Internetul In Mediul Economic de Afaceri

Introducere

În prezent omenirea traversează o perioadă de multiple schimbări, care se derulează cu o rapiditate nemaiîntîlnită. Tot ceea ce cunoaștem și ceea ce putem aplica azi, mîine s-ar putea să nu mai fie suficient, deoarece însăși supraviețuirea a devenit o problemă. Nu puțini sunt aceia care, obosiți de fuga permanentă spre un viitor mai mult sau mai puțin cert, nu mai au capacitatea de a se adapta unor transformări copleșitoare.

Avem șansa să trăim una dintre cele mai importante și totodată rapide revoluții din istoria civilizației, similară ca impact, după unele opinii, cu cea declanșată de apariția tiparului. De aceasta dată, schimbarea a fost introdusă de apariția unei noi modalități de a partaja și disemina informațiile, prin intermediul rețelei World Wide Web, accesibilă de pe orice calculator conectat la Internet. Această rețea globală poate lega între ele pagini Web, care pot conține orice sursă de informare în format electronic (texte, imagini, sunet, filme, animație generată de calculator, chiar și transmisii de radio și de televiziune în direct). Legăturile între paginile Web dau posibilitatea parcurgerii într-un mod personalizat, adaptat fiecărui utilizator.

Astăzi, la doar zece ani de la apariția sa, Web-ul este deja la îndemîna chiar și a copiilor care de abia învață să vorbească, ca să nu mai amintim că el a devenit modalitatea preferată de informare, de comunicare sau chiar de lucru pentru foarte mulți oameni.

Lucrarea de fața este rodul unei înțelegeri exacte a rolului extraordinar pe care îl joacă Internetul in viața economică a începutului de mileniu trei.

Firul abordării este unul simplu. Pentru început, am adus în prim plan cîteva noțiuni teoretice de bază pentru întelegerea pe mai departe a lucrării, noțiuni generale și nu foarte abstracte, accesibile tuturor, indiferent de specialitate. Am vorbit aici despre Informatică – ca stiință și artă, ce înseamnă ea și ce aduce ea nou în peisajul stiințelor exacte. Mai apoi am prezentat Internetul, la fel într-un mod accesibil și ușor, cîteva coordonate de bază care apar pe parcursul lucrării, în studiul de caz efectuat la Spitalul Clinic de Copii, Cluj-Napoca, Biroul Aprovizionare-medicamente, prin licitație electronică. Întreaga lucrare este concepută ca și un lobby în favoarea Internetului.

Explicația succesului Web-ului stă, probabil, în ușurința de a beneficia de serviciile sale, pe de o parte, și de simplitatea punerii la dispoziție de texte, imagini, muzică.

Cauzele succesului Web-ului sunt datorate, la rîndul lor, progreselor în mai multe domenii ale informaticii, cum ar fi rețelele de calculatoare, protocoalele de comunicație, structurarea datelor, interfața om-calculator. Există însă și probleme în utilizarea WWW, determinate paradoxal, nu de lipsa ci tocmai de volumul mare de informații disponibile. Cel ce accesează Web-ul poate fi ușor depășit de numărul imens de pagini Web care conțin informații potențial utile, identificarea locului unde ar găsi ceea ce dorește fiind, nu de puține ori, extrem de greu de realizat.

Problemele semnalate mai sus pot fi rezolvate într-o mare măsură printr-o bună organizare a paginilor Web, printr-o bună proiectare a site-urilor Web. Am ajuns și la cel de-al doilea studiu de caz prezentat în lucrarea de față, și anume analiza unui site comercial. Fără îndoială, tehnologiile Internet reprezintă pentru mulți vîrful de lance al informaticii actuale, atît la nivel mondial cît și la nivel național. Astfel, asistăm actualmente la apariția unei largi palete de site-uri în peisajul Web-ului romînesc, de la site-uri personale pînă la cele de conținut și de la cele academice pînă la cele comerciale. Din păcate, nu întotdeauna modul de prezentare și de realizare al acestora captează interesul vizitatorului, multe dintre site-uri fiind concepute precar. Tocmai de aceea, am ales să prezint un site comercial străin, și anume site-ul www.carrefour.com .

Tema propusă în această lucrare se înscrie într-o serie de provocări ale marketingului la început de mileniu.

Provocări politico-economice. Astăzi există tendința spre societați multiculturale, o integrare progresivă a tărilor în Uniunea Europeană, determinînd deschiderea de noi piețe, mai ales de apariția pieței unice europene și a pieței monetare unice. Globalizarea duce la o deschidere de piețe care facilitează standardizarea produselor.

Se manifestă și o tendintă spre megafuziuni. Toate aceste schimbări au influentă asupra marketingului.

Provocări tehnologice. Un ritm rapid de produse noi, însă cu cicluri de viață scurte, uzura morală acționează rapid. În marketing, un rol important îl ocupă mediul electronic (Internetul). Din această cauză se trece de la nivel de masă la nivel de individ, iar la nivel macroeconomic se constată o descentralizare. Se trece de la pasiv la interactiv, timpul se comprimă, firma trebuie să răspundă prompt la noile cereri iar pentru aceasta trebuie să utilizeze ultimele tehnologii existente pentru a-și ușura sarcina.

Provocări demografice. Peter Drucker identifică cinci certitudini pentru noul mileniu – scăderea drastică a ratei demografice; schimbări în definirea performanțelor; concurentă globală; intersecția aspectelor politice cu cele economice; modificarea modului de distribuție a venitului;

Toate aceste certitudini au influență majoră asupra comerțului tradițional, dar în comerțul electronic nu este așa.

Astfel motivul principal pentru care am abordat această temă este de a oferi tuturor celor interesați o privire de ansamblu asupra spațiului Web, insistînd asupra regăsirii informațiilor și asupra analizării unui site sau a realizării de afaceri pe Web – una dintre direcțiile promițătoare ale economiei digitale.

CAP.1 Informatica.Noțiuni introductive.

Ce este informația?

Orice organizație are nevoie de resurse pentru a funcționa. Aceste resurse se clasifică în resurse vizibile, formate din resurse materiale, financiare și umane, precum și resurse invizibile, care sunt cele informaționale.

Pentru început am dorit să introduc o serie de noțiuni care stau la baza lucrării de față (data, informație, sistem informatic și nu în ultimă masură, calculator, rețele de calculatoare, sisteme de operare, noțiuni întâlnite pe parcursul acestei lucrări.

O serie de autori printre care Feigebaum și Naishbit împart ultimul secol în două perioade

societatea industrială

societatea post industrială sau informațională

Într-o societate industrială producția de bază este producția industrială iar resursa strategică este capitalul: astfel, cu o sută de ani în urmă, o mulțime de oameni știau poate cum să construiască o oțelarie, dar nu foarte mulți aveau banii necesari ca să ridice una. Prin urmare această societate era caracterizată de accesul limitat la sistem.

În societatea informațională producția de bază este cea intelectuală, iar resursa cea mai importantă a devenit informația. Datorită informației ca sursă strategică, accesul la sistemul economic este mult mai ușor.

Dar ce este informația , ce este data și care este legătura dintre ele?

Pentru început să vedem câteva opinii a unor autori celebrii, cum percep ei informația și care este importanța ei pentru o firmă:

„Managerii au nevoie de informație ca alcoolicii de băutură. Consumă cantități enorme, cer din ce în ce mai multe, dar au mari dificultăți în a le digera pe cele ingerate ” (Robert Heller).

„…avantajul competitiv real se obține din surse invizibile, adică din informații sau circuite informaționale, resursele vizibile pot fi cumpărate sau copiate rapid, cele invizibile se acumuleaza însă în ani ” (Hiroyouki Hami).

„ informația face oamenii capabili să-si planifice, controleze, și să-si monitorizeze organizația lor, indiferent de dimensiune și profil; așa cum are mașina nevoie de electricitate ca să funcționeze, așa are nevoie și managerul de informații ” (David Beyound).

„ Managerul nu va putea niciodată să obțină toate informațiile de care are nevoie pentru a conduce. Majoritatea deciziilor sale se bazează pe informații incomplete, pe de o parte, datorită faptului că informația nu este întotdeauna accesibilă, iar pe de alta parte, ea poate costa prea mulți bani. Nimic nu este mai periculos și mai uzual ca și credinta că se pot lua decizii pe baza unor informații necorespunzătoare ” (Peter Druker).

”Fără o filtrare eficientă și o agregare a datelor, un manager poate fi bogat…dar sărac în informații ” (T. Lucey).

Noțiunea de informație și dată se consideră în vorbirea curentă ca fiind sinonime, ele însă în realitate se deosebesc esențial. Un economist, un manager sau un om de afaceri trebuie să înțeleagă clar aceste noțiuni cu care va opera.

Pentru a întelege că noțiunile sunt diferite, am preluat concluzii ale unor diferite studii de caz. Astfel, Betlehem Steel, un colos industrial care are o cifră de afaceri de 4,3 mld $, pentru a-și păstra competitivitatea, a angajat o echipă de 14 experți de la IBM în vederea analizării sistemului său informațional. Concluzia furnizată de T. Fuege, vicepreședintele firmei însărcinat cu probleme de informatică, a fost, în urma intervievării celor 239 de persoane implicate în managementul firmei, că acestea nu disingeau clar deosebirea dintre informații și date și deci managementul manevra prea multe date și prea puține informații.

În orice sistem științific există noțiuni de bază pe care se construiește sistemul. Astfel, cel mai simplu exemplu este matematica, în care noțiunea fundamentală este cea de mulțime, și așa cum se învață la analiza matematică, aceasta nu se definește, dându-se numai exemple. Tot așa se procedează și în informatică. Se poate porni fie cu noțiunea de bază ca fiind informația , situație în care cea de dată derivă din aceasta, fie invers.

Să considerăm primul mod de abordare, adică să presupunem că se pleacă de la noțiunea primară de informație. Conform dicționarului Collin 90 “ informația reprezintă cunoștiințe prezentate unei persoane sub formă inteligibilă ”. Alte dicționare, de exemplu, Thro 90 nu sunt nici ele mai explicite și o definesc ca : “ un ansamblu colectat de cunoștiințe care se transferă între oameni ”. Există însă și definiții mai complexe. Iată cum se definește noțiunea de informație într-unul dintre cele mai prestigioase dicționare de specialitate Oxford 91: “ formal, o colecție de simboluri. Acesta este sensul de prelucrare a informațiilor, tehnologia informațională sau teoria informațiilor. Simbolurile pot fi definite ca forme prin care se păstreaza sensul și care astfel servesc ca o definiție alternativă a informației ”.

Informația poate fi privită din trei unghiuri de vedere:

din punct de vedere al percepției umane, care presupune legarea informației de efectele ce pot apare în urma acestei receptări;

din punct de vedere analitic, lingvistic, informația poate fi descrisă în termeni ce se referă la sensul sau structura ei;

din punct de vedere fizic, ingineresc, informația poate fi descrisă în termenii manifestărilor sale fizice – mediul de păstrare, rezoluția sau acuratețea cu care se emite, se recepționeaza…”

Informația este acea entitate care înlatura total sau parțial starea de nedeterminare numită entropie, pe baza unui mesaj adresat unui receptor.

Informația are trei aspecte esențiale și anume:

aspectul sintactic

aspectul semantic

aspectul pragmatic

Primul aspect , cel sintactic, se referă la sistemul de semne și la regulile de reunire a

acestora în construcții sintactice utilizate pentru reprezentarea informației în procesul culegerii, transmiterii și prelucrării acesteia.

Acestui nivel îi corespunde conceptul de dată al cărui mod de definire poate fi exprimat în notația formală BNF (Backus-Naur Form):

< data > := < identificator > < atribute > < valoare >;

Deci, noțiunea de dată în informatică cuprinde și noțiunea de valoare, dar presupune în plus elementul de reprezentare și manipulare, adică o modalitate simbolică de expr, dar au mari dificultăți în a le digera pe cele ingerate ” (Robert Heller).

„…avantajul competitiv real se obține din surse invizibile, adică din informații sau circuite informaționale, resursele vizibile pot fi cumpărate sau copiate rapid, cele invizibile se acumuleaza însă în ani ” (Hiroyouki Hami).

„ informația face oamenii capabili să-si planifice, controleze, și să-si monitorizeze organizația lor, indiferent de dimensiune și profil; așa cum are mașina nevoie de electricitate ca să funcționeze, așa are nevoie și managerul de informații ” (David Beyound).

„ Managerul nu va putea niciodată să obțină toate informațiile de care are nevoie pentru a conduce. Majoritatea deciziilor sale se bazează pe informații incomplete, pe de o parte, datorită faptului că informația nu este întotdeauna accesibilă, iar pe de alta parte, ea poate costa prea mulți bani. Nimic nu este mai periculos și mai uzual ca și credinta că se pot lua decizii pe baza unor informații necorespunzătoare ” (Peter Druker).

”Fără o filtrare eficientă și o agregare a datelor, un manager poate fi bogat…dar sărac în informații ” (T. Lucey).

Noțiunea de informație și dată se consideră în vorbirea curentă ca fiind sinonime, ele însă în realitate se deosebesc esențial. Un economist, un manager sau un om de afaceri trebuie să înțeleagă clar aceste noțiuni cu care va opera.

Pentru a întelege că noțiunile sunt diferite, am preluat concluzii ale unor diferite studii de caz. Astfel, Betlehem Steel, un colos industrial care are o cifră de afaceri de 4,3 mld $, pentru a-și păstra competitivitatea, a angajat o echipă de 14 experți de la IBM în vederea analizării sistemului său informațional. Concluzia furnizată de T. Fuege, vicepreședintele firmei însărcinat cu probleme de informatică, a fost, în urma intervievării celor 239 de persoane implicate în managementul firmei, că acestea nu disingeau clar deosebirea dintre informații și date și deci managementul manevra prea multe date și prea puține informații.

În orice sistem științific există noțiuni de bază pe care se construiește sistemul. Astfel, cel mai simplu exemplu este matematica, în care noțiunea fundamentală este cea de mulțime, și așa cum se învață la analiza matematică, aceasta nu se definește, dându-se numai exemple. Tot așa se procedează și în informatică. Se poate porni fie cu noțiunea de bază ca fiind informația , situație în care cea de dată derivă din aceasta, fie invers.

Să considerăm primul mod de abordare, adică să presupunem că se pleacă de la noțiunea primară de informație. Conform dicționarului Collin 90 “ informația reprezintă cunoștiințe prezentate unei persoane sub formă inteligibilă ”. Alte dicționare, de exemplu, Thro 90 nu sunt nici ele mai explicite și o definesc ca : “ un ansamblu colectat de cunoștiințe care se transferă între oameni ”. Există însă și definiții mai complexe. Iată cum se definește noțiunea de informație într-unul dintre cele mai prestigioase dicționare de specialitate Oxford 91: “ formal, o colecție de simboluri. Acesta este sensul de prelucrare a informațiilor, tehnologia informațională sau teoria informațiilor. Simbolurile pot fi definite ca forme prin care se păstreaza sensul și care astfel servesc ca o definiție alternativă a informației ”.

Informația poate fi privită din trei unghiuri de vedere:

din punct de vedere al percepției umane, care presupune legarea informației de efectele ce pot apare în urma acestei receptări;

din punct de vedere analitic, lingvistic, informația poate fi descrisă în termeni ce se referă la sensul sau structura ei;

din punct de vedere fizic, ingineresc, informația poate fi descrisă în termenii manifestărilor sale fizice – mediul de păstrare, rezoluția sau acuratețea cu care se emite, se recepționeaza…”

Informația este acea entitate care înlatura total sau parțial starea de nedeterminare numită entropie, pe baza unui mesaj adresat unui receptor.

Informația are trei aspecte esențiale și anume:

aspectul sintactic

aspectul semantic

aspectul pragmatic

Primul aspect , cel sintactic, se referă la sistemul de semne și la regulile de reunire a

acestora în construcții sintactice utilizate pentru reprezentarea informației în procesul culegerii, transmiterii și prelucrării acesteia.

Acestui nivel îi corespunde conceptul de dată al cărui mod de definire poate fi exprimat în notația formală BNF (Backus-Naur Form):

< data > := < identificator > < atribute > < valoare >;

Deci, noțiunea de dată în informatică cuprinde și noțiunea de valoare, dar presupune în plus elementul de reprezentare și manipulare, adică o modalitate simbolică de exprimare și un sistem de reguli de transformare a acesteia, prin care se pot obține noi date.

Sub aspect semantic, informația poate fi caracterizată ca semnificația intimă a datelor. Sensul informației la acest nivel este corespondența dintre o dată și obiectul real sau situația pe care o reprezintă această dată.

Aspectul cel mai concret al informației este însă cel pragmatic, singurul care raportează informația la scopurile observatorului. Obiectul pragmaticii include, într-o anumită măsură, problemele de conducere. Procesul de conducere este procesul prin care informațiile se transpun în acțiune prin intermediul deciziilor. Ca atare conținutul conducerii este determinat în mare măsură de sistemul de informare care constituie baza pentru luarea deciziilor.

Al doilea mod de abordare este acela de a pleca de la noțiunea de data, ca noțiune de bază, așa cum s-a văzut. Autori ca Luckey, Collins, Watters definesc noțiunea de dată ca forma codificată a unor fapte, evenimente, tranzacții, astfel ca ea să poată fi culeasă, prelucrată, transmisă și interprețată de calculatoare.

Problema informației devine deci vitală pentru orice manager. El are nevoie de informații relevante care să-l ajute în planificare, control și decizii. O informație spunem că este relevantă dacă:

dezvoltă cunoștiințele

reduce nedeterminarea

e utilizabilă pentru scopul propus

Un studiu efectuat pe un eșantion de peste 1000 de firme din Marea Britanie arată că nu

toate informațiile vehiculate într-o firmă sunt utile. Managerii și oamenii de afaceri trebuie de multe ori să rafineze informațiile pentru a le face utile scopurilor propuse. Iată deci câteva caracteristici fundamentale pentru ca o informație să fie utilă. Ea trebuie să fie:

constientă, adică să fie suficient de cuprinzătoare încât să poată furniza cât mai multe cunoștiințe.

relevantă, adică să poată furniza cunoștiințe care ne lipsesc pentru luarea deciziei. Este evident că în multe situații este dificil să se spună dacă o informație este sau nu relevantă.

exactă, dacă informația este exactă atunci conținutul ei reflectă situația reală a fenomenului, influențând astfel luarea deciziei.

oportună, adică să existe un decalaj corespunzator între momentul primirii informației și cel în care se impune luarea deciziei.

accesibilă, adică să poată fi utilizată în momentul în care este necesară.

completă, adică trebuie să provină din sursă suficient de apropiată fenomenului sau organizației și trebuie să acopere aria dorită de cel care ia decizii.

concisă, adică trebuie să aibă nivelul de agregare necesar procesului de luare a deciziilor.

În concluzie, importanța informației este covârșitoare pentru orice manager sau om de afaceri, în această era a informației și tehnologiei.

Sistemul informatic

După cum este cunoscut, prin sistem se înțelege o mulțime de părți ce operează ca un

întreg pentru realizarea unui scop comun. Orice sistem este caracterizat prin faptul că este legat de mediul ambiant, are o anumită structură, funcționează după anumite reguli și urmărește un anumit scop. Prin sistem informatic (CIBS- Computer Based Information System) întelegem un sistem informațional care are ca element de culegere, stocare, transmitere și transformare un calculator electronic.

Explicație.{ Sistemul informațional este un set de proceduri de colectare, regăsire, manipulare și clasificare a informațiilor ca suport al deciziilor, planificării, coordonării și controlului. Sistemul informațional este constituit din mijloace, metode și resurse umane prin care se asigură desfășurarea activității specifice procesului informațional }.

Orice sistem informatic este grefat pe subsistemul sau sistemul informațional la care se referă.

Elementele unui sistem informatic sunt:

Resursele de personal alcătuite din:

informaticieni – analiști, programatori, operatori la calculator

utilizatori nespecialiști – toate persoanele care utilizează un sistem informatic

Resurse materiale – calculatoare, imprimante…

Resurse software – procesoare de texte, procesoare de tabele, pachete de programe, sisteme de gestiune a bazelor de date.

Baza de date – adică descrierea produselor, clienților, angajaților, stocurilor, tranzacțiilor.

Evoluția sistemelor informatice a pornit de la simpla prelucrare a datelor contabile între

(anii 50’- 60’), a continuat cu rapoartele de gestiune într-un format redefinit destinate conducerii (sisteme informatice de gestiune anii ’60- 70’), sisteme interactive de asistare a decizilor (SIAD anii 70’- 80’), ajungându-se azi la sisteme expert (care oferă utilizatorilor decizia) și sisteme informatice strategice (care asigură menținerea avantajului concurențial).

Avantajele strategice ale sistemelor informatice au început să fie recunoscute din 1980. Aceste sisteme au costuri mari, dar ele se amortizează repede. Un exemplu tipic este sistemul de rezervare de locuri SABRE a companiei American Airlines. Dezvoltarea sistemului a început în 1970. Costurile sistemului au fost enorme, proiectarea și realizarea a depașit 1 mld $, iar întreținerea anuală presupune activitatea a peste 400 de informaticieni și un cost de peste 300 mil $. El deservește însă 11000 de firme, asigurând rezervarea locurilor în avioane, hoteluri, taximetre. Ca și proportie se consideră că numai programul Apollo a depășit dimensiunile acestui proiect.

În sprijinul prelegerii pentru importanța existenței unui sistem informatic eficient la nivelul unei firme voi prezenta un studiu de caz preluat:

! Firma Mrs Fields Cookies, un lanț de peste 650 de patiserii în țări precum S.U.A, Anglia, Japonia, Honk Kong, Australia și Canada are sediul central în Park City, Utah, S.U.A și e condusă de patroana Debbie Fields, prin intermediul consiliului de administrație al cărui președinte este soțul ei, Randy. Ca manager, Randy a plecat de la câteva idei de bază, care azi au o valoare inestimabilă pentru firmă. Aceste idei pot fi sintetizate astfel:

Pentru a nu lucra în pagubă în acest domeniu de activitate, trebuie să produci suficient, dar nu prea mult.

Patroana trebuie să-si conducă direct firma, oricât ar crește aceasta.

Managerii trebuie să fie eliberați de procesarea hârtiilor pentru a se putea concentra asupra problemelor legate de vânzări și de personal.

Magazinele trebuie să livreze datele primare, primind înapoi informațiile utile și asistența în muncile de rutină.

Pornind de la aceste idei, firma a dotat fiecare pravalie cu un calculator propriu, le-a legat

în rețea și a dezvoltat pe ele un software specializat (system expert) numit ROI (Retail Operations Intelligence- Inteligența Operațiilor de Vânzare cu Amănuntul). ROI cuprinde mai multe module care vin în sprijinul managerilor. Astfel:

În fiecare dimineață este lansat modulul Daily Producțion Planner (Planificatorul Producției Zilnice). Acesta, pe baza realizărilor zilei corespunzătoare din anul precedent, a răspunsurilor managerului la o serie de întrebări, cum ar fi:

Dacă ziua este o zi normală

Dacă este zi de școală

Dacă este zi de vacanță

Dacă este zi de târg,

întocmește planificarea.

Astfel, dacă este zi de joi, și este zi de scoală va avea în vedere ultimele trei zile de școală care au fost joia și va analiza vânzările oră de oră și produs de produs, extrapolând rezultatele pentru joia în curs, dând necesarul previzibil din fiecare produs, oră de oră. El va da și planificarea orelor de coacere, a pateurilor și a prăjiturilor pentru a reduce la minimum supraproducția. Informează managerul de asemenea despre câți cumpărători ar trebui să aibă la fiecare oră și cât ar trebui să fie vânzarea pentru a asigura satisfacerea scopurilor propuse.

La vânzarea unui produs casa introduce automat informația în calculator, care compară nivelul vânzărilor cu cel planificat. Dacă numărul cumpărătorilor este satisfăcător, dar media vânzărilor este nesatisfăcătoare, sistemul, prin mesaje, da indicații membrilor echipei despre măsurile care trebuiesc luate pentru a încuraja vânzările adiționale. Dacă însă, numărul cumpărătorilor este mic, dă sfaturi managerului despre cum să procedeze pentru a mări acest număr, indicând, de exemplu, la ce produse să scadă prețul și cu cât. Dacă aceste metode nu dau rezultat, calculatorul recunoaște fluctuațiile cererii și rearanjează planul de coacere.

Modulul de Planificarea Muncii ajută managerul ca pe baza planului de vânzări să programeze echipa pe urmatoarele două săptamâni, indicând personalul necesar pe zile și schimburi. Aceasta programare, care în prealabil se făcea manual și necesita minimum o oră, pe calculator necesită doar câteva minute. Legat de personal ROI asigură managerului și un modul de interviu, care îl ajută să testeze pe orice candidat la angajare, pentru a vedea dacă acesta corespunde sau nu exigențelor firmei. La plata fiecărui salar, sistemul pune automat la zi fișa personală a angajatului, operează suma în contul acestuia și în baza de date a cheltuielilor pentru personalul firmei.

Alte module de bază sunt cele de Inventar, Reparații și întreținere, Vânzări și plăti, Analiză, etc.

Alături de informatică, a doua componentă de bază este comunicația. La baza comunicației este componenta Form Mail, prin care se comută date și mesaje între toate calculatoarele sistemului, un fel de Intranet, subiect pe care îl voi dezvolta în urmatoarele capitole.

Pentru facilitatea funcției de control, sistemul analizează discrepanțele flagrante dintre anticipări și realizări, întocmește rapoarte blitz adresate vicepreședintelui, directorilor de districte, managerilor regionali, adică tuturor factorilor de decizie.

In ce privește eficiența sistemului, trebuie subliniat faptul că în martie 1987, firma achiziționează de la Pepsi Co, un grup falimentar de brutării, La Petite Boulangerie. Instâland în mai puțin de treizeci de zile sistemul au obținut rezultate remarcabile și au reușit să aducă pe linia de plutire grupul.

Obiectul informaticii economice și de afaceri

Definiția informaticii este tot atât de confuză ca și a matematicii sau a altor discipline. Chiar de la începuturile sale, i se contestă caracterul de știința. Astfel, regretatul academician Tiberiu Popoviciu, părintele informaticii clujene, obișnuia să spună că “informatica nu este o știință, deoarece o știință trebuie să aibă un domeniu propriu de cercetare și mijloace proprii de investigare. Informatica împrumută o serie de mijloace de la alte științe cum ar fi, matematica, fizica, etc. Informatica este un domeniu multidisciplinar ”.

Dicționare de specialitate definesc informatica în diferite moduri:

Informatica este știința gestiunii și a prelucrării informațiilor. (Sinclair).

Informatica este definită de Collin ca fiind știința și studiul căilor și modurilor de prelucrare și transmitere a informațiilor.

Deci, unii autori consideră informatica sinonimă cu știința calculatoarelor (computer science- în literatura anglo-saxonă care nu utilizează noțiunea de informatică), în timp ce alții consideră știința calculatoarelor ca studiul științific al calculatoarelor, organizarea hardware-ului și dezvoltarea software-ului.

Există și definiții mai complexe cum ar fi:

“ Informatica este studiul calculatoarelor, principiilor legate de ele și de utilizarea lor. Tratează subiecte cum ar fi: programarea, structura informațiilor, ingineria software-ului, limbaje de programare, compilatoare și sisteme de operare, proiectarea și testarea hardware-ului, arhitectura sistemelor de calcul, rețele de calculatoare și interfețe, analiza și proiectarea sistemelor, teoria sistemelor informaționale și a calculului, aplicațiile matematicii și electronicii în domeniu, tehnica de calcul (adică grafică, simulare, tehnici de inteligență artificială), aplicații, aspecte sociale, economice, organizaționale, politice, legale și istorice ale calculatorului. Nu este o știință în sensul propriu, adică acela de a fi o disciplină care utilizează metode științifice pentru explicarea fenomenelor din natură sau societate (așa cum ne referim la fizică, psihologie sau diferite ramuri ale științelor cunoașterii) ci într-un sens mai larg acela de domeniu al cunoașterii fără o fundamentare a teoriei. Având în vedere faptul că în ultima instantă se ocupă de probleme practice legate de proiectarea și construirea unor sisteme utile, supuse unor restricții de cost și acceptabilitate, ea este mai degrabă o ramură a ingineriei decât o știință ”.

