Utilizarea Calculatorului In Calculatia Costurilor Prin Metoda pe Comenzi
CAPITOLUL 1.
LOCUL AGENTULUI ECONOMIC ÎN ECONOMIE
1.1. LOCUL ȘI ROLUL
AGENȚILOR ECONOMICI ÎN SOCIETATE
Ca și în întreaga Europă de est, în ultimii ani asistăm, și în România, la parcurgerea unei etape caracterizate prin puternice schimbări de peisaj politic, social, cultural și economic aflate în plină desfășurare.
În plan economic, aceste schimbări sunt generate de trecerea României la economia de piață, la descentralizarea economiei și la schimbarea naturii proprietății, prin procesul de privatizare, societățile comerciale devenind, potrivit legislației în vigoare, societăți cu capital social de stat, cooperatist, privat autohton sau străin.
În acest peisaj, trebuiesc abordate și realizate două deziderate majore: acela de a asigura societății bunurile materiale și serviciile necesare desfășurării vieții și tuturor activităților precum și de a asigura statului veniturile necesare bugetului acestuia.
Aceste "roluri" sunt interpretate de unitățile patrimoniale, fie ele persoane juridice sau persoane fizice, fie având sau nu scop lucrativ: regiile autonome, societățile comerciale și agricole, organizațiile cooperației meșteșugărești, de consum și de credit, Banca Națională a României și organizațiile bancare, instituțiile publice de subordonare centrală și locală, unitățile de asigurări sociale, asociațiile și fundațiile, sindicatele, unitățile de cult, organizațiile obștești, alte persoane care au obținut personalitate juridică, persoanele fizice care prestează activități independente autorizate în baza Decretului – Lege nr.54/1990.
Unitățile patrimoniale se înființează:
1. Prin hotărâri ale administrației centrale sau ale administrațiilor locale, în baza prevederilor legilor care se referă la acest scop, cu un statut de funcționare și administrare propriu.
2. În baza unei sentințe judecătorești, fie prin asocierea mai multor persoane care obțin calitatea de persoană juridică, situație în care se întocmește un contract de societate și aceasta va funcționa și se va administra în baza unui statut de societate, deciziile fiind luate de Adunarea Generală a Asociaților, fie prin obținerea acestei calități de către o singură persoană fizică, situație în care nu se întocmește contract de societate și aceasta va funcționa și se va administra doar în baza unui statut de societate, deciziile fiind luate prin hotărâre a asociatului unic.
Legislația din România care reglementează juridic înființarea de societăți comerciale, regii, organizații nonprofit cuprinde, printre alte legi, hotărâri de guvern, decrete, normative sau ordonanțe, următoarele:
Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale;
Hotărârea Guvernului nr. 1039, 1040, 1041/1990 privind înființarea societăților pe acțiuni în comerțul exterior, interior, turism;
Legea nr. 31/11990 privind societățile comerciale, amendată în 1994 cu reducerea cotei de impozit pe profit de la 45% la 38% iar în 1999 la 25% și cu ridicarea, pentru societățile comerciale înființate după 1 ianuarie 1995 a scutirii de plata impozitului pe profit;
Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului;
Legea nr. 35/1991 privind investițiile de capital străin, modificată în 1993 prin stabilirea unui minim de capital străin investit în România de o persoană fizică sau juridică la 10.000 USD și apoi în 1998 la 2.000.000 lei;
Legea nr. 36/1991 privind exploatarea agricolă a pământului, uneltelor, animalelor și realizarea de investiții de interes agricol.
Unul din cele mai importante jaloane din legislația în vigoare pentru desfășurarea activității societăților comerciale îl reprezintă "Codul Comercial Român" intrat în vigoare în 10 mai 1887.
Regiile autonome se organizează și funcționează în ramurile strategice ale economiei naționale (industria de armament, industria extractivă, energetică, minieră, a gazelor naturale, comunicații, a tutunului) și funcționează pe bază de gestiune economică și autonomie financiară; regiile autonome sunt:
de interes național și se subordonează guvernului;
de interes local și se subordonează, ca atare, consiliilor județene sau consiliilor municipale în raza cărora își desfășoară activitatea.
Regiile autonome pot avea în componența lor uzine, fabrici, ateliere, servicii, sucursale sau alte subunități prin care își realizează obiectul de activitate.
Societățile comerciale sunt persoane juridice constituite, conform Legii nr. 31/1990, în una din următoarele forme:
societate în nume colectiv, ale cărei obligații sociale sunt garantate de către asociați cu patrimoniul social și cu răspunderea nelimitată a tuturor asociaților;
societate în comandită simplă, ale cărei obligații sociale sunt garantate de către asociați cu patrimoniul social și cu răspunderea nelimitată și solidară a asociaților comanditați; comanditații răspund doar până la nivelul aportului lor;
societate în comandită pe acțiuni, al cărui capital social este împărțit pe acțiuni iar obligațiile sociale sunt garantate de către asociați cu patrimoniul social și cu răspunderea nelimitată și solidară a asociaților comanditați; comanditații sunt obligați doar la plata acțiunilor lor;
societate pe acțiuni, ale cărei obligații sociale sunt garantate de către acționari cu patrimoniul social, acționarii fiind obligați doar la plata acțiunilor lor;
societate cu răspundere limitată, ale cărei obligații sociale sunt garantate de către asociați cu patrimoniul social; asociații sunt obligați numai la plata părților sociale.
Societățile agricole se organizează în baza Legii nr. 36/1991. Ele sunt formate din minimum 10 asociați și se înființează printr-un act în formă autentică, pe baza unui statut privind înființarea, funcționarea și administrarea societății, prin înscrierea în registrul special al judecătoriei, obținând astfel calitatea de persoană juridică.
Cooperativele sunt forme de organizare a activității economice prin care mai multe persoane fizice constituie o întreprindere în cadrul căreia, prin statut, se prevăd condițiile și criteriile pe baza cărora se împarte profitul între membrii asociați
După obiectul lor de activitate, cooperativele sunt cooperative meșteșugărești și cooperative de consum și credit.
Băncile sunt unități economice specializate în operațiuni de mobilizare a banilor temporar disponibili, mijlocirea decontărilor fără numerar, acordarea de împrumuturi, emiterea instrumentelor de credit, depozitarea titlurilor de valoare, etc.
În cadrul rețelei din sistemul bancar din țara noastră, Banca Națională a României este o bancă de emisie.
Instituțiile publice se clasifică în:
instituții centrale, cum sunt Președinția României, Guvernul, ministerele și alte organe centrale precum și unitățile subordonate acestora, înființate prin lege;
instituții locale, cum sunt consiliile locale, consiliile județene și al capitalei și unitățile cu personalitate juridică cu caracter bugetar subordonate acestora, înființate prin hotărâri ale consiliilor locale.
Asociațiile, fundațiile, sindicatele, organizațiile obștești sunt denumite generic "organizații nonprofit" și se întemeiază în baza Legii nr. 21/1924 prin hotărâre judecătorească.
Persoanele fizice care realizează acte de comerț pe cont propriu sunt autorizate pe baza prevederilor Decretului Lege nr. 54/1990 prin decizie a Consiliului județean sau al capitalei.
Restrângându-ne strict la noțiunea de agent economic, acesta este o persoană juridică sau persoană fizică care face fapte de comerț.
Dicționarul limbii române moderne, ediția 1958, publicat de Editura Academiei Republicii Populare Române definește, la pagina 170, noțiunea de comerciant ca fiind "persoana care se ocupă cu comerțul privat, negustor", provenind din franțuzescul commercant sau latinescul commerciante; de asemenea, Dicționarul explicativ al limbii române moderne, ediția 1975, publicat de Editura Academiei Republicii Socialiste România definește, la pagina 175, comerciantul, în același mod.
Publicat în 10 mai 1887, Codul comercial român definește, în art.7, comerciantul ca fiind acela care face fapte de comerț având comerțul ca profesiune obișnuită, precum și societățile comerciale. Această definiție impune definirea, în continuare, a noțiunii de fapt de comerț, în accepțiunea Codului comercial român, sau a actului de comerț.
Legiuitorul, prin art.3-6 ale Codului comercial român consideră ca fapte de comerț următoarele:
cumpărăturile de producte sau de mărfuri spre a se revinde, în aceeași formă sau prelucrate, sau spre a se închiria; cumpărarea spre a se revinde de obligațiuni ale statului sau alte titluri de credit circulând în comerț, precum și vânzarea acestora;
contractele de report asupra obligațiunilor de stat sau a altor titluri de credit circulând în comerț;
cumpărările sau vânzările de părți sau de acțiuni ale societăților comerciale;
orice întreprindere de furnituri;
întreprinderile de spectacole publice, de comisioane, agenții și oficii de afaceri;
întreprinderile de construcții, fabrici, manufactură și imprimerie, de editură, librărie și obiecte de artă când altul decât autorul său ar vinde;
operațiuni de bancă și schimb, de mijlocire (samsărie) în afaceri comerciale; cambiile și ordinele de producte sau mărfuri;
întreprinderile de transporturi de persoane sau lucruri pe apă sau pe uscat; construirea, cumpărarea, vânzarea și revânzarea de tot felul de vase pentru navigație interioară și exterioară, precum și echiparea, armarea și aprovizionarea unui vas;
expedițiunile maritime, închirierile de vase, împrumuturile maritime și toate contractele privitoare la comerțul pe mare și la navigație;
asigurările, chiar mutuale, terestre contra daunelor și asupra vieții sau contra riscurilor navigației;
depozitele pentru cauză de comerț, în docuri și antrepozite precum și toate operațiunile asupra recipiselor de depozit (garante) și asupra scrisurilor de gaj, liberate de ele;
asigurările de lucruri sau stabilimente care nu sunt obiectul comerțului și asigurările asupra vieții în ce-l privește pe asigurator.
Desigur că sfera acțiunilor care constituie acte de comerț este, în zilele noastre, mult mai largă decât cea cuprinsă în Codul comercial român, datorită diversificării activităților socio – culturale, a dezvoltării industriei, sistemelor de comunicație precum și datorită apariției unor noi forme de activități care se înscriu în sfera actelor de comerț.
Comerciantul este acel care face fapte de comerț având comerțul ca profesiune obișnuită, precum și societățile comerciale.
Conform art. 8-9 ale Codului comercial român, statul, județul sau comuna nu poate avea calitatea de comerciant; de asemenea, nu poate fi considerată comerciant o persoană care face o operațiune de comerț în mod accidental.
O societate comercială va fi identificată pe toată durata ei de funcționare prin următoarele date:
numărul de înmatriculare, obținut prin înregistrare la Registrul comerțului;
codul SIRUES, de la Registrul comerțului;
codul fiscal, obținut prin înregistrare la Direcția Generală a Finanțelor Publice -Administrația financiară;
codul SICOMEX, obținut prin înregistrare la Ministerul Comerțului, doar în situația în care agentul economic face fapte de comerț exterior.
Chiar dacă societatea comercială își schimbă sediul, obiectul de activitate, capitalul social, structura acestuia sau asociații, inclusiv denumirea, informațiile de mai sus nu se schimbă și rămân ale acestei societăți până atunci când se solicită, în urma lichidării sau dizolvării ei, radierea din Registrul comerțului, moment din care ea încetează să mai existe ca persoană juridică.
Pentru începerea activității mai este necesară obținerea autorizației de funcționare de la organul administrativ al localității în care societatea comercială își desfășoară activitatea.
Orice modificare intervine față de forma inițială a societății comerciale, efectuată prin înscriere de mențiuni, la Registrul Comerțului, se comunică atât orgastrare la Direcția Generală a Finanțelor Publice -Administrația financiară;
codul SICOMEX, obținut prin înregistrare la Ministerul Comerțului, doar în situația în care agentul economic face fapte de comerț exterior.
Chiar dacă societatea comercială își schimbă sediul, obiectul de activitate, capitalul social, structura acestuia sau asociații, inclusiv denumirea, informațiile de mai sus nu se schimbă și rămân ale acestei societăți până atunci când se solicită, în urma lichidării sau dizolvării ei, radierea din Registrul comerțului, moment din care ea încetează să mai existe ca persoană juridică.
Pentru începerea activității mai este necesară obținerea autorizației de funcționare de la organul administrativ al localității în care societatea comercială își desfășoară activitatea.
Orice modificare intervine față de forma inițială a societății comerciale, efectuată prin înscriere de mențiuni, la Registrul Comerțului, se comunică atât organului financiar cât și celui administrativ în raza cărora se află societatea comercială, în termen de cinci zile de la efectuare.
Capitalul social reprezintă expresia valorică a tuturor aporturilor cu care asociații vin în societate și se numește capital nominal.
Aportul reprezintă, pe de o parte, sub aspect juridic, obligația asumată de fiecare asociat de a aduce în societate o anume valoare patrimonială și pe de altă parte, sub aspect etimologic, însăși bunurile aduse de asociați. Se prezintă sub următoarele forme:
aport în bani, când obiectul lui este o sumă de bani pe care asociatul urmează să o aducă în societate;
aport în natură, prin bunuri imobile (terenuri, clădiri, instalații) și mobile, corporale (materiale, mărfuri) și necorporale (creanțe, fond de comerț, brevete, licențe); în cazul în care se transmite societății dreptul de proprietate asupra bunului ce formează aportul în natură, între asociat și societate apar raporturi juridice de tip vânzător – cumpărător iar în cazul în care bunul este dat în folosința societății, raporturile dintre asociat și societate se supun regulilor referitoare la uzufruct; oricare ar fi bunul ce constituie aport în natură, acesta trebuie evaluat în bani, pentru a se putea stabili valoarea părților sociale sau a acțiunilor;
aport în industrie, reprezentând activitatea sau munca pe care asociatul o va presta pentru societate, având în vedere calificarea și competența sa; raporturile dintre asociat și societate sunt de tipul celor ce privesc locațiunea de serviciu; întrucât nu poate fi un element al gajului general, pe care capitalul social îl reprezintă pentru creditorii societății, aportul în industrie nu este cuprins în capitalul social.
