. Internetul Mediu DE Dezvoltare AL Afacerilor

=== 1 ===

Considerații generale

Internetul, unul din cele mai des folosite cuvinte din vocabularul fiecărei persoane ce folosește calculatorul, atât în interes de serviciu cât și în interes personal, a început să capete un rol foarte important în lumea informației. Din punct de vedere informativ Internetul oferă capacități incomensurabile, având un răspuns pentru cele mai complexe întrebări, mulțumind până și pe cei mai pretențioși utilizatori. Ca resursă economică Internetul este una din cele mai mari piețe de publicitate și oferă oricărui agent economic posibilitatea de a se afirma, de a-și face publică intenția de a comercializa produsele, succesul fiind asigurat de complexitatea și atractivitatea interfeței cu clientul, de viziunea programatorului și administrarea site-ului.

Cu toate acestea mai sunt anumite lucruri de amănunt pe care nu trebuie să le scăpam din vedere, nu se știe încă în ce măsură comerțul electronic va afecta economia clasică, așa cum o știm, sau poate nu o va influența în nici un fel, comerțul electronic dezvoltându-se în paralel cu comerțul clasic, dezvoltarea sa implicând o parte din legile comerțului clasic, așa cum îl știm din cărțile de economie.

Pentru cei ce doresc deschiderea unei afaceri folosind Internetul și resursele informaționale de care dispune acesta, trebuie să subliniem anumite aspecte ce nu țin neapărat de economie ci mai mult de tehnologie în special ICT (Informational Comunication Technology), pentru că la baza Internetului stă o tehnologie de comunicație foarte puternică, capabilă să susțină mai multe activități.

Dacă ne gândim la câți utilizatori accesează Internetul și frecvența accesului, ar trebui să ne gândim și la partea materială a acestui aspect, de cheltuielile implicate, pe de-o parte cu suportul tehnic: calculatoare, servere, rețele; iar pe de altă parte suportul logic, lucru care ține de programele folosite pentru navigarea pe Internet și anume a browser-elor.

Capitolul I

Internetul

Noțiuni introductive

Internetul este cea mai mare rețea de calculatoare, singura care nu se poate defini din punct de vedere geografic, pentru că ea nu depinde de granițe, guverne, sau alte formațiuni statale. Această rețea uriașă se întinde pe tot întinsul mapamondului, punînd în conexiune orice utilizator ce dispune de un calculator cuplat la această rețea indiferent de zona geografică în care se află. Internetul este singura resursă informatică ce răspunde în proporție de 99,9% cerințelor utilizatorilor. Această rețea uriașă poate pune în legătură doi sau mai mulți utilizatori indiferent de locația geografică, oferindu-le mai multe posibilități de comunicare: e-mail, chat, sau altele.

În general utilizatorii de Internet nu au o anumită vîrstă, acesta fiind popular de la tineri până la adulți.

Pe Internet se pot găsi răspunsurile la majoritatea întrebărilor de care ne lovim, fie ele întrebări legate de un anumit domeniu, instituție, clădire arhitecturală sau persoană publică. Tot aici se găsesc în format logic magazinele virtuale, obiectul de studiu al lucrării de față.

Magazinele virtuale, sunt cele care invadeaza monitorul cu o serie de bannere publicitare, o serie de legături ce duc la site-urile acestora.

În paragraful următor vom încerca să observăm dezvoltarea Internetului, motivele acestei dezvoltări și impactul asupra vieții cotidiene.

Evoluția Internetului

Evoluția Internetului nu se poate structura pe perioade bine definite de timp deoarece dezvoltarea acestuia a cunoscut foarte multe boom-uri din ceea ce privește dezvoltarea paginilor web, a aplicațiilor pentru căutare, a hardware-ului de care dispuneau serverele, descoperirea și aplicarea noilor tehnologii de telecomunicație.

Dimensiunile Web-ului au început să crească într-un ritm fenomenal, începând cu anul 1995. Ca informație, în 1992 erau disponibile 50 de servere, în 1995 numărul acestora a ajuns la 23.500 și anul trecut în octombrie-noiembrie cifra a ajuns la circa 23 de milioane. Ca o comparatie mai plastica, ganditi-va ca toata populatia Romaniei er fi formata din calculatoare. Acestea sunt doar cifrele care dau numărul de servere web și nu al site-urilor, tot anul trecut fiind anunțată indexarea a peste un miliard de pagini de către anumite motoare de căutare. Acest lucru în condițiile în care această cifră se învârtea în jurul a 300 de milioane la începutul anului 1998. Impresionant! Nu cred că mai este necesar să intrăm mai în amănunt cu această analiză deoarece suntem convinși că cifrele de mai sus sunt suficiente pentru a vă creea o imagine impresionantă.

Un lucru este foarte clar, se știe că în rețeaua Internet s-a pornit de la transmisiile prin cablu coaxial și în prezent s-a ajuns la recepționarea acestuia prin cabluri de fibră optică și sateliți.

Țara în care acesta a avut un impact foarte mare a fost Statele Unite ale Americii. Aici Internetul a cunoscut o dezvoltare spectaculoasă, dezvoltare ce s-a bazat pe interesul americanilor în legătură cu comunicarea „dincolo de frontiere”, debarasându-se de conceptele clasice: poștă, telefon și mai ales de „shopping”, toate acestea fiind în ziua de astăzi „integrate” în mare parte în mai multe domenii ce aparțin aceluiaș serviciu, și anume Internetul.

În prezent în proporție de 45% din tinerii planetei utilizează Internetul în interes personal sau în interes educativ. Trebuie ținut cont că în majoritatea statelor Vest Europene, Statele Unite ale Americii, Asia Centrală și de Est, costurile legate de Internet și de timpul petrecut în această rețea sunt mult mai ieftine decât în Europa de Est și Țările Africii Centrale, unde noile tehnologii de comunicație acum sunt implementate. Se încearcă reducerea cheltuielilor astfel încat oricine să-și poată permite acest serviciu, bineînțeles și faptul că, totalitatea cheltuielilor cu echipamentul necesar recepționării serviciului Internet va fi suportată în totalitate de consumator.

Important de știut este că de serviciul Internet nu se poate beneficia decât dacă dumneavoastră ca posesor de computer personal echipat începand cu un simplu dispozitiv modem și terminând cu o mini antenă satelit pentru recepționarea semnalului.

Modalități de conectare: În primul rând trebuie să vă alegeți o firmă care se ocupă cu distribuția de servicii Internet, organizație cunoscută sub numele de ISP (Internet Service Provider).

Conectarea se poate face în mai multe moduri, tradițional prin dial-up sau prin metode mai rapide dar mai costisitoare, cum ar fi: cablu TV, modemul radio, ISDN, DSL sau chiar prin satelit.

Modemul de linie telefonică, mai reprezintă decât cea mai ieftină soluție dar nu și cea mai bună. Chiar dacă reprezintă cea mai ieftină modalitate de a intra pe Net este mort din punct de vedere tehnologic.

Prima variantă la utilizatorii persoane fizice, este metoda de conectare la Internet prin dial-up. Ce este dial-up? Dial-up reprezintă un mod de conectare prin intermediul unui modem și a unei linii telefonice normale. De ce se adresează persoanelor fizice? În primul rând din cauza costurilor, care sunt cele mai mici din oferte. La dial-up se plătesc impulsurile telefonice pe care le consumați, și de aceea majoritatea utilizatorilor se îndreaptă spre folosirea Internetului după ora 22, când prețul unui impuls este mai mic. De asemenea se plătește o sumă ISP-ului dumneavoastră, sumă care variază în funcție de firma pe care o alegeți.

Să analizăm cazul în care optați pentru conectarea la Iternet prin intermediul liniilor închiriate (leased lines). O linie închiriată în esență este este o pereche de fire, alocată de un serviciu de telefonie fixă, care face legătura fizica între două modemuri, cel aflat în posesia dumneavoastră respectiv cel al ISP-ului. Ca și la dial-up, prețul se împarte în două, plătiți o sumă pentru închirierea acelei linii telefonice serviciului de telefonie fixă, iar o altă sumă ISP-ului. Suma plătită providerului diferă în funcție de viteza de acces (lățimea de bandă) pentru care optați.

Internet prin satelit. Baza transferului de date prin satelit este open-standardul Digital Video Broadcast (DVB) pentru transmisiile TV.

La conectarea prin satelit, o stație terestră transmite prin Internet către satelit date, pe care utilizatorul le solicita. Acesta de regulă orbitează pe o traiectorie geostaționară, fiind deci poziționat față de Pamânt mereu în același punct. De acolo, satelitul împarte datele spre suprafața de care răspunde. Ocolul atât de mare înseamnă ceva timp de emisie și de recepție, dar acest lucru este mai puțin semnificativ deoarece sateliții pot transfera mai mulți megabiți pe secundă. Tocmai de aceea, providerii de Internet lucrează cu plăcere cu sateliții pentru conexiunile transatlantice.

În timp ce un provider dispune de mijloace consistente, pentru un utilizator particular această variantă este mult prea costisitoare – este vorba de mai multe zeci de mii de dolari.

Internet prin modemul de cablu. Doar puțini utilizatori de Internet folosesc o posibilitate de acces existentă în mai multe locuințe și anume cablul de televiziune. Spre deosebire de accesul analogic sau de procedeele digitale, care funcționează prin intermediul unei rețele telefonice, modemul de cablu utilizează cablu de cupru TV, așa că sunteți complet independent de compania de telefonie fixă.

Modemurile de cablu sunt capabile sa găsească în zona de frecvență atribuită cel mai „curat” canal și lucrează aici independente. De aceea alături de o combinație de cabluri din cupru cu cabluri cu fibră optică asigură rate de transfer foarte mari, de până la 40 Mbit/s. Costurile sunt avantajoase pentru serviciile oferite, dar providerii sunt în număr mic.

Modem radio. Tehnologia nu este relativ nouă, și spre deosebire de celelalte variante și-a depășit problemele întâmpinate în anii precedenți, probabil și din cauza conceptului cum că radioul reprezintă o tehnologie învechită și a prețului ridicat, acest serviciu nu s-a impus chiar așa de puternic.

Iată că mai sus am enumerat cele mai importante modalități de conectare la Internet, ordonate crescător în funcție de preț.

Se poate observa că tendința generala este aceea de a folosi cât mai mult noua tehnologie de comunicație oferită de sateliți și de părăsire a celei bazate pe cablu coaxial, acest lucru fiind probabil în cazul în care costurile vor scădea.

Facilitatile conectarii la Internet

Întotdeauna când se discută despre un domeniu se discută implicit și despre avantajele folosirii acelui domeniu.

Avantajele Internetului sunt incomensurabile, acestea reprezentând pentru omenire o primă treaptă spre tehnologia absolută. În Internet se folosește conceptul de „punere și utilizare în comun a resurselor” acest principiu fiind foarte bine ințeles de către cei ce navighează în infinita rețea numită Internet. Începând cu informații legate de absolut orice domeniu educativ și terminând cu aplicații multimedia, Internetul are grijă să furnizeze utilizatorului tot ce-și dorește, într-o formă sau alta cât mai rapid.

Nu putem cataloga strict aceste avantaje ale folosirii Internetului, dar putem grupa categoriile de servicii pe care acesta ni le poate furniza, o parte dintre ele fiind gratuite o altă parte contra-cost.

Primul serviciu oferit de Internet este acela de e-mail. Toți utilizatorii aflați în Internet au auzit cel puțin o dată de acest serviciu. Poșta electronică este una dintre cele mai puternice facilități de a comunica gratuit, dacă ținem cont că serviciul telefonic și serviciul de poștă clasic sunt contra-cost.

În ce constă serviciul de poștă electronică vă veți întreba?

Răspunsul este unul cât se poate de simplu: nu trebuie decât să dispuneți de un calculator personal conectat la Internet, un server de e-mail gratuit și o adresă personală. Conceptul de adresă personală este similar cu cel de căsuță poștală, dumneavoastră la această adresă primiți scrisorile cunoscuților în format electronic.

Un server de e-mail gratuit este un calculator ce vă poate permite dumneavostră ca utilizator să vă creați o adresă personală. După ce completați anterior un formular, în cadrul acestuia dumneavoastră fiind solicitat dați mai multe detalii personale precum și username-ul și password-ul cu care veți dori să vă protejați căsuța poștală în format electronic acesta vă va atribui o adresă numită adresă de e-mail de forma :

username@nume_server_e-mail.domeniu

Parola este știută numai de dumneavoastră, astfel căsuța poștală nu va avea de suferit în urma unor accesuri nepermise.

După ce ați obținut „căsuța poștală” nu vă rămâne să faceți nimic altceva decât să trimiteți scisori electronice sau e-mail-uri utilizand un editor de text ce se află inclus în cadrul căsuței dumneavoastră.

La verificarea căsuței, după ce ați încărcat site-ul serverului de e-mail și ați accesat în prealabil această opțiune, veți fi solicitat să introduceți usename-ul și apoi password-ul, cel din urmă fiind știut numai de dumneavoastră, iar restul vine de la sine.

Al doilea serviciu important de care ne vom ocupa este cel de navigare.

Surfing-ul, a fost și este primul pas pe care îl face un utilizator în Internet. Acest lucru se poate traduce ca o navigare printre date și informații, o navigare pe un imens ocean de informații unde dumneavoastră vă puteți opri și alege exact ce vă satisface nevoile.

Pentru navigare nu trebuie să dispunem decât de un calculator legat la Internet, un navigator, un browser și o adresă de site. În general browser-ul joacă un rol foarte important în buna desfășurare a navigarii, deoarece acesta este direct răspunzător de rezultatul căutării dumneavoastră.

Unele dintre cele mai cunoscute programe de navigare prin Internet este Microsoft Internet Explorer ajuns la versiunea 5.5 și rivalul său Netscape Comunicator, pe lângă acestea impunându-se nu de foarte mult timp Opera ajuns și el la o versiune finală.

Compararea celor trei navigatoare și a câtor-va motoare de căutare sunt subiectul unui capitol următor din cadrul acestei lucrări, de aceea nu vom pune accentul pe ele în acest moment. Vom aminti doar faptul că ele joacă un rol important pentru utilizatorul Internetului și fără ele acesta nu și-ar putea atinge scopurile urmărite.

Un alt serviciu important este cel oferit prin FTP sau File Transfer Protocol.

FTP-ul este o modalitate ce îi permite utilizatorului un transfer de fișiere în rețeaua Internet, folosind un un calculator sursă, un calculator destinație și un server prin intermediul căruia se poate realiza transferul. Este folosit la transferul informațiilor de pe un calculator pe altul, un serviciu foarte important și foarte util în special oamenilor de afaceri și nu numai.

Pentru a utiliza ftp-ul se folosesc de obicei programe specializate sau folosind MS-DOS Prompt. În imaginea următoare puteți observa o fereastră MS-DOS ce prezintă startarea și rularea serviciului ftp:

Nu în ultimul rând utilizatorul dispune de încărcarea și afișarea paginilor web, aceste se numesc generic site-uri și reprezintă pagini de text ce au în cadrul lor inserate anumite poze animate sau secvențe de imagini. Site-urile sunt primul pas către utilizator, prin intermediul lor Internetul își arată adevărata față, și anume aceea față plină de culori și imagini interactive. Trebuie de reținut faptul că nu toate site-urile au un caracter strict informativ ci sunt unele dedicate unor aplicații diverse cum ar fi: site-uri comerciale, ele ocupându-se în special de comercializarea produselor online, site-uri dedicate jocurilor pe calculator și nu numai, etc.

Protocoale (IP, TCP, UDP)

Protocoalele TCP/IP

Ce este TCP/IP ?

Un număr foarte mare al persoanelor care în activitatea lor interacționează cu calculatoarele folosesc (în mod conștient sau nu), în cadrul comunicării de-alungul uneia sau mai multe rețele, așa-numitul „TCP/IP”.

Deși îi este atribuită denumirea de protocol de comunicație, acest lucru sugerându-i și titlul, TCP/IP fiind prescurtarea de la Transmission Control Protocol/Internet Protocol (Protocol pentru Controlul Transmisiei/ Protocol de Internet), de fapt acest protocol se referă la o întreagă clasă de protocoale (Protocol Suite), ce include pe lângă TCP și IP și alte tipuri de protocoale, de transfer de fișiere, de poștă electronică și multe altele.

Ca o definiție putem spune că suita de protocoale TCP/IP reprezintă cel mai flexibil protocol de transport disponibil și permite calculatoarelor din întreaga lume, rulând sisteme de operare complet diferite, să comunice între ele.

Dezvoltarea lui a început în anii 1960 sub forma unui proiect finanțat de guvernul Statelor Unite ale Americii. Inițial ARPA (Agenția pentru Proiecte de Cercetare Avansată) a creeat protocolul TCP/IP pentru a interconecta rețelele militare, dar a furnizat gratuit standardele de protocol agențiilor guvernamentale și universităților.

Acest protocol nu este ușor de utilizat și nici cel mai rapid dar oferă cel mai mare grad de corecție a erorilor.

Modelul de referință. Pentru realizarea unei transmisii de date în mod corect, trebuie respectat un set de reguli, proceduri necesare pentru realizarea comunicației. Acestor proceduri le este asociat un model de referință, numit OSI și atribuit de către Organizația Internațională de Standardizare. Modelul este structurat pe șapte niveluri sau layere, grupate primele trei pentru a facilita comunicația între aplicații, următoarele două pentru realizarea logică a transportului iar ultimele două pentru realizarea fizică a transportului. Transferul de informații între aceste niveluri se face de sus în jos.

Modelul OSI:

Nivelul aplicație: se tratează probleme din domeniul comunicației între aplicații. Multe dintre aplicațiile pentru rețea (transfer de fișiere, poștă electronică, etc.) accesează acest nivel. Folosirea Internetului pentru tranzacții și schimb de informații necesită existența unor astfel de protocoale de comunicație între aplicații. Cele mai simple și utilizate protocoale de legătură între aplicații sunt cele care realizează transmiterea de mesaje de genul poștă electronică (SMTP de exemplu) între diferite aplicații de poștă electronică.

Nivelul prezentare: după cum sugerează și numele, are scopul de „a prezenta” datele oferite de nivelul Aplicație pentru a putea fi preluate de nivelul imediat următor, nivelul Sesiune. Această operațiune de standardizare este necesară deoarece PC-urile sunt configurate pentru a recepționa datele într-un format standard generic. Astfel de standarde sunt GIF sau JPEG pentru imagini, MIDI sau MP3 pentru muzică, MPEG sau AVI pentru secvențe video, etc

Nivelul sesiune: se ocupă cu stabilirea în condiții optime a unui „dialog” între dispozitive sau noduri. Acest dialog se poate purta după trei modele diferite cunoscute sub denumirile de:

Simplex: o singura stație emite cealaltă doar recepționează

Half-duplex: sensul transferului se schimbă doar după ce stația care emite se oprește din emis

Full-duplex: rezolvă probleme cum ar fi diferențele de viteza între noduri (o stație emite mai repede decât poate cealaltă să recepționeze) sau problema în care abele stații emit și recepționează la aceleași perioade de timp.

O sesiune de comunicare se desfășoară în cadul a trei etape:

realizarea conexiunii

transferul efectiv de informații

desființarea (distrugerea) conexiunii

Pentru nivelul Sesiune se pot asocia interfețe și protocoale precum: NFS, SQL, X-Window și multe altele.

Nivelul transport: se ocupă cu transmisia de date, mai exact segmentează aceste date și le transportă punct-la-punct. Tot în cadrul acestui nivel sunt rezolvate și problemele de integritate a datelor, acest lucru realizându-se prin controlul fluxului. Controlul fluxului înseamnă eliminarea problemelor de genul supraîncărcării memoriei tampon a receptorului, caz în care s-ar pierde datele. În acest sens, pachetele expediate primesc o confirmare de primire din partea receptorului în momentul încheierii transmisiei; în cazul neprimirii confirmării, pachetele în cauză fiind retransmise. După ajungerea la destinație, pachetele sunt trimise secvențial înapoi în ordine, iar fluxul de date este menținut pentru a evita saturarea cu date, ce ar duce la pierderea lor.

