, în principal TCP și UDP.
2.7. Echipamente de rețea
2.7.1. Plăci de rețea
Placa de rețea (NIC – Network Interface Card, Network Adapter) sau controlerul de rețea (NIC – Network Interface Controller) este echipamentul realizat cu circuite electronice dedicat conectării calculatoarelor la rețea.
În general placa de rețea poate fi montată într-unul din conectorii (ISA, PCI, EXT2) existenți pe placa de bază, sau la fabricare poate fi inclusă direct pe placa de bază. Pentru rețelele bazate pe unde radio specifice laptopurilor sau altor echipamente mobile plăcile de rețea se montează în conectori PCMCIA sau chiar la porturile USB. Similar altor dispozitive hardware, placa de rețea are nevoie de un driver prin care să poată fi controlată. În general, orice placă de rețea îndeplinește următoarele funcții:
pregătește datele pentru a putea fi transmise printr-un mediu;
transmite datele;
controlează fluxul datelor de la PC la mediul de transmisie.
Elementele componente ale unei plăci de rețea sunt:
suportul format din placă multistrat pentru circuite integrate pe care se montează capsulele circuitelor integrate (direct lipite pe placă sau montate în soclurile lipite pe placă) și conectorii;
armătură mecanică de prindere și fixare;
circuitele integrate:
controlerul de rețea;
memoria ROM folosită pentru adresa MAC de identificare a plăcii de rețea;
BOOTROM (opțional) — memoria ROM folosită pentru încărcarea sistemului de operare a stației de lucru de la un server din rețea, atunci când stația de lucru nu dispune de un hard disc propriu.
conectorii pentru fixarea cablurilor de rețea:
AUI (Attachement Unit Interface);
baionetă tip BNC (Bayonet Neill Concelman) pentru cablurile coaxiale;
RJ-45 pentru cablu UTP;
conectorul tată pentru soclul ISA sau BNC.
diodele luminiscente (LED — Light Emitting Diode) sunt opționale, depinzând de fabricant și indicând starea conexiunii (legătura electrică realizată, frecvența la care are loc comunicația etc.)
Fig.2.23. Părțile componente unei plăci de rețea
2.7.2. Modemuri
Modemul este un echipament electronic care:
instalat la emițător modulează o undă electromagnetică purtătoare (semnal analogic) cu informația unui semnal digital (se realizează o modulație în frecvență care asigură o mai bună imunitate a informației utile față de perturbațiile electromagnetice decât modulația în amplitudine);
instalat la receptor demodulează unda purtătoare (carrier) extrăgând informația utilă sub formă de semnal digital.
Între modem-uri, semnalul purtător de informație poate fi vehiculat pe o linie telefonică, pe un cablu din fibră optică, prin unde radio etc.
Desigur, deoarece transmiterea informației este bidirecțională, orice modem are implementate ambele funcții, de modulare și de demodulare, pe care le realizează conform contextului dat.
Modemul (acronim al expresiei MOdulator–DEModulator) poate fi:
de tip intern — când se instalează în sloturile (ISA, PCI etc.) existente pe placa de bază a calculatorului;
de tip extern când se montează în exteriorul calculatorului. În acest caz, comunicarea cu calculatorul se poate face prin unul din porturile seriale (standardul RS-232) sau USB.
Ca urmare a prezenței semnalelor de înaltă frecvență din circuitele calculatorului, nivelul perturbațiilor electromagnetice este foarte mare în interiorul său și deci modem-urile externe au o comportare mult mai bună ca modem-urile interne.
Orice modem modern este capabil să corecteze erorile cauzate de transmiterea datelor. Există două tipuri de corecție a datelor:
corecție prin program (corecție software);
corecție cu ajutorul unor circuite electronice dedicate (corecție hardware).
Corecția hardware este mai rapidă ca și corecția software, dar modem-urile care o folosesc sunt mai scumpe.
2.7.3. Repetorul
Repetorul (repeater) este un echipament electronic care recepționând un semnal îl retransmite (eventual după o formatare) la o tensiune mai mare sau la o putere mai mare, astfel încât semnalul să poată parcurge o distanță mai mare sau să treacă de un obstacol.
Termenul "repetor" vine tocmai de la începuturile comunicării vizuale, când o persoană aflată pe un deal repeta semnalul pe care îl primise de la o altă persoană aflată pe un alt deal situat în vecinătatea sa, pentru a-l transmite mai departe.
Deoarece repetorul prelucrează semnalul fizic, fără a interpreta informația aferentă, el funcționează la nivelul 1, nivelul fizic al modelului OSI.
Repetoarele sunt folosite în transmisiile de date transcontinentale, atât pentru cablurile electrice cât și pentru cablurile optice.
Un repetor este necesar atunci când lungimea unui segment de rețea depășește limita maximă admisă pentru tipul de cablu folosit:
10Base2 (Coaxial) 185 m;
10/100BaseT (Twisted Pair) 100 m.
Segmentul de rețea este distanța între terminatorii așezați la capetele sale.
În general repetoarele sunt folosite doar în rețelele cu cablu coaxial. Rețelele actuale cu cablu UTP nu au nevoie de repetoare deoarece ele folosesc hub-uri, care sunt de fapt repetoare multiport. Din acest motiv legătura unui calculator la un hub trebuie considerată întotdeauna ca fiind un segment de rețea.
O regulă de bază a rețelelor Ethernet este că între 2 noduri ale rețelei semnalul nu trebuie să treacă prin mai mult de 3 repetoare sau hub-uri.
2.7.4. Hub-uri și switch-uri
Hub-urile (repetor multiport) și switch-urile se folosesc în rețele cu cabluri UTP, generând o arhitectură de tip stea (falsă, respectiv reală) sau stea extinsă. Switch-urile sunt superioare hub-urilor datorită:
vitezei mari de răspuns;
trimit pachetele de informații numai spre destinatarul lor (hub-urile trimit pachetele tuturor echipamentelor conectate la porturile lui, ceea ce poate conduce la congestionarea unor porțiuni de rețea).
Ca manieră de lucru, switch-ul comută pachetele de pe porturile transmițătoare către cele destinatare, asigurând fiecărui port lățimea de bandă maximă a rețelei. Această comutare a pachetelor se face pe baza adresei MAC, ceea ce face din el un dispozitiv de nivel 2. În prezent, când prețul de cost al echipamentelor de rețea a scăzut dramatic, în rețele de calculatoare se folosesc numai switch-uri.
La proiectarea unei rețele de calculatoare, trebuie ținut seama de următoarele aspecte:
switch-urile se poziționează pe cât posibil în centrul rețelei, astfel ca lungimea cablurilor să fie minimă;
switch-ul este un element activ de rețea, deci el trebuie alimentat cu energie electrică și deci în apropierea sa trebuie să existe o priză de alimentare;
pentru a nu se limita extinderea rețelei, se prevede un număr de porturi mai mare decât cel necesar, coeficientul de rezervă putând fi ales până la valoarea 2;
pentru a extinde conexiunea stea, switch-urile se pot lega radial între ele (daisy chain – lanț de margarete);
se găsesc rar și switch-uri cu borne BNC la care se pot lega cabluri coaxiale pentru calculatoare situate la o distanță între 100 și 185 (improprie cablurilor UTP), sau în medii puternic poluate electromagnetic;
există switch-uri care pot funcționa în grup (stackabile), care prin conectarea directă a lor funcționează ca o singură unitate cu un număr de porturi egal cu suma porturilor switch-urilor componente;
există switch-uri mai sofisticate care admit SNMP (Simple Network Management Protocol) putând fi gestionate prin intermediul unui soft adecvat de comunicație: pot fi restricționate căi de comunicare folosind firewall, colectare de informații legate de trafic, stațiile de lucru etc.).
2.7.5. Punți
Puntea (bridge) este un echipament electronic care este destinat trecerii cadrelor formate din datagrame, de la o rețea la altă rețea. Puntea funcționează la nivelul 2, legătură de date al modelului OSI, făcând ca 2 rețele fizice să apară ca o rețea unică din punct de vedere logic pentru nivelurile superioare ale modelului OSI și de aceea puntea este complet transparentă pentru aceste niveluri.
Fiindcă funcționează la nivelul legătură de date, puntea doar verifică adresa spre care sunt expediate datele fără a face vreo modificare a lor, în scopul stabilirii dacă datele vor fi sau nu vor fi transmise mai departe. Adresele folosite de punte sunt adrese fizice ale nodurilor, asociate cu adresele MAC, nu adrese de rețea.
O punte reduce traficul inutil de informație în rețea deoarece servește nu numai ca mediu de transfer al informației între 2 noduri situate fiecare într-una din rețelele legate prin punte, ci și ca filtru care oprește trecerea informației destinate altor rețele decât cea conectată prin punte, inclusiv a rețelei locale (situate înaintea punții).
Punțile se clasifică după următoarele criterii:
a) stratul în care funcționează:
punți care funcționează în stratul adreselor MAC putând conecta între ele doar rețele cu aceeași arhitectură (Ethenet, Token Ring etc.) așteptând să manevreze același tip de cadre (Ethenet, ArcNet etc.);
punți care funcționează în stratul LLC (controlul logic al legăturii) pot conecta între ele arhitecturi diferite (ethernet cu Token Ring etc.);
b) modul de dirijare a pachetelor:
expediere transparentă specifică rețelelor Ethernet, bazată pe memorarea adreselor nodurilor spre care pachetele trebuie trimise;
expediere bazată pe informațiile provenite de la sursă, care oferă adresele nodului sursă și a nodului destinație, folosită în rețelele Token Ring;
c) modul de montare a punții:
internă; puntea este construită pe o cartelă introdusă într-un slot al serverului. În acest mod, serverul aparține ambelor rețele conectate prin punte;
externă; este un echipament de sine stătător, conectat la o sursă de alimentare cu energie electrică. Cele 2 rețele se conectează prin cabluri la mufele punții. O punte poate avea mai multe tipuri de mufe, atât pentru cabluri coaxiale cât și UTP;
d) situarea spațială a punții:
local — când cele 2 rețele se leagă la punte în aceeași locație geografică; în mod obișnuit o punte locală se introduce pentru a separa o rețea mare în două rețele mai mici.
la distanță — când se folosesc 2 punți legate printr-un cablu care interconectează 2 zone geografice aflate la distanță. Pentru a comunica între ele, punțile localizate la distanță au nevoie de un protocol propriu (ISDN, X.25 etc.);
e) după modul de funcționare:
punți statice, la care tabela cu adresele nodurilor trebuie furnizată manual punții; aceste punți practic nu se mai fabrică;
punți cu autoînvățare, la care tabela cu adresele nodurilor se construiește automat de punte pe baza semnalelor primite. La început toate cadrele vor fi transmite peste punte, iar pe măsură ce informația despre noduri se acumulează, puntea separă tot mai eficient fluxul de date. Toate punțile fabricate în prezent sunt de acest tip.
2.7.6. Routere
Router-ul este un echipament care interconectează între ele nodurile din rețele stabilind calea prin care legătura se realizează. Ele se aseamănă cu punțile prin faptul că ambele au misiunea de a asigura traficul informațiilor în rețea, însă se deosebesc substanțial prin faptul că punțile funcționează la nivelul de legătură, în timp ce router-ele funcționează la nivelul rețea al modelului OSI. Din acest motiv:
punțile sunt echipamente transparente pentru nivelurile superioare ale modelului OSI;
router-ele formează noduri propriu-zise ale rețelei fiind identificate prin perechi de adrese fizice și adrese logice (adrese IP);
router-ele pot examina adresele IP ale datagramelor (pachetelor) primite și astfel pot stabili de unde vin pachetele și căror noduri le sunt adresate; această informație nu este accesibilă punților;
router-ele pot examina informația primită și pot stabili cum trebuie manevrată ea.
Un router poate fi construit cu ajutorul unui sistem de calcul dotat cu:
mai multe plăci de rețea conectate fiecare la câte o subrețea între care are loc rutarea informației;
softul necesar care să facă posibilă:
direcționarea adecvată a datagramelor;
configurarea router-ului constă în construirea tabelei de rutare, fie cu ajutorul comenzilor, fie cu fereastră grafică dedicată.
Există însă routere dedicate, mult mai fiabile și mai performante ca și sistemele de calcul folosite la rutare, descris mai sus.
Câteva caracteristici ale router-elor moderne dedicate sunt:
sunt relativ ieftine în raport cu valoarea întregului echipament din rețea;
au o fiabilitate ridicată;
pot interconecta două zone distanțate geografic, folosind în acest scop modem-uri sau legături ISDN;
sunt dotate cu soft performant care permite implementarea mai multor protocoale, configurarea lor la distanță (stabilirea adreselor în rețelele deservite, a protocoalelor folosite, a filtrării datelor etc.), protecția cu firewall-uri, securizare cu parole, tunnelling etc.;
configurarea se face pe bază de comenzi specifice, sau mai modern prin interfețe grafice.
2.8. Standarde, criterii, definiții, acronime și abreviații
Standarde:
În iulie 1991 Electronic/Industries Association/Telecommunications Industry Association a publicat ANSI/EIA/TIA-568, "Commercial Building Telecommunications Wiring Standard", pentru a defini formal cerințele mecanice și electrice pentru cablu și componentele care alcătuiesc sistemele de cablare locale. Acest standard includea specificații pentru cablul 100 Ohm UTP (Unshielded Twisted Pair), 150 Ohm STp (Shielded Twisted Pair), coax 50Ω și fibră optică 62.5/125μm.
În octombrie 1995 TSB 36, TSB 40 și TSB 40A au fost încorporate în ANSI/TIA/EIA-568 Revision A, împreună cu caracteristicile de performanță în cazul cel mai nefavorabil. Canalul de comunicație a fost definit în această ipostază ca reprezentând totalitatea componentelor, de la echipamentul activ la placa de rețea a utilizatorului. În 1998 apare EIA/TIA 568B, revizuit apoi în 1999 și 2000, aducând ca principală modificare față de 568A partajarea specificațiilor în:
EIA/TIA 568B.1 – specificații generale pentru proiectarea, instalarea sistemelor, performanțe și testare
EIA/TIA 568B.2 – specificații de performanță și testare pentru componente din CUPRU
EIA/TTA 568B.3 – specificații de performanță și testare pentru componente din fibra optică
În iunie 2002 se publică EIA/TTA 568B.2-1 ce aduce specificații ale performanțelor de transmisie pentru cablare Categoria 6:
Lățime de bandă dublă față de Categoria 5 Enhnaced
Imunitate extinsă la zgomote externe (perturbații)
Prezintă un potențial ridicat pentru aplicații multi-gigabit
Specificații complete, inclusiv testarea componentelor și patchcord-urilor, pentru testări
Channel și Permanent Link
Valori PSAttenuation mai mari decât Cross-Talk Ratio (PSACR) până la 200MHz
Urmând direct standardul TIA/EIA-568-A, Technical Systems Bulletin 67 a fost emis tot în 1995. Scopul acestuia a fost să definească mai clar cerințele de performanță pentru sistemele de cablare locale și de asemenea cum trebuie acestea testate. Acest TSB include definiții separate pentru „canal” și „legătura de bază” și nivele de performanță separate pentru fiecare. Cifrele specificate pentru legătura de bază sunt mai stricte pentru a permite adăugarea ulterioară de cabluri patch respectând în continuare cerințele de performantă ale canalului. TSB 67 specifică de asemenea și acuratețea aparatelor de măsură pentru a controla variațiile dintre rezultate.
Criterii:
În conformitate cu EIA Engineering Publication sunt specificate două categorii de criterii: imperativ și consultativ. Cerințele normativului "imperativ"sunt precedate de cuvântul "trebuie" iar ale normativului "consultativ" de "ar trebui", "poate fi", "se dorește".
Definiții
Backbone (Cablare verticală): legături (platformă, cablu, conductoare) între dulapuri de telecomunicații sau terminale de distribuție pe nivele, facilități de intrare, echipamente terminale în sau între clădiri.
Cablu: ansamblu de unul sau mai multe conductoare sau fibre optice învelite într-o teacă, construit pentru a fi folosit individual sau în grup.
Cablare: combinația tuturor cablurilor, firelor și conectorilor.
Canal: cale de transmisie cap la cap între două echipamente care se doresc conectate.
Dulap de telecomunicație: un spațiu închis pentru depozitarea echipamentelor active, terminațiilor de cablu (patch-panel), surse de putere neîntreruptibile montabile în dulap, legături între echipamente (patch-cord).
Canal de cablu: (auto)portant de cabluri, fire, conductoare, de diferite profile și dimensiuni, cu sau fără proprietăți electro-izolatoare; poate fi îngropat sau aplicat.
Conectorizare: legături hardware între cabluri și terminațiile de cabluri (patch-panel, prize de telecomunicații etc.).
Cross-connect: conector de trecere – legătura hardware între două terminații de cablu sau o terminație de cablu și un jack modular.
Patch-cord: o lungime de cablu răsucit, flexibil, cu conectori la ambele capete, folosită la legătura între două echipamente, oferind flexibilitate cablării structurate.
Cablare orizontală: cablare între noduri și conexiuni hardware, incluzând priza de telecomunicație, cablu și terminația de cablu orizontală.
Legătura permanentă (Permanent Link): cale de transmisie între două puncte fără a include echipamentele terminale, cablurile din zonă de lucru, cablurile de echipament.
Jack modular: conector de telecomunicație mamă, poate fi închis sau nu, are 8 contacte (nu este neapărat necesar conectarea tuturor contactelor).
Modular plug: conector de telecomunicație tată cu 8 contacte.
Cablu fibră optică: ansamblu constând în una sau mai multe fibre optice.
Priza de telecomunicație: sistem de conectare hardware în zona de lucru, fiind una din terminațiile cablării orizontale.
Patch-panel: panou cu conectori de telecomunicație (mamă sau tată cu 8 contacte – în funcție de model) aflat în dulapul de telecomunicație, este cealaltă terminație a cablării orizontale.
Topologie stea: este topologia în care fiecare priză de telecomunicație/ conector este cablată direct la sistemul de distribuție al clădirii, respectiv fiecare sistem de distribuție al clădirii este legat direct la sistemul de distribuție al campusului (platformei).
Zona de lucru: spațiul din clădire unde utilizatorii de echipamente terminale se conectează la prizele de telecomunicație.
Cablu din zona de lucru: lungime de cablu cu conectori la ambele capete (patch-cord) care face legătura dintre priza de telecomunicație din zona de lucru și echipamentul terminal.