Din punct de vedere juridic, asumarea răspunderii de a aduce în societate aportul propriu, indiferent sub ce formă, poartă denumirea de subscriere de capital social și a fost asumată de asociat în momentul semnării contractului de societate.
Respectarea aspectului etimologic al noțiunii de aport reprezintă aducerea efectivă a aportului în societate: depunerea de bani în contul curent, punerea la dispoziția societății a bunului imobil, mobil corporal sau necorporal și poartă denumirea de vărsare de capital social; aceste vărsăminte se fac în termenele prevăzute în contractul de societate; nerespectarea termenului de depunere a capitalului social sau a încasării creanței duc la calcularea și plata de dobânzi legale; nerespectarea termenului de aducere a aportului în natură conduce la plata de daune către societate; în condiții prevăzute de lege, conform art.165 din Legea nr.31/1990, art.217 din Legea nr.31 republicată în Monitorul Oficial nr.33 din 28 ianuarie 1998 nerespectarea obligației privind efectuarea aportului poate duce la excluderea asociatului din societate.
Privit sub aspectul valoric, capitalul social are o semnificație contabilă, nefiind ceva concret, ci reprezentând valoarea aporturilor pe care, la desființarea societății, aceasta trebuie să le restituie către asociați, fapt pentru care, în bilanțul societății, capitalul social reprezintă un element de pasiv; aporturile, în numerar, bunuri, drepturi de folosință, aduse de către asociați, reprezintă elemente de activ ale societății, întrucât ele există în formă concretă, reală și aparțin societății.
În același timp, capitalul social are și o semnificație juridică reprezentând gajul general pentru creditorii societății; pe toată durata existenței societății, capitalul social este fix, modificarea lui putându-se efectua doar prin modificarea contractului de societate, în condiții prevăzute de lege.
Prin analogie cu aportul social subscris și cu cel vărsat, capitalul social este capital social subscris – expresia valorică a aportului social subscris și capital social vărsat – expresia valorică a aportului în bani depus sau a bunurilor aduse efectiv în societate.
Capitalul social al oricărei societăți comerciale este împărțit în fracțiuni egale, numerotate, care, în funcție de forma juridică a societății se numesc părți sociale, pentru societățile cu răspundere limitată, aport de capital social sau părți de interes pentru societățile în nume colectiv și în comandită simplă și acțiuni, pentru societățile pe acțiuni sau în comandită pe acțiuni. Fiecărui asociat îi revine un anumit număr de părți sociale sau acțiuni, în funcție de valoarea aportului fiecăruia.
Totalitatea drepturilor și obligațiilor cu valoare economică ce aparțin unei societăți comerciale poartă numele de patrimoniul societății.
Patrimoniul societății se deosebește de capitalul social (expresia valorică a aporturilor asociaților), prin faptul că reprezintă universalitatea juridică în care sunt cuprinse drepturile, obligațiile și bunurile societății. În timp ce capitalul social nu are o formă concretă, patrimoniul este alcătuit din totalitatea bunurilor societății.
Valoarea patrimoniului, spre deosebire de cea a capitalului social, care rămâne fixă, este variabilă, în funcție de rezultatele societății; practic, patrimoniul este cel care reprezintă gajul general al creditorilor societății; la lichidarea societăților comerciale, se pune problema lichidării și distribuirii patrimoniului acesteia, în funcție de valoarea aportului de capital social al asociaților.
Patrimoniul societății cuprinde:
activul social, cu drepturi, reale sau de creanță, care privesc bunurile aduse ca aport de asociați, bunurile dobândite ulterior constituirii precum și beneficiile nedistribuite;
pasivul social, care privește obligațiile (contractuale și sociale) patrimoniale ale societății.
Întrucât titularul patrimoniului societății este societatea, ca persoană juridică, patrimoniul are un caracter autonom; bunurile aduse ca aport de asociați au ieșit din patrimoniul acestora și au intrat în patrimoniul societății, deci dreptul de proprietate al asociaților este distinct de dreptul de proprietate al societății; aceste bunuri vor putea fi urmărite doar de creditorii societății; declararea de faliment a societății privește numai patrimoniul societății, nu și pe cel al asociaților.
Tot ca o consecință a autonomiei patrimoniului, obligațiile societății față de terți nu se pot compensa cu obligațiile terților față de asociați, societatea și asociații, având patrimonii distincte, sunt subiecte de drept distincte.
Rezultatele unei societăți comerciale sunt profitul, când există un excedent al veniturilor față de cheltuieli sau pierderea, în situația inversă. Beneficiul este excedentul activului față de pasiv, după repartizarea sumelor pentru constituirea fondului de rezervă.
Beneficiul net se determină doar după ce se constată integritatea capitalului social, recuperându-se, dacă este cazul, pierderile din anii precedenți.
Partea din beneficiul net care se plătește anual asociaților sau acționarilor se numește dividend. Sumele distribuite asociaților sau acționarilor ca dividende sunt proporționale cu numărul de acțiuni sau de părți sociale și se stabilesc de Adunarea generală a asociaților, ținându-se cont în hotărârea adoptată de asociați și de prevederile contractului și ale statutului societății cu privire la criteriile de distribuire a dividendelor.
Pentru asociații care au avut un aport în industrie, care nu face parte din capitalul social, asociatul care a adus acest aport va avea o cotă de participare la beneficiu egală cu cota asociatului care a adus cel mai mic aport de capital social.
În situația când se plătesc dividende necuvenite, acestea sunt supuse restituirii iar fapta de a le distribui este ilicită și are consecințe sub aspect civil și penal.
Pentru a se putea ridica problema distribuirii dividendelor, este necesar ca beneficiul să fie real, adică să existe excedentul de mai sus, în același timp, beneficiu trebuie să fie util, adică să reprezinte ceea ce a mai rămas după ce s-a întregit capitalul social, când acesta a fost diminuat.
Din momentul în care Adunarea generală a asociaților a stabilit dreptul la beneficiu al asociaților, dreptul la beneficii a încetat să mai fie un drept social; beneficiile devin drept de creanță individual al asociatului asupra societății.
Organul de conducere al societăților comerciale îl constituie Adunarea generală a asociaților sau acționarilor și Comisia de cenzori, atunci când este cazul.
În Legea nr. 31/1990 republicată în Monitorul Oficial nr. 33 din 28 ianuarie 1998 sunt prevăzute competențele și limitele Adunării generale a asociaților sau acționarilor iar prin statutul și contractul de societate, acestea sunt stabilite cu exactitate, conform dorinței asociaților sau acționarilor, cu respectarea legii. Adunarea generală a asociaților sau acționarilor poate fi ordinară, și se întrunește cel puțin o dată pe an, la cel mult trei luni de la terminarea exercițiului financiar și extraordinară, și se întrunește ori de câte ori este necesar.
Inițiativa convocării Adunării generale a asociaților sau acționarilor o poate avea atât administratorul societății cât și asociații sau acționarii care dețin a zecea parte din capital; convocarea trebuie să conțină date despre data și locul ținerii adunării precum și ordinea de zi. Data trebuie astfel stabilită încât să permită asociaților sau acționarilor luarea la cunoștință a convocării; termenul de întrunire nu poate fi mai mic de 15 zile de la data convocării.
Ordinea de zi trebuie, în mod explicit, să prezinte toate problemele se urmează a fi dezbătute în Adunarea generală a asociaților sau acționarilor, inclusiv propunerile de modificări, dacă se dorește a se dezbate acest lucru. În funcție de numărul asociaților sau acționarilor, convocarea se face prin scrisoare sau prin publicarea în Monitorul Oficial, în cazul societăților pe acțiuni sau în comandită pe acțiuni.
Registrele societăților comerciale sunt registrul jurnal, registrul inventar și cartea mare, conform art. 20 al Legii contabilității nr. 82/1991.
Registrul jurnal conține toate înregistrările contabile în ordine cronologică; este numerotat și apoi avizat cu număr de înregistrare la Direcția Generală a Finanțelor Publice-Administrația financiară.
Registrul inventar conține un inventar cu toate mijloacele fixe, mobile și imobile, cu mijloacele bănești, stocurile de materii prime, materiale, mărfuri, cu datoriile și creanțele pe care unitatea patrimonială le deține la fiecare sfârșit de exercițiu financiar; este numerotat și apoi avizat cu număr de înregistrare la Direcția Generală Finanțelor Publice și a Controlului Financiar de Stat -Administrația financiară.
Societățile pe acțiuni mai trebuie să aibă un registru al acționarilor, cuprinzând toți acționarii care dețin acțiuni nominative, un registru al ședințelor și deliberărilor Adunării generale a acționarilor, un registru al ședințelor și deliberărilor consiliului de administrație, un registru al obligațiunilor emise și rambursate, un registru al ședințelor și deliberărilor comisiei de cenzori și un registru al ședințelor și deliberărilor comitetului director; primele două, trebuie să fie puse la dispoziția acționarilor, atunci când aceștia le solicită.
Orice societate comercială este, în același timp, un contract și o persoană juridică. Înființarea, existența, funcționarea și încetarea existenței ei sunt prevăzute în cele două acte constitutive ale societății, contractul de societate și statutul societății.
Contractul de societate este considerat actul constitutiv al unei societăți comerciale, indiferent de forma ei juridică. El reprezintă o convenție între asociați, cu respectarea cerințelor art.948 ale Codului civil – consimțământul valabil al părților care statuează, capacitatea de a efectua astfel de acte, să existe un obiect și o cauză licită. Contractul de societate trebuie să conțină elemente referitoare la:
forma juridică;
denumirea și sediul societății;
obiectul de activitate al societății cu activitățile pe care aceasta le va desfășura, conform nomenclatorului CAEN pentru activități comerciale precum și activitatea care va fi preponderentă;
durata de funcționare a societății;
capitalul social al societății;
aportul valoric și procentual la capitalul social al asociaților, respectiv acționarilor;
părțile sociale, număr, valoare și apartenență la asociați sau acționari;
structura capitalului social în numerar și, dacă este cazul, în natură;
numărul și valoarea acțiunilor;
modul de cesionare, moștenire sau transmitere a părților sociale;
condiții de organizare, funcționare, administrare și conducere a societății;
administratorii și cenzorii;
modificarea capitalului social;
modul de repartizare a obligațiilor, responsabilităților și competențelor;
modul de repartizare a dividendelor;
condiții de moștenire;
rezolvarea litigiilor;
situații și condiții de excludere a unor asociați din societate sau de primire de noi asociați;
dizolvarea societății, condiții de dizolvare
fuzionarea societății: condiții de fuzionare;
lichidarea societății: condiții de lichidare sau de numire a lichidatorilor.
Statutul societății este un act juridic de natură contractuală. El reprezintă o înțelegere a asociaților, al cărei obiect îl constituie stabilirea regulilor de înființare, organizare, conducere, funcționare și lichidare a societății; fiind o convenție între asociați sau a asociatului unic, pentru validitatea lui trebuiesc îndeplinite condițiile cerute de art.948 ale Codului civil : se încheie în formă autentică.
Statutul societății întărește și dezvoltă, prin conținutul său, toate prevederile contractului.
Contractul de societate stă la baza constituirii și funcționării oricărei societăți comerciale, cu excepția societății cu răspundere limitată cu asociat unic, unde acesta este înlocuit de statut. Pentru societățile pe acțiuni sau în comandită pe acțiuni și societățile cu răspundere limitată cu doi sau mai mulți asociați, atât contractul de societate cât și statutul reprezintă acte constitutive ale societății.
Atât contractul de societate cât și statutul societății se întocmesc nu doar în formă scrisă, cum în Codul comercial român se prevedea pentru alte societăți comerciale decât societăți pe acțiuni și în comandită pe acțiuni, ci în formă autentică, indiferent de forma juridică a societății, având în vedere faptul că ele reprezintă actele constitutive ale unei societăți comerciale, fapt ce dă posibilitatea instanțelor judecătorești să aprecieze legalitatea constituirii societății și să decidă, în cazul îndeplinirii condițiilor legale, înscrierea ei ca persoană juridică.
Forma autentică a contractului de societate și a statutului sunt indispensabile pentru constituirea legală a unei societăți comerciale; în absența formei lor autentice, societatea este nelegal constituită, cu toate consecințele ce decurg din acest fapt.
1.2 LATURA FINANCIAR – CONTABILĂ
A AGENȚILOR ECONOMICI
Așa cum s-a spus mai sus, orice agent economic este în același timp și o unitate patrimonială, prin patrimoniu înțelegându-se totalitatea drepturilor și obligațiilor care au o exprimare bănească. Astfel, agentul economic, ca subiect de patrimoniu, are posesia și gestiunea bunurilor materiale, drepturilor și obligațiilor cu condiția de a exercita liber acte de dispoziție și administrație asupra sa.
Prin activul patrimoniului se înțelege patrimoniul economic, adică valorile economice sub forma lor fizică concretă (materială sau bănească) iar prin pasivul patrimoniului se înțelege patrimoniul juridic, adică relațiile în care se află subiectul patrimoniului cu valorile care fac parte din activ.
Contabilitatea reflectă reprezentarea valorică a activității unui agent economic, sub forma mijloacelor materiale și bănești, a surselor de proveniență a acestora și a rezultatelor activității acestuia.