Fără a insista pe aceste definiții, cred că definiția cea mai adecvată ar fi: “ un ansamblu de mijloace științifice, tehnice și umane, destinate culegerii, stocării și prelucrării informațiilor ”.

In context informatica economică și de afaceri, denumită de unii MIS (Management Information System) este: “ un ansamblu de mijloace tehnice bazate pe calculator și umane, destinate culegerii, stocarii, prelucrării și transmiterii informațiilor în scopul eficientizării managementului, a altor activități economice din firmă, precum și de planificare a afacerilor ”. Obiectul informaticii economice și de afaceri este, deci, aplicarea mijloacelor informatice în problemele cu caracter economic (nu neapărat producțiv) ale firmelor, precum și în administrarea și managementul afacerilor în vederea eficientizării acestora.

Informatica economică și de afaceri are două componente deosebit de importante și anume:

Sistemele informatice SI

Tehnologia informațională IT

Tehnologia informațională IT este unul dintre domeniile informaticii economice și de

afaceri despre care se discuta din ce în ce mai intens și ea are mai multe acceptiuni.

Tehnologia informațională este un termen vast, care include virtual toate aspectele calculului, gestiunii datelor, precum și a comunicațiilor audio și video.

Altii definesc tehnologia informațională ca fiind formată din “ echipamentele și mijloacele tehnice destinate memorării, prelucrării și transmiterii informației. De multe ori se consideră că este un amestec între calculatoare și tehnicile de comunicare.

După unii autori, tehnologia informațională definește amestecul dintre mijloacele electronice de calcul, procesoarele de texte, bazele de date, poșta electronică, toate deservind scopurilor de afaceri, mai exact ale problemelor de birotică. În această accepțiune, spectrul tehnologiei informaționale este deosebit de vast și cuprinde:

Calculatoare

Rețele locale

Poșta electronică

Comunicațiile de date

Memorarea și regăsirea electronică a datelor

Editoare de texte

Prelucrarea datelor

Ieșirile de pe calculator și tehnica microfilmelor

Grafica

Editoare de publicații

Stații de lucru

Prelucrări și recunoaștere de voce

Prelucrări de imagini și recunoaștere de forme

Telex

Sisteme de teleconferință

Telefax soft

Teleprelucrare

Telecomunicații

Comunicare prin satelit

Comutari de pachete

Tv prin cablu

Tv cu circuit închis

Transmisie prin fax a documentelor

Discuri video

Videotext

Scopul tehnologiei informaționale este deci, de a ușura activitatea din cadrul

funcțiilor administrative și manageriale, prin producerea unor informații la timp și într-o manieră eficientă. În felul acesta ea devine profitabilă întregii afaceri și va face parte obligatoriu din planurile strategice ale firmei.

Beneficiile aduse de tehnologia informațională în afaceri depinde de natura și volumul modificărilor survenite în activitatea de afaceri. Principalele beneficii sunt:

Permite manevrarea unui volum mai mare de date cu un personal mai restrâns

Îmbunătățește calitatea deciziilor, ca rezultat al fluxului de informații mult mai puternic și livrate la timp

Integrarea diferitelor activități prin activități de multi-tasking sau multi-acces, utilizând pachete de programe integrate și facilități extinse ale calculatoarelor

Rezolvarea problemelor cu sisteme de tip DSS

Îmbunătățirea comunicațiilor prin utilizarea rețelelor locale și la distanță

Acces mai ușor la informații prin baze de date și sisteme de prelucrare a informațiilor on-line

Îmbunătățirea comunicațiilor firmei prin e-mail și alte mijloace electronice de comunicații.

Cuplul IS/IT face parte din planul strategic general al afacerii. Strategia se definește ca

fiind: " un set integrat de acțiuni prevăzute pe termen lung care au drept scop să dea o bună existență și putere unei organizații ".

Legătura dintre sistemele informaționale IS și tehnologia informațională IT există la toate nivelele informaticii economice și de afaceri, adică atât în prelucrarea datelor DP cât și în MIS.

Acum, în urma planificării strategice a afacerilor, apare un sistem informațional de tip nou, numit Sistem Informațional Strategic SIS. Aceste sisteme care de fapt sunt cupluri IS/IT duc la modificarea strategiei de afaceri a firmei, precum și la modificarea managementului ei. Între obiectivele celor trei nivele există deosebiri esențiale:

In DP se mărește eficiența operațională, prin automatizarea proceselor bazate pe informații;

In MIS se mărește eficacitatea managementului prin satisfacerea cererilor de informații

In SIS se îmbunătățeste competitivitatea prin modificarea naturii sau conducerii afacerii

1.4 Informatica în cele mai bune universități americane

Ce se învață în cele mai bune universități americane?

Titlu Master of Business Administration (MBA în 10 zile)

La cele mai multe dintre primele zece universitati americane, tehnologia informatică IT apare ca un curs separat. Subiectul IT se regăsește din abundență în revistele academice și în presa de afaceri. Pe masură ce computerele au devenit tot mai performante s-au transformat într-un valoros instrument de colectare și integrare a informațiilor utile pentru obținerea de avantaje competitive.

Acele companii care știu cele mai multe despre preferințele clienților lor au un avantaj în fața competitorilor. Înregistrarea vânzărilor pe computer furnizează informații zilnice asupra cererii și preferințelor consumatorilor. Magazinele universale cum sunt Marcy' s și Wall- Mart urmăresc " pe raft " mișcarea zilnică la îmbrăcăminte pentru a depista o rochie foarte căutată sau pentru a reduce comenzile pentru articolele demodate sau fără căutare. Scannerele de la ieșirea din supermarketuri servesc aceluiași scop. Având un spațiu limitat pe rafturi, se preferă să se retragă de la expunere articolele cu vânzare lentă, înlocuindu-le cu unele mai căutate și maximizând astfel fiecare metru disponibil. Prin folosirea bazelor de date computerizate, reclama trimisă prin poștă poate fi mai bine direcționată.

Studenții MBA învață mai multe din jargoul computerelor și preferă să foloseasca tot

felul de prescurtări, pentru a se distinge:

EDI (Electronic Data Exchange) – computere care comunica între ele

CAD-CAM (Computer Aided Design-Computer Aided Manufacturing , Proiectare/Prelucrare asistată de calculator)

On-line/Real time – Sistem computerizat cu actualizare continuă, ex. Sistemul de rezervare a biletelor de avion

POS (Point of Sale System) – Înregistratoare la ieșire

Hardware

Software

Mainframe – un calculator de proces pentru industrie

Microcomputer – un calculator de birou sau portabil

CPU – unitate centrală de calcul

AI – artificial intelligence , sisteme electronice de calcul care " gândesc " ca oamenii simulând actul gândirii.

Arhitectura sistemelor de calcul

Conceptul de arhitectură a unui sistem de calcul S.C.

Calculatorul sau sistemul de calcul S.C este un dispozitiv care lucreaza sub controlul

unui program memorat, acceptând și prelucrând date în vederea producerii de informații ca rezultat al prelucrării.

Orice calculator are în esență trei parți:

Hardware-ul, adică partea de echipament al calculatorului

Software-ul adică partea de programe

Firmware-ul, adică partea de microprograme

Unele materiale privesc arhitectura din două puncte de vedere diferite:

din punctul de vedere al utilizatorului, arhitectura include în esență, setul de instrucțiuni, interfețele cu utilizatorii, modul de operare și control al intrărilor și ieșirilor. Implementarea unei arhitecturi, din acest punct de vedere, duce la o familie de calculatoare;

din punct de vedere tehnic sau al proiectanților de echipamente, termenul de arhitectura se utilizează pentru descrierea naturii, configurării și interconectării dispozitivelor S.C. Aceasta este accepțiunea generală a arhitecturii S.C.C.

1.5.2 Evoluția și clasificarea sistemelor de calcul

Cel care e considerat părintele Sistemelor de Calcul S.C. moderne este englezul Charles Babbage, profesor de matematică la Universitatea din Cambridge, care și-a petrecut toata viata proiectând sisteme de calcul.

Specialiștii în calculatoare au împartit evoluția în cinci generații. Desigur criteriile temporale, tehnologice și de dezvoltare software prin care se fac diferentierile sunt relațive. Trebuie precizat ca elementul determinant în clasificare este suportul tehnologic utilizat, iar pentru acest studiu voi prezenta doar generațiile de la trei în sus.

In 1953 Harwick Johnson de la RCA prezenta patentul pentru circuite integrate (IC – Integrated Circuits). De atunci se poate vorbi de generația a III – a de calculatoare.

Prin circuit integrat IC se înțelege o placă sau o pastilă de siliciu sau beriliu, care prin inscriptionare foto sau depuneri succesive poate conține zeci, sute, mii și mai nou milioane de componente electronice (tranzistori, capacitați, rezistențe,…). Aceste tehnici au fost reunite ulterior într-o denumire unică de tehnologie, MOS (Metal – Oxide – Semiconductor).

În funcție de capacitate circuitele integrate se împart în:

MSI (Medium Scale Integration) până la 500 de componente

LSI (Large scale Integration) peste 500 de componente

VLSI (Very Large Scale Integration) peste 10000 de componente

Circuitele integrate s-au perfecționat, miniaturizat și ieftinit într-un ritm nemaiîntalnit la

alte produse în epoca modernă.

IC-urile moderne sunt realizate pe cristale de siliciu sau beriliu extrem de pure și se mai numesc cip-uri.

Calculatoarele de generația a III – a au deci la bază IC-urile MSI. Din punct de vedere arhitectural, la aceste calculatoare a apărut un element nou și anume USM (Unitatea de Schimburi Multiple), care este un mic calculator care are drept scop, degrevarea CPU de transferul de date dintre memorie și periferice.

CPU inițiaza transferul de date, după care acesta cade în sarcina USM. Aceste sisteme se mai numesc și main-frame-uri sau sisteme medii mari. Tot acum apar o serie de concepte noi, cum ar fi conceptul de time-sharing sau partajare a timpului, adică un algoritm prin care timpul de calcul se împarte între diferiti utilizatori după criterii diferite.

Calculatoarele de generația a III – a aveau nevoie însă de climatizare (temperatură și umiditate constantă), ceea ce era un impediment foarte mare în aplicații industriale și militare și nu numai.

În jurul anilor 70' au apărut minicalculatoarele. Problema esențială era ca, acestea, deși se bazează pe cip-uri LSI și VLSI, nu reprezintă un element tehnologic nou.

Saltul calitativ l-a constituit aparitia în 1971 a microprocesorului inventat de Marcian Ted Hoff. Acesta a apărut ca reacție la expansiunea japoneză pe piața calculatoarelor de buzunar. Americanii nu pot ceda în domeniul calculatoarelor deoarece ei își asigură aproximativ jumatate din venitul național din aceasta industrie.

În 1974 a apărut microprocesorul de 8 biti 8008 și respectiv 8080 care constituiau generația I de microprocesoare, fiind componentele de baza ale microcalculatoarelor de 8 biti.

În 1978 apare 8086 și respectiv 8088 prin care se trece la microprocesoarele de 16 biti, adică începe generația a II – a de microprocesoare.

În 1982 apare 80186, care este compatibil cu 8086 dar cu unele funcții în plus. Acest microprocesor este extins foarte repede la 80286.

În 1985 este introdus 80386, care de la acea data este un microprocesor pe 32 de biti.

Până aici, pentru accelerarea calculelor matematice, microprocesoarele trebuiau să aibă și un coprocesor matematic. Primul microprocesor care are coprocesorul matematic încorporat este 80486 și apare în 1989. De curând a fost extins cu 80586 și chiar cu 80686. Având deci aceste elemente, erau îndeplinite condițiile apariției generației a IV–a a calculatoarelor sau a așa-ziselor microcalculatoare.

Generația a V-a a calculatoarelor. Calculatoarele moderne tind să se polarizeze în jurul calculatoarelor ultrarapide, numite și supercalculatoare, care executa în general un set foarte redus de instrucțiuni, dar cu o viteză foarte mare, și a celor inteligente, care pot executa instrucțiuni complexe, dar elementele de inteligență sunt în dauna vitezei de execuție. Supercalculatoarele actuale au în general viteze de gigaflops, existând însă și calculatoare cu viteze la nivel de tetraflops. Acestea corespund puterii de prelucrare a milioane de calculatoare personale de azi.

Pionierul supercalculatoarelor a fost Seymour Cray, care împreuna cu Control Data Corporation a fondat firma proprie Cray Research. Dintre produsele firmei sale, cel mai popular a fost Cray X-MP apărut în 1982 care are între două și patru procesoare.

Calculatoarele inteligente nu dispun de clasamente riguroase, deoarece inteligența este mai greu cuantificabilă ca și viteza.

După cum se știe, japonezii au fost primii care au pus problema unor supercalculatoare inteligente, prin Fifth Generation Computer System Project. Ei au înființat și un institut specializat. S-a scris mult despre acest proiect și nici astăzi nu se știe dacă a fost un succes sau dimpotrivă. Cert este ca el a relansat cercetările în domeniul inteligenței artificiale și limbajul PROLOG.

1.5.3 Tipuri de calculatoare

În primul rând minicalculatoarele s-au dezvoltat în așa-zisele superminicalculatoare și minisupercalculatoare. Primele sunt capabile să gestioneze baze mari de date și rețele de terminale de ordinul sutelor. Viteza lor este superioară calculatoarelor uzuale. Superminicalculatoarele sunt necesare în general pentru gestionarea societaților mari și medii care au nevoie de baze de date centrale cu un volum mare de date. De obicei, pe ele se cuplează un număr mare de rețele locale sau PC-uri care pot lucra fie individual, fie emulând terminale (simulând activitatea unui terminal.

În ce privește minisupercalculatoarele acestea au performanțe mult peste cele ale superminicalculatoarelor ajungând aproape la nivelul supercalculatoarelor dar prețul lor este aproximativ a 10 – a parte din prețul acestora. Prețul unor astfel de sisteme se ridica la peste 100000 de $.

Calculatoarele medii-mari (main frameuri) s-au dezvoltat în sensul ca s-a extins memoria (ajungând la giga octeti), lucrează cu unul sau mai multe persoane, utilizându-se în probleme mari de afaceri, guvernamentale etc. adică probleme în care se lucrează cu baze de date uriașe, rețele mari de terminale (la nivelul a mii de terminale) și cu memorii auxiliare considerabile (sute de giga octeti). În general, pe aceste sisteme lucrează specialiști în informatică, deoarece au o interfața mai elaborată. Aceste sisteme pot lucra cu terminale legate la o distanță, ele însele putând fi legate în rețele mari legate la distanță, prin modemuri.

Ca terminale, admit o gamă largă de terminale, începand cu videoterminale și încheind cu cele mai sofisticate aparate de laborator. Sistemele lor de operare lucreaza în general, atât în regim de multiprocesare cât și mulțiutilizator. Având în vedere dimensiunile considerabile ale problemelor pe care le rezolvă, aceste sisteme lucrează în general cu mecanisme de memorie virtuală prin care memoria reala e proiectată pe memoria auxiliara (disc).

1.5.4 Structura generală a unui sistem de calcul

Indiferent de tipul Sistemului de Calcul există patru clase de componente hardware și anume:

Unitatea de control și comandă CU – Control Unit

Componenta de prelucrare, numită și Unitatea Aritmetico-Logica ALU

Cele doua unități împreuna formeaza procesorul CPU

Memoria operativa, numită și memorie internă sau pur și simplu memorie

Dispozitive periferice

Unitatea de control. Este cea mai importantă, deoarece ea supravegheaza activitatea întregului S.C. Ea poate fi considerata dirijorul calculatorului. Printre altele asigură:

Stabilirea ordinii de execuție a instrucțiunilor

Controlul memoriei principale în timpul memorării datelor și instrucțiunilor

Activarea tuturor unitaților și subunitaților sistemului de calcul

Unitatea de prelucrare ALU are posibilitatea de a manipula un număr finit de tipuri de date (bit, octet, întreg, real, etc). Aceste tipuri de date sunt manipulate cu ajutorul unor operații primare, care sunt de fapt instrucțiuni ale mașinii respective. Operațiile executate sunt în esență de două categorii:

aritmetice: adunări, scăderi, înmulțiri, împartiri;

logice: operațiile booleene

Unitatea de memorie interna. Are sarcini în operațiile de memorare și de regăsire a informațiilor pe timpul prelucrărilor. Ea este deci locul în care se păstrează datele și instrucțiunile, în vederea executarii programelor în UC.

Dispozitivele periferice sunt:

De intrare: tastatura, mouse, etc;

De ieșire: ecranul (monitorul), imprimanta, etc.

1.5.5 Sistemele de operare

Deoarece am folosit termenul de sistem de operare se impune o explicare mai amanuntita a lui.

Orice sistem de calcul conține patru straturi:

Hardware-ul

Sistemul de operare

Alte produse soft

Utilizatori

Prin sistem de operare S.O. se întelege un ansamblu de programe care gestioneaza

activitatea calculatorului. Aceasta înseamna că, în esență, gestionează resursele calculatorului și asigură interfața cu utilizatorul.

Funcțiile sistemului de operare sunt:

planificarea și încarcarea programelor în memorie astfel încât procesele să fie într-o secvență indicata de utilizator și să răspunda evenimentelor interne sau externe sistemului de calcul;

controlul resurselor hard, adică selectarea echipamentelor de intrare/ieșire sau memorare;

tratarea erorilor, dacă acestea apar, și apelarea eventual a rutinelor prin care se pot corecta;

protejarea hard-ului, a soft-ului și a datelor împotriva utilizarii eronate sau neautorizate;

comunicarea cu utilizatorul sau cu operatorul prin intermediul terminalelor sau al consolelor. în acest scop fiecare sistem de operare emite mesaje către utilizator. Utilizatorul, la rândul său, emite comenzi către sistemul de operare într-un limbaj de comanda.

memorarea, eventual, a evenimentelor importante în fișiere jurnal.

S.O. este format din două straturi, și anume:

nucleul (kernel, supervizor, executiv sau BIOS, în cazul sistemului de operare MS-DOS care conține rutinele pentru care factorul de timp este foarte important, cum ar fi programele care tratează întreruperile la periferice;

al doilea strat tratează funcțiile S.O la nivel logic, de exemplu: intrările/ieșirile la nivel fizic sunt tratate de nucleul S.O MS-DOS, deci de BIOS, în timp ce intrările/ieșirile la nivel logic sunt tratate de componenta MS-DOS compusă din IO.SYS și MSDOS.SYS.

1.5.5.1 Limbajele de programare

Se împart în cinci generații. Există mii de limbaje de programare dar voi prezenta o clasificare simplificată a lor:

Limbaje comerciale, destinate aplicațiilor de afaceri, cum ar fi:

COBOL (Common Business Oriented Language)

RPG (Report Program Generator)

Limbaje destinate calculelor științifice, cum ar fi:

FORTRAN

ALGOL (Algoritmical Language)

Limbaje destinate unor aplicații speciale:

SIMULA, GPSS (General Purpose System simulation Language), CPS sunt limbaje de simulare

ADA, limbaj destinat aplicațiilor militare în timp real

FORTH, limbaj destinat programarii roboților și mașinilor unelte

Limbaje destinate rezolvarii unor probleme de timp real, cum ar fi:

RTL/2 (Real Time Language)

IRTB (Industrial Real Time Basic)

Limbaje orientate pe programare obiectuală, cum ar fi SMALLTALK

Limbaje cu destinații multiple, care provin din mai multe domenii:

Din necesități de instruire: BASIC, PASCAL, MODULA, etc.

Limbaje care provin din probleme de sisteme de operare: C, C++, BCPL, etc.

Limbaje de programare funcțională LISP, ML, HOPE, etc.

Dintre limbajele de generația a 4-a cele mai importante sunt:

Limbaje din familia dBASE, FOX, CLIPPER

Limbajul SQL (Structured English Query Language)

Limbajul QBE (Query By Example)

Limbajele de generația a 5-a au fost introduse în proiectul japonez de generația a 5-a și se utilizează pentru rezolvarea unor probleme de programare logică. Singurul limbaj de programare de generația a 5-a admis până acum este PROLOG.

1.6 Rețeaua de calculatoare

Prin rețea de calculatoare întelegem un ansamblu de calculatoare legate între ele în vederea comunicarii de mesaje și de partajare a resurselor.

Un astfel de sistem consta dîntr-o colecție de S.C relațiv autonome, fiecare având CPU, memorie și dispozitive de I/E proprii. Uneori S.C din rețea lucrează sub SISTEME de OPERARE diferite, formând rețele eterogene, în timp ce în alte situații lucrează sub același SISTEM de OPERARE, formând rețele omogene.

Rețelele de calculatoare pot fi considerate ca variante de sisteme multiprocesor. Într-o rețea, fiecare utilizator știe de existenta rețelei. El lucreaza la propriul său S.O dar poate intra intr-un alt S.O al calculatorului țintă din rețea, putând transmite sau primi mesaje și fișiere, poate face copieri de fișiere de la un S.O la altul sau să utilizeze alte resurse ale S.O tinta, de exemplu poate lista pe imprimanta celuilalt sistem.

Sisteme cu procesoare specializate încorporate. Acestea, pe langa CPU au încor-

porate procesoare specializate pe clase de operații, cum ar fi cele de I/E, coprocesoarele matematice, etc.

Sisteme având procesoare similare care lucreaza independent. Aceste procesoare

partajeaza aceeasi memorie interna dar efectueaza sarcini de calcul independente una de alta.

Toate procesoarele sunt subordonate aceluiasi S.O. în aceasta categorie cele mai raspandite sunt sistemele:

Pipeline

Vectoriale (matriceale, array systems)

Sistemele pipeline corespund de fapt intru totul descrierii sistemelor despre care s-a vorbit

sunt formate din mai multe procesoare independente care prelucreaza instructiunea serial (una după alta), în diferite faze. În felul acesta într-un sistem pipeline pot exista 4-5 instrucțiuni în diferite stadii. Prelucrarea pipeline este foarte răspândită în cazul supercalculatoarelor.

Sistemele vectoriale se caracterizează prin faptul că se execută un vector de operații asupra unui flux de date. Deosebirea dintre cele două sisteme este că aici, în fiecare stadiu, se execută o anumită instrucțiune.

Sistemele array processors de tip masiv, se caracterizează prin faptul că există o singură unitate de control, dar pot exista mai multe unități de prelucrare aritmetico-logice (ALU). Aceste sisteme se aplica atunci când se executa aceleași operații asupra mai multor valori.

1.6.1 Rețelele locale de calculatoare (LAN)

Prin tehnica transmisiei se întelege maniera în care semnalele electrice sunt transportate pe rețea. Tehnicile comune sunt:

Banda de baza (care este o tehnica digitala)

Banda larga (care este o tehnica analogică)

Tehnica de banda larga difera de cea de banda de baza prin aceea ca, prima are capacitatea de a trafica informații simultane prin canal, pe același mediu, în timp ce a doua nu.

Protocolul de acces este metoda pe care fiecare stație de lucru o utilizeaza pentru a câștiga acces în cadrul transmisiei datelor. în cadrul unui LAN dat, toate stațiile trebuie să foloseasca același protocol de acces.

Cele mai uzuale protocoale de acces la mediu sunt:

Acces multiplu cu ascultarea mediului

Detectarea coliziunilor CSMA/CD

Inel cu jeton (token pasing)

Componentele rețelelor locale sunt:

Stațiile de lucru

File serverele

Cablurile de legătură

Adaptoarele pentru rețea

Din punct de vedere al interconectarii avem urmatoarele componente:

Repertoarul

Puntea

Routerul

Poarta (gateway)

Statia de lucru este un microcalculator (în general un PC) conectat la o rețea prin intermediul plăcii de rețea și care este folosita pentru a executa diferite lucrari, programe de aplicații, utilitare, etc.

File serverul este un calculator pe care este încarcat și ruleaza sistemul de operare de rețea (NOS – Net Operating System). El supervizează comunicarea în cadrul rețelei și gestioneaza resursele partajate (fișierele, imprimantele, utilizatorii, drepturile de acces, etc). El trebuie să fie echipat cel puțin cu un hard disk (fie intern, fie extern), memorie internă suficientă și cel puțin o placă de rețea.

Punțile permit comunicarea între rețele care au nivelul fizic și nivelul legatura de date diferite, de exemplu, printr-o punte de LAN se poate lega o rețea de tip TOKEN-RING cu o rețea de tip ETHERNET.

La rețelele interconectate prin punți, utilizatorii pot folosi în comun resursele comune din rețea (fișiere, imprimante, discuri, etc) sau pot comuta mesaje între stații.

Una dintre cele mai utilizate tipuri de LAN este rețeaua locala ETHERNET. Aceasta utilizeaza pentru comunicarea între nodurile rețelei, cabluri. Nodurile pot fi la rândul lor: file-servere, stații de lucru și mai nou print-servere, etc.

Cele mai uzuale tipuri de cabluri utilizate în LAN sunt:

Cablurile coaxiale

Cablurile telefonice răsucite

Fibre optice

1.6.2 Topologii de rețea

Topologia este geometria rețelei. Topologiile LAN pot fi:

Stea

Arbore

Magistrală

Inel

Plasă

Cu distribuitoare (huburi)

Voi prezenta unele dintre cele mai importante topologii enuntate mai sus.

a) Topologia stea

Într-o topologie stea, fiecare nod din rețea care acceptă și livrează informații utilizatorilor este conectat la un singur nod central, prin care trebuie să treaca tot traficul. Doar nodul central trebuie să posede informații ce definesc topologia rețelei. Fiecare nod destinatar este conectat printr-o linie distincta iar tabela de dirijare a nodului central indica, pentru fiecare destinatie, linia de iesire corespunzatoare.

b) Topologia arborescentă

Într-o rețea de acest tip exista o singura cale între fiecare pereche de noduri, dar între nodurile nepereche pot exista mai multe căi. Toate informațiile necesare pentru funcționarea algoritmului de dirijare pot fi continute în adresă nodului destinatie.

c) Topologia magistrală

Se caracterizeaza prin aranjarea nodurilor într-o structură liniară pe baza utilizarii unei căi de comunicație partajate, unice.

d) Topologia inel

Realizeaza o conectivitate fizică minimală și nesimetrică între elementele sistemului, fiecare element fiind conectat doar la vecinii săi imediați prin căi dedicate unidirectionale. În fiecare nod avem un repetor de informație, deci punctele de acces sunt active, spre deosebire de conexiunea magistrala. Mediul este tipul de cablu folosit pentru transportul semnalelor.

Concluzie.

Cu aceste ultime informații inchei acest prim capitol, un fel de introducere a anumitor notiuni folositoare pentru intelegerea pe mai departe a lucrarii de fata. Informatica inseamna mult mai mult decât atât. Ceea ce am incercat eu să fac în acest capitol a fost să familiarizez cititorul cu anumiti termeni, informații din acest domeniu cu aplicabilitate mai departe.