Acronime și abreviații :
3. MANAGEMENTUL REȚELELOR DE CALCULATOARE
3.1. Scopul managementului rețelelor
Activitățile de management al rețelelor presupun desfășurarea și coordonarea resurselor acestora în vederea planificării, operării, administrării, analizării, evaluării, proiectării și extinderii rețelelor, astfel încât să fie asigurate permanent serviciile propuse, cu un cost rezonabil și la o capacitate optimă [4], [8].
Rolurile managementului de rețea:
asigurarea permanentă pentru utilizatorul final a serviciilor propuse,
capabilitatea de a ocoli sau înlocui automat elementele de rețea defecte,
capabilitatea rețelei de a fi operațională chiar dacă o parte importantă a resurselor acesteia se defectează,
capabilitatea de a monitoriza și diagnostica permanent condițiile funcționale și operaționale nesatisfăcătoare la nivelul întregii rețele,
analiza în timp real a performanțelor rețelei,
asigurarea unei interfețe cu utilizatorul în timp real,
creșterea productivității operaționale,
furnizarea unei puternice baze de date pentru managementul rețelei,
salvarea automată în baza de date atât a istoricului funcțional al rețelei cât și a statisticilor efectuate automat în timpul funcționării.
asigurarea unui timp de răspuns mic la schimbările survenite în aplicații, în configurația abonaților, a dispozitivelor, în politica de tarifare și de servicii;
expansiunea și reconfigurarea dinamică a capacităților rețelei pe baza utilizării intensive a tehnicilor de management al lărgimii de bandă;
îmbunătățirea securității la nivelul întregii rețele, precum și a sistemului de management al acesteia: se așteaptă ca managementul rețelei să fie capabil să ofere monitorizarea, alarmarea automată, partiționarea și reconfigurarea automată
integrarea managementului de rețea
implementarea practică a unor soluții care să fie conforme cu standardele internațional acceptate;
posibilitatea generării unor rapoarte integrate, periodice.
Principalii factori care contribuie la îndeplinirea obiectivelor enunțate sunt:
resursele umane implicate
instrumentele hardware și software folosite
procesele și procedurile care stabilesc modul de realizare a managementului.
3.2. Structurarea ierarhică a sistemului de management
Elemente de rețea trebuie să aibă implementate capabilități utile managementului de rețea, cum ar fi, de exemplu, furnizarea de informații privitoare la propria lor stare sau propriile lor performanțe.
Pentru aceasta, sunt necesare dispozitive de monitorizare incluse în acestea, capabile să genereze automat sau la cerere anumite informații, ca de exemplu: rapoarte, avertizări sau alarme.
În cele mai multe cazuri, mai ales la noile generații de elemente de rețea, acestea sunt prevăzute cu asemenea facilități [18].
Fig. 3.1. Organizarea ierarhică a managementului de rețea
Legenda: ER: Element de Rețea
SMER: Sistem de Management al Elementelor de Rețea
BD: Bază de Date a Configurărilor
Fig. 3.2. Instrumente de lucru ale managementului de rețea
În cazul absenței acestora, pot fi atașate dispozitive externe de monitorizare, capabile să realizeze funcții de management. Al doilea nivel, poziționat ierarhic imediat deasupra nivelului elementelor de rețea, este nivelul sistemelor de management ale elementelor de rețea.
Aceste sisteme sunt un complex de hardware și software care pot fi localizate fie în elementul de rețea însuși, fie în procesoare dedicate sau în nodurile rețelei.
Este important să se asigure un mod de comunicație bidirecțional, între elementele de rețea administrate și sistemul care realizează administrare.
Al treilea nivel, cel al sistemelor integrate de management al elementelor de rețea, integrează sistemele de management aflate la nivelul doi, realizând un sistem unitar de management la nivelul întregii rețele.
3.3. Ariile funcționale ale managementului rețelelor
Funcțiile pe care trebuie să le realizeze sistemele de management al rețelelor de calculatoare pot fi grupate în cinci domenii, numite tradițional arii funcționale ale managementului.
Fig. 3.3. Principalele arii funcționale ale managementului de rețea
3.3.1. Managementul configurării
Managementul configurării este responsabil de:
planificarea,
configurarea,
instalarea unei rețele de calculatoare,
aducerea în stare operațională a serviciilor de rețea,
furnizarea acestora către clienți.
Procesul configurării este un proces liniar.
Pornește de la setul de cerințe stabilite împreună cu beneficiarul, care definesc tipul și caracteristicile generale rețelei, traversând pas cu pas toate fazele configurării (descrise în cele ce urmează) până la faza finală de administrare și control ale elementelor de rețea.
În recomandarea E.175 a ITU-T sunt detaliate principalele etape ce trebuie parcurse în procesul de planificare a unei rețele.
A. Prima etapă, aceea a planificării și proiectării rețelei are drept principal obiectiv transformarea cerințelor de sistem într-un proiect de sistem. Urmează apoi un plan de implementare a acestui proiect.
Principalele caracteristici ale rețelei ce sunt vizate în procesul proiectării sunt: infrastructura de acces, infrastructura de facilități și infrastructura rețelei.
A. Pașii unui proces de planificare de rețea sunt următorii:
pasul 1: colectarea informațiilor de intrare, impuse de setul de cerințe inițiale,
pasul 2: determinarea infrastructurii de rețea, pe baza cerințelor comerciale, tehnice și operaționale ale clientului;
pasul 3: proiectarea schemelor de rutare a traficului pe structura de rețea propusă anterior (evaluarea structurii de rețea propusă din perspectiva cerințelor de trafic). Dacă acestea nu pot fi satisfăcute pe structura de lucru creată, se revine la pasul anterior și se adaptează astfel structura încât să corespundă necesităților impuse la acest punct;
Fig. 3.4 Principalele etape ale managementului configurării
pasul 4: estimarea și clasificarea costurilor de rețea. Pot fi diferențiate trei mari categorii de costuri:
costurile totale asociate construirii infrastructurii rețelei;
costurile estimate de întreținere a rețelei, clasificate pe tipurile de facilități oferite;
costurile necesare extinderilor viitoare ale rețelei;
pasul 5: Analizarea rezultatelor obținute împreună cu beneficiarul și obținerea acordului acestuia de continuare a implementării, pe baza stabilirii unei înțelegeri.
pasul 6: repetarea unor etape, din procesul de planificare, dacă este necesar.
B. Procesul de instalare a rețelei
instalarea echipamentelor;
instalarea software-ului.
Etapele unui asemenea proces de instalare pot fi observate în fig. 3.5.
C. Elaborarea si negocierea serviciilor de rețea.
identificarea cerințelor clientului;
definirea caracteristicilor pentru serviciile cerute;
planificarea implementării serviciilor cerute;
Fig.3.5. Etapele procesului de instalare a echipamentelor
Fig. 3.6. Clase de obiecte software
D. Furnizarea de servicii și configurații se referă la:
furnizarea de servicii,
furnizarea de configurații la nivel de rețele,
furnizarea de configurații la nivelul elementelor de rețea.
Furnizarea de servicii către un client începe cu recepționarea unui “ordin de serviciu” de la sistemul de management al serviciilor și se termină cu livrarea către elementul de rețea a datelor specifice serviciului respectiv. Datele relative la acel serviciu fac referire la utilizatorul sau procesul căruia îi este destinat acest serviciu. Furnizarea de configurații la nivel de rețea are drept obiectiv asigurarea unui nivel adecvat al configurării resurselor, la nivelul întregii rețele, astfel încât să fie satisfăcute cerințele clientului de servicii [21].
Sunt identificate aici următoarele arii de interes din cadrul procesului de asigurare cu resurse:
managementul topologiei de rețea;
managementul conexiunilor de rețea;
managementul alocării resurselor la nivelul întregii rețele.
Pentru a implementa un nou serviciu, sunt necesare, mai întâi, planificarea și activarea managementului conexiunilor la nivelul rețelei.
Fig. 3.7. Aprovizionarea la nivelul elementelor de rețea si interacțiunea sa cu alte aplicații de management
Managementul conexiunilor este responsabil pentru stabilirea, menținerea și monitorizarea conexiunilor între elementele de rețea. Este apoi obligația funcției de management al topologiei de rețea și a celei de management al resurselor de rețea să mențină acea configurație, care va satisface necesitățile creării conexiunilor respective.
Managementul furnizării de configurații și servicii la nivelul elementelor de rețea are drept obiectiv satisfacerea cerinței ca la elementele de rețea să fie desfășurate și configurate resursele adecvate în vederea implementării serviciilor cerute de client.
În recomandarea M.3400 a ITU-T sunt identificate trei arii generale de interes în cadrul furnizării de configurații și servicii la nivelul elementelor de rețea:
configurarea elementelor de rețea;
funcțiile administrative;
administrarea bazei de date.
E. Controlul și starea resurselor elementului de rețea
Una din sarcinile principale ale managementului configurării elementelor de rețea este cea de a administra și controla, în timp real, numeroasele resurse fizice și logice integrate în rețea, ca elemente de rețea. Operațiile de control al elementelor de rețea pot fi clasificate în mai multe categorii:
Activarea și dezactivarea resurselor, se referă la:
pornirea/oprirea componentelor software și hardware;
managementul stării resurselor;
inițializarea parametrilor asociați resurselor;
anunțarea tuturor părților implicate despre activarea/ dezactivarea unor resurse etc.
Operațiile de comutare ce permite transferul serviciilor de la o resursă activă la una de rezervă în cazul unor defectări, al unor operații de întreținere sau de diagnosticare a unei legături active la un moment dat.
Starea resurselor, din punctul de vedere al managementului, este un atribut al obiectului administrat și reprezintă capabilitatea de a furniza informații sistemului de management despre condițiile în care se află obiectul administrat.
În recomandările ITU-T au fost standardizate trei dintre cele mai uzuale stări în care se pot afla elementele de rețea:
Operabilitatea, starea care indică dacă resursa respectivă a rețelei este operațională, neoperațională sau “necunoscută”.
Utilizarea, reprezintă starea de utilizare a unei resurse a rețelei și are trei posibile variante: “nefolosită”, ”activă” și ”ocupată”.
Starea administrativă indică managementului de sistem dacă resursa poate sau nu să fie folosită, independent de starea ei operațională sau de starea utilizării. Resursa se poate afla în una din cele trei stări administrative:
blocată, ceea ce semnifică că este blocată pentru furnizarea de servicii către utilizatorii săi;
neblocată, adică este administrativ deschisă pentru a furniza servicii către utilizatorii săi;
în curs de oprire, stare în care resursa poate furniza servicii doar către utilizatorii care aveau deja permisiunea utilizării ei, nefiind permisă folosirea ei de către noi utilizatori.
Anunțarea schimbării de stare este o opțiune care poate sau nu să fie implementată. Dacă este implementată ca mecanism, atunci ea are rolul de a informa aplicația de management asupra modificărilor de stare ce pot surveni în cazul unui element de rețea.
F. Managementul stării resurselor elementelor de rețea
Prin starea resurselor de rețea se înțelege o gamă mai variată de atribute de stare, care pot semnifica prezența sau absența unei condiții particulare, specifice acelei resurse. În recomandările ITU-T, dedicate acestui subiect au fost definite o serie întreagă de atribute. Astfel:
atributul stării de alarmă, indică starea unui anumit tip de alarmă asociată cu o resursă: gravitatea ei, efectul alarmei asupra resursei, o măsură a rezoluției alarmei etc.;
atributul de stare al procedurii, indică tipul de procedură care a fost cerută în vederea efectuării ei de către resursa respectivă sau indică faza de execuție a procedurii în curs de efectuare;
atributul stării de disponibilitate, indică condițiile de lucru care pot afecta disponibilitatea unei anumite resurse;
atributul stării de control, indică acțiunea de control care a fost efectuată asupra resursei și impactul pe care l-a avut asupra stării acesteia;
atributul stării de așteptare, indică tipul de condiție de așteptare în care se află resursa și are înțeles doar atunci când resursa respectivă face parte dintr-o configurație de dublare a anumitor resurse.
3.3.2. Managementul defectărilor
Prin defect se înțelege o condiție anormală care afectează în mod negativ serviciile într-o rețea de telecomunicații.
Managementul defectărilor consistă dintr-un set de funcții dedicate detectării, izolării și corectării condițiilor anormale de lucru, care afectează funcționarea unei rețele de telecomunicații.
Ciclul de viață a managementului defectărilor, presupune câteva faze într-o succesiune previzibilă. Întâi defectul este detectat și raportat imediat sistemului de management. Acesta inițiază teste de diagnosticare în scopul identificării cauzei care a condus la apariția defectului propriu-zis.
Fig. 3.8. Model pentru ciclul de viată a managementului
În fig. 3.8. pot fi urmărite principalele etape ale ciclului de viață al procesului de management al defectărilor.
Supravegherea alarmelor, este responsabilă pentru detectarea defectelor, defectul fiind definit ca o condiție persistentă în starea unui element al sistemului și care îl împiedică pe acesta să funcționeze în parametri normali.
Managementul testelor, este responsabil pentru planificarea și coordonarea testelor efectuate în vederea identificării cauzei primare a defectului.
Localizarea defectelor, este responsabilă pentru identificarea cauzei primare a defectului.
Corectarea defectelor, este responsabilă pentru inițierea și desfășurarea acelor acțiuni potrivite pentru eliminarea cauzei defectelor.
Administrarea problemelor este responsabilă pentru menținerea actualizată a bazei de date, ce conține rapoartele cu problemele recepționate de la client sau de la sistemul de management.
Procesul de supraveghere a alarmelor urmărește permanent detectarea a noi defecte, generând apoi un raport detaliat, către sistemul de management, referitor la noul defect apărut.
Acest proces poate fi divizat în trei etape succesive:
colectarea informațiilor de stare și detectarea anomaliilor funcționale;
informațiile culese sunt filtrate și prelucrate pentru a se obține tipul real de alarmă, care este apoi generată;
alarma detectată este raportată într-o formă predefinită sistemului și înregistrată, dacă acest lucru este prevăzut.
Rapoartele privitoare la alarme trebuie să conțină informații standardizate privind:
categoriile de alarme, care pot fi de tipul:
alarme de comunicații;
alarme referitoare la calitatea serviciilor;
alarme de procesare;
alarme de echipament;
alarme de mediu;
gravitatea alarmelor, cuantificată pe următoarele șase nivele:
alarme critice;
alarme majore;
alarme minore;
alarme de atenționare;
alarme care indică faptul că a dispărut un anumit tip de alarmă anterioară;
alarme nedeterminate;
un set predefinit de cauze probabile.
Managementul testelor poate fi clasificat, în funcție de nivelul la care acționează, astfel: la nivelul servicii, la nivelul rețea sau la nivelul element de rețea.
Prima categorie de teste, referitoare la servicii, reprezintă o activitate complexă, care nu este standardizată complet încă și care trebuie să țină cont de interacțiunile și gradul de dependență dintre diferitele servicii implicate. O testare completă a unui serviciu pornește de la definirea strategiei de testare, apoi proiectarea unei combinații de teste referitoare la anumite caracteristici ale serviciului și ale legăturilor pe care acestea le au cu alte servicii, urmată de desfășurarea efectivă a testelor, și, în final, de generarea unor rapoarte de testare într-un format standard prestabilit.
A doua categorie de teste, cele desfășurate la nivelul întregii rețele, presupune următoarea succesiune logică de pași:
este definit un plan de testare, la nivelul unor secțiuni din rețea, pentru a determina care segment este generator de probleme;
sunt selectate acele teste care pot satisface cerințele planului de testare propus;
rezultatele obținute, pentru fiecare segment de rețea, sunt adunate și corelate pentru a fi identificată porțiunea de rețea care generează probleme.
Pentru tipul de teste ce pot fi efectuate asupra elementelor de rețea, gama acestora este foarte variată, ținând seama de eterogenitatea rețelelor de telecomunicații actuale și de varietatea de soluții oferite de furnizorii de echipamente. Totuși, în recomandările ITU-T este specificat cadrul de lucru general pentru managementul testelor, acesta fiind concentrat pe testele efectuate asupra elementelor de rețea.
Principalele tipuri de teste de diagnosticare recomandate de ITU-T :
teste de conexiune – verifică conexiunea între două entități distincte;
teste de conectivitate – verifică conectivitatea între două entități distincte;
teste de integritate a datelor, verifică dacă datele transferate între două entități distincte ale rețelei sunt corupte;
teste de buclă – determină timpul necesar transferării datelor între două entități, pe o conexiune dată;
teste de integritate a protocolului – determină dacă două entități sunt capabile sau nu să schimbe date între ele prin intermediul unui protocol specificat;
teste de limitare a resurselor – verifică comportamentul unei resurse a rețelei, atunci când aceasta a ajuns la limita capacităților sale.
Localizarea defectelor are drept sarcină principală identificarea cauzelor primare ale defectelor, pe baza rezultatelor testelor de diagnosticare, a alarmelor deja filtrate de procesul de supraveghere a alarmelor cât și pe baza altor condiții predefinite.
Corectarea defectelor presupune:
înlăturarea cauzei defectelor nou apărute (dacă este posibil),
refacerea stării anterioare a serviciilor,
a) înlocuirea resurselor defecte, este aplicabilă unei categorii foarte mari de elemente de rețea, care pot fi ușor încadrate în specificații tehnice și funcționale precise;
b) izolarea defectului, presupune izolarea acelei componente de rețea care prezintă anomalii în funcționare, încercând astfel să fie prevenită extinderea acțiunii defectului respectiv asupra altor componente;
c) comutarea pe o resursă de rezervă, este posibilă atunci când sistemul are prevăzută o asemenea, ce asigură rezervarea la cald;
d) reîncărcarea sistemului, este aplicată, în general, în cazul apariției problemelor generate de funcționarea necontrolată a unui modul software;
e) instalarea unei alte resurse care să acționeze în direcția remedierii defectului, precum și
f) reorganizarea serviciilor: astfel încât să folosească alte resurse ale rețelei, ocolind astfel zona care este sub influența defectului apărut, constituie tot atâtea soluții privind metodologia îndepărtării defectelor.
Administrarea problemelor urmărește minimizarea impactului pe care apariția unei probleme poate să îl aibă asupra rețelei. În general, apariția defectelor (sau problemelor) se manifestă imediat printr-o degradare a calității unui anumit serviciu oferit clientului. Informațiile care indică apariția unei noi probleme pot apărea atât de la propriul mecanism de supraveghere a alarmelor cât și de la client. În acest ultim caz, clientul sesizează că un anumit serviciu al rețelei nu funcționează în parametrii impuși și transmite această informație sistemului de management.