Mijloacele de lucru ale contabilității sunt observația, clasificarea, verificarea – comune și altor discipline – și bilanțul, contul și balanța de verificare, proprii doar contabilității.
Prin lege, contabilitatea este definită ca fiind "instrumentul principal de cunoaștere, gestiune și control al patrimoniului și a rezultatelor obținute".
Regulamentul de aplicare a Legii contabilității precizează și cele două compartimente distincte ale contabilității patrimoniului și anume:
contabilitatea generală sau contabilitate financiară care are ca bază norme unitare privind organizarea și conducerea, normele având caracter obligatoriu pentru toate unitățile patrimoniale, urmărindu-se furnizarea de informații pentru necesități proprii cât și pentru organele financiare, bancare, asociați sau acționari, clienți, furnizori, etc.;
contabilitatea de gestiune, organizată de fiecare agent economic potrivit cu specificul activității pe care o desfășoară pentru stabilirea rezultatelor, calcularea costurilor, urmărirea și controlul realizării bugetului de venituri și cheltuieli, etc.
Cum am arătat, mijloacele proprii de lucru ale contabilității sunt bilanțul, contul și balanța de verificare.
1.Bilanțul
Etimologia cuvântului bilanț este latină, de la cuvântul bilanx, care înseamnă balanță cu două talere.
Bilanțul este un procedeu al metodei contabilității prin care se reflectă principiul dublei reprezentări a patrimoniului, a mijloacelor economice – realitatea patrimoniului – care, transpuse în bilanț, devin activ (sau partea stângă) și a surselor de procurare a averii, care, transpuse în bilanț, devin pasiv (sau partea dreaptă).
Pozițiile care formează activul și pasivul unui bilanț se numesc posturi de bilanț, respectiv posturi de activ și posturi de pasiv. Ordinea dispunerii posturilor în bilanț este inversă lichidității activelor, de la cele mai puțin lichide, cum sunt imobilizările necorporale, către disponibilitățile bănești, care îmbracă forma de bani. Cât privește ordinea de succesiune a posturilor de pasiv, ea este inversă exigibilității surselor de finanțare, pornind de la capitalul propriu până la datorii, pe termen lung și apoi scurt. Ordinea dispunerii posturilor în activul și pasivul bilanțului, după ierarhizarea elementelor patrimoniale, trebuie să asigure o corelație între lichiditatea activelor și exigibilitatea pasivelor.
Relația de bază care stă la întocmirea bilanțului este:
Activ = Pasiv
iar relația fundamentală de întocmire a bilanțului este:
Activ = Capital propriu + Datorii
Bilanțul este deci rezultatul "cântăririi" activului cu pasivul societății și se întocmește după închiderea tuturor conturilor; va cuprinde activul, pentru toate soldurile debitoare și pasivul, pentru cele creditoare. Bilanțul contabil este compus din:
bilanțul propriu-zis;
contul de profit și pierderi;
raportul de gestiune;
raportul comisiei de cenzori, atunci când este cazul și societatea are o comisie de cenzori.
Regulile de bază în întocmirea bilanțului sunt cele din normele metodologice întocmite de Ministerul Finanțelor Publice la sfârșitul fiecărui an financiar; în afara acestora, regulile de bază sunt:
asigurarea corespondenței posturilor înscrise în bilanț cu datele din contabilitate, puse de acord cu situația reală a patrimoniului;
interzicerea compensărilor dintre conturile înscrise în bilanț și veniturile și cheltuielile din contul de profit și pierdere.
Adunarea generală a asociaților sau acționarilor trebuie să aprobe bilanțul, fapt menționat într-un proces verbal care devine parte componentă a bilanțului; în situația când societatea are asociat unic, procesul verbal este înlocuit de hotărârea asociatului unic de aprobare a bilanțului contabil.
După avizarea de către Direcția Generală a Finanțelor Publice a bilanțului și a contului de profit și pierdere, acestea se publică în Monitorul Oficial.
2.Contul
Cuvântul cont provine din franțuzescul compte, și se traduce prin "socoteală scrisă".
Contul are rolul de a asigura cunoașterea creșterilor și descreșterilor elementelor patrimoniale în decursul unei perioade de gestiune precum și starea la un moment dat a acestor elemente.
Întrucât înregistrările contabile cuprind niște sume care reprezintă exprimarea valorică a elementelor patrimoniale prin utilizarea unui etalon monetar, contul reprezintă un model de calcul și evidență în expresie valorică.
Înregistrările contabile făcându-se de îndată după mișcarea survenită în elementele patrimoniale, contul reprezintă și un model de înregistrare cronologică a acestor mișcări.
Contul poate fi abordat ca un model de înregistrare cronologică, grupare, sistematizare și calcul în expresie valorică a situației și evoluției elementelor patrimoniale.
Contul realizează următoarele funcții:
economică ține socoteala "cuiva" care arată însăși conținutul contului (ex. contul "Casa" ține socoteala numerarului aflat în casieria agentului economic);
statistică – oferă date statistice;
de calcul (ex. calcularea costului de achiziție a materiilor prime);
de control asigură controlul integrității patrimoniului;
de individualizare și grupare, o grupă de conturi reprezentând mijloace, resurse sau procese omogene din patrimoniu, dar fiecare cont în parte, el însuși sau prin analiticele sale putând individualiza elementele patrimoniale până la amănunte de ordin minuțios;
de sistematizare, reflectând separat creșterile elementelor de patrimoniu de micșorarea elementelor de patrimoniu;
de generalizare, oferind posibilitatea furnizării unor informații de ansamblu într-un sistem economic (ex. generalizarea producției terminate pe grupe de produse a unui agent comercial în contul "Produse finite");
contabilă, concretizată în modul de funcționare a contului.
Un cont este definit prin următoarele elemente:
titlul, care exprimă denumirea sau descrierea elementelor patrimoniale cărora li s-a asociat contul;
data înregistrării, indică data la care s-a petrecut o mișcare a elementelor patrimoniale;
explicația contului, descriptivă, prin descrierea documentului în baza căruia se petrece mișcarea elementelor patrimoniale sau contabilă, cu mențiunea contului corespondent al celuilalt element patrimonial influențat de această mișcare;
debitul și creditul, primul indicând starea de intrare, destinație, alocare sau utilizare a valorilor la cel de-al doilea starea de ieșire, origine, finanțare sau revenire a valorilor;
mișcarea sau rulajul contului reprezintă totalul sumelor înregistrate într-o perioadă de gestiune în debitul sau creditul unui cont; raportat la părțile debitoare și creditoare, rulajul este debitor sau creditor;
soldul contului reprezintă mărimea, la un moment dat, a elementului patrimonial căruia i s-a asociat contul; raportat la timp și perioade de gestiune, soldul este inițial, la zi și final.
Relația dintre solduri și mișcări, pentru orice cont este dată de relația:
Sold final (la zi)=Sold inițial + Creșteri – Descreșteri
Funcția contabilă a conturilor le clasifică în:
conturi monofuncționale care, la rândul lor, sunt:
-conturi de activ care își încep acțiunea prin debitare cu existențele sau creșterile de activ și prezintă sold debitor sau se soldează (sold zero);
-conturi de pasiv care își încep acțiunea prin creditare cu existențele sau creșterile de pasiv și prezintă sold creditor sau se soldează (sold zero);
conturi bifuncționale, care acționează fie după regula conturilor de activ fie după cea a conturilor de pasiv.
3. Balanța de verificare
Balanța de verificare realizează centralizarea și verificarea exactității înregistrării în conturi și a egalității bilanțiere. În afara rolului de control pe care îl realizează, balanța este sursa de bază în furnizarea informațiilor pentru întocmirea bilanțului. Are și rol tot mai pronunțat de registru contabil. Balanța de verificare poate fi interpretată ca un instrument de analiză economico – financiară operativă.
Balanțele de verificare se clasifică după mai multe criterii; astfel,
1. după felul conturilor pe care le cuprind balanțele de verificare sunt sintetice sau generale care cuprind totalitatea conturilor sintetice de gradul I și II și balanțe de verificare analitice, care cuprind toate conturile analitice deschise în cadrul unui cont sintetic;
2. după criteriul pe care se întemeiază construirea indicatorilor, balanțele de verificare sunt de totaluri valorice, întemeiate pe criteriul însumării datelor înregistrate în debitul și creditul conturilor, fără a reda înregistrările pe conturi corespondente și balanță de verificare șah sau pe conturi corespondente, întemeiată pe criteriul dezvoltării rulajelor conturilor pe conturi corespondente, numită și matricea conturilor.
3. după numărul seriilor de egalități balanța de verificare poate fi:
-cu o singură egalitate:
-de totaluri, cu TSD = TSC total rulaj
-de solduri, cu SFD = SFC sold final
-cu două serii de egalități, cu
TSD = TSC total rulaj
SFD = SFC sold final
-cu trei serii de egalități, cu variantele
-balanță de rulaj lunar, cu
TSD = TSC total rulaj
RCD = RCC luna curentă
SFD = SFC sold final
-balanță șah, cu
SID = SIC sold inițial
TSD = TSC total rulaj
SFD = SFC sold final
-cu patru serii de egalități, cu
TPD = TPC luna precedentă
RCD = RCC luna curentă
TRD = TRC total rulaj
SFD = SFC sold final
-cu cinci serii de egalități, cu
SID = SIC sold inițial
TPD = TPC luna precedentă
RCD = RCC luna curentă
TRD = TRC total rulaj
SFD = SFC sold final
În afara rolului unui agent economic de a furniza societății bunuri materiale și servicii, acesta are și rolul de a contribui la constituirea fondurilor publice de resurse bănești, de unde rezultă latura financiară a activității agentului economic, realizată prin fiscalitate.
Fiscalitatea are și rolul de a redistribui veniturile publice între membrii societății și la atenuarea unor inegalități cu privire la venituri între cetățeni (etimologia cuvântului fisc este latină, provenind de la fiscus – coș, paner, utilizat, probabil, în începuturile activității fiscale pentru a colecta bunuri de la cei cărora le prisosea, pentru a le oferi celor handicapați, bolnavi, neajutorați).
Bugetul public al României este alcătuit din:
bugetul de stat;
bugetul local;
bugetele speciale.
Bugetul de stat are la originea formării sale vărsămintele efectuate de unitățile patrimoniale din impozite și taxe, care se clasifică în modul următor:
-impozite directe alcătuite din impozitul pe profit, impozitul pe salarii, impozitul pe dividende, impozitul pe profitul investitorilor străini, impozitul pe veniturile persoanelor nerezidente, impozitul pe veniturile ilicite, impozitul pentru sumele din vânzarea activelor, impozitul pe veniturile societăților mixte;
-impozite indirecte alcătuite din accizele și impozitul pe țiței și gaze, taxele și comisioanele vamale, taxa pe valoarea adăugată, majorări și penalități pentru întârzieri;
-venituri nefiscale ca vărsămintele din profitul net al regiilor autonome și vărsămintele de la instituțiile publice;
-venituri din capital obținute din valorificarea unor bunuri ale statului.
Bugetul local este alcătuit din vărsămintele efectuate din impozitul pe clădiri, impozitul pe terenurile ocupate de clădiri, taxa asupra mijloacelor de transport, taxa pentru folosirea locurilor publice, taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat.
Bugetele speciale sunt:
-din cadrul bugetului de stat alcătuit din vărsămintele efectuate din fondul pentru sănătate, fondul pentru risc și accidente pentru persoanele cu handicap, fondul de modernizare a unităților vamale, fondul de modernizare a drumurilor publice, fondul pentru cercetare dezvoltare, fondul pentru dezvoltarea învățământului.
-din cadrul bugetului asigurărilor sociale de stat alcătuit din vărsămintele efectuate din fondul asigurărilor sociale de stat, fondul pentru pensii suplimentare, fondul pentru asigurările sociale ale agricultorilor, fondul pentru plata ajutorului de șomaj.
1.3 INFORMATIZAREA ACTIVITĂȚII FINANCIAR – CONTABILE
A AGENȚILOR ECONOMICI
Un agent economic poate fi privit ca o unitate în care se desfășoară activități economico – sociale complexe și dinamice care se condiționează reciproc. Relațiile care se stabilesc în timpul acestor activități sun sociale și economice. Astfel totalitatea metodelor, tehnicilor, mijloacelor prin care se asigură înregistrarea, culegerea, transmiterea, circuitul, prelucrarea și valorificarea informațiilor de orice natură alcătuiesc sistemul informațional și obiectivul global al unui sistem informațional este tratarea și valorificarea informației la toate nivelele sistemului.
Acea parte componentă a sistemului informațional prin care se asigură, pe baza folosirii calculatoarelor electronice, tratarea rațională, rapidă și eficientă a informațiilor se numește sistem informatic.
Elementele componente ale sistemului informatic sunt:
dotare tehnică: calculatoarele și terminalele de intrare – ieșire;
colecții organizate de date – baze și bănci de date;
pachete și proceduri de tratare a datelor;
resurse umane alcătuite din cadre de specialitate: analiști, programatori, operatori.
Schematic, acestea sunt reprezentate astfel:
Intrările în sistemul informațional: mesaje, documente, întrebări, informații diverse,
Interfața cu sistemul informatic: proceduri manuale, echipamente tehnice, sisteme de prelucrare, fișiere, baze și bănci de date.
Ieșirile din sistemul informațional: rapoarte, documente, mesaje, statistici, răspunsuri.
Structura sistemului informațional este suprapusă funcțiilor pe care le realizează un agent economic:
cercetare – dezvoltare – conducere;
producție;
comercială – aprovizionare și desfacere;
financiar – contabilă;
resurse umane și salarizare.