Nivelul rețea: pentru a găsi cea mai bună cale, routerul evaluează toate traseele disponibile, trasee pe care le „citește” de pe o așa-numită „hartă a rețelei”. El are stocată o tabelă de routare care îi spune care sunt toate conexiunile disponibile către alte interfețe de rețea străine. Hărțile de rețea pot fi configurate de către administratorul de rețea sau obținute prin intermediul unui proces ce rulează în continuu în rețeaua respectivă. Scopul nivelului rețea este că, având ajutorul nivelului transport, să transmită datele pe cea mai bună cale de la o sursă către o altă sursă de rețea. După legerea conexiunii adecvate, routerul pune datele într-o listă de așteptare, acestea urmând a fi transmise către următorul nod. Operația se repetă pentru fiecare router, până când se ajunge la routerul rețelei de destinație. Un sistem de rețele interconectate trebuie să fie actualizat tot timpul, să proiecteze toate căile disponibile pentru conectarea mediilor aflate în comunicație. Pentru aceasta, atunci când un router este introdus într-o rețea, se emite un semnal prin care se informează că acesta și-a făcut apariția (se execută o operație cunoscută sub numele de broadcasting).

Nivelul legatură de date: transformă datele primite în secvențe binare (șiruri de biți), pe care le retransmite nivelului fizic, acesta fiind responsabil cu transmisia lor efectivă. Nivelul fizic formatează datele sub forma unor capsule numite frame-uri. Aceste frame-uri respectă un format, ce conține mai multe tipuri de elemente.

Indicatorul de start este un mesaj ce alertează dispozitivele alflate în transmisie de apariția începutului unui cadru de date.

adresa de destinație (Destination Adress – DA): este un câmp ce conține o adresă verificată de nivelul legătură de date pentru a vedea dacă se potrivește cu cea proprie

adresa sursă (Source Adress – SA): constituie adresa dispozitivului emițător și servește pentru a ușura trimiterea de replici la mesaje.

câmpul dimensiune: un câmp de doi octeți, care în cazul cadrelor standardizate Ethernet II este un câmp de tip, iar pentru cadrele 802.3 un câmp de dimensiune, ce indică numărul de octeți ai datelor ce urmează după acest câmp până la FCS (Frame Check Sequence)

antet pentru informație: ce specifică procesul de pe nivelul imediat următor LLC (Logical Link Control) deoarece cadrele 802.3 nu conțin câmp de tip.

secvența de verificare a cadrului (FCS): aceasta dispune de un mecanism de verificare a sumei de control CRC (Cyclic Redundancy Check). Un pachet conține un bit numit antet pentru suma de control (checksum header), prin care se verifică integritatea datelor. Dispozitivul ce emite determină un sumar al datelor ce urmează a fi transmise, îl scrie sub forma acestui checksum și include acest antet în interiorul cadrului. Dispozitivul destinație realizează aceeași operațiune de sumare, după care verifică dacă valoarea aflată de el corespunde cu cea transmisă de emițător. Dacă valorile nu corespund datele au fost alterate pe parcursul transmisiei.

Protocoalele existente în cadrul nivelului legătură de date sunt de fapt expresii ale standardelor de control, dezvoltate în timp pentru a suporta transmisia cu viteze cât mai mari și compatibilitatea cu toate platformele.

Dintre aceste protocoale amintim:

HLDC (High Level Data Link): creat pentru a suporta atât configurații punct la punct cât și multipunct;

SLDC (Synchronous Data Link Control): creat de IBM pentru a fi implementat pe rețelele lor foarte extinse (WAN), ce folosește un sistem de interogare polling;

LAPB (Link Access Procedure, Balanced): creat în scopul verificării cadrelor, și anume el verifică dacă lipsesc cadre, dacă există cadre în afara secvenței, retransmite sau schimbă cadre, trimite cadre de confirmare;

X.25: este primul tip de rețea cu comutare de pachete;

SLIP (Serial Line IP): linia serială IP implementată pentru a suporta interconexiuni pe interfețe seriale de viteză mică;

PPP (Point to Point Protocol): a preluat caracteristicile SLIP și a adăugat noi funcții cum ar fi: parole sau corecții de erori.

Nivelul fizic: este cel care transmite și primește fizic datele sub forma de biți. Datorită varietății mari a mediilor ce pot comunica, acest nivel trebuie să fie servit de protocoale de comunicație care să poată interacționa cu aceste medii, și în acest scop se folosesc diferite sabloane de biți. Pe acest nivel se determină și tipul de interfață între terminalul de date și circuitul de date (Data Terminal Equipment – DTE și Data Circuit-terminating Equipment – DCE).

Modelul DOD:

După cum se observă în figura alăturată modelul DOD (Department Of Defence al SUA) este de fapt o schematizare a modelului OSI. El este structurat pe patru niveluri (față de șapte câte are OSI).

Interfața hardware este responsabilă cu transmiterea de biți „0” sau „1” de la un computer la altul. Acest strat „nu știe” nimic despre informația transmisă sau recepționată. Rolul său este să trateze cât mai bine problemele legate de transmisia și recepția semnalelor electrice. Echivalentul interfeței hardware din modelul OSI nu este altul decât nivelul Fizic și nivelul Legătură de date.

Stratul IP folosește stratul fizic pentru a trimite pachete IP. Acest strat nu oferă nici o garanție că un pachet trimis ajunge la destinație. IP are un algoritm extrem de simplu de tratare a erorilor deci dacă ceva nu funcționează corespunzător se renunță la pachet și se trimite un mesaj ICMP (Internet Control Message Protocol) înapoi la expeditor. În corespondența cu acest strat sunt nivelurile: Transport și Rețea.

Stratul TCP sau Hoast-to-Hoast este responsabil cu realizarea unei conexiuni de încredere care să nu dea rateuri. El folosește straturile aflate sub el în ierarhie iar cu ajutorul unor algoritmi performanți de tratare a erorilor (au fost tratați în discuție la nivelul Legătură de date din cadrul descrierii modelului OSI) el se asigură că pachetele trimise ajung la destinație și odată ajunse la destinație ele nu au suferit degradări pe parcursul transmiterii.

4. Stratul Aplicatiilor numit și Proces/Aplicație este reprezentat în mod uzual de diverse programe. Cele mai cunoscute și mai simple exemple ar fi: Netscape Navigator, Microsoft Outlook, Internet Explorer, Telnet. De partea cealaltă a conexiunii se află diverse servere:

Apache – sever web ce comunică cu Internet Explorer sau Netscape Comunicator

Sendmail – comunică cu Microsoft Outlook, Netscape Messenger

Acest nivel stabilește protocoalele pentru realizarea comunicației între aplicații hoast-to-hoast.

Vom discuta în cele ce urmează despre protocoalele fiecărui nivel din cele enumerate la modelul DOD.

Protocoalele nivelului Proces/Aplicație:

a) Telnet: atunci când vorbim de Telnet ne referim la emularea de terminal. De fapt un utilizator pe o mașină indepărtată poate accesa resursele unei alte mașini, serverul Telnet. Acesta atașează un terminal virtual rețelei locale, ce lucrează în mod text și execută proceduri predefinite. O sesiune Telnet se inițializează prin lansarea unui client Telnet cu care vor accesa serverul Telnet respectiv.

b) Protocolul pentru transferul fișierelor (FTP-File Transfer Protocol): prin acest protocol se realizează transferul de fișiere între două mașini care îl folosesc. El are de fapt o structură duală, este atât program cât și protocol. Ca protocol, FTP deservește aplicațiile iar ca program se folosește pentru realizarea manuală de operațiuni cu fișiere. FTP face transparentă conectarea prin tehnologie de tip Telnet cu un server FTP, iar apoi creează suportul pentru operațiunile cu fișiere, cum ar fi listarea, manipularea directoarelor, vizualizarea sau transferul de fișiere între stații. Bine înțeles, pentru limitarea accesului, este necesar un proes de autentificare în momentul accesării unui server FTP, proces căruia i se asociază o parolă. Majoritatea serverelor FTP permit și accesarea fără parolă (anonimă), dar opțiunile pe care le aveți în acest caz sunt foarte limitate.

c) Protocolul pentru transferul trivial al fișierelor (TFTP) acesta poate fi văzut ca un „frate mai mic” al FTP, realizând tot transferul de fișiere, dar în acest caz trebuie să știți exact ce căutați și unde să găsiți acele informații, TFTP fiind capabil doar de a recepționa fișiere. Nu mai are atât de multe funcții ca FTP, dar deschide doar fișiere publice și nu are implementat un sistem de autentificare, lucru care scade siguranța și îl face utilizabil doar în puține cazuri.

d) Network File System – (NFS) acest protocol se ocupă cu partajarea fișierelor. El permite interoperabilitatea a doua tipuri de fișiere. NFS poate executa fișiere aflate pe stații indepărtate ca programe, deci are capacitatea de a manipula aplicații la distanță.

e) Protocolul pentru poșta electronică (Simple Mail Transfer Protocol – SMTP) probabil cel mai utilizat protocol, acesta se ocupă cu trimiterea și recepția de informații sub formă de mesaje de poștă electronică. SMTP inserează informația ce trebuie transmisă într-o coadă de mesaje, după care o expediază. În momentul recepției mesajul este stocat pe un dispozitiv, de obicei un disc, iar serverul rețelei destinație face o verificare periodică a acestui disc și va expedia mesajul către stația destinație.

f) Protocolul de tipărire la imprimantă (Line Printer Daemon – LPD) acest protocol partajează cererile de tipărire la imprimantă, adică la apariția unor cereri de tipărire, LPD le memorează și apoi, urmând niște reguli, le transmite imprimantelor aflate în rețea.

g) X Window acest protocol se bazează pe ideea de interfață client/server, adică permite ca un program client să ruleze pe o stație de lucru și în același timp să fie afișat pe o altă stație pe care ruleaza un alt Window Server.

h) Protocolul de gestiune a rețelei (Simple Network Management Protocol – SNMP) prin intermediul acestui protocol se interogheaza dispozitivele din cadrul unei rețele, de la o stație de urmărire, la intervale stabilite de timp, cerându-le acestora informații de interes. Acest protocol este cunoscut sub numele de agent de rețea, deoarece atunci când are loc o acțiune nedorită în rețea, el emite către stația de deservire a rețelei un semnal numit „cursă”. Aceste evenimente sunt recepționate de administratori, care vor căuta rezolvarea problemei apărute. Există un „prag al agentului” sau prag de alertă, stabilit de administrator prin care se determină gradul de sensibilitate al agentului.

Protocoalele nivelului Host-to-Host:

Protocolul de control al transmisiei (Transmision Control Protocol – TCP) se ocupă cu depistarea și corectarea erorilor ce apar al transmisie. TCP-ul de pe dispozitivul emițător va realiza o legătură cu cel de pe dispozitivul receptor, acesta negociind cantitatea de date ca va fi transmisă, ansamblul fiind cunoscut sub denumirea de „circuit virtual”. Acest tip de comunicație se numește „comunicație orientată pe conexiune”. TCP este o conexiune full-duplex, foarte stabilă și precisă, cu numărare de jetoane la recepție și corecție de erori. El preia blocuri de informație, pe care le împarte în segmente, aceste segmente fiind ulterior numerotate. La destinație, protocolul TCP existent acolo va fi astfel capabil să reasambleze informația primită de la emițător. După trimiterea fiecărei secvențe (segment numerotat), protocolul TCP emițător va aștepta confirmarea de primire de la receptor, iar dacă nu o primește recurge la retrimiterea segmentului. Oricum este important de cunoscut faptul că folosirea TCP-ului nu este neapărat necesară decât atunci când fiabilitatea este foarte strictă, acest protocol întârziind semnificativ transmisia de date.

Structura unei secvențe TCP.

32 bits

User Datargram Protocol (UDP) la fel ca și TCP, folosirea acestui protocol se face tot în scopul transferului de segmente, dar în cazul UDP transmisia se aplică la acele elemente ce nu necesită un control foarte exact. De foarte multe ori, folosirea TCP face ca o rețea proiectată pentru viteze bune să se transforme într-una lentă, din cauza timpilor pierduți în scopul deschiderii, menținerii și inchiderii unei conexiuni TCP. UDP-ul este mult mai rapid, fapt ce poate fi dedus din modul în care acesta lucrează. Asemănător cu cu TCP, UDP segmentează datele și asociază câte un număr fiecarui segment, cu diferența că nu secvențializează datele și nici nu este interesat în a afla modul în care ajung la destinație. UDP nu are nici un mecanism de confirmare de primire și nici verificare în timpul transferului, realizează doar numerotarea segmentelor și nu lucrează în flux continuu de date, cum o face TCP. După transmiterea mesajelor UDP uită de ele, le abandonează complet, acest lucru neînsemnând însă că este ineficient ci doar că nu are un mecanism de asigurare a controlului transmisiei. UDP nu este un protocol orientat pe conexiune, el nu creează un circuit virtual, nici măcar nu contactează destinația.

Structura unui segment UDP

0 UDP header 31

Protocoalele nivelului Internet:

Protocolul pentru Internet (Internet Protocol – IP) fiind folosit (după cum sugerează și numele) în principal pentru Internet, acest protocol identifică diferitele dispozitive ale rețelelor, aflând pe ce rețea se găsesc și care sunt elementele ce descriu acele dispozitive. Tuturor host-urilor dintr-o rețea le sunt atașate niste indicative, numite adrese IP. Această adresă conține o informație ce face posibilă dirijarea unui pachet de date sau altor informații către dispozitivul căreia îi este atașată. IP-ul preia segmentele de la nivelul superior (Host-to-Host) și le reîmparte în porțiuni mai mici, numite datagrame sau pachete (packets). Tot IP-ul pune cap la cap aceste datagrame în momentul recepției. Pentru fiecare datagrama se atribuie o adresă IP celui care transmite și una celui care primește. Fiecare elemnt al rețelei ce va primi un pachet îl va dirija în funcție de adresa de destinație a acestuia.

Structura unui pachet IP

Protocolul de rezoluție a adresei (Address Resolution Protocol – ARP) acest protocol realizează pentru IP găsirea adresei hardware a mașinii de destinație. IP-ul trebuie să informeze nivelul imediat inferior (în cazul de față, nivelul Acces Rețea) de această adresă. Dacă IP-ul nu o știe, folosește ARP pentru a o afla. ARP-ul găsește mașina ce are adresa IP specificată în pachetul transmis și interoghează rețeaua care este adresa hardware a acestei componente. Această adresă hardware e cunoscută de Media Access Control sau MAC. De asemenea, există un protocol de aflare a adresei IP în cazul în care se cunoaște adresa MAC a componentei de rețea (acea componentă nu posedă harddisk sau are element de stocare a adresei IP). Acest protocol se numește protocol de rezoluție inversă a adresei (Reverse Address Resolution Protocol – RARP) și folosește algoritmi destul de complicați prin care combină informațiile despre adresa hardware a mașinii respective și cele ale celorlalte componente de rețea pentru a creea un portret de identificare a adresei IP de destinație.

Programul de încărcare (BootProgram – BootP) dacă în rețea există stații de lucru ce nu posedă harddisk, atunci când acestea emit cererea de încărcare în rețea, serverul BootP analizează fișierul de boot propriu ca să afle adresa hardware a clientului. După ce găsește clientul, îi va trimite acestuia adresa de IP cât și locația fișierului pe care mașina va trebui să-l ruleze pentru a încarca un sistem de operare.

Protocolul de control al mesajelor prin Internet (Internet Control Message Protocol – ICMP) pentru dirijarea informațiilor și cu oferirea de servicii pentru controlul mesajelor către IP, se folosește ICMP. De fapt, ICMP transmite periodic, sub formă de pachete IP, anunțuri care să fie recepționate de router, și care conțin adrese IP pentru diferite interfețe de rețea. O altă parte a ICMP o reprezintă mesajele de descoperire router (ICMP Router Discovery Messages) prin care se transmit stațiilor de lucru mesaje privind căile către porțile de acces sau gateways. Dacă un router nu poate trimite datagrame către o destinație din diferite motive, va utiliza ICMP pentru a transmite către emițător un mesaj prin care îl va anunța de neputiința îndeplinirii sarcinii. De asemenea, mesaje de atenționare vor fi trimise prin ICMP și atunci cand memoria routerului e plină sau când informația transmisă a depășit numărul de hopuri (routere) prin care a trecut.

Atribuțiile nivelului Acces Rețea marele avantaj al modelului DOD este acela că poate fi implementat pe aproape orice platformă hardware, datorită faptului că definirea protocoalelor a fost concentrată pe nivelul Internet. Nivelul Acces Rețea se ocupă cu recepția pachetelor și convertirea lor în cadre (frame-uri); tot pe acest nivel de plasează adresa MAC în interiorul cadrului MAC (MAC frame). Pe același nivel se verifică fluxul de biți prin calculul CRC și se specifică metodele de acces pentru rețeaua fizică (FIFO, Token Passing, FDDI, Polling, etc.) Tehnologiile cele mai importante utilizate în scopul implementării acestui nivel sunt: Ethernet, Token Ring și ARCnet pentru LAN-uri și PPP, x.25 sau Frame Relay pentru WAN-uri.

Protectia în Internet

Navigați în siguranță

Poate nici nu vă închipuiți cât de simplu este, de fapt, pentru un hacker să se plimbe neobservat pe harddisk-ul dumneavoastră, însă, dacă nu luați nici o măsură, intimitatea computerului dumneavoastra poate fi spulberată într-ul „click” de mouse.

Nici un surfer nu poate scăpa de teama protecției datelor. Chiar dacă utilizatorul de Internet de acasă nu este atât de periclitat precum firmele, utilizatorii casnici trebuie să trateze această problema cu seriozitate.

Dacă aruncăm o privire asupra unor produse program cunoscute, cum ar fi: Microsoft Windows, Internet Explore, Outlook și Access cât și programele de chat vom observa o serie de probleme ce fac în anumite situații „drum liber” pentru atacuri neautorizate din partea atacatorilor și specialiștilor rău voitori.

Iată două aspecte foarte importante ce le vom avea în vedere în rândurile ce urmează, privind protecția și confidențialitatea datelor:

Cunoașterea este cea mai bună protecție: Ce tipuri de dăunatori există pentru PC și cum anume se poate opri atacul lor?

Ceea ce mulți nu știu este faptul că citirea mail-urilor private sau de afaceri de către terțe persoane este o joacă de copil pentru cel ce are drepturi de administrator pe serverul de mail.

Cine dorește să evite complicațiile ce rezultă din asemenea situașii trebuie să codifice mail-urile, iar cel mai bun instrument la ora actuală este PGP (Pretty Good Privacy). Acesta este un cvasi-standard pentru o codificare sigură a e-mail-urilor și a altor documente. Este un lucru relativ simplu de realizat, chiar dacă principiul codificării nu este chiar banal.

Oare sunt atât de mari riscurile transferului de date de pe cărțile de credit prin Internet precum cred mulți „surferi”?

Nu. Este mai degrabă o chestiune de probabilitate, care într-adevăr se realizează într-un anumit procent. Pentru aceste întrebări și pentru acest gen de probleme există firewall-urile.

În acest paragraf ne vom referi la protecția utilizatorilor de Internet de acasă.

Iată câteva bug-uri și modul de îndepărtare al acestora, din programe foarte des utilizate de surferi.

Lacunele la pachetele de programe „Microsoft”:

Aproape zilnic, specialiștii în sisteme de securitate descoperă noi bug-uri sau puncte slabe din programe de tot felul. Deoarece software-ul de largă răspândire este verificat mai intens, evident, produsele Microsoft nu părăsesc niciodată știrile de senzație.

AutoComplete pune în pericol parolele.

Datorită opțiunii AutoComplete, I.E. are posibilitatea de a completa adrese de web, formulare și nume de utilizator. Asfel, alți utilizatori ai calculatorului dumneavoastră pot deveni activi în numele dumneavoastră.