CAP 2. Internet. Prezentare generală

2.1 Istoricul și evoluția Internet

În anul 1969, atunci când au făcut prima conexiune la distantă între două calculatoare, constructorii ARPAnet (rețeaua aflată la originea Internetului de azi) nu aveau nici cea mai mică idee despre impactul pe care proiectul ARPA (Advanced Research Project Agency) îl va avea asupra evoluției rețelelor globale de calculatoare. Am reprodus aici ideea enunțată recent de Leonard Kleinrock, șeful departamentului de știința calculatoarelor la University of California, Los Angeles, unul dintre fondatorii ARPAnet, actualmente șeful unui Consiliu Național de Cercetare a căilor de realizare a Infrastructurii Informaționale Naționale în Statele Unite ale Americii.

O buna parte din suportul material pentru Internet a provenit de la guvernul S.U.A, care a finanțat realizarea acestei rețele, devenită ulterior infrastructura celor mai importante cercetări americane din ultimii 20 de ani. În anii 80' populația utilizatorilor Internet a crescut extraordinar și a căpătat un caracter internațional. De asemenea, Internetul a început să capete valențe comerciale, rețeaua fiind tot mai mult folosită în domenii dintre cele mai diverse cum ar fi educația, afacerile, comerțul, cercetarea, activitatea militară și guvernamentală, pe întreaga planeta. Dimensiunile rețelei au crescut exponențial: 4 noduri în 1969, 213 noduri în 1981, 2800 noduri în 1987, 535000 noduri în 1991, pentru a ajunge la 1,7 mil. Noduri în 1993 și la cifra de 3,2 mil. în 1994. Astăzi, întinderea Internetului este cu adevarat globala. În luna mai 1994 se raporta interconectarea la Internet a peste 31000 de rețele, cu un ritm de adaugare a unei rețele noi la fiecare 10 minute. Numărul de calculatoare conectate la Internet depasea 3,2 mil. dar cel mai elocvent pentru dezvoltarea rețelei era faptul ca peste 20 mil. de persoane utilizau facilitatile de comunicație ale Internetului. Astăzi, sunt peste 1 mld de utilizatori Internet în toata lumea. Se poate spune ca acum Internetul acoperă majoritatea regiunilor importante ale globului (exceptie făceau la data menționata anterior câteva țări din partea centrala și de sud a Africii și regiunile polare).

Tot mai multe facilitati de acces la Internet s-au creat pentru țările Europei de Est, foarte interesate în ultimii ani de contactul cu lumea științifica internaționala. Singura piedica în calea expansiunii Internetului în aceste țări o constituie infrastructura deficitara, în special sistemele telefonice de proasta calitate existente înca în multe țări estice.

2.1.1 Trecutul

Voi prezenta acum câteva repere care ilustreaza efortul depus pentru realizarea miracolului numit Internet. În 1969 ia nastere ARPAnet, în urma unui proiect lansat de Advanced Research Project Agency. Rețeaua cuprindea la acea data 4 comutatoare de pachete realizate cu minicalculatoare Honeywell 516, situate în University of California, Los Angeles, Standford Research Institute, University of california, Santa Barbara și University of Utah.

Ben Barker, un proaspăt absolvent la Harvard, angajat la Bolt Beranek and Newmann Inc. (BBN), astăzi vicepreședinte la BBN, a lucrat la proiectul transformarii minicalculatorului Honeywell într-un comutator de mesaje. Scopul declarat al rețelei era accesul la distanta, deci posibilitatea unui utilizator de a se conecta la un calculator, distant și de a-i folosi resursele.

Prima demonstratie publică a rețelei ARPA are loc în 1972 la Internațional Conference on Computers ICCC, în Washington D.C. Aici apare ideea creării unei rețele globale de calculatoare. Primul pas spre globalizarea inter-rețelei Internet este facut în anul 1973 când ARPAnet devine o rețea internaționala prin legăturile realizate cu Anglia și Norvegia.

In 1975 ARPAnet intră sub controlul lui Defence Communications Agency din U.S Department of Defence DDDCA, tehnologia ARPA fiind adoptată ca baza a programului Defence Data Network DDN.

Rețeaua capătă o nouă înfatișare abia în anul 1977 atunci când University of Wisconsin adauga rețelei, serviciul e-mail. Puțin mai tarziu, în anul 1979 intra în funcțiune USENET, o rețea virtuala de știri grefată pe Internet. Aceste servicii de larg interes nu numai pentru specialistii în sisteme de calcul, au largit considerabil aria de utilizare și au dat o noua orientare în dezvoltarea rețelei.

Adevăratul moment al nașterii Internetului este, înlocuirea în anul 1983 a protocolului NCP (Network Control Protocol) folosit în ARPAnet și DDN cu protocolul TCP/IP, adaptat interconectarii unor rețele diferite. Aceasta a creat premisele pentru saltul de la interconectarea unor calculatoare autonome la interconectarea de sub-rețele, fie ele rețele locale (LAN), sau rețele de arie largă (WAN – Wide Area Networks).

Tot în anul 1983, ARPAnet este divizata în doua rețele: rețeaua militara MILNET și rețeaua ARPAnet, care si-a reluat rolul initial de rețea experimentală pentru cercetare și învațamant. În paralel cu ARPAnet se dezvolta alte rețele cu comutare de pachete: CSNET (Computer&Science Network) și BITNET (Because It's Time Network). În anul 1989 activitățile administrative ale celor doua rețele s-au contopit producând Corporation for Research and Educational Networking CREN.

În anul 1987 Național Science Foundation lansează un program de instalare a unor centre de supercalculatoare și a rețelei de mare viteza NSFnet. Se pun bazele unor rețele regionale care permit conectarea diverselor organizații la " coloana vertebrala " NSFnet. La puțin timp după aceasta, în anul 1990 se înființeaza compania Advanced Network&Services ANS susținută de IBM, MCI și MESIT care furnizează servicii pentru NSFnet. Apar de asemenea multe alte companii furnizoare de servicii.

Se pun bazele unei infrastructuri de rețele rapide pentru S.U.A National Research and Education Network NREN. Ea este susținuta prin programul guvernamental pentru urmatoarea generație de rețele destinate comunităților de cercetare și educatie. Oferind un acces al utilizatorilor la viteze variind între 2400bps și terabiti pe secunda, MREN este concepută pentru utilizări în meteorologie, documentare și cooperare în cercetarea științifică.

Tot în aceasta perioadă, apar rețele pentru uz comercial: ALTERNET, PSInet. În anul 1991 mai multe organizații implicate în furnizarea de rețele pentru utilizare comercială, anunță soluția de interconectare a acestora prin ocolirea NSFnet a cărui politică oficială restrângea utilizarea rețelei doar la gama activităților non-profit (Acceptable Use Policy AUP). Solutia consta în legarea rețelelor comerciale prin rutere de mare viteză (Commercial Internet Exchange CIX). Utilizatorii rețelelor conectate prin CIX puteau realiza: dezvoltarea unor programe în cooperare, asigurarea suportului tehnic pentru clienți (inclusiv asdministrarea și gestiunea de la distanta a sistemelor clienților), arhivarea fișierelor, poșta electronică, transfer de fișiere relațive la produsele livrate, calcul distribuit.

Evoluția Internet este marcată în continuare de adaugarea unor servicii noi: serviciul de informare Gopher în 1991, serviciul WWW (World – Wide – Web) în 1992. În 1993 Casa Alba deschide o cutie poștala pe Internet.

Nici preocuparile privind modernizarea rețelei nu sunt uitate. În anul 1994 are loc lansarea noului protocol IP6 sau Ipng (IP next generațion), capabil să realizeze transmisii de date, voce, imagini și să asigure securitatea utilizatorilor.

2.1.2 Ce este Internetul azi?

Internetul reprezintă mai mult decât o rețea uriașă da calculatoare. El constituie o rețea de rețele și în plus, un mediu informațional și de calcul cu foarte bogate servicii și resurse, biblioteci, baze de date, etc. Este în același timp și o imensă comunitate de persoane din toate domeniile vietii economico-sociale.

Se poate afirma ca Internetul constituie un conglomerat extrem de complex de arhitecturi, componente fizice și sisteme de operare.

Mediul Internet tratează în mod egal atât minicalculatorul cât și PC-ul (Personal Computer) sau Mainframe-urile.

Internet este un mediu cu componente de tipul unu la unu, în care aproape toate facilitațile care configurează rețelele au o importanța egală și în care componentele se comportă una față de cealaltă în mod nediscriminatoriu.

Tehnologia folosită în realizarea componentelor rețelei a cunoscut progrese remarcabile. Astfel, comutatoarele de mesaje sunt realizate azi de BBN la viteze de 2 Gbiti/sec.

Este interesant de relevat faptul ca Internet nu are un președinte sau o altă persoana care să joace rolul de supervizor al rețelei. Pentru întregul Internet nu există o autoritate unică de conducere. Autoritatea supremă a Internetului este ISOC (Internet Society), organizație de voluntari care iși propune să promoveze schimbul de informații prin Internet.

2.1.3 Viitorul

După aprecierile specialiștilor rețeaua va continua să se extindă. Multe companii vor solicita servicii sporite, depășind astfel etapa utilizarii preponderente a serviciului email. Deja firmele exploateaza posibilitatea de distribuire a proprilor informații în rețea, folosind adesea servere WWW, au site-uri pe Internet (pe parcursul acestei lucrari voi da exemple clare în sprijinul acestei afirmatii). Nu este de mirare ca banda de transmisie și capacitatea de stocare a informațiilor sunt probleme ce se cer soluționate rapid, mai ales odată cu răspândirea unor unelte ca Mosaic, care permit utilizatorilor să transfere fișiere voluminoase de imagini la o simpla apăsăre a unei taste.

Vor continua totodată preocuparile privind securitatea utilizatorilor, chiar după adoptarea protocolului IPng, care include facilități de asigurare a securitatii pe baze criptografice. Securitatea este o cerință a mai multor companii ce au rețele integrate în Internet.

Sistemele hipertext în care se încadreaza WWW, vor cunoaște o dezvoltare mai mare: tot mai multe baze de informații din Internet vor fi organizate după principiile hipertext, în care legăturile semantice permit o navigare ușoară prin noianul de colecții de date disponibile. Totodata tehnicile de căutare se vor îmbunatati, permițând scurtarea timpului petrecut de utilizatori în Internet, în favoarea perioadei afectată realizarii lucrărilor în care sunt angajați.

Nici chestiunile de organizare internă a rețelei nu vor lipsi în viitor. Pentru standardele de protocoale se va urma, se pare, direcția de aliniere la standardele elaborate de ISO (Internațional Standardization Organization). Modelul de referință OSI (Open System Interconnection) constituie cadrul de elaborare a reglementarilor pentru rețelele de calculatoare. Spre deosebire de modelul TCP/IP, modelul de referinta OSI are șapte nivele funcționale.

2.2 Funcționarea Internetului

2.2.1 Protocoale. Principiul comunicării pe Internet

Toate serviciile Internet au la baza comunicarea mesajelor între o sursă și un destinatar. Principiul comunicarii este inspirat din sistemul poștal: dacă A dorește să transmită ceva lui B atunci, A împachetează obiectul, scrie pe pachet adresa expeditorului (sursa) și a destinatarului și depune pachetul la cel mai apropiat oficiu poștal. Similar, dacă un utilizator A din Internet dorește să transmită un mesaj lui B, atunci mesajul este " împachetat ", mai precis încadrat de anumite informații de control. Unitatea de date astfel obținută se numește pachet, prin analogie cu sistemul poștal obisnuit. Informația de control include adresa expeditorului și a destinatarului, specificate în forma numerica: patru numere naturale mai mici decât 256, despărțite între ele prin puncte.

În sistemul poștal obișnuit, în funcție de localizarea destinatarului, pachetul poate fi transmis prin intermediul mai multor oficii (puncte) poștale intermediare. Ultimul oficiu poștal din traseu livrează pachetul destinatarului.

Similar într-o rețea de calculatoare pachetul este dat unui comutator de pachete, numit și ruter (router în limba enleza), care are un rol similar oficiului poștal și care îl transmite către destinație. Pachetul traversează eventual mai multe routere intermediare. Ultimul livrează mesajul destinatarului.

2.2.2 Suite de protocoale

Operațiile de dirijare a pachetelor sunt efectuate automat de rețea și respecta un set de reguli, numit protocol. Rețelele de calculatoare pot folosi protocoale diferite dar pentru a putea comunica între ele, trebuie să adopte același protocol așa cum pentru transmiterea poștei obisnuite într-un cadru internațional este necesară respectarea, în diferite țări, a acelorași reguli de folosire a plicurilor. Rețelele din Internet folosesc protocolul IP (Internet Protocol).

Ca și sistemul poștal IP nu asigură livrarea pachetelor dacă în funcționarea rețelelor apar erori. Totodată, dacă un mesaj este prea lung IP reclama fragmentarea lui în mai multe pachete. În plus IP realizeaza transmiterea pachetelor între calculatoare gazdă și nu direct, între programe de aplicație. Din aceste motive, protocolul IP este completat cu un altul, numit TCP (Transmission Control Protocol), care face fragmentarea și asigură transmiterea corectă a mesajelor între utilizatori. Pachetele unui mesaj sunt numerotate, putându-se verifica primirea lor în forma în care au fost transmise și reconstituirea mesajelor lungi, formate din mai multe pachete. TCP este un protocol complicat. în unele cazuri, când se transmite un singur mesaj, suficient de mic pentru a fi conținut de un singur pachet, se poate folosi un protocol mai simplu, numit UDP (User Datagram Protocol).

Am încercat să prezint până acum modul fundamental de lucru al rețelei. Funcțiile realizate sunt insuficiente pentru multe din necesitațile utilizatorilor. De exemplu, într-un sistem de poștă electronică sunt necesare operații suplimentare, cum ar fi:

Redactarea scrisorilor

Păstrarea scrisorilor pentru un anumit interval de timp

Inspectarea scrisorilor primite

Transmiterea scrisorilor către mai mulți destinatari

Scrierea răspunsurilor la anumite scrisori

Operațiile menționate se deruleaza și ele conform unui protocol. În Internet acest protocol

se numește SMTP (Simple Mail Transmission Protocol). Funcționarea lui se bazează pe serviciile oferite de protocoalele TCP și IP, carora le adauga funcții noi, creând servicii îmbunătățite.

Funcționarea protocoalelor TCP și IP presupune existența unei comunicări directe între noduri (routere si/sau gazde) adiacente din rețea. Această comunicare este realizata conform unor tehnologii diverse și se supune unor protocoale specifice bine precizate. Deci TCP și IP se bazează, la rândul lor, pe serviciile oferite de alte protocoale specifice bine definite. Se obține în ansamblu o suită (ierarhie) de protocoale care depind unele de altele, dar care au ca punct central protocoalele TCP/IP. De aceea ea este denumită suită TCP/IP sau familie de protocoale TCP/IP.

Pentru o mai buna sistematizare, protocoalele sunt grupate pe niveluri, existând similitudini (de scop, fuctii, structura…) între protocoalele aparținând aceluiasi nivel. Această grupare respecta principiul stratificarii, care se poate enunța în modul urmator: protocoalele sunt astfel proiectate încât nivelul N al destinatiei să primească (fara modificari) obiectul transmis de nivelul N al sursei.

Pentru respectarea acestui principiu, definiția oricarui protocol se referă la doua aspecte esențiale:

Formatul unităților de date manipulate

Acțiunile posibile ale entităților de protocol care concură la realizarea serviciilor specifice protocolului.

Exemplul dat permite evidențierea rolului dublu jucat de un modul în structura în care este inclus: cel de utilizator al serviciilor furnizate de nivelul inferior și cel de furnizor de servicii pentru nivelul superior din ierarhie.

Fig.Nr.1 Niveluri arhitecturale

SURSA DESTINAȚIA

Mesaje Mesaje

Pachete Pachete

Datagrame Datagrame

Cadre Cadre

2.3 Tehnologii de comunicație

Nivelul inferior, de interfață a rețelei (Network Interface) acceptă datagramele și le transmite printr-o subrețea specifica, de obicei între două noduri (mai precis, între două routere, sau între un router și o gazdă).

Modul de transmitere depinde de tehnologia folosită în construcția subrețelei de comunicație:

Ethernet, Token Bus, Token Ring, FDDI (Fiber Data Distributed Interface), pentru rețele locale

Linii telefonice, rețele publice de date X.25 PDNs (Public Data Networks), frame relay, ISDNs (Integrated Services Digital Networks), sateliti pentru rețelele de arie larga.

2.4 Servicii Internet

Internetul este o lume fascinantă și în continuă schimbare. Ea ofera tot mai multe servicii de comunicare și informare, simultan, pentru milioane de utilizatori. Acest subcapitol prezinta doar o parte din nenumăratele servicii Internet.

Transmiterea poștei electronice între utilizatorii conectați la Internet. Poșta electronică este principalul serviciu oferit de Internet, poate cel mai folosit dintre toate. Avantajele sale sunt rapiditatea și aria largă de cuprindere a potențialilor corespondenți.

Conectarea la un calculator distant din Internet. Telnetul este un serviciu care se referă la conectarea utilizatorilor la noduri îndepartate.

Transferul fișierelor de la un calculator la altul. Serviciul FTP de transfer de fișiere, permite preluarea din arhive publice a fișierelor conținând programe sau alte informații (de la rețete culinare până la programe sau informații cu caracter științific)

Transmiterea de știri și facilitarea unor discutii între membrii unor grupuri organizate după subiecte de interes

Căutarea informațiilor în oceanul informațional reprezentat de Internet. O serie de servicii foarte folosite, ca de exemplu, WWW permit localizarea rapidă a diverselor persoane, programe, informații disponibile în rețea.

2.4.1Poșta electronică. Prezentare

Funcționarea poștei electronice (e-mail) este inspirată din serviciul poștal obișnuit. Expeditorul concepe o scrisoare, o introduce într-un plic pe care completează adresa destinatarului și adresa expeditorului, apoi depune scrisoarea într-o cutie poștala. De aici serviciul poștal o preia și o transmite, prin mai multe puncte intermediare, oficii, destinatarului. Scrisoarea este introdusă de poștas în cutia de scrisori a destinatarului.

Fiecare utilizator are deci o cutie poștală păstrată în sistemul în care a deschis un cont. Fiecare cutie poștala are o adresă, compusă din adresă nodului, la care se adaugă numele utilizatorului (într-un nod pot fi mai mulți utilizatori, distincția între ei făcându-se prin numele cu care sunt cunoscuți și acceptați în sistem). Notația generală este: numeutilizator@adresănod.

Daca un utilizator îi transmite o scrisoare unui alt utilizator, el concepe scrisoarea folosind un editor de texte și comandă transmiterea ei.

Programele de poștă electronică permit realizarea urmatoarelor operații mai importante:

Compunerea și emiterea scrisorilor

Vizualizarea și eventual ștergerea sau arhivarea scrisorilor primite

Tipărirea mesajelor, obținându-se copii permanente

Retransmiterea către alți utilizatori a scrisorilor primite

Transmiterea unei scrisori către mai mulți utilizatori

Folosirea unor porecle, mai ușor de reținut, în locul adreselor poștale

Transmiterea unor fișiere binare, atașate scrisorilor

Folosirea unor fișiere cu semnatură (informații despre numele, titlurile, adresa, telefonul expeditorului, adaugate scrisorilor, automat sau la comanda utilizatorului)

Confirmarea transmiterii poștei

Modificarea citirii ei de către destinatar

Anularea unor mesaje

Transmiterea prin poștă a unor fișiere

Sistemul poștal informează expeditorul asupra eventualelor erori produse, cum ar fi, imposibilitatea livrării scrisorilor datorită unor defecte de rețea, de noduri sau datorită unor adrese necorespunzatoare. În cazul în care expeditorul și destinatarul aparțin unor rețele distincte (de exempu Internet și EARN), specificarea adresei poate diferi de cea prezentata aici. Pentru a ști când este potrivita utilizarea poștei electronice, este utilă compararea performanțelor sale cu cele ale altor mijloace de comunicare.

Fig.Nr.2 Mijloace de comunicare

Poșta electronică are două calitați importante:

Poate livra aceeași informație mai multor destinatari

Poate păstra mesajele dacă receptorul nu este disponibil, livrându-le ulterior

În ceea ce privește securitatea, poșta electronica nu ofera condițiile ideale, mesajele pot

fi interceptate de către persoane neavizate, iar în cazuri de eroare, de către administratorii sistemelor de calcul.

Serviciile de poșta electronica includ două categorii de funcții: unele legate de prelucrarea mesajelor, altele relațive la transmiterea lor.

Deși la compunerea mesajelor poate fi utilizat un editor de texte obișnuit, sistemul de poștă electronică poate ușura editarea. De exemplu, la redactarea unui răspuns, adresa destinatarului este preluată direct din mesajul primit.

In privința transferului, pe lângă operațiile uzuale de transport al mesajelor de la surse la destinatari, eventual cu difuzarea lor, se poate cere raportarea stării operației (livrare, pierdere, refuzul primirii mesajelor), păstrarea mesajelor după inspectarea lor de către destinatari. Alte servicii se referă la transmiterea cu prioritate, protecția prin cifrare a mesajelor, transmiterea automată a unor răspunsuri standard atunci când destinatarul lipsește.

Una dintre aplicațiile frecvente ale poștei electronice este comunicarea între cercetatori care cooperează la dezvoltarea unor teme comune. Se pot alcătui echipe ai căror membrii nu-și schimbă domiciliul sau biroul de lucru, iar companiile pot păstra în funcții permanente puțini specialisti, făcând apel în regim temporar la ceilalți de care are nevoie.

Un cercetator poate solicita prin e-mail ajutorul celorlalti. Un studiu realizat la Tandem Computers Inc (Cupertino, California), menționează un număr mediu de o întrebare pe săptămână, la fiecare primindu-se opt răspunsuri. Fișierele cu răspunsuri au fost inspectate de peste o mie de ori într-o lună.

La Sun Microsystems, inginerii colaborează cu 33 de proiectanți din Moscova, Petersburg și Novosibirsk, pentru dezvoltarea de compilatoare pentru stații Sparc. Colaborarea prin e-mail elimină erorile ce ar apărea într-o conversație telefonică, datorită funcționării proaste a rețelei telefonice sau necunoașterii perfecte a limbii engleze vorbite.

HP are proiecte la care lucrează în comun laboratoare de cercetare din Bristol, Anglia, Tokyo, Japonia, Palo Alto. Diferențele de fus orar permit ca activitatea la proiecte să se desfășoare 24 de ore din 24.

Poșta electronica este folosită chiar pentru comunicarea între cercetatori care lucrează în aceeași cladire. Spre deosebire de apelurile telefonice, mesajele sunt citite la dorința receptorului, iar răspunsurile sunt uneori foarte scurte. Se păstreaza copii ale mesajelor și se pot face ușor referire la ele.

Poșta electronică permite " publicarea " articolelor mai rapid ca revistele de specialitate. Comentariile se primesc tot prin poșta. Anumite articole fac referire la altele care urmeaza să apară, dar sunt cunoscute din e-mail. Sunt desigur și dezavantaje. Uneori rapiditatea cu care se fac cunoscute rezultatele permite strecurarea erorilor, în lucrări insuficient revizuite.

Poșta electronică funcționează în conformitate cu protocolul SMTP (Simple Mail Transfer Protocol). Acesta reglementează modul de transport al mesajelor între sursă și destinatar. Alte aspecte relațive la poștă, cum ar fi modul în care sistemul accepta mesajele de la utilizatori, sau modul de prezentare a mesajelor sosite, nu sunt tratate de SMTP. Pe scurt, mesajele recepționate de un sistem sunt memorate într-un fisier standard, cutia poștala a sistemului, mailbox, una pentru fiecare utilizator. Când se inspecteaza poșta, programul de poștă mail ia scrisorile din acest fișier și le mută, pe măsura citirii lor într-un alt fisier, denumit mbox, aflat în catalogul de referință al utilizatorului. De aici fișierele sunt șterse doar prin acțiuni explicite ale utilizatorului (comenzi de stergere).

O altă forma de comunicare a informațiilor între utilizatori este cea a listelor de poștă electronică (mail list sau Mailing list) numite și liste de distribuție. O astfel de listă conține adresele poștale ale unor utilizatori. Un mesaj primit pe adresa listei este difuzat automat tuturor utilizatorilor din lista. Cel mai cunoscut serviciu de mail list este LISTSERV. Originar în BITNET/EARN, serviciul are acum o mare răspândire în Internet

2.4.2 Grupuri de știri

Network News organizează știrile sub forma unui set de titluri generale de domenii, numite grupuri de știri (News groups). Un program de citire a știrilor (News Reader) prezintă aceste informații într-un mod ordonat, pe domenii de interes: muzică simfonică, colecții de picturi, economie, etc. în fiecare grup există de obicei informații diverse, organizate pe subdomenii.

Cititorul de știri permite gestiunea știrilor sosite. Acesta reține urma știrilor deja văzute și afișează numai știrile noi, neinspectate. Se pot selecta și citi doar știrile care intereseaza. Dacă se dorește se poate căuta o stire pe baza autorului, subiectului sau a rezumatului.

2.4.3 Pașii parcurși de o persoană pentru conectarea la Internet

Pentru ca un utilizator să poată avea acces la Internet este suficient să-și conecteze calculatorul la un Nod din acest mediu (nodul fiind de asemenea un calculator legat direct la Internet) și să înceapa apoi, prin intermediul instrumentelor specifice să exploreze o parte din resursele Internetului.

Prin conectare, în acest context, se întelege acceptarea de către mediul Internet a accesului logic al unui utilizator – care este deja conectat fizic la mediul Internet prin intermediul liniilor de comunicație – la unul sau la altul din furnizorii de servicii din Internet în vederea declanșării unor operații de cautare, foiletonare, vizualizare de informații si/sau de programe și de eventuală aducere a unor astfel de obiecte la locația utilizatorului. În cadrul acestui proces de conectare, utilizatorul trebuie să introduca de la tastatura mașinii, informații precum login name – nume de conectare și password – parola de conectare la host (server) conectat și cunoscut de mediul Internet.

În aceasta comunitate de rețele și calculatoare interconectate, sistemul de operare UNIX reprezintă suportul dominant pentru aplicațiile mari economice, științifice, pentru domeniile de cercetare și învațamant.

În continuare, utilizatorul va putea face apel la o serie de facilități oferite de sistemul de operare UNIX pentru comunicarea în rețea (telnet, e-mail, ftp), sau va folosi o serie de instrumente concepute special pentru parcurgerea și căutarea în Internet: Gopher, Archie, WWW.

După ce căutarea să a avut succes, utilizatorul se poate deconecta de la mediu prin logoff/logout.

2.5 Instrumente de lucru în Internet

Este binecunoscut rolul pe care îl joacă documentarea în aproape orice domeniu al creatiei umane. Dacă ne referim doar la activitatea de cercetare, începerea unui proiect reclamă studii bibliografice, contacte cu alți cercetatori, parcurgerea rapoartelor unor conferințe științifice și a unor rapoarte de cercetare. Internetul joacă azi un rol major în găsirea informației necesare și facilitează accesul la documentele dorite. Cantitatea și varietatea informațiilor accesibile în Internet poate îneca pe începatorii sau pe exploratorii ocazionali ai rețelei. Pe măsură ce se realizează noi legături, se construiesc noi baze de date și se obțin noi fonduri pentru finanțarea rețelelor, problema găsirii informației căutate devine tot mai complicată. Explorarea rețelei în căutarea materialului dorit poate fi frustrantă sau stimulatoare, dar o serie de mecanisme inovatoare există special pentru a sprijini lucrul on-line și pentru a evita supraîncarcarea. Serviciile Internetului de localizare și de regăsire a informației sunt furnizate de instrumente de “ rasfoire “, browsing tools, a colecțiilor de date, de căutare după anumite criterii ce reflectă interesul utilizatorilor și de organizare a informației găsite pentru acces ulterior mai rapid. Răspândirea serviciilor depășește cu mult interesul strict științific, fiind accesibile informații de natură diversificată, de la curiozități astrale până la programul zilnic al Președintelui Statelor Unite ale Americii.