Orice sistem informatic complex este structurat în subsisteme, conform realizării de către agentul economic a funcțiilor sale, după cum urmează:
subsistem de marketing, cu studii în cercetare – dezvoltare – conducere – testare piață;
subsistem de producție;
subsistem de aprovizionare – și urmărirea obligațiilor către furnizori;
subsistem de desfacere și urmărirea încasărilor de la clienți;
subsistem financiar – contabil;
subsistem resurse umane și salarizare.
În condițiile materiale oferite de explozia de calculatoare și de pachete de programe, realizarea unui sistem informatic trebuie să se bazeze pe o analiză profundă și detaliată a sistemului informațional, pe posibilitățile tehnice ale beneficiarului de sistem informatic precum și pe caracteristicile specifice ale beneficiarului.
O bună abordare în structurarea unui sistem informatic este de a crea o bază de date, care să devină pivotul principal al sistemului informatic și care să cuprindă , pe de o parte, fișierele de bază, iar pe de altă parte, pachete de programe de gestionare a acestora. Astfel, fișierele de bază ar fi:
nomenclatorul de produse, materiale, mărfuri;
nomenclatorul de operații care se efectuează asupra unui produs cu normele de executare: timp, pregătire profesională necesară, parametrii de calitate, necesar de materii prime și materiale auxiliare;
nomenclatorul de capacități de producție, cu date despre utilajele de producție privind atât evidența lor ca mijloace fixe cât și utilizarea lor în activitatea de producție;
nomenclatorul de furnizori de materii prime, materiale auxiliare, mărfuri, servicii, cu date de identificare a fiecărui furnizor;
nomenclatorul de clienți, cu date de identificare a fiecărui client;
nomenclatorul de resurse umane, cu date de evidență a personalului și date necesare determinării drepturilor și obligațiilor bănești ale salariaților.
Subsistemul de marketing – cercetare – dezvoltare – conducere realizează elaborarea planurilor de afaceri privind obținerea de credite pe termen lung sau scurt, a dimensionării producției, planuri de afaceri privind dezvoltarea managerială, investițiile.
Subsistemul de producție realizează elaborarea planurilor de afaceri privind producția, reparația și întreținerea utilajelor.
Subsistemul de aprovizionare – și urmărirea obligațiilor către furnizori realizează planuri de afaceri privind dimensionarea aprovizionării cu materii prime, materiale, mărfuri, combustibili, în funcție de dimensiunea cererii de produse sau mărfuri, de cererea de servicii în funcție de zone sau anotimpuri, precum și de urmărire a modului de achitare a datoriilor către furnizori și eșalonarea plăților către aceștia.
Subsistemul de desfacere și urmărirea încasărilor de la clienți realizează planuri de afaceri privind dimensionarea producției în funcție de cerea pieței, posibilitățile de lărgire a segmentelor de clienți precum și a tipurilor de astfel de segmente precum și urmărirea încasărilor creanțelor de la clienți.
Subsistemul resurse umane și salarizare realizează evidența salariaților precum și stabilirea drepturilor și îndatoririlor bănești ale acestora.
Subsistemul financiar contabil al unui agent economic reprezintă partea finală a prelucrării informațiilor din sistemul informațional.
Informațiile gestionate în subsistemul financiar contabil vehiculează cunoștințe de reflectare și control privind patrimoniul și rezultatele obținute.
Informația contabilă are o determinare dublă: aceea calitativă, sau de identificare, care indică felul și natura elementului de patrimoniu la care se referă informația – exemplu, materii prime, disponibilități bănești – și o determinare cantitativă, sau de stare care se referă la starea în care se găsește elementul de patrimoniu -exemplu 600 kg. din materia primă "făină" sau 3.000 mii lei în cont sau la valoarea definită prin raportare -exemplu costul de producție al pâinii este 3.000 lei față de cel de vânzare de 4.500 lei.
Astfel, datele de intrare în acest subsistem sunt cele furnizate din subsistemele producție, aprovizionare – desfacere, salarizare.
De asemenea, subsistemul financiar – contabil trebuie să asigure evidența, urmărirea, consumul și controlul gestiunilor pentru:
materii prime, materii auxiliare și materiale, precum și combustibili;
produse finite și semifabricate, mărfuri;
mijloace fixe;
investiții în curs;
creanțe și datorii;
resurse bănești.
Pachetele de programe ale unui subsistem financiar contabil complet trebuie să asigure inclusiv închiderea conturilor de venituri și cheltuieli, a conturilor privind taxa pe valoarea adăugată, stabilirea profitului sau pierderii precum și întocmirea balanței de verificare lunară, a situației activului și pasivului, a contului de profit și pierdere și a anexelor din bilanțul contabil.
De asemenea, un deziderat important al unui sistem informatic, în general, și al subsistemului financiar contabil, în special, datorită implicațiilor juridice, este de a asigura o arhivare corespunzătoare a informațiilor, protecția lor precum și un acces rapid la informațiile deja arhivate. Identificând informațiile contabile cu datele financiar – contabile privind starea și mișcarea elementelor patrimoniale și cu indicatorii economico – financiari privind resursele utilizate și rezultatele obținute, culese din documentele contabile primare, rolul subsistemului informatic financiar – contabil este de a conserva, stoca, prelucra și restitui oricând atât datele de intrare, cât și rezultatele obținute după prelucrare. Suporturile materiale utilizate în acest scop trebuie să fie de așa manieră încât să fie asigurată păstrarea informațiilor și accesul simplu și rapid, atât pentru vizualizare cât și pentru redare pe suport remanent (liste, tabele, registre, fișe, planșe).
CAPITOLUL 2.
CALCULUL COSTURILOR
2.1 DEFINIȚIE, METODE
Se știe că noțiunea de buget se definește ca fiind balanța veniturilor și cheltuielilor dintr-o anumită perioadă de timp (de obicei, un an) ale unui stat -buget de stat – ale unei familii – buget de familie – ale unei instituții, ale unui agent comercial – buget de venituri și cheltuieli.
În privința unui agent comercial, bugetul este expresia cantitativă a obiectivelor pe care acesta își propune să le atingă. Vom putea vorbi astfel de:
bugetul vânzărilor;
bugetul producției;
bugetul aprovizionării cu materiale;
bugetul consumului de materiale directe;
bugetul manoperei directe;
bugetul stocurilor de produse finite;
bugetul cheltuielilor de desfacere;
bugetul cheltuielilor administrative.
Cu ajutorul acestora, se va putea stabili
bugetul de numerar;
contul de profit și pierdere;
bilanțul previzional.
Bugetul costurilor producției agentului comercial este un program de sinteză elaborat pe capitole și indicatori după ce, în prealabil, au fost întocmite toate celelalte secțiuni ale programului de activitate.
Bugetul costurilor cuprinde totalitatea cheltuielilor de exploatare necesare fabricării producției globale, grupate după conținutul economic, pe elemente de cheltuieli, indiferent de locul de ocazionare și purtătorul de costuri, inclusiv cheltuielile generale de administrație și cele de desfacere care nu intră, de regulă, în costul de producție ci sunt cheltuieli ale perioadei.
Capitolele principale ale bugetului costurilor sunt:
bugetul privind activitățile de producție;
bugetul costului unitar.
Pentru bugetul privind activitățile de producție se consideră:
bugetul cheltuielilor cu materiile prime și materialele directe;
bugetul cheltuielilor cu manopera directă;
bugetul cheltuielilor cu activitatea auxiliară;
bugetul cheltuielilor indirecte ale secțiilor activității de bază.
Bugetul costului unitar se întocmește pentru fiecare produs, lucrare, serviciu, desfășurat, pe articole de calculație după structura costului.
Pentru calcularea costului există o sumedenie de posibilități, de metode de calculare a costurilor; acestea se clasifică astfel:
Metode clasice:
-Metoda globală
-Metoda pe faze
-Determinarea costurilor producției neterminate
-Metoda pe comenzi
-Repartizarea costurilor comune
-în producție sortodimensională
-în producție cuplată
Metode evoluate
-Metoda costului normal
-Metoda standard
-Metoda bazată pe costuri normate
-Metoda THM tarif oră mașină
-Metoda Georges Perrin
-Metoda Pert Cost
-Metode bazate pe costurile parțiale
-Metoda direct costing
-Metoda costurilor directe
Metoda calculației pe locuri de cost.
Costurile își găsesc exprimarea contabilă în operațiile contabile efectuate cu conturile din clasa 9, Conturile de gestiune astfel:
Contul 901 – Decontări interne privind cheltuielile este un cont bifuncțional care se creditează în cursul lunii prin conturile din grupa 92 după cum urmează:
% = 901
921 cu cheltuielile activității de bază
922 cu cheltuielile activității auxiliare
923 cu cheltuielile indirecte de producție
924 cu cheltuielile de administrație
925 cu cheltuielile de desfacere.
Se debitează la sfârșitul lunii prin conturile din grupa 93 după cum urmează:
901 = %
931 cu costul producției obținute
903 cu decontările interne privind diferențele de preț.
Contul 902 – Decontări interne privind producția obținută este un cont bifuncțional care se creditează în cursul lunii după cum urmează:
% = 902
903 cu decontările interne privind diferențele de preț.
931 cu costul producției obținute
Se debitează la sfârșitul lunii prin conturile din grupa 92 după cum urmează:
902 = %
921 cu cheltuielile activității de bază
922 cu cheltuielile activității auxiliare
923 cu cheltuielile indirecte de producție
924 cu cheltuielile de administrație
925 cu cheltuielile de desfacere
933 cu costul producției în curs de execuție
Contul 903 – Decontări interne privind diferențele de preț este un cont de activ. Se debitează la sfârșitul lunii și se creditează în negru sau în roșu diferențele de preț prin debitul contului 901:
903 = 902
901 = 903
Contul 921 – Cheltuielile activităților de bază este un cont de activ. Se debitează în cursul lunii cu cheltuielile aferente pe produse, lucrări, servicii la sfârșitul lunii, prin conturile:
921 = %
922 cu cheltuielile activității auxiliare
923 cu cheltuielile indirecte de producție
924 cu cheltuielile de administrație
925 cu cheltuielile de desfacere.
Se creditează, la sfârșitul lunii prin:
% = 921
902 decontări interne privind producția obținută
933 costul producției în curs de execuție
Contul 922 – Cheltuielile activităților auxiliare este un cont de activ. Se debitează:
-în cursul lunii:
922 = 901
-la sfârșitul lunii:
922 = 924
Se creditează, la sfârșitul lunii, prin conturile:
% = 922
921 cu cheltuielile activității de bază
902 decontări interne privind producția obținută
933 costul producției în curs de execuție
Contul 923 – Cheltuieli indirecte de producție este un cont de activ. Se debitează în cursul lunii:
923 = 901
Se creditează, la sfârșitul lunii, prin conturile:
% = 923
921 cu cheltuielile activității de bază
902 decontări interne privind producția obținută
933 costul producției în curs de execuție
Contul 924 – Cheltuieli generale de administrație este un cont de activ. Se debitează în cursul lunii:
924 = 901
Se creditează, la sfârșitul lunii, prin conturile:
% = 924
921 cu cheltuielile activității de bază
902 decontări interne privind producția obținută
922 cu cheltuielile activităților auxiliare
925 cu cheltuielile de desfacere
Contul 925 – Cheltuieli de desfacere este un cont de activ. Se debitează:
-în cursul lunii:
925 = 901
-la sfârșitul lunii:
925 = %
922 cu cheltuielile activităților auxiliare
924 cu cheltuielile generale de administrație
Se creditează, la sfârșitul lunii:
902 = 925
Contul 931 – Costul producției obținute este un cont de activ. Se debitează în cursul lunii:
931 = 902
Se creditează, la sfârșitul lunii:
901 = 931
Contul 933 – Costul producției în curs de execuție este un cont de activ. Se debitează la sfârșitul lunii prin conturile:
933 = %
921 cu cheltuielile activității de bază
922 cu cheltuielile activității auxiliare
923 cu cheltuielile indirecte de producție
924 cu cheltuielile de administrație
Se creditează cu producția obținută:
902 = 933
2.2 METODA CALCULULUI PE COMENZI
La sfârșitul ciclului industrial și comercial parcurs de un bun, indiferent de durata ciclului, se pune, deci, problema postcalculului producției și determinarea costurilor.
Metoda calculului pe comenzi se utilizează la agenții economici care au o producție individuală sau de serie cum ar fi unitățile constructoare de mașini, din industria electrotehnică, unități pentru reparații, tipografii.
Elementul purtător de cost va fi comanda: toate elementele privind consumurile vor fi centrate pe comandă.
Organizarea calculului costului prin metoda pe comenzi se poate realiza prin combinarea cu metoda pe faze cu sau fără semifabricat, în funcție de tipul producției.
Comanda poate avea ca obiect un lot sau mai multe loturi de piese îm diferite faze de fabricație.
Deoarece metoda de calcul pe comenzi are un caracter periodic, trebuie să se caute ca organele de lansare a producției să dimensioneze astfel cantitățile păe comenzi încât să fie executate în cursul unei singure perioade de gestiune.
În cazul calculului costului prin metoda pe comenzi, codificarea comenzilor este absolut obligatorie: toate comenzile de lansare – fișele tehnologice, bonurile de consum, bonurile de lucru, fișele de însoțire, poartă codul comenzii la care se referă.
În scopul urmăririi costurilor pe comenzi, postcalculul va deschide pentru fiecare comandă câte o fișă și situații analitice.
Obiectele diferite în planificarea costurilor și postcalcularea lor fac dificilă compararea costului comenzii.