În cazul în care la instalarea lui I.E. ați trecut cu vederea câmpul de dialog referitor la opțiunea AutoComplete, aveti încă posibilitatea de a corecta toate setările aferente și anume: Start Control Panel Internet Options.

În registrul Content există sub Personal Information butonul AutoComplete. Aici stabiliți când „are voie” I.E. să completeze automat adrese de web, formulare și nume de utilizator. Primele două opțiuni le puteți completa fără probleme. În schimb la opțiunea Users names and passwords on forms trebuie să fiți foarte atenți. Activați acest buton numai în cazul în care la calculatorul dumneavoastra nu mai are numeni altcineva acces. În acest mod evitați salvarea parolelor de acces la site-uri importante și totodată profitați de confortul completării automate în cazul celorlalte site-uri.

I.E. site-uri codificate SSL (Secure Socket Layer) în cache:

I.E. stochează în cache-ul său fișiere încărcate din Web, accelerând astfel viitoarele accesări. Însă acest cache se dovedește a fi o „mlaștină” periculoasă, în care se afundă date importante, ce ajung la îndemâna persoanelor neautorizate. În mod standard, pagini codificate SSL sunt de asemenea stocate în cache.

Închideți această capcană cu Tools Internet Options Advanced Do not save encrypted pages to disk.

Dacă în plus, doriți să preîntâmpinați rămânerea în cache și a altor pagini, activați în același câmp de dialog opțiunea Empty Temporary Internet Files folder when browser is closed.

I.E. ActiveX inserează VB-Script în Access:

Din cauza unei erori în script-ul lui I.E.; prin intermediul controalelor ActiveX sunt inserate scripturi Visual Basic în fișierele Access 2000, care permit acces nelimitat la sistem. Conform părerilor specialiștilor în sisteme de securitate, în cazul acestui bug este vorba zde „cea mai periculoasa eroare de programare”. Poate avea urmări fatale, dacă se deschide o pagină cu un cod ActiveX nefast sau se vizualizeaza un e-mail cu un asemenea conținut în fereastra Preview.

Microsoft ne sfătuiește să atribuim o parolă de administrator pentru Access până la rezolvarea acestui bug. Această protecție solicită utilizatorului ca la fiecare activitate a lui Access să introducă parola – deci, și atunci când urmează a fi executat un script Visual Basic în Access.

Outlook: Atașamentele e-mail-urilor permit accesul la PC:

Atașamentele executabile deschid ușă după ușă spre sistemul propriu. Hackerii folosesc deseori asemenea fișiere pentru răspîndirea de viruși. Prin intermediul agendei pot fi transmise fără probleme mail-uri. Utilizatorul nici nu este informat că se accesează înregistrări din agenda sa, sau că se transmit e-mail-uri în numele său.

Pentru a corecta această eroare Microsoft a lansat pentru download de pe site-ul oficial un bug-fix disponibil neîntrerupt.

Outlook: E-mail-uri nedeschise cu lanțuri de date sunt fatale:

Chiar și numai recepționarea de mail-uri, care conțin lanțuri de date, pot conduce în Outlook la un buffer-overflow. Aceasta are ca urmare blocarea programului, iar datele sunt transmise memoriei, unde sunt executate. Dacă în acest mod ajunge în memorie un cod periculos, se poate spune „adio” sistemului.

Conform indicațiilor oferite de Microsoft versiunile de I.E. 5.01 și I.E. 5.5 sunt ferite, însă pentru celelalte versiuni este recomandată instalarea service Pack-ului 1 pentru corectare.

Cât de sigure sunt plățile prin Internet?

O întrebare la care răspunsul este cu două tăișuri, pentru că prin aceasta se urmărește un singur răspuns: am siguranșa confidențialității sau nu?

Majoritatea utilizatorilor de Internet evită să introducă datele de pe cărțile de credit sau referitoare la cont în formulare HTML de pe pagini Internet. Prea mare este teama ca hackerii să intercepteze și să exploateze aceste informații.

Securitatea este o valoare relativă, securitate absolută, adică lipsa oricărui pericol, oricum nu există în viața noastră. La transferul datelor importante este clar că solicităm un grad înalt de securitate. Aplicând toate posibilitățile tehnice atât pe partea expeditor cât și pe cea destinatar se poate vorbi de securitate deplină.

Vom urmări în randurile următoare câteva aspecte care reușesc să țină hackerii departe:

Conexiune protejată: introduceți datele de cont și referitoare la cartea de credit numai în clipa în care browserul afișează că a costruit o conexiune protejată. Comunicarea între browserul dumneavoastra și serverul web al provider-ului se derulează atunci cu SSL codificat. Criptarea are un nivel criptografic, care nu poate fi spartă prin mijloace obișnuite.

Hackerii spioni: impresia cum că un student la informatică, frustrat, ar putea spiona comunicarea dumneavoastra online este neîntemeiată. În practică, situația este următoarea: utilizatorul intră în Internet prin intermediul unei conexiuni Dial-Up a providerului. Acesta la rândul său este legat direct la un backbone , asfel că pachete IP nu sunt transportate, cu cea mai mare probabilitate, prin calculatoare private ale unor potențiali răuvoitori.

În cazul în care ați plătit prin cartea de credit și nu ați primit marfa sau dacă cineva se „servește” din contul dumneavoastră, puteți anula tranzacția după facturare, apelând la societatea care v-a eliberat cartea de credit.

Riscurile în afacerile pe Internet:

Cel mai mare pericol îl întrupează în asemenea afaceri tocmai expeditorul, dacă acesta este neserios și este din țară, veți avea cel puțin probleme în a intra în posesia mărfii sau în a redobândi suma de bani. Dacă firma nici măcar nu se află în țară, atunci de îngroașă gluma, deoarece un proces internațional nu este un lucru tocmai plăcut.

Ca un sfat foarte util comandați cu plata în avans numai de la firme pe care le cunoașteți și care nu riscă să-și piardă renumele. În ceea ce privește firmele din țară, ar trebui ca pe site să aibă măcar afișată adresa sediului și un număr de telefon de gen hotline.

În cazul unui ofertant neserios apare în plus pericolul ca acesta să ofere mai departe în mod ilegal datele de pe cartea dumneavoastră de credit, astfel că alții ar putea bine mersi să meargă la cumpărături cu o dublură a cărții dumneavoastră de credit.

Diverși viruși inchistați în sistemul dumneavoastră pot urmări tot ceea ce introduceți de la tastatura, totodată având ocazia de a transmite neobservați date necesare pentru tranzacții.

Un pericol posibil, dar improbabil, vine din partea hackerilr care au cunoștințe deosebite, cărora nu prea puteți să le stați în cale cu mijloace tehnice. Asfel, cetățeanul „criminal” construiește o apariție online identică de exemplu cu a unui cunoscut ofertant de produse, o plasează în Internet, modifică însă rutina de plată conform „necesităților” sale.

Acesta are două posibilități de a sugera surferilor neștiutori acest site: ori selectează un URL, care este asemănător cu cel original sau să „spargă” un server de nume, astfel încât vizitatorii vor fi automat reorientați spre site-ul său, în loc de cel original. O asemenea amenințare nu este deloc îmbietoare, nu numai pentru e-shopping, ci mai degrabă pentru electronic banking și electronic broking.

Iată că ne-am referit la câteva situații și am găsit câteva soluții, doar ca simplu utilizator de Internet.

Nu ar fi mai bine să utilizăm și un program sau o serie de programe ce ne pot proteja atunci când navigăm pe Internet?

Totul depinde de posibilitățile materiale ale fiecărui utilizator, însă este recomandată folosirea unui program firewall. Siguranța și confidențialitatea datelor dumneavoastră pot fi puse în siguranță prin folosirea unui acest gen de program, specializat cu „paza” datelor dumneavoastră.

BackOrifice, Melissa, Loveletter sunt nume care cutremură utilizatorii de PC-uri. Toate acestea sugerează clacarea sistemelor de securitate, indiferent că este vorba de sisteme de operare sau de programe de e-mail.

Firewall-uri mari există în orice firmă moderna. De cele mai multe ori acestea rulează sub Unix sau sub Linux, costă bani grei și solicită cunoștințe ample din partea unui administrator.

Ca definiție putem spune despre firewall că este un sistem sau un grup de sisteme care protejează rețeaua proprie de cele exterioare sau mai bine zis – o rețea bine pusă la punct împotriva „haosului” din Internet. Ca o concluzie firewall-ul nu este nimic altceva decât un „supraveghetor” al activității de pe calculatorul unde este instalat, funcția lui principală fiind aceea de a spori securitatea calculatorului sau a rețelei, după caz.

Verificarea conexiunilor la Internet

În multe cazuri, este utilă o conexiune automată prin modem, de exemplu pentru a permite delurarea dowload-urilor pe timpul nopții. Trebuie să verificați ce aplicații se lansează noaptea, pentru că la fel de bine ar putea fi un troian. Un firewall poate face acest lucru pentru dumneavoastră, asigurând prin intermediul setărilor alese de dumneavoastră o protecție sporită.

Accesarea FTP-urilor prin firewall:

În multe firewall-uri pentru firme, accesarea paginilor web obișnuite se realizează fără probleme, însă transferurile prin FTP nu sunt permise. Mulți ofertanți cunosc această situație și ofera un link alternativ de download, și anume prin protocolul http. (CHIP 12/2002)

2. Cine cauta gaseste

Motoarele de căutare reprezintă un ajutor pentru surfer-ul care încearcă să găsească o anumită informație.

Un motor de căutare este un server care navighează singur pe Internet și captureaza titlul, cuvinte cheie și conținutul paginilor ce compun site-urile. Toate paginile găsite sunt înregistrate apoi într-o bază de date. În momentul în care un utilizator caută un motor de căutare după o anumită frază sau un cuvânt, motorul de căutare se va uita în aceasta bază de date și în funcție de anumite criterii de prioritate va crea o listă de rezultate pe care o va afișa sub formă de rezultat.

În continuare să ne concentrăm atenția asupra câtorva motoare de căutare; dintre acestea enumerăm :Google, AltaVista și Yahoo!.

Este bine de știut că sunt motoare de căutare și de tip undergroung dar care nu fac obiectul acestei lucrări, însa putem aminti cel putin unul (cel mai cunoscut pentru asfel de căutări) și anume: Astalavista.

Să revenim la cele trei motoare alese. Sunt cele mai cunoscute și cele mai utilizate din multitudinea de motoare de căutare din Internet.

Primul asupra caruia ne vom concentra atenția este: Google

Pentru a începe o căutare pe Internet cu ajutorul acestui motor specializat, este bine de știut interfața acestuia și cum putem să beneficiem de avantajele oferite.

Iată interfața acestui motor de căutare. Fiecare literă din figura de mai sus are în vedere o funcție a interfeței cu utilizatorul.

– Advanced Search (căutare avansată) – este o hiperlegătură ce conduce utilizatorul la o altă pagină unde se pot seta restricții ale căutării

– Preferences (preferințe) – hiperlegatură ce conduce la o pagina unde căutările se fac în mod preferențial, setările pot duce până la restricționarea numărului de pagini, interfața limbajului

– Language Tools (Utilitare pentru limbaj) – utilitare pentru a seta preferințele de limbaj legate de interfața limbajului și traducerii în urma căutării

– Search Tips (Sfaturi utile legate de căutare) – conduce spre informații ce vor face căutarea dumneavoastră mult mai eficientă

– Seach Field (Câmp de căutare) – câmp în care se introduc cuvintele „cheie” alese de dumneavoastră, cuvinte după care se va face căutarea

– Google Search Button (Buton de căutare Google) – prin efectuarea unui „click” va apărea un nou câmp pentru căutare

– Tabs (Tabele) – selectați o celulă după modul în care doriți să se efectueze căutarea.

– Statistics Bar (Bara pentru statistici) – aceasta descrie căutarea dumneavoastra și indică numărul de rezultate returnate cât și timpul necesar căutării

– Category (Categorii) – dacă termenii dumneavoasră de căutare sunt incluși în directorul Google, puteți face o căutare și aici

– Page Title (Titlul paginii) – prima linie de afișare a rezultatului este titlul paginii găsite, dar în anumite cazuri, acesta poate să lipsească fie din cauza absenței titlului sau din cauza neindexării în totalitate a paginii

– Text Below The Title (Textul ce urmează imediat după titlu) – acesta conține câteva informații sugestive ce vă sunt afișate înaintea intrării pe pagina propriu-zisă

– Description (Descrierea) – dacă linia de căutare introdusă este listată în directorul de web, câmpul de descriere din directorul deschis este afișat

– identic cu punctul „I”

– URL Of Result (URL-ul rezultatului) – adresa propriu-zisă a rezultatului căutării

– Size (Dimensiune) – acest număr reprezintă dimensiunea unei porțiuni din textul căutat

– Cached (Împachetat) – apăsând aici vi se permite să vedeți conținutul paginii ca la indexare

– Similar Pages (Pagini asemănătoare) – la selectarea acestei opțiuni Google caută pagini cu conținut similar

– Indented Result (Rezultat indentat) – după ce a terminat căutarea, Google afișează cele mai importante pagini primele și apoi cele care nu au atât de multe puncte în comun cu restricțiile dumneavoastră

– More Results (Mai multe rezultate) – dacă sunt mai mult de două rezultate de la aceeași pagină, rezultatele ce rămân pot fi accesate utilizând această opțiune

Acum să trecem în revistă câteva aspecte legate de modul în care facem căutarea anumitor date ce ne interesează.

Pentru a începe o căutare pe Internet folosind acest motor, trebuie doar să tastați câteva cuvinte ce descriu foarte bine ceea ce căutați și apoi apăsați tasta Enter.

Cum alegeți cuvintele cheie:

Pentru un rezultat satisfăcător, este important să alegeți cuvintele cheie cu mare atenție, țineți minte aceste lucruri:

începeți în primul rând cu lucruri evidente. Spre exemplu dacă doriți să găsiți informații despre Picasso introduceți „Picasso” și nu „pictori”

folosiți cuvinte ce apar pe site cu informația pe care o căutați

faceți cuvintele cheie mai specifice cu cât posibil

Aceste aspecte trebuie avute în vedere indiferent de ce motor este vorba, nu numai Google, aceste mici sfaturi vă pot aduce satisfacții foarte mari.

Google este unul din cele mai bine puse la punct motoare de căutare, cu o interfață simplă, dispune de un Help foarte bine documentat.(Google help)

Acum să vedem și motorul de căutare: Altavista

Acesta respectă aceleași principii enumerate mai sus, diferența este aceea a interfeței. Bătrânul maestru prezintă între timp și un catalog remarcabil, completat de funcții de portal. Această mașina de căutare urmărește – opțional – toate elementele unei pagini web, de la link până la titlu. Numai Altavista oferă spre căutare o pagină de text pur, fără reclame și fără grafică. Acest lucru vine în întâmpinarea utilizatorilor grăbiți precum și a celor care mai folosesc browsere vechi sau au lățime mică de bandă, care intră în Internet cu telefoane mobile.

Altavista oferă lumii cel mai complex și mai rapid motor de căutare, acesta executând milioane de căutări în peste 25 de limbi internaționale.

Pagina de întâmpinare a motorului Altavista:

În cadrul paginii sunt prezente link-uri către o serie de site-uri, ce va pot face o căutare mai ușoară. Dispune, ca și Google de o căsuță în care se introduc cuvintele cheie pentru căutare. În principiu singurul lucru ce le face să fie diferite este interfața și viteza de afișare a rezultatelor căutării, restul fiind în mare măsura identic.

Al treilea motor este Yahoo. Unul din cele mai cunoscute site-uri utilizate în special pentru serviciu de e-mail. Acesta însă dispune și de un motor de căutare foarte puternic, interfața acestuia fiind însă ceva mai animată. Link-urile sunt grupate în centrul paginii, lucru ce face ca utilizatorul să aibă la îndemână toate căile pentru a-și atinge scopurile.

In fereastra urmatoare poate fi observata dispunerea in forma de tabel a link-urilor si pictogramele asociate lor:

Yahoo! este un server dedicat serviciului de poștă electronică, însă se înscrie printre fruntașii motoarelor de căutare, și acesta oferă la rândul său o serie de opțiuni ce face căutarea mai lejeră și mai amănunțită.

Ca drept concluzii, după cum spuneam și în rândurile de mai sus, motoarele de căutare sunt diferite doar prin viteza de căutare, de răspunsul afișat la cuvântul cheie introdus și prin interfață.

Putem numi drept cel mai bun motor de căutare motorul Google, deoarece oferă utilizatorului atât un Help foarte bine pus la punct, fapt ce poate pregăti pentru căutare un eventual neinițiat al Internetului. Pe lângă acesta, mai sunt și metodele de căutare foarte bine organizate, acesta dispunând de un catalog de căutare, translator de pagină, carte de telefoane, dicționar de definiții, etc.

Deci pentru cine este interesat doar de căutare „pură”, nu are cum să scape din vedere acest motor de căutare, el obținând recomandarile mai multor publicații de specialitate.

Pentru un motor de cautare ce ofera nu numai informatii pure, o alta optiune este Yahoo! Deosebit de bine pus la punct ce ofera pentru „cautatorii” mai avansati o solutie optima.

=== 2 ===

Capitolul II

Ce este comertul electronic?

1. Tipuri de afaceri in comertul electronic

Comertul electronic – o lume intr-o singura afacere

Este o realitate faptul că Internetul a schimbat economia actuală, schimbând modul de a face afaceri, modul de a gândi. Putem recunoaște de acum beneficiile și avantajele folosirii Internetului.

Soluțiile de comerț electronic crează un stil de viață în baza Internetului între toți participanții din piață: producători și clienți, parteneri și furnizori, realizând astfel optimizarea întergului lanț de la aprovizinare la desfacerea produselor proprii, mărind productivitatea, reducând costurile, crescând profitul.

Comertul electronic a schimbat conceptul economiei clasice, acesta depășind în momentul actual granițele țării și extinzându-se cu rapiditate în întreaga lume. Acest gen de comerț, și anume comerțul electronic,el fiind acum “varful de lance” al economiilor moderne.

„Se știe că în ultima decadă, comerțul așa cum îl știm a dus la modificări ale mediului, dar iată că o nouă soluție aflată încă la început poate să aducă o schimbare radicală a acestei situații.

Pentru dezvoltarea economică această revoluție digitala oferă o dezvoltare fără precedent, țările care nu încep încă de pe-acum acest gen de comerț riscă să fie depășite de economiile moderne ce aplică noile tehnologii.

Acest raport încearcă să urmărească tendința de dezvoltare a țărilor ce doresc să se dezvolte folosind Internetul, de asemenea sugerează, prin exemple concrete modalități prin care țările în dezvoltare pot creea un mediu propice activitțăii economice prin Înternet „e-commerce”40.

Cu toate că viteza cu care anumite țări investesc în dezvoltarea ICT a scăzut în ultima perioadă, sunt câteva motive să ne așteptăm ca ICT să-și continue suportul în creșterea rapidă economică.

Deși sunt țări ce urmăresc acest gen de dezvoltare economică, se află încă la început, și de aceea introducerea ICT și Internetului în activitatea economică se află încă la început.

Problema e-commerce privită sub mai multe aspecte ridică o serie de întrebări, dar problema nu este aceea de a veni cu argumente academice pro și contra ci trebuie analizată situația pentru a învăța din greșelile „pionerilor”.

Chiar dacă putem să asemănăm problema introducerii ICT în economie și Internetului cu introducerea electricității pentru a putea obține un talbou vizual de comparație nu se poate pronunța o regulă de funcționare deși ambele au avut o dezvoltare foarte rapidă după introducerea lor în economie.

Vom încerca să răspundem la trei întrebări importante:

Ce lecție de viitor putem învăța pentru viitorul economiei digitale din prăbușirea Internetului?

Care dintre presupunerile modelelor de afacere „dotcom” au fost greșite?

În ce măsură ICT și Internetul vor modifica anumite sectoare ale economiei?