Se vorbește în general de patru instrumente mai importante în Internet, mai nou în ordinea WWW (World Wide Web), Gopher, E-Mail și FTP. Ceva mai rar de Wais și de Telnet. Fiecare din aceste instrumente constituie un sistem aparte de comunicație în Internet, având formate diferite de adresare. De aceea, când se prezintă un anumit centru informațional din Internet – un calculator destinat accesului public la fișierele de pe discuri – se indică una sau mai multe adrese cu mențiune privind instrumentul de acces (e-mail, ftp, gopher, www, wais, telnet). În cele ce urmează am să fac o trecere în revistă a acestor instrumente insistând asupra instrumentului WWW. Voi prezenta doar câteve din aceste instrumente de cautare.

GOPHER

GOPHER permite “baleierea” informațiilor distribuite în Internet. Pentru a facilita această operație, informația este organizată într-o ierarhie în care nodurile intermediare reprezintă directoare sau indexuri, iar frunzele reprezintă documente. În plus, pentru a naviga prin aceasta structura de informații, utilizatorul are la dispozitie un sistem ierarhizat de meniuri.

Gopher a fost dezvoltat la University of Minnesota, ca un serviciu descentralizat, bazat pe mai multe servere, fiecare furnizând o anumită categorie de informații: administrative, didactice, economice, etc. Prin GOPHER, utilizatorul are acces la arhive ftp, cărți de telefon, cataloage de biblioteci și alte baze de date, cunoscând locurile unde se află informația , cum să realizeze accesul și ce servere o furnizează.

Componentele sistemului sunt clienți și servere care cooperează conform protocolului Gopher. Un utilizator folosește serviciile GOPHER prin intermediul clienților.

Prezint în continuare un exemplu de utilizare a Gopherului aflat pe serverul ulise.cs.pub.ro al Catedrei de Calculatoare din Universitatea Politehnică din București. Comanda: bash$gopher este executată pe un calculator diferit de server și are ca efect punerea în execuție a unui client de gopher. Se afișează meniul:

WORLD – WIDE – WEB (WWW)

WWW este considerat viitorul instrumentelor de navigație în Internet. Este un sistem hipertext și multimedia care permite salturi prin rețea, citiri de documente cu grafice și figuri, acces la surse ce include imagini și sunete.

Denumirea acestui serviciu, creat la CERN (Centre European de Recherche Nucleaire) în Elvetia, reflectă principalele sale caracteristici. În primul rand, WWW permite cautarea informației în întreg spatiul Internet (World Wide), în al doilea rând, folosirea tehnicilor hipertext în organizarea informației face ca aceasta să apară ca o țesătură (Web – termenul mai adecvat este cel de pânză de păianjen) ce permite navigarea cu ușurință de la un obiect la altul.

Hipertextul este o metodă de organizare a informației în care anumite cuvinte marcate, dintr-un document, sunt legate cu alte documente care conțin informații adiționale despre ele. În hipermedia, o extensie a hipertextului, legăturile se pot face și la grafice, imagini, clipuri audio, imagini animate, etc.

Arhitectura serviciului WWW se bazează pe modelul client-server. Clientul permite utilizatorului să exploreze (browsing) documente locale sau situate în alte noduri din Internet. De aceea el este numit și program de explorare sau Explorator (browser). Exploratorul are acces la informații aflate atât în servere WWW, cât și în servere WAIS, GOPHER, ARCHIE și altele. Acest acces mixt este posibil deoarece exploratorul cunoaște atât protocolul nativ HTTP (HyperText Transfer Protocol), cât și protocoalele FTP (File transfer Protocol), NNTP, și alte protocoale din suita TCP/IP.

Instrumentul cel mai răspândit ca program WWW client este NCSA Mosaic. Adresele WWW se numesc URL (Uniform Resource Locator) și încep întotdeauna cu un șir de caractere urmate de două puncte și două slash-uri (xxx://). De exemplu:

http://www.internic.net/

gopher://gibbs.oit.unc.edu:70/11/research.d/grants.d

ftp://ftp.digex.net/pub/access/hecker/internet/slip-ppp.txt

Acum Mosaic este disponibil și pe calculatoare personale sub Microsoft Windows (produsul NETSCAPE) ca și pentru Macintosh. Suportul minim necesar Mosaicului este un calculator personal 486 la 33 Mhz cu 8 Mb de RAM și cu acces Internet total.

Pentru crearea și recunoașterea documentelor, WWW foloseste un limbaj specific, HTML (HyperText Markup Language). Documentele HTML pot fi create cu un editor obișnuit de texte.

2.6 Cultura și eticheta pe Internet (Netiquette)

În mod constient sau nu, ori de câte ori se adună un grup de oameni, există un set de reguli sau un ghid de limbaj, de comportament sau de istorie comună, care este cunoscut sub numele de cultură de grup, denumire care prin derivarea specifică mediului rețelelor interconectate devine cultura Internet.

In acest context este evident că, deplasându-ne de la un grup la altul, la școală, la serviciu, în familie, la prieteni – cultura respectivă se schimbă.

Aceeași situație apare și în timpul calatoriei prin Internet, unde un utilizator trebuie să abordeze persoanele sau grupurile întâlnite ca și cum aceștia ar fi colaboratori sau colegi de birou, reacțiile fiind relaxate și semiformale. Pe măsură ce un utilizator petrece mai mult timp la conferințe și participă la mai multe discuții în cadrul grupurilor, el va putea identifica o serie de alți utilizatori sau grupuri pe care îi va simți mai apropiați. În orice împrejurare socială, respectarea unei anumite etichete reprezintă o cerință imperativă, întrucât ceea ce pare potrivit pentru un grup sau o persoană poate fi nepotrivit pentru altcineva. De accea se recomandă ca o regulă de aur, să se încerce să se ajusteze limbajul și tonul folosit conform celui similar utilizat de ceilalți participanți la Internet.

Conferințele și conversațiile pe IRC sunt în general deschise pentru participare oricarui doritor care are acces la această facilitate, pentru a audia sau pentru a inteveni la o astfel de manifestare electronică.

Similar cu situația când cineva se apropie de un grup de persoane care discută între ele, utilizatorul trebuie să-și dezvolte obișnuința de a se face mai întâi cunoscut dacă vrea să se alăture unei conferințe și să aștepte apoi să fie recunoscut de participanții la discuție, respectând în acest sens regulile de etichetă obișnuite, care în mediul de rețea se mai numesc și Netiquette.

2.7 Securitatea în Internet

2.7.1 Vulnerabilitatea resurselor în Internet

Internetul este o structură deschisă la care se pot conecta calculatoare, în număr mare și deci dificil de controlat. De acceea putem vorbi de vulnerabilitatea rețelelor, manifestată pe variate planuri. Un aspect crucial al rețelelor de calculatoare, în special al comunicațiilor prin Internet, îl constituie securitatea informațiilor. Utilizatorii situați la mari distanțe trebuie identificați cu precizie, uzual prin parole. Din nefericire, sistemele de parole au devenit vulnerabile, atât datorită “spărgătorilor de rețea-hackerilor ”, care și-au perfecționat metodele, cât și datorită alegerii necorespunzatoare a parolelor de către utilizatori.

Nevoia de securitate și de autenticitate apare la toate nivelele arhitecturale ale rețelelor. De exemplu, utilizatorii vor să se asigure că poșta electronică sosește chiar de la persoana care preținde a fi expeditorul. Uneori utilizatorii, mai ales când acționeaza în numele unor firme, doresc asigurarea carcterului confidențial al mesajelor transmise. În tranzacțiile financiare alături de autentictate și confidențialitate, un loc important îl ocupă și integritatea mesajelor, ceea ce înseamna ca mesajul recepționat nu a fost alterat în timpul transmisiei prin rețea. În tranzacțiile de afaceri este foarte important ca odată recepționată, o comandă să fie nu numai autentică, cu conținut nemodificat, ci și să nu existe posibilitatea ca expeditorul să nu o mai recunoască, adică să se respecte proprietatea de nerepudiere.

Pe de altă parte, la nivelul scăzut, porțile (gateways) și ruterele trebuie să discearnă între calculatoare autorizate și cele intruse.

În aceste circumstanțe, securitatea informatică a devenit una dintre componentele majore ale Internetului. Domeniul relațiv nou al securitatii informației caută soluții tehnice pentru rezolvarea acestei probleme. Viteza și eficiența comunicațiilor “instantanee” de documente și mesaje conferă numeroase atuuri actului decizional într-o economie concurențiala. Dar, utilizarea serviciilor de poștă electronică, transfer electronic de fonduri, se bazează adeseori pe un sentiment fals de securitate a comunicațiilor, care poate transforma potențiale câștiguri generate de accesul rapid la informații, în pierderi majore cauzate de furtul de date sau de inserarea de date false ori denaturate.

Se impune deci o atitudine corectă față de această importantă problemă. Trebuie înteles că securitatea calculatorului este în principal o problema personală și nu a rețelei. Conectarea la Internet este importantă dar implică un risc impotriva căruia utilizatorul trebuie să se protejeze.

În cazul Internetului adresele diferitelor noduri și servicii (numele lor) pot fi determinate ușor. Orice posesor al unui PC cu modem, având cunoștiințe medii de operare, poate încerca să forteze anumite servicii cum ar fi conectarea la distanta (telnet), transferul de fișiere (ftp) sau poșta elctronica (e-mail). Se pleacă de la premiza ca există persoane dispuse să cheltuiască resurse, bani și timp pentru a penetra diferite sisteme de securitate. Unii sunt adevarați maeștrii în domeniu: penetrează calculatorul A, cu ajutorul căruia intră în B, folosit mai departe pentru accesul la C etc. Demonstrația notorie în acest caz s-a făcut în noiembrie 1988 când Robert Morris, doctorand la [anonimizat] a răspândit panică în lumea universitară. Violând anumite reguli ale rețelei de calculatoare Internet, autorul atacului a reușit să infecteze printr-un program cu auto-reproducere, numit ulterior Internet Worm, mii de calculatoare funcționând sub o anumită versiune de sistem de operare Unix. Incidentul a avut efecte majore în lumea calculatoarelor, înființarea unei echipe de consultanță în cazuri urgente CERT pentru Internet și mărirea fondurilor alocate de firme pentru probleme de securitate a sistemelor de calcul fiind doar două dintre cele mai importante. Deși nu discută amănunte despre breșele din sistemele de securitate, soluțiile multor probleme importante sunt date de specialistii CERT sub forma unor recomandari. Cum arată ele? Un exemplu este avertismentul transmis prin relatarea încercării unui intrus de a colecta parole de la utilizatori. Folosind poșta electronică și apelurile telefonice, acesta solicita utilizatorilor să execute un program de test, instalat anterior, care de la bun început cerea parola. CERT poate fi contactat prin e-mail la adresa cert.sei.cmu.edu; există patru căi principale prin care un calculator conectat la Internet se poate compromite:

prin alegerea necorespunzatoare a parolei. CERT a semnalat faptul că 80% din calculatoarele pătrunse foloseau parole slabe sau evidente. O parolă este considerată bună dacă :

este formată din cel puțin șase caractere

conține un amestec de caractere mari, mici și numere

nu este un cuvânt de dictionar

nu este formată din caractere adiacente de pe tastatură

prin importul de software corupt. Este vorba de clasicele programe de tip cal troian. Cumpărând software comercial, în special de la firme cu reputație, riscul este minor. Însă atunci când programele sunt procurate din arhive publice, riscurile sunt considerabil foarte mari. Pentru a diminua aceste riscuri se recomandă:

folosirea unor surse “oficiale”

analiza prealabilă a programelor

testarea programelor pe o mașină mai puțin importantă

salvarea fișierelor importante, înainte de folosirea noului program

folosirea unor programe prost configurate. Se pot crea în acest caz breșe, care pot fi apoi speculate de autorul programului pentru pătrunderea în sistem. În acest context, opțiunile de depânăre, care rămân active pe timpul explorării programului, pot fi folosite pentru acces neautorizat.

introducând corecții neautorizate la software-ul de baza.

Este necesară o apreciere corectă în cazul în care calculatorul conectat în rețea a fost atacat Cea mai simplă cale pentru a constata existența unor musafiri nedoriți este analiza jurnalului de conectări. Se mai poate observa dacă mașina funcționează mai lent ca de obicei sau dacă au fost șterse, citite sau modificate fișiere. Este bine ca în continuare să se parcurgă urmatoarele etape:

listarea tuturor taskurilor în execuție pentru găsirea unora neobișnuite

listarea tuturor directoarelor cu dimensiuni mari și analiza datelor ultimelor modificări ale fișierelor, precum și listarea fișierelor al căror nume nu este familiar

Executarea periodică a acestor verificări preîntampină riscurile de pătrundere neautorizată

si permite familiarizarea cu sistemul pe care se lucrează.

2.7.2 Servicii de securitate

ISO defineste cinci servicii principale de securitate la care se adauga “auditing ”, adică înregistrarea elementelor relevante de securitate. Fiecare dintre aceste servicii poate fi implementat la diverse nivele arhitecturale. Pentru a asigura securitatea unui nivel, pot fi combinate unul sau mai multe servicii, care la rândul lor pot fi compuse din câteva sub-servicii și mecanisme:

autentificarea este un serviciu cu două componente:

autentificarea entităților, care asigură la momentul conexiunii, că o entitate este într-adevar ceea ce preținde a fi și că dialogul nu reprezintă o reluare a unei înregistrări vechi;

autentificarea originii datelor, care asigură faptul că sursa datelor este autentică, fără a conferi însă și protecția impotriva duplicarilor sau a modificărilor unităților de date

controlul accesului asigură protecția împotriva accesului neautorizat la resursele rețelei

confidențialitatea asigură protecția datelor prin criptare, realizand de la caz la caz:

confidențialitatea legăturilor

confidențialitatea circuitelor virtuale

confidențialitatea datagramelor

confidențialitatea selectivă a câmpurilor

confidențialitatea traficului

integritatea datelor combate amenințările active (înlocuire, inserare, stergere) garantând că datele nu au fost modificate de-a lungul transmisiei

ne-repudierea este un serviciu cu doua aspecte

ne-repudierea cu probarea originii, care permite receptorului să poată dovedi furnizarea datelor, împiedicându-se astfel orice încercare a unui emițător de a nu mai recunoaște transmiterea datelor sau conținutul mesajelor

ne-repudierea cu probarea livrării, care permite emițatorului să fie convins și să poată proba recepția mesajelor trimise de el, împiedicându-se astfel orice încercare a unui receptor de a nu mai recunoaște primirea datelor sau continutul mesajelor primite.

Cu acest sub-capitol închei partea legată de prezentarea Internetului. Anumite aspecte le voi relua și pe parcursul urmatoarelor capitole, unde am crezut că este necesar să intervin cu informații suplimentare.

CAP 3. Internetul în afaceri. Afaceri pe Internet.

STUDIU DE CAZ: E-MARKET-LICITAȚII ELECTRONICE DE MEDICAMENTE în CADRUL SPITALULUI CLINIC DE COPII, CLUJ-NAPOCA

3.1Logistica și noile tehnologii ale informaticii și comunicației.

În lumea serviciilor anilor 2000, Internetul ocupă un loc preponderent, atât în relațiile “în jos” între client și furnizor, precum și în relațiile “în sus” între furnizor și logistician. Se constată deja posibilitatea pentru client de a urma traseul unui ciclu comandă – livrare pe anumite site-uri de comerț electronic (DELL și FEDEX). Aceasta “transparentă a informației” pe care NTIC (Noile Tehnologii ale Informaticii și Comunicației) le pune la îndemâna clientului asigurând funcționarea logistică. Aceste noi circuite de informare între client și logistician nu aduc în discuție circuitele de aprovizionare cu materii, de producție și de distribuție dar le fac vizibile. NTIC fac lumină în circuitele vizibile ale clientului și în aceeași măsură și în activitățile logistice.

Astfel, personalul poate fi poziționat pe o hartă geografică multumiță unui GPS și unui portabil GSM dotat cu tehnologii Internet. Acest salt tehnologic spre generația Internet este o revoluție în materie de servicii dar și în materie de costuri.

Într-adevar, NTIC beneficiază pentru partea logistică de legea MOORE, a micro-procesoarelor: 18 luni, puterea de calcul este dublată pentru același cost. Consecința este apariția micilor structuri de transportatori care s-au dotat cu NTIC. Această standardizare a NTIC în jurul unui model Internet ameliorează fluiditatea schimburilor de informație și sincronizarea activităților care sunt fundamentale într-un domeniu în care dificultățiile apar datorită diversificării actorilor, și de modul de lucru (24 de ore din 24), de globalizare.

Evoluția logisticii și a instrumentului informatic sunt strâns legate și se sprijină pe câteva concepte:

O gestiune fiabilă a informației.

Dematerializarea fluxului și a ansamblului de resurse materiale și imateriale este un lucru pre-impus (de lege) gestiunii unui instrument de producție a produselor și serviciilor. Fiabilitatea gestiunii informației este asigurată, mai întâi prin punerea la punct a rețelelor necesare complexității informației. Această informație este apoi administrată într-o structură informatică caracterizată de o centralizare a bazei de date sau pe o interconexiune coerentă a bazelor de date descentralizate.

O luare a deciziei descentralizată eficace

Procesele de gestiune, de control devin eficiente în măsura în care generează întârzieri acceptabile de decizii optimale, fie ele din punct de vedere strategic, tactic sau operațional.

În contextul globalizării schimburilor, punând în discuție actori dispersați geografic, întarzierile tolerate se reduc și se apropie de timpul real. Astfel constructorul de automobile Renault a creat un progiciel, unic pentru gestiunea producției, integrandu-si principalele site-uri europene.

Punerea în practică a unui sistem informatizat presupune în general, un studiu prealabil al organizării și al proceselor. Acest studiu asigură nu numai adecvarea organizării proceselor, sistemelor informatizate ci și performanța sistemului de informare.

Aceste trei concepte conduc la constatarea că, în urma ameliorarii structurilor de producție sau servicii, este urmarită optimizarea gestiunii informației necesare.

Afaceri pe Web

Generalități

Conceptul de e –business s-a născut cu mult înainte de apariția Internetului. Încă din anii 70’, domeniul afacerilor asistate de calculator a devenit popular pentru rețelele financiare. Diferite instituții (în special băncile) erau conectate prin intermediul unor rețele private în vederea efectuării diverselor tranzacții cu sprijinul tehnologiei computaționale. Standardul EDI, stipulând diverse formate universale de interschimb de informații, a fost disponibil cu mult înainte de a fi folosit Internetul pentru aceasta. în schimb, odată cu apariția Internetului dimensiunea afacerilor electronice a crescut simțitor.

Termenul de e-business a fost folosit pentru prima oară în anul 1997 de către IBM. în acea vreme, compania lansase o campanie puternică în jurul acestui termen. La început a fost folosit termenul de e-commerce care a devenit ulterior doar un aspect al conceptului e-business. IBM definește e-business-ul ca fiind o modalitate de “acces securizat”, flexibil și integrat pentru desfașurarea diferitelor afaceri prin combinarea proceselor și sistemelor care execută operații de bază ale afacerii cu cele care fac posibilă găsirea informațiilor pe Internet. Teoretic, prin conectarea sistemului informatic pe Web, putem spune ca dezvoltăm un e-business, adică instituim “sistemul nervos central al afacerii noastre”, după spusele lui Bill Gates.

Un alt termen, lansat de compania Hewlett-Packard în 1999, este cel de e-service, desemnând oferirea unor solutii complete pentru e-business, constituite din hardware, software și consultanță.

Internetul reprezintă un mediu prielnic pentru afaceri și comunicație, combinând toate tehnologiile actuale într-un singur cadru de lucru în care sunt integrate diferite dispozitive electronice (telefon, fax, calculator portabil etc). Trimiterea unui fax pe Internet este la fel de simplă ca și recepționarea unui mesaj vocal. Este posibil să convertim un fax într-un mesaj pe telefonul mobil. Mai mult, prin intermediul unui dispozitiv mobil, cum ar fi telefonul, ne putem conecta la Internet, pentru a parcurge mesajele de e-mail (a se vedea serviciul wap.yahoo.com), pentru a naviga pe site-urile Web, pentru a cauta informații folosind diferite motoare de căutare (wap.google.com).

3.2.2 Modele de e-business

Procesele de e-business se pot efectua în diferite contexte, putând fi divizate în următoarele categorii generale:

În cadrul unei organizații, zona de influență a afacerilor electronice este Intranetul

Intranetul se bazează pe standardele Internetului pentru comunicația între sisteme de calcul. Personalul conectat la Intranet poate avea acces la site-urile Web specifice unor departamente în cadrul companiei. Aceste site-uri sunt separate de Internet prin intermediul unor metode de securitate, astfel încât persoanele din afara organizației să nu poată avea acces la informațiile private. De exemplu, companii ca Sun, Apple sau Microsoft pun la dispozitia angajaților un site Web în Intranet prin care pot fi accesate sistemele proprii. Mai mult, prin intermediul poștei electronice, aceștia sunt înștiințați când apar oferte speciale. Astfel site-ul Web din Intranet permite angajaților să obțină informații curente și să plaseze comenzi on-line, eliminând timpul și costurile aferente apelurilor telefonice.

Fig.Nr. 3 Nevoia de Intranet pentru diverse domenii

unde,

prima columnă reprezintă tehnologiile de vârf;

a doua columnă reprezintă servicii de afaceri

a treia columnă reprezintă comerțul

a patra columnă reprezintă sectorul guvernamental

În funcție de politicile de securitate și de infrastructura rețelei, angajatii pot avea acces de pe Internet la rețeaua privată folosind protocolul VPN (Virtual Private Network).

Fig. Nr.4 Beneficiile actuale ale Intranetului unei companii mici

Business-to-business (B2B) reprezintă modelul care încearca utilizarea tehnologiilor

bazate pe Web pentru a conduce afaceri între două sau mai multe companii. Termenul “business” poate însemna cumparare, vânzare dar și schimb de informații între aceste companii, prin intermediul Extranetului. Tranzacțiile B2B pot avea loc direct între doua companii sau prin intermediul unei a treia părti (intermediarul) care ajută la găsirea cumpărătorului și a vânzatorului. Acest model poate fi, astfel, rafinat, în două subtipuri:

Un prim caz este acela în care există un contract de parteneriat între companii, un

exemplu de modelare a acestui scenariu fiind o aplicație pentru un lanț de desfacere;

Al doilea tip presupune existența unei piețe electronice (e-market), în care interac-

tioneaza mai mulți cumpărători și mai mulți furnizori.

De mentionat ca rețelele B2B existau cu mult înaintea apariției Internetului.

Modelul business-to-customer (B2C) este unul dintre cele mai cunoscute și prezente mo-

dele, fiind folosit pentru a vinde bunuri și servicii către consumatorii finali. Tipic, cumpărătorul utilizează un navigator Web pentru a se conecta la site-ul vânzătorului prin intermediul unui furnizor de servicii Internet. Initial, vânzătorul pune la dispoziție un catalog electronic (e-catalog) de produse și servicii. Site-ul vânzatorului ar trebui să ofere sugestii pentru produse complementare sau produse alternative mai scumpe, să includa recomandari pentru produse și să pună la dispoziția clientului cele mai uzuale forme electronice de plată. De notat că vânzătorul nu trebuie neaparat să joace și rolul furnizorului sau al producatorului bunurilor/serviciilor pe care le pune la dispozitie.

Consumer-to-consumer (C2C) care descrie cazul colaborarii diferitilor utilizatori prin

intermediul documentelor partajate, a poștei electronice sau a altor mijloace.

Consumer-to-data (C2D) specifica situațiilor în care utilizatorii au nevoie de cantități

însemnate de date (text, imagini, multimedia, informații) și folosesc diverse instrumente electronice (cataloage, motoare de cautare, agenți Web etc), pentru a le extrage.

3.2.3 Categorii de e-business

Dacă la început comerțul electronic era singura fațetă a lumii afacerilor disponibilă pe

Web, categoriile de e-business actuale s-au născut prin portarea tipurilor de afaceri în era digitala, ele devenind independente de tehnologia utilizata pentru implementare. Tehnologiile Web sunt capabile de a realiza prezentări multiple a informațiilor și de a restructura afacerile.

În timp, multe tipuri de afaceri vor fi convertite la forma digitala, chiar dacă în prezent acest lucru pare imposibil de realizat. Tehnologiile se dezvoltă destul de rapid ca să poată face posibil mâine ceea ce nu a fost posibil ieri ori azi.

Voi prezenta în continuare o lista a categoriilor de e-business prezente deja în spațiul digital, lăsând la urmă categoria e-auctioning (licitații) pentru a dezvolta și studiu de caz realizat la unitatea Spitalul Clinic de Copii, Cluj-Napoca.

E-Banking – tranzacții bancare electronice

Băncile electronice reprezintă una dintre cele mai de succes afaceri on-line. E-banking-ul ofera clienților acces la conturile lor via Web și permite efectuarea tranzacțiilor financiare doar prin simpla utilizare a site-ului. Folosind acest serviciu on-line, clienții au posibilitatea să obțină detalii despre contul lor bancar, să parcurgă un jurnal al tranzacțiilor, să transfere fonduri, să emită cecuri, să plăteasca facturi etc, fie prin intermediul unui navigator Web clasic, fie folosind un dispozitiv fără fir compatibil cu protocolul WAP, în condiții de securitate sporită. În ultimul timp, tot mai multe sisteme utilizează carduri inteligente (smart cards) pentru sporirea securitații.

E-commerce – comerțul electronic

Există diferite definiții pentru e-commerce, însă pe scurt acesta reprezintă “vânzarea și comercializarea bunurilor și serviciilor prin intermediul tehnologiilor oferite de Internet”.

O altă definiție generală a comerțului electronic este aceea ca reprezintă “un schimb electronic de informații între o afacere și clienții săi”, constituind așadar una dintre cele mai vizibile fațete ale afacerilor pe Web. O multitudine de aplicații și de furnizori de servicii Web trebuie să conlucreze pentru ca un site de comerț electronic să poată funcționa în bune conditii.

Beneficiile comerțului electronic rezidă în urmatoarele observatii:

Este convenabil, site-urile fiind operaționale 24 de ore pe zi, 7 zile pe săptămână

Costuri interne mici, comerțul electronic eliminând interactiunea dintre cumpărător și intermediarii tranzacției

Costuri scăzute de procesare a tranzacțiilor, metoda de plata electronica fiind mai puțin costisitoare decât modul de plata prin monetar

O creștere substanțială a vitezei procesului de vânzare, companiile de e-commerce receptioneaza veniturile mai rapid decât în sistemul traditional

Reducerea erorilor, procesarea automată producând mai puține erori decât procesul de vânzare tradițional

Spatiu nelimitat, site-urile de e-commerce putând afișa/indexa un număr nelimitat de bunuri și servicii

Prezență globală crescută, compania putând fi accesată de posibili clienți din toata lumea

Disponibilitatea informațiilor despre clienți, existand astfel posibilitatea de a studia preferințele unui client individual sau ale unui grup, de a modela afacerea după dorințele clientului – în concluzie, o mai buna interactiune cu clienții.

Multe persoane confundă noțiunea de comerț electronic cu cea de e-business, ea fiind în realitate doar o categorie de e-business. Comerțul electronic a reprezentat una dintre primele tipuri de afaceri care au devenit disponibile și în forma electronică, dar Internetul facilitează mult mai mult decât vânzarea și cumpararea de bunuri și servicii. Despre acest subiect voi mai discuta și în capitolele urmatoare.