Deoarece execuția comenzii poate dura mai mult decât o perioadă de gestiune considerată nu face posibilă cunoașterea costului efectiv la finele perioadei. De asemenea, în unele condiții pot apărea alunecări de costuri de la o comandă la alta care au ca obiect același grup de produse.
În cazul utilizării calculului costului prin metoda pe comenzi, din conturile de gestiune prezentate mai sus, va fi necesară deschiderea de analitice pe comenzi pentru următoarele conturi:
921 – Cheltuielile activităților de bază, în cadrul fiecărei comenzi cheltuielile fiind evidențiate pe locuri de ocazionare (secții, ateliere etc.) și pe articole de calculație, și
923 – Cheltuieli indirecte de producție, se vor deschide analitice pe locuri de ocazionare (secții, ateliere etc.) de unde se vor repartiza asupra comenzilor executate în respectivele zone., concret asupra analiticelor corespunzătoare ale contului 921 – Cheltuielile activităților de bază.
CAPITOLUL 3.
STUDIU DE CAZ
3.1 SCURTĂ PREZENTARE
Societatea comercială "AL – AY" S.R.L. din Timișoara, societate organizată ca societate cu răspundere limitată, având doi asociați români și un asociat străin, este înscrisă la Oficiul Registrului Comerțului ca o societate mixtă cu capital exclusiv privat, în anul 1992.
Societatea dispune de un capital social integral privat în valoare de 9.000.000 lei, constituit din 90 de părți sociale a câte 100.000 lei fiecare, din care 40% a fost depus în numerar iar restul în aport în natură, constituit din utilaje de panificație și aduse ca aport la capitalul societății de partenerul străin.
Obiectul de activitate al societății comerciale "AL – AY" S.R.L. este alcătuit din următoarele domenii de acțiuni:
-operațiuni de import-export și comercializarea în orice mod legal (en gros și en detail, prin unități proprii – puncte fixe și puncte mobile, prin magazine închiriate sau pe baza de comision, ambulant, în piețe, târguri, expoziții, etc.) de bunuri alimentare, produse și preparate din carne, animale și produse animaliere, cereale, legume, fructe, produse apicole, țigări, cafea, băuturi alcoolice și nealcoolice, articole electrice, electronice de uz casnic și personal, articole textile, utilaje și mașini pentru industria textilă, jucării, blană, piele naturală și sintetică, încălțăminte, cosmetice, produse chimice, îngrășăminte naturale, detergenți, produse de menaj și uz casnic, lacuri, vopsele, mase plastice, combustibili, carburanți, lubrifianți, produse PECO, uleiuri, bijuterii din metale prețioase și semiprețioase, gablonțuri, cristale, mobilier, autoturisme, motociclete, mașini și tehnică agricolă, piese de schimb auto, accesorii auto, casete audio și video, calculatoare, aparate optice și foto, aparate de copiere, echipamente și utilaje pentru industria alimentară și alimentație publică, bunuri de larg consum, bunuri industriale;
-producția de bunuri alimentare (preparate culinare, produse de panificație, produse de patiserie – cofetărie, produse și preparate din carne, produse lactate, înghețată, băuturi răcoritoare, etc.) și/sau desfacerea acestor produse prin rețeaua comercială proprie, unități de stat și/sau rețeaua particulară, prestări servicii, morărit și panificație;
-producția și/sau comercializarea de produse agricole (cereale, fructe, legume) și horticole, producție de seră, produse apicole;
-producția și/sau comercializarea de confecții din material textil, piele naturală și sintetică, blană, prelucrarea acestor materiale până la faza de produs finit, producerea de articole de marochinărie, artizanat, tricotaje, broderie, încălțăminte, confecții, covoare, jucării, articole de sport-turism;
-prelucrarea și comercializarea de bijuterii din metale prețioase și neprețioase;
-producția și/sau comercializarea de confecții metalice, construcții metalice, instalații sanitare, instalații electrice, mobilier, tâmplărie, lăcătușerie, prestări servicii în aceste domenii;
-prestări servicii către populație : frizerie, coafură, manichiură, pedichiură, cosmetică, gimnastică de întreținere, curs de limbi străine;
-prestări servicii de croitorie, broderie, blănărie, activități de imprimerie și manufactură, servicii de muncă bătrâni, service calculatoare, foto, servicii de înregistrare casete audio și video, servicii de închiriere casete audio și video, spălătorie și curățătorie chimică, servicii de dactilografiere, multiplicare acte, editură, tipografie, traduceri, interpreți, realizare de activități de agrement și divertisment în unități proprii (video, disco, bar);
-transport intern și internațional de mărfuri și persoane, inclusiv în regim de taximetrie;
-turism intern și internațional, prestări servicii turistice;
-service auto pentru toate tipurile de autovehicule românești și străine, școli de conducere auto, spălătorie auto;
-operațiuni de consignație și comision, intermediere;
-consulting comercial, financiar, economic și tehnic, management, marketimg, reprezentanță comercială, anticariat;
-prestări servicii în alimentație publică (bar, snack-bar, restaurant, pizzerie, etc.);
-servicii de depozitare mărfuri pentru persoane fizice și juridice române și străine;
-servicii de închiriere de bunuri, intermediere, vânzari-cumparari de bunuri mobiliare și imobiliare și autoturisme;
-comercializarea produselor obținute din activitatea proprie.
3.2 ACTIVITATE ȘI REZULTATE
Activitatea principală pe care s-a axat patronatul societății comerciale "AL – AY" S.R.L. este cea de producție a produselor de panificație, desfacerea acestora cu ridicata și cu amănuntul prin magazine proprii și activitatea comercială de vânzare cu amănuntul a produselor de larg consum, alimentare și nealimentare.
Activitatea de producție se desfășoară în cadrul atelierului de brutărie al societății comerciale "AL – AY" S.R.L.
Ciclul tehnologic de producție este cuprins între 90 și 120 de minute, variind în funcție de anotimp, schimb de lucru și calitatea făinii, a drojdiei și a amelioratorului sau enzimelor folosite.
În general, la sfârșitul unei zile de lucru nu există produse finite în stoc; de asemenea, nu există produse semifinite.
Fazele de producție ale ciclului tehnologic în procesul de producere a bunurilor de panificație (pâine, cornuri, brioșe, covrigi) sunt următoarele:
cântărirea și cernerea făinii;
prepararea aluatului, prin malaxarea făinii cu apă, sare, drojdie, ameliorator ;
predospirea aluatului;
porționarea aluatului;
formarea, prin rolare, a produselor;
punerea produselor în tăvile pentru coacere și efectuarea tăieturilor;
presărarea produselor cu sare, mac, susan, nucă, albuș de ou;
dospirea;
coacerea;
stropirea cu apă;
depozitarea în ambalaje speciale.
Materiile prime și materialele utilizate în procesul de producție a produselor de panificație sunt următoarele:
a) materii prime:
-făină
-sare
-drojdie
-amelioratori și enzime.
b) materiale auxiliare:
-ulei
-zahăr
-susan
-mac
-nucă
-ouă
-ulei de motor
-lame de ras
Utilajele din procesul de producție sunt următoarele:
-cernător (sită mecanică)
-malaxor
-camera de predospire
-mașină de porționat (pentru tăierea aluatului în greutatea prevăzută în rețetarul aprobat de organele abilitate în acest scop)
-mașina de rulat
-camera de dospire
-cuptor cu instalație de rotire.
În afara acestora, pentru manipularea materialelor și a materiilor prime precum și a produselor, în diferite faze de fabricație, se mai utilizează sacii, cântarele, tăvile și lăzile pentru produsele finite.
Societatea comercială "AL – AY" S.R.L. lucrează cu un personal în număr de 23-25 persoane, din care fac parte următoarele categorii de angajați:
magazioneri
brutari
muncitori necalificati, manipulanți, șoferi
vânzători
personal tehnic-operativ.
Personalul din producție este structurat în trei echipe, fiecare echipă conținând după cum urmează:
șef de tură
brutari
manipulanți.
Producția este organizată în trei schimburi și este desfășurată, conform unor grafice, de către cele trei echipe.
Structura de producție a societății este în conformitate cu activitățile de bază desfășurate de aceasta:
magazii
magazine
atelier de productie
biroul tehnico-operativ.
Societatea dispune de următoarele:
magazie de materii prime și materiale
magazie de produse finite
magazie centrală de mărfuri
atelier de brutărie
magazine de desfacere a produselor cu amănuntul către populație.
Magaziile, atelierul de brutărie și unul din magazinele de desfacere cu amănuntul ale societății comerciale "AL – AY" S.R.L. sunt la sediul societății iar două magazine de desfacere cu amănuntul fiind constituite în puncte de lucru, în diferite zone ale orașului.
Furnizorii societății sunt atât societăți comerciale sau persoane fizice române (producători particulari de la care, în sistem de borderouri de achiziții, se face aprovizionarea cu grâu sau făină) cât și societăți comerciale străine. Furnizorii mai sunt structurați și după bunurile pe care le livrează societății:
materii prime și materiale
mărfuri.
O categorie specială de furnizori ai societății comerciale "AL – AY" S.R.L. o constituie furnizorii de energie, apa, combustibil, de servicii de telecomunicații precum și morile, în vederea transformării grâului în făină.
Desfacerea produselor rezultate din procesul de producție se face în două moduri:
a) prin desfacerea cu amănuntul către populație, în magazinul propriu;
b) prin desfacerea cu ridicata, care, de asemenea se face în doua moduri:
-în sistem contractual, livrându-se zilnic diferiților clienți cantități prestabilite, conform întelegerii contractuale; în aceste situații, marfa se livrează pe bază de avize de însoțire a mărfii, facturarea efectuându-se decadal, bilunar sau lunar. Din această categorie fac parte marile magazine cu profil alimentar precum și cantine, internate sau restaurante;
-prin livrări accidentale sau prin comanda clienților de la o zi la alta, când livrarea mărfii se face prin facturarea imediată a acesteia.
Activitatea comercială a societății se desfășoară prin desfacerea cu ridicata a mărfurilor provenite din producția proprie și din desfacerea cu amănuntul către populație a mărfurilor, atât din producția proprie cât și a celor achiziționate de la furnizori, aceasta realizându-se în cele trei magazine proprii ale societății constituite în puncte de lucru.
În afara comercializării mărfurilor obișnuite, societatea practică și vânzarea mărfurilor în regim de consignație.
În desfășurarea tuturor activităților, societatea utilizează surse financiare proprii precum și credite bancare pe termen lung și mijlociu.
Se acordă o atenție deosebită gestiunii resurselor materiale ale societății comerciale "AL – AY" S.R.L. și a documentelor utilizate în acest scop.
1. Mijloacele fixe ale societății
Societatea dispune de 4 linii tehnologice de fabricație a produselor de panificație, descrise mai sus. Pentru fiecare mijloc fix s-a întocmit o "Fișă a mijlocului fix" care conține data achiziționării acestuia, valoarea mijlocului fix, durata de funcționare, valoarea amortizării lunare, valoarea rămasă neamortizată la un anume moment.
2. Materiile prime și materialele auxiliare
Acestea se află depozitate în magazia de materiale, unde, pentru fiecare material achiziționat cu un anume preț se întocmește o "Fișă de magazie" , în care se înscrie, pe baza facturii de achiziționare sau a borderoului de achiziții, cantitatea și valoarea materialului intrat în magazie. Ieșirea din magazie a unui material se face pe baza unui bon de consum, în care, în conformitate cu necesitățile producției, se înscriu denumirea materiei prime sau a materialului eliberat, cantitatea, prețul și valoarea acestora. Același lucru se menționează și pe fișa de magazie a fiecărei poziții din bonul de consum, astfel încât fișa de magazie a fiecărei poziții reflectă stocul cantitativ și soldul materialului respectiv.
3. Produsele finite
Sunt depozitate în magazia de produse finite și se gestionează tot cu ajutorul "Fișelor de magazie": intrarea produselor se înscrie conform datelor din "Raportul de producție", întocmit de atelierul de panificație și care conține cantitatea de produse intrate, prețul și valoarea lor. Ieșirea din magazia de produse finite se face la livrarea către clienți, înscriindu-se în fișa de magazie cantitatea și valoarea livrărilor, conform facturii sau avizului de însoțire a mărfii. De asemenea, la transferul produselor proprii în magazia centrală, se întocmește nota de predare, pe baza căreia se înscrie în fișa de magazie cantitatea și valoarea ieșirii respective.
4. Gestiunea mărfurilor
Se face descentralizat, pentru magazia centrală și pentru cele trei puncte de lucru, pe baza câte unui raport de gestiune existent pentru fiecare magazie. Acesta nu conține decât mărfurile proprii, pentru activitatea de consignație existând o gestiune separată. Pentru magazia centrală, intrîrile în magazie se fac pe baza "Notei de recepție" întocmită cu datele din factura de achiziționare a mărfii sau din nota de predare a produselor finite. Ea conține prețul de achiziție, cantitatea, taxa pe valoarea adăugată a furnizorului, adaosul comercial rezultat prin aplicarea la prețul de achiziție a procentului de adaos practicat și taxa pe valoarea adăugată la vânzarea cu amănuntul.
Astfel, valoarea care se înscrie în raportul de gestiune este cea la prețul de vânzare cu amănuntul. Ieșirile din magazia centrală către punctele de lucru se face pe baza notelor de transfer, care însoțesc transferul de marfă. În aceste note de transfer este menționată taxa pe valoarea adăugată la prețul de vânzare cu amănuntul, prețul de vânzare cu amănuntul, cantitatea și valoarea.
Valoarea acestor note de transfer este înscrisă în raportul de gestiune al magazinului destinație la intrări.