Cauza prăbușirii „dotcom” s-a datorat în mare măsură excesului de investiții generat de așteptări nerealiste în legătură cu ciclul economic. Rezultatul a fost dispariția multor „dotcom-uri” care feseseră lansate fără a avea un model viabil (și nu numai acestea au avut de suferit).

Așteptările unei rate spectaculoase de dezvoltare în afacerile „e-commerce” unde se spunea că dominația pe piață este asigurată de „locul primului venit” a dus la mari fuzionări de capital în sectorul „dotcom”.

Mulți dintre investitorii în piața acțiunilor anumitor „dotcom-uri” nu au mai calculat riscurile ciclului economic investind în anumite afaceri cu risc mediu și ridicat, de aici apărând și aceste probleme economice, în loc să încetinească investițiile și să le facă, calculat ei au accelerat ignorând riscul de prăbușire a afacerilor.

Să urmărim în continuare câteva aspecte legate de e-commerce. Chiar dacă totate par „bune și frumoase” legate de acest subiect, iată că realitatea ne arată încă o dată că lucrurile nu stau chiar așa cum s-a prezis, au apărut „crize” ale site-urilor comerciale, multe au dat faliment, și asta datorită încălcărilor anumitor principii economice. Iată câteva probleme de care nu s-a ținut cont în desfășurarea activității economice pe Internet.

„E-commerce are nevoie de PC-uri și de browser-e”

Modelele de afacere bazate pe o apropiere PC-entrică a Internetului ingnora faptul ca majoritatea potențialului (și volumul actual) e-commerce-ului nu implica neapărat un consumator ce stă în fața calculatorlului navigând pe Web folosind unul sau două browser-e mai cunoscute.

E-commerce în ziua de astăzi este mai mult o afacere business-to-business. Întreprinderile din țările în curs de dezvoltare nu ar trebui să se lase păcălite de transparența mai ridicată a afacerilor „dotcom” busibess-to-consumer. Acele întreprinderi din țările în curs de dezvoltare, de a căror activitate depinde activitatea altor întreprinderi, acelea ar trebui să se gândească primele la încorporarea Internetului (asta nu înseamnă neapărat Web-ul) ca instrument în creșterea oprtunităților și dezvoltarea acestora.

În ciuda scăderii prețurilor la componentele calculatoarelor și al acestora în sine, trebuie să ținem cont că pentru majoritatea populației (majoritate încă ridicată) acestea sunt încă inaccesibile, ne existând resurse materiale și pentru asemenea achiziții. Pe de altă parte telefoanele mobile sau alte dispozitive echipate cu Internetul, cu toate că sunt costisitoare, sunt deja accesibile unui număr considerabil de oameni și întreprinderi din țările dezvoltate. Cu toate că aplicațiile „web wireless” au cam scăzut contrar așteptărilor, se pare că un potențial ridicat îl are implementarea Internetului la nivel ridicat pe telefoanele mobile, acest lucru ducând la dezvoltarea „mobile-commerce” sau m-commerce, comerț prin intermediul aparaturii de telefonie mobilă.

„Internetul nu schimbă nimic”

Desigur, acesta nu era un mit al noii economii, cu toate că este una din cele mai „periculoase” propoziții dintre cele enumerate mai sus. O reacție naturală la performanțele sumbre ale multor dotcom-uri, în special pentru multe companii din cadrul țărilor în curs de dezvoltare care au fost afectate doar „marginal” de boom-ul și prăbușirea Internetului, ar fi să considerăm că e-commerce-ul este un risc ce nu merită luat în considerare.

În primul rând dotcom-urile întotdeauna au reprezentat o părticică din e-commerce și a afecerilor pe Internet. Multe dintre ele au dispărut, dar e-commerce-ul (în special e-commerce-ul de forma business-to-business) continuă să se dezvolte, chiar dacă nu cu o viteză amețitoare așa cum se prezicea acum ceva timp.

În al doilea rând, este o greșeală să credem că e-commerce-ul nu schimbă mediul competitiv al unei întreprinderi doar pentru că produsele sau serviciile acesteia nu se lasă așa de ușor să fie vândute pe Internet. O tranzacție de afaceri constă în mai multe procese succesive (strângerea informațiilor, compararea, nogocierea), majoritatea dintre ele putând fi efectuate mai ușor cu ajutorul Internetului, chiar dacă pasul final se face offline. De exemplu majoritatea achizitiilor de mașini de face offline chiar dacă o bună parte a influenței cumpărătorului o au informațiile oferite de Internet.

În al treilea rând, marketingul și vânzarea sunt doar o parte din lanțul valoare-creație. Așa cum a fost menționat și mai sus, o întreprindere poate deveni mai competitivă prin a folosi Internetul pentru a obține o organizare mai bună, scăderea aumitor cheltuieli și îmbunătățirea serviciului relații cu clienții.

În sfârșit, cu cât mai multe companii din țările dezvoltate, și în particular corporații mari internaționale integrează Internetul în cadrul propriilor operații, cumpărătorii și furnizorii din țările dezvoltate vor fi supuși presiunii exercitate de nevoia de a se adapta noului model de afaceri.

Cu toate acestea este adevărat că Intrnetul nu va aduce toate sectoarele productive la același nivel. La sfârșitul zilei, cu sau fără Internet producătorii de îmbracaminte trebuie să înregistreze un profit din tăierea, coaserea, călcarea și împacheterea îmbrăcăminții sau vor da faliment.

„Pe Internet totul trebuie să fie gratis”

Cu toate că sunt bine cunoscute și de succes, companii care și-au oferit serviciile consumatorilor contra-cost, exemplu AOL. Majoritatea proiectelor afacere de consum (bussiness to consumer) au fost bazate pe concepția că, cultura Internetului a fost o moștenire incompatibilă cu schimbările conținutului serviciilor. Publicitatea a fost văzută ca singura sursă de venit.

Publicitatea cu ajutorul Internetului nu reprezintă încă un venit imediat pentru investitor ci un venit viitor. Cu toate că Internetul permite campanii de publicitate interactive și personalizate are și o serie de dezavantaje. Se poate măsura numărul celor care accesează bannere-le de pe Internet, însă nu și numărul acelora care urmăresc anumite campanii în mass-media este un lucru cert totuși, există și consumatori dezamăgiți. Mai sunt încă multe de învățat despre publicitatea on-line fără a „scoate” utilizatorii de Internet.

Cu toate că, companii e-commerce care i-au taxe pentru produsele lor fac adesea greșeli presupunând că din cauza prețului reclamelor pe Internet, totul este ușor și ieftin, prețul este singurul lor factor al deciziei de marketing.

Este adevărat că în sectorul afacere pentru afacere (business-to-business) transparența de pe Internet plasează cumpărătorii pe o poziție mai puternică, nu este în totdeauna același lucru și în sectorul vânzărilor cu amănuntul. În realitate majoritatea consumatorilor online nu caută neaparat cel mai mic preț al aceluiaș produs. Probleme ca alegerea, securitatea și încrederea într-un anumit site sunt la fel de importante pentru consumator la fel ca și prețul.

Acum să ne concentrăm atenția asupra câtorva categorii de afacerii în Internet.

Există trei mari categorii:

Business-to-consumer (B2C) – este o categorie de afaceri, care se referă strict la procesul achiziționării de produse online, circuitul fiind ofertant – cumpărător. Acest lucru se realizează prin intermediul site-urilor comerciale, acestea purtând numele de “Magazine virtuale” sau “e-shop”.

Business-to-business (B2B) – permite partenerilor comerciali să colaborze în lungul lanțului de aprovizionare – desfacere, ținând cont de acordurile și prețurile contractuale.

Business-to-reseller (B2R) – se referă la procesul de distribuție internatonal sau local de produse, în calitate de „reseller” sau reprezentanță a firmei respective într-o anumită zonă.

Dintre cele trei categorii enumerate mai sus vom analiza doar tipul de afacere business-to-consumer, acest tip de afacere online făcând și scopul acestui capitol. Vom urmări mai în amănunt diferite tipuri de aplicații în cadrul acestei afaceri, locul desfășurării activității nefiind altul decât Internetul.

2. Prezentarea protocoalelor ce stau la baza comertului electronic (SET & OTP)

Protocolul SET (Secure Electronic Transaction) este un nou standard ce țintește spre securizarea rețerelor virtuale de comerț. A fost pregătit și acceptat de un grup de companii, dintre care amintim: AIMED, MasterCard, American Express, Netscape și Microsoft. Protocolul SET folosește o tehnologie de codare similară cu protocolul SSL (Secure Socket Layer), dar acesta nu face apel la certificate numerice. Mai mult, când realizați tranzacții, utilizând protocolul SET, comerciantul nu vizualizează numărul cărții dumneavoastră de credit. Este un cod quantificat, dependent de numărul cărții dumneavoastră de credit, care este trimis către cel ce va emis cartea de credit, el dînd acordul tranzacției pentru comerciant.

Ce reprezintă SET?

O întrebare foarte valabilă pentru o bună parte din utilizatorii Internetului ce doresc să facă achiziții prin intermediul acestuia.

Visa și MasterCard, și-au unit forțele și au dezvoltat protocolul Secure Electronic Transaction (SET) ca o metodă de securitate pentru transferuri de bani prin intermediul rețelelor deschise. SET include protocoale pentru achiziționarea de bunuri și servicii electronice, cerând o autorizare de plată, acreditive, având obligatorii chei publice de identificare, printre alte servicii. Odată ce SET este adoptat în întregime, acesta va asigura încrederea în tranzacțiile comerciale electronice, permițând astfel producătorilor și clienților să ia parte la comerțul electronic.

Protocolul SET se bazează în special pe criptografie și certificate digitale pentru a asigura confidențialitatea și securitatea mesajelor. Mesajul este criptat, folosind o cheie creată aleator care mai apoi este criptată folosind o cheie publică ce aparține destinatarului. Acest lucru este referit ca „digital envelope” al mesajului și este trimis destinatarului având în interior mesajul criptat. Destinatarul decriptează acest plic în format digital folosind o cheie privată și apoi o cheie identică cu cea a expeditorului pentru a obține mesajul primit.

Utilizând semnăturile digitale, SET va permite comercianților să verifice identitatea cumpărătorilor. Sistemul oferă protecție și cumpărătorilor printr-un mecanism care transferă numărul cărților de credit direct la emitentul acestora, pentru verificare și debitare. Astfel, comerciantul nu va vedea numărul cărții de credit a cumpărătorului.

Software-ul trebuie să îndeplineasca cel puțin următoarele funcții:

să creeze o semnătură digitală folosind perechi de chei distincte;

să genereze o semnătură duală folosită ca link pentru ordonarea mesajului;

să verifice semnătura digitală;

să dețină un dicționar;

Conținutul dicționarului specificat mai sus este prezentat în Anexa1, numai o serie restrânsă de cuvinte (cele mai des utilizate), ce pot arăta și sublinia necesitatea existării acestui dicționar

Protocolul SSL (Secure Socket Layer)

Acest protocol protejează informațiile transmise de către un server de Internet. Adresele paginilor de Internet care încep cu http sunt protejate prin acest protocol. Sitemul SSL este utilizat astăzi în toate tranzacțiile codificate, bazate pe cărți de credit, din cadrul comerțului electronic.

Funcțiile principale ale sistemului de protecție SSL:

confirmarea serverului, astfel încât utilizatorii să fie siguri că au accesat pagina de Internet căutată;

creearea unui canal de comunicație sigur, prin codificarea informațiilor transmise de la utilizator la server, astfel încât să se bareze accesul hackerilor la date, în timpul transmiterii acestora.

Protocolul SNPP (Simple Network Payment Protocol)

În faza inițială, fiecare comerciant și fiecare cumpărător deschide un cont la o bancă de încredere și depozitează o cantitate de bani. La deschiderea unui cont se generează o cheie de criptare, furnizată utilizatorului odată cu numărul contului. O tranzacție de plată consistă din valoarea plății, identificatorii de cont și banca și un termen de efectuare a plății.

Banca păstrează înregistrări pentru fiecare cont. O astfel de înregistrare conține cantitatea și tipul valutei din cont, o listă de transferuri asupra contului, cheia de criptare, numărul celei mai recente tranzacții și lista numerelor de tranzacții neutilizate, mai mici decât numărul celei mai recente. O persoană poate utiliza conturi multiple, atât pentru vânzare, cât și pentru cumpărare.

Protocolul IBS (Internet Billing Server)

A fost elaborat la Carnegie Mellon University în 1994. Acest protocol utilizează un sistem cu chei private și facturi batch pentru a garanta servicii sigure atât comercianților, cât și cumpărătorilor.

Protocolul OTP (Open Trading Protocol)

Abordarea OTP se adresează proceselor de afaceri, furnizând reguli pentru conducerea negocierilor comerciale, metode de vânzare și metode de cumpărare prin invocarea unor protocoale de plată suport.

OTP vizează dezvoltarea unui mediu de comerț complet pentru "cumpărături la distanță" pe rețele neprotejate.

Un obiectiv important al OTP este asigurarea protecției față de falsificarea unor documente electronice specifice comerțului electronic:

factura proformă;

factura finală;

documente de însoțire a mărfii;

certificate de garanție;

documente de plată.

Protocoalele deschise permit dezvoltarea unor produse interoperabile ca suport pentru comerțul electronic, precum și replicarea experienței din lumea reala a consumatorilor în lumea virtuala (de exemplu, furnizarea de proforme și facturi).

După ce am enumerat câteva dintre protocoalele de comerț electronic, să ne ocupăm în continuare și de modalitățile în care sunt efectuate plățile în Internet.

3. Legislatia in vigoare

Aceste reglementări se referă la legile adoptate de România, în ceea ce privește comerțul electronic, atît din punct de vedere al cumpărătorului de bunuri și servicii cât și din punct de vedere al negustorului ce oferă produse și servicii spre achiziționare.

Dacă ținem cont de rapiditatea răspândirii acestui gen de comerț, țara noastră nu face excepție de la adoptarea anumitor legi în ceea ce privește comerțul electronic.

Pentru a înțelege mai bine la ce se referă anumiți termeni folosiți de „Legea privind comerțul electronic” îi vom defini astfel:

prin mijloace electronice înseamnă prin intermediul echipamentelor electronice și al rețelelor de cablu, fibră optică, radio, satelit și altele asemenea, utilizate pentru prelucrarea, inclusiv prin compresiunea digitală, și stocarea, respectiv pentru transmiterea informației astfel transmise sau stocate;

serviciu al societății informaționale reprezintă orice ofertă de bunuri sau servicii, urmată sau nu de acceptare, efectuată prin mijloace electronice și prezentată într-o manieră de natură a determina destinatarii să trimită acceptarea prin mijloace electronice, de regulă prin intermediul unei pagini de web, ofertă care prezintă următoarele caracteristici:

acceptarea presupune în mod obișnuit o contraprestație;

nu este necesar ca ofertantul și destinatarul ofertei să fie fizic prezenți simultan în același loc;

este prezentată destinatarului prin transmiterea informației la cererea individuală a acestuia.

instrument de plată electronică reprezintă cardul sau orice alt instrument de plată a cărui utilizare presupune prelucrarea, stocarea sau transmiterea informației prin mijloace electronice.

Furnizarea de servicii ale societătii informaționale de către persoanele fizice sau juridice nu este supusă nici unei autorizări prealabile și se desfășoară în concordanță cu principiile concurenței libere și loiale, cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare.

Furnizorul de servicii are obligația de a pune la dispoziție destinatarilor și autorităților sau organelor cu atributii de supraveghere și control, abilitate potrivit legii, într-o formă clară și în mod permanent, prin afișare la loc vizibil în interiorul paginii de web prin intermediul căreia este oferit serviciul respectiv, cel puțin următoarele informații:

numele sau denumirea furnizorului de servicii;

domiciliul sau sediul furnizorului;

numerele de telefon, fax, adresa de poștă electronică și orice alte date necesare contactării furnizorului în mod direct și efectiv;

în cazul în care furnizorul este înscris în registrul comerțului sau în alt registru public similar, numărul de înmatriculare sau alte mijloace similare de identificare;

codul de înregistrare fiscală;

tarifele aferente serviciilor oferite, care trebuie indicate clar, cu respectarea normelor privind comercializarea produselor și serviciilor de piață, și însoțite de precizarea dacă includ sau nu taxa pe valoarea adăugată, în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale în vigoare, aceasta se aplică prestării serviciului respectiv;

Furnizorul de servicii trebuie să pună la dispoziția destinatarului, odată cu oferta, sau cel mai târziu înainte ca destinatarul să îi trimită acceptarea ofertei, cel puțin următoarele informații, care trebuie să fie exprimate în mod clar și într-un limbaj accesibil:

etapele tehnice care trebuie urmate pentru a încheia contractul;

faptul că furnizorul de servicii va efectua stocarea contractului, de îndată ce acesta va fi încheiat, precum și modul în care contractul încheiat va fi pus la dispoziția contractantului;

mijloacele tehnice pe care furnizorul le pune la dispoziția destinatarului pentru identificarea și corectarea erorilor survenite cu ocazia introducerii datelor;

Iată în continuare, câteva observații legate de proiectul de lege în ceea ce privește comerțul electronic, acest proiect având ca inițiator pe Deputat Varujan V. Pambuccian.

Comerțul electronic reprezintă o realitate nelegiferată până în prezent în România. El presupune utilizarea rețelelor de calculatoare în scopul realizării de acte și fapte de comerț. Principalele două tipuri de operațiuni efectuate în comerțul electronic sunt business to business (exemplul cel mai simplu fiind fabrica virtuală) sau business to consumer (exemplul cel mai simplu fiind magazinul virtual). În primul caz, este necesară, în primul rând, legiferarea regimului documentelor comerciale cu valoare contractuală, în timp ce în al doilea caz trebuie legiferate, cu precădere, elementele necesare funcționării magazinului virtual.

Comerțul electronic se bazează pe semnătura electronică și pe acceptarea unor standarde privind securitatea transmisiei și stocării de date. În prezentul proiect de lege ne referim doar la al doilea aspect, primul făcând obiectul unei legi distincte.

Un element important în comerțul electronic, îl reprezintă domeniul, adică acea regiune care conține paginile de web prin intermediul cărora se realizează transferul de informații ce face obiectului unui act sau fapta de comerț. Proiectul de lege acordă mari facilități fiscale proprietarilor de domenii românești, în scopul stimulării comerțului electronic prin intermediul acestora. Un corolar al acestui mecanism, îl constituie faptul că acordarea unor asemenea avantaje va dezvolta rapid și reteaua Internet în România.

Semnătura electronică:

Prezenta lege stabilește regimul juridic al semnăturii electronice și al înscrisurilor în formă electronică, precum și condițiile furnizării de servicii de certificare a semnăturilor electronice.

Pentru a înțelege prevederile acestei legi vom enumera câteva aspecte ale semnăturii electronice:

înscris în formă electronică, reprezintă o colecție de date în formă electronică între care există relații logice și funcționale și care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificație inteligibilă, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar;

semnătura electronică reprezintă date în forma electronică, care sunt atașate sau logic asociate cu alte date în formă electronică și care servesc ca metodă de identificare;

dispozitiv de creare a semnăturii electronice reprezintă software și/sau hardware configurate, utilizat pentru a implementa datele de creare a semnăturii electronice;

ART.5 Înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătură electronică extinsă, bazată pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv și generată cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnăturii electronice, este asimilat, în ceea ce privește condițiile și efectele sale, cu înscrisul sub semnatură privată.

Art. 6 Înscrisul în formă electronică, căruia i s-a încorporat, atașat sau i s-a asociat logic o semnătura electronică, recunoscut de către cel căruia i se opune, are același efect ca actul autentic între cei care l-au subscris și între cei care le reprezintă drepturile.

Art. 13 (1) Cu 30 de zile înainte de începerea activităților legate de certificarea semnăturilor electronice persoanele care intenționează să furnizeze servicii de certificare au obligația de a notifica autoritatea de reglementare și supraveghere specializată în domeniu cu privire la data începerii acestor activități.