Abordarea mai nouă a managementului problemelor se bazează pe modelul agenților de management. Există două entități distincte implicate în acest proces: agentul de management, care va efectua asupra elementului de rețea afectat acele operații care să îl readucă în parametrii normali de funcționare și managerul, care este responsabil de recepționarea informațiilor privind problemele apărute și coordonarea agenților în vederea rezolvării acestora.
Vom descrie în detaliu un asemenea model de acțiune în capitolul 3, în legătură directă cu algoritmul propus.
3.3.3. Managementul performanțelor
Principalele obiective ale managementului performanțelor constau, în primul rând, în a monitoriza și evalua comportamentul și eficiența unei rețele și a calității serviciilor oferite de aceasta utilizatorilor săi,
În recomandarea M.3400 a ITU-T au fost precizate trei aspecte ale managementul performanțelor:
a) monitorizarea performanțelor;
b) analiza performanțelor (prelucrarea datelor);
c) controlul managementului performanțelor.
Funcția de monitorizare a performanțelor, așa cum este ea definită în recomandarea M.3400, se ocupă de colectarea și observarea unui set specific de atribute, asociat resurselor rețelei în vederea măsurării performanțelor acesteia. În recomandarea Q.822 a ITU-T este prezentat un model de realizare a monitorizării performanțelor.
În acest scop există un set de obiecte monitorizate (obiecte referitoare la performantele rețelei) prin intermediul cărora se pot evalua performanțele rețelei [7].
Nivelul performanțelor este corelat (comparat) cu un set de valori de prag.
Sistemul de management al performanțelor trebuie să conțină și un istoric al parametrilor de performanță care să permită caracterizarea acestora în timp.
Funcția de analiză a performanțelor este o a doua arie funcțională a managementului performanțelor, după funcția de monitorizare a performanțelor. Scopul acestei funcții este acela de a analiza datele de performanță, colectate într-o primă fază, în vederea furnizării unor anumite tipuri standard de informații către sistemul de management, ca de exemplu:
dacă a apărut sau este posibil să apară o stare de congestie într-un punct oarecare al rețelei;
dacă nivelul de calitate al serviciilor oferite de către rețea, într-un anumit moment de timp, se încadrează în limitele impuse;
dacă poate fi respectat nivelul de performanță pentru noile servicii planificate a fi implementate.
Pe baza acestor informații, sistemul de management poate lua deciziile potrivite pentru controlul performanțelor.
În cadrul acestei arii funcționale, sunt definite atât caracteristicile de performanță specifice rețelelor cu comutare de circuite cât și cele specifice rețelelor cu comutare de pachete. Câteva dintre cele mai importante sunt:
Pentru analiza performanțelor unei rețele cu comutare de circuite sunt importante criterii precum: capacitatea medie de trafic a rețelei, capacitatea instantanee de trafic a rețelei, rata de apeluri pierdute, probabilitatea de congestie etc.
Pentru analiza performanței unei rețele cu comutare de pachete sunt de luat în considerare noțiuni precum: probabilitatea întârzierii, numărul mediu de mesaje aflate în coadă, numărul mediu de apeluri de date etc.
Controlul managementului performanțelor este cea de-a treia și ultima arie funcțională a managementului performanțelor, obiectivul acesteia fiind de a controla acele acțiuni efectuate în cadrul unei rețele, fie cu scopul menținerii unui anumit nivel minim al performanțelor sistemului, fie pentru a preveni apariția și extinderea unor situații nedorite (de exemplu congestia sau blocarea unor resurse).
Pentru a-și atinge țelul propus, funcția de control al managementului performanțelor utilizează date obținute atât de la etapa monitorizării performanțelor cât și date deja prelucrate în etapa de analiză a performanțelor.
În recomandarea ITU-T, precum și în cerințele generale, sunt evidențiate două aspecte principale ale funcției de control al performanțelor: controlul traficului și administrarea performanțelor.
Controlul traficului este o parte importantă a menținerii performanțelor unei rețele în cadrul unor limite bine definite. Datorită dinamicii mari a modificărilor apărute în configurația unei rețele este necesară adaptarea permanentă a schemelor de rutare în vederea prevenirii apariției unor situații de criză de tipul congestiei sau pentru a se asigura distribuirea în mod uniform a traficului în cadrul rețelei, obținându-se în acest fel drept rezultat o încărcare echilibrată a rețelei.
Administrarea performanțelor este responsabilă de crearea unei politici de management al performanțelor, obținută printr-o coordonare judicioasă a activităților descrise mai sus, de tipul monitorizare a performanțelor sau analiză a performanțelor. În cadrul acestor acțiuni de coordonare, trebuie efectuate anumite categorii de operații, de tipul celor enumerate în continuare:
coordonarea activităților de planificare referitoare la managementul performanțelor;
executarea unor acțiuni directe de control asupra resurselor rețelei;
interacțiunea cu alte aplicații de management precum managementul defectărilor sau cel al configurației, în vederea îmbunătățirii performanțelor.
3.3.4. Managementul securității
Este responsabil cu prevenirea și minimizarea utilizării frauduloase a resurselor rețelei. Acest deziderat poate fi urmărit prin intermediul unui set specific de acțiuni, de tipul:
prevenirea fraudelor, ce se focalizează pe un mecanism de securitate complex, al cărui scop este menținerea utilizatorilor rău intenționați în afara zonelor sensibile ale rețelei;
atunci când prevenirea fraudelor nu mai este posibilă, este necesară detectarea imediată a violărilor de securitate și minimizarea efectelor acestora la nivelul rețelei;
în cazul apariției unor fraude, sunt importante atât limitarea efectelor apărute cât și refacerea stării inițiale a sistemului. Limitarea efectelor datorate unui acces fraudulos se face prin izolarea elementelor de rețea afectate, urmată de neutralizarea impactului pe care acesta l-a avut asupra acestora din urmă;
este de asemenea responsabilitatea managementului securității de a furniza instrumentele și mecanismele adecvate scopului urmărit. Acestea pot fi de tipul: chei de criptare, mecanisme de autentificare, protocol de securitate și mecanism de control acces.
3.3.5. Managementul contabilității
Managementul contabilității, din cadrul rețelelor de comunicații și calculatoare, este un proces complex al cărui obiectiv final este de a genera venituri pentru operatorul rețelei, pe baza serviciilor oferite de acesta către client. Procesul începe cu colectarea informațiilor referitoare la resursele rețelei utilizate de un element de rețea și se termină cu trimiterea facturii către client pentru plata serviciilor de telecomunicații folosite. Sunt incluse, de asemenea, și procese intermediare precum trimiterea datelor de la elementul de rețea către sistemul de management, validarea cantității de date utilizate și aplicarea apoi a politicilor tarifare. Toate aceste tipuri de activități sunt dependente, în general, de tipul de echipamente, de interfața dintre acestea și sistemul de tarifare și nu în ultimul rând chiar de politica de tarifare proprie furnizorului. Apariția unor noi game de servicii, aplicate unor noi tipuri de rețele multi-furnizor și multi-operator, a condus la creșterea majoră a necesităților de standardizare a funcției de management al contabilității. Implementarea unor metodologii comune, standardizate, de tarifare va permite negocierea calității serviciilor între diferiți operatori ai rețelei și, mai ales, stabilirea unor repere comune în politica de tarifare. Modul de realizare a standardizărilor specifice managementului contabilității poate fi găsit în recomandarea X.742 a ITU-T.
4. SERVER WINDOWS 2008
4.1. Introducere în Serverul Windows 20008
Windows Server 2008 este un sistem avansat de operare Windows Server, conceput pentru a susține generația actuală de rețele, aplicații și servicii Web. Cu Windows Server 2008 se pot dezvolta și oferi experiențe și aplicații deosebite pentru utilizatori. De asemenea, această soluție oferă o infrastructură de rețea extrem de sigură și eficiență tehnologică îmbunătățită, aducând valoare în cadrul organizației [12], [20], [25].
Windows Server 2008 dezvoltă succesul și puterea predecesorilor Windows Server, oferind funcționalități noi de valoare și aduce îmbunătățiri considerabile sistemului de operare de bază. Noile instrumente pentru Web, tehnologiile de virtualizare, îmbunătățirile securității și utilitarele de mana-gement ajută la economisirea timpului, reduc costurile și oferă o fundație solidă pentru infrastructura IT.
Windows Server 2008 oferă o fundație solidă pentru toate sarcinile și aplicațiile care rulează pe server, păstrând totuși ușurința de implementare și administrare. Noul Server Manager oferă o consolă de administrare unificată, care simplifică și optimizează instalarea, configurarea și administrarea serverului. Windows PowerShell, un nou shell cu linie de comandă, ajută administratorii să automatizeze sarcinile de administrare a sistemului pe mai multe servere. Windows Deployment Services oferă un mijloc simplificat și sigur de implementare rapidă a sistemului de operare cu ajutorul instalării în rețea. Programele de tip expert Windows Server 2008 Failover Clustering și suportul complet Internet Protocol versiunea 6 (IPv6), alături de administrarea consolidată a Network Load Balancing, oferă o disponibilitate crescută ușor de implementat, chiar și de către personal IT cu noțiuni generale. Noua opțiune de instalare Server Core din Windows Server 2008 permite instalarea rolurilor de server numai cu componentele și subsistemele necesare, fără o interfață grafică pentru utilizator. Numărul redus de roluri și caracteristici minimizează amprentele pe disc și reduc zonele vulnerabile la atacuri. De asemenea, ajută personalul IT să se specializeze pentru rolurile de pe server pentru care trebuie să ofere suport.
4.1.1. Rolurile Serverului Windows 2008
4.1.1.1. Active Directory Certificate Services (ADCS)
Oferă servicii pentru crearea și gestionarea cheilor publice de certificare utilizate în majoritatea elementelor de securitate, incluzând securitatea HTTP (HTTPS), care este vitală în multe din rolurile Windows: securitatea rețelelor wireless, a VPN-urilor, IPsec, Encrypting File System (EFS), precum și în cazul altor sisteme de securizare a software-urilor care necesită criptare sau semnături digitale [30].
4.1.1.2. Active Directory Domain Services (AD-DS)
Anterior cunoscută doar sub numele de Active Directory, AD-DS stochează informații despre utilizatori, computere și alte dispozitive din rețea, într-o zonă de securitate cunoscută ca un domeniu. Datorită faptului că resursele și utilizatorii sunt membri al unui domeniu sau a unei structuri ierarhice de securitate de domenii denumită „forest” (pădure), accesul la informațiile din rețeaua companiei este securizat și nu constituie o problemă pentru utilizator.
4.1.1.3. Active Directory Federation Services (ADFS)
Oferă facilități de logare unică (single-sign-on, (SSO)) în organizații separate, permițând autentificarea în mai multe aplicații web din companii diferite, utilizând un singur cont de utilizator. ADFS realizează acest rol prin share-ing al drepturilor și identității utilizatorului sub forma unor creanțe digitale care se realizează între organizațiile partenere, în momentul în care parteneriatul de încredere comună a fost stabilit.
4.1.1.4. Active Directory Lightweight Directory Services (ADLDS)
Cunoscut anterior sub numele de Active Directory Application Mode (ADAM), Active Directory Lightweight Directory Services oferă un serviciu director pe care organizațiile îl pot utiliza pentru stocarea de informații specifice într-o aplicație care este separată de AD-ul principal al organizației. ADLDS rulează ca un serviciu non-OS și nu necesită instalarea pe un DC, cu multiple instanțe ADLDS suportate pe un singur server.
4.1.1.5. Active Directory Rights Management Services (ADRMS)
Oferă o protecție granularizată a documentelor acceptate prin aplicații ADRMS care nu oferă doar protecția documentelor și a altor informații digitale ci și controlează acțiunile permise ale utilizatorilor de informații.
4.1.1.6. Application Server (AS)
Conține un număr de componente responsabile pentru instalarea și gestionarea aplicațiilor .NET Framework 3.0. Aceste componente includ .NET Framework, suport Web Server (IIS), Ordonarea mesajelor (Message Queuing), COM + nework acces, Port Sharing TCP, tranzacții distribuite și procesul de activare a Serviciului de asistență Windows.
4.1.1.7. Dynamic Host Configuration Protocol (DHCP) Server.
Permite serverelor să aloce sau să închirieze adrese IP computerelor și alt0r dispozitive care sunt activate ca și clienții DHCP în rețea.
4.1.1.8. DNS Server
DNS este utilizat pentru a asocierea numelor gazdă cu adrese IP atât IPv4 cât și IPv6.
4.1.1.9. Fax Server
Trimite și recepționează faxuri, și permite gestionarea resursele fax, cum ar fi acțiuni, setări, rapoarte și dispozitive fax pe acest calculator sau pe rețea.
4.1.1.10. File Services
Oferă tehnologii de management de stocare, care includ controlul tipurilor de fișiere stocate pe un server prin imagini de fișiere prin cote de spațiu alocate, replicare de fișiere, gestionarea spațiului de nume distribuite, NFS și suport pentru clienții UNIX.
4.1.1.11. Hyper-V
Oferă servicii care pot fi utilizate pentru crearea și gestionarea de mașini virtuale (VM) și a resursele acestora.
4.1.1.12. Network Policy and Access Services
Oferă o varietate de metode pentru a oferi utilizatorilor cu conectivitate de rețeaua locală și la distanță, posibilitatea de a se conecta segmente de rețea, și permite administratorilor de rețea să gestioneze centralizat accesul la rețea și politicile de acces ale clientului. Cu Network Access Services se pot instala servere VPN, servere dial-up, routere și dispozitive cu acces wireless 802.11 protejat. De asemenea se pot instala servere și proxy-uri RADIUS și se poate folosi Connection Manager Administration Kit pentru crearea de profiluri de acces la distanță, care permit computerelor client sa se conecteze la rețea.
4.1.1.13. Print Services
Aceste servicii permit gestionarea printserverelor și a imprimantelor. Un printserver reduce volumul de muncă de administrare și gestionare prin centralizarea managementului imprimantelor.
O parte din aceste servicii sunt furnizate de Print Management Console, care simplifică gestionarea tuturor aspectelor de management al printserverelor, aici fiind inclusă capabilitatea de a scana de la distanță o subrețea pentru imprimante și de a crea în mod automat cozile de tipărire necesare și sharingul acestora.
4.1.1.14. Terminal Services
Permite utilizatorilor să acceseze programe bazate pe Windows care sunt instalate pe un terminal server sau pentru a accesa orice dispozitiv de calcul care rulează Windows și care acceptă protocolul RDP. Utilizatorii se pot conecta la un terminal server pentru a executa programe și a utiliza resurse de rețea de pe acel server. Serverul 2008 beneficiază de tehnologii care permit încapsularea în pachete de date HTTPS a traficului RDP necesar pentru comunicarea cu un terminal server de pe un client. Aceasta însemnând că toate comunicațiile de date se fac prin portul 443, astfel încât nu sunt necesare deschideri de porturi speciale în firewall pentru accesul dinspre Internet la terminal serverele din interiorul organizației.
4.1.1.15. Universal Description, Dscovery, and Integration (UDDI) Services
UDDI Services oferă capabilități de descriere, descoperire și integrare pentru punerea în comun între parteneri de bussines din Extranet sau de pe Internet a informaților referitoare la serviciile Web din Intranetul organizației,
4.1.1.16. Web Server (IIS)
Acest serviciu permite partajarea de informații pe Internet, Intraneturi, sau Extraneturi. Este o platformă Web unificată, care integrează IIS 7.0, ASP.NET și Windows Communication Foundation. IIS 7.0 oferă securitate îmbunătățită, diagnosticări simplificate și administrare delegată.
4.1.1.17. Windows Deployment Services (WDS)
Acest serviciu se utilizează pentru instalarea și configurarea la distanță a computerelor, prin intermediul pre-boot execution environment (PXE) utilizând imagini de OS Windows stocate pe un server.
4.1.2. Caracteristicile Serverului Windows 2008
4.1.2.1. Virtualizare integrată
Windows Server Hyper-V,tehnologia de virtualizare a serverului de generație următoare bazată pe hypervisor, vă permite să utilizați optim investițiile hardware în server, consolidând mai multe roluri de server ca mașini virtuale separate, care rulează pe o singură mașină fizică. Puteți, de asemenea, să rulați eficient mai multe sisteme de operare – Windows, Linux și altele – în paralel, pe un singur server. Cu Hyper-V și politicile de licențiere simple, acum puteți să beneficiați de economiile oferite de virtualizare mai ușor ca niciodată.
Aplicațiile pot fi virtualizate eficient utilizând tehnologiile centralizate de acces la aplicații din Windows Server 2008. Terminal Services Gateway și Terminal Services RemoteApp permit accesul la distanță la programele Windows standard prin rularea acestora pe un server terminal instalat direct pe un calculator client – fără a fi necesară o rețea privată virtuală (VPN) complicată.
4.1.2.2. Dezvoltat pentru Web
Windows Server 2008 integrează Internet Information Services 7.0 (IIS 7.0), un server Web și o platformă ușor de administrat, cu securitate îmbunătățită, pentru dezvoltarea și găzduirea aplicațiilor și serviciilor Web. O îmbunătățire majoră adusă platformei Windows Web, IIS 7.0 include o arhitectură având componente pentru flexibilitate și control sporite. IIS 7.0 asigură, de asemenea, administrare simplificată, funcționalități puternice de diagnosticare și depanare care economisesc timp și capacitate completă de extindere. Internet Information Server IIS 7.0, împreună cu .NET Framework 3.0 asigură o platformă complexă pentru dezvoltarea de aplicații care conectează date și utilizatori, permițând acestora din urmă să vizualizeze, partajeze și utilizeze informațiile. În plus, IIS 7.0 joacă un rol central în unificarea tehnologiilor pentru platforma Web Microsoft—ASP.NET, Windows Communication Foundation Web Services și Windows SharePoint Services.
4.1.2.3. Securitate ridicată
Windows Server 2008 este cel mai sigur server Windows lansat până în prezent. Sistemul de operare a fost consolidat pentru a asigura protecție împotriva eșecurilor și câteva tehnologii noi ajută la stoparea conexiunilor neautorizate la rețele, servere, date și conturi de utilizatori. Network Access Protection (NAP) vă ajută să vă asigurați că PC-urile care încearcă să se conecteze la rețea respectă politicile de securitate ale companiei dvs. Integrarea tehnologiei și alte îmbunătățiri fac din serviciile Active Directory o soluție puternică unificată și integrată Identity and Access (IDA). În plus, Read-Only Domain Controller (RODC) și BitLocker Drive Encryption vă permit să implementați mai sigur baza de date AD la sucursale.