Ieșirile din magazinele de desfacere cu amănuntul ale societății comerciale "AL – AY" S.R.L. se fac pe baza chitanțelor întocmite zilnic, cu sumele din casa de marcaj obținute din vânzarea zilnică și predate casieriei. De asemenea, în cazul retransferării unor mărfuri la magazia centrală, se întocmește nota de transfer și valoarea se trece la ieșiri în raportul de gestiune al magazinului care transferă și la intrare în raportul de gestiune al magaziei centrale.
5. Gestiunea mărfurilor de consignație
Pentru mărfurile în consignație depuse la societatea comercială "AL – AY" S.R.L., gestiunea se face în același mod cu a mărfurilor obișnuite, cu câte un raport de gestiune pentru magazia centrală și pentru magazinele de desfacere cu amănuntul.
Pentru transferuri și pentru vânzările zilnice se procedează analog ca și pentru mărfuri, deosebirea existând la documentele de intrare și ieșire din unitate a mărfurilor de la deponent și restituite acestuia. La primirea mărfii în consignație, personalul societății comerciale "AL – AY" S.R.L. întocmește un bon de consignație în care se înscrie prețul propus de deponent și acceptat de patronat, valoarea comisionului și a taxei pe valoarea adăugată, a comisionului precum și valoarea și prețul de vânzare cu amănuntul.
În cazul vânzării mărfurilor de la un deponent, acestuia i se plătește contravaloarea mărfii vândute și suma virată acestuia se înscrie în bonul de consignație. În cazul retragerii mărfii de către deponent, se întocmește o dispoziție de livrare, în baza căreia se face notificarea în bonul de consignație și scoaterea din gestiune.
Atât în fișele de magazie cât și în raportul de gestiune al magaziei centrale, ieșirile, în cazul materiilor prime degradate sau a mărfurilor deteriorate se pot face pe baza unui proces verbal de scădere din gestiune, în care sunt menționate materialele sau mărfurile, cantitățile, prețurile și valorile pentru care se face scoaterea din gestiune, procesul verbal fiind semnat de patronatul societății și de organele abilitate în a decide acest lucru (Inspectoratul sanitar, Poliția sanitar-veterinară, Inspectoratul fito-sanitar, Pompierii, etc.).
De asemenea, la magazinele societății comerciale "AL – AY" S.R.L. în raportul de gestiune se înscrie minusul de inventar stabilit la inventariere, pe baza unui proces verbal întocmit de comisia de inventariere.
Ca o concluzie despre activitatea societății comerciale "AL – AY" S.R.L., urmărind volumul vânzărilor cu ridicata și amănuntul pe tipuri de marfă, ponderea vânzărilor produselor proprii în totalul veniturilor este foarte mare, ceea ce ar duce la necesitatea lărgirii producției și a restrângerii activității comerciale prin eliminarea, în mod special, a mărfurilor greu vandabile și a celor foarte diversificate, pentru care cheltuielile de prezentare și de publicitate diminuează simțitor profitul obținut.
Pe de altă parte, ținând cont de faptul că societatea comercială "AL – AY" S.R.L. dispune de trei magazine situate în zone diferite ale orașului, la distanțe destul de mari de sediul unității, unde este magazia de produse finite și lărgirea desfacerii de produse proprii cu amănuntul prin toate cele trei magazine ar presupune mărirea considerabilă a cheltuielilor de transport și imposibilitatea de a se aproviziona magazinele în cursul zilei cu produse proaspete, o bună politică pentru mărirea profitului ar constitui-o dezvoltarea desfacerii de produse proprii cu ridicata prin lărgirea lotului de parteneri cu contracte ferme, de livrări zilnice.
3.3 COSTURILE ÎN STUDIUL DE CAZ
În determinarea costurilor la fabricarea pâinii se iau în calcul elementele de cost astfel:
Costuri directe
Costuri directe cu materiile prime
-făină cantitate x preț = pdf
-sare cantitate x preț = pds
-drojdie cantitate x preț = pdd
-amelioratori cantitate x preț = pde
Costul cu materii prime cdmp=pdf+pds+pdd+pde
Costuri directe cu materiale auxiliare
-ulei cantitate x preț = pau
-zahăr cantitate x preț = paz
-ulei de motor cantitate x preț = pav
-lame de ras cantitate x preț = pal
Costul cu materiale auxiliare cdma=pau+paz+pav+pal
Cheltuieli de transport chtr=12% (cdmp+cdma)
Cheltuieli materiale total tchmat=cdmp+cdma+chtr
Cheltuieli cu energia și apa chenapa
Cheltuieli cu manopera directă
-cântărit timp x salar = mopc
-cernut timp x salar = mop1
-malaxat timp x salar = mopm
-tăiat timp x salar = mopt
-manipulat mopd=0,5% (mopl+mopm+mopt)
Cheltuieli directe cu manopera tdman=mopc+mopl+mopm+mopt+mopd
Cheltuieli cu asigurările sociale 23,33% din tdman
Cheltuieli cu ajutorul de șomaj 5% din tdman
Cheltuieli cu asigurările de sănătate 7% din tdman
Cheltuieli cu fondul de risc 3% din tdman
Cheltuieli cu fondul de învățământ 2% din tdman
Total cheltuieli cu manopera tdman + suma cheltuielilor cu diversele fonduri
Total cost de producție direct suma totalurilor de până acum
Cheltuieli indirecte ale producției
Cheltuieli indirecte ale societății
Cost de producție total
Beneficiu estimat
Total general cost de producție
CAPITOLUL 4.
UTILIZAREA CALCULATORULUI
ÎN CALCULAȚIA COSTURILOR
În vederea proiectării unei aplicații pentru calculația costurilor prin metoda pe comenzi se impune mai întâi stabilirea datelor de intrare necesare realizării scopului propus, care se concretizează în prezentarea următoare.
Sunt prezentate două aplicații realizate în cadrul Facultății de Științe Economice, colectivul disciplinelor de informatică, dintre care una permite calculul costurilor aferente unui produs, numită COST_F, plecând de la materiile prime, materialele, energia, apa, manopera etc. ce intră în compunere, iar cea de-a doua permite calculația costurilor aferentă unei serii de produse, numită COST_C, prin metoda pe comenzi.
4.1 INTRĂRI ÎN APLICAȚIA COST_F
Sistematizarea informațiilor de intrare este următoarea:
A. Se utilizează un fișier cu numele CONSMAT care va conține consumurile zilnice de materii prime și materiale auxiliare și care are următoarele câmpuri:
-data date, 8 caractere, data operației
-codpro numeric, 3 caractere, codul produsului care se fabrică (câmp de legătură
cu fișierul PRODUSE)
-codmat numeric, 3 caractere, codul materialului sau materiei prime consumate
(câmp de legătură cu fișierul MATERIALE)
-contdeb character, 10 caractere, contul debitor (câmp de legătură cu fișierul
PLANCONT)
-contcre character, 10 caractere, contul creditor (idem)
-pret numeric, 10 caractere, prețul materialului sau materiei prime consumate
-cantitate numeric, 10 caractere, cantitatea materialului sau materiei prime
consumate.
B. Un fișier cu numele CONSMAN care va conține costurile pe faze de producție pricinuite cu manopera și care are următoarele câmpuri:
-data date, 8 caractere, data operației
-codpro numeric, 3 caractere, codul produsului care se fabrică (câmp de legătură)
-codope numeric, 3 caractere, codul operației sau fazei executate (câmp de
legătură cu fișierul OPERAȚII)
-contdeb character, 10 caractere, contul debitor (câmp de legătură)
-contcre character, 10 caractere, contul creditor (idem)
-pret numeric, 10 caractere, costul manoperei operației sau fazei executate.
C. Un alt fișier cu numele CONSENE care va conține consumurile de energie, apă, gaze etc. și care are următoarele câmpuri:
-data date, 8 caractere, data operației
-codpro numeric, 3 caractere, codul produsului care se fabrică (câmp de legătură)
-codene numeric, 3 caractere, codul formei de energie utilizată (câmp de legătură
cu fișierul ENERGIE)
-contdeb character, 10 caractere, contul debitor (câmp de legătură)
-contcre character, 10 caractere, contul creditor (idem)
-pret numeric, 10 caractere, costul energiei utilizate.
D. Se utilizează un fișier cu numele COMENZI care conține comenzile de fabricație pentru perioada pentru care se calculează costurile – care este un exercițiu financiar lunar – și care are următoarele câmpuri:
-data date, 8 caractere, data operației
-nrcom numeric, 5 caractere, numărul comenzii cu care se solicită produsul
-codpro numeric, 3 caractere, codul produsului care se solicită (câmp de legătură)
-codcli numeric, 5 caractere, codul clientului care a emis comanda pentru
produsul care se solicită (câmp de legătură cu
fișierul CLIENȚI)
-cantitate numeric, 10 caractere, cantitatea de produs din comandă care se solicită.
E. Un fișier cu numele PRODUSE care va conține codificarea produselor pe care le execută firma și care are următoarele câmpuri:
-codpro numeric, 3 caractere, codul produsului (câmp de legătură)
-denumire character, 30 caractere, denumirea produsului.
F. Un alt fișier cu numele MATERIALE care conține codificarea materiilor prime și materialelor utilizate pentru obținerea produselor pe care le execută firma și care are următoarele câmpuri:
-codmat numeric, 3 caractere, codul materiei prime/materialului (câmp de
legătură)
-denumire character, 30 caractere, denumirea materiei prime/materialului.
G. Un fișier cu numele OPERAȚII care conține codificarea fazelor și operațiilor utilizate pentru obținerea produselor pe care le execută firma și care are următoarele câmpuri:
-codope numeric, 3 caractere, codul fazei/operației (câmp de legătură)
-denumire character, 30 caractere, denumirea fazei/operației.
H. Fișierul cu numele ENERGIE conține codificarea tipurilor și formelor de energie utilizate pentru obținerea produselor pe care le execută firma și are următoarele câmpuri:
-codene numeric, 3 caractere, codul tipului (câmp de legătură)
-denumire character, 30 caractere, denumirea tipului.
I. Un fișier cu numele CLIENȚI care va conține lista datelor generale ale clienților firmeiși care are următoarele câmpuri:
-codcli numeric, 5 caractere, codul clientului (câmp de legătură)
-denumire character, 30 caractere, denumirea clientului
-codfiscal, numeric, 10 caractere, codul fiscal
-sediul, character, 30 caractere, adresa
-județul, character, 10 caractere, județul
-contul, character, 10 caractere, contul la bancă
-banca, character 20 caractere, denumirea băncii.
J. Fișierul FURNIZORI, utilizat pentru evidența furnizorilor de materii prime, materiale, servicii etc., are aceleași câmpuri cu fișierul CLIENȚI.
Toate aceste fișiere (ca și celelalte fișiere intermediare utilizate pentru obținerea situațiilor de ieșire, neprezentate aici) se găsesc în subdirectorul DBF al directorului de lucru al aplicației.
4.2 IEȘIRI DIN APLICAȚIA COST_F
Datele de ieșire cuprind costurile, pe produs, conform structurii costului și necesităților impuse de postcalculul producției, așa cum s-a prezentat la paragraful 3.3.
Astfel, sistemul de ieșiri este asigurat atât pe ecran cât și în fișiere text corespondente, în subdirectorul TXT al directorului de lucru, și anume:
CALCUL, prezintă calculul costului pentru o anumită comandă;
PRODUSE, prezintă lista produselor fabricate de firmă;
MATERIALE, prezintă lista materiilor prime și materialelor utilizate de firmă;
OPERAȚII, prezintă lista fazelor și operațiilor efectuate de firmă;
ENERGIE, prezintă lista formelor de energie utilizată de firmă;
COMENZIN, prezintă lista tuturor comenzilor firmei;
COMENZI1, prezintă lista comenzilor unui anumit client;
CLIENȚI, prezintă lista clienților;
FURNIZORI, prezintă lista furnizorilor;
LISTAOP, prezintă lista operațiilor contabile efectuate;
RULAJ, prezintă extrasul unui anumit cont.
Toate aceste fișiere își au machetele în subdirectorul FRX al directorului de lucru al aplicației.
4.3 PRELUCRĂRI ALE APLICAȚIEI COST_F
Procesul tehnologic de fabricare a pâinii se compune din următoarele operații:
-cântărirea și cernerea făinii
-cîntărirea sării, drojdiei și amelioratorului
-măsurarea apei și uleiului
-introducerea făinii și a celorlalte materiale în malaxor și malaxarea acestora.
După timpul de predospire, aluatul este introdus în utilajul de porționat, frământat și răsucit; la sfârșitul liniei de porționat, frământat și răsucit, pâinea este depusă pe tăvile de copt porționată, frământată și răsucită.
În prealabil, tăvile pentru copt au fost unse cu ulei.
Manual, asupra pâinii se efectuează o operațiune de crestare cu lama.
Tăvile cu pâine se introduc în dospitor și după un alt timp de dospire, se introduc în cuptor pentru coacere.
După coacere, pâinea este stropită cu apă și depusă în navete pentru transport.
În stabilirea rețetarului se are în vedere faptul că făina este atât materie primă cât și material auxiliar la utilajul de porționat, frământat și răsucit; de asemenea, uleiul folosit la pregătirea tăvilor pentru coacere și apa folosită la stropirea pâinii după coacere.
În afara materiilor prime și materialelor auxiliare procesul de producție necesită energie electrică, pentru utilajele de cântărire, cernere, malaxare, porționare, frământare și formare și gaz metan pentru cuptoarele de coacere.
Tabelul 4.1
Retetar de pâine
De asemenea, ca materie auxiliară se consumă apă rece de la rețeaua publică precum și apă caldă în procesele de salubrizare a atelierului și a utilajelor de lucru.