Art. 14 (1) Furnizorul de servicii de certificare va asigura accesul la toate informațiile necesare utilizării corecte și în condiții de siguranță a serviciilor sale. Informațiile respective vor fi furnizate anterior nașterii oricărui raport contractual cu persoana care solicită un certificat sau, după caz, la cererea unui terț care se prevalează de un asemenea certificat.

Art. 23 (1) Orice furnizor de servicii de certificare are obligația de a revoca certificatul în termen de 24 de ore din momentul în care a luat cunoștință sau trebuia și putea să ia cunoștință despre apariția oricăruia dintre următoarele cazuri:

la cererea semnatarului, după o prealabilă verificare a identității acestuia;

la decesul sau punerea sub interdicție a semnatarului;

în cazul în care o hotărâre judecătorească irevocabilă dispune revocarea;

dacă se dovedește în mod neîndoielnic că certificatul a fost emis în baza unor informații eronate sau false;

în cazul în care informațiile esențiale conținute în certificat nu mai corespund realității;

atunci când confidențialitatea datelor de creare a semnăturii a fost încălcată;

în cazul în care certificatul a fost utilizat în mod fraudulos;

în orice alte situații care constituie cazuri de revocare a certificatelor eliberate, potrivit procedurilor de securitate și de certificare declarate de furnizor în baza art. 13.

Art. 28 (1) La data intrării în vigoare a prezentei legi se înființează Registrul furnizorilor de servicii de certificare, denumit în continuare Registru, care se constituie și se actualizează de către autoritatea de reglementare și supraveghere specializată în domeniu.

Iată deci că pentru a dezvolta un comerț electronic „sănătos”, legea românească mai are încă de stabilit anumite aspecte ce cad sub incidența altor legi, precum: criminalitatea în comerțul electronic și altele, acestea ne făcând parte din obiectul de studiu al acestei lucrări.

4. Securitatea în comerțul electronic

Principala grijă a celor care dezvoltă afaceri în spațiul virtual este securitatea datelor și informațiilor transmise prin rețea. Acesta este de fapt și principalul motiv din cauza căruia foarte multe companii nu au dezvoltat încă soluții IT. Continuitatea operațiunilor și corecta funcționare a sistemelor informatice este esențială pentru buna derulare a afacerilor virtuale. Amenințările la adresa informației sunt atacuri directe la calitatea și eficiența afacerilor. Obiectivul securității IT este de a găsi soluții care să elimine daunele produse sau să le reducă la un nivel acceptabil. Sistemele sunt supuse la atacuri încă de la apariția Internetului, dar niciodată nu au fost atât de multe computere în rețea și nici nu au existat atâtea "arme informatice" automatizate, disponibile răufăcătorilor.

Uneori este imposibil sau foarte dificil să știi cine și de unde te atacă. Sofisticarea atacurilor a crescut enorm în ultimii cinci ani, iar în ultimii doi ani o mulțime de programe de atac au apărut pe Internet, astfel încât atacatorii, chiar și cei ignoranți, pot produce daune considerabile.

Vorbind despre securitate, nu trebuie neglijat nici un alt aspect de care suntem convinși că s-au lovit majoritatea utilizatorilor de Internet, și anume virușii. Și aceștia sunt un adevărat blestem la adresa securității sistemelor, în special cei din categoria "cal troian".

Conform rezultatelor furnizate de Datapro Research, 44% din atacurile care se dau pe Internet sunt furturi de bani, 16% deteriorare de software, în timp ce furtul de informații ocupă doar 16% din totalul "crimelor electronice".

Ce trebuie să aibă în vedere o companie care își pregătește infrastructura de Internet?

În primul rând implementarea unui minim nivel de securitate care conform Institutului de Standarde Britanic trebuie să îndeplinească următoarele cerințe:

alocarea responsabilităților în domeniul securității (o echipă formată din oameni de încredere ce trebuie să se preocupe permanent de implementarea unor noi măsuri de securitate);

întregul personal cu acces la date trebuie să fie informat și instruit asupra măsurilor de securitate implementate, pentru a putea fi capabili să raporteze imediat diversele incidente care li se par suspecte;

implementarea unor soluții antivirus cât mai performante;

protejarea datelor companiei;

controlul fișierelor copiate din rețele externe sau din Internet;

concordanța dintre măsurile de securitate luate și legislația în vigoare;

definirea unor niveluri de acces astfel încât nu toate datele să fie accesibile, fără nici un fel de bariere.

Având aceste măsuri de securitate implementate la nivelul rețelei dumneavoastră, veți scădea considerabil riscul de a pierde date și de a vă compromite activitatea.

Să vedem care sunt amenințările la adresa unei rețele. Acestea pot fi clasificate în câteva mari categorii:

1. atacuri generale;

2. asumarea unei anumite identități (în general false);

3. compromiterea confidențialității datelor;

4. accesarea anumitor date;

5. distrugerea datelor;

6. preluarea controlului unui sistem.

Modalitățile de realizare a acestora sunt extrem de variate și vom cita doar câteva dintre acestea:

DoS – Denial of Services: reprezintă de fapt un abuz asupra retelelor, ce poate fi realizat fie prin utilizarea greșită a protocoalelor, fie prin supraîncărcarea serverului, acesta primind un număr mare de pachete de informație.

Reroutarea serverelor: astfel încât acestea să transmită e-mail-uri sau alt tip de date către o altă adresă, poate fi o altă opțiune de fraudă, dar nu este la îndemana majorității atacatorilor.

Spargerea parolelor

Cea mai eficientă soluție de asigurare a securității, atât pentru utilizatorii particulari, cât și pentru utilizatorii corporații rămân totuși firewall-urile, care sunt un sistem special proiectat pentru a configura traficul între două rețele, conform unor reguli predefinite. Un firewall poate face distincții între un filtru sau mai multe, hub-uri, switch-uri, routere și servere dedicate.

Care sunt avantajele oferite de un firewall?

Acesta poate opri informațiile confidențiale să părăsească sistemul și impiedică atacatorii să acceseze anumite date. Poate furniza statistici detaliate asupra modului în care comunică două rețele (cine folosește anumite servicii și cât de des, scăderile de performanță ale rețelei care pot indica posibile atacuri).

Un exemplu de riscuri care pot fi reduse prin utilizarea firewall-urilor sunt atacurile din partea hackerilor și atacurile de tip DOS. Un firewall poate furniza metode de criptare, ceea ce induce în mod automat îmbunătățirea confidențialității și integrității datelor. Un alt avantaj este că această criptare poate fi realizată chiar de către firewall sau de un host din interiorul acestuia. Un alt beneficiu este că sunt concepute în așa fel încât dacă se înregistrează căderea securităților într-un anumit punct, rețeaua nu este descoperită în totalitate.

Să ne referim acum la un program ce se ocupă strict cu securitatea în rețea, rolul acestuia fiind acela de a proteja datele transmise într-o rețea cât mai bine.

PGP (Pretty Good Privacy) – optim pentru codificare și semnătură

O definiție legată de PGP arătam în randurile de mai sus. Să ne concentrăm atenția asupra modului de funcționare.

Procedeul PGP se bazeaza pe o cheie publică (public key) și una privată (private key). Acest procedeu asimetric este mult mai practic decât cel convențional, simetric, pentru că destinatarul nu este obligat să ceară în prealabil o cheie secretă.

Procedeele asimetrice sunt destul de lente. Pentru o creștere a nivelului de securitate și viteză, PGP utilizează în plus un procedeu simetric criptografic. PGP are implementate trei metode alternative, iar fiecare cifrează cu o cheie blocuri de date de câte 64 biți: IDEA (cheie de 128 biți), Triple – DES (aplicație triplă DES a unei chei de 168 biți) sau CAST (cheie pe 128 biți).

Pe ansamblu, PGP lucrează în mod hibrid, reunind avantajele modurilor de lucru asimetrice și simetrice.

Creearea de perechi din chei publice și private

În cazul în care doriți să acordați altora posibilitatea de a transmite mesaje criptate, trebuie să creeați o pereche de chei proprie. Partea PGP Keys din pachetul PGP oferă suport în acest sens. În algoritmul de creeare este inclusă alături de adresa dumneavoastră de e-mail și o parolă, pe care trebuie să o introduceți dumneavoastră. Este indicat ca aceasta să nu conțină doar șiruri de caractere ce pot fi găsite în dicționare. Administrarea perechii dumneavoastra de chei și a cheilor publice a altor utilizatori de PGP este preluată tot de PGPKeys.

Pentru ca altcineva să poată utiliza cheia dumneavoastră publică, o puneți la dispoziție pe un server public sau îl transmiteți prin e-mail persoanelor importante pentru dumneavoastră. Însă cheia dumneavoastră privată nu aveți voie în nici un caz să o dați mai departe!

Certificare: pentru ca nimeni să nu se dea drept dumneavoastră

La creearea unei chei publice, s-ar putea ca anumite persoane mai inventive să aibă ideea de a se da drept altcineva. Cine vrea să preîntâmpine o asemenea situație trebuie să certifice cheia sa cu propria identitate. Un certificat constă din cheia publică, informații despre posesor și o semnătură digitala a locului de certificare (Certificate Authority, CA) deci a unei insțante de încredere.

PGP este compatibil cu formatul de certificare x.509, pe care îl folosesc și majoritatea browserelor pentru transferul de siguranță al paginilor web.

Semnarea veridică a e-mail-urilor

PGP ceerază o semnătură digitală din textul mesajului și cheia privată a expeditorului. Pentru a păstra anumite limite pentru lungimea semnăturii, PGP folosește o funcție hash ireversibilă, pe 128 de biți. Rezultatul este un gen de sumă orizontală criptată a mesajului de lungime fixă. Aceasta este criptată încă o dată cu cheia privată a expeditorului. Semnătura digitală este atașată textului masajului original. PGP verifică la destinatar cu ajutorul cheii publice a expeditorului semnătura și textul mesajului. Rezultatul este dublu, meil-ul și expeditorul sunt reali sau falși.

Criptarea PGP unui mesaj:

Decriptarea PGP a unui mesaj:

Cu ajutorul protocoalelor de comerț electronic, cu ajutorul programelor specializate de criptare și de păstrare a confidențialității și securității datelor, cu ajutorul legislației stabilite în prealabil, comerțul electronic devine în acest moment doar o simplă problemă de inventivitate din partea inițiatorului. Să urmărim în continuare câteva soluții pentru comerțul electronic. Acestea vor face parte din obiectul de studiu al paragrafului următor.

5. Efectuarea platilor in Internet

În domeniul comerțului electronic există mai multe modalități de plată:

prin carte de credit;

prin cărți ATM / cărți de debit;

prin cărți de cumpărător;

prin cecuri electronice;

prin portofel digital;

prin metode de plată tradiționale.

Ne vom ocupa de modalitatea de plată prin intermediul cărților de credit, deoarece această modalitate este cea mai simplă și mai sigură, dacă ținem cont de noile sisteme de securitate din domeniu. Acest gen de plată va cucerii rând pe rând o parte foarte mare de persoane ce doresc să achiziționeze bunuri și servicii din Internet.

Acceptând, ca modalitate de plată, cartea de credit potențialul vînzărilor poate crește pînă la 75 de milioane de clienți, și asta numai în Statele Unite. Dacă ținem cont de spusele analiștilor ce se ocupă cu procesările cărților de credit, 3 din 4 americani folosesc acest instrument modern de plată.

Cu toții știm că numărul persoanelor ce fac achiziții, prin intermediul Internetului, crește de la zi la zi. Cu toate că acest gen de comerț este încă la început, pentru anul 2004 tranzacțiile în Internet vor atinge suma de 700 de miliarde de dolari, marea majoritate a populației lumii s-a implicat în acest gen de comerț, așa că oportunitățile sunt enorme.

Pentru a putea accepta ca modalitate de plată tranzacția financiară cu carte de credit, negustorul trebuie să posede în cadrul site-ului de prezentare un formular ce încorporează o tehnologie de securitate, cum ar fi SSL.

Un magazin electronic se încadrează într-o categorie de cost-ridicat decât un magazin tradițional. Intr-un magazin traditional, cartea de credit este „citită” cu ajutorul unui aparat, acesta trimițînd informațiile de pe banda magnetică emițătorului cardului, acesta aprobând sau anulând o tranzacție într-un termen de câteva secunde. De asemenea deținătorul cardului trebuie să semneze o chitanță.

Lucrurile stau altfel, atunci când vine vorba de o plată în Internet.

Clientul completează "online" un formular de comandă, specificând toate informațiile necesare despre cartea de credit. Cu cât aria de acoperire a comerciantului include mai multe tipuri de cărți de credit, cu atât cresc șansele de sporire a vânzărilor prin lărgirea segmentului cumpărătorilor potențiali.

Majoritatea negustorilor folosesc dispozitive de citire electronice, pentru a realiza o tranzacție prin intermediul cărții de credit. Aceste dispozitive dispun de un slot prin care se face citirea și o tastatură numerică pentru a introduce numerele manual în caz că slotul nu funcționează. Aceste dispozitive pot fi independente, conectate direct la o rețea de cărți de credit via o linie de telefon fie pot fi conectate la un calculator, funcționând cu ajutorul unui pachet software. Mai există și dispozitive wireless, dar dacă aceste tranzacții se realizează prin intermediul Internetului nu este nevoie de utilizarea acestor dispozitive. Ce este necesar în acest caz, un simplu pachet de programe ce se ocupă cu prelucrarea proceselor de plată.

Pachetul de programe este vândut ca serviciu, în majoritatea cazurilor, decât ca produs.

Virtual Terminal – permite afacerilor să autorizeze, să proceseze și să prelucreze tranzacții prin intermediul cărților de credit, prin intermediul oricărui computer conectat la Internet și având instalat un navigator. Virtual Terminal oferă cea mai bună soluție pentru negustorii ce introduc manual tranzacții cu cărți de credit, atunci când vine vorba de comenzi facute prin intermediul telefonului sau e-mail-ului.

Iată câteva motive pentru adoptarea Virtual Terminal-ului:

Se primește o comandă prin intermediul telefonului, faxului sau e-mail și este nevoie de prelucrarea tranzacției;

Trebuie realizată o tranzacție de credit ce privește returnarea de bani.

Afacerile accesează Virtual Terminal prin intermediul site-ului furnizorului folosind un navigator standard. După „logarea” la sistem folosind un indentificator unic și o parolă, negustorii pot accesa întreaga gamă de servicii, aceasta incluzând autorizații de achiziționare, credite și returnări, situații și rapoarte de activitate.

O modalitate aparte de debitare a cărții de credit este așa-numitul "PIN Virtual". Serviciul "PIN Virtual" oferă un plus de securitate pentru clienții care ezită să furnizeze informații confidențiale pe Internet. Cum funcționează acest serviciu? De fapt, se emite un nou cod PIN pentru cumpărător, după ce acesta a furnizat numărul cărții sale de credit printr-un sistem de telefonie vocală. Astfel, cumpărătorii vor utiliza PIN-ul Virtual în corelație cu numărul cărții de credit. Pentru fiecare acțiune de cumpărare, se transmite posesorului de PIN Virtual un mesaj prin poșta electronică, solicitându-se confirmarea tranzacției în vederea autorizării comerciantului să efectueze livrarea.

Pentru tranzacțiile de valoare mica însă, comisionul relativ mare ce trebuie plătit de către comerciant constituie o barieră în utilizarea cărților de credit ca modalitate de plată în comerțul electronic.

Cărți ATM / Cărți de debit: aceste cărți sunt foarte utilizate în Europa și sunt cunoscute sub numele de "EC cards". Avantajul major pe care îl oferă comerciantului constă în costurile semnificativ mai mici aferente tranzacțiilor, în comparație cu cele efectuate prin intermediul cecurilor obișnuite.

Cărți de cumpărător: acestea au același rol ca și cărțile de credit – firmele emit astfel de cărți de cumpărător pentru angajații lor în vederea cumpărării de produse și servicii din anumite domenii de afaceri. Volumul tranzacțiilor derulate prin cărțile de cumpărător (40 miliarde de Euro în SUA, în 1998) va determina transformarea acestui gen de tranzacții în tranzacții de tip B-2-B pe Internet.

Cecuri electronice: au aceleași caracteristici ca și cecurile pe suport de hârtie. În forma lui cea mai simplă, acest sistem necesită completarea de către client a unui formular în cadrul magazinului electronic. Datele astfel furnizate vor fi transferate comerciantului, unde vor fi transpuse pe un cec obișnuit, prin listare la imprimantă pe formulare de cec necompletate. Dar, această modalitate de plată se află încă în faza incipientă.

Portofel digital: poate fi definit ca fiind o aplicație electronică de codificare care acționează ca un portofel autentic în timpul tranzacțiilor din comerțul electronic. Un portofel poate păstra pentru utilizator o informație aferentă unei plăți, un certificat digital pentru identificarea utilizatorului, precum și informații despre livrare pentru a mări viteza de tranzacție. Consumatorul beneficiază de codificarea informației și, astfel, de protecția acesteia împotriva pirateriei; de asemenea, unele portofele vor insera automat condiții de livrare pe pagina comerciantului și vor oferi cumpărătorului opțiuni de plată prin cec sau numerar digital. Comercianții beneficiază, la rândul lor, de protecție împotriva fraudei. În general, portofelele sunt găzduite pe PC-ul utilizatorului, dar exista versiuni recente care plasează portofelele pe server-ul emitentului cărții de credit. (Netscape și Microsoft aplică în prezent tehnologia portofelelor). Portofelul digital este o altă soluție pentru asigurarea securității cărților de credit. În procesul de inițiere a portofelului, utilizatorul furnizează informațiile aferente cărții de credit și primește în schimb un cod corelat cu cartea de credit. În timpul unei achiziții din cadrul unui magazin electronic, codul portofelului este decisiv pentru desfășurarea tranzacției, care va fi verificată de către firma emitentă a cărților de credit.

Metode de plată tradiționale: sistemele electronice de plată sunt abia la început și multi clienți optează încă pentru utilizarea metodelor de plată tradiționale, cum sunt cecurile pe suport de hârtie, numerar la livrare sau numerar înainte de livrare, așa-numită comandă contra cost.

Variantele de comerț electronic oferă avantaje punctuale, reciproce, care pot fi sintetizate astfel:

Avantaje pentru client:

comoditate sporită

opțiuni multiple

informații ușor de găsit

pagini personalizate

Avantaje pentru comerciant:

atragerea de noi clienți prin intermediul unui nou canal de distribuție

vânzări sporite către clienții existenți

vânzare la cerere

cheltuieli reduse de inventariere și de operare

Cu toate acestea fiind spuse, există deci o soluție modernă, pentru fiecare modalitate de plată în Internet, ce beneficiază de ultimele tehnologii în domeniu.

Cartea de credit este instrumentul ce va fi cel mai des folosit, acesta va face ca, soluțiile de plată în Internet să se bazeze pe acest instrument financiar modern.

6. Domino Merchant – o solutie pentru comertul electronic

Modelele de afaceri folosite pentru vânzarea online de bunuri, precum informații sau acces la baze de date diferă considerabil de cele folosite pentru vânzarea de bunuri fizice. Analizând aplicațiile curente dezvoltate pe Internet, identificăm următoarele modele de afaceri în comerțul electronic:

Magazin electronic (e-shop)

Aprovizionarea electronică (e-procurement)

Magazin electronic universal (e-mall)

Piața unui terț (3rd party marketplace)

Comunități virtuale (virtual communities)

Furnizor de servicii cu valoare adaugată pentru canalele de comerț electronic (value chain service provider)

Au fost analizate, în raport cu aceste modele, produsele de comerț electornic ale tuturor marilor companii din domeniul informaticii, comunicațiilor, și nu numai, în cadrul cărora s-au realizat sau sunt în curs de realizare platforme care să servească la implementarea cât mai rapidă, dar totuși viabilă și sigură, a comerțului electronic. Din multitudinea de soțutii existente, au fost analizate cinci platforme de comerț electronic care s-au impus pe piață:

Microsoft Site Server Commerce Edition

IBM/Lotus Domino.Merchant

Intershop/Sybase

Oracle

soluția bazată pe serverul Apache

Se vorbește extrem de mult în zilele noastre despre "bătălia" pentru Internet. În general, marii protagoniști sunt considerați a fi companiile Microsoft și Netscape. Prezentările mai simpliste reduc acest duel la Netscape Navigator/Communicator contra Microsoft Internet Explorer.