4.1.2.4. Putere de calcul de înaltă performanță
Beneficiile și economiile aduse de Windows Server 2008 au fost extinse la Windows HPC Server 2008, pentru a garanta un mediu de calcul de înaltă performanță (HPC). Windows HPC Server 2008 este dezvoltat pe tehnologia pe 64 de biți a sistemului Windows Server 2008 și poate fi scalat eficient la mii de nuclee de procesare cu ajutorul funcționalităților integrate. Acest lucru crește productivitatea și reduce complexitatea mediului HPC. Windows HPC Server 2008 permite o adoptare la nivel extins, oferind utilizatorilor finali o experiență vastă și integrată, scalabilă de la aplicații desktop la clustere și include un set complet de instrumente de implementare, administrare și monitorizare, care garantează integrarea cu infrastructura existentă Windows Server 2008 oferă funcționalități noi și îmbunătățiri puternice ale sistemului de operare Windows Server de bază, care ajută organizațiile de orice dimensiune să crească controlul, disponibilitatea și flexibilitatea necesare pentru cerințele de business în continuă schimbare. Noile instrumente pentru Web, tehnologiile de virtualizare, îmbunătățirile securității și utilitarele de management ajută la economisirea timpului, reduc costurile și oferă o fundație solidă pentru infrastructura IT.
4.1.2.5. Fundație solidă
Windows Server 2008 oferă o fundație solidă pentru toate sarcinile și aplicațiile care rulează pe server, fiind ușor de implementat și administrat. Fiabilitatea Hallmark Windows Server și funcțiile de disponibilitate crescută vă ajută să vă asigurați că aplicațiile și datele critice sunt disponibile oricând aveți nevoie de ele.
Inițial Configuration Tasks mută elementele interactive din faza configurării în faza ulterioară instalării, eliminând interacțiunea administratorului la instalarea sistemului de operare.
Server Manager, consola extinsă Microsoft Management Console (MMC), oferă o interfață unică pentru configurarea și monitorizarea serverului, cu programe de tip expert pentru optimizarea sarcinilor comune de administrare a serverului.
Windows PowerShell, un nou shell opțional cu linie de comandă și limbaj de script, ajută admi-nistratorii să automatizeze sarcinile de rutină de administrare a sistemului pe mai multe servere.
Windows Reliability and Performance Monitor oferă instrumente de diagnosticare puternice, care vă oferă vizibilitate permanentă asupra mediului serverului, fizic și virtual, pentru a identifica și rezolva rapid problemele care apar.
Administrare a serverului și replicare a datelor optimizate pentru control îmbunătățit al serverelor de la locații de la distanță, cum sunt sucursalele.
Opțiunea de instalare Componentized Server Core permite instalări minimale, în care sunt instalate numai rolurile și caracteristicile de care aveți nevoie, minimizând nevoile de întreținere și reducând zonele de atac de pe server.
Windows Deployment Services (WDS) oferă un mijloc simplificat și sigur de implementare rapidă a sistemului de operare Windows cu ajutorul instalării în rețea.
Programele de tip expert pentru clustering în caz de failover permit chiar și personalului IT având cunoștințe generale să implementeze soluții cu disponibilitate crescută. Internet Protocol versiunea 6 (IPv6) este acum integrat complet, iar nodurile de clustere de la locații dispersate geografic nu mai trebuie să se găsească într-o subrețea cu același IP sau să fie configurate cu rețele locale virtuale (VLAN) complicate.
Network Load Balancing (NLB) acceptă acum IPv6 și include suport pentru mai multe adrese IP dedicate, care permite găzduirea mai multor aplicații în același cluster NLB.
Windows Server Backup integrează tehnologii de backup mai rapid și simplifică restaurarea datelor sau a sistemului de operare.
4.1.2.6. Virtualizare
Windows Server 2008 Hyper-V, tehnologia de virtualizare a serverului de generație următoare bazată pe hypervisor, vă permite să consolidați serverele și să utilizați echipamentele hardware mai eficient. Îmbunătățirile aduse în Terminal Services (TS) îmbunătățesc virtualizarea prezentării. Condițiile de licențiere simplificate fac utilizarea acestor tehnologii mai directă.
Windows Server 2008 Hyper-V vă permite să virtualizați rolurile de server sub formă de mașini virtuale (VM) separate care rulează pe aceeași mașină fizică, fără a fi necesar să achiziționați software de la terți.
Pot fi implementate mai multe sisteme de operare – Windows, Linux și altele – în paralel pe un singur server, utilizând Hyper-V.
Noile opțiuni de implementare vă permit să implementați cele mai potrivite metode de virtualizare pentru mediul dvs.
Suportul pentru cele mai recente tehnologii de virtualizare asistată de hardware permite virtualizarea celor mai complexe sarcini.
Noile caracteristici de stocare, cum este accesul pass-through pe disc și suplimentările stocării dinamice, permit accesul mașinilor virtuale la date și oferă programelor și serviciilor externe acces suplimentar la datele stocate pe mașinile virtuale.
Noile instrumente de management și contoarele de performanță fac mediul virtualizat mai ușor de administrat și de monitorizat.
Clustering-ul gazdelor Windows Server virtualization (WSv) sau al mașinilor virtuale care rulează pe gazde WSv și backup-ul mașinilor virtuale în timp ce acestea rulează asigură disponibilitatea ridicată a serverelor virtualizate.
Terminal Services (TS) RemoteApp și TS Web Access permit programelor accesate de la distanță să fie deschise cu un singur clic și să fie utilizate ca și cum ar rula pe calculatorul utilizatorului final.
TS Gateway asigură acces securizat la programele bazate pe Windows prin firewall – fără a fi necesară o rețea privată virtuală (VPN).
TS Licensing Manager adaugă posibilitatea de a urmări asigurarea TS per User Client Access Licenses (CAL). Integrat în Windows Server 2008, TS Licensing este un serviciu cu impact redus, care permite administrarea, urmărirea și raportarea centralizate, precum și achiziționarea eficientă de TS per User CAL.
4.1.2.7. Web
Windows Server 2008 include instrumente îmbunătățite de administrare, diagnosticare, dezvoltare și pentru aplicații în Internet Information Services 7.0 (IIS 7.0), un upgrade semnificativ de la IIS 6.0. Windows Server 2008 unifică platforma de publicare Microsoft Web , inclusiv IIS 7.0, ASP.NET, Windows Communication Foundation și Windows SharePoint Services.
Designul modular și opțiunile de instalare permit numai instalarea caracteristicilor de care aveți nevoie, reducând zonele de atac și simplificând administrarea patch-urilor.
IIS Manager, o nouă interfață de administrare bazată pe sarcini și un nou instrument cu linie de comandă appcmd.exe simplifică sarcinile de administrare.
Implementarea între locații vă permite să copiați cu ușurință setările site-urilor Web pe mai multe servere Web, fără a fi necesară configurare suplimentară.
Administrarea delegată a aplicațiilor și a site-urilor vă permite să oferiți control personalizat asupra diferitelor componente ale serverului Web.
Administrarea integrității serverului Web, alături de instrumentele complexe de diagnosticare și depanare permit vizibilitatea și urmărirea cererilor care rulează pe serverul Web.
Acces programatic la locațiile de configurație prin WM sau Microsoft. Web. Administration, o nouă interfață API de administrare care permite editarea fișierelor de configurație XML pentru serverul Web, site-uri sau aplicații.
Izolarea îmbunătățită a pachetelor de aplicații menține site-urile și aplicațiile izolate, crescând securitatea și stabilitatea.
Suport CGI mai rapid pentru rularea aplicațiilor PHP, a script-urilor Perl și a aplicațiilor Ruby.
Integrarea mai strânsă cu funcțiile ASP.NET și o locație de stocare a configurației pentru toate setările configurației platformei Web în IIS 7.0 și ASP.NET.
Un model de extensibilitate flexibil permite personalizarea, cum ar fi adăugarea de module noi utilizând cod nativ sau administrat.
4.1.2.8. Securitate
Sistemul de operare Windows Server 2008 este consolidat, integrează mai multe tehnologii de acces și identități și include multiple inovații de securitate pentru implementarea mai simplă a rețelelor bazate pe politici, care ajută la protejarea infrastructurii serverului, a datelor și a companiei.
Security Configuration Wizard (SCW) ajută administratorii să configureze sistemul de operare pentru rolurile de server implementate pentru a reduce zonele de atac, acest lucru având ca rezultat un mediu pentru server mai robust și mai sigur.
Integrated Expanded Group Policy permite crearea și administrarea Group Policies, extinzând numărul de zone care pot fi administrate în siguranță cu ajutorul politicilor.
Network Access Protection vă ajută să vă asigurați că rețeaua și sistemele nu sunt compromise de calculatoare virusate, izolând și/sau depanând calculatoarele care nu se conformează politicilor de securitate pe care le-ați stabilit.
User Account Control oferă o nouă arhitectură de autentificare pentru protecție împotriva aplicațiilor software periculoase.
Cryptography Next Generation (CNG) , noua interfață API criptografică de la Microsoft, oferă flexibilitate criptografică crescută, suportând algoritmi de criptare standard și definiți de utilizator, permițând crearea, stocarea și preluarea mai facilă a cheilor criptografice.
Read Only Domain Controller (RODC) permite o metodă mai sigură pentru autentificarea locală a utilizatorilor de la sucursale și birouri de la distanță, cu ajutorul unei replici read-only a bazei de date AD principale.
Active Directory Federation Services (AD FS) permite stabilirea mai simplă de relații acreditate între parteneri cu directoare de identități și de acces diferite care rulează în rețele diferite, permițând conectarea unică (SSO) în rețele.
Active Directory Certificate Services (AD CS) asigură unele îmbunătățiri ale Windows Server 2008 Public Key Infrastructure (PKI), inclusiv PKIView pentru monitorizarea stării Certification Authorities (CA) și un control COM nou, mai sigur pentru înscrierea Web a certificatelor în loc de ActiveX.
Active Directory Rights Management Services (AD RMS) alături de aplicațiile activate pentru RMS vă ajută să protejați mai ușor informațiile digitale ale companiei împotriva utilizatorilor neautorizați.
BitLocker Drive Encryption oferă protecție îmbunătățită împotriva furtului de date și a expunerii hardware-ului serverului dacă este pierdut sau furat, oferind ștergere mai sigură a datelor când renunțați la servere.
4.1.2.9. Consolidarea serverului și optimizarea resurselor—Hyper-V
Majoritatea serverelor rulează sub capacitatea maximă, astfel, în medie 80 – 90 % din puterea de calcul a acestora nu este exploatată. Cu Hyper-V, soluția de virtualizare Windows Server 2008, un singur server fizic poate găzdui încărcarea mai multor servere Line of Business. Hyper-V ajută organizațiile să beneficieze de utilizarea maximă a resurselor hardware și oferă agilitatea necesară pentru adaptarea la necesitățile IT în schimbare. Noile instrumente de administrare simplifică procesul de implementare și permit departamentelor IT să administreze servere virtuale cu accelerați instrumente familiare pe care le utilizau pentru a administra serverele fizice din rețea.
4.1.2.10. Acces flexibil la aplicații pentru utilizatorii de la distanță—TS RemoteApp
Windows Server 2008 aduce îmbunătățiri și inovații la Terminal Services cu soluții (cum este Terminal Services RemoteApp (TS RemoteApp)) care permit utilizatorilor să acceseze aplicații individuale în loc să acceseze desktop-ul unui calculator într-o sesiune Terminal Server. Aceste aplicații rulează pe calculatorul gazdă și utilizatorul vizualizează numai ferestrele aplicației, necesitând mai puține resurse la client și reducând costurile de administrare și implementare.
4.1.2.11. Instalare modulară, minimă—Server Core
Multe servere de rețea execută roluri dedicate și critice în rețea. Noua opțiune de instalare Server Core asigură un mediu minim pentru rularea rolurilor de server specifice. Aceasta ajută la îmbunătățirea fiabilității și eficienței, oferind departamentului IT posibilitatea de a utiliza mai eficient echipamentele hardware existente. De asemenea, această opțiune simplifică cerințele de administrare și management al patch-urilor, prin reducerea necesității de actualizare a fișierelor și funcționalităților care nu sunt utilizate. Pentru serverele din rețea care execută roluri de infrastructură de rețea specifice, noua opțiune de instalare Server Core oferă o platformă mai fiabilă și mai eficientă. Deoarece Server Core încarcă minimul de componente ale sistemului de operare necesare pentru rularea rolurilor de infrastructură, cerințele de patch-uri sunt reduse. Acest lucru asigură o fiabilitate și o securitate îmbunătățite pentru rolurile de infrastructură a rețelei de bază.
4.1.2.12. Oferirea de conținut Web și aplicații complexe—IIS 7.0
Pe măsură ce conținutul Web devine din ce în ce mai complex și Web-ul devine o platformă viabilă pentru oferirea de aplicații de business, serverele Web devin componenta centrală a multor rețele. IIS 7.0 oferă soluții pentru conținutul complex al zilelor noastre, inclusiv streaming media și aplicații Web din Active Server Pages și PHP. Cu o interfață actualizată care simplifică administrarea, noul design modular al IIS 7.0 permite administratorilor să minimizeze zonele de atac ale serverului Web, instalând numai componentele necesare.
4.1.2.13. Performanță și control de rețea îmbunătățite—Noul TCP/IP Stack
Utilizarea eficientă a lățimii de bandă are un impact direct asupra productivității utilizatorilor care lucrează la locații de la distanță și care se bazează pe conexiunile WAN la serverele centrale ale organizației. Protocolul TCP/IP reproiectat, “de generație următoare” inclus în Windows Server 2008 oferă performanță îmbunătățită într-un scenariu cu locații la distanță, oferind un volum mai mare și o dirijare mai eficientă a traficului în rețea. Utilizarea combinației dintre Windows Server 2008 și Windows Vista într-un scenariu cu sucursale poate oferi îmbunătățiri considerabile ale transferului de date într-o rețea WAN.
4.1.2.14. Împiedicarea dispozitivelor virusate să se conecteze la rețea — NAP
Crescând numărul de utilizatori mobili și de parteneri corporaționali care trebuie să se conecteze la o rețea a organizației, protejarea securității acelei rețele împotriva atacurilor din exterior este o provocare continuă. Network Access Protection (NAP) din Windows Server 2008 împiedică calculatoarele neconforme să acceseze rețeaua unei organizații. NAP poate verifica starea calculatoarelor care se conectează la rețea și poate impune conformitatea cu standardele de securitate ale unei organizații.
4.1.2.15. Suport al continuității de business pentru sarcini complexe —caracteristici de disponibilitate ridicată
Windows Server 2008 oferă scalabilitate ridicată pentru cele mai complexe soluții de business și oferă caracteristici de disponibilitate ridicată firmelor care se confruntă cu timpi de inactivitate neplanificați. Cu ajutorul suportului pentru clustere de failover, al Network Load Balancing, al partiționării dinamice a hardware-ului, al opțiunilor de stocare robuste și a, arhitecturii avansate de verificare a mașinii, Windows Server 2008 asigură protecția împotriva problemelor cu un singur punct de eroare. Implementarea și managementul simplificate ajută organizațiile de orice dimensiune să beneficieze de aceste caracteristici pentru a îmbunătăți disponibilitatea și fiabilitatea.
4.1.2.16. Colaborare mai sigură — Active Directory Federated Rights Management
Companiile trebuie să partajeze informații cu partenerii și clienții, fără a pierde controlul asupra informațiilor. Rights Management Services permite organizațiilor să controleze modul de utilizare a documentelor—inclusiv atribuirea de drepturi de vizualizare, tipărire, redirecționare sau ștergere—atât intern cât și extern.
4.1.2.17. Conectarea mediilor eterogene
Windows Server 2008 include Subsystem for UNIX-based Applications (SUA), un mediu UNIX pentru mai mulți utilizatori, care acceptă peste 300 de comenzi, utilitare și script-uri shell pentru UNIX. Utilizatorii pot avea un nume de utilizator și o parolă pentru domenii Windows și sisteme UNIX, iar informațiile de acreditare sunt sincronizate automat când una dintre acestea se schimbă. SUA rulează pe servere bazate pe Windows fără emulare, garantând performanță nativă UNIX și permițând aplicațiilor UNIX să utilizeze API-urile și componentele Windows.
4.1.2.18. Activarea de servicii și suport Top-Shelf pentru locații de la distanță
Locațiile de la distanță, cum sunt sucursalele, pot reprezenta o provocare pentru departamentele IT. De cele mai multe ori nu există personal IT local, iar acest lucru face implementarea de software și actualizările de securitate extrem de scumpe și de durată. Impunerea standardelor IP și de securitate la o locație de la distanță ar putea fi dificilă. Windows Server 2008 permite administrarea la distanță, acest lucru fiind aproape similar cu prezența unui specialist la locație și permițând administratorilor să corecteze multe dintre probleme cu ajutorul administrării de la distanță. Noul Read-Only Domain Controller oferă o modalitate mai sigură de administrare Active Domain într-o infrastructură de la distanță.
4.1.2.19. Simplificarea administrării, a managementului și a automatizării — Server Manager și PowerShell
Server Manager Console oferă o consolă unificată pentru administrarea configurației serverului și a informațiilor de sistem, afișarea stării serverului, identificarea problemelor apărute în configurațiile rolurilor de pe server și administrarea tuturor rolurilor instalate pe server. Dezvoltat pe platforma Service Modeling Language (SML), Server Manager permite administratorilor să execute sarcini cu mai puține clic-uri, fără a fi nevoiți să navigheze prin mai multe instrumente și interfețe. Server Manager are, de asemenea, o interfață directă cu PowerShell, limbajul pentru shell și script cu linie de comandă, pentru automatizare. Toate funcțiile din Server Manager care pot fi utilizate în interfață sunt disponibile pentru script-uri PowerShell. Interfața ajută la scrierea acelor script-uri, indicând administratorilor comenzile asociate fiecărui buton și control și permițându-le să înregistreze acțiuni în interfață și să salveze un script bazat pe acele acțiuni.
4.2. Ediții ale Serverului Windows 2008
Cunoscut inițial sub numele de cod Windows Server Codename "Longhorn", Windows Server 2008 (uneori abreviat ca "Win2K8"sau "W2K8") face parte dintre linia de servere a Sistemului de Operare Microsoft Windows. Lansat în fabricație la 4 februarie 2008 și lansat oficial pe 27 februarie 2008, este succesorul lui Windows Server 2003, lansat cu aproape cinci ani mai devreme. O a doua versiune, numita Windows Server 2008 R2, a fost lansat la 22 iulie 2009. La fel ca si Windows Vista și Windows 7, Windows Server 2008 este bazat pe Windows NT 6.x.