Exista, de asemenea, posibilitatea comercializarii de servicii și nu de produse palpabile via tehnologiile Web. Drept subcategorii importante se pot menționa turismul electronic (e-tourism) care administrează un segment stabil de servicii legate de turism (oferte de sejur, de transport, servicii hoteliere etc.), serviciile electronice de concesiune (e-leasing) sau serviciile de consultanță pe Web (e-consulting).

Ca de exemplu un site internațional dedicat serviciilor de turism electronic putem menționa www.biztravel.com . O altă sursă de informare în ceea ce privește turismul electronic este www.opentravel.com în România exista o multitudine de site-uri dedicate acestui subiect; menționez aici doar Românian Travel Guide – www.rotravel.com

E-directories – cataloage electronice

Anuarele și cataloagele au avut mereu un rol foarte important în găsirea unui anumit produs sau serviciu. Așa numitele “pagini albe” (White Pages) pentru numere private de telefon și “pagini aurii” (Yellow Pages) pentru telefoanele unor organizații au devenit esențiale în procesul de localizare a unei persoane sau firme (ofertanti de servicii). În plus companiile de telefoane oferă și posibilitatea aflării prin telefon a unor informații diverse despre abonati.

Aceste doua modalități au migrat pe Web. Informațiile sunt disponibile prin intermediul unui site, oferind o funcționalitate centralizata, oricui și oricând.

Web-ul, ofera posibilitatea replicării registrului telefonic fara prea mult efort, putând facilita mai mult decât simpla cautare a unui număr de telefon după un nume precizat. Actualmente, este posibil să furnizam un număr de telefon și să primim numele posesorului (cel puțin pentru zona Americii de Nord).

E-engineering – inginerie asistată

Ingineria s-a schimbat extraordinar în ultima perioada. Doar cu câtiva ani în urma, inginerii lucrau cu documente (planuri, schite, prognoze, devize etc) care trebuiau să existe în mai multe copii fizice în fiecare birou. Dacă un document trebuia să ajungă într-o alta locație, atunci acesta era trimis apelându-se la serviciile poștale tradiționale. Tot acest proces implică muncă manuală, deci viteză scazuta și posibile erori.

Tehnologiile Internet au schimbat toate acestea, imprimând o viteză sporită în comunicare, un nivel de colaborare mult mai ridicat față de cel existent înainte. Acum fiecare utilizator Web poate participa la dezvoltarea unui proiect, poate partaja o parte din codul pentru care și-a rezervat timp să-l programeze. În prezent, ingineri din întreaga lume pot participa la dezvoltarea unui proiect prin diferite servicii colaborative bazate pe tehnologii Web (Share Point de la Microsoft sau sourceforge.net)

E-gambling – jocuri de noroc on-line

Jocurile de noroc reprezintă una dintre cele mai profitabile afaceri de pe Internet. În lumea reala, jocurile de noroc sunt restricționate de multe legi care fac dificilă supraviețuirea cazinourilor. Proprietarii unor astfel de jocuri sunt nevoiți să plăteasca taxe mari statului, lucru care îngreuneaza crearea competitiei. Folosindu-se în mod onest tehnologiile Web, jocurile de noroc rămân legale, însă taxele care se plătesc statului sunt mult mai mici. Față de orice cazinou fizic – restricționat inerent la o anumita zona geografică – cazinourile on-line dispun de multiple oportunități de a atrage jucatori de pe întregul glob.

De asemenea, exista o multitudine de site-uri Web oferind servicii de divertisment electronic (gratuit sau nu). Ca exemple se pot da Pogo – www.pogo.com , Zone – www.zone.com sau Spookie – www.spookie.ro .

E-learning – învațământ pe Internet

Schimbările constante care au loc pe Internet conduc, de asemenea, la necesitatea unei schimbari a modului de învățare. În era informațională, subiectele și conținutul predat nu s-au schimbat prea mult până acum. Cu toate ca au aparut de-a lungul anilor unele modificari în planurile de învațământ, lucrurile decurg încă foarte lent.

Cursurile asistate de calculator au fost introduse cu câtiva ani în urma, punându-se deocamdata doar bazele învațarii. Software-ul educational este folosit actualmente numai pentru a se explica un subiect și apoi a se testa studentul. Acesta este un mod efectiv de învațare la distanta, neexistand însă posibilitatea de a întreba pe cineva în cazul unor neînțelegeri.

Învațarea și instruirea bazate pe Web ofera o noua dimensiune în învațarea/instruirea digitala. Actualmente este posibil să contactam un profesor on-line, indiferent de localizarea noastra, este posibil să discutăm cu alți colegi prin intermediul forumurilor virtuale, să schimbăm idei sau să dăm teste on-line. Ca exemplu de site educational în România putem da TimSoft – www.timsoft.ro . O altă exemplificare, din multitudinea de site-uri disponibile, este English for Internet – www.study.com, pentru cei care vor să învețe limba engleza.

De altfel marile corporatii ofera posibilitati de instruire on-line și aici putem da drept exemplu cursurile sau informațiile oferite de firmele Cisco, Sun sau Microsoft.

Un alt termen vehiculat în acest context este cel de educație într-o universitate virtuală, în lume existând cu succes câteva zeci de astfel de instituții, denumite universitati deschise (On line Learning în SUA – www.onlineLearning.net , UNED în Spania – www.uned.es sau Virtual Online University – www.athena.edu).

E-mailing – mesagerie electronică

Mulți oameni nu se gandesc la e-mail când vorbesc despre afacerile electronice. Dar comunicația este inima tuturor afacerilor. Poșta electronica înglobeaza avatarurile apelurilor telefonice și ale scrisorilor. Este posibilă atașarea de fișiere, care pot conține documente formatate, prezentări, imagini și sunete – un adevărat conținut multimedia referitor la oferte și nu numai. Informația poate fi partajată mult mai ușor. De asemenea, tot prin intermediul poștei electronice se poate realiza publicitate sau foarte uzitatul spam (mesaje publicitare nesolicitate).

E-marketing – promovare electronică de produse/servicii

Marketingul traditional era focalizat pe anumite grupuri de potențiali clienți, încercând crearea unei imagini pozitive special destinate unui grup particular (audiența-ținta). Comunicarea prin intermediul reclamelor a constituit singura modalitate de acționare în acest sens, echipa de marketing neobținand însă rezultate imediate din reacțiile clienților.

Spațiul WWW permite companiilor să reacționeze într-o maniera particulară la nevoile individuale ale clienților. Toți clienții pot fi tratați în modul lor preferat, marketingul 1-la-1 devenind o tehnica standard în relațiile cu aceștia. Alte informații în capitolele care urmează precum și în studiile de caz practice.

E-supply – aprovizionare pe Internet

Numeroase companii independente – unele pe post de clienți – formeaza un lanț de aprovizionare. Fabricanții, companiile logistice, expeditorii, destinatarii, vânzătorii cu amănuntul, toți lucrează impreuna pentru a coordona procesul de executie și valorificare. Realizarea și distribuția produselor și serviciilor sunt organizate conform unui management al lanțului de aprovizionare. Internetul a redus substanțial costul pentru inițierea unei comunicări B2B. Astăzi, prin folosirea unor standarde deschise bazate pe XML, partenerii lanțului de aprovizionare își pot partaja și schimba informații mult mai ușor la un cost redus. Mai multe detalii în studiul de caz practic efectuat la Spitalul Clinic de Copii, Cluj-Napoca – departamentul de aprovizionare-medicamente prin licitații electronice publice.

E-trading – acțiuni pe Internet

Înainte de apariția Internetului, cumpărarea și vânzarea de acțiuni era restricționată la persoanele care aveau acces doar la informațiile din ziare privitoare la cursurile acțiunilor, la prețurile acestora.

Internetul a schimbat modul în care acțiunile sunt comercializate. E-trading numit adesea și e-brokering, oferă prețurile acțiunilor în timp real oricarui calculator din lume. Cei interesați pot reacționa tot în timp real pentru a schimba cursul acțiunilor. Fiecare utilizator posedând un cont de genul InternetBank poate cumpăra și vinde acțiuni. Acest lucru permite oricui să participe la bursa de valori pentru a câstiga bani investind.

E-auctioning – licitații electronice

Deja prezente în România, licitațiile pe Web au căpătat altă dimensiune față de cele clasice. Într-o licitație tradițională, un număr de oameni sunt prezenți în casa de licitații, iar alți oameni pot licita prin intermediul telefonului. Punerea la punct a casei de licitații, ca și licitarea prin telefon, implică o serie de costuri care pot depăși cu mult valoarea bunurilor tranzacționate. Mai mult, licitațiile de acest tip pot fi restricționate la o anumită localizare spatio-temporală sau la un grup exclusiv de oameni.

Licitațiile electronice însă se pot desfașura într-un mod mult mai democratic, pemițând oricui să liciteze un bun/serviciu oferit, indiferent unde se afla localizat fizic site-ul, singura conditie fiind aceea de a avea acces la Internet. Întregul proces al licitației – de la etapa de înregistrare a licitației până la încheierea ei – poate fi astfel foarte scurt.

În România putem beneficia de licitații electronice utilizând diferite servicii oferite de site-uri precum www.okazii.ro sau www.eeebid.ro sau mediul e-market care reprezintă și obiectul studiului meu de caz.

Ca exemplu de site-uri internaționale, eBay – www.ebay.com sau Ricardo – www.ricardo.com – oferă deja fiecarui vizitator posibilitatea de a licita.

3.3 STUDIU DE CAZ Nr. 1 – Spitalul Clinic de Copii, Cluj-Napoca. LICITAȚII ELECTRONICE DE MEDICAMENTE

Spitalul Clinic de Copii este unitate sanitară cu personalitate juridică înființat prin Decret nr. 974/1975, în subordinea Direcției de Sănătate Publică a Județului Cluj.

Sediul unității este în Cluj-Napoca, str. Motilor nr. 68. Spitalul asigură asistența medicală de specialitate (spitalicească și ambulatorie), de medicină generală , pediatrie, în unitățile de învățământ din raza municipiului Cluj-Napoca și asigură creșterea, educarea și supravegherea medicală a copiilor în varstă de până la 7 ani prin creșe și grădinițe.

Spitalul are în structură 11 secții și compartimente cu paturi, însumând 524 de paturi de spitalizare, 25 de dispensare medicale școlare, 9 dispensare studențești, 14 creșe, 40 de gradinițe cu orar prelungit și o unitate de primire a urgențelor de grad 0.

Spitalul furnizează servicii medicale preventive, curative, de îngrijire în caz de maternitate. În spital se desfașoară și activitate de învațământ medico-farmaceutic, postliceal, universitar și post-universitar, precum și de cercetare științifică medicală.

Activitatea de învațământ și cercetare e astfel organizată încât să consolideze calitatea actului medical cu respectarea drepturilor pacienților. (Sursa – Legea Spitalelor nr. 270, publicată în 20 iunie 2003 în Monitorul Oficial nr. 438/2003).

Spitalul este finanțat din trei surse de finanțare:

Finanțare prin CJAS, Cluj, a secțiilor și compartimentelor cu paturi care furnizează servicii medicale spitalicești, a laboratoarelor care furnizeaza servicii medicale paraclinice precum și serviciile medicale ambulatorii. Finanțarea se realizează prin contractul încheiat între CJAS și Spital, de furnizare de servicii medicale care reprezintă principala sursă de finanțare a veniturilor.

Finanțare de la Bugetul de Stat pentru dispensare școlare și studențești.

Finantare de la Bugetul Consiliului Local pentru creșe

Spitalele pot realiza venituri proprii suplimentare din:

Donații și sponsorizări

Închiriere temporară a unor spații medicale, aparatură medicală, servicii medicale către alți furnizori

Editarea și difuzarea unor publicații cu caracter medical

Structura organizatorică a Spitalului Clinic de Copii:

Secția Clinică Pediatrie I, cu 90 paturi

Compartiment de genetică medicală cu 15 paturi

Secția Clinică Pediatrie II cu 84 de paturi

Stație de hemodializa cu 4 aparate

Secția Clinică Pediatrie III cu 80 de paturi

Secția Clinică Chirurgie și Ortopedie pediatrica I cu 70 de paturi

Secția Clinică Chirurgie și Ortopedie pediatrica I cu 30 de paturi

Secția Clinică ATI cu 15 paturi

Compartiment Clinic O.R.L cu 15 paturi

Secția Pediatrie IV cu 40 paturi

Secția Clinică Neuropsihiatrie Infantila cu 45 paturi

Secția Clinică Neonatologie-Prematuri cu 40 de paturi

Unitate de primire a urgentelor UPU

Bloc operator

Laborator de analize medicale cu 3 puncte de lucru

Laborator de radiologie și imagistică medicală cu 4 puncte de lucru

Laborator Anatomie Patologica

Laborator explorări funcționale cu puncte de lucru

Laborator de alergologie și imunologie

Compartiment de endoscopie digestivă

Laborator de sănătate medicală

Compartiment de asistența socială

Compartiment Fiziokinetoterapie

Ambulatorul de specialitate al spitalului

Cabinete de pediatrie

Cabinete de genetica medicala

Cabinete gastroenterologie

Cabinet de medicina adolescentului

Cabinete de nefrologie pediatrică

Cabinet de monitorizare a astmului bronșic

Cabinet de neurologie pediatrică

Cabinet psihiatrie pediatrică

Cabinet chirurgie și ortopedie pediatrica

Cabinet cardiologie

Cabinet endocrinologie

Cabinet hematologie

Cabinet ORL

Aparat funcțional este compus din:

Compartiment Financiar Contabil

Serviciul de Resurse umane – Salarizare

Departamentul aprovizionare

Departamentul de statistica medicala

Oficiul juridic

Serviciul administrativ

Atelier de întreținere și reparații capitale și curente

Bloc alimentar

Atribuțiile Spitalului Clinic de Copii, Cluj-Napoca sunt următoarele:

Prevenirea și combaterea bolilor transmisibile, a bolilor profesionale, a bolilor cronice și degenerative precum și adaptarea și aplicarea la specificul teritoriului a programelor naționale de sănătate publică

Controlul medical și supravegherea medicala sistematică a unor categorii de bolnavi și a unor grupe de populatie expuse unui risc crescut de îmbolnăvire

Asistența medicală a copilului între 0-16 ani și elevilor precum și urmarirea aplicarii măsurilor pentru ocrotirea acestora

Primul ajutor medical și asistența medicală de urgență

Efectuarea consultațiilor, investigațiilor, tratamentelor și a altor îngrijiri medicale bolnavilor ambulatori și spitalizati

Depozitarea, prepararea și difuzarea medicamentelor, a materialelor sanitare precum și distribuirea instrumentarului și a altor produse tehnico-medicale potrivit normelor în vigoare

Efectuarea de analize și anchete medico-sociale

În cadrul activității de control a aplicarii programelor naționale de sănătate publica efectueaza controlul pe specialități în teritoriul arondat, îndruma și sprijină acordarea asistentei medicale a populatiei

Analizeaza periodic starea de sănatate a populatiei, a calității asistenței medicale

În activitatea de învațamant și cercetare asigura desfasurarea activității practice a învațamantului medical, mediu și superior

Asigură condiții pentru efectuarea de studii de cercetari medicale în legatura cu aplicarea de metode noi de investigatii și tratament.

Organele de conducere a Spitalul sunt:

Consiliul de Administratie

Comitetul Director:

Directorul general medical

Directorul general adjunct medical

Directorul financiar contabil

Directorul de îngrijiri

Departamentul de aprovizionare se împarte în două birouri, atât ca locație geografică, cât și ca obiect de activitate.

Componența Biroului Aprovizionare este urmatoarea:

Componența biroului Aprovizionare-medicamente este urmatoarea:

Biroul de Aprovizionare-medicamente are drept obiectiv aprovizionarea cu medicamente a Spitalului Clinic de Copii cu toate secțiile și clinicile afiliate, printr-o metodologie relațiv nouă: licitație electronica de medicamente prin intermediul mediului e-market.

3.3.1 Descrierea mediului e-market. Manualul de utilizare

E-market este un site gratuit de licitații pe Internet, aparținând Ministerului Comunicațiilor și Tehnologiei Informațiilor.

Pe e-market se pot prezenta produse și servicii, se pot negocia prețuri, condiții de livrare, comerciale, se pot încheia contracte. Dacă doriți să cumpărați sau să vindeți ceva nu mai trebuie să apelați la anunțurile din ziare, să dați sau să primiți sute de telefoane sau faxuri, să negociați ore în șir cu fiecare vânzător sau distribuitor în parte, sau să plătiți comisioane pentru intermediari. E-market oferă cea mai facilă și accesibilă cale de a rezolva problemele legate de tranzacții comerciale.

Cum?

Pe site se găsește o largă paletă de articole (produse si/sau servicii), grupate pe categorii, ceea ce permite găsirea cu ușurința a produsului solicitat.

Pe e-market se poate obține cel mai convenabil preț atât ca și cumpărător cât și ca ofertant.

Se poate fixa un termen de valabilitate a ofertei sau cererii, termen ce poate fi modificat oricând. La fel se procedeaza și în cazul conditiilor comerciale (preț, conditii de livrare, condiții de plată).

Orice modificare a termenelor de valabilitate sau a celorlalte condiții comerciale este adusă automat la cunoștința celorlalți participanți la licitația inițiată.

Fiecare participant la licitațiile inițiate, este evaluat în funcție de seriozitatea pe care o prezintă și comportamentul afișat în tranzacțiile la care participă, astfel ca după fiecare participare la o tranzacție i se dă o notă numită ”bonitate”, nota ce poate fi cunoscuta de ceilalti utilizatori. Astfel vă puteți cunoaște mai bine și alege partenerii de afaceri.

Se poate anula oricând o licitație în calitate de organizator. Atentie! Anularea unei licitații poate afecta în sens negativ bonitatea.

Se poate retrage oricând din licitație în calitate de participant. Atentie! Retragerea dintr-o licitație poate afecta în sens negativ bonitatea.

Încheierea unei licitații în care dumneavoastră deveniți caștigător, vă pune în legatură cu organizatorul licitației pentru perfectarea și finalizarea contractului.

Acest site poate fi accesat non stop, nu există restricții legate de ora, vârsta, calitatea juridică a persoanei care participă.

3.3.2 Tipuri de licitații la care se poate participa pe site-ul e-market

Înainte de a organiza sau de a participa la o licitație, ar trebui studiat cu mare atentie descrierea articolelor, conditiile comerciale și datele referitoare la partener. Fiți siguri ca ați înteles toate conditiile referitoare la modalitatea de plată și de expediere. Analizați cu atenție bonitatea partenerului cu care urmati să intrati în afaceri.

Licitația directă standard (organizată de ofertant)

Organizatorul licitației (ofertantul) va introduce prețul de pornire al licitației – în acest caz

prețul minim la care ofertantul este dispus să vânda- care va fi cunoscut tuturor participanților. Participanții la licitație vor furniza un preț de pornire (va trebui să fie mai mare sau egal cu prețul de pornire introdus de organizator) și un preț rezervat (prețul maxim până la care sunt dispusi să liciteze). Prețul rezervat va fi cunoscut doar celui care l-a introdus. Cumpărătorul va licita pentru întreaga cantitate de articole pusă în vânzare de către ofertant (nu se admite licitarea pentru cantități fractionate). Prețul furnizat de un participant la o licitație va trebui să fie egal cu prețul de pornire furnizat de organizator sau mai mare cu un procent de minim 1% (până la urmatorul număr întreg) din prețul cel mai mare care a fost oferit de alt participant. La fiecare nouă înscriere la licitație, sistemul va recalcula câștigatorul, licitând în numele participanților până la limita stabilita de aceștia. Orice modificare de situație va fi anunț ata participanților implicati prin mesaje de e-mail, aceștia putând să-și modifice oferta până la data de închidere a licitației. În cazul existenței mai multor prețuri maxime egale, câștigătorul se va alege în funcție de vechimea ofertei (cele mai vechi au prioritate) și bonitate (bonitatea mai mare având prioritate). Dacă egalitatea persistă, sistemul va prezenta organizatorului licitației lista potențialilor câștigători, pentru ca acesta să desemneze câștigătorul final.

Licitația inversă standard (organizată de cumpărător)

Organizatorul licitației (cumpărătorul) va introduce prețul de pornire al licitației (în acest

caz, prețul maxim pe care cumpărătorul este dispus să îl plateasca) care va fi cunoscut tuturor participanților (ofertanti). Participanții la licitație vor furniza un preț de pornire (va trebui să fie mai mic sau egal cu prețul de pornire introdus de organizator) și un preț rezervat (preț minim până la care sunt dispusi să liciteze). Prețul rezervat va fi cunoscut doar celui care l-a introdus. Ofertantul va licita pentru întreaga cantitate de articole pe care cumpărătorul o cere (nu se admite licitarea pentru cantități fractionate). Prețul furnizat de un participant la o licitație va trebui să fie egal cu prețul de pornire furnizat de organizator sau mai mic cu un procent de minim 1% (până la urmatorul număr întreg) din prețul cel mai mic care a fost oferit de alt participant. La fiecare noua inscriere în licitație sistemul va recalcula câștigătorul, licitand în numele participanților până la limita stabilita de aceștia. Orice modificare de situație va fi anunț ata participanților implicati prin mesaje e-mail, aceștia putand să-si modifice oferta până la data de inchidere a licitației. în cazul existentei mai multor prețuri minime egale, câștigătorul se va alege în funcție de vechimea ofertei (cele mai vechi având prioritate) și bonitate (bonitatea mai mare având prioritate). Dacă egalitatea persistă, sistemul va prezenta organizatorului licitației lista potențialilor câștigători, pentru ca acesta să desemneze câștigătorul final.

Licitația directă cu preț rezervat (organizată de ofertant)

Organizatorul licitației (ofertantul) va introduce prețul de pornire al licitației – în acest caz

prețul minim la care ofertantul este dispus să vânda – și prețul rezervat (prețul minim la care este dispus să-si vânda produsul, preț ce va fi mai mare decât prețul de pornire). Acest preț rezervat va fi cunoscut doar de organizatorul licitației. Participanții la licitație vor furniza un preț de pornire (va trebui să fie mai mare sau egal cu prețul de pornire introdus de organizator) și un preț rezervat (prețul maxim până la care sunt dispuși să liciteze). Prețul rezervat va fi cunoscut doar de cel care l-a introdus. Prețul furnizat de un participant la o licitație va trebui să fie egal cu prețul de pornire furnizat de organizator sau mai mare cu un procent de minim 1% (până la urmatorul număr întreg) din prețul cel mai mare care a fost oferit de alt participant. Cumpărătorul va licita pentru întreaga cantitate de articole pusă în vânzare de către ofertant (nu se admite licitarea pentru cantități fractionate). Dacă participantul declarat câștigător oferă un preț sub prețul rezervat (stabilit de organizator), acesta va putea refuza vânzarea.

Licitația inversă cu preț rezervat (organizată de cumpărător)

Organizatorul licitației (cumpărătorul) va introduce prețul de pornire al licitație (în acest

caz, prețul maxim pe care cumpărătorul este dispus să îl plăteasca) și prețul rezervat (prețul maxim la care este dispus să cumpere produsul, preț care va fi mai mic decât prețul de pornire). Acest preț rezervat va fi cunoscut doar de organizatorul licitației. Participanții la licitație vor furniza un preț de pornire (va trebui să fie mai mic sau egal cu prețul de pornire introdus de organizator) și un preț rezervat (preț minim până la care sunt dispusi să liciteze). Prețul rezervat va fi cunoscut doar celui care l-a introdus. Prețul furnizat de un participant la licitație va trebui să fie egal cu prețul de pornire furnizat de organizator sau mai mic cu un procent de minim 1% (până la urmatorul număr întreg) din prețul cel mai mic care a fost oferit de alt participant. Ofertantul va licita pentru întreaga cantitate de articole pe care cumpărătorul o cere (nu se admite licitarea pentru cantități fractionate). dacă participantul declarat câștigător ofera un preț peste cel stabilit de organizator, acesta va putea să refuze să cumpere.

Licitația de tip olandez

Este licitația organizată numai de către ofertant pentru un anumit produs, oferit în cantități

mari. Organizatorul licitației (ofertantul) va introduce prețul de pornire al licitației (în acest caz, prețul minim la care ofertantul este dispus să vânda) care va fi cunoscut tuturor participanților (cumpărători) precum și cantitatea de articole pe care o pune în vânzare. Participanții la licitație vor furniza un preț de pornire (care va trebui să fie mai mare sau egal cu prețul de pornire introdus de organizator) și un preț rezervat (prețul maxim până la care sunt dispusi să liciteze), precum și cantitatea de articole pe care este dispus să o cumpere. Prețul rezervat va fi cunoscut doar celui care l-a introdus. Diferența provine din faptul ca vor exista mai mulți cumpărători câștigători, care își adjudecă produsele în ordinea descrescătoare a prețului oferit. Prețul la care se va realiza vânzarea, va fi prețul oferit de ultimul câștigător, care poate să nu primeasca în totalitate numărul de articole cerut. în cazul în care exista o egalitate de prețuri din partea mai multor cumpărători, departajarea se va face în funcție de vechimea ofertei.

Recomandări de comportare civilizată

A nu se utiliza site-ul ca instrument de amuzament, organizând și participând la licitații doar în ideea de a afla ce se mai vinde și cumpără și la ce prețuri.

Se recomandă organizarea licitațiilor de vânzare a unor articole doar în măsura în care într-adevar dispuneți de articolele respective și doriți cu adevarat să le vindeți

Se recomandă organizarea de licitații de cumparare a unor articole doar în cazul în care doriți cu adevarat să achiziționati produsele respective

Anularea unei licitații organizate doar în cazul în care încheierea tranzacției respective a devenit cu adevarat dezavantajoasă sau imposibilă

Retagerea dintr-o licitație la care participați doar dacă încheierea tranzacției a devenit cu adevărat dezavantajoasă sau imposibilă

În cazul în care ati câștigat o licitație va recomandam a lua legatura în interval de trei zile cu organizatorul licitației pentru finalizarea tranzacției

Voi prezenta în cele ce urmează câteva aspecte ale mediului E-Market preluate din manualul de utilizare al site-ului. Se pot consulta anexele da la finalul lucrarii pentru intelegerea funcționarii.

Prezentarea mediului E-Market. Aspecte esențiale și probleme

-Preluat din manualul de utilizare și din practica de lucru-

A se vedea anexele de la sfârșitul lucrării.

3.3.4 Fazele derulării acțiunii de achiziții publice conform diagramei anexate sunt:

Ordonatorul de credite transmite spre publicare în Monitorul Oficial al României anunțul de intenție privind achizițiile publice pe anul în cauza.

Ordonatorul de credite numeste prin decizie “Comisia de întocmire” a planului anual de achiziții publice

Comisia de întocmire a planului annual de achiziții publice întocmeste planul anual și nominalizeaza Colectivele pentru întocmirea documentatiei pentru elaborarea și prezentarea ofertei

Ordonatorul de credite emite deciziile de numire pentru toate colectivele necesare nominalizate de către Comisia de întocmire a planului anual de achiziții

Comisia de întocmire a planului anual de achiziții publice transmite colectivelor pentru întocmirea documentatiei pentru elaborarea și prezentarea ofertei, Planul anual initial de achiziții publice din care fiecare colectiv are partea lui identificat prin codul CPSA.