Numeroși analiști IT atrag atenția asupra altor companii care pot și vor juca un rol major în Internet: Sun, Oracle și IBM/Lotus.

Dacă poziția Sun este clară în Internet și nu doar prin enormul succes avut de Java, în schimb pentru Oracle și Lotus problema se pune altfel. Aceste companii dețineau un rol dominant pe piață în domenii extrem de importante pentru orice organizație modernă care se respectă: baze de date relaționale (RDBMS) distribuite și respectiv groupware.

În perioada ce a urmat exploziei Web-ului, toată lumea bună a domeniului IT a făcut mari eforturi pentru a se urca în trenul numit Internet. Totul a depins de viteza cu care a fost înțeleasă și pusă în practică noua orientare și de resursele puse în joc.

Vom urmări în continuare cum Lotus a transformat un produs mare Lotus Notes într-un produs mai valoros deschis către Internet, și anume Lotus Domino. Noua generație de browser-e Netscape Communicator are incluse o mulțime de facilități groupware, iar Lotus Notes s-a transformat în Domino și a devenit și un server/stație de Web, mail etc.

Vom urmări în continuare transformările suferite de Lotus Notes, având în vedere și câteva dezavantaje, pentru a ajunge un nou produs intitulat Domino.

Lotus Notes a aparut în 1996 cu versiunea 4.0 și a fost completat foarte rapid cu un produs numit InterNotes Publisher. Acesta se instala ca un add-in peste serverul Notes și realiza conversia bazelor de date Notes în fisiere HTML și a formularelor Notes în formulare HTML. Prin repetarea operației la intervale predefinite se obținea o sincronizare a fișierelor HTML cu bazele de date. Acest prim pas în direcția deschiderii informațiilor din bazele de date Notes către utilizatorii din Internet a avut un mare succes, dar avea o mulțime de dezavantaje, printre care conversii destul de rudimentare a elementelor din bazele de date și în special existența pasului intermediar al sincronizării. Informația nu era livrată în timp real serverului și de accea utilizatorii nu se puteau aștepta la o reacție imediată a acestuia. La jumătatea anului 1996 a apărut un nou produs denumit Domino. Acesta se putea încărca gratuit de pe site-ul Lotus și se instala tot ca un add-in peste un server Lotus Notes versiunea 4.1 sau mai nou, transformându-l pe acesta într-un server de Web capabil să administreze atât pagini HTML obișnuite, cât și baze de date Notes. De data aceasta bazele de date sunt accesate direct, cererile de la un browser sunt interpretate de Domino, acesta răspunde oferind view-ul, documentul, imaginea, formularul etc. aflate în Notes pe care le transforma automat în cod HTML.

După prezentarea istoricului acestei aplicații apare o întrebare firească: Ce este Domino?

Domino este o tehnologie care transformă Lotus Notes într-un server de aplicații Internet. Domino combină mediul deschis al standardelor și protocoalelor Internet cu facilitățile puternice de dezvoltare a aplicațiilor oferite de Notes. Utilizând Domino, se pot construi aplicații care permit controlul accesului la baze de date, view-uri, documente, formulare și câmpuri. Aceasta permite prezentarea informațiilor sau comenzilor în moduri diferite pentru diferiți utilizatori, chiar dacă informațiile sunt stocate în aceleași baze de date sau aplicații.

Iată câteva dintre facilitățile Notes care au devenit disponibile unor utilizatori din Internet (ce dispun de un browser și nu de o stație Notes) prin intermediul Domino:

Un mediu programabil de stocare a informațiilor prin intermediul bazelor de date Notes

Capabilități de căutare full-text, cu indexare automată

Mediu integrat de dezvoltare a aplicațiilor

Integrare la nivel de organizație

Domino permite dezvoltarea unor aplicații interactive pentru Web care: livrează informația în mod dinamic în funcție de moment, identitatea utilizatorului, nivelul de acces al acestuia, tipul de client, fluidizează și automatizează procesele ce au loc în cadrul unei organizații, oferă, de asemenea, o paletă largă de metode pentru securitatea aplicațiilor pentru Web.

Să urmărim cum funcționează serverul Domino.

HTTP Server – Hypertext Transfer Protocol (HTTP) este protocolul standard în Internet care permite clienților Web să "discute" cu serverele Web. Componenta Domino HTTP Server "vorbește" protocolul HTTP și, în consecință, permite clientilor Web să comunice cu serverele Notes.

URL Interface – Interfața Uniform Resource Locator (URL) este un standard Internet care permite clienților Web să comunice serverelor Web ce anume informație solicită. Domino HTTP Server examinează URL-ul din cererea sosită și determină dacă aceasta se referă la un fișier HTML sau la un obiect dintr-o baza de date Notes. Dacă cererea este pentru un fișier HTML, Domino se comportă ca orice alt server HTTP și returnează fișierul solicitat către clientul Web. Dacă cererea este pentru un obiect dintr-o bază de date Notes, Domino interacționează cu respectiva bază de date pentru a servi informația către clientul Web sau invers, pentru a transfera informația de la clientul Web în baza de date Notes (în cazul utilizării formularelor). Domino suportă extensii ale interfeței URL ce permit utilizarea funcționalităților Notes de către clientul Web. De exemplu, acest URL deschide baza de date principală de pe site-ul Domino: http://domino.lotus.com/domino.nsf?OpenDatabase. Există un număr foarte mare de astfel de extensii, dar acestea sunt transparente pentru utilizator, ele fiind mascate dedesubtul unor link-uri Internet normale.

Conversia HTML – Domino realizează conversia obiectelor Notes precum navigatori, view-uri, documente sau legături în cod HTML pentru a putea fi afișate de către clientul Web. De exemplu, legăturile și butoanele Notes devin URL-uri pentru clientul Web. Pentru cunoscătorii Notes, aceștia trebuie doar să își scrie aplicațiile Web în mediul cunoscut, iar Domino face restul. Se pot introduce și obiecte ActiveX sau applet-uri Java în structura unor aplicații Domino și acestea vor funcționa exact așa cum este de așteptat.

Mai mult decât HTTP – Serverul Domino nu este doar un server HTTP, ci este în același timp pregătit pentru protocoalele FTP, Gopher, HTTPS și Finger. Deci o cerere primită prin intermediul unuia dintre aceste protocoale este rezolvată de serverul corespunzător în același mod în care sunt tratate fișierele HTML.

Setarea și administrarea serverului Domino:

Administrarea unui astfel de sistem nu este același lucru cu utilizarea unor produse desktop, fiind mult mai complexă decât a face tabele în Excel, baze de date în Fox, Access, Approach sau a scrie pagini HTML. Funcționalitățile oferite de Notes/Domino sunt atât de numeroase și puternice, încât inevitabil necesită un timp de înțelegere ceva mai îndelungat. Pentru administratorii familiarizați cu sistemele Notes, instalarea și administrarea Domino este extrem de familiară. Dar și pentru un începător în administrarea Notes, interfața grafică (similară pe toate platformele pe care este disponibil Domino: toată familia Windows, OS/2, NetWare, HP-UX, IBM AIX, Sun Solaris și pînă la marile mainframe-uri) și unificată va fi o plăcere. În baza de date Address Book este construit câte un document pentru fiecare server Notes din domeniu. În acest document de server există o secțiune denumită HTTP Server. În cadrul acesteia sunt grupate opțiunile privitoare la setarea serverului Domino. Parametrii privind accesul utilizatorilor Web la server sunt disponibili în cadrul secțiunii Security, disponibilă în cadrul aceluiaș document de server.

Domino – un server de e-mail Internet

Încă de la primele sale versiuni, Notes a conținut un sistem integrat de mesagerie electronică (e-mail și mai mult decât atât) pentru comunicații sigure în interiorul unei organizații. În afară de sistemul de mesagerie intern Notes, serverul Domino oferă posibilitatea comunicării cu alte sisteme precum Internet, X.400, X.25, cc:Mail etc. Poșta electronică este cea mai populară aplicație în Internet și permite utilizatorilor să trimita și să primească mesaje electronice. Simple Mail Transfer Protocol (SMTP) este protocolul utilizat pentru a transfera mesajele între utilizatori și rețele în Internet. Serverul Domino poate fi utilizat ca server de e-mail în Intranet, orice client POP3 putându-se conecta la server și citi, scrie, trimite sau șterge mesajele.

În concluzie, dispuneți de o unică cutie poștală pe care o utilizați cu o stație Notes sau cu un browser. Această cutie poștală poate stoca mesaje interne Notes sau externe din Internet. Dacă adăugăm la acestea și posibilitatea de a primi și trimite faxuri, mesaje X.400, X.25, cc:Mail etc. în aceeași cutie poștală, întelegem complexitatea sistemului de mesagerie pus la dispoziție de Domino.

=== 3 ===

Capitolul III

Implementarea aplicației

1. Realizarea unui site

Considerații generale

Realizarea unui site este unul dintre aspectele cele mai importante ale promovării unei societăți comerciale în lumea Internetului. Trebuie știut că site-ul este primul contact pe care-l are clientul cu produsele oferite de societatea comercială, de aceea realizarea acestuia cere foarte multă migală și răbdare, produse software performante, o imaginație foarte puternică a web-designer-ului. Privind în lumea Internetului observăm că dinamismul paginilor web se modifică, cu o viteză amețitoare, apar noi modalități de interacțiune cu vizitatorul, în cadrul paginilor sunt integrate mici aplicații multimedia fie ele video fie audio.

Nu trebuie ignorat și faptul că realizarea unui site comercial include mai multe aspecte decât cel ce privește realizarea unei pagini informative sau a unei pagini personale.

Realizatorul unei pagini web sau web-designerul este persoana ce realizează pagina de web, el este cel ce proiectează structura site-ului, scrie codul sursă al acesteia și o implementează, folosind desigur cea mai avantajoasă modalitate de publicare. El privește aplicația din două puncte de vedere: în primul rând din punct de vedere al vizitatorului, pentru că el este cel ce trebuie satisfăcut la navigarea în cadrul paginii, fie ea de prezentare fie de achiziționare a produselor; în al doilea rând din punct de vedere al realizatorului, pentru că trebuie știut că publicarea unei pagini web are o parte materială ce trebuie luată în considerare, sunt implicate anumite cheltuieli, dar acest aspect al problemei îl vom trata într-un paragraf următor.

Alegerea unui ISP și compararea serviciilor oferite de alți ISP

Unul dintre aspectele importante ale publicării unei pagini în Internet, este alegerea unui ISP.

Se știe foarte bine că oferta de servicii Internet este foarte bogată, dar care este cea mai bună?

Aceasta este întrebarea la care un web-designer trebuie să-i afle răspunsul, de acesta depinzând viitorul paginii sale. În următoarele rânduri ne vom concentra atenția asupra serviciilor oferite de ISP cât și de costurile legate de aceste servicii, cum să alegem furnizorul cel mai bun și cum să ne ferim de irosirea banilor.

De ce alegem un servicui de Web Hoasting plătit și nu unul gratuit?

Un serviciu de Web Hoasting pentru care trebuie să plătiți permite accesul la anumite tehnologii de care aveți nevoie, tehnologii de genul CGI, MySQL, pe care serverele de Free Web Hoasting (de obicei) nu le suportă, dispar bannerele publicitare pe care ofertanții de servicii de găzduire gratuită a paginilor web vă obligau să le afișați pe site, accesul la site-ul dumneavoastră va fi mult mai rapid și multe alte aspecte.

Este bine să contactați chiar ISP-ul dumneavoastră pentru a vedea ce ofertă de găzduire Web vă face, dar asta numai după ce stabiliți de ce servicii de găzduire aveți nevoie.

In Anexa 2 sunt prezentate cateva oferte ale celor mai cunoscuti furnizori de servicii Internet.

După acestă scurtă prezentare a serviciilor oferite de ISP de la noi din țară, să ne concentrăm atenția asupra anumitor aspecte legate de modul de conexiune oferită de ISP și nu numai.

Cât și pentru ce plătim?

Prețul ar trebui să fie unul din cele mai puțin importante elemente în alegerea unui furnizor de servicii Internet. Cu toate acestea, prețul este de obicei primul criteriu considerat, și de asemenea unul dintre cele mai confuze, în momentul în care examinați mai multe oferte. Diferențele de prețuri existente sunt datorate diferitelor elemente necesare realizării unei conexiuni, cum ar fi taxele de instalare, suportul tehnic oferit, penalități pentru depășiri de trafic, etc.

Asistență tehnică de calitate, o necesitate

Acest element este unul dintre cele mai importante de luat în calcul atunci când vă propuneți să apelați la serviciile unui furnizor de Internet.

În general este bine să știți dacă sunt taxe pentru asistența tehnică, nivelul acestora, orele în care puteți beneficia de aceste servicii și cât de competent este personalul ce se ocupă de această problemă. Una este să se ofere asistență tehnică și alta este să se beneficieze de asistență tehnică de calitate.

Web Hosting

Accesul la Internet și Web Hosting-ul sunt două servicii complet diferite, chiar dacă în ultimul timp aproape fiecare ISP oferă unele pachete de servicii WebHosting odată cu serviciile de conectare.

Cele mai întâlnite servicii de acest tip sunt înregistrarea de domeniu, găzduirea de domeniu, serviciul de Domain Forwarding (un serviciu care redirecționează traficul către un alt domeniu) sau așa-zisă cumpărare de spațiu Web (de fapt se cumpără o porțiune de spațiu pe harddisk-ul ISP-ului, adițional celei oferite implicit). Pentru comerțul electronic trebuie realizat un plan separat pentru Web Hosting.

E-mail

Acest serviciu este foarte popular astăzi, dacă nu indispensabil, în ziua de azi. Întrebați ce protocoale sunt suportate de către ISP (adică dacă există numai POP3 sau și IMAP).

Elemente pentru decizia finală

Evitați ISP-ii cu mulți utilizatori dial-up.

După toate aceste aspecte alegerea unui ISP și a tipului de contract pe care îl oferă nu va mai fi o problemă atât de greu de rezolvat. Semnați un contract pe o perioadă cât mai scurtă de timp, chiar dacă este mai scump. Dacă totul este conform promisiunilor, prelungiți contractul, în caz contrar, în funcție de inadvertențe schimbați sau nu ISP-ul.

Selectarea și configurarea unui server Web

Serverul proxy: sigur, dar limitat

Adresele IP locale sau publice.

Primele sunt singulare în întreaga lume, pe când cele private trebuie să difere între ele numai în interiorul unei rețele locale, dar la nivel global pot fi utilizate nelimitat, în rețele diferite.

Un calculator conectat la Internet obține o adresă publică, sub care poate fi accesat de către orice alt calculator din Internet. Dacă acest calculator este totodata parte dintr-o rețea locală, el deține o adresă IP privată, ce este valabilă numai în cadrul rețelei locale, nefiind vizibilă din afară.

Adrese IP private și publice

Dacă PC-ul nu nu este conectat permanent, printr-o legătura continuă, la Internet, situația se complică întru-câtva. Conexiunii la Internet prin intermediul unui modem îi este alocată o adresă (publică) IP pe tot timpul conectării, de obicei adresa IP va fi cu totul alta.

În mod simplificat comunicația TCP/IP va avea următorul aspect: datele sunt compactate în mici pachete, ce conțin, pe lângă datele utile și adresa IP a expeditorului și pe cea a destinatarului. Acum apare însă o problemă: calculatorul ce solicită informațiile nu este cel care este conectat fizic la Internet și care este singurul ce deține o adresă publică IP. Dimpotrivă, de obicei, calculatorul ce solicită informațiile este un client din LAN, ce dispune numai de o adresă IP privată, valabilă numai local. Dacă această adresă ar fi înscrisă în pachetul de date TCP/IP ca adresă a expeditorului nu ar ajunge niciodata acolo unde trebuie.

Din această dilemă a adreselor IP există în principiu numai două căi de ieșire: serverul proxy și soluția NAT.

În cazul soluției cu server proxy comunicarea între un client din LAN și serverul de Internet decurge după următoarea schemă: uitlizatorul client introduce într-un browser de web o adresă oarecare. Browserul este configurat astfel încât solicitarea să nu fie trimisă la Internet, ci la serverul proxy din LAN. Serverul proxy va recepționa pachetul TCP/IP cu adresa de destinație și expeditorul său și va examina acest pachet. În contiunare el va construi la rândul său un pachet TCP/IP cu același conținut de date și acceași adresă de destinație, dar va modifica adresa expeditorului cu adresa proprie IP publică. Aceasta din urmă i-a fost atribuită de către provider-ul de Internet. În plus el va mai prevedea pachetele cu o serie de date de identificare, că îi sunt utile numai lui și care servesc la identificarea clientului din interiorul LAN-ului. Prin urmare, acum va apărea ca partener de comunicare calculatorul gateway și nu calculatorul client, cu a sa adresa IP privată, invalidă în Internet. Web-serverul va furniza pachete de date către gateway, care la va analiza la rândul său. În baza lor, va construi pachete de date cu adresa de destinație a clientului, ce le poate determina în funcție de datele de identificare existente în pachetele de răspuns. Pachetele de date nou creeate sunt prevăzute de gateway cu propria adresă internă IP ca expeditor și sunt transmise direct la utilizatorul respectiv.

Există protocoale pentru e-mail, transfer de fișiere FTP, telefonie Internet, chat și jocuri online. Structura pachetelor de date diferă de la un protocol la altul.

Pentru ca toate aceste aplicații Internet să funcționeze pe un server proxy, este necesar mai întâi ca acesta să stăpânească toate aceste protocoale, deci să poată interpreta și construi pachetele de date corespunzătoare. Pe de altă parte, serverele proxy pot fi configurate astfel încât să accepte numai anumite tipuri de protocoale, ce nu constituie factori de risc.

În concluzie, funcția de control și implicit, securitatea soluției proxy prezintă o anumită infexibilitate. Serverele proxy sunt de diferite categorii – de la free – sau shareware, care sunt de regulă de ajuns pentru rețele mici, la pachetele ușor configurabile și pînă la pachete profesionale ce costă mii de dolari.

În Internet prin calculator gateway sau prin router

Soluția NAT: mai flexibilă dar mai nesigură

Soluția NAT seamănă la prima vedere cu varianta proxy, dar există câteva deosebiri remarcabile. NAT se referă la translatarea adreselor de rețea, dar pentru că produsele lucrează cu această tehnologie nu este tocmai adecvată.

Așa cum am precizat anterior, în varianta proxy, calculatorul gateway servește nu doar la transportul datelor, ci acesta și citește pachetele de date și construiește altele noi pentru a fi transmise înăuntru sau afară.

Situația este alta în cazul NAT. Și aici este transmisă de la client o solicitare către calculatorul din Internet. Dar browserul „nu știe” nimic de un gateway, ci transmite pachetul de date pur și simplu sistemului de rețea din Windows. Acesta, la rândul sau, este configurat să devieze pachetul spre un calculator gateway și face ca pachetul de date să ajungă la acesta. Colculatorul gateway extrage din pachet numai adresa expeditorului și o schimbă cu a sa, adresa IP publică și adaugă o informație referitoare la port ca indicație pentru clientul expeditor din LAN. Apoi transmite pachetul direct mai departe în Internet, apărând pentru serverul web din nou ca expeditor. Acesta din urmă trimite pachetul său de răspuns, care pe lângă adresa IP a calculatorului gateway conține și numărul de port, pe care acesta l-a adăugat.

Gateway-ul întâmpină pachetul, schimbă adresa destinatarului cu ajutorul numărului portului cu IP-ul intern al clientului și transmite pachetul către acesta. O filtrare sau o cenzură ca în cazul serverului proxy nu are loc. Pentru un calculator client, totul decurge în așa fel, ca și cum acesta ar fi legat direct la destinatar în Internet.