În determinarea costurilor la fabricarea pâinii se determină elementele de cost așa cum s-a prezentat în studiul de caz.
În tabelul 4.1 este prezentată o formă de rețetar utilizat de S.C. AL-AY SRL Timișoara, făcând precizarea că prețurile materiilor prime, materialelor, energiei și manoperei nu sunt aliniate la prețurile zilei.
Din informațiile puse la îndemână de societate cu privire la stabilirea costurilor de fabricație a pâinii se impune o precizare foarte importantă: rețetarul pus la dispoziție pentru a fi inclus în lucrare ca model de determinare a costurilor are un caracter pur didactic, el fiind prezentat într-o formă simplificată.
Aceasta, datorită faptului că materiile prime utilizate în producerea pâinii – făina, drojdia și amelioratorul – au caracteristici bio-fitotehnice absolut speciale.
Astfel, făina se comportă deosebit atât în funcție de anotimp cît și în funcție de perioada de germinare a grâului; drojdia și amelioratorul au efecte total deosebite dacă se folosesc în cursul zilei sau pe timpul nopții. La fel, toate trei materiile prime reacționează diferit în funcție de temperatura zilei în care se produce pâinea.
Rețetarul pus la dispoziție este pentru producție de zi, pentru perioada martie – aprilie și septembrie – octombrie, la o temperatură de 18 grade Celsius.
În mod corespunzător sunt efectuate și prelucrările de către aplicație:
-sunt reunite toate consumurile de materii prime și materiale;
-sunt reunite toate consumurile de energie;
-sunt reunite fazele și operațiile executate;
-sunt determinate costurile pe unitatea de produs pentru fiecare din aceste componente de mai sus;
-sunt stabilite datoriile față de organismele statului în ceea ce privește obligațiile la bugetul de stat și celelalte mecanisme de protecție socială;
-în final după aplicarea tuturor procentelor necesare se stabilește prețul cu amănuntul.
4.4 MODUL DE UTILIZARE A APLICAȚIEI COST_F
Fiind scrisă în limbajul FoxPro, aplicația necesită rularea pe un calculator care conține instalat acest sistem de gestiune a bazelor de date.
Figura 4.1. Meniul principal al aplicației
Pentru instalarea aplicației este suficientă copierea ei, în forma prezentă pe dischetă, într-un director de lucru pe calculatorul Dumneavoastră.
Pentru execuție se lansează mediul FoxPro apoi se alege programul sursă numit PROGRAM.PRG, aflat în directorul de lucru. Acesta prezintă utilizatorului meniul principal al aplicației ca în figura 4.1.
Figura 4.2. Meniul de adăugare a informațiilor noi
Meniul Adăugare date (figura 4.2) este utilizat pentru introducerea de noi informații în bazele de date, astfel:
Fișier consum materiale, pentru adăugarea unei materii prime/material la un rețetar;
Fișier consum manopera, pentru adăugarea unei faze/operații la un rețetar;
Fișier consum energie, pentru adăugarea unei forme de energie la un rețetar;
Fișier produse, pentru adăugarea de produse noi care sunt fabricate în firmă;
Fișier materiale, pentru adăugarea de materii prime și materiale noi la cele utilizate în firmă;
Fișier operații, pentru adăugarea de faze și operații noi la cele utilizate de firmă;
Fișier energie, pentru adăugarea de forme de energie noi la cele utilizate de firmă;
Fișier comenzi, pentru adăugarea de noi cereri de produse de la clienți;
Fișier clienți, pentru adăugarea de noi clienți;
Fișier furnizori, pentru adăugarea de noi furnizori;
Înregistrare producție în contabilitate, pentru adăugarea înregistrărilor contabile care țin de contabilitatea de gestiune, aferentă producției terminate;
Înregistrare vânzare în contabilitate, pentru adăugarea înregistrărilor contabile care țin de contabilitatea de gestiune, aferentă producției vândute.
Figura 4.3. Meniul de modificare a datelor existente
Meniul Modificare date (figura 4.3) este utilizat pentru modificarea sau ștergerea informații existente deja în bazele de date, astfel:
Fișier consum materiale, pentru modificarea unei materii prime/material dintr-un rețetar;
Fișier consum manopera, pentru modificarea unei faze/operații dintr-un rețetar;
Fișier consum energie, pentru modificarea unei forme de energie dintr-un rețetar;
Fișier produse, pentru modificarea datelor despre produsele fabricate în firmă;
Fișier materiale, pentru modificarea datelor despre materiile prime și materialele utilizate în firmă;
Fișier operații, pentru modificarea fazelor și operațiilor utilizate de firmă;
Fișier energie, pentru modificarea formelor de energie utilizate de firmă;
Fișier comenzi, pentru modificarea cererilor de produse de la clienți;
Fișier clienți, pentru modificarea datelor despre clienți;
Fișier furnizori, pentru modificarea datelor despre furnizori.
Figura 4.4. Meniul de listare a situațiilor de ieșire
Meniul Calcul (figura 4.1) permite efectuarea unui calcul folosind metoda calculației costurilor pe comenzi, pentru una din comenzile firmei, aleasă din lista comenzilor existente.
Meniul Listare (figura 4.4) permite calcularea (unde este cazul) și listarea pe ecran și în fișierul corespunzător (prezentate în paragraful 4.2 și în Anexele la lucrare) a situațiilor de ieșire.
Meniul Terminare (figura 4.1) permite încheierea sesiunii de lucru cu aplicația.
Pentru principalele operații pe care aplicația le execută, utilizatorul va trebui să urmeze indicațiile care vor fi prezentate în continuare.
Pentru adăugarea de informații în baza de date a consumurilor de materii prime și materiale necesare obținerii unui anumit produs, se apelează meniul Adăugare date opțiunea Fișier consum materiale (figura 4.5). Utilizatorul trebuie să selecteze din listă numele produsului fabricat, numele materiei prime sau materialului, apoi să introducă simbolurile conturilor corespondente, data, unitatea de măsură, cantitatea și prețul utilizate.
Pentru continuarea adăugării se apasă butonul Continuare; pentru corectarea informațiilor introduse butonul Corectare, iar pentru terminarea introducerilor butonul Terminare.
Pentru corectarea sau ștergerea informațiilor despere consumul de materii prime și materiale, deja introduse în baza de date, se apelează meniul Modificare date, opțiunea Fișier consum materiale (figura 4.6). Utilizatorul se deplasează pe înregistrarea dorită și efectuează corectura sau șterge înregistrarea prin combinația de taste <Ctrl/T>; terminarea modificărilor se face prin combinația <Ctrl/W>.
Figura 4.5. Actualizarea fișierului de consumuri de materiale
Figura 4.6. Modificarea fișierului de consumuri de materiale
Figura 4.7. Actualizarea fișierului de consumuri de manoperă
Pentru adăugarea de informații în baza de date a fazelor și operațiilor necesare obținerii unui anumit produs, se apelează meniul Adăugare date opțiunea Fișier consum manoperă (figura 4.7). Utilizatorul trebuie să selecteze din listă numele produsului fabricat, numele operației, apoi să introducă simbolurile conturilor corespondente, data, unitatea de măsură, cantitatea și prețul utilizate.
Pentru corectarea sau ștergerea informațiilor despre manoperă, deja introduse în baza de date, se apelează meniul Modificare date, opțiunea Fișier consum manoperă (figura 4.8). Utilizatorul se deplasează pe înregistrarea dorită și efectuează corectura sau șterge înregistrarea prin combinația de taste <Ctrl/T>; terminarea modificărilor se face prin combinația <Ctrl/W>.
Pentru adăugarea de informații în baza de date a energiei consumate pentru obținerea unui anumit produs, se apelează meniul Adăugare date opțiunea Fișier consum energie (figura 4.9). Utilizatorul trebuie să selecteze din listă numele produsului fabricat, numele formei de energie, apoi să introducă simbolurile conturilor corespondente, data, unitatea de măsură, cantitatea și prețul utilizate.
Pentru corectarea sau ștergerea informațiilor despre energie, deja introduse în baza de date, se apelează meniul Modificare date, opțiunea Fișier consum energie (figura 4.10). Utilizatorul se deplasează pe înregistrarea dorită și efectuează corectura sau șterge înregistrarea prin combinația de taste <Ctrl/T>; terminarea modificărilor se face prin combinația <Ctrl/W>.
Figura 4.8. Modificarea fișierului de consumuri de manoperă
Figura 4.9. Actualizarea fișierului de consumuri de energie
Figura 4.10. Modificarea fișierului de consumuri de energie
Pentru adăugarea de informații în baza de date a produselor, se apelează meniul Adăugare date opțiunea Fișier produse (figura 4.11). Utilizatorul introduce pe rând codul și denumirea produsului; pentru terminare se utilizează combinația <Ctrl/W>.
Pentru corectarea sau ștergerea informațiilor despre produse, deja introduse în baza de date, se apelează meniul Modificare date, opțiunea Fișier produse (imaginea este similară celei din figura 4.11). Utilizatorul se deplasează pe înregistrarea dorită și efectuează corectura sau șterge înregistrarea prin combinația de taste <Ctrl/T>; terminarea modificărilor se face prin combinația <Ctrl/W>.
Figura 4.11. Actualizarea fișierului de produse
Figura 4.12. Actualizarea fișierului de materii prime și materiale
Pentru adăugarea de informații în baza de date a materiilor prime și materialelor, se apelează meniul Adăugare date opțiunea Fișier materiale (figura 4.12). Utilizatorul introduce pe rând codul și denumirea materialului; pentru terminare se utilizează combinația <Ctrl/W>.
Pentru corectarea sau ștergerea informațiilor despre materii prime și materiale, deja introduse în baza de date, se apelează meniul Modificare date, opțiunea Fișier materiale (imaginea este similară celei din figura 4.12). Utilizatorul se deplasează pe înregistrarea dorită și efectuează corectura sau șterge înregistrarea prin combinația de taste <Ctrl/T>; terminarea modificărilor se face prin combinația <Ctrl/W>.
Pentru adăugarea de informații în baza de date a fazelor și operațiilor, se apelează meniul Adăugare date opțiunea Fișier operații (figura 4.13). Utilizatorul introduce pe rând codul și denumirea operației; pentru terminare se utilizează combinația <Ctrl/W>.
Pentru corectarea sau ștergerea informațiilor despre faze și operații, deja introduse în baza de date, se apelează meniul Modificare date, opțiunea Fișier operații (imaginea este similară celei din figura 4.13). Utilizatorul se deplasează pe înregistrarea dorită și efectuează corectura sau șterge înregistrarea prin combinația de taste <Ctrl/T>; terminarea modificărilor se face prin combinația <Ctrl/W>.
Figura 4.13. Actualizarea fișierului de operații
Pentru adăugarea de informații în baza de date a energiei consumate, se apelează meniul Adăugare date opțiunea Fișier energie (figura 4.14). Utilizatorul introduce pe rând codul și denumirea formei de energie; pentru terminare se utilizează combinația <Ctrl/W>.
Pentru corectarea sau ștergerea informațiilor despre energie, deja introduse în baza de date, se apelează meniul Modificare date, opțiunea Fișier energie (imaginea este similară celei din figura 4.14). Utilizatorul se deplasează pe înregistrarea dorită și efectuează corectura sau șterge înregistrarea prin combinația de taste <Ctrl/T>; terminarea modificărilor se face prin combinația <Ctrl/W>.
Pentru adăugarea de informații în baza de date a comenzilor, se apelează meniul Adăugare date opțiunea Fișier comenzi (figura 4.15). Utilizatorul trebuie să selecteze din listă numele produsului fabricat, numele clientului, apoi să introducă numărul comenzii, data și cantitatea comandată.
Pentru corectarea sau ștergerea informațiilor despre comenzi, deja introduse în baza de date, se apelează meniul Modificare date, opțiunea Fișier comenzi (figura 4.16). Utilizatorul se deplasează pe înregistrarea dorită și efectuează corectura sau șterge înregistrarea prin combinația de taste <Ctrl/T>; terminarea modificărilor se face prin combinația <Ctrl/W>.
Pentru adăugarea de informații în baza de date a clienților, se apelează meniul Adăugare date opțiunea Fișier clienți (figura 4.17), în care utilizatorul introduce pe rând datele generale despre clienți.
Pentru corectarea sau ștergerea informațiilor despre clienți, deja introduse în baza de date, se apelează meniul Modificare date, opțiunea Fișier clienți (figura 4.18). Utilizatorul se deplasează pe înregistrarea dorită și efectuează corectura sau șterge înregistrarea prin combinația de taste <Ctrl/T>; terminarea modificărilor se face prin combinația <Ctrl/W>.
Pentru adăugarea de informații în baza de date a furnizorilor, se apelează meniul Adăugare date opțiunea Fișier furnizori (figura 4.19), în care utilizatorul introduce pe rând datele generale despre furnizori.
Pentru corectarea sau ștergerea informațiilor despre furnizori, deja introduse în baza de date, se apelează meniul Modificare date, opțiunea Fișier furnizori (figura 4.20). Utilizatorul se deplasează pe înregistrarea dorită și efectuează corectura sau șterge înregistrarea prin combinația de taste <Ctrl/T>; terminarea modificărilor se face prin combinația <Ctrl/W>.