Colectivele întocmesc toate propunerile de contracte de achiziții, orientându-se să ajungă până la cod CPSA, format din 6 cifre. Toate documentația de contracte se transmite pentru avizare și includere în Planul anual de achiziție Comisiei de întocmire a planului și vor contine:

Fișa de achiziție care să contina inclusiv propunerea de procedura de atribuire la care se va apela

Caietul de sarcini

Lista cu furnizorii care pot fi invitați să participe la procedura de atribuire propusă

Propuneri privind data depunerii ofertei și a deschiderii lor

După analizarea propunerilor Comisia de întocmire a Planului anual de achiziții publice transmite spre aprobare Ordonatorului de credite Planul anual de achiziții publice definitiv

Ordonatorul de credite aproba Planul anual de achiziții publice și îl transmite Comisiei de întocmire a Planului de achiziții publice

Comisia de întocmire a planului de achiziții publice transmite către colectivele de întocmire a documentelor pentru elaborarea și prezentarea ofertei toate documentele pentru contractele cuprinse în Planul anual cu specificarea precizarilor necesare ce se vor include în Fișa de date a achiziției și caietului de sarcini. În funcție de procedura aplicata se stabilesc modalitatile de transmitere a documentatiei ofertantilor și se trece la predarea lor efectiva

Comisia de întocmire a Planului anual de achiziții publice nominalizează Comisiile de evaluare și le transmite spre aprobare Ordonatorului de credite

Ordonatorul de credite emite deciziile de numire a Comisiilor de evaluare

Colectivele pentru întocmirea documentației pentru elaborarea și prezentarea ofertei, predau cu procesele verbale, documentațiile pentru fiecare contract, Comisiilor de evaluare numite. În cazul în care Comisiile de evaluare sunt identice cu Colectivele pentru întocmirea documentatiei pentru elaborarea și prezentarea ofertei nu se va mai întocmi proces verbal

Comisiile de evaluare, după parcurgerea fazelor de adjudecare (deschiderea ofertelor, verificarea îndeplinirii conditiilor de eligibilitate, compararea ofertelor, nominalizarea ofertantilor câștigători și încheierea și semnarea procesului verbal de adjudecare) completeaza formularele de contract de furnizare pe numele ofertantilor câștigători și împreuna cu celelalte documente de achiziție publica le transmite spre verificare Comisiei de întocmire a Planului anual de achiziții publice. Totodata Comisia de evaluare transmite ofertantilor rezultatele procedeului de adjudecare aplicat

Comisia de întocmire a Planului anual de achiziții publice, după verificarea dosarului, transmite toate contractele întocmite pentru semnare Ordonatorului de credite.

Ordonatorul de credite, după semnare, transmite contractele Comisiei de întocmire a Planului anual de achiziții care:

Transmite contractele furnizorilor spre semnare

Transmite toate documentele achizițiilor publice primite de la Comisiile de evaluare către compartimentele funcționale care le vor derula. Compartimentele funcționale vor întocmi dosarul achiziției publice și vor transmite contabilului șef datele necesare pentru raportările trimestriale

În urma primirii contractelor semnate de către furnizor la secretariatul instituției

Ordonatorul de credite repartizează contractele compartimentelor funcționale cărora le-a fost repartizată și documentația achiziției

Compartimentele funcționale întocmesc dosarele achiziției publice care le-au revenit și transmit datele necesare pentru întocmirea anexei la H.G 461/2001, contabilului sef

Contabilul sef, prin personalul subordonat, se va îngriji să raporteze trimestrial Direcției Județene a Finanțelor Publice raportarea ceruta la anexa H.G 461/2001.

Exemple de documentație necesară în utilizarea licitației electronice ca

instrument de achiziționare a medicamentelor în cadrul Spitalului Clinic de Copii,

Cluj-Napoca

––––––––––––––––––––––––––––––––––––

CONTRACT DE COLABORARE

pentru service

NR.

1. PĂRȚILE CONTRACTANTE

………………………………., cu sediul în ………………….…., str……………….., nr…, sector …, telefon ……………., fax …………….., cod fiscal ………….., cont ……………….., deschis la Trezoreria …………..…, inregistrata la Registrul Comerțului sub nr. …………………, denumit, în continuare, furnizor

Și

Spitalul Clinic de Copii Cluj-Napoca, cu sediul în Cluj-Napoca, str.Motilor, nr.68, cod fiscal 4426352 cont 50414426352, deschis la Trezoreria Cluj-Napoca, tel/fax 0264-197706/0264-199463, denumit, în continuare, achizitor.

2. OBIECTUL CONTRACTULUI .

Obiectul contractului îl constituie întreținerea și repararea aparatului de hematologie ABBOTT CEL-DYN 1700 din laboratorul clinicii Pediatrie III.

Pe lîngă servisarea aparatului, furnizorul are obligația de a presta și serviciile aferente furnizării pieselor de schimb necesare contra cost.

3. DURATA CONTRACTULUI

Prezentul contract se încheie pe perioada anului 2002.

Contractul poate fi prelungit prin acordul scris al părților, prin act aditional.

4. PREȚUL PRODUSELOR

Prețul convenit pentru îndeplinirea contractului este conform facturilor emise de furnizor.

5. MODALITAȚI și TERMEN DE PLATA

Achizitorul are obligatia de a efectua plata către furnizor în termenul convenit de la emiterea facturii.

6. FORȚA MAJORA

Forța majora apasă de răspundere partea care deține documente care pot să o dovedeasca.

7. ALTE CAUZE

Eventualele litigii ivite între parti vor fi solutionate pe cale amiabila iar în caz contrar de instantele judecatoresti competente, după epuizarea formelor de conciliere prevazute de lege.

Orice modificare a clauzelor prezentului contract este valabila numai în forma scrisă și semnata de titularii de drept ai contractului.

Orice act aditional la prezentul contract va constitui parte integranta a acestuia numai cu acordul scris al celeilalte parti.

Prezentul contract s-a incheiat în doua exemplare, câte unul de fiecare parte.

SPITALUL CLINIC DE COPII

CLUJ-NAPOCA

Str. Moților, nr.68

Tel.: 0264/597706; Fax: 0264/593518

Către,

………………………..

Fax………….

În vederea completării dotarii dispensarelor școlare cu diverse aparate medicale, mai jos va transmitem lista cu necesarul nostru:

Antropometru – 4 buc., Optotip scolar – 5 buc., Optotip prescolar – 4 buc., Stetoscop – 2 buc., Tabel simt cromatic – 2 buc., Tavita renala emailata – 3 buc., Lanterna diagnostic – 1 buc..

In caz ca, furnizati o parte sau în totalitate cele solicitate mai sus va rugam să ne transmiteti oferte de preț la fax: 0264-593518.

Cu multumiri,

Birou Aprovizionare

…………………….

SPITALUL CLINIC DE COPII Se aproba achiziția prin

CLUJ-NAPOCA licitație electronica

Nr…..…/…………….. Dir.Gen……………….

Solicitare pentru initirea achiziției prin licitație electronica

Obiectul achiziției:

Denumire produs ………………………………………………., cod CPSA …..……….,U.M.………

Cant….…, preț unitar ……….……… , Valoare……….…………………….

Actul prin care se solicita achiziția: ………………….……………………………………….

Beneficiarul (solicitantul): ……………………….……………………………………………………..

Finantarea asigura din fondul …………..……………… Întocmit,

Dir.Fin.- Contabil ….………………..

SPITALUL CLINIC DE COPII

CLUJ-NAPOCA

Str. Motilor, nr.68, tel.: 0264/597706, fax: 0264/599463

Nr.67/09.01.2003

Act aditional nr.1/06.01.2003

la contractul de furnizare produse nr. 961/09.09.2002

în conformitate cu prevederile cap.3 din contract,

Partile contractante:

Autoritatea contractanta Spitalul Clinic de Copii Cluj, cu sediul în Cluj-Napoca, str.Motilor, nr.68, tel/fax 064-197706/199463, codul fiscal 4426352, cont Trezorerie Cluj 50414426352, reprezentata prin Sef Lucrari Dr. Figan Ioan și ec. Orzea Lia, funcția Director General și respectiv Director Financiar-Contabil, în calitate de achizitor

și

Furnizorul S.C. APPARATUS 2000 IMPEX S.R.L., cu sediul în Bucuresti,Sos.Panduri nr.37,Bl.P1,sc.1,ap.5, tel./fax:021-411.19.77, cod fiscal …………………….., cont ………….., deschis la Trezoreria …………., inregistrata la Registrul Comerțului sub nr. …………….., denumit, în continuare, furnizor

stabilesc de comun acord prelungirea contractului de furnizare produse nr.961/09.09.2002 în urmatoarele conditii:

Obiectul contractului ramane neschimbat.

Conditiile privind livrarea, transportul, receptia și plata produselor raman cele precizate în contract.

Livrarea produselor se va face pe baza comenzilor emise de achizitor.

Termenul de valabilitate a contractului se considera prelungit până la finalizarea noilor licitații, organizate conform legislatiei în vigoare, în baza fondurilor alocate prin bugetul stabilit pe anul 2003.

Drept pentru care semnam prezentul act aditional, incheiat în 2 exemplare câte unul pentru fiecare parte.

Furnizor, Achizitor,

S.C. APPARATUS 2000 IMPEX S.R.L. Spitalul Clinic de Copii Cluj

3.3.6 Ce este CPSA-ul și rolul său în licitația electronică

Conform H.G.R 53/1999 cu privire la CPSA – Clasificarea produselor și serviciilor asociate activităților se aprobă prin art.1 al Hotărârii.

Art.2 – Se aplică în toate domeniile de activitate economica și sociala și este obligatorie pentru toate organele administrației publice centrale și locale, unitățile bugetare, agenți economici indiferent de forma de proprietate, organizațiile patronale, sindicale, profesionale și politice, fundații, asociații și alte persoane fizice și juridice.

Art.4 – Comisia Națională pentru Statistică va asigura actualizarea acestei clasificări, în concordanță cu modificările care se vor produce în structura economiei naționale, în Clasificarea Activităților din Economia Naționala – CAEN, precum și în nomenclatoarele de produse și servicii elaborate de organismele de specialitate ale O.N.U și ale U.E

Conform Monitorului Oficial al României, partea I, nr. 78bis/1999

3.3.6.1 Prezentare generală

CPSA este organizată după structura CAEN. Elaborarea acestui nomenclator se înscrie conform prevederilor H.G nr. 575bis/1992, în strategia de armonizare și aliniere a statisticii publice românești la standardele internaționale, având ca obiectiv principal colectarea, prelucrarea, analiza și diseminarea datelor statistice prin care se asigură caracterizarea corectă și completă a economiei naționale, precum și furnizarea de date comparabile organizațiilor internaționale.

Nomenclatorul îndeplinește urmatoarele funcții:

Asigurarea informațiilor la nivel de detaliere cerut pentru gestionarea proceselor economice și sociale

Satisfacerea cerințelor de agregare și detaliere în funcție de scopul cercetarii statistice

Structura CPSA evita proliferarea sistemelor incompatibile de codificare și faciliteaza identificarea unitară a produselor și serviciilor

Asigurarea unui cadru de referința care permite compararea datelor statistice pentru produse, consum, comerț exterior și transporturi

Asigurarea interpretării unitare a datelor statistice de către toti utilizatorii

Asigurarea comparabilității datelor statistice internaționale

CPSA -ul a fost elaborat urmărindu-se obligatoriu armonizarea directa sau prin tabele de trecere cu următoarele clasificări internaționale:

CPA – Clasificarea produselor asociate activităților, nomenclator general de produse pentru țările membre ale Uniunii Europene

CPC – Clasificarea centrala a produselor, nomenclator general de produse elaborat de organisme specializate ale O.N.U

SH – Sistemul Armonizat de descriere și codificare a marfurilor din care a derivat Nomenclatorul Combinat – NC, pe baza căruia a fost elaborată Clasificarea mărfurilor din Tariful Vamal de import al României

CPSA reprezintă o prima versiune de ordonare a principalelor familii de produse și servici

și este conceputa pe nivele ierarhice succesive: secțiuni, subsecțiuni, diviziuni, grupe, clase, subclase, subclase elementare. Sistemul de codificare este alfa-numeric, arborescent și semnificativ.

Precizări de conținut la CPSA

CPSA se referă la toate produsele (principale, secundare, subprodusele, deseurile) și serviciile puse în circulație între întreprinderi, agenți economici sau instituții și între acestea și populație, indiferent de destinația pe care o primesc, de gradul de prelucrare la care au fost supuse anterior și de faptul ca provin din producția internă sau din import.

Totodata sunt cuprinse și acele produse care circula numai în cadrul unor întreprinderi cu proces de producție integrat, dar pentru care este necesara urmarirea distincta a producției, mișcării și consumului acestora.

Produsele din import sunt tratate la fel ca produsele care provin din producția interna, fără a fi scoase în evidenta, după provenienta lor, prin denumire, grupare sau codificare. Astfel, în CPSA s-au inclus produse cum sunt fructele și alte plante exotice, care nu se cultiva în România, dar care se incadreaza prin conventie în clasele CAEN corespunzatoare celor din codificarile standard internaționale. Conventia s-a aplicat în Nomenclator din necesitatea ca acesta să satisfaca și alte cerințe decât incadrarea în activități a produselor (importul, activitatea de comerț, etc).

Fac, de asemenea, obiectul clasificării deșeurile care sunt valorificate printr-o noua prelucrare sau prin vânzare și care ocazionează astfel relații între producatori, colectori-distribuitori și consumatori, precum și rezidurile radioactive.

CPSA are, de asemenea, ca obiectiv, clasificarea tuturor serviciilor realizate în economie, indiferent de tipul și locul consumării lor.

3.3.6.3 Utilizarea CPSA

După adoptarea, prin act normativ, CPSA devine obligatorie pentru toti agenții economici și organismele dependente de administrațiile publice, locale și centrală.

CPSA este un instrument oferit utilizatorilor pentru efectuarea grupărilor economice după principii unitare, indiferent de domeniul de activitate.

De precizat că o detaliere a CPSA se găsește în PRODROM (Nomenclatorul de produse pentru anchetele statistice de produse).

3.3.7 Întocmirea documentației pentru elaborarea și prezentarea ofertei pentru contractele prinse în Planul anual de achiziții publice

Pentru elaborarea fiecărui contract în parte care va fi cuprins în Programul anual de achiziții publice, conducerea instituției va numi conform H.G nr. 461/2001, art.16, colective din personalul de care dispune.

Colectivele formate trebuie să aibă în componență specialiști care să întocmeasca pentru contractele de care răspund Fișa de date ale achiziției și Caietul de sarcini. Pentru contractele de furnizare de produse, colectivele formate vor întocmi lista cu necesarul cantitativ de produse și pe baza estimărilor valorii unitare a produselor cuprinse în lista, vor întocmi contractul și implicit vor selecta procedura de atribuire a ofertei. Întreaga activitate a colectivelor se va desfasura cu rspectarea strictă a prevederilor art. 15 al O.U nr. 60/2001 și al art. 17, 18, 19 al H.G 461/2001.

Pentru achizițiile publice de produse, prinse în cap. I din Planul anual de achiziții publice, la întocmirea documentatiei pentru elaborarea și prezentarea ofertei se va respecta întocmai metodologia din “Documentatia standard” prezentată la secțiunile I, II, III din OMFP nr.1212/2001. Ca și structură, colectivele numite pentru elaborarea și prezentarea ofertei vor fi compuse din persoane, care prin pregatirea lor, să asigure întocmirea corectă a documentației pentru fiecare contract în parte. Având în vedere ca fiecare contract implică angajarea de resurse financiare, în fiecare colectiv va fi neapărat cooptată o reprezentantă de la compartimentul financiar-contabil, numită de contabilul șef. Pentru contractele de furnizare de servicii și lucrări, fiind mai mult de natura tehnică și administrativă, se vor numi persoane din cadrul acestor compartimente și un reprezentant al compartimentului financiar-contabil.

Pentru realizarea prevederilor O.G nr. 60/2001 art. 34, 35, 36, 37 precum și a celor cuprinse în H.G nr. 461/2001 la art. 16, 17, 19 conducerea instituției va numi prin decizie, colective pe tipuri de contracte codificate conform H.G nr. 53/1999 cu codul CPSA.

Colectivele încep să funcționeze odata cu numirea lor prin decizia conducerii instituției. Activitatea colectivelor începe cu întocmirea documentatilor pentru contractele ce le revin din Programul anual de achiziții publice pe anul în curs. Codul CPSA care definește produsele și serviciile de care răspunde colectivul, poate fi detaliat de colectiv în funcție de necesități pe grupe de câte 3 cifre, clase de câte 4 cifre, subclase de câte 4+1 cifre și subclase elementare de 4+2 cifre, pentru fiecare rezultând un contract anual care poate fi tratat independent de restul. Pentru a putea face acest lucru, colectivul va analiza continutul H.G nr. 53/1999 și nu numai a extraselor ce i-au fost înmânate odată cu decizia. În caz că apar mai multe contracte care pot să aibă coduri CPSA independente, se va prezenta spre analiză și luare de decizie, Comisiei de evaluare.

Activitatea colectivelor se termină odată cu formularea și emiterea anunțului de intenție sau a listei invitaților, și predarea documentatiei întocmite pentru contractele ce îi reveneau.

Concret, colectivele vor parcurge de la numire și până la încheierea sarcinilor ce le revin, urmatoarele faze:

Estimarea valorii contractelor de achiziții publice ce le revin se va face prin aplicarea regulilor prevazute la cap. IV din H.G.R 461/2001. La estimare se vor analiza, ca fiecare produs, serviciu sau lucrare să aibă corespondent un cod CPSA format din 2 până la 4+2 cifre.

Selectarea procedurii pentru atribuirea contractului de achiziție publica, se va face prin încadrarea contractului într-una din modalitatile prevazute la cap. II din O.U nr. 60/2001, urmând schema logică de la anexa nr. 3 a H.G nr. 461/2001. Înainte de trecerea la întocmirea Fișei de achiziție publică și a Caietului de sarcini, colectivele vor prezenta rezultatele selectarii procedurilor pentru contractele pe care au facut acest lucru, Comisiei de evaluare, pentru luarea deciziilor.

În funcție de rezultatul selectarii, cunoscând procedeul care se va aplica, se trece la:

Pentru procedeul – cumpărare directă – se înștiințează Comisia de evaluare și conducerea privind produsele/serviciile/lucrarile pentru care a rezultat acest procedeu și se nominalizeaza persoana care să fie numita, prin decizie, de conducere pentru achiziționare, respectând toate reglementarile legale în vigoare, inclusiv art. 30 din H.G nr. 461/2001.

Pentru celelalte procedee rezultate după selectare, pentru întocmirea documentației la elaborarea și prezentarea ofertei, colectivele numite vor respecta întocmai prevederile art. 4 al OMFP nr. 1012/2001 și ale art. 4 al Ordinului Comun al M.F.P și al M.L.P.T.L nr. 1014/874/2001 pentru achiziții publice. în aceste conditii, după întocmirea Fisei de achiziții publice și a Caietului de sarcini pentru produsele/serviciile/lucrarile de care răspund, colectivele vor tine cont și de cele de mai jos:

Pentru procedeul cerere de oferta – ținând cont și de art. 29 alin. (a), (b) din H.G nr. 461/2001 se va trece la:

Evaluarea prețului de achiziție a Documentatiei pentru elaborarea și prezentarea ofertei

Întocmirea listei potențialilor furnizori (minimum cinci) de produse/servicii/lucrări

Se va multiplica Documentatia pentru elaborarea și prezentarea ofertei în număr suficient de exemplare pentru a putea fi oferit tuturor potențialilor furnizori.

Nefiind necesară publicarea intenției în Monitorul Oficial pentru a asigura o transparentă totală, se va inainta spre publicare într-o publicatie de mare tiraj, un anunț de intenție privind hotararea de a iniția o licitație prin cerere de oferta. Anunțul va fi conform modelului Anexa nr. 4 la H.G nr. 461/2001.

Se va transmite, cu respectarea reglementarilor în vigoare, invitatiile de participare la licitație

Pe baza unui proces-verbal de predare-primire întocmit de colectiv se va transmite un exempar de documentatie, lista invitatiilor și lista celor care au achiziționat în termenii stabiliti documentatia de licitație, comisiei de evaluare

Pentru procedeele – licitație deschisă și licitație restransă- se vor parcurge toate fazele

prevazute în O.G nr. 60/2001 și în H.G nr. 461/2001

Pentru achiziția publica la care se vor aplica procedurile de negociere competitiva, licitație deschisă și licitație restransă – întocmirea documentatiei se va face obligatoriu respectand întocmai elementele Documentatiei Standard prevazuta în OMFP nr. 1012/2001 sect. I, II, III.

3.3.8 Faza finală. Licitația electronică

Legislatia de baza care sta la baza licitațiilor electronice publice este Ordonanța de Urgența a Guvernului nr. 60/2001 privind achizițiile publice. Spicuiesc de aici un articol de mare importanța pentru contractarea publica electronica de medicamente și nu numai:

Art. 8 alin. 6 – Autoritatea contractanta are dreptul de a cumpara direct, potrivit normelor de aplicare a prezentei ordonante de urgenta, fara a avea obligatia de a aplica procedurile prevazute la art.9 în cazul în care achiziționarea de produse, servicii sau lucrari a caror valoare, fara TVA cumulata pe parcursul unui an , nu depășește echivalentul în lei a 2000euro.

FIG. Nr. 5 Schema fluxului de comenzi la medicamente

Clinici/Secții/Dispensare/… Farmacii Biroul Aprovizionare

Spitalul, prin intermediul clinicilor, a secților și a celorlalte anexe întocmesc un necesar de medicamente prin intermediul condicilor de medicamente, parafate de personalul medical superior. Ei se adreseaza farmaciilor spitalului afiliate, care la rândul lor gestioneaza stocul de medicamente – eliberează medicamentele trecute în condici, actualizeaza permanent stocul și fac comenzi permanente către biroul de aprovizionare.

Modelul unei comenzi primite de biroul de aprovizionare-medicamente de la farmacii este urmatorul:

FIG. Nr. 6 Fișa de comanda pentru un produs

Fișa de comanda pentru un produs

Denumirea generică: ………………………………….

Denumirea comercială: ………………………………….

Codul CPSA: ………………………………….

Forma farmaceutică: ………………………………….

Forma de prezentare: ………………………………….

Cantitate necesară: ………………………………….

Preț: ………………………………….

Acest model este preluat după modelul existent în mediul e-market.

La rubrica “denumire generica” – intră denumirea în latina a produsului;

La rubrica “denumire comerciala”–intră denumirea produsului sub care acesta este comercializat;

Aceste fițe ajung la biroul aprovizionare unde sunt introduse în baza de date a produselor în mediul e-market, sau sunt reactualizate dacă produsul exista deja. Mediul e-market te avertizeaza în acest sens.

Se întocmesc listele cu necesarul de medicamente și se porneste licitația. Numărul de zile care poate dura este stabilit de cel care initiaza licitația. Mediul se ocupa de aceasta licitație după cum am vazut, și la sfarsitul perioadei, anunț a prin mesaje e-mail finalitatea licitației – dacă exista câștigător și care este acesta.

Pe toata perioada licitatiei furnizorii pot intra in mediu si vizualiza ofertele celorlalti participanți si pot interveni cu noi oferte.

Am anexat aici listele la o categorie de medicamente, și anume 2442.11- medicamente pe baza de antibiotice, necesare pentru licitația care are loc în luna iulie a acestui an. Necesarele s-au întocmit pe șase luni, în conditiile în care bugetul pe acest an s-a alocat doar în luna iunie.

Daca licitația se incheie cu câștigător, mediul pune în contact cele doua parti. Se încheie un contract între cele doua părți, pe baza caracteristicilor și conditiilor produselor licitate. Finalizarea contractului nu presupune în mod obligatoriu întalnirea celor doua părți, acesta putând a fi perfectat prin intermediul Internetului sau al faxului.

Ca și o particularitate a Spitalului, livrarea din partea câștigătorului licitației-furnizorului- trebuie să se facă la adresa Spitalului. Aici marfa merge la magazie pentru nota de receptie, după care sunt anunțate farmaciile sau laboratoarele despre existenta în stoc a produselor cerute.

Exista dosare cu necesarul pe farmacii, precum exista și dosare de contracte decalate pe furnizori-distribuitori, pentru ca activitatea să se desfasoare cu ușurință și să înlesneasca eventualele controale.

Un exemplu elocvent al avantajului oferit de mediul e-market, sub aspect economic, financiar am intalnit la produsul Trusa Ac HBs 96 de teste (prin care se diagnosticheaza anticorpi antihepatita B). Licitația a început cu prețul oferit de noi de 5500000lei/trusa și s-a finalizat cu prețul de 1655000 lei/trusa.

3.3.9 Modalități de plată electronică

Ca și modalități de plată utilizate de Spital pentru onorarea achizițiilor de medicamente prin licitații electronice se utilizeaza ordinul de plata.

Una dintre cele mai sensibile probleme ale comerțului electronic o reprezintă sistemul de plata. Se pune întrebarea: “Cum se pot plăți bunurile care se doresc a fi achiziționate de pe Web?”

În prezent exista mai multe sisteme de plata mai mult sau mai puțin fezabile din punct de vedere atât al utilizatorilor cât și al vânzatorilor. Problema cea mai importantă este cea legată de securitate. Banii electronici pot fi împarțiți în două categorii: cu identitate și anonimi. Dacă un cumpărător folosește bani cu identitate, atunci banca poate reconstitui traseul tranzacțiilor și al banilor transferați (cazul cărților de credit). Dacă în schimb se folosesc bani anonimi, nimeni nu poate reconstitui traseul banilor cheltuiti. În comerțul electronic, o tranzacție poate fi înțeleasă în general ca reprezentând o serie de acțiuni desfasurate de trei participanți: clientul, comerciantul și banca.

Sistemele electronice de plata trebuie să îndeplineasca câteva cerințe pentru a emula schemele de plată existente:

Securizat – trebuie să permită efectuarea în condiții de siguranță a tranzacțiilor financiare în rețele deschise, cum ar fi Internetul.

Anonim – identitatea clienților și a tranzacțiilor efectuate trebuie să ramână protejata

Convertibil – cele mai multe solutii de plăți electronice pornesc de la premisa existentei unei singure banci. În practica, utilizatorii sistemului lucreaza cu banci diferite, fiind astfel necesara ca o moneda emisă de o banca să fie acceptata de alta

Utilizabil – sistemul de plata trebuie să fie ușor de folosit și de acceptat, asa cum este și cel real. Comerciantii care vor să-si vânda produsul on-line nu au nici o sansă de succes în cazul în care clienții nu agreeaza ideea de afaceri pe Web

Scalabil – un sistem este scalabil dacă poate suporta noi utilizatori și noi resurse fara a suferi scaderi notabile de performanta. Astfel, sistemul de plata trebuie să permita clienților și comerciantilor să se integreze în sistem fara a se afecta infrastructura acestuia

Transferabilitatea – se referă la capacitatea unei chitanțe electronice de a declanșa transferul banilor dintr-un cont într-altul

Flexibil – este necesar ca sistemul să accepte forme alternative de plata, în funcție de garanțiile pe care le solicita părțile care realizeaza tranzacția, de timpul necesar pentru efectuarea plății, de cerințele de performanța și de valoarea tranzacției

Eficient – termenul de eficiență se referă în acest context la costul necesar pentru a efectua o tranzacție

Integrabil – se impune, de asemenea, ca sistemul să suporte aplicațiile existente, să ofere mijloace pentru integrarea cu alte aplicații, în mod independent de platforma hardware sau de rețea

De încredere – sistemul de plata trebuie să fie permanent disponibil și să evite posibilile erori

Efectuarea plătilor electronice

Una dintre principalele provocari pe care o întampina comerciantii detailisti(retail) atunci când doresc să implementeze un sistem de comerț electronic este problema furnizarii unui mecanism de plată comod, perceput ca suficient de sigur și ușor de integrat într-un sistem de tranzacții on-line.