Soluția NAT permite, deci, și aplicații diferite de http, precum chat, jocuri sau FTP, fără nici un fel de limitări și fără a fi nevoie de vreo reconfigurare a programelor de pe clienți. În acest fel, clientul, ca și întreaga rețea locală, este expus atacurilor din Internet la fel ca un calculator conectat prin modem. Evident, există în continuare posibilitatea de a proteja clienții cu sisteme speciale instalate (firewall-uri).

Soluțiile NAT se găsesc mai ales în router-e hardware, dar și în mijloacele proprii Microsoft.

În concluzie putem opta fie pentru o soluție de server mai sigur dar cu dezavantajul de a fi mai limitat și anume serverul proxy; sau pentru o soluție mai flexibilă dar din nou cu un anumit dezavantaj, acela de a fi nesigur, și anume serverul NAT.

Instalarea serverului.

Microsoft a integrat în Windows 98 SE un asistent, care va ajută în timpul configurării serverului.

Intrați în Control Panel. Deschideți Add/Remove Programs și Windows Setup. Marcați Internet Tools și dați un click pe Details. În următoarea listă veți găsi Internet Connection Sharing pe prima poziție. Pentru a instala sau dezinstala acest serviciu, activați respectiv dezactivați căsuța de control. Dacă doriți să eliminați programul, confirmați de două ori cu OK și reporniți Windows.

La instalare, Windows va solicita CD-ul său și va copia apoi câteva fișiere pe harddisk.

Iată și pașii de instalare:

Asistentul vă îndrumă

După instalare, va porni asistentul pentru Internet Connection Sharing. Dați un click în următoarele ferestre pe Next. Între timp, Windows va dori să afle tipul conexiunii dumneavoastră la Internet. Veți intra în cele din urmă într-o fereastră în care se solicită creearea unei dischete pentru configurarea clienților. Dar aceasta nu este necesară: Windows copiază pe aceasta doar asistentul pentru configurarea browserului și un fisier text. De aceea dați un click pe Next în această fereastră și închideți următorul mesaj pentru creearea dischetei cu Cancel.

După un click pe Finish și un restart, Internet Connection Sharing va fi gata de acțiune.

Prima conexiune la Internet

Este momentul să testați conexiunea: deschideți Control Panel și Internet Options și intrați în registrul Connections. Acolo ar trebui să apară butonul Sharing, prin intermediul căruia intrați în fereastra de configurare a ICS. Opțiunea Enable Internet Connection Sharing este marcată în mod implicit. Bifați și Show Icon in Task Bar.

Mai jos găsiți un câmp care conține o listă cu conexiunile dumneavoastra la Internet. În mod normal, aici apare numai Dial-Up Adapter. Următorul câmp conține lista cu plăcile de rețea pe care Windows le-a găsit în calculatorul dumneavoastră.

De regulă, și această listă conține numai o singură înregistrare. Dați un click pe OK pentru a confirma setările.

În registrul Connections găsiți în Dial-Up Settings conturile la Internet configurate. Marcați conexiunea pe care doriți să o partajați, și dați apoi click pe Set Default. Activași și opțiunea Always dial my default connection.

Deschideți apoi Settings. Verificați dacă opțiunea Automatically detect settings este dezactivată și activați apoi butonul Advanced din dreptul secțiunii DialUp Settings. In următoarea fereastra definiți numărul maxim al apelărilor (redial) pe care să le încerce Windows.

Limitarea timpului petrecut online

Pentru a economisi bani, activați opțiunea Disconnect if iddle for XX minutes. Așa că, dacă de exemplu timp de cinci minute nu apare nici o solicitare din partea calculatorului, legătura este întreruptă. Este indicat să activați și opțiunea Disconnect when connection may no longer be needed. Cu aceasta se încheie configurarea serverului.

Instrumente folosite petru realizarea unui site

Structura site-ului (organizarea pe nivele a fișierelor)

Este bine de știut că pentru a începe realizarea unui site trebuie să avem în vedere câteva aspecte importante legate nu neapărat de programare ci legate de o privire de ansamblu asupra site-ului și anume:

domeniul pe care vrem să-l prezentăm

tipul de site: comercial, informativ, educativ, etc.

structura la nivel de fișiere a siteului

modul de prezentare al informației

aspecte legate de ușurința navigării (hiperlink-uri), etc.

Dacă ținem cont de cele enumerate mai sus, nu ne mai rămâne de făcut dacât să ne alegem un produs software care-l considerăm potrivit necesităților noastre, răbdare și programare.

La ora actuală există mai multe produse software ce pot fi folosite pentru realizarea unui site. Acestea pot fi structurate în trei categorii: în primul rând sunt programe profesionale pentru realizarea unui site, de cele mai multe ori folosite în realizarea paginilor de web dedicate site-urilor comerciale, în al doilea rând sunt programe semi-profesionale, ele implică interacțiunea web designer-ului cu anumiți „vrăjitori” cât și controlul asupra codului sursă al paginilor, în al treilea rând sunt produse pentru amatori, acestea având la bază asistenți ce pot conduce utilizatorul spre realizarea unei pagini web mai modeste din punct de vedere al interactivității și al aspectului, acestea fiind dedicate în special acelora ce construiesc un site cu caracter informativ, unde nu este neapărată folosirea anumitor elemente de web design foarte avansate, aceste site-uri realizate cu astfel de programe mai poartă și denumirea de WYSIWYG.

Dintre produsele profesionale putem enumera câteva foarte folosite, aceste stând la baza realizării unor site-uri remarcabile, cu elemente de grafică deosebite și ușurință în navigare: Macromedia Flash versiunea 5, Macromedia UltraDev 4, Macromedia Dreamweaver 4, HomeSite.

Din categoria produselor semi-profesionale putem enumera: CoffeCup HTML versiunea 9.2, Adobe GoLive 5.0.

Din categoria produselor la nivel amator amintim: CoffeCup Free HTML.

Vom arunca acum o privire de ansamblu asupra câtorva produse pentru realizarea unui site, ce le-am avut în vedere la alegera produsului cu care vom prelucra aplicația noastra și anume un catalog online cu produse IT.

Dreamweaver: performant, dar dificil

Macromedia Dreamweaver este un editor web pretențios și deosebit de performant. Pe bună dreptate este considerat unul dintre cele mai bune și mai îndrăgite programe de acest gen de pe piață. Dar împărțirea interfeței în suprafață de lucru și mai multe ferestre independente face ca cei mai puțin inițiați în domeniu să necesite un anumit timp de acomodare. Designerii web cu pretenții ridicate se pot declara mulțumiți cu acest produs, deoarece Macromedia Dreamweaver acoperă, practic, toate cerințele.

GoLive! Pentru imagini cu mică adâncime de culoare

Adobe Golive! Se adresează cu precădere graficienilor și designerilor. Acest program oferă unelte de primă mână pentru designul, producția și administrarea site-urilor web pretențioase.

Cu toate că interfața utilizatorului nu pare a fi întotdeauna clară și logică, chiar și începătorii pot realiza pagini de Internet rapid, fără cunoștințe de programare sau HTML.

HomeSite: Privire de ansamblu pentru webdesigneri

Editorul HomeSite produs la ora actuală de Macromedia, se adresează în primul rând webdesignerilor, care dispun deja de tehnici de programare și HTML. În ciuda unui cuprins imens de funcții, datorită interfeței deosebit de reușite, utilizatorul va putea avea în permanență o privire de ansamblu asupra întregului proiect.

HomeSite este practic opusul lui Adobe GoLive!: de această dată veți lucra direct în codul sursă al paginii de web ci nu cu obiecte grafice, de aceea trebuie să știți în permanență ce pas parcurgeți.

Unul dintre avantajele programului îl reprezintă codul sursă „curat”, pe care îl creează.

CoffeCup Free HTML – vrăjitorii vă ajută

Free HTML este un program special dedicat începătorilor, fără cunoștințe HTML și programare web. Paginile web pot fi realizate foarte ușor, prin intermediul unor vrăjitori care vă oferă posibilitatea de a plasa elementele paginii prin operația de drag&drop.

Faptul că se pot creea rapid pagini web nu foarte complicate și mai ales gratuitatea, vor fi factorii care vor determina alegerea acestui program.

După ce am urmărite câteva aspecte legate de anumite programe, ne vom concentra atenția asupra produsului ales pentru realizarea paginii de Internet. Acest produs nu este altul decât „fratele mai mare” al lui CoffeCup Free HTML și anume CoffeCup 9.2, în versiune finală. Acesta are inclus în interfață mai mulți vrăjitori dar se poate opera și cu codul sursă, interacțiunea cu acesta ne fiind stânjenită nici o clipă.

Programul este unul semi-profesional cu tendințe spre profesional. Spunem acest lucru deoarece asistenții integrați în interfață fac să scadă aprecierea acestui produs la nivel profesional.

Lucrul cu acest produs software se face foarte ușor pentru un webdesigner cu cunoștințe de programare și HTML mai avansate, dar poate fi și un bun profesor pentru cei ce încă nu au experimentat acest gen de programare. De reținut este faptul că funcționalitatea acestuia nu scade indiferent cu ce număr de pagini lucrăm, ergonomia acestui program este foarte bună și nivelul de resurse atrase de utilizarea acestui program este scăzut.

În următoarea imagine vom observa fereastra principală a editorului HTML CoffeCup 9.2 cu elementele principale:

A – meniul superior – conține:

B – bara cu elemente standard:

C – bara cu elemente specifice CoffeCup:

D – zona ce conține codul HTML:

E – zona arborescentă a poziționării documentului:

F – zona de selectare a tipului de document:

G – conținutul folderului în care ne aflăm:

H – bara cu caractere speciale:

I – zona cu meniuri speciale:

Odată cu introducerea editorului și prezentarea interfeței putem trece mai departe continuând cu structurarea paginilor web în cadrul site-ului.

Mult mai important decât utilizarea în sine a unui editor de web sau cunoașterea unor comenzi HTML este conținutul propriu-zis al site-ului. Mulți oameni sunt de-a dreptul entuziasmați de ideea de a avea o pagina proprie, dar nu au o imagine concretă despre conținutul și ofertele pe care doresc să le prezinte de fapt vizitatorilor. Înainte de a începe lucrul este important să se stabilească o listă, pe puncte, cu conținutul pe care doriți să-l înfățișați. Această listă reprezintă punctul de pornire pentru structura ulterioară și pentru un design adecvat pentru prezentarea dumneavoastră.

Cu ajutorul listei pe puncte se stabilește ce conținut urmează a fi inclus în cadrul paginii de Internet. Acum trebuie ales grupul țintă căruia se adresează site-ul.

După ce am parcurs aceste operații va trebui aleasă și structura paginilor în cadrul site-ului. Dintre cele mai cunoscute structuri vom alege doar două dintre ele spre exemplificare și anume: structura stea și structura ierarhică.

Structura stea: folosită în cazul prezentărilor cu un conținut mai restrâns, respectivele pagini pot fi amplasate în formă de stea. Acest lucru înseamnă că din pagina de start avem acces către restul paginilor, iar din respectivele sub-pagini ne putem întoarce direct în pagina de start.

Un avantaj al acestui tip de structură este, de exemplu, faptul că puteți să adăugați, schimba sau șterge fără probleme sub-paginile.

Structura pe nivele: în cazul în care oferta informațională este destul de amplă. Pornind din pagina de start, vizitatorul poate accesa o sub-pagină tematică, care, la rândul ei, îl conduce spre alte sub-pagini. În acest fel vizitatorul este condus de la o informație la alta, spre interiorul proiectelor de prezentare.

Dacă este ales acest tip de structură este recomandat ca bara de navigare să fie plasată întotdeauna în aceeași poziție, și din toate paginile să existe o cale comoda de întoarcere pe pagina de start.

Structura stea Structura pe nivele

Elemente tehnice de realizare a site-ului

După ce am privit aplicația la nivel conceptual, a sosit timpul să punem în practică ceea ce am stabilit anterior.

Există câteva elemente ce țin mai mult de experiența în webdesign decât de programarea propriu-zisă și anume: folosirea elementelor speciale de multimedia, folosirea frame-urilor, implementarea cât mai profesională a elementelor ce interacționează cu utilizatorul, java script-uri, etc.

Pentru construcția site-ului vom urma niște pași bine definiți ce ne vor ajuta să realizăm un site, fie el de prezentare de produse, fie de comerț electronic, fie informativ sau un site dedicat jocurilor:

Pgina de start

Pagina de start a unui site este cea care-l face pe vizitator să decidă dacă dorește sau nu să pătrundă în conținutul informațional al site-ului și să parcurgă întreaga prezentare online. Pentru că această pagina face primul pas în orientarea vizitatorului, reprezentând punctul de pornire al tuturor rutelor de explorare ale site-ului.

Este foarte important ca pe prima pagină să fie prezentate aspectele calitative legate de conținut. Indicat ar fi ca pe prima pagină să se găsească răspunsuri la urmatoarele întrebări:

Ce conținut oferă prezentarea?

Cum poate fi utilizat cât se poate de repede acest conținut?

Ce este reprezentativ pentru întreprinderea (firma) dumneavoastră?

Cum pot lua legătura vizitatorii cu dumneavoastră?

Ce aduce site-ul dumneavoastră utilizatorilor?

Conținutul paginii de start

Pagina de start, și nu numai, anume și restul celorlalte pagini este indicat să conțină un banner personal, el poate conține logo-ul firmei dumneavoastră sau denumirea firmei pe care o reprezentați, lucru vă deosebește de alte persoane ce au publicat site-uri cu aproximativ aceleași informații ca și dumneavoastră.

Inserarea de imagini

Acestea oferă atractivitate pentru un potențial vizitator, iar dacă modul în care s-au prelucrat aceste imagini este impecabil atunci succesul este garantat. Numeni nu pierde prea mult timp pe un site care nu conține cel puțin trei imagini, mai mult sau mai puțin animate.

Realizarea legăturilor din pagina de start cu restul sub-paginilor

Acest aspect este unul dintre cele mai importante. Nu cred că-și doreste cineva ca din pagina de start o legătură să nu mai funcționeze, și asfel să blocheze informațiile pentru posibile accesări.

Aplicația realizată ca suport informatic al acestei lucrări de diplomă constă în realizarea unui catalog cu produse IT.

Dintre elementele importante subliniem folosirea frame-urilor, folosirea CSS-urilor, integrarea banner-elor și imaginilor, construirea meniurilor și includerea unor scripturi Java.

Înainte de umplerea site-ului cu conținutul informațional, trebuie luată o hotărâre și anume: cum să arate structura paginii.

Framele sunt în primul rând un ajutor pentru navigare, spre diferența față de tablele acestea nu solicită mereu încărcarea întregii pagini. Dacă vizitatorii site-ului „se plimbă” pe pagina de conținut, bara de navigare rămâne la locul ei, fiind oricând accesibilă. De multe ori într-o framă suplimentară în partea de sus a ecranului apare logo-ul firmei.

O pagină de Internet cu frame nu este de fapt o pagina web adevărată, ci un așa-numit frameset – un document cadru. Acesta conține numai câteva comenzi HTML, care indică ce pagini web, la ce dimensiuni și în ce poziție apar împreuna în browser.

Frama din partea de sus conține, un logo și numele firmei, prezentate sub formă de banner, de aici și numele de framă pentru banner.

A – framă pentru banner

B – bannere

C – framă de conținut

Cascading Style Sheets (CSS) reprezintă pentru designerii web o posibilitate confortabilă de a stabili central reprezentarea anumitor elemente HTML pe un site și, la nevoie, de a le modifica instantaneu. Prin intermediul CSS puteți defini exact apariția diferitelor elemente și, în plus, puteți utiliza simplu efecte, ce nu pot fi realizate cu metodele HTML convenționale deloc, sau foarte dificil. Aceste CSS vă ușurează dumneavoastră munca de web-designer; totodată nici nu plictisiți vizitatorii cu timpi mari de încărcare. Compatibil cu șabloanele de documente din word sau din alte programe de prelucrare de text, aveți de exemplu posibilitatea de a formata tot textul de pe site-ul dumneavoastră într-un singur pas, atribuindu-i o altă culoare și un alt font. În principiu puteți reprezenta următoarele elemente cu formate CSS:

Tipul, dimensiunea și culoarea fontului

Evidențierile de text (cursiv, îngroșat, subliniat)

Alinierea textului (la stânga, la dreapta, centrat, bloc)

Distanța dintre cuvinte respectiv dintre rânduri

Ramele tabelelor

Cursorul mouse-ului

Culoarea de fundal respectiv imaginea de fundal

Hyperlinks (culori, subliniere, efecte hover)

Câmpuri de introducere pentru formulare

Poziționare (relativă respectiv absolută pentru diferite obiecte)

Termenul de Cascading Style Sheets desemnează, deci acela de standarde, care definesc anumite proprietăți de formatare pentru elemente HTML.

Standardul CSS dispune de o serie întreagă de avantaje față de alte tehnologii, pentru realizarea unitară de elemente de design de amploare simultan pentru toate paginile site-ului.

În concluzie, folosirea anumitor elemente de programare, îmbinate cu o prelucrare profesională a imaginilor și includerea de animații flash pot duce la realizarea unui site interesant, atrăgător și deosebit.

Ca aplicație, un site comercial este nu numai un site de prezentare ci și un site de interactivitate cu utilizatorul.

Modalități de publicare a site-ului folosind produsul ales

După ce am terminat site-ul de construit mai rămîn totuși anumite probleme legate de modul în care acesta va fi publicat, înscrirea site-ului la motoarele de căutare, modul în care acest site va ocupa poziții avansate în timpul căutării cu un motor de căutare, timpul de încărcare al site-ului și multe asfel de aspecte foarte importante de care trebuie să ținem seama.

Nimic nu este mai neplăcut decît să ai un site extraordinar și totuși să nu reușești să dai de el cu ajutorul unui motor de căutare.

Înainte de începe această discuție vom da două definiții, considerându-le necesare în abordarea acestui subiect și anume:

Motorul de căutare: este un server care navighează singur pe Internet și capturează, cuvinte cheie și conținutul paginilor ce compun site-urile. Toate paginile găsite sunt înregistrate apoi într-o bază de date. În momentul în care un utilizator caută cu un motor de căutare după o anumită frază sau un cuvânt, motorul de căutare „se va uita” în această bază de date și în funcție de anumite criterii de prioritate va crea o listă de rezultate pe care o va afișa sub formă de rezultat.

Directorul: are în spate tot o bază de date dar una de dimensiuni mai mici față de motoarele de căutare. Un director colectează URL-uri și scurte descrieri ale site-urilor. Un utilizator are posibilitatea de a naviga prin domeniile și subdomeniile unui director până la localizarea informației dorite sau, de regulă, poate să caute un director după anumite cuvinte, el căutând de fapt în aceste scurte explicații ce au fost furnizate la înscrierea site-urilor.

Pentru ca o pagină să fie bine cotată pe un motor de căutare trebuiesc respectate două reguli de bază, lagate de atribuirea numelor de fișire și directoare: multe din serverele pe care se va publica site-ul nu lucrează cu sisteme de operare Microsoft, ci mai degrabă cu sisteme Unix. Iar sistemul de operare Unix face deosebire între literele mari și mici (key sensitive). Pentru denumirea fișierelor și directoarelor folosiți pe cât posibil doar litere de la „a” la „z” și cifre de la „0” la „9”. În plus este recomandat să se folosească standardul MS-DOS „8+3”, deci maxim 8 caractere și 3 pentru extensie.

Acestea fiind spuse apare următoarea întrebare: care este metoda prin care motoarele de căutare ordonează rezultatele căutărilor?

Răspunsul la aceasta întrebare poate să difere de le un motor de căutare la altul, fiecare motor de căutare are în spate niște oameni care au gândit o metodă cât mai corectă din punctul lor de vedere. Ca și reguli generale puteți lua serios în considerare lista de mai jos:

Primul lucru analizat de motoarele de căutare este titlul paginii.