Figura 4.14. Actualizarea fișierului de energie
Figura 4.15. Actualizarea fișierului de comenzi
Fișier 4.16. Modificarea fișierului de comenzi
Figura 4.17. Actualizarea fișierului de clienți
Figura 4.18. Modificarea fișierului de clienți
Figura 4.19. Actualizarea fișierului de furnizori
Figura 4.20. Modificarea fișierului de furnizori
Pentru înregistrarea în contabilitate a încasării producției cu ocazia vânzării unei comenzi se apelează meniul Adăugare date, opțiunea Înregistrare vânzare în contabilitate (figura 4.2); utilizatorul trebuie să selecteze dintr-o listă numărul comenzii apoi să introducă numărul operației contabile și suma încasată, iar completarea se face în mod automat.
Pentru obținerea situației cu rețetarul aferent unui produs se apelează meniul Listare opțiunea Calcul/produs; aceasta necesită alegerea de către utilizator a numărului comenzii iar rezultatul este prezentat pe ecran și în fișier ca în Anexa 1.
Pentru obținerea situației produselor pe care firma le execută se apelează meniul Listare opțiunea Produse; rezultatul este prezentat pe ecran și în fișier ca în Anexa 2.
Pentru obținerea situației cu materialele aferente producției se apelează meniul Listare opțiunea Materiale; rezultatul este prezentat pe ecran și în fișier ca în Anexa 3.
Pentru obținerea situației cu fazele și operațiile aferente producției se apelează meniul Listare opțiunea Operații; rezultatul este prezentat pe ecran și în fișier ca în Anexa 4.
Pentru obținerea situației cu energia aferentă producției se apelează meniul Listare opțiunea Energie; rezultatul este prezentat pe ecran și în fișier ca în Anexa 5.
Pentru obținerea situației cu toate comenzile firmei pe o anumită perioadă de timp se apelează meniul Listare opțiunea Comenzi; aceasta necesită indicarea de către utilizator a perioadei iar rezultatul este prezentat pe ecran și în fișier ca în Anexa 6.
Pentru obținerea situației cu comenzile aferente unui client se apelează meniul Listare opțiunea Comenzi/client; aceasta necesită alegerea de către utilizator a clientului din listă și indicarea perioadei de timp iar rezultatul este prezentat pe ecran și în fișier ca în Anexa 7.
Pentru obținerea situației cu clienții se apelează meniul Listare opțiunea Clienți; rezultatul este prezentat pe ecran și în fișier ca în Anexa 8.
Pentru obținerea situației cu furnizorii se apelează meniul Listare opțiunea Furnizori; rezultatul este prezentat pe ecran și în fișier ca în Anexa 9.
Pentru obținerea situației cu toate operațiile contabile pe o anumită perioadă de timp se apelează meniul Listare opțiunea Operații contabile; aceasta necesită indicarea de către utilizator a perioadei iar rezultatul este prezentat pe ecran și în fișier ca în Anexa 10.
Pentru obținerea situației cu extrasul unui cont pe o anumită perioadă de timp se apelează meniul Listare opțiunea Extras cont; aceasta necesită indicarea de către utilizator a contului și a perioadei iar rezultatul este prezentat pe ecran și în fișier ca în Anexa 11.
De notat că fișierele se pot lista din directorul în care sunt memorate folosind orice editor de texte sau program de listare, corespunzător sistemului de operare sub care se lucrează cu aplicația.
4.5. APLICAȚIA COST_C
Această aplicație permite determinarea costurilor unui produs, folosind metoda de calcul pe comenzi. La fel ca pentru aplicația anterioară, aplicația se lansează în execuție apelând programul numit PROGRAM2.PRG, ceea ce afișează pe ecran meniul principal ca în figura 4.21.
Figura 4.21. Meniul principal al programului COST_C
Figura 4.22. Meniul Actualizare date
Meniul Actualizare date (figura 4.22) permite actualizarea datelor astfel:
opțiunea Fisier secții (figura 4.23) permite introducerea datelor despre secțiile de producție sau auxiliare;
opțiunea Fișier comenzi (ca în figura 4.15) permite introducerea datelor despre comenzile de producție,
opțiunea Fișier alocare activitate (figura 4.24) permite introducerea secțiilor care participă la efectuarea fiecărei comenzi în parte;
opțiunea Fișier produse (ca în figura 4.11) permite introducerea de produse noi în bazele de date;
opțiunea Fișier clienți (ca în figura 4.18) permite introducerea de noi clienți în bazele de date;
opțiunea Fișier furnizori (ca în figura 4.19) permite introducerea de noi clienți în bazele de date.
Figura 4.23. Adăugarea de secții noi
Figura 4.24. Actualizarea comenzilor pe secții
Figura 4.25. Meniul Modificare date
Figura 4.26. Opțiunea de modificare a consumurilor de materii prime pe secții și comenzi
Meniul Modificare date (figura 4.25) permite executarea următoarelor operații:
opțiunea Fișier consumuri materii prime (figura 4.26) permite introducerea sumelor aferente consumurilor de materii prime, pe secții și comenzi;
opțiunea Fișier consumuri materiale (figură similară) permite introducerea sumelor aferente consumurilor de materiale consumabile, pe secții și comenzi;
opțiunea Fișier cheltuieli salarii directe (figură similară) permite introducerea sumelor aferente cheltuielilor cu salariile personalului direct productiv, pe secții și comenzi;
opțiunea Fișier cheltuieli salarii indirecte (figură similară) permite introducerea sumelor aferente cheltuielilor cu salariile personalului indirect productiv, pe secții și comenzi;
opțiunea Fișier amortizare mijloace fixe (figură similară) permite introducerea sumelor aferente amortizărilor mijloacelor fixe, pe secții și comenzi.
După încheierea fiecărei modificări, utilizatorul trebuie să indice numărul operației contabile prin care se face înregistrarea în contabilitatea financiară a respectivei operații iar contarea se face automat.
Figura 4.27. Meniul Calcul
Meniul Calcul (figura 4.27) permite efectuarea următoarelor operații:
opțiunea Anulare baze de date șterge informațiile despre comenzile terminate;
opțiunea Calcul efectuează calculele de determinare a costului, conform metodologiei uzuale, și anume:
-calculează coeficientul de repartizare a cheltuielilor cu salariile directe, cu contribuțiile de asigurări sociale și de șomaj aferente fiecărei secții;
-calculează cotele de cheltuieli comune ale fiecărei secții prin aplicarea coeficientului stabilit ca mai sus;
-include cotele de cheltuieli comune ale secțiilor în costurile comenzilor;
-operează în contabilitatea financiară operațiile de mai sus;
-înregistrează producția finită obținută la data calculului, determinată ca fiind costul unitar standard înmulțit cu numărul de bucăți obținute, pe fiecare comandă în parte;
-înregistrează costul producției neterminate pe secții și comenzi;
-calculează costul efectiv al producției obținute;
-înregistrează în contabilitate decontarea cheltuielilor cu producția finită;
-înregistrează doferențele între prețul standard (planificat) și cel real obținut;
-înregistrează justificarea consumurilor de resurse încorporate în producția finită;
-preia în noul exercițiu valoarea producției neterminate în vederea înregistrării acesteia în costurile efective ale perioadei respective.
După efectuarea calculului, datele se pot afișa folosind meniul Listare (figura 4.28) care determină aceleași situații de ieșire cu cele prezentate la paragraful abterior.
Terminarea lucrului cu programul COST_C se face apelând meniul Terminare.
Figura 4.28. Meniul Listare
CONCLUZII ȘI PROPUNERI
Tema lucrării de diplomă se referă la o metodă prin intermediul căreia să se asigure: determinarea și delimitarea cheltuielilor pe purtător și pe sectoarele de activitate agirmei; repartizarea cheltuielilor indirecte; determinarea costurilor unitare ale produselor, lucrărilor sau serviciilor pe care un agent economic le execută sau prestează.
În acest scop, lucrarea face referire la activitatea de bază unui agent economic, apoi la latura economică a sa și la interferențele pe care domeniul informaticii le poate avea cu aceasta.
Tema este tratată interdisciplinar, prin coroborarea cunoștințelor de economie și informatică cu cele de informatică. Astfel, lucrarea tratează problema economică prin prisma informaticii, oferind un ajutor compartrimentului financiar-contabil al agentului economic pentru o mai bună cunoaștere a cheltuielilor și a determinării corecte a prețului cerut pentru bunul sau serviciul executat, folosind programe demonstrative realizate în cadrul Facultății de Științe Economice a Universității.
Plecând de la documentele primare și centralizatoare, de la calculele economice care se efectuează în contabilitatea de gestiune, lucrarea prezintă două programe ce permit oricărui agent economic care are ca obiect de activitate fabricarea de bunuri să facă determinări ale costului prin metoda pe comenzi.
Pe această cale, un agent economic care are mai multe produse, pentru fabricarea cărora utilizează un număr de materii prime și materiale, faze și operații de prelucrare, poate utiliza această aplicație pentru a putea stabili corect, fără a pierde din vedere componentele costului, cât este prețul oricăruia din bunurile pe care le obține.
Aplicațiile utilizează pentru calculație metoda pe comenzi, care are ca obiect de calculație comanda, iar purtătorul de cost este produsul care se fabrică. Pentru această metodă, cheltuielile sunt cele din fazele tehnologice desfășurate în una sau mai multe secții de producție.
Metoda esre specifică agenților economici cu producție individuală sau de serie (construcții de mașini, elecronciă și electrotehnică, reparații, alimente, etc.) și are următoarele particularități:
-implică determinarea și evaluarea producției neterminate datorită variației pe care o are de la o perioadă la alta;
-comanda este purtătorul de cost utilizat în urmărirea și înregistrarea producției, purtărorul final de cost fiind produsul;
-obiectul comenzii poate diferi funție de modul de organizare a producției.
Calculația pe comenzi permite un calcul de tip total (absorbant), ea determinând un cost complet pe produs, deoarece toate cheltuielile pe car eagentul economic le face față de obținerea produsului sunt luate în considerare.
Acest cost se calculează după terminarea comenzii, prin împărțirea tuturor cheltuielilor la numărul de unități din cadrul comenzii. Din această cauză, metoda este utilă acolo unde se poate face o dimensionare a producției astfel încât ea să nu depășească perioada de gestiune. Dacă producția implică și loturi parțiale de produse, se va face o antecalculație aferentă acestora iar la sfărșitul întregii comenzi se stabilește calculația finală care include toate elementele iar costul astfel obținut este cel definitiv.
Aplicațiile este în acord cu cele mai noi reglementări legislative, ea fiind actualizată cu ultimele acte normative care au influență asupra costurilor producției (de exemplu Legea nr. 19/2000 privind sistemul de asigurări sociale).
Cu toate acestea, utilizarea numai a acestei metode de calculație nu este acoperitoare pentru toate tipurile de agenți economici; din această cauză, aplicația ar putea fi extinsă încât să cuprindă mai multe din metodele de calculație astfel încât să poată fi folosită în orice domeniu de activitate; această extindere ar putea constitui o temă interesantă și destul de dificilă pentru o nouă lucrare de diplomă.
Utilizarea aplicației este ușoară și ea nu pune probleme deosebite unui utilizator familiarizat cu lucrul la calculator și utilizarea meniurilor. Utilizatorul poate face actualizările pe care le consideră necesare și atunci când acestea sunt corecte, poate cere calculația și listarea documentelor aferente. Mai mult, aplicația permite obținerea unui sistem de ieșiri mai complex, care include liste cu clienții, comenzile, produsele fabricate, operații contabile ș.a.m.d.
Alăturând această aplicație altora care aduc calculatorul aproape de activitatea financiar-contabilă a agentului economic, se poate da un plus de siguranță, viteză, corectitudine și eficiență acestui domeniul de activitate care are atâtea responsabilități în buna funcționare a firmei.
ANEXE
Anexa 1. Lista cu calculul costului pe produs
Anexa 2. Lista cu produsele executate de firmă
Anexa 3. Lista cu materiile prime și materialele consumate
Anexa 4. Lista cu fazele și operațiile executate
Anexa 5. Lista cu energia utilizată
Anexa 6. Lista comenzilor firmei
Anexa 7. Lista comenzilor unui client
Anexa 8. Lista clienților
Anexa 9. Lista furnizorilor
Anexa 10. Lista operațiilor contabile
Anexa 11. Lista extrasului de cont
Anexa 12. Balanța
Anexa 13. Registru jurnal
Anexa 14. Bon de predare transfer restituire
Anexa 15. Borderou de achiziție
Anexa 16. Fișa de cont pentru operații diverse
Anexa 17. Nota de recepție și constatare diferențe
BIBLIOGRAFIE
1. Dumitru Cotleț, Ane-Mary Albu -Contabilitate de gestiune, editura Orizonturi Universitare,
Timișoara, 1999
2. Nicolae Cristescu, -Noua contabilitate, Editura Ecran Magazin 1994
Cornel Silion, Constantin Dumitru
3. Mihail Epuran, Valeria Băbăiță -Bazele contabilității, Editura de Vest Timișoara, 1997
4. Nicolae Feleagă, Ilie Ionașcu -Contabilitate financiară, Editura Economică, București
1993
5. Tiberiu Karnyanszky -Programarea calculatoarelor utilizând FoxPro, editura
Augusta, Timișoara, 1998
6. Ion Nicoară, Crăciun Sabău -Contabilitatea societăților comerciale, C.C.I Timișoara,
1991
7. Mihai Ristea -Noul sistem contabil al agenților economici din România,
Ediția a III-a, CECCAR România, București 1994
8. Crăciun Sabău -Aplicarea noului sistem contabil la unitățile mici și
mijlocii, C.C.I Arad, 1994
9. Ministerul Finanțelor -Sistemul contabil al agenților economici, 1994
10. *** -Legea contabilității nr.82/1991
11. *** -Ordonanța nr.3/1992
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Utilizarea Calculatorului In Calculatia Costurilor Prin Metoda pe Comenzi (ID: 149221)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.