Mecanisme de plată electronică:

Plata prin Internet – de îndata ce a fost pus în funcțiune un sistem de vânzări on-line, comerciantul va putea vinde 24 de ore pe zi, 7 zile pe săptamână și aceasta peste tot în lume. Mai mult, cumpărătorii și potențialii clienți vor avea acces la informații de ultimă

oră referitoare la produse, servicii, prețuri sau disponibilitatea acestora. Pentru ca acest scenariu să devină cu adevărat realitate palpabilă, comerciantul va trebui să se asigure că sistemul informatic va fi disponibil non-stop și în tot acest timp el va avea posibilitatea de a opera gestiunea comenzilor, facturarea și procesarea plăților precum și remiterea plăților.

Solutiile de plată în timp real – cu excepția cazului în care comerciantul își desfașoară activitatea pe principiul "banii jos" sau folosește alte metode de plata off-line (plata prin ramburs), obținerea banilor rezultati în urma unei vânzări de tip on-line presupune o serie de procese de interactiune cu bănci sau alte instituții financiare. În prezent, achitarea unei facturi se realizeaza cu ajutorul cărților de credit (credit card), banilor electronici (e-cash), cecurilor electronice sau a cardurilor inteligente (smart card) care sunt principalele metode de plata folosite în comerțul electronic. Din punct de vedere arhitectural, metodele de plata pot fi integrate fie la nivelul comerciantului, în sistemul informatic al acestuia, fie oferite outsource de un furnizor de servicii de comerț (CPS -Commerce Service Provider).

Cartea de credit – în ciuda unor campanii promoționale de anvergură derulate în Occident, cu exceptia cărților de credit nici una din noile metode de plata promovate nu a atins masa critica. De fapt, unii consultanti de specialitate din domeniu prognozau ca până la finalul anului 2002 cărțile de credit vor rămane mijlocul de plată preferat pentru 99% din cumparaturile on-line din Occident. Cartea de credit reprezintă așadar cea mai utilizată formă de plată pe Internet, pentru ca este și foarte ușoară. Clienții care navigheaza în cadrul unui site Web și decid să achiziționeze un produs/serviciu trebuie să introduca informațiile despre cartea de credit prin intermediul unui formular HTML. Continutul completat (tipul cardului, numărul acestuia, numele proprietarului și data expirării cardului) este trimis site-ului respectiv, unde informația este colectată și trimisă la bancă. Dacă site-ul comerciantului are stabilită o legatură directă cu banca atunci este posibila plata pe loc în cazul în care clientul are credit suficient pentru a plăți bunurile comandate. Tranzacțiile on-line care folosesc plata cu carduri sunt protejate criptografic, iar modalitatea concreta de criptare asigura faptul ca numai banca sau furnizorul de servicii pentru cărți de credit vor avea acces la numărul cărții de credit.

Facturile electronice – cărțile de credit reprezintă cea mai utilizata solutie în modelul B2C (business-to-customer). Prin contrast, facturile electronice sunt utilizate în mod frecvent în sectorul B2B (business-to-business). În marea majoritate a situațiilor, volumul tranzacțiilor în sectorul B2B este mult mai mare fata de volumul tranzacțiilor efectuate prin cartea de credit. Un alt motiv pentru a lua în discutie plata pe baza facturii electronice este acela că majoritatea companiilor au utilizat acest instrument, în forma sa clasică, în trecut, iar schimbarea modalitații de plată ar presupune o reorganizare a proceselor economice care ar necesita costuri prea mari.

Cecurile electronice – denumite și Internet cheques nu reprezintă o soluție des folosită. În schimb, este important să înțelegem cum funcționeaza și cum pot fi utilizate. Cecurile electronice se aseamănă cu cecurile conventionale. Clienții, pentru fiecare tranzacție de plata, primesc de la banca lor câte un document digital în care trebuie să completeze valoarea tranzacției, tipul monedei, numele beneficiarului. Pentru a ridica banii de pe cecul electronic este nevoie ca acesta să fie semnat digital de către plățitor.

Cărțile de debit – sunt utilizate mai mult în Europa decât în SUA. Diferența dintre cele doua tipuri este data de necesitatea introducerii unui număr personal de identificare (PIN) și utilizarea unui dispozitiv hardware care să citeasca informația memorata pe banda magnetica a cărților de debit. În concluzie, soluția cărților de debit nu este posibilă înca pe Internet, deoarece nici un calculator nu este dotat cu un terminal hardware capabil să citească banda magnetica. Tendinta curenta este trecerea de la benzile magnetice la cipurile electronice folosite actualmente pentru smart card-uri astfel încât acestea vor înlocui curând cărtile de credit/debit.

Banii electronici – soluția banilor electronici (e-cash) utilizeaza un software pentru a salva pe disc magnetic echivalentul banilor lichizi într-o forma digitala. Monezile și bancnotele sunt substituite astfel de fișiere semnate digital. Avantajul acestui sistem îl reprezintă costul transferului de bani care este aproape nul (costul real e reprezentat de costul conexiunii la Internet). În acest sistem, pentru a primi bani este necesară accesarea unei casierii automate (virtuale) disponibila pe Web sau deplasarea în lumea reală la un automat bancar, de unde pot fi ridicați banii electronici direct din contul băncii sau prin sistemul de plată cu carte de credit. Dificultatea folosirii banilor electronici o reprezintă implementarea unei securități care să garanteze ca aceștia nu pot fi alterați. O alta condiție care trebuie îndeplinită este dată de faptul că banii electronici nu trebuie să dezvaluie identitatea persoanei care a plătit cu ei, deci trebuie să fie anonimi. Sistemul de plata nu trebuie să aibă intermediar o banca, ci se impune ca banii să fie schimbați direct între cei doi parteneri implicați.

Cardurile inteligente – smart card-ul este foarte popular mai ales în Europa Occidentala. Acest tip de card permite păstrarea informațiilor suplimentare despre clienți, în afara de stocarea banilor pe cipul cardului. Banii de pe card sunt salvați într-o forma criptată și sunt protejați printr-o parola pentru a asigura securitatea necesara. Pentru a plăti prin intermediul unui card inteligent este necesara introducerea acestuia într-un terminal hardware. Dispozitivul necesită o cheie specială emisă de bancă pentru a se putea transfera bani în alta directie. Pentru magazine, solutia cardurilor inteligente ofera posibilitatea transferarii banilor electronici direct în contul bancii în momentul plății, fără a mai fi necesar transportul de bani fizici la sfarșitul zilei către bancă. Avantajul major al cardurilor inteligente îl reprezintă faptul ca pot fi folositi atât în lumea reala cât și în lumea cibernetica. Folosind cardurile inteligente este posibil să mergem la banca, să încarcam cardul și să plătim pe Internet. Licitațiile on-line pot profita de cardurile inteligente, persoanele interesate putând transfera bani direct fara a recurge la un intermediar. Avantajele cardurilor inteligente sunt date deci de securitatea oferita, de simplitatea utilizarii, de efectuarea directa a operațiunilor, fara intermediari, și de costul scăzut al tranzacțiilor. În Europa au fost puse la punct două standarde, cardurile Mondex în Marea Britanie și Geld-Karte în Germania.

Categorii de plăți electronice

Ca și în lumea reala, trebuie să coexiste mai multe sisteme electronice de plata. În funcție

de valoarea tranzacției exista trei tipuri majore de efectuare a plăților electronice:

Microplățile (Micro-Payments) – reprezintă o sursă alternativa de venituri pentru comerciantii care ofera pe Web produse și servicii de valori reduse, tangibile sau intangibile. În prezent, nu exista o definiție foarte clara a microplăților, astfel încât un anumit sistem de plata electronica să poată fi încadrat cu precizie în aceasta cătregorie. Dar unul din scopurile declarate ale unui astfel de sistem îl reprezintă minimizarea costului de tranzacție, cost care cuprinde cheltuielile legate de managementul riscului, cheltuielile operaționale (comunicarea, procesarea și stocarea) și cheltuielile inițiale generate de instalarea sistemului. în general, atunci când se discuta de microplăți, valorile vehiculate nu sunt mai mari de câteva zeci de euro sau dolari (uzual 5 euro/dolari). Caracteristica microplăților este aceea ca tranzacțiile financiare sunt limitate însă frecvente.

Plăți de tip consumator (Consumer Payments) – acopera o tranzacție cu o valoare între 5 și 500 de euro/dolari. O astfel de tranzacție este de obicei realizata prin intermediul cărții de credit.

Plăți de tip business (Business Payments) – se referă la tranzacțiile având o valoare care depașește 500 de euro/dolari. Pentru acest tip de plăți, cea mai convenabila modalitate pare a fi factura electronica.

Concluzie. Acestea fiind spuse închei studiul meu de caz despre licitațiile electronice de medicamente în cadrul Spitalului Clinic de Copii, Cluj-Napoca. Apariția pieței electronice (e-market) în România a reprezentat o adevarată revoluție în munca de aprovizionare, a ușurat foarte mult sarcinile personalului din acest birou, a simplificat munca și a rationalizat-o. Trebuie menționat aici aspectul, poate cel mai important, al avantajului obținut odată cu introducerea licitațiilor electronice de medicamente și anume, cel financiar.

Cap. 4 Comerțul electronic. Analiza unui site comercial. Studiu de caz: site-ul www.carrefour.com

4.1 Aspecte ale dezvoltării unei afaceri pe Web

Până acum am dat o serie de definiții comerțului electronic: o reamintesc pe aceea care asociaza comerțul electronic cu vânzarea și comercializarea de bunuri și servicii prin intermediul tehnologiilor Internet.

Valoarea de piața a afacerilor desfașurate pe Web a fost reliefată din mai multe puncte de vedere:

Promovarea produsului – se poate realiza printr-un contact direct și interactiv cu clienții. Primul avantaj al comerțului electronic îl constituie posibilitatea de a oferi informații despre produs tuturor clienților care au acces la Web. Totuși, una dintre obiecțiile aduse este aceea ca anumite produse necesita obligatoriu un contact fizic cu posibilul cumpărător, de exemplu parfumurile, articolele de îmbracaminte și încaltaminte dar și CD-urile sau cărțile. Acelasi lucru este valabil în cazul serviciilor, mai ales cele turistice.

Noi canale de vânzare – produsele existente pot fi livrate pe o arie larga fără a mai fi nevoie să fie întreținut un magazin cu existență fizică, necesitând cheltuieli de chirie, reparații, etc. Mai mult, limitele geografice dispar în toate zonele unde exista Internet, o afacere putând fi desfașurată în toata lumea de la un singur centru de comanda dotat cu mijloace computerizate

Economii la vânzarea/cumpararea produsului – generate de: suprimarea costului deplasării până la vânzator, eliminarea cheltuielilor necesare pentru a întreține un magazin clasic, reducerea timpului afectat tranzacției și altele.

Timpul redus de acces la produs – este un avantaj major în cazul produselor și serviciilor care au un ciclu de viață foarte scurt

Service mai bun pentru clienți – Web-ul reprezintă un excelent mediu prin care se pot oferi servicii de consultanta clienților, service-ul putând fi disponibil non-stop, relațiile inter-umane fiind astfel mai strânse

Marca și imaginea corporației pot fi mai ușor modelate – acestea sunt importante mai ales atunci când clienții folosesc la randul lor tehnologii avansate. Ne gândim aici mai ales la modelele de afaceri business-to-business (B2B)

Adaptarea la schimbări – poate fi mai rapid și facil efectuata atunci când firma este deja la curent și utilizeaza cele mai noi tehnologii provenite din domeniul comerțului electronic

Imbunătățirea relației cu clienții – relația cu clienții poate fi mai ușor personalizata, fapt ce poate constitui un avantaj major pentru firma. Fiecare client trebuie să se simtă apreciat și remarcat, dezvoltându-se relații de tip 1-la-1.

Dezvoltarea de noi produse se poate realiza în concordanța cu cerințele consumatorilor – clienții pot afecta design-ul unui produs, vizualizându-l cu ajutorul proprilor lor calculatoare, exprimându-si opiniile și dorintele către furnizor. Monitorizând atitudinile clienților, firma poate obține informații prețioase pentru proiectarea noilor produse sau îmbunatatirea celor vechi

Noi modele de afaceri – pot fi create prin intermediul comerțului electronic, în diverse domenii specializate, cum ar fi de exemplu vânzarea de informații de ultima ora.

Problemele care le pune comerțul electronic fata de cel traditional sunt legate, în principal

de:

Asistență – se pune problema cum putem asista un anumit client sau grup de clienți în luarea deciziilor privind achiziționarea unui produs. Gradul de informații referitoare la un anumit produs poate fi, în unele situații insuficient

Fiabilitate și credibilitate – pe Web exista o multitudine de date pe care oricine le poate accesa; punctul cheie este acela ca respectivele date să se transforme în informații.

Se pot identifica urmatoarele modele de afaceri în comerțul electronic:

Magazinul electronic (e-shop) – un magazin electronic este vizibil posibililor clienți prin intermediul unui site Web; acesta este administrat de o companie, pentru marketing-ul și vânzările propriilor produse și servicii. Minimal, magazinul va contine catalogul de produse sau servicii cu descrieri tehnice și comerciale pentru fiecare pozitie din catalog. Varianta medie a unui magazin electronic ofera facilitati pentru preluarea comenzilor, iar varianta extinsă adauga posibilitatea efectuarii on-line a plății, plus diferite activități

Magazinul electronic universal (e-mall) – analog corespodentului sau din lumea reala, magazinul electronic universal reprezintă o colectie de magazine electronice, reunite sub o umbrela comuna. în general, accepta metode de plata comune și ofera anumite facilitati (discount-uri). Ca exemple de magazine electronice universale axate pe desfacerea de cărți ale principalelor edituri din țară și din străinătate putem aminti Elibris – www.elibris.ro sau Anticariat.net – www.anticariatonline.con

Aprovizionarea electronica (e-procurement) – pentru procurarea bunurilor și serviciilor, marile companii și autoritati publice organizeaza licitații (A se vedea Studiul de caz la Spitalul Clinic de Copii). Prin publicarea pe Web a specificatiilor ofertei, scad atât timpul cât și costul de transmisie, marindu-se și numărul de firme care pot lua parte la licitație.

Piața unui terț (third party marketplace) – se apeleaza la un site Web pentru a avea acces la catalogul de produse al unei companii, dar acest site apartine unui tert

Comunitățile virtuale (virtual communities) – valoarea cea mai importanța a unei comunități virtuale este data de către membrii săi care adauga informații proprii peste un mediu de baza furnizat de companie. Fiecare membru poate oferi spre vânzare produse sau servicii sau poate adresa cereri de cumparare a unor produse sau servicii. Calitatea de membru al unei comunități virtuale presupune, de obicei, plata unei taxe, dar pot exista și comunități virtuale compuse din clienți fideli ai unui anumit produs ori grup de produse.

Furnizorul de servicii cu valoare adaugata pentru canalele de comerț electronic (value chain service provider) – furnizorii unor astfel de servicii sunt specializati pe funcții specifice, precum asigurarea logisticii, rezolvarea tranzacțiilor financiare sau expertiza în managementul producției și al stocurilor. Plata acestor servicii se realizeaza de cele mai multe ori pe baza unor tarife sau a unei cote procentuale.

Platformele de colaborare (collaborative environments) – cuprind un set de instrumente (software) și un mediu informațional pentru colaborarea între companii (via extranet, uzual). Acestea pot îndeplini funcții specifice, cum ar fi conceptia sau proiectarea în colaborare. Câștigurile provin din managementul platformei (taxa de membru sau taxa de utilizare) și din vânzări de instrumente specializate (destinate proiectarii, organizarii fluxului de documente (workflow) și gestiunii concurente a datelor).

Brokerajul de informații – exemplele cuprind cataloage de clienți clasificati pe profil, vânzarea de oportunități de afaceri, consultanța în domenii specializate

Alte servicii – pot fi mentionate serviciile de încredere furnizate de autoritatile de certificare sau de notariatele publice.

4.2 Site-ul comercial www.carrefour.com

4.2.1 Analiza afacerii electronice

Înainte de toate, analiza afacerii trebuie să se realizeze cât mai detaliat posibil, etapele urmarite fiind:

Identificarea tipului afacerii

Evaluarea canalelor de vânzare și distribuție a produselor/serviciilor oferite

Stabilirea scopurilor afacerii

Localizarea afacerii (Alegerea distribuitorului de servicii Internet, a ofertantului de gazduire Web)

Crearea site-ului și testarea lui

Asigurarea scalabilitații și securitații informațiilor vehiculate

Stabilirea relațiilor cu publicul (promovarea produselor prin diverse mijloace)

Stabilirea mijloacelor de plata

Alinierea la legislația internaționala

4.2.2 Strategii e-commerce

Ca strategii principale în realizarea de afaceri în domeniul comerțului electronic s-au impus:

Modelul bazat exclusiv pe Web (infomediary), magazinele existand exclusiv virtual, neavând corspondent fizic

Prezenta pe Internet plus infrastructura, în care afacerile se desfasoara atât pe Web, cât și în viata reala. Un exemplu notabil în acest sens îl reprezintă Amazon – www.amazon.com

Click-and-mortar – este modalitatea cea mai simpla de a comercializa produse, oferindu-se clientului un catalog electronic: prin poșta electronica sau prin intermediul unei pagini Web, și așteptând comenzi prin e-mail, cu plata la livrare.

După analiza afacerii electronice, trebuie adoptate o serie de strategii pentru a demara

lansarea afacerii pe Web:

Explicarea beneficiilor e-business-ului

Conștientizarea faptului ca tehnologia schimba modul de desfasurare a afacerii, “spre un sistem nervos digital” – conform afirmațiilor lui Bill Gates

Definirea unui proiect-pilot

Estimarea costurilor

Masurarea productivității

Ajustarea afacerii după cerințele/dorintele pieței și ale clientelei

Pregatirea pentru rezistență/inerție din partea oamenilor

Din punct de vedere legal, trebuie să fim pregatiți pentru dispute legate de situațiile de mai jos:

Clientul a plătit, dar comerciantul nu a livrat

Clientul a plătit, însă livrarea intarzie sau sunt livrate alte bunuri/servicii, sau de alta calitate

Clientul a plătit dar banii nu ajung la ofertant

Comerciantul a livrat dar clientul refuza să plateasca marfa comandata

Comerciantul a livrat dar clientul nu a comandat nimic

Ofertantul comercializeaza bunuri fara stirea producatorului

Cerințele unui site Web:

Sistemul trebuie să fie ușor de utilizat

Sistemul trebuie să ofere posibilitati de cautare după denumirile produselor și serviciilor comercializate, dar și după descrierile acestora

Trebuie suportate optiuni de plata multiple și securizate

Sistemul trebuie să fie ușor de actualizat

Sistemul trebuie să fie disponibil în orice moment în care clientul doreste să-l utilizeze

Sistemul trebuie să valideze datele introduse de utilizator

Sistemul trebuie să poată fi integrat cu alte sisteme informatice de afaceri

Fiind bazat pe Web, sistemul trebuie să suporte majoritatea navigatoarelor actuale.

Deși nu exista solutii universale pentru a pune pe picioare o afacere electronica, se poate

planifica o strategie din care spicuiesc cele mai importante aspecte:

Aspecte privind produsele vândute – imperios este necesar studiul detaliat al caracteristicilor produselor/serviciilor comercializate

Securitatea – deși am discutat de acest subiect, el este deosebit de important pentru implementarea magazinului virtual

Contul de comerciant – care este diferit de conturile bancare obisnuite, utilizate în afacerile traditionale

Realizarea comenzii electronice

Modalitățile de plată

Publicitatea – sintagma “construieste site-ul și vor veni apoi și clienții” nu este valabila pentru site-urile Web traditionale, așa cum s-a afirmat în trecut, și cu atât mai puțin în cazul magazinelor virtuale. Strategiile de marketing și de publicitate sunt absolut necesare pentru a obține succes pe Web

Eficienta reclamei on-line (e-advertising) depinde de maniera de utilizare a diverselor

strategii, dintre care amintesc:

Stabilirea clara a obiectivului – orice proces de comunicare debuteaza cu fixarea obiectivelor campaniei de marketing. Printre acestea ar putea fi construirea/consolidarea loialitatii fata de o marca, intensificarea procesului de vânzare al produsului/serviciului la care se face reclama, crestere deoarece un mesaj scurt este mai repede înțeles și poate atrage atentia vizitatorilor.

Reclama trebuie folosita pentru a determina vizitatorii curiosi să viziteze site-ul.

Mesajul trebuie să fie cât mai lizibil, ușor de parcurs și relevant în raport cu obiectivul propus. Textul mesajului trebuie limitat la 5-7 cuvinte.

Definirea mesajului publicitar – trebuie să ne asiguram ca mesajul publicitar va razbate printre celelalte de acelasi fel. Principiile de baza specifice publicitații on-line sunt:

Facilitatea navigarii prin site – promisiunea facuta în mesajul publicitar trebuie să se regaseasca și pe site-ul care se incarca în urma click-ului vizitatorului pe reclama on-line. Pentru ca utilizatorul să fie determinat să viziteze cât mai mult din site, navigarea trebuie să se desfasoare cât mai rapid, într-o maniera structurata, dar simpla. Altfel, campania risca să fie ineficienta sau compromisă din pricina problemelor de constructie a site-ului.

Utilizarea capacităților interactive ale Internetului – interactivitatea deosebeste cel mai tare reclamele on-line de cele traditionale. Marketingul are de câștigat prin realizarea de sondaje de opinie firect de pe site, prin dezvoltarea unei comunități a clienților fideli. Succesul pe Web depinde mai mult de aptitudini, cât de perseverenta și de adaptabilitate.

Campania de afișe (bannere) publicitare – un afiș publicitar reprezintă de fapt o imagine (statica sau animata) la care este atasata o legatura spre un site Web, plasata de cele mai multe ori la începutul paginilor care inregistreaza traficul cel mai mare dintr-un site. Taxele pentru plasarea unui banner se calculeaza de obicei în raport cu numărul de expuneri sau de click-uri. Compania care vinde spatiile publicitare trebuie să detina un program de urmarire a traficului pentru a oferi rapoarte statistice complete despre campania publicitara cu plata. Un banner poate avea dimensiuni variate, studiile efectuate relevând faptul ca dimensiunea cea mai des utilizata, cea traditionala, este de 468×50 de pixeli, urmata de 120×60 de pixeli. Se constata ca dimensiunile cele mai eficiente nu se bucura de o utilizare foarte larga. După crearea bannerelor, se efectueaza un studiu asupra aspectelor demografice ale site-urilor ținta, pentru a fi gasite cele mai potrivite, după care se recurge la negocierea afișării.

Programele de schimb de afișe publicitare – cel mai utilizat mijloc publicitar on-line din România, acest sistem presupune inscrierea la un serviciu de interschimb de continut publicitar al unor companii. Unul dintre cele mai cunoscute servicii de acest gen era GoldenClick. Altele sunt GoldenBanners – www.goldenbanners.ro sau Adserver – www.adserver.ro

Afilierea la programe publicitare – acest tip de program stimuleaza vânzările, oferind site-urilor inscrise într-o astfel de rețea comisioane pentru fiecare vânzare realizata prin intermediul rețelei.

Realizarea de legaturi reciproce – este una dintre cele mai eficiente forme de publicitate on-line, fără a fi costisitoare, dificultatea constand în a găsi site-uri cu un continut complementar, dispuse să accepte un astfel de schimb care s-ar putea dovedi avantajos ambelor părți. Unele motoare de cautare considera numărul de legaturi externe către un site drept criteriu de listare a adresei site-ului respectiv printre primele.

Directoarele cu plata – reprezintă directoare specializate de obicei pe un segment de piața care percep taxe pentru listarea site-urilor de profil. La fel, anumite motoare de cautare (Altavista sau Google) pot realiza acțiuni publicitare pentru diverse site-uri contra unui anumit comision sau pe baza de abonament.

Inele Web – un inel Web (web ring) este constituit dintr-o serie de site-uri având o tematica înrudita, comuna.

Strategii de marketing on-line

Una dintre metodele de succes este cea a ofertei de produse gratuite, atragerea vizitatorilor și satisfacerea acestora transmitandu-se informal și către alte persoane. dacă localizarea este aspectul de care se tine cont în cadrul comerțului fizic, atunci “gratuit” reprezintă termenul magic în marketingul on-line. Oamenii pot fi atrași către site prin faptul ca li se ofera mostre sau informații gratuite.

Pentru companiile având ca profil prelucrarea datelor se poate da un comunicat de presă prin care se anunță un important produs informațional. Utilizatorii pot avea deci acces la anumite articole în mod gratuit, iar dacă își vor da seama ca site-ul este actualizat regulat, ei se vor întoarce periodic și vor răspândi vestea despre noutatile aparute.

O alta strategie importanța este încurajarea vizitelor repetate pe site-ul nostru. Dacă scopul principal al site-ului este de a crea o imagine de marca sau dacă vizitatorii cumpara produsele ghidați de impresiile determinate de designul site-ului, este esențial să convingem actualii/potențialii clienți să revina pe site.

Actualizarile de continut sau interfața ale site-ului pot fi transmise prin poșta electronica vizitatorilor care s-au inscris la buletinul informativ pus la dispozitie, gratis, de site. Utilizarea unei astfel de strategii ajuta la crearea unei baze de date care să permita și determinarea nevoilor și cerințelor clienților, fapt ce va conduce la creșterea vânzărilor.

O alta strategie este cea a crearii sentimentului de exclusivitate. Creând un domeniu de acces cu parola la o parte a site-ului, vizitatorii au senzatia ca apartin unei comunități speciale. Cu aceasta ocazie, prin completarea formularului de inscriere în vederea obținerii parolei de acces, putem culege date demografice prețioase privitoare la acesti membrii. Exemple notabile sunt My Yahoo! sau My Netscape.

Se poate, de asemenea, recurge la efectuarea periodica de anchete. Ca dezvoltatori ai unui site de comerț electronic ne-ar placea să stim ce gândesc ceilalti despre afacerea noastra. De asemenea, putem să ne formam o parere asupra unor probleme din domeniul în care lucreaza utilizatorul. Sondajele servesc scopului aditional de a culege statistici folositoare de la grupul ținta vizat, utile în cercetarile de marketing. dacă informația merita a fi facuta public, putem apela la presă scrisă ori putem afișă informațiile respective chiar pe site. Este cunoscut faptul ca multe motoare de cautare (Excite) ofera zilnic sondaje de opinie. Organizarea unui sondaj de opinie se poate realiza în funcție de mesajul care se doreste a fi transmis sau care consolideaza pozitia firmei.

Captarea unei atentii marite asupra unui site, determinând și revenirea utilizatorilor pe acel site, se poate realiza și prin organizarea de concursuri on-line. De exemplu, compania Sunny Delight oferea studentilor la colegiu șansa de a câștiga o bursă de zece mii de dolari, concurs care s-a bucurat de atentia naționala în revista USA Today. Concursurile sunt cele mai indicate atunci când întăresc misiunea sau valorile firmei care sponsorizeaza aceste concursuri, eventual în conjuncție cu tombole virtuale.

De reținut: cu cât concursul are legatura tot mai stransă cu produsele și misiunea firmei, cu atât rezultatul general va fi mai eficient în a consolida misiunea de marketing.

4.3 Prezentarea site-ului

Am ales site-ul " www.carrefour.com" pentru ca poate fi considerat un exemplu a ceea ce înseamna un site cu adevarat bun , un site care contine informații interesante și folositoare un site de tipul click-and-mortar.

Interfața cu care acest site ne întampina este foarte prietenoasă și este foarte ușor de urmărit ceea ce te intereseaza. Nu exista ambiguitati, totul este foarte clar și bine desenat.

Homepage-ul site-ului nu este ceva spectaculos, și este și normal, din moment ce e un site al unui grup care se respecta, respecta clienții și impune o imagine a calitatii și seriozitatii. E însă bine gândita, se bucura de animatie și ne încântă sigla Carrefour în culorile Frantei care circula pe pagina. Ceea ce este remarcabil e faptul ca utilizatorul poate opta pentru limba utilizata mai departe în navigare: limba franceza sau limba engleza, dând click pe formulele de salut în cele doua limbi, sub sigla Carrefour. Eu am optat pentru limba franceza, deoarece Carrefour s-a nascut în Franta cu toate ca astazi cunoaste o raspandire mondiala.