Cel mai probabil motorul de căutare se va uita la header-ul paginii în sectiunea keywords.

<HEADER>
<META name="keywords" content="CuvântCheie, AltCuvântCheie, Etc, Etc">
</HEADER>

Se uită la conținutul site-ului și la aparițiile în pagină ale cuvintelor cheie specificate la keywords. Cu cât cuvintele cheie apar mai sus în pagină cu atât e mai bine.

Se va uita câte site-uri au link spre pagina ta ! (Ia în serios ofertele de schimb de bannere). Motoarele de căutare considera că dacă există multe link-uri spre pagina ta atunci înseamnă că pagina ta este recomandată de mulți oameni.

Pentru a avea o idee mai bună despre cele discutate anterior vom lua următorul exemplu spre analizare:

Se încearcă promovarea site-ului IguanMultimedia, compnie ce se ocupa cu comercializarea produselor IT. În acest caz vom pleca de la ideea că cea mai importantă combinație de cuvinte cheie este „produse IT”. Una dintre primele greșeli pe care o puteți face este să folosiți ca și titlu pentru pagina doar numele companiei. Evitați asta folosind un titlu de genul „IguanMultimedia – produse IT”.

În seciunea de cuvinte cheie din codul HTML se introduce:

<HEADER>
<TITLE> IguanMultimedia – produse IT </TITLE>
<META name="keywords" content="plăci de bază procesoare CD DVD plăci de sunet>
</HEADER>

Ceea ce este trecut în secțiunea keywords trebuie să se găsească și în textul paginii, de preferat într-o poziție cât mai sus. Frecvența cu care apar aceste cuvinte cheie în conținutul paginii este de asemenea importantă. La fel trebuie să aveți grijă să nu cădeti în extrema opusă. Utilizarea exagerat de frecventă a cuvintelor cheie în conținutul paginii este interepretată de unele motoare de căutare mai avansate ca tentativă de fraudă.

Un alt metatag important este "description". Multe motoare de căutare, cele care folosesc metatag-uri vor folosi această scurtă descriere în afișarea rezultatului. Header-ul nostru arată acum în felul următor:

<HEADER>
<TITLE> IguanMultimedia – produse IT</TITLE>
<META name="keywords" content="plăci de bază procesoare CD DVD plăci de sunet >
<META Name="description" Content="Comapnia IguanMultimedia comercializează produse IT de calitate excepțională la prețuri atractive. Vă oferim posibilitatea de a studia online produsele noastre">
</HEADER>

În cest moment o căutare pe Alta Vista ar arăta în felul următor:

IguanMultimedia- produse IT
Comapania IguanMultimedia comercializează produse IT de calitate excepțională la prețuri atractive. Vă oferim posibilitatea de a studia on-line produsele noastre
http://www.IguanMultimedia.ro/index.html – size 2548 bytes – 29 Feb 2001

Cu toate acestea fiind spuse să trecem mai departe la alt aspect legat de publicarea unui site în Internet.

Pentru ca un site să aibă succes în Internet, persoana beneficiară va trebui să dispună și de anumite cunoștințe de marketing, pentru a-și asigura succesul. Bineînțeles nu este nevoie de tehnici de marketing deosebite, dar o gândire bazată pe acest domeniu poate aduce satisfacții enorme.

Beneficiarul site-ului va trebui să găsească răspunsuri viabile la următoarele întrebări:

Cum să atrag clienții către site-ul meu?

Promovarea serviciilor sau serviciilor pe Internet poate fi considerată o formă de marketing orientat sau o nișă în marketing. Aceasta va avea tendința să dirijeze cumpărătorii prospectivi către produsele promovate pe site.

Iată câteva moduri de a vă asigura că traficul web este dirijat spre site:

Înregistrați-vă la cât mai multe motoare de căutare

Stabiliți lagături la site-uri web compatibile cu site-ul dumneavoastră

Înștiințați agentii comerciali cu privire la apariția site-ului web

Oferiți reduceri pentru cei ce comandă online

Unde și cum pot găsi cumpărătorii?

Exista două căi principale de găsire a cumpărătorilor: căutarea unei firme individuale din zona geografică sau sectorul industrial în care sunteți interesați să comercializați produsele/serviciile firmei dumneavoastră sau căutarea oportunităților de afaceri.

Care sunt produsele pe care consumatorii le caută și doresc să le cumpere online?

Studiul întreprins de Forrester Research (1998) a împărțit piața online a comerțului cu amănuntul în trei categorii de achiziții:

articole de uz curent

bunuri de reaprovizionare

bunuri și servicii bazate pe cercetare

Serviciile și produsele bazate pe cercetare costă mai mult decât celelalte două categorii și sunt cumpărături planificate, care se bazeaza pe informații.

Acestea includ biletele de avion, calculatoarele și automobilele.

Deci, iată că nu este chiar așa de simplu să afișăm o pagină web și restul vine de la sine, din multitudinea de factori de care trebuie să ținem seama este și posibilitatea ca realizatorul site-ului să se pună în locul vizitatorului (potențialului cumpărător online) pentru a depista posibilele inadvertențe, necorelări și erori ce pot apărea.

După ce am trecut și acest hop nu mai rămâne decât să ne punem în aplicare planul „de luptă” bine stabilit și să începem să facem comerț electronic.

=== Anexa 2-oferte ISP ===

În continuare vom prezenta câteva oferte de Web Hoasting ale câtorva furnizori de servicii Internet din România:

DNT

până în 10 MB – 20 USD/lună

2 USD/MB/lună pentru fiecare MB suplimentar

FX – Webhoasting

FX Webhoasting – până la 20 MB – 10 USD/lună

FX Webhoasting – până la 50 MB – 20 USD/lună

iNes

restricționare acces HTTP prin nume/parolă – 10 USD/instalare

spațiu maxim 20 MB – 120 USD/an

spațiu maxim 50 MB – 240 USD/an

Configurare cont FTP – 10 USD/instalare

PHP (PHP 4) – 60 USD/an

CGI (PERL, Pyton) – 60 USD/an

Servlet și JSP container – 60 USD/an

Acces la baza de date MySQL (20 MB spațiu în baza de date) – 60 USD/an

Acces la baza de date MySQL (50 MB spațiu în baza de date) – 120 USD/an

Acces la baza de date PostgreSQL (20 MB spațiu în baza de date) – 60 USD/an

Acces la baza de date PostgreSQL (50 MB spațiu în baza de date) – 120 USD/an

Trafic suplimentar (1 GB) – 30 USD/lună

Redirecționare e-mail – 10 USD/an

Cont de mail POP3 pe serverul iNES – 15 USD/an

Hades

Înregistrare de domenii .ro – 50 USD

Webhosting – 50 USD/an/5 MB

Astral

Webhosting până la 3 MB – 15 USD/lună

Webhosting peste 3 MB – negociabil

Statistică vizitare pagină – 25 USD

Găzduire server – 200 USD/an

TotalNet

Webhosting pentru 10 MB – 10 USD/lună

Webhosting pentru 10 MB – 100 USD/an, pentru fiecare depășire – 1 USD

PCNET

RDS

XNET

=== Anexa1-dictionar SSL ===

Suport: denumire în limba engleză (traducere în limba română): specificația

Acquirer (receptor): instituția financiară, sau agentul care primește de la negustor date financiare legate de tranzacție;

Authentication (autenticitate): procesul ce caută să valideze identitatea, sau să dovedească integritatea datelor. Autenticitatea în sistemul cheilor publice folosește semnătura digitală;

Authorization (autorizația): procesul prin care o persoana împuternicită legal garantează permisiunea de a realiza anumite acțiuni în numele unei persoane sau organizații;

Browser (navigator): software ce rulează pe sistemul de calcul al posesorului cardului ce oferă o interfață la rețele de date publice;

Browser plug-in (plug-in pentru navigator): software instalat pe computerul deținătorului cardului;

Capture (captură): o tranzacție trimisă după ce negustorul a expediat deja bunurile. Această tranzacție va declanșa mișcarea fondurilor de la expeditor la receptor și apoi în contul negustorului;

Cardholder (deținător de card): deținătorul unui card valid de plată și utilizator al software-ului suportat de comerțul electronic;

Cardholder Application (cerere a deținătorului de card): numită și wallet, folosit de către un cumpărător online ce permite tranzacții securizate de plată prin intermediul cardului în cadrul unei rețele;

Certificate (certificat): o structură specială de date semnată digital ce conține informații despre o cheie publică și deținătorul acesteia. În cadrul SET, certificatul este o cheie publică ce a fost semnată digital de către o autoritate de încredere (de obicei instituția financiară a deținătorului cardului) pentru a identifica utilizatorul cheii publice. SET definește următoarele ca fiind certificate: semnătura, semnătura certificată;

Certificate Authority (autoritate certificată): se referă atât la componenta cât și la entitatea ce se ocupă cu verificarea certificatelor digitale;

Certificate Revocation (revocarea certificatului): procesul de revocare a unui certificat valid de către entitatea ce s-a ocupat de acel certificat;

Confidentiality (confidențialitatea): protecția informațiilor personale și speciale împotriva atacurilor lansate intenționat sau în mod neintenționat;

Credit (credit): o tranzacție trimisă atunci cand negustorul trebuie să returneze bani deținătorului cardului urmând un mesaj de captură valid, ca în cazul în care bunurile au fost înapoiate expeditorului;

Cryptographic Key (cheie de criptare): o valoare ce este utilizată pentru a controla procesele de criptare cum ar fi criptarea sau autentificarea;

Cryptography (criptografie): proces matematic utilizat pentru codificarea informației;

Derived Products (produse provenite): sunt componente ce sunt create dintr-un produs ce a primit licența SET Mark;

Digital Envelope (plic digital): o tehnică, criptografică de a cripta date și de a trimite cheia de criptare împreună cu datele respective;

Digital Signature (semnătură digitală): informație criptată cu cheia privată a unei entități, ce este atașată la un mesaj pentru a asigura destinatarul de autenticitatea și integritatea mesajului;

Dual Signature (semnătură duală): o semnătură digitala ce acoperă două sau mai multe structuri de date, incluzând hashes pentru fiecare structură de date într-un singur bloc criptat;

Electronic Commerce (comerț electronic): schimbul de bunuri și servicii contra-cost între un deținător de card și un negustor, când una sau mai multe tranzacții au loc prin intermediul comunicațiilor electronice;

Financial Institution (instituție financiară): o instituție responsabilă cu facilitarea tranzacțiilor sau transmiterilor de fonduri pentru extinderea creditului, împrumut sau asigurare de plată, așa cum este banca sau un alt împuternicit al acesteia;

Hardware Token (hardware token): un dispozitiv portabil (PCMCIA, smart cards), special realizat pentru stocarea informațiilor criptografice și cu cât posibil să execute funcții de criptare într-un mod cât mai sigur;

Installment Payments (cheltuieli de instalare): un tip de tranzacție de plată între negustor și deținătorul cardului, ce permite negustorului să proceseze autorizații multiple;

Integrity (integritate): calitatea unei informații sau a unui proces de a fi fără erori;

Internet (Internet): cea mai mare colecție de rețele din întreaga lume, interconectate între ele astfel încât să poată funcționa ca o singură rețea virtuală;

Merchant Server (merchant server): produs utilizat de un negustor online, pentru a procesa tranzacții și autorizări de plată cu ajutorul cardului;

Online Catalog (catalog online): pagini web ce afișează produse, și informații despre acestea, pentru comercializarea lor online de către un negustor;

Payment Card (card de plată): termen folosit în SET ce se referă la carte de credit sau orice alt card emis de o instituție financiară, relfectă o relație între deținătorul cardului și instituția financiară;

Payment Gateway (Payment Gateway): o componentă Payment Gateway este un produs utilizat de o terță persoană ce prelucrează autorizația negustorului și mesajele de plată (inclusiv instrucțiunile de plată pentru cumpărători) și realizează interfața cu rețelele financiare private;

Private Key (cheie privată): o cheie criptografică folosită cu un algoritm criptografic de cheie publică, asociată în mod unic cu o entitate și nespecificată public;

Recurring Payments (plăți periodice): un tip de tranzacție de plată inițiată de deținătorul unui card ce permite negustorului să prelucreze mai multe autorizații;

SET (Tranzacție Electronică Securizată): protocolul SET este un standard dezvoltat pentru a securiza transmisii de informații legate de plata în Internet sau alte rețele electronice;

SSL (Secure Socket Layer): un standard dezvoltat de Netscape Communications Company, ce criptează datele ce se transmit între un browser Web și un server Web;

Acest dicționar are scopul de a vă familiariza cu termenii folosiți în comerțul electronic. Orice aplicație utilizată de comerțul electronic trebuie, în mod obligatoriu, să conțină acest dicționar, astfel utilizatorului i-ar fi mult mai ușor să realizeze o tranzacție de genul vânzare-cumpărare.

=== Anexal3 ===

Cod sursă al paginii de start: main.html

<html>

<head>

<title>corp_main</title>

<meta http-equiv="Content-Type" content="text/html; charset=iso-8859-1">

<link rel="stylesheet" href="mainpages.css" type="text/css">

<style type="text/css">

body { font-family: Lucida Blackletter, Book Antiqua, Arial; font-size: 12px; font-style: normal; line-height:none; font-weight: normal; font-variant: normal; text-transform: none; color: #FFFFFF; text-decoration: none; background-attachment: fixed; background-color: #FFFFFF; background-image: url(images/bkg.gif); background-repeat: repeat-y; background-position: left top}

p,blockquote,li,ol,ul,td { font-family: Lucida Blackletter, Book Antiqua, Arial; font-size: 12px; font-style: normal; line-height:none; font-weight: normal; font-variant: normal; text-transform: none; color: #000000; text-decoration: none}

a { font-family: Lucida Blackletter, Book Antiqua, Arial; font-size: 12px; font-style: normal; line-height:none; font-weight: bold; font-variant: normal; text-transform: none; color: #0000FF; text-decoration: none}

a:hover { font-family: Lucida Blackletter, Book Antiqua, Arial; font-size: 12px; font-style: normal; line-height:none; font-weight: bold; font-variant: normal; text-transform: none; color: #FFFFFF; text-decoration: underline}

</style>

</head>

<body leftmargin="0" topmargin="0" marginwidth="0" marginheight="0">

<table width="100%" border="0" cellspacing="0" cellpadding="5">

<tr align="left" valign="top">

<td width="220" bgcolor="#FFFFFF">

&nbsp;&nbsp;<a href="index.html"><font size="3" face="Book Antiqua, Bookman Old Style, Arial" color="#000080"><b>Despre noi</b></font></a><br>

&nbsp;&nbsp;<font size="3" face="Book Antiqua, Bookman Old Style, Arial" color="#000080"><b>Catalogul de produse:</b></font><br>

<font face="Book Antiqua, Bookman Old Style, Arial" color="#000080" size="1">

&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&#149; <a href="Procesoare1.html">Procesoare</a><br>

&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&#149; <a href="Placi de baza1.html">Placi de baza</a><br>

&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&#149; <a href="MemoriiI.html">Memorii</a><br>

&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&#149; <a href="Harddisk-uri1.html">Harddisk-uri</a><br>

&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&#149; <a href="Placi video.html">Placi video</a><br>

&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&#149; <a href="Placi de sunet.html">Placi audio</a><br>

&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&#149; <a href="Monitoare.html">Monitoare</a><br>

&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&#149; <a href="Carcase1.html">Carcase</a><br>

&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&#149; <a href="CD-ROM-uri1.html">CDRom-uri</a><br>

&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&nbsp;&#149; <a href="CD-Writere1.html">CD-RW</a><br>

</font>

<b><font face="Book Antiqua, Bookman Old Style, Arial" size="2">&nbsp;&nbsp;<a href="news.html">Noi aparitii</a><br>

&nbsp;&nbsp;<a href="about.html">Comanda produse</a><br>

&nbsp;&nbsp;<a href="contact.html">Configurati-va propriile sisteme</a><br>

&nbsp;&nbsp;<a href="contact.html">Sistemele noastre</a></font></b><br>

<br>

<table border="0" cellspacing="0" cellpadding="2" align="center">

<td width="120" bgcolor="#FFFFFF">

<img src="Logo-uri/bebe +aparat.jpg" width="240" height="144" alt="" border="0" align="">

</table>

<br>

</td>

<td bgcolor="#FFFFFF">

<p><font face="Book Antiqua,Arial,Bookman old style" size="5"><b><center>Bine ati venit la Iguan Multimedia e-shop</center></b></font></p>

<font size="2" face="Bookman Old Style, Book Antiqua, Arial" color="#003300"></font>&nbsp;&nbsp;&nbsp;Ati nimerit in locul

potrivit unde puteti sa achizitionati cele mai bune produse in materie de componente de calculator!!!</font><br>

<font size="2" face="Bookman Old Style, Book Antiqua, Arial" color="#000080">Noi

suntem alternativa moderna a magazinelor de specialitate.Aici puteti gasi ultimele componente

aparute pe piata.Daca inainte vi se parea un timp pierdut pentru cautarea preturilor cele mai bune,

componentelor de calitate si in plus mai cheltuiati bani si pe transport, va faceati nervi cu aglomeratia

din mijloacele de transport, atunci NOI avem cea mai usoara solutie:cumparati de pe site-ul nostru!!!</font><br>

<font size="2" face="Bookman Old Style, Book Antiqua, Arial" color="#333300">

&nbsp;&nbsp;&nbsp;In slujba dumneavoastra stau cei mai buni specialisti in materie de componente ale PC-ului

dumneavoastra, ei va pot oferi asistenta in a construi sisteme conform dorintelor dumneavoastra!!!Iar

daca stiti deja ce va doriti puteti sa va alcatuiti propriile configuratii, daca nu sistemele noastre va stau la

dispozitie 24 din 24 de ore.</font><br>

<center><font size="5" face="Bookman Old Style, Book Antiqua, Arial" color="#FF0000">

<strong>Nu uitati, suntem magazinul care nu inchide niciodata!</strong></font></center>

</td>

<td width="200" bgcolor="#FFFFFF">

<table width="200" border="3" cellspacing="0" cellpadding="1">

<tr>

<td bgcolor="#FF0000" align="center" valign="top"><b><font color="#FFFFFF" size="2" face="Arial, Helvetica, sans-serif">Ultimele up-date-uri</font> </b>

<table width="100%" border="0" cellspacing="0" cellpadding="3">

<tr>

<td bgcolor="#00FFFF">

<p><font face="Book Antiqua,Courier New,Arial Black" size="2"><b>12/01/2002&nbsp;&#151;&nbsp;Procesoare</b></font></p>

<p><font face="Book Antiqua,Courier New,Arial Black" size="2"><b>12/01/2002&nbsp;&#151;&nbsp;Memorii</b></font></p>

<p><font face="Book Antiqua,Courier New,Arial Black" size="2"><b>15/03/2002&nbsp;&#151;&nbsp;Monitoare</b></font></p>

</td>

</tr>

</table>

</td>

</tr>

</table>

<br>

<br>

<font size="3" face="Book Antiqua, Bookman Old Style, Arial" color="#000080"><b><center>Va punem la dispozitie cateva

link-uri catre unele site-uri care consideram noi ca va vor ajuta la alegerea produselor

noastre:</center></b></font>

<p><img src="handright.gif" width="64" height="24" alt="" border="0" align=""></p>

<b><p><img src="handright.gif" width="64" height="24" alt="" border="0" align=""></p></b>

</td>

</tr>

</table>

<table width="100%" border="3" cellspacing="0" cellpadding="0">

<tr bgcolor="#000000">

<td align="center" valign="middle"><font size="1" face="Bookman Old Style, Book Antiqua, Arial" color="#B70000">

<strong>Pagina apartine lui Lazarica Florin-All rights reserved.</strong></font>

<p><font size="1" face="Bookman Old Style, Book Antiqua, Arial" color="#FF0000">

Pentru contact apasa:</font><img src="email1.gif" width="50" height="66" alt="" border="0" align=""></td>

</tr>

</table>

</body>

</html>