Cele mai multe ediții sunt produse pentru platforma X86-64 (64 de biți) și X86 (32 de biți), dar se poate rula și pe Itanium-based Systems, adică IA-64. Windows Server 2008 se găsește în următoarele versiuni, asemănătoare cu Windows Server 2003:
Windows Server 2008 Standard Edition (x86 și x64)
Windows Server 2008 Enterprise Edition (x86 și x64)
Windows Server 2008 Datacenter Edition (x86 și x64)
Windows HPC Server 2008
Windows Web Server 2008 (x86 și x64)
Windows Storage Server 2008 (x86 și x64)
Windows Small Business Server 2008 (numele de cod: „Cougar”, adică puma) (x64) pentru afaceri mici
Windows Essential Business Server 2008 (numele de cod: „Centro”) (x64) pentru afaceri medii
Windows Server 2008 for Itanium-based Systems
4.2.1. Windows Server 2008 Standard
Windows Server 2008 este cel mai robust sistem de operare Windows Server în prezent. Cu ajutorul funcționalităților integrate îmbunătățite pentru Web și virtualizare, acest sistem de operare are scopul de a crește fiabilitatea și flexibilitatea infrastructurii serverului, economisind timp și reducând costurile. Instrumentele puternice vă oferă control îmbunătățit asupra serverelor și optimizează sarcinile de configurare și administrare. În plus, caracteristicile de securitate consolidează sistemul de operare, vă ajută să vă protejați datele și rețeaua și oferă o fundație solidă și sigură pentru afacerea dvs.
4.2.2. Windows Server 2008 Enterprise
Windows Server 2008 Enterprise oferă o platformă de clasă Enterprise pentru implementarea aplicațiilor de business critice. Acesta ajută la îmbunătățirea disponibilității cu ajutorul funcționalităților pentru clustering și procesoare hot-add, îmbunătățește securitatea cu ajutorul caracteristicilor de administrare consolidată a identităților și reduce costurile infra-structurii prin consolidarea aplicațiilor cu drepturi de licențiere pentru virtualizare. Windows Server 2008 Enterprise asigură fundația pentru o infrastructură IT dinamică și scalabilă
4.2.3. Windows Server 2008 Datacenter
Windows Server 2008 Datacenter oferă o platformă enterprise-class pentru implementarea aplicațiilor de business critice și virtualizarea la scară largă pe servere mici de orice dimensiuni. Acesta îmbunătățește disponibilitatea cu ajutorul funcționalităților pentru clustering și partiționare dinamică a hardware-ului, reduce costurile infrastructurii prin consolidarea aplicațiilor cu drepturi de licențiere pentru virtualizare nelimitate și permite scalarea de la 2 la 64 de procesoare. Windows Server 2008 Datacenter oferă o fundație pe care pot fi dezvoltate soluții de scalare și virtualizare enterprise-class.
4.2.4. Windows Web Server 2008
Conceput pentru a fi utilizat ca server Web individual, Windows Web Server 2008 oferă o fundație solidă de funcționalități pentru infrastructura Web, integrate în soluția de generație viitoare Windows Server 2008. Integrat cu noul IIS 7.0, ASP.NET și cu Microsoft .NET Framework, Windows Web Server 2008 permite oricărei organizații să implementeze rapid pagini, site-uri, aplicații și servicii Web.
4.2.5. Windows Server 2008 for Itanium-Based Systems
Windows Server 2008 for Itanium-Based Systems este optimizat pentru baze de date mari, aplicații de tip line of business și aplicații personalizate, oferind disponibilitate și scalabilitate extinse pentru până la 64 de procesoare, pentru a satisface nevoile de soluții complexe, critice pentru afacere.
4.2.6. Windows Server 2008 Standard fără Hyper-V
Windows Server 2008 Standard este cel mai robust sistem de operare Windows Server în prezent. Acesta este conceput pentru a crește fiabilitatea și flexibilitatea infrastructurii serverului, economisind timp și reducând costurile. Instrumentele puternice vă oferă control îmbunătățit asupra serverelor și optimizează sarcinile de configurare și administrare. În plus, caracteristicile de securitate consolidează sistemul de operare, vă ajută să vă protejați datele și rețeaua și oferă o fundație solidă și sigură pentru afacerea dvs. Acest produs nu include Windows Server Hyper-V.
4.2.7. Windows Server 2008 Enterprise fără Hyper-V
Windows Server 2008 Enterprise oferă o platformă de clasă enterprise pentru implementarea aplicațiilor de business critice. Acesta ajută la îmbunătățirea disponibilității cu ajutorul funcționalităților pentru clustering și procesoare hot-add, îmbunătățește securitatea cu ajutorul caracteristicilor de administrare consolidată a identităților și reduce costurile infrastructurii prin consolidarea aplicațiilor cu drepturi de licențiere pentru virtualizare. Windows Server 2008 Enterprise asigură fundația pentru o infrastructură IT dinamică și scalabilă. Acest produs nu include Windows Server Hyper-V.
4.2.8. Windows Server 2008 Datacenter fără Hyper-V
Windows Server 2008 Datacenter oferă o platformă enterprise-class pentru implementarea aplicațiilor de business critice și virtualizarea la scară largă pe servere mici de orice dimensiuni. Acesta îmbunătățește disponibilitatea cu ajutorul funcționalităților pentru clustering și partiționare dinamică a hardware-ului, reduce costurile infrastructurii prin consolidarea aplicațiilor cu drepturi de licențiere pentru virtualizare nelimitate și permite scalarea de la 2 la 64 de procesoare. Windows Server 2008 Datacenter oferă o fundație pe care pot fi dezvoltate soluții de scalare și virtualizare enterprise-class. Acest produs nu include Windows Server Hyper-V.
4.3. Introducere în Serverul Windows 2008 R2
Windows Server 2008 R2 este un sistem de operare server de produs de Microsoft. Acesta a fost lansat în industria prelucrătoare (RTM) pe 22 iulie 2009 și a lansat pe 22 octombrie 2009. Conform Server blog de echipă pentru Windows, disponibilitatea de retail a fost de 14 septembrie 2009 [4]. Acesta este construit pe Windows NT 6.1, la fel nucleul utilizat cu orientate spre client Windows 7. Este primul sistem de operare pe 64 de biți-doar eliberat din Microsoft. Îmbunătățiri versiune include noi funcționalități pentru Active Directory, noi virtualizare și gestionare, versiunea 7.5 a Microsoft IIS Web Server și suport pentru până la 256 procesoare logice. Edițiile Windows 2008 R2 Server sunt date în fig.4.1.
Fig.4.1. Edițiile Windows 2008 R2 Server [32]
5. CONCLUZII
Concluzia cea mai importantă care se poate trage este că în final, rețelele de calculatoare, mai ales cele administrate cu Server Windows 2008, prezintă următoarele avantaje:
crește eficienta activității organizației;
crește gradul de securitate informațională al mediului în care se lucrează;
asigură o interfață eficientă între utilizatori și informație;
asigură comunicarea și colaborarea eficientă și rapidă între utilizatori;
asigură administrarea și controlarea datelor în mod centralizat;
asigură utilizarea partajată a tuturor resurselor soft și hard;
asigură protecția datelor și salvarea în mod regulat a datelor în mod centralizat și automatizat;
asigură gestionarea și monitorizarea accesului unui număr mare de utilizatori;
asigură posibilitatea adăugării de diverse module și funcții noi cu costuri reduse și eforturi minime;
asigură posibilitatea actualizării rapide a datelor din rețea;
asigură un cost redus al instalării programelor;
limitează din punct de vedere al costurile necesitățile hardware ale utilizatorilor.
6. APLICAȚIE PRACTICĂ. CHESTIONAR DE ADMINISTRARE
REȚELE CU WINDOWS 2008 SERVER
În acest capitol prezint o aplicație practică care constă dintr-un chestionar cu întrebări și răspunsuri referitoare la subiectul lucrării. Fiecare întrebare are propuse mai multe răspunsuri, din care unul singur este corect. Întrebările și variantele de răspunsuri sunt prezentate în Anexa 1. Aplicația practică este realizată în două modalități diferite. În primul caz am scris aplicația sub forma unei pagini web în limbajele Java și HTML [3]. În al doilea caz am folosit o platforma open source de învățare (e-learning), cunoscută de asemenea și ca un sistem de management al cursului și anume Moodle.
6.1. Aplicația în limbajele Java și HTML
Java este un limbaj de programare orientat-obiect, puternic tipizat, conceput de către James Gosling, la începutul anilor 90, fiind lansat în 1995. Cele mai multe aplicații distribuite sunt scrise in Java, iar noile evoluții tehnologice permit utilizarea sa si pe dispozitive mobile gen telefon, agenda electronica, palmtop etc. In felul acesta se creează o platforma unica, la nivelul programatorului, deasupra unui mediu eterogen extrem de diversificat. Acesta este utilizat in prezent cu succes si pentru programarea aplicațiilor destinate intranet-urilor. Limbajul împrumută o mare parte din sintaxă de la C și C++, dar are un model al obiectelor mai simplu și prezintă mai puține facilități de nivel jos. Un program Java compilat, corect scris, poate fi rulat fără modificări pe orice platformă care e instalată o mașină virtuală Java (engleză Java Virtual Machine, prescurtat JVM). Acest nivel de portabilitate (inexistent pentru limbaje mai vechi cum ar fi C) este posibil deoarece sursele Java sunt compilate într-un format standard numit cod de octeți (engleză byte-code) care este intermediar între codul mașină (dependent de tipul calculatorului) și codul sursă [13] [28].
Mașina virtuală Java este mediul în care se execută programele Java. Din 2006, Sun Microsystems face disponibilă varianta sa de JVM ca open-source [6] [26].
HTML este o formă de marcare orientată către prezentarea documentelor text pe o singura pagină, utilizând un software de redare specializat, numit agent utilizator HTML, cel mai bun exemplu de astfel de software fiind browserul Web. HTML furnizează mijloacele prin care conținutul unui document poate fi adnotat cu diverse tipuri de metadate și indicații de redare. Indicațiile de redare pot varia de la decorațiuni minore ale textului, cum ar fi specificarea faptului că un anumit cuvânt trebuie subliniat sau că o imagine trebuie introdusă, până la scripturi sofisticate, hărți de imagini și formulare. Metadatele pot include informații despre titlul și autorul documentului, informații structurale despre cum este împărțit documentul în diferite segmente, paragrafe, liste, titluri etc. și informații cruciale care permit ca documentul să poată fi legat de alte documente pentru a forma astfel hiperlink-uri (sau web-ul) [29].
Aplicația practică denumita „CHESTIONAR DE ADMINISTRARE REȚELE CU WINDOWS 2008 SERVER” se prezintă sub forma unui fișier denumit aplicatie.html, care poate fi executat independent pe orice calculator care are instalat un browser și o mașină Java virtuală (JMV). La executarea fișierului se deschide pagina web din fig.6.1.
Fig.6.1. Pagina de start a aplicației index.html
Pentru a răspunde la o întrebare se face click pe butonul „radio” corespunzător răspunsului considerat corect. Daca opțiunea de răspuns aleasă este cea corectă, aplicația afișează mesajul din fig.6.2.
Fig.6.2. Mesajul afișat în cazul răspunsului corect
Apariția acestui mesaj am realizat-o prin sintaxa:
function Engine(question, answer) {
else {
if (!done[question]) {
done[question] = -1;
score++;
alert('Correctly! ');
}
Daca răspunsul ales este unul dintre cele greșite, aplicația afișează mesajul din fig.6.3.Acest mesaj conține anunțul că opțiunea aleasă este greșită și indică varianta de răspuns corectă.
Fig.6.3. Mesajul afișat în cazul răspunsului greșit
Apariția acestui mesaj am realizat-o prin sintaxa:
function Engine(question, answer) {
if (answer != ans[question]) {
if (!done[question]) {
done[question] = -1;
alert('WRONG ! Corect answer is ' + ans[question]);
}
După ce s-au completat răspunsurile la toate întrebările, pentru aflarea rezultatului final se face click pe butonul „Final score” aflat la finalul testului.
Daca variantele de răspuns la toate întrebările chestionarului sunt corecte, aplicația afișează mesajul din fig.6.4.
Fig.6.4. Mesajul afișat în cazul tuturor răspunsurilor corecte.
Apariția acestui mesaj am realizat-o prin sintaxa:
function Engine(question, answer) {
function Test_result() {
if (score == tot_ques) {
alert('Congratulation! You got maximum score');
}
Daca variantele de răspuns sunt corecte doar la o parte din întrebările chestionarului, aplicația afișează mesajul din fig.6.5. Mesajul indică numărul de răspunsuri corecte.
Fig.6.5. Mesajul afișat în cazul răspunsurilor corecte la o parte din întrebări.
Apariția acestui mesaj am realizat-o prin sintaxa:
function Test_result() {
if (score == tot_ques) {
alert(' You correctly answered ' + score + ' questions of ' + tot_ques )
}
Pentru a preveni încercările repetate de răspuns la aceeași întrebare, în momentul în care se face click pe butonul „radio” corespunzător unui alt răspuns (celui corect sugerat de mesaj în cazul alegerii unui răspuns greșit), aplicația afișează mesajul din fig.6.6.
Apariția acestui mesaj am realizat-o prin sintaxa:
function Engine(question, answer) {
if (answer != ans[question]) {
if (!done[question]) {
done[question] = -1;
alert('WRONG ! Corect answer is ' + ans[question]);
}
else {
alert('You have already answered this question');
}
Am introdus această caracteristică în aplicație pentru a preveni tentativele de rezolvare frauduloasă a chestionarului.
Fig.6.6. Mesajul afișat în cazul încercării de răspunsuri multiple.
Avantajele acestei variante a aplicației sunt: posibilitatea de executare independentă de existența unui server Web, necesar redus de resurse și utilizare facilă.
Dezavantajele în această variantă constau în faptul că scrierea și orice modificare a caracteristicilor și aspectului paginii solicită cunoștințe de limbaje de programare Java și HTML. Aplicația în această variantă este de fapt un fișier text (prezentat în Anexa 2), a cărui modificare este consumatoare de timp și resurse.
6.2. Aplicația implementată pe platforma Moodle
Moodle (prescurtarea de la Modular Object-Oriented Dynamic Learning Environment) este o platformă dezvoltată pe un free software și open source de învățare.
Pentru instalarea platformei Moodle cerințele hardware minimale sunt:
procesor de 2,5 GHz,
memorie RAM 1 GB,
spațiu pe disc minimum 1 GB,
Sistem de operare Windows XP, Vista, Windows 7.
Moodle este dezvoltat în limbajul PHP și poate fi rulat pe diferite configurații de baze de date: MySQL, MSSQL, PostgreSQL sau Oracle [5] [9] [19].
Pentru instalare locală se pot folosi pachetele LAMPP/XAMPP, care rulează până la Windows XP sau pe WAMP Server sau pe platforma Bitnami, care se poate instala inclusiv pe OS Windows 7 pe 64 de bytes.
Având în vedere configurația hardware avută la dispoziție, am optat pentru pachetul Bitnami Moodle Stack, pe care l-am descărcat în varianta Moodle 2.5 for Windows de pe site-ul http://bitnami.com/stack/moodle.
Bitnami Moodle Stack utilizat folosește următoarele pachete software: Moodle 2.5, Apache 2.4.4., MySQL 5.5.30, PHP 5.4.15, phpMyAdmin 4.0.1.
Pachetul Bitnami Moodle Stack este un instaler care simplifică foarte mult instalarea Moodle și a celorlalte pachete software, practic fără a fi necesare cunoștințe specifice. Pe parcursul instalării sunt necesare doar câteva informații referitoare la datele de logare ale administratorului de aplicație (username-ul și parola, adresa de e-mail). Tot în timpul instalării se poate defini și numele aplicației, care în acest caz este „Administrarea Rețelelor de Calculatoare cu Server Windows 2008”.
Nici unul din pachetele software nu necesită o configurare separată. Ba chiar mai mut, după instalare, ele pot fi folosite independent și pentru alte aplicații.
După finalizarea instalării, platforma pornește în orice browser WEB, cu pagina de logare din fig. 6.7.
Fig.6.7. Pagina de login în platforma Moodle
După logare se intră pe pagina de pornire. Având în vedere că scopul utilizării acestei platforme este crearea chestionarului care constituie aplicația practică, în pagina de pornire am definit un curs care poartă denumirea „Administrarea Rețelelor cu Server Windows 2008”
Fig. 6.8. Pagina cursului
În pagina cursului, folosind una din multitudinea de unelte puse la dispoziție de platformă, am definit chestionarul (fig.6.9).
Fig.6.9. Unelte de lucru pentru definirea activităților aferente cursului
Odată definit chestionarul, am trecut la introducerea întrebărilor și a variantelor de răspuns în așa numitul bazin de întrebări. Prima etapă este definirea tipului de întrebare utilizat, care în acest caz este întrebare cu mai multe răspunsuri, din care unul singur este corect – Multiple choice (fig.6.10).
Fig.6.10. Unelte de lucru pentru definirea tipului de întrebare
După această alegere se deschide fereastra care permite introducerea textului întrebării și a opțiunilor de răspuns, fig.6.11.
Fig.6.11. Unelte de lucru pentru introducerea conținutului întrebării și a răspunsurilor
Din această figură se observă un prim mare avantaj al creării chestionarului cu acest tool față de cealaltă variantă, și anume: dacă în primul caz puteam defini într-un mod rigid și comun tuturor întrebărilor modul de afișare al acestora și al răspunsurilor aferente, în cazul folosirii Moodle, setările sunt independente și flexibile pentru fiecare întrebare (de exemplu ordinea afișării răspunsurilor).
După finalizarea introducerii tuturor elementelor chestionarului în bazinul de întrebări, cu ajutorul uneltelor platformei Moodle se pot seta caracteristicile generale ale chestionarului; exemple:
numele chestionarului,
perioada de timp în care chestionarul poate fi vizualizat,
perioada de timp în care chestionarul poate fi rezolvat,
modul de contorizare a încercărilor nereușite de răspuns,
modul de notare a răspunsurilor,
modul de apariție al întrebărilor (ordinea de apariție a întrebărilor, nr. de întrebări pe pag. etc.),
modul de vizualizare a rezultatelor și a eventualelor feedback-uri etc.
Folosind aceste tool-uri am setat chestionarul să aibă „aspect” și „comportament” similar cu cel al celeilalte variante a aplicației.
Daca opțiunea de răspuns aleasă este cea corectă, aplicația afișează mesajul din fig.6.12.
Fig.6.12. Mesajul afișat în cazul răspunsului corect
Daca opțiunea de răspuns aleasă este una greșită, aplicația afișează mesajul din fig.6.13.
Fig.6.13. Mesajul afișat în cazul unui răspuns greșit
La finalizarea chestionarului se afișează următoarea secvență de mesaje:
tabel cu toate răspunsurile (fig.6.14),
fereastră de interogare de reluare sau finalizare a chestionarului (fig.6.15),
tabel cu rezultatul final al chestionarului (fig.6.16).
Fig.6.14. Tabel cu toate răspunsurile
Fig.6.15. Fereastră de interogare de reluare sau finalizare a chestionarului
Fig.6.16. Tabel cu rezultatul final al chestionarului
6.3. Concluzii
Chestionarele se dovedesc a fi un instrument extrem de important de perfecționare și verificare a pregătirii profesionale a celor implicați în activitatea de administrare a rețelelor de calculatoare. Cele două variante propuse urmăresc și îndeplinesc acest scop, dar se deosebesc prin structura și resursele necesare îndeplinirii scopului. Prima variantă, deși nu necesită resurse de calcul importante, implică un volum de pregătire și de muncă ridicat pentru crearea și pentru eventualele modificări ale aplicației. A doua variantă este ușor de utilizat și de modificat dar implică utilizarea unor instrumente software și resurse hardware importante. Ca un exemplu, s-a constatat că pentru fiecare utilizator al aplicației este necesară alocarea a minimum 1 GB de memorie RAM.
BIBLIOGRAFIE
CĂRȚI
Irinel Casian Botez, Daniel Matasaru, "Computer Networks and Internet", Ed CERMI, Iasi, 2005, ISBN: 973-667-141-0.
Oscar Cepeda, Bob Chambers, Julian Mosca, Matt Robbin, Beyond DHCP -Work Your TCP/IP Internetwork with Dynamic IP, January 2000
http://www.redbooks.ibm.com/redbooks/pdfs/sg245280.pdf
Horia Ciocârlie, Tehnici de programare si structuri de date, Ediția a 2-a, Editura Eurostampa Timișoara, 2012, ISBN 978-606-569-484-2
Horia Ciocârlie, Concepte fundamentale ale programarii algoritmice, Editia a 2-a, Editura, Mirton & Editura Orizonturi Universitare, 2011, ISBN 978-973-52-1162-2 978-973-638-
Jason Cole, Helen Foster, Using Moodle, 2nd Edition, Published by O’Reilly Media Inc., 2007, ISBN-13 978-0-596-52918-5
Patrick Carey, HTML and XHTML, Publisher: Course Technology, Inc., 2004, ISBN13: 978-0619267469, ISBN10: 0619267461
Vladimir Crețu, Dezvoltarea aplicațiilor timp-real. Concepte avansate, Editura Universității din Oradea, 2011, ISBN 978-606-10-0475-1
Vladimir Crețu, Structuri de date si algoritmi, Editura Orizonturi Universitare – Mirton, Timișoara 2011, ISBN : 978-973-638-500-1
Andy Harris, PHP 5 / MySQL Programming for the Absolute Beginner, 04 Edition, Publisher: Course Technology, Inc., 2004, ISBN13 978-1592004942, ISBN10: 1592004946
D. Large, J. Farmer, “Broadband Cable Access Networks: the HFC Plant”, Elsevier – Morgan Kaufmann, 3rd Edition, 2009, ISBN 978-0-12-374401-2, ,
Radu-Lucian Lupșa, Rețele de calculatoare, Editura Casa Cărții de Știință Cluj-Napoca, 2008, ISBN 978-973-133-377-9.
* * * Microsoft Official Course, 6421B Configuring and Troubleshooting a Windows Server® 2008 Network Infrastructure, Product Number: 6421B, Part number X17-66521, Released: 05/2011
Florin Molnar-Matei, Adriana Bebeșelea, Alin Vasile Mnerie, Mircea Krepelka, Ioan Groza, Veronica Kurti, Antonela Körösi, Gabriela Victoria Mnerie, Liliana Dorneanu, Titus Slavici, Utilizarea și programarea calculatoarelor, Editura Fundației pentru Cultură și Învățământ “Ioan Slavici”, Timișoara, 2010, ISBN 978-606-92306-4-0
Ovidiu Novac, Bazele informaticii, Editura Universității din Oradea, 2010, ISBN 978-606-10-0127-9
Lydia Parziale, David T. Britt, Chuck Davis, Jason Forrester, Wei Liu, Carolyn Matthews, Nicolas Rosselot, TCP/IP Tutorial and Technical Overview, December 2006,
http://www.redbooks.ibm.com/redbooks/pdfs/gg243376.pdf
David A. Patterson, John L. Hennessy: Computer Architecture. A Quantitative Approach, Morgan Kaufmann Publishers Inc., San Francisco, CA, 2003
Praoveanu I., Rețele de calculatoare, Editura Universității Titu Maiorescu, București, 2009, ISBN 978-606-8002-31-6
Vlăduțiu, Mircea, Computer Arithmetic. Algorithms and Hardware Implementations, Springer Verlag, 2012, ISBN 978-3-642-18314-0
Luke Welling, Laura Thomson, PHP and MySQL Web Development, Sams Publishing, 2003, ISBN: 0672329166 / ISBN-13: 978-067-232-916-6
* * * Windows Server® 2008 R2 Unleashed, Copyright © 2010 by Pearson Education, Inc. ISBN-13: 978-0-672-33092-6, ISBN-10: 0-672-33092-X, First Printing January 2010
ARTICOLE
Ciprian-Bogdan Chirilă, Vladimir-Ioan Crețu, Calin Jebelean, Titus Slavici, Generating Logic Representation for Programs in a Language Independent Fashion, WSEAS Transactions on Computers, ISSN 1109-2750,
http://www.wseas.us/e-library/transactions/computers/2010/88-337.pdf
Daniela E. Popescu, Daniel Filipaș, Szabolcs Szilágyi, Some Aspects about a Self-Testing Solution for Implementing the TCP/IP Protocol, R.S.E.E. 2008, Oradea, Analele Universității din Oradea, ISSN 1844-6043, pag. 82-87.
PAGINI WEB
http://igordoctor1.blogspot.ro/p/topologia-retelelor-de-calculatoare.html
http://ro.wikipedia.org/wiki/Re%C8%9Bea_de_calculatoare
http://en.wikipedia.org/wiki/Windows_Server_2008
http://ro.wikipedia.org/wiki/Java_%28limbaj_de_programare%29
http://ro.wikipedia.org/wiki/Moodle
http://ro.wikipedia.org/wiki/MySQL
http://ro.wikipedia.org/wiki/HyperText_Markup_Language
http://windowsitpro.com/windows/q-what-are-server-roles-windows-server-2008
http://bitnami.com/stack/moodle
http://en.wikipedia.org/wiki/Windows_Server_2008_R2
ANEXE
ANEXA 1
Chestionar Administrare Retele cu Windows 2008 Server
1. Which service should you use so the computers on your network can resolve NETBIOS names without any administrative work?
a. WINS
b. Telnet
c. DNS
d. FTP
Raspuns corect: A
2. You are an enterprise administrator for ASIMO. The corporate network of ASIMO consists of a DHCP server that runs Windows Server 2008. Which of the following options would you choose to reduce the size of the DHCP database?
a. Enable the File is ready for archiving attribute of the dhcp.mdb file, from the properties of dhcp.mdb file.
b. Enable the Compress contents to save disk space attribute of the dhcp.mdb file, from the properties of dhcp.mdb file.
c. Reconcile the database from the DHCP snap-in.
d. Run jetpack.exe dhcp.mdb temp.mdb from the folder that contains the DHCP database.
Raspuns corect: D
3. ASIMO corporate network consists of Windows 2003 domain, wherein the client computers are Windows 2000 Professional and Windows NT Workstations. In order to have the name resolution of pre windows 2000 client’s the management and IT infrastructure team has decided to have two WINS servers in the network. Which of the following will make sure that the WINS servers update each other’s database dynamically?
a. Add LMHOST’S on each server
b. Configure each WINS server both as a push partner and as a pull partner of the other WINS server
c. Configure each WINS server as a WINS client of the other WINS server
d. Configure a HOSTS table on each WINS Server
Raspuns corect: B
4. Which of the following is possible in a token passing bus network ?
a. In service expension
b. Unlimited number of stations
c. Both (a) and (b)
d. Unlimited distance
Raspuns corect: A
5. In networking terminology UTP means ?
a. Unshielded Twisted pair
b. Ubiquitious Teflon port
c. Uniformly Terminating port
d. Unshielded T-connector port
Raspuns corect: A
6. ASIMO.com has servers that run Windows Server 2008. You are an administrator at ASIMO.com. To assign IPs dynamically to all client computers, you install and configure a member server named ASIMODHCP as a Dynamic Host Control Protocol (DHCP) server. You configure all client computers to get their IP addresses automatically from ASIMODHCP. The users at client computers complain that their machines are not receiving IP address from ASIMODHCP. They say that their computers are getting IP addresses from 129.168.x.x range. You find out that the DHCP server has stopped. The settings on ASIMODHCP are configured correctly. What should you do to make sure that the ASIMODHCP server is not stopped and all client machines are obtaining IP addresses from ASIMODHCP server automatically?
a. Reconfigure the ASIMODHCP server to assign IP addresses to all client machines using DNS settings
b. Restart the DHCP service on ASIMODHCP server
c. Restart the ASIMODHCP server
d. Authorize the DHCP server to assign IP addresses to client computers
Raspuns corect: D
7. Simple network management protocol (SNMP) is implemented with a daughter board in ?
a. The nodes
b. The server
c. The hubs
d. A separate PC that manages the network
Raspuns corect: C
8. You deploy a DFS server to the headquarters and each branch office and a DFS name is hosted on each of the DFS servers. Management needs clients to connect to their local DFS server if it is available and then connect to any other DFS server if the local DFS server is not available. Which method you will configure?
a. Random Order
b. Lowest Cost
c. Excludes targets Outside Of the clients site
d. Clients fall Back to preferred Targets
Raspuns corect: A
9. The amount of uncertainty in a system of symbol is called ?
a. Bandwidth
b. Entrophy
c. Loss
d. Quantam
Raspuns corect: B
10. Working of the WAH generally involves ?
a. Telephone lines
b. Microwaves
c. Satellites
d. All of these
Raspuns corect: D
11. You notice that Microsoft has released a Service Pack for Windows Vista. However, when you open the WSUS console and review updates, you do not see any service packs listed. You do see recent security updates available. What is the most probable cause that no service packs are available?
a. Microsoft does not provide the ability to deploy service packs using WSUS
b. Service packs are available only for Windows Server operating systems
c. WSUS is not properly downloading updates from Microsoft update servers
d. The Service Packs update type is not selected in the WSUS options
Raspuns corect: D
12. A local area network ?
a. That connects thirty personnel computers can provide more computing power than a minicomputer
b. Controls error detection and correction
c. Constructs packets of data and sends them across the network
d. None of these
Raspuns corect: A
13. You need to use disk quotas to send an e-mail to users when they have consumed 800Mb of disk space and prevent users from consuming more than 1 GB of disk space. How will configure it?
a. Create a hard quota with a 800mb limit and a second soft quota with a limit 1GB
b. Create a soft quota with a 800MB limit and a second quota with a 1GB limit.
c. Create a hard quota with a 1GB limit. Create a warning at 80 percent
d. Create a soft quota with a 800MB limit. Create a warning at 80 percent
Raspuns corect: C
14. Different computers are connected to a LAN by a cable and ?
a. Modem
b. Interface card
c. Special wire
d. Telephone lines
Raspuns corect: B
15. On a network configured to use IPv6, a Dynamic Host Configuration Protocol (DHCP) server on a server called DHCP1 running on Windows 2008 server is installed. Also, IP address and other configuration settings are not automatically allocated to DHCP clients on a subnet that does not use DHCPvG from DHCP1. In this case, how is the Managed Address Configuration flag and other stateful configuration flag configured in the root advertisement?
a. Set both Managed Address Configurations to 1 and other stateful Configuration flag to 0
b. Set both Managed Address Configuration and Other Stateful Configuration flag to 0.
c. Set both Managed Address Configuration to 0 and Other stateful Configuration flag to 1
d. Set both Managed Address Configuration and other stateful Configuration flag to 1
Raspuns corect: B
16. Modem is used in data trasmission. When was it involved and in which country ?
a. 1963, USA
b. 1965 Germany
c. 1950 USA
d. 1950 Japan
Raspuns corect: C
17. As a network administrator, you have upgraded all servers to Windows Server2008. You are required to configure IPv6 address to all computers in that network. The company has four departments and a global address prefix 3FFA:FF2B:4D:B000::/41 is assigned. You are required to assign a subnet to each department. Which subnetted prefix will you assign to the fourth department?
a. 3FFA:FF2B:4D:C000::/43
b. 3FFA:FF2B:4D:C800::/43
c. 3FFA:FF2B:4D:F000::/43
d. 3FFA:rF2B:4D:B400::/43
Raspuns corect: B
18. Fibre optics have maximum segment ?
a. 500 m
b. 200 m
c. 100 m
d. 2000 m
Raspuns corect: D
19. The corporate network of ASIMO contains a Windows Server 2008 that has the Network Policy Server (NPS) service role installed. Which of the following options would you choose to allow VPN access to only the members of a global group named ASIMO Staff to the network?
a. Create a new network policy, define a group-based condition for ASIMO Staff, Set the access permission to Access Granted, and set the processing order of the policy to 1.
b. Add ASIMO Staff to the RAS and IAS Servers group.
c. Create a new network policy, define a group-based condition for ASIMO Staff, Set the access permission to Access Granted, and set the processing order of the policy to 3.
d. Add ASIMO Staff to the Network Configuration Operators group.
Raspuns corect: A
20. Twisted pair have maximum segment of ?
a. 500 m
b. 200 m
c. 100 m
d. 2000 m
Raspuns corect: C
ANEXA 2
Codul sursă al fișierului aplicatie.html
<html><head>
<meta http-equiv="content-type" content="text/html; charset=UTF-8">
<title>Quiz html out-put</title>
<script language="JavaScript">
<!– hide
var ans = new Array;
var done = new Array;
var score = 0;
var tot_ques=20;
ans[1]='a';
ans[2]='d';
ans[3]='b';
ans[4]='a';
ans[5]='a';
ans[6]='d';
ans[7]='c';
ans[8]='a';
ans[9]='b';
ans[10]='d';
ans[11]='d';
ans[12]='a';
ans[13]='c';
ans[14]='b';
ans[15]='b';
ans[16]='c';
ans[17]='b';
ans[18]='d';
ans[19]='a';
ans[20]='c';
function Engine(question, answer) {
if (answer != ans[question]) {
if (!done[question]) {
done[question] = -1;
alert('WRONG ! Corect answer is ' + ans[question]);
}
else {
alert('You have already answered this question');
}
}
else {
if (!done[question]) {
done[question] = -1;
score++;
alert('Correctly! ');
}
else {
alert('You have already answered this question');
}
}
}
function Test_result() {
if (score == tot_ques) {
alert('Congratulation! You got maximum score');
}
else {
alert(' You correctly answered ' + score + ' questions of ' + tot_ques )
}
}
//–>
</script>
</head><body bgcolor="#CCFFFF">
<hr>
<center><font size="6" face="Arial">Chestionar Administrare Retele cu Windows 2008 Server</font><br>
</center><p>
</p><hr>
<center><font size="5" face="Arial">Choose a single answer to the questions below</font><br>
</center><p>
<form>
<b>1. Which service should you use so the computers on your network can resolve NETBIOS names without any administrative work? </b><p>
<input value="a" onclick="Engine(1, this.value)" type="radio">a. WINS<br>
<input value="b" onclick="Engine(1, this.value)" type="radio">b. Telnet<br>
<input value="c" onclick="Engine(1, this.value)" type="radio">c. DNS<br>
<input value="d" onclick="Engine(1, this.value)" type="radio">d. FTP<br><br><br>
<b>2. You are an enterprise administrator for ASIMO. The corporate network of ASIMO consists of a DHCP server that runs Windows Server 2008. Which of the following options would you choose to reduce the size of the DHCP database? </b></p><p>
<input value="a" onclick="Engine(2, this.value)" type="radio">a. Enable the File is ready for archiving attribute of the dhcp.mdb file, from the properties of dhcp.mdb file<br>
<input value="b" onclick="Engine(2, this.value)" type="radio">b. Enable the Compress contents to save disk space attribute of the dhcp.mdb file, from the properties of dhcp.mdb file<br>
<input value="c" onclick="Engine(2, this.value)" type="radio">c. Reconcile the database from the DHCP snap-in<br>
<input value="d" onclick="Engine(2, this.value)" type="radio">d. Run jetpack.exe dhcp.mdb temp.mdb from the folder that contains the DHCP database<br><br><br>
<b>3. ASIMO corporate network consists of Windows 2003 domain, wherein the client computers are Windows 2000 Professional and Windows NT Workstations. In order to have the name resolution of pre windows 2000 client's the management and IT infrastructure team has decided to have two WINS servers in the network. Which of the following will make sure that the WINS servers update each other's database dynamically?</b></p><p>
<input value="a" onclick="Engine(3, this.value)" type="radio">a. Add LMHOST'S on each server<br>
<input value="b" onclick="Engine(3, this.value)" type="radio">b. Configure each WINS server both as a push partner and as a pull partner of the other WINS server<br>
<input value="c" onclick="Engine(3, this.value)" type="radio">c. Configure each WINS server as a WINS client of the other WINS server<br>
<input value="d" onclick="Engine(3, this.value)" type="radio">d. Configure a HOSTS table on each WINS Server<br><br><br>
<b>4. Which of the following is possible in a token passing bus network ? </b></p><p>
<input value="a" onclick="Engine(4, this.value)" type="radio">a. In service expension <br>
<input value="b" onclick="Engine(4, this.value)" type="radio">b. Unlimited number of stations<br>
<input value="c" onclick="Engine(4, this.value)" type="radio">c. Both (a) and (b)<br>
<input value="d" onclick="Engine(4, this.value)" type="radio">d. Unlimited distance<br><br><br>
<b>5. In networking terminology UTP means ? </b></p><p>
<input value="a" onclick="Engine(5, this.value)" type="radio">a. Unshielded Twisted pair<br>
<input value="b" onclick="Engine(5, this.value)" type="radio">b. Ubiquitious Teflon port<br>
<input value="c" onclick="Engine(5, this.value)" type="radio">c. Uniformly Terminating port<br>
<input value="d" onclick="Engine(5, this.value)" type="radio">d. Unshielded T-connector port<br><br><br>
<b>6. ASIMO.com has servers that run Windows Server 2008. You are an administrator at ASIMO.com. To assign IPs dynamically to all client computers, you install and configure a member server named ASIMODHCP as a Dynamic Host Control Protocol (DHCP) server. You configure all client computers to get their IP addresses automatically from ASIMODHCP. The users at client computers complain that their machines are not receiving IP address from ASIMODHCP. They say that their computers are getting IP addresses from 129.168.x.x range. You find out that the DHCP server has stopped. The settings on ASIMODHCP are configured correctly. What should you do to make sure that the ASIMODHCP server is not stopped and all client machines are obtaining IP addresses from ASIMODHCP server automatically? </b></p><p>
<input value="a" onclick="Engine(6, this.value)" type="radio">a. Reconfigure the ASIMODHCP server to assign IP addresses to all client machines using DNS settings<br>
<input value="b" onclick="Engine(6, this.value)" type="radio">b. Restart the DHCP service on ASIMODHCP server<br>
<input value="c" onclick="Engine(6, this.value)" type="radio">c. Restart the ASIMODHCP server<br>
<input value="d" onclick="Engine(6, this.value)" type="radio">d. Authorize the DHCP server to assign IP addresses to client computers<br><br><br>
<b>7. Simple network management protocol (SNMP) is implemented with a daughter board in ? </b></p><p>
<input value="a" onclick="Engine(7, this.value)" type="radio">a. The nodes<br>
<input value="b" onclick="Engine(7, this.value)" type="radio">b. The server <br>
<input value="c" onclick="Engine(7, this.value)" type="radio">c. The hubs<br>
<input value="d" onclick="Engine(7, this.value)" type="radio">d. A separate PC that manages the network<br><br><br>
<b>8. You deploy a DFS server to the headquarters and each branch office and a DFS name is hosted on each of the DFS servers. Management needs clients to connect to their local DFS server if it is available and then connect to any other DFS server if the local DFS server is not available. Which method you will configure? </b></p><p>
<input value="a" onclick="Engine(8, this.value)" type="radio">a. Random Order<br>
<input value="b" onclick="Engine(8, this.value)" type="radio">b. Lowest Cost<br>
<input value="c" onclick="Engine(8, this.value)" type="radio">c. Excludes targets Outside Of the clients site<br>
<input value="d" onclick="Engine(8, this.value)" type="radio">d. Clients fall Back to preferred Targets<br><br><br>
<b>9. The amount of uncertainty in a system of symbol is called ? </b></p><p>
<input value="a" onclick="Engine(9, this.value)" type="radio">a. Bandwidth<br>
<input value="b" onclick="Engine(9, this.value)" type="radio">b. Entrophy<br>
<input value="c" onclick="Engine(9, this.value)" type="radio">c. Loss<br>
<input value="d" onclick="Engine(9, this.value)" type="radio">d. Quantam<br><br><br>
<b>10. Working of the WAH generally involves ? </b></p><p>
<input value="a" onclick="Engine(10, this.value)" type="radio">a. Telephone lines<br>
<input value="b" onclick="Engine(10, this.value)" type="radio">b. Microwaves<br>
<input value="c" onclick="Engine(10, this.value)" type="radio">c. Satellites<br>
<input value="d" onclick="Engine(10, this.value)" type="radio">d. All of these<br><br><br>
<b>11. You notice that Microsoft has released a Service Pack for Windows Vista. However, when you open the WSUS console and review updates, you do not see any service packs listed. You do see recent security updates available. What is the most probable cause that no service packs are available? </b></p><p>
<input value="a" onclick="Engine(11, this.value)" type="radio">a. Microsoft does not provide the ability to deploy service packs using WSUS<br>
<input value="b" onclick="Engine(11, this.value)" type="radio">b. Service packs are available only for Windows Server operating systems<br>
<input value="c" onclick="Engine(11, this.value)" type="radio">c. WSUS is not properly downloading updates from Microsoft update servers<br>
<input value="d" onclick="Engine(11, this.value)" type="radio">d. The Service Packs update type is not selected in the WSUS options<br><br><br>
<b>12. A local area network ? </b></p><p>
<input value="a" onclick="Engine(12, this.value)" type="radio">a. That connects thirty personnel computers can provide more computing power than a minicomputer<br>
<input value="b" onclick="Engine(12, this.value)" type="radio">b. Controls error detection and correction <br>
<input value="c" onclick="Engine(12, this.value)" type="radio">c. Constructs packets of data and sends them across the network<br>
<input value="d" onclick="Engine(12, this.value)" type="radio">d. None of these<br><br><br>
<b>13. You need to use disk quotas to send an e-mail to users when they have consumed 800Mb of disk space and prevent users from consuming more than 1 GB of disk space. How will configure it?</b></p><p>
<input value="a" onclick="Engine(13, this.value)" type="radio">a. Create a hard quota with a 800mb limit and a second soft quota with a limit 1GB<br>
<input value="b" onclick="Engine(13, this.value)" type="radio">b. Create a soft quota with a 800MB limit and a second quota with a 1GB limit<br>
<input value="c" onclick="Engine(13, this.value)" type="radio">c. Create a hard quota with a 1GB limit. Create a warning at 80 percent<br>
<input value="d" onclick="Engine(13, this.value)" type="radio">d. Create a soft quota with a 800MB limit. Create a warning at 80 percent<br><br><br>
<b>14. Different computers are connected to a LAN by a cable and ? </b></p><p>
<input value="a" onclick="Engine(14, this.value)" type="radio">a. Modem<br>
<input value="b" onclick="Engine(14, this.value)" type="radio">b. Interface card<br>
<input value="c" onclick="Engine(14, this.value)" type="radio">c. Special wire<br>
<input value="d" onclick="Engine(14, this.value)" type="radio">d. Telephone lines<br><br><br>
<b>15. On a network configured to use IPv6, a Dynamic Host Configuration Protocol (DHCP) server on a server called DHCP1 running on Windows 2008 server is installed. Also, IP address and other configuration settings are not automatically allocated to DHCP clients on a subnet that does not use DHCPv6 from DHCP1. In this case, how is the Managed Address Configuration flag and other stateful configuration flag configured in the root advertisement? </b></p><p>
<input value="a" onclick="Engine(15, this.value)" type="radio">a. Set both Managed Address Configurations to 1 and other stateful Configuration flag to 0<br>
<input value="b" onclick="Engine(15, this.value)" type="radio">b. Set both Managed Address Configuration and Other Stateful Configuration flag to 0<br>
<input value="c" onclick="Engine(15, this.value)" type="radio">c. Set both Managed Address Configuration to 0 and Other stateful Configuration flag to 1<br>
<input value="d" onclick="Engine(15, this.value)" type="radio">d. Set both Managed Address Configuration and other stateful Configuration flag to 1<br><br><br>
<b>16. Modem is used in data trasmission. When was it involved and in which country ? </b></p><p>
<input value="a" onclick="Engine(16, this.value)" type="radio">a. 1963, USA<br>
<input value="b" onclick="Engine(16, this.value)" type="radio">b. 1965 Germany<br>
<input value="c" onclick="Engine(16, this.value)" type="radio">c. 1950 USA<br>
<input value="d" onclick="Engine(16, this.value)" type="radio">d. 1950 Japan<br><br><br>
<b>17. As a network administrator, you have upgraded all servers to Windows Server2008. You are required to configure IPv6 address to all computers in that network. The company has four departments and a global address prefix 3FFA:FF2B:4D:B000::/41 is assigned. You are required to assign a subnet to each department. Which subnetted prefix will you assign to the fourth department? </b></p><p>
<input value="a" onclick="Engine(17, this.value)" type="radio">a. 3FFA:FF2B:4D:C000::/43<br>
<input value="b" onclick="Engine(17, this.value)" type="radio">b. 3FFA:FF2B:4D:C800::/43<br>
<input value="c" onclick="Engine(17, this.value)" type="radio">c. 3FFA:FF2B:4D:F000::/43<br>
<input value="d" onclick="Engine(17, this.value)" type="radio">d. 3FFA:rF2B:4D:B400::/43<br><br><br>
<b>18. Fibre optics have maximum segment ? </b></p><p>
<input value="a" onclick="Engine(18, this.value)" type="radio">a. 500 m<br>
<input value="b" onclick="Engine(18, this.value)" type="radio">b. 200 m<br>
<input value="c" onclick="Engine(18, this.value)" type="radio">c. 100 m<br>
<input value="d" onclick="Engine(18, this.value)" type="radio">d. 2000 m<br><br><br>
<b>19. The corporate network of ASIMO contains a Windows Server 2008 that has the Network Policy Server (NPS) service role installed. Which of the following options would you choose to allow VPN access to only the members of a global group named ASIMO Staff to the network? </b></p><p>
<input value="a" onclick="Engine(19, this.value)" type="radio">a. Create a new network policy, define a group-based condition for ASIMO Staff, Set the access permission to Access Granted, and set the processing order of the policy to 1<br>
<input value="b" onclick="Engine(19, this.value)" type="radio">b. Add ASIMO Staff to the RAS and IAS Servers group<br>
<input value="c" onclick="Engine(19, this.value)" type="radio">c. Create a new network policy, define a group-based condition for ASIMO Staff, Set the access permission to Access Granted, and set the processing order of the policy to 3<br>
<input value="d" onclick="Engine(19, this.value)" type="radio">d. Add ASIMO Staff to the Network Configuration Operators group<br><br><br>
<b>20. Twisted pair have maximum segment of ? </b></p><p>
<input value="a" onclick="Engine(20, this.value)" type="radio">a. 500 m<br>
<input value="b" onclick="Engine(20, this.value)" type="radio">b. 200 m<br>
<input value="c" onclick="Engine(20, this.value)" type="radio">c. 100 m<br>
<input value="d" onclick="Engine(20, this.value)" type="radio">d. 2000 m<br><br><br>
</p><center>
<input onclick="Test_result()" value="Final Score" type="button">
</center>
<br>
<div align="right">Realizat de Adrian Simo
</form>
<hr>
</body></html>
BIBLIOGRAFIE
CĂRȚI
Irinel Casian Botez, Daniel Matasaru, "Computer Networks and Internet", Ed CERMI, Iasi, 2005, ISBN: 973-667-141-0.
Oscar Cepeda, Bob Chambers, Julian Mosca, Matt Robbin, Beyond DHCP -Work Your TCP/IP Internetwork with Dynamic IP, January 2000
http://www.redbooks.ibm.com/redbooks/pdfs/sg245280.pdf
Horia Ciocârlie, Tehnici de programare si structuri de date, Ediția a 2-a, Editura Eurostampa Timișoara, 2012, ISBN 978-606-569-484-2
Horia Ciocârlie, Concepte fundamentale ale programarii algoritmice, Editia a 2-a, Editura, Mirton & Editura Orizonturi Universitare, 2011, ISBN 978-973-52-1162-2 978-973-638-
Jason Cole, Helen Foster, Using Moodle, 2nd Edition, Published by O’Reilly Media Inc., 2007, ISBN-13 978-0-596-52918-5
Patrick Carey, HTML and XHTML, Publisher: Course Technology, Inc., 2004, ISBN13: 978-0619267469, ISBN10: 0619267461
Vladimir Crețu, Dezvoltarea aplicațiilor timp-real. Concepte avansate, Editura Universității din Oradea, 2011, ISBN 978-606-10-0475-1
Vladimir Crețu, Structuri de date si algoritmi, Editura Orizonturi Universitare – Mirton, Timișoara 2011, ISBN : 978-973-638-500-1
Andy Harris, PHP 5 / MySQL Programming for the Absolute Beginner, 04 Edition, Publisher: Course Technology, Inc., 2004, ISBN13 978-1592004942, ISBN10: 1592004946
D. Large, J. Farmer, “Broadband Cable Access Networks: the HFC Plant”, Elsevier – Morgan Kaufmann, 3rd Edition, 2009, ISBN 978-0-12-374401-2, ,
Radu-Lucian Lupșa, Rețele de calculatoare, Editura Casa Cărții de Știință Cluj-Napoca, 2008, ISBN 978-973-133-377-9.
* * * Microsoft Official Course, 6421B Configuring and Troubleshooting a Windows Server® 2008 Network Infrastructure, Product Number: 6421B, Part number X17-66521, Released: 05/2011
Florin Molnar-Matei, Adriana Bebeșelea, Alin Vasile Mnerie, Mircea Krepelka, Ioan Groza, Veronica Kurti, Antonela Körösi, Gabriela Victoria Mnerie, Liliana Dorneanu, Titus Slavici, Utilizarea și programarea calculatoarelor, Editura Fundației pentru Cultură și Învățământ “Ioan Slavici”, Timișoara, 2010, ISBN 978-606-92306-4-0
Ovidiu Novac, Bazele informaticii, Editura Universității din Oradea, 2010, ISBN 978-606-10-0127-9
Lydia Parziale, David T. Britt, Chuck Davis, Jason Forrester, Wei Liu, Carolyn Matthews, Nicolas Rosselot, TCP/IP Tutorial and Technical Overview, December 2006,
http://www.redbooks.ibm.com/redbooks/pdfs/gg243376.pdf
David A. Patterson, John L. Hennessy: Computer Architecture. A Quantitative Approach, Morgan Kaufmann Publishers Inc., San Francisco, CA, 2003
Praoveanu I., Rețele de calculatoare, Editura Universității Titu Maiorescu, București, 2009, ISBN 978-606-8002-31-6
Vlăduțiu, Mircea, Computer Arithmetic. Algorithms and Hardware Implementations, Springer Verlag, 2012, ISBN 978-3-642-18314-0
Luke Welling, Laura Thomson, PHP and MySQL Web Development, Sams Publishing, 2003, ISBN: 0672329166 / ISBN-13: 978-067-232-916-6
* * * Windows Server® 2008 R2 Unleashed, Copyright © 2010 by Pearson Education, Inc. ISBN-13: 978-0-672-33092-6, ISBN-10: 0-672-33092-X, First Printing January 2010
ARTICOLE
Ciprian-Bogdan Chirilă, Vladimir-Ioan Crețu, Calin Jebelean, Titus Slavici, Generating Logic Representation for Programs in a Language Independent Fashion, WSEAS Transactions on Computers, ISSN 1109-2750,
http://www.wseas.us/e-library/transactions/computers/2010/88-337.pdf
Daniela E. Popescu, Daniel Filipaș, Szabolcs Szilágyi, Some Aspects about a Self-Testing Solution for Implementing the TCP/IP Protocol, R.S.E.E. 2008, Oradea, Analele Universității din Oradea, ISSN 1844-6043, pag. 82-87.
PAGINI WEB
http://igordoctor1.blogspot.ro/p/topologia-retelelor-de-calculatoare.html
http://ro.wikipedia.org/wiki/Re%C8%9Bea_de_calculatoare
http://en.wikipedia.org/wiki/Windows_Server_2008
http://ro.wikipedia.org/wiki/Java_%28limbaj_de_programare%29
http://ro.wikipedia.org/wiki/Moodle
http://ro.wikipedia.org/wiki/MySQL
http://ro.wikipedia.org/wiki/HyperText_Markup_Language
http://windowsitpro.com/windows/q-what-are-server-roles-windows-server-2008
http://bitnami.com/stack/moodle
http://en.wikipedia.org/wiki/Windows_Server_2008_R2
ANEXE
ANEXA 1
Chestionar Administrare Retele cu Windows 2008 Server
1. Which service should you use so the computers on your network can resolve NETBIOS names without any administrative work?
a. WINS
b. Telnet
c. DNS
d. FTP
Raspuns corect: A
2. You are an enterprise administrator for ASIMO. The corporate network of ASIMO consists of a DHCP server that runs Windows Server 2008. Which of the following options would you choose to reduce the size of the DHCP database?
a. Enable the File is ready for archiving attribute of the dhcp.mdb file, from the properties of dhcp.mdb file.
b. Enable the Compress contents to save disk space attribute of the dhcp.mdb file, from the properties of dhcp.mdb file.
c. Reconcile the database from the DHCP snap-in.
d. Run jetpack.exe dhcp.mdb temp.mdb from the folder that contains the DHCP database.
Raspuns corect: D
3. ASIMO corporate network consists of Windows 2003 domain, wherein the client computers are Windows 2000 Professional and Windows NT Workstations. In order to have the name resolution of pre windows 2000 client’s the management and IT infrastructure team has decided to have two WINS servers in the network. Which of the following will make sure that the WINS servers update each other’s database dynamically?
a. Add LMHOST’S on each server
b. Configure each WINS server both as a push partner and as a pull partner of the other WINS server
c. Configure each WINS server as a WINS client of the other WINS server
d. Configure a HOSTS table on each WINS Server
Raspuns corect: B
4. Which of the following is possible in a token passing bus network ?
a. In service expension
b. Unlimited number of stations
c. Both (a) and (b)
d. Unlimited distance
Raspuns corect: A
5. In networking terminology UTP means ?
a. Unshielded Twisted pair
b. Ubiquitious Teflon port
c. Uniformly Terminating port
d. Unshielded T-connector port
Raspuns corect: A
6. ASIMO.com has servers that run Windows Server 2008. You are an administrator at ASIMO.com. To assign IPs dynamically to all client computers, you install and configure a member server named ASIMODHCP as a Dynamic Host Control Protocol (DHCP) server. You configure all client computers to get their IP addresses automatically from ASIMODHCP. The users at client computers complain that their machines are not receiving IP address from ASIMODHCP. They say that their computers are getting IP addresses from 129.168.x.x range. You find out that the DHCP server has stopped. The settings on ASIMODHCP are configured correctly. What should you do to make sure that the ASIMODHCP server is not stopped and all client machines are obtaining IP addresses from ASIMODHCP server automatically?
a. Reconfigure the ASIMODHCP server to assign IP addresses to all client machines using DNS settings
b. Restart the DHCP service on ASIMODHCP server
c. Restart the ASIMODHCP server
d. Authorize the DHCP server to assign IP addresses to client computers
Raspuns corect: D
7. Simple network management protocol (SNMP) is implemented with a daughter board in ?
a. The nodes
b. The server
c. The hubs
d. A separate PC that manages the network
Raspuns corect: C
8. You deploy a DFS server to the headquarters and each branch office and a DFS name is hosted on each of the DFS servers. Management needs clients to connect to their local DFS server if it is available and then connect to any other DFS server if the local DFS server is not available. Which method you will configure?
a. Random Order
b. Lowest Cost
c. Excludes targets Outside Of the clients site
d. Clients fall Back to preferred Targets
Raspuns corect: A
9. The amount of uncertainty in a system of symbol is called ?
a. Bandwidth
b. Entrophy
c. Loss
d. Quantam
Raspuns corect: B
10. Working of the WAH generally involves ?
a. Telephone lines
b. Microwaves
c. Satellites
d. All of these
Raspuns corect: D
11. You notice that Microsoft has released a Service Pack for Windows Vista. However, when you open the WSUS console and review updates, you do not see any service packs listed. You do see recent security updates available. What is the most probable cause that no service packs are available?
a. Microsoft does not provide the ability to deploy service packs using WSUS
b. Service packs are available only for Windows Server operating systems
c. WSUS is not properly downloading updates from Microsoft update servers
d. The Service Packs update type is not selected in the WSUS options
Raspuns corect: D
12. A local area network ?
a. That connects thirty personnel computers can provide more computing power than a minicomputer
b. Controls error detection and correction
c. Constructs packets of data and sends them across the network
d. None of these
Raspuns corect: A
13. You need to use disk quotas to send an e-mail to users when they have consumed 800Mb of disk space and prevent users from consuming more than 1 GB of disk space. How will configure it?
a. Create a hard quota with a 800mb limit and a second soft quota with a limit 1GB
b. Create a soft quota with a 800MB limit and a second quota with a 1GB limit.
c. Create a hard quota with a 1GB limit. Create a warning at 80 percent
d. Create a soft quota with a 800MB limit. Create a warning at 80 percent
Raspuns corect: C
14. Different computers are connected to a LAN by a cable and ?
a. Modem
b. Interface card
c. Special wire
d. Telephone lines
Raspuns corect: B
15. On a network configured to use IPv6, a Dynamic Host Configuration Protocol (DHCP) server on a server called DHCP1 running on Windows 2008 server is installed. Also, IP address and other configuration settings are not automatically allocated to DHCP clients on a subnet that does not use DHCPvG from DHCP1. In this case, how is the Managed Address Configuration flag and other stateful configuration flag configured in the root advertisement?
a. Set both Managed Address Configurations to 1 and other stateful Configuration flag to 0
b. Set both Managed Address Configuration and Other Stateful Configuration flag to 0.
c. Set both Managed Address Configuration to 0 and Other stateful Configuration flag to 1
d. Set both Managed Address Configuration and other stateful Configuration flag to 1
Raspuns corect: B
16. Modem is used in data trasmission. When was it involved and in which country ?
a. 1963, USA
b. 1965 Germany
c. 1950 USA
d. 1950 Japan
Raspuns corect: C
17. As a network administrator, you have upgraded all servers to Windows Server2008. You are required to configure IPv6 address to all computers in that network. The company has four departments and a global address prefix 3FFA:FF2B:4D:B000::/41 is assigned. You are required to assign a subnet to each department. Which subnetted prefix will you assign to the fourth department?
a. 3FFA:FF2B:4D:C000::/43
b. 3FFA:FF2B:4D:C800::/43
c. 3FFA:FF2B:4D:F000::/43
d. 3FFA:rF2B:4D:B400::/43
Raspuns corect: B
18. Fibre optics have maximum segment ?
a. 500 m
b. 200 m
c. 100 m
d. 2000 m
Raspuns corect: D
19. The corporate network of ASIMO contains a Windows Server 2008 that has the Network Policy Server (NPS) service role installed. Which of the following options would you choose to allow VPN access to only the members of a global group named ASIMO Staff to the network?
a. Create a new network policy, define a group-based condition for ASIMO Staff, Set the access permission to Access Granted, and set the processing order of the policy to 1.
b. Add ASIMO Staff to the RAS and IAS Servers group.
c. Create a new network policy, define a group-based condition for ASIMO Staff, Set the access permission to Access Granted, and set the processing order of the policy to 3.
d. Add ASIMO Staff to the Network Configuration Operators group.
Raspuns corect: A
20. Twisted pair have maximum segment of ?
a. 500 m
b. 200 m
c. 100 m
d. 2000 m
Raspuns corect: C
ANEXA 2
Codul sursă al fișierului aplicatie.html
<html><head>
<meta http-equiv="content-type" content="text/html; charset=UTF-8">
<title>Quiz html out-put</title>
<script language="JavaScript">
<!– hide
var ans = new Array;
var done = new Array;
var score = 0;
var tot_ques=20;
ans[1]='a';
ans[2]='d';
ans[3]='b';
ans[4]='a';
ans[5]='a';
ans[6]='d';
ans[7]='c';
ans[8]='a';
ans[9]='b';
ans[10]='d';
ans[11]='d';
ans[12]='a';
ans[13]='c';
ans[14]='b';
ans[15]='b';
ans[16]='c';
ans[17]='b';
ans[18]='d';
ans[19]='a';
ans[20]='c';
function Engine(question, answer) {
if (answer != ans[question]) {
if (!done[question]) {
done[question] = -1;
alert('WRONG ! Corect answer is ' + ans[question]);
}
else {
alert('You have already answered this question');
}
}
else {
if (!done[question]) {
done[question] = -1;
score++;
alert('Correctly! ');
}
else {
alert('You have already answered this question');
}
}
}
function Test_result() {
if (score == tot_ques) {
alert('Congratulation! You got maximum score');
}
else {
alert(' You correctly answered ' + score + ' questions of ' + tot_ques )
}
}
//–>
</script>
</head><body bgcolor="#CCFFFF">
<hr>
<center><font size="6" face="Arial">Chestionar Administrare Retele cu Windows 2008 Server</font><br>
</center><p>
</p><hr>
<center><font size="5" face="Arial">Choose a single answer to the questions below</font><br>
</center><p>
<form>
<b>1. Which service should you use so the computers on your network can resolve NETBIOS names without any administrative work? </b><p>
<input value="a" onclick="Engine(1, this.value)" type="radio">a. WINS<br>
<input value="b" onclick="Engine(1, this.value)" type="radio">b. Telnet<br>
<input value="c" onclick="Engine(1, this.value)" type="radio">c. DNS<br>
<input value="d" onclick="Engine(1, this.value)" type="radio">d. FTP<br><br><br>
<b>2. You are an enterprise administrator for ASIMO. The corporate network of ASIMO consists of a DHCP server that runs Windows Server 2008. Which of the following options would you choose to reduce the size of the DHCP database? </b></p><p>
<input value="a" onclick="Engine(2, this.value)" type="radio">a. Enable the File is ready for archiving attribute of the dhcp.mdb file, from the properties of dhcp.mdb file<br>
<input value="b" onclick="Engine(2, this.value)" type="radio">b. Enable the Compress contents to save disk space attribute of the dhcp.mdb file, from the properties of dhcp.mdb file<br>
<input value="c" onclick="Engine(2, this.value)" type="radio">c. Reconcile the database from the DHCP snap-in<br>
<input value="d" onclick="Engine(2, this.value)" type="radio">d. Run jetpack.exe dhcp.mdb temp.mdb from the folder that contains the DHCP database<br><br><br>
<b>3. ASIMO corporate network consists of Windows 2003 domain, wherein the client computers are Windows 2000 Professional and Windows NT Workstations. In order to have the name resolution of pre windows 2000 client's the management and IT infrastructure team has decided to have two WINS servers in the network. Which of the following will make sure that the WINS servers update each other's database dynamically?</b></p><p>
<input value="a" onclick="Engine(3, this.value)" type="radio">a. Add LMHOST'S on each server<br>
<input value="b" onclick="Engine(3, this.value)" type="radio">b. Configure each WINS server both as a push partner and as a pull partner of the other WINS server<br>
<input value="c" onclick="Engine(3, this.value)" type="radio">c. Configure each WINS server as a WINS client of the other WINS server<br>
<input value="d" onclick="Engine(3, this.value)" type="radio">d. Configure a HOSTS table on each WINS Server<br><br><br>
<b>4. Which of the following is possible in a token passing bus network ? </b></p><p>
<input value="a" onclick="Engine(4, this.value)" type="radio">a. In service expension <br>
<input value="b" onclick="Engine(4, this.value)" type="radio">b. Unlimited number of stations<br>
<input value="c" onclick="Engine(4, this.value)" type="radio">c. Both (a) and (b)<br>
<input value="d" onclick="Engine(4, this.value)" type="radio">d. Unlimited distance<br><br><br>
<b>5. In networking terminology UTP means ? </b></p><p>
<input value="a" onclick="Engine(5, this.value)" type="radio">a. Unshielded Twisted pair<br>
<input value="b" onclick="Engine(5, this.value)" type="radio">b. Ubiquitious Teflon port<br>
<input value="c" onclick="Engine(5, this.value)" type="radio">c. Uniformly Terminating port<br>
<input value="d" onclick="Engine(5, this.value)" type="radio">d. Unshielded T-connector port<br><br><br>
<b>6. ASIMO.com has servers that run Windows Server 2008. You are an administrator at ASIMO.com. To assign IPs dynamically to all client computers, you install and configure a member server named ASIMODHCP as a Dynamic Host Control Protocol (DHCP) server. You configure all client computers to get their IP addresses automatically from ASIMODHCP. The users at client computers complain that their machines are not receiving IP address from ASIMODHCP. They say that their computers are getting IP addresses from 129.168.x.x range. You find out that the DHCP server has stopped. The settings on ASIMODHCP are configured correctly. What should you do to make sure that the ASIMODHCP server is not stopped and all client machines are obtaining IP addresses from ASIMODHCP server automatically? </b></p><p>
<input value="a" onclick="Engine(6, this.value)" type="radio">a. Reconfigure the ASIMODHCP server to assign IP addresses to all client machines using DNS settings<br>
<input value="b" onclick="Engine(6, this.value)" type="radio">b. Restart the DHCP service on ASIMODHCP server<br>
<input value="c" onclick="Engine(6, this.value)" type="radio">c. Restart the ASIMODHCP server<br>
<input value="d" onclick="Engine(6, this.value)" type="radio">d. Authorize the DHCP server to assign IP addresses to client computers<br><br><br>
<b>7. Simple network management protocol (SNMP) is implemented with a daughter board in ? </b></p><p>
<input value="a" onclick="Engine(7, this.value)" type="radio">a. The nodes<br>
<input value="b" onclick="Engine(7, this.value)" type="radio">b. The server <br>
<input value="c" onclick="Engine(7, this.value)" type="radio">c. The hubs<br>
<input value="d" onclick="Engine(7, this.value)" type="radio">d. A separate PC that manages the network<br><br><br>
<b>8. You deploy a DFS server to the headquarters and each branch office and a DFS name is hosted on each of the DFS servers. Management needs clients to connect to their local DFS server if it is available and then connect to any other DFS server if the local DFS server is not available. Which method you will configure? </b></p><p>
<input value="a" onclick="Engine(8, this.value)" type="radio">a. Random Order<br>
<input value="b" onclick="Engine(8, this.value)" type="radio">b. Lowest Cost<br>
<input value="c" onclick="Engine(8, this.value)" type="radio">c. Excludes targets Outside Of the clients site<br>
<input value="d" onclick="Engine(8, this.value)" type="radio">d. Clients fall Back to preferred Targets<br><br><br>
<b>9. The amount of uncertainty in a system of symbol is called ? </b></p><p>
<input value="a" onclick="Engine(9, this.value)" type="radio">a. Bandwidth<br>
<input value="b" onclick="Engine(9, this.value)" type="radio">b. Entrophy<br>
<input value="c" onclick="Engine(9, this.value)" type="radio">c. Loss<br>
<input value="d" onclick="Engine(9, this.value)" type="radio">d. Quantam<br><br><br>
<b>10. Working of the WAH generally involves ? </b></p><p>
<input value="a" onclick="Engine(10, this.value)" type="radio">a. Telephone lines<br>
<input value="b" onclick="Engine(10, this.value)" type="radio">b. Microwaves<br>
<input value="c" onclick="Engine(10, this.value)" type="radio">c. Satellites<br>
<input value="d" onclick="Engine(10, this.value)" type="radio">d. All of these<br><br><br>
<b>11. You notice that Microsoft has released a Service Pack for Windows Vista. However, when you open the WSUS console and review updates, you do not see any service packs listed. You do see recent security updates available. What is the most probable cause that no service packs are available? </b></p><p>
<input value="a" onclick="Engine(11, this.value)" type="radio">a. Microsoft does not provide the ability to deploy service packs using WSUS<br>
<input value="b" onclick="Engine(11, this.value)" type="radio">b. Service packs are available only for Windows Server operating systems<br>
<input value="c" onclick="Engine(11, this.value)" type="radio">c. WSUS is not properly downloading updates from Microsoft update servers<br>
<input value="d" onclick="Engine(11, this.value)" type="radio">d. The Service Packs update type is not selected in the WSUS options<br><br><br>
<b>12. A local area network ? </b></p><p>
<input value="a" onclick="Engine(12, this.value)" type="radio">a. That connects thirty personnel computers can provide more computing power than a minicomputer<br>
<input value="b" onclick="Engine(12, this.value)" type="radio">b. Controls error detection and correction <br>
<input value="c" onclick="Engine(12, this.value)" type="radio">c. Constructs packets of data and sends them across the network<br>
<input value="d" onclick="Engine(12, this.value)" type="radio">d. None of these<br><br><br>
<b>13. You need to use disk quotas to send an e-mail to users when they have consumed 800Mb of disk space and prevent users from consuming more than 1 GB of disk space. How will configure it?</b></p><p>
<input value="a" onclick="Engine(13, this.value)" type="radio">a. Create a hard quota with a 800mb limit and a second soft quota with a limit 1GB<br>
<input value="b" onclick="Engine(13, this.value)" type="radio">b. Create a soft quota with a 800MB limit and a second quota with a 1GB limit<br>
<input value="c" onclick="Engine(13, this.value)" type="radio">c. Create a hard quota with a 1GB limit. Create a warning at 80 percent<br>
<input value="d" onclick="Engine(13, this.value)" type="radio">d. Create a soft quota with a 800MB limit. Create a warning at 80 percent<br><br><br>
<b>14. Different computers are connected to a LAN by a cable and ? </b></p><p>
<input value="a" onclick="Engine(14, this.value)" type="radio">a. Modem<br>
<input value="b" onclick="Engine(14, this.value)" type="radio">b. Interface card<br>
<input value="c" onclick="Engine(14, this.value)" type="radio">c. Special wire<br>
<input value="d" onclick="Engine(14, this.value)" type="radio">d. Telephone lines<br><br><br>
<b>15. On a network configured to use IPv6, a Dynamic Host Configuration Protocol (DHCP) server on a server called DHCP1 running on Windows 2008 server is installed. Also, IP address and other configuration settings are not automatically allocated to DHCP clients on a subnet that does not use DHCPv6 from DHCP1. In this case, how is the Managed Address Configuration flag and other stateful configuration flag configured in the root advertisement? </b></p><p>
<input value="a" onclick="Engine(15, this.value)" type="radio">a. Set both Managed Address Configurations to 1 and other stateful Configuration flag to 0<br>
<input value="b" onclick="Engine(15, this.value)" type="radio">b. Set both Managed Address Configuration and Other Stateful Configuration flag to 0<br>
<input value="c" onclick="Engine(15, this.value)" type="radio">c. Set both Managed Address Configuration to 0 and Other stateful Configuration flag to 1<br>
<input value="d" onclick="Engine(15, this.value)" type="radio">d. Set both Managed Address Configuration and other stateful Configuration flag to 1<br><br><br>
<b>16. Modem is used in data trasmission. When was it involved and in which country ? </b></p><p>
<input value="a" onclick="Engine(16, this.value)" type="radio">a. 1963, USA<br>
<input value="b" onclick="Engine(16, this.value)" type="radio">b. 1965 Germany<br>
<input value="c" onclick="Engine(16, this.value)" type="radio">c. 1950 USA<br>
<input value="d" onclick="Engine(16, this.value)" type="radio">d. 1950 Japan<br><br><br>
<b>17. As a network administrator, you have upgraded all servers to Windows Server2008. You are required to configure IPv6 address to all computers in that network. The company has four departments and a global address prefix 3FFA:FF2B:4D:B000::/41 is assigned. You are required to assign a subnet to each department. Which subnetted prefix will you assign to the fourth department? </b></p><p>
<input value="a" onclick="Engine(17, this.value)" type="radio">a. 3FFA:FF2B:4D:C000::/43<br>
<input value="b" onclick="Engine(17, this.value)" type="radio">b. 3FFA:FF2B:4D:C800::/43<br>
<input value="c" onclick="Engine(17, this.value)" type="radio">c. 3FFA:FF2B:4D:F000::/43<br>
<input value="d" onclick="Engine(17, this.value)" type="radio">d. 3FFA:rF2B:4D:B400::/43<br><br><br>
<b>18. Fibre optics have maximum segment ? </b></p><p>
<input value="a" onclick="Engine(18, this.value)" type="radio">a. 500 m<br>
<input value="b" onclick="Engine(18, this.value)" type="radio">b. 200 m<br>
<input value="c" onclick="Engine(18, this.value)" type="radio">c. 100 m<br>
<input value="d" onclick="Engine(18, this.value)" type="radio">d. 2000 m<br><br><br>
<b>19. The corporate network of ASIMO contains a Windows Server 2008 that has the Network Policy Server (NPS) service role installed. Which of the following options would you choose to allow VPN access to only the members of a global group named ASIMO Staff to the network? </b></p><p>
<input value="a" onclick="Engine(19, this.value)" type="radio">a. Create a new network policy, define a group-based condition for ASIMO Staff, Set the access permission to Access Granted, and set the processing order of the policy to 1<br>
<input value="b" onclick="Engine(19, this.value)" type="radio">b. Add ASIMO Staff to the RAS and IAS Servers group<br>
<input value="c" onclick="Engine(19, this.value)" type="radio">c. Create a new network policy, define a group-based condition for ASIMO Staff, Set the access permission to Access Granted, and set the processing order of the policy to 3<br>
<input value="d" onclick="Engine(19, this.value)" type="radio">d. Add ASIMO Staff to the Network Configuration Operators group<br><br><br>
<b>20. Twisted pair have maximum segment of ? </b></p><p>
<input value="a" onclick="Engine(20, this.value)" type="radio">a. 500 m<br>
<input value="b" onclick="Engine(20, this.value)" type="radio">b. 200 m<br>
<input value="c" onclick="Engine(20, this.value)" type="radio">c. 100 m<br>
<input value="d" onclick="Engine(20, this.value)" type="radio">d. 2000 m<br><br><br>
</p><center>
<input onclick="Test_result()" value="Final Score" type="button">
</center>
<br>
<div align="right">Realizat de Adrian Simo
</form>
<hr>
</body></html>
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Administrarea Retelelor de Calculatoare cu Server Windows 2008 (ID: 149355)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.