Organismul fondator al acestui site apartine de firma Carrefour. Ei au un departament propriu de informatica care este responsabil de actualizarea permanenta a site-ului și de eventualele modificari pe parcurs. Ideea este foarte buna, deoarece dacă includem ecuație aspectul financiar, au obținut economii bănești la crearea site-ului prin echipa proprie; să nu uităm ca web-designul este o activitate foarte costisitoare iar întreținerea site-ului presupune cheltuieli periodice.

4.3.1 Istoricul dezvoltarii afacerii

Optând pentru una dintre cele doua limbi de vorbire, putem începe navigarea pe site. Acesta ne întampina cu un număr relativ ridicat de link-uri interne care acopera tot ce și-ar putea dori cineva de la un site (respectiv de la grupul Carrefour).

Voi prezenta în cele ce urmeaza principalele link-uri și ce informații prezinta ele.Acolo unde am crezut necesar am printat și pagini care contin date utile navigatorului.

Grupul

profil

istoric

activități în lume

organe de directie

număr de magazine

Sigle&Marci

siglele

mărcile

Angajamentele Carrefour

mediul înconjurator

securitate alimentară

cerințe sociale și etice

dezvoltarea solidarității

Informații financiare

cifra de afaceri și rezultate

informații despre capital

rapoarte anuale

publicații de prezentari financiare

contacte

Acționari

agenda

fișa acțiunilor

cursul acțiunilor

rapoarte anuale

documentație

FAQ

contacte

Comunicate de presă

comunicate de presă

cifra de afaceri și rezultate

Cariera

edito

site-ul carrefourmyjob.com

Profilul

numărul 1 în Europa în distribuție

numărul 2 în lume în distribuție

mai mult de 9200 de magazine în 30 de țări

îmbraca 3 forme – hipermagazinele

-supermagazinele

-maxidiscompte-uri

lider în 9 țări

78 mld euro CA cu toate taxele incluse

42 mld euro capitalizare bursiera la data 31/12/2001

383000 de colaboratori

Repartizarea cifrei de afaceri pe zone geografice:

49,3% Franța

31,5% Europa

12,9% America

6,3% Asia

Istoricul

1959- crearea societatii Carrefour de către familiile Fournier și Defforey

1960- îsi deschide primul supermagazin la Annecy, în Haute-Savoie

1961- crearea SRL Promodis viitoare Promodes, născută din fuziunea a doua familii normande de en-grosiști conduse de Paul Auguste Malley și Duval Lemonnier

1962- Promodes îsi deschide primul supermagazin la Mantes-la-Ville

1963- Carrefour inventeaza un nou concept de comerț- hipermagazinul. Deschiderea primului hipermagazin Carrefour la Sainte-Genevieve-des-Bois (Essonne), cu o suprafata de 2500m, 12 caserii și 400 de locuri de parcare

1969- supermagazinul Promodes adopta sigla Champion. Îsi deschide primul hipermagazin în strainatate în Belgia.

1970- introducerea acțiunilor la bursa din Paris

1972- hipermagazinul Promodes adopta sigla Continent

1973- Carrefour deschide primul hipermagazin în Spania sub sigla Pryca

1975- Carrefour deschide primul hipermagazin în Brazilia

1976- Lanseaza " Produse libere " , produse fara marci dar la fel de bune și mai ieftine

1977- Promodes creaza sigla 8 a Huit pentru comerțul de proximite.

1979- Dezvolta maxidiscompte-uri: Carrefour creaza sigla Ed și Promodes sigla Dia în Spania

1981- Carrefour lanseaza primul card de plata: Pass

1982- Deschiderea primului hipermagazin în Argentina

1984- E lansat serviciul asigurari Carrefour

1985- Lanseaza produse sub marca Carrefour

1988- Promodes achiziționeaza 128 de supermagazine ale grupului Primisteres. Lanseaza sloganul " Avec Carrefour, je positive "

1989- Deschiderea primului hipermagazin în Asia, Taiwan

1991- Carrefour cumpara lantul de hipermagazine Euromarche și Montlaur. Deschide primul hiper-magazin în Grecia.

Lansarea proiectului " vacante Carrefour " .

1992- Crearea primelor filiale de calitate Carrefour garantand originea și continuitatea produselor.

1993- Carrefour intra pe piața italiana și turca

1994- Deschide primele hipermagazine în Malaesia

1995- Deschide primul hipermagazin în China și Promodes lanseaza marca " Reflets de France ", garantând patrimoniul gastronomic al Frantei

1996- Deschide primele hipermagazine în Thailanda, Corea și Hong-Kong

Promodes cumpara lantul de magazine Felix Potin

1997- Deschide primele hipermagazine în Singapore și în Polonia

Promodes cumpara lantul de magazine Catteau.

1998- Carrefour preia controlul Comptoirs Modernes

16 hipermagazine Mammouth devin parteneri ai grupului și adopta sigla Carrefour în timp ce Grupul Carrefour integreaza hipermagazinele Marche Plus în lantul lor.

Deschide primele hipermagazine în Chile, Columbia, Indonezia

Promodes lanseaza marca " Destination Saveurs" consacrata produselor exotice

1999- Fuziunea Carrefour și Promodes de unde rezulta primul grup european și al 2-lea mondial de distribuție.

2000- Grupul Carrefour și Maus se asociaza în Suedia

Carrefour, Sears și Oracle creaza prima piața mondiala de aprovizionare on-line: GlobalNetXchange

2001- Carrefour inaugureaza 17 statii service pe autostrazi cu numele sau.

4.3.2 Activitățile Carrefour

Preocuparea principala a grupului și a colaboratorilor săi îl constituie clientul. Ambiția lor este să dea un răspuns profesionist la toate așteptările sale și să-i ofere produse și servicii de calitate. Este prezent în diferite forme de comerț en-detail cu predominanță alimentară.

Hipermagazinele cu sigla Carrefour oferind o gama larga de produse alimentare și non-alimentare la prețuri foarte atractive numara în jur de 100.000 de referințe.

Suprafața hipermagazinelor variaza între 5000 și 20000m.

Supermagazinele cu sigla Champion dezvolta o suprafata între 1000 și 2500m.

Maxidiscompte cu sigla Dia, Ed și Minipreco se prezinta sub forma de mici magazine și ofera 800 de produse alimentare la prețuri care descurajeaza concurenta. Jumatate din aceste produse sunt sub sigla Dia.

Strategia grupului

Strategia grupului consta în întarirea pozitiei pe piața, a părților de piața detinute în fiecare din aceste țări, bazandu-se pe complementaritatea celor trei forme. Strategia grupului este cea a liderului de piața în spatiul european și cea a urmaritorului activ în spatiul mondial. Mai multe informații se gasesc accesând link-ul “activites dans le monde”. La noi în țară obiectivul principal al grupului este cucerirea pieței, printr-o campanie în forta de construire de hipermagazine în tara.

Caracteristici și particularitați ale site-ului

Site-ul ofera posibilitatea da a-ți adresa opiniile, eventualele reclamatii dar nu numai. Furnizorii pot lua contact cu grupul în vederea solutionarii unor probleme sau a incheierii unor contracte.

Site-ul specifica clar adresa grupului (sediul) detaliind pe departamente și persoane de contact. Mai multe informații obținem accesând link-ul Organes de direction.

Având în vedere gama larga de produse pe care le ofera precum și structura grupului pe cele trei componente, produsele nu sunt descrise în nici un fel (ar fi o munca titanica și inutila spun eu). Se specifica însă numărul lor aproximativ și se subliniaza importanța calitatii acestor produse. Din acest motiv nu întalnim modalitati de tarifare a produselor/serviciilor.

4.3.3 Pozitionarea site-ului

Site-ul se adreseaza atât consumatorilor, cât și eventualilor parteneri de afaceri sau colaboratori. Să nu uitam un serviciu important pe care site-ul îl ofera: prezentarea cursului acțiunilor la zi și nu numai (rapoarte periodice despre activitățile Carrefour destinate actionarilor, colaboratorilor, navigatorilor internet), sunt anunț ate datele la care vor avea loc Adunarile Generale și alte intruniri.Putem spune,deci, ca publicul tinta al site-ului este B2C și B2B.

O importanța deosebita îl reprezintă link-ul "carrieres" care te trimite la un site "carrefourmyjob" unde poți să te înscrii în baza de date și poti să îti cauti de lucru în cadrul grupului. Sunt date foarte multe informații despre job-urile libere în cadrul grupului detaliate pe departamente, pe nivel de studii. E un site extraordinar. Poti să îti trimiti CV-ul și primesti confirmare ca datele tale au intrat în baza de date. Mai multe informații se gasesc accesând acel site și merita navigat puțin pe el.

Prezenta pe Web

Printre tehnicile utilizate la crearea acestui site ar fi de mentionat: utilizarea animatiei, utilizarea bannerelor publicitare (grupul îsi face reclama pe site prin intermediul marcilor, a siglelor). E de remarcat caracterul național al grupului care si-a ales drept culori pentru sigla sa, culorile Frantei. Ca și motoare de cautare pot fi utilizate Google sau serviciu de directoare Yahoo.

Sunt utilizate link-uri interne care iti deschid multe ferestre cu informații, dar și externe care te trimit de exemplu la site-ul pentru job-uri, sau la o pagina Word unde actionarii trebuie să îsi introduca datele personale și parola în vederea obținerii de informații confidentiale.

E de remarcat totusi transparența de care da dovada grupul prin multiplele informații pe care le ofera. Au de asemenea un link special pentru presă unde aceștia pot scrie și cere informații suplimentare.

4.3.4 Regăsirea informațiilor pe Web. Motoare de căutare.

Conform studiilor întreprinse, utilizatorii care își petrec mai mult de cinci ore pe Internet aloca peste 70% din timp căutarii de informații. Pentru a localiza resursele dorite, un procent de 90% dintre utilizatori apeleaza la motoare de cautare.

Motoarele de cautare pot oferi servicii de căutare pe baza de indecși (Altavista) sau pe baza unor ierarhii de termeni – așa numitele servicii director (Yahoo). În ultima vreme, aceste tipuri de servicii au devenit hibride, primul dintre motoarele de cautare care a adoptat tehnicile mixte fiind Excite.

Au fost evidențiate mai multe modalități de regăsire a informațiilor disponibile pe Web, în funcție de intentiile utilizatorilor. Printre cele mai importante se numără:

scanarea (scanning) – utilizatorii parcurg, superficial, o arie larga de informații, aparținând de obicei unui anumit subiect sau unui grup de subiecte conexe;

răsfoirea (browsing, surfing) – utilizatorii viziteaza locatiile care le capteaza atentia, fara a avea stabilit un model mental al informațiilor dorite;

căutarea (searching) – utilizatorii sunt motivati să gaseasca o categorie particulara de informații tinta. De cele mai multe ori este folosita cautarea bazata pe cuvinte cheie sau pe constructii formulate în limbaj natural;

explorarea (exploring) – utilizatorii investigheaza legaturile referitoare la o anumita resursă informativa și pe cele conexe;

hoinareala (wandering) – utilizatorii realizeaza o navigare complet nestructurata

Structura internă a unui motor de căutare

În general un motor de cautare este construit din trei componente de baza:

o aplicație denumita robot Web (spider, crawler), având misiunea de a parcurge spatiul WWW și de a vizita anumite pagini, extragand informații despre ele

un depozit de memorare a informațiilor – despre paginile parcurse de robot, numit index (catalog)

un mecanism de evaluare (ranking) a importantei paginilor din index în conformitate cu cererea formulata de utilizator, cerere introdusă prin intermediul unei interfete Web (partea vizibila a unui motor de cautare)

De cele mai multe ori, fiecare motor de cautare are implementat propriul robot, sensibil la

diverse situații care pot surveni pe Web. De exemplu, robotii de la Excite (Inktomi), Go (Infoseek) și Lycos nu pot indexa paginile continand cadre, iar cei de la FAST și Google au probleme cu hartile de imagini senzitive.

Unele motoare de cautare (Google sau Lycos) vor contoriza și numărul de aparitii ale celor mai frecvente cuvinte dintr-o pagina Web și vor realiza indecsi suplimentari.

Extragerea meta-datelor variaza în funcție de motorul de cautare. Cea mai populara tehnica este cea a indexarii documentelor pa baza cuvintelor cheie furnizate fie explicit de creatorul acestor documente, fie în urma unor catalogari automate realizate de robot. Anumite motoare de cautare (Altavista) permit înscrierea unei pagini în baza de date, solicitand introducerea unor cuvinte cheie pe baza carora să se efectueze operațiunea de indexare.

In activitatea de catalogare a informațiilor, de multe ori intervine ierarhizarea datelor în funcție de subiectul pe care îl trateaza, aceasta clasificare conducând la aparitia serviciilor director (Yahoo), bazate pe generarea de ontologii.

Interfața de cautare (denumita frecvent motor de interogare) este o componenta importanța a sistemului, oferind, în funcție de motor, posibilitati de formulare a cererilor prin intermediul diversilor operatori logici, în limbaj natural, explorand ierarhii de domenii catalogate (directoare Web), stabilind localizarea paginilor. De exemplu, în cazul lui Google, sunt mentinute mai multe meta-date despre documentele indexate decât la alte motoare, ceea ce conduce la o precizie ridicata. Sunt memorate chiar și pozitia în cadrul documentului, tipul de font și modul de scriere ale informațiilor. În plus, rezultatele obținute în urma fiecarei interogari emise de utilizator sunt salvate temporar, putand fi folosite la evaluarea unor cereri similare viitoare.

Trebuie retinut însă faptul ca nici un motor nu poate fi perfect, serviciile de cautare oferite neputand avea o acuratete de 100%. Pentru testarea serviciilor de cautare se iau în considerare mai mulți factori, dintre care pot fi amintiti: acuratetea, posibilitatea de cautare avansată, ergonomia în utilizare, precum și acordarea de alte facilitati.

Analiza SWOT a siteului am realizat-o și pe parcursul lucrarii. După parerea mea este un site extrem de bine realizat, care este actualizat zilnic cu informații despre cursul acțiunilor, despre datele la care vor avea loc adunari nu neaparat generale. E actualizat de asemenea și site-ul " carrefourmyjob" cu lista noilor locuri libere, cu noile cerințe ale grupului. Între avantajele site-ului putem mentiona faptul ca este foarte complex, dă foarte multe detalii (e transparent), informații, se adreseaza atât consumatorilor cât și proprilor angajati sau colaboratori. E rodul unei munci asidue a propriei echipe de informaticieni.

Ca și un punct minus al site-ului poate fi mentionata modestia echipei care a creat site-ul care nu a dezvaluit nimic din arta sau originea lor.

Oportunitățile pe care site-ul le ofera sunt nenumarate și le-am prezentat de-a lungul lucrarii.

Amenințările care planeaza asupra site-ului sunt aceleasi care planeaza asupra tuturor site-urilor: Hackerii, care pot să utilizeze eventualele portite lăsate deschise de cei care au creat site-ul. Aici e importanța maiestria propriei echipe de informaticieni.

Ca și o concluzie la tot ce am scris până acum as putea mentiona importanța covarsitoare a unui site bine realizat, pentru fiecare firma în parte, fie ea mică, mijlocie sau mare. Internetul își găsește tot mai ușor loc în viata economică românească iar ușurința cu care se lucrează adoptând această cale reprezintă o motivatie suficienta. Aici putem face referire la usurinta în a contacta o comanda, sau de a incheia un contract fără ca părțile să se întalneasca neaparat. O importanța deosebită o are rețeaua locală a firmei prin intermediul căreia se simplifică foarte mult munca.

Concluzii si recomandări

Unanimitatea este, desigur, un ideal. În practică, nu ne putem permite nici timpul, nici efortul care s-ar cere pentru realizarea unei unanimități depline în cazul fiecărei probleme în parte (Milton Friedman – Capitalism și libertate).

Ce altceva este lumea de astăzi, dacă nu o tulburătoare pendulare între ideal și realitate, între derizoriu și complet, între clasic si nou.

Pentru a puncta cele mai sugestive aspecte ale expunerilor teoretice am încercat vizualizarea lor, printr-o metodă a focalizării. Ea a urmărit coordonate polivalente, graduale și de cele mai multe ori, a surprins tocmai esența unui proces sau fenomen exploziv: fenomenul Internet – rețea de rețele internațională.

Mi s-a părut firesc să scriu o lucrare în care să îmbin TEORIA cu elemente de PRAXIS, cum sunt licitațiile electronice de medicamente prin intermediul mediului e-market sau studiul de caz al site-urilor comerciale cu toate implicațiile lor economice.

Încă din anii 80’ se poate observa o economie conectată, o economie legată (dependentă) la Minitel (în Franța), la rețele sau la siteme de informare și la Internet. Paralel cu globalizarea, acest fenomen reduce atât rămânerile în urmă, cât și distanțele (conceptul american de global village).

Internetul a cunoscut un avânt extraordinar în tările Europei de Est în special, în urma prăbușirii Cortinei de Fier. Aceste țări constituie un adevărat aspirator de tehnologie informatică și aici mă refer atât la aspectul hardware cât si la cel software.

Acest avânt al informaticii se reflectă în vocabularul economic. De acum înainte, totul se reduce la acel ” e- ” (de la electronic): e-mail, e-business, e-commerce, e-company și chiar e-France.

Efectele acestei tendințe se resimt atât în cotidianul întreprinderii, la nivelul sectorului de marketing, vanzare, producție, relații cu clienții, management și bineînteles logistică.

Aceste convingeri duc la existența mai multor curente în gândirea economică în ceea ce privește fenomenul Internet. Se vorbește de revoluție și de o nouă economie.

Aceste afirmații sunt valabile în cadrul Biroului Aprovizionare – medicamente din cadrul Spitalului Clinic de Copii, Cluj-Napoca. Dacă până acum un an achizițiile de medicamente se făceau prin oferte de prețuri, acuma cumpărarea se realizeaza electronic, prin intermediul mediului e-market, care presupune existența unui sistem de calcul conectat la Internet. Pentru o operațiune de asemenea anvergură era necesar un volum de munca uriaș. Multe din achizițiile ulterioare se realizau pe baza contractelor încheiate anterior, prin anexe la aceste contracte. Un rol important îl aveau distribuitorii si reprezentantii acestora în teritoriu. Modalitatea nu era una foarte corectă și legală lăsand loc la mici flexibilitați. Prin intrarea în vigoare a noii legi de achiziții publice, instituțiile publice au trebuit să se modeleze și să se adapteze noilor cerințe. Se lucrează acum mult mai corect si mai ușor, achizițiile de medicamente care se ridică la valori considerabile, se realizează prin licitații electronice precedate de un anunț de intenție pe Internet, în mediul e-market. Acesta se ocupa de toată licitația propriu-zisă: permite intrarea furnizorilor, urmărește licitația si anunță caștigătorii.

Volumul de muncă s-a redus considerabil. Se lucrează acum cu baza de date e-market, în care se păstrează medicamentele introduse, cu specificațiile proprii fiecăruia. Se utilizează fișe de medicamente pentru fiecare produs în parte, fișă care conține denumirea produsului, specificațiile cerute (forma farmaceutica si forma de prezentare, conditii de plată), cantitatea cerută si prețul. Acesta din urmă poate fi găsit în CANAMED (Catalogul Național de Medicamente), disponibil pe Internet.

Utilizarea eficientă a sistemului de calcul și în cunostiință de cauză este foarte importantă pentru acest birou. Sistemul de calcul conține un calculator performant, cu periferice (imprimantă si scanner), un copiator xerox manual de ultimă generație și un aparat de fax indispensabil prin intermediul căruia se transmit contracte și alte documente.

Astăzi comerțul electronic este în general sinonim cu comerțul pe Internet. În acest tip de economie scara timpului se contractă, evenimentele se precipită cu o viteză exponențială. Aceste noi coordonate determină intreprinderile să-și revizuiască poziția (cazul Spitalului Clinic de Copii, Cluj-Napoca).

Unele tendințe introduse de Internet în anumite sectoare este renunțarea la intermediari. Rolul lor a scăzut considerabil odată cu utilizarea mediului e-market. Contractele se finalizează pe Internet și sunt transparente și corecte.

O problemă majoră pe care acest nou tip de afacere o ridică este cultura si eticheta pe Internet. Aici intervin si recomandările mele, care de fapt sunt ale tuturor utilizatorilor Internet. Aceasta presupune corectitudine din partea ambelor parți: contractantul să furnizeze clar, concis și limpede ce dorește să achiziționeze -si- furnizorul să liciteze pentru produsul respectiv doar dacă poate îndeplini toate cerințele pe care acesta le ridică. Din păcate, nu întotdeauna există corectitudine pe Internet, ceea ce conduce la probleme și timp risipit. Marfa contractată care nu corespunde cerințelor trebuie returnată. Pentru aceasta trebuie anunțat furnizorul, anulat contractul dacă acesta s-a încheiat deja si predată marfa. Pentru contractarea acelorași medicamente este necesară o noua licitatie, o nouă perioadă de timp.

În ceea ce privește afacerile pe Web și rolul site-urilor comerciale, acestea din urmă pot fi clasificate în diferite categorii. Cert este că ele aduc un plus de informatie, în primul rand, – utilizatorul poate afla date prețioase într-un timp scurt și cu un minim de efort fizic doar accesand pagina Web respectiva – iar în al doilea rand oferă posibilitatea achiziționării de produse on-line, din nou, cu economie de timp si efort.

Întrebările care preocupă majoritatea clienților virtuali, a oamenilor de afaceri care utilizează Internetul, și anume cele despre confidențialitatea datelor, răman deschise. Sub acoperirea tehnologiilor necesare comerțului electronic, anumite inovații recente din domeniul semi-conductorilor, au fost dezvăluite, spre prejudiciul vieții private a internauților.

Putem spera că, avand în mainile noastre o asemenea tehnologie revoluționară, vom ști să o utilizăm în folosul nostru și nu în detrimentul nostru, iar cultura si eticheta pe Internet vor însemna din ce în ce mai mult pentru utilizatori.

Concluzii

Unanimitatea este, desigur, un ideal. În practică, nu ne putem permite nici timpul, nici efortul care s-ar cere pentru realizarea unei unanimități depline în cazul fiecărei probleme în parte (Milton Friedman – Capitalism și libertate).

Ce altceva este lumea de astăzi, dacă nu o tulburătoare pendulare între ideal și realitate, între derizoriu și complet, între clasic si nou.

Pentru a puncta cele mai sugestive aspecte ale expunerilor teoretice am încercat vizualizarea lor, printr-o metodă a focalizării. Ea a urmărit coordonate polivalente, graduale și de cele mai multe ori, a surprins tocmai esența unui proces sau fenomen exploziv: fenomenul Internet – rețea de rețele internaționala.

Mi s-a părut firesc sa scriu o lucrare în care să îmbin TEORIA cu elemente de PRAXIS, cum sunt licitatiile electronice de medicamente prin intermediul mediului e-market sau studiul de caz al site-urilor comerciale cu toate implicațiile lor economice.

Inca din anii 80’ se poate observa o economie conectata, o economie legata (dependentă) la Minitel (în Franța), la rețele sau la siteme de informare și la Internet. Paralel cu globalizarea, acest fenomen reduce atat rămanerile în urmă, cat și distanțele (conceptul american de global village).

Internetul a cunoscut un avant extraordinar în tările Europei de Est în special, în urma prăbușirii Cortinei de Fier. Aceste țări constituie un adevărat aspirator de tehnologie informatică și aici mă refer atat la aspectul hardware cat si la cel software.

Acest avant al informaticii se reflectă țn vocabularul economic. De acum înainte, totul se reduce la acel ” e- ” (de la electronic): e-mail, e-business, e-commerce, e-company si chiar e-France.

Efectele acestei tendințe se resimt atat în cotidianul întreprinderii, la nivelul sectorului de marketing, vanzare, producție, relații cu clienții, management și bineînteles logistică.

Aceste convingeri duc la existența mai multor curente în gandirea economica în ceea ce privește fenomenul Internet. Se vorbește de revoluție și de o nouă economie.

Aceste afirmații sunt valabile în cadrul Biroului Aprovizionare – medicamente din cadrul Spitalului Clinic de Copii, Cluj-Napoca. Dacă pană acum un an achizițiile de medicamente se făceau prin oferte de prețuri, acuma cumpărarea se realizeaza electronic, prin intermediul mediului e-market, care presupune existența unui sistem de calcul conectat la Internet. Pentru o operațiune de asemenea anvergură era necesar un volum de munca uriaș. Multe din achizițiile ulterioare se realizau pe baza contractelor încheiate anterior, prin anexe la aceste contracte. Un rol important îl aveau distribuitorii si reprezentantii acestora în teritoriu. Modalitatea nu era una foarte corectă și legală lăsand loc la mici flexibilitați. Prin intrarea în vigoare a noii legi de achiziții publice, instituțiile publice au trebuit să se modeleze și să se adapteze noilor cerințe. Se lucrează acum mult mai corect si mai ușor, achizițiile de medicamente care se ridică la valori considerabile, se realizează prin licitații electronice precedate de un anunț de intenție pe Internet, în mediul e-market. Acesta se ocupa de toată licitația propriu-zisă: permite intrarea furnizorilor, urmărește licitația si anunță caștigătorii.

Volumul de muncă s-a redus considerabil. Se lucrează acum cu baza de date e-market, în care se păstrează medicamentele introduse, cu specificațiile proprii fiecăruia. Se utilizează fișe de medicamente pentru fiecare produs în parte, fișă care conține denumirea produsului, specificațiile cerute (forma farmaceutica si forma de prezentare, conditii de plată), cantitatea cerută si prețul. Acesta din urmă poate fi găsit în CANAMED (Catalogul National de Medicamente), disponibil pe Internet.

Utilizarea eficientă a sistemului de calcul și în cunostiință de cauză este foarte importantă pentru acest birou. Sistemul de calcul conține un calculator performant, cu periferice (imprimantă si scanner), un copiator xerox manual de ultimă generație și un aparat de fax indispensabil prin intermediul căruia se transmit contracte și alte documente.

Astăzi comerțul electronic este în general sinonim cu comerțul pe Internet. În acest tip de economie scara timpului se contractă, evenimentele se precipită cu o viteză exponențială. Aceste noi coordonate determină intreprinderile să-și revizuiască poziția (cazul Spitalului Clinic de Copii, Cluj-Napoca).

Unele tendințe introduse de Internet în anumite sectoare este renunțarea la intermediari. Rolul lor a scăzut considerabil odată cu utilizarea mediului e-market. Contractele se finalizează pe Internet și sunt transparente și corecte.

O problemă majoră pe care acest nou tip de afacere o ridică este cultura si eticheta pe Internet. Aici intervin si recomandările mele, care de fapt sunt ale tuturor utilizatorilor Internet. Aceasta presupune corectitudine din partea ambelor parți: contractantul să furnizeze clar, concis și limpede ce dorește să achiziționeze -si- furnizorul să liciteze pentru produsul respectiv doar dacă poate îndeplini toate cerințele pe care acesta le ridică. Din păcate, nu întotdeauna există corectitudine pe Internet, ceea ce conduce la probleme și timp risipit. Marfa contractată care nu corespunde cerințelor trebuie returnată. Pentru aceasta trebuie anunțat furnizorul, anulat contractul dacă acesta s-a încheiat deja si predată marfa. Pentru contractarea acelorași medicamente este necesară o noua licitatie, o nouă perioadă de timp.

În ceea ce privește afacerile pe Web și rolul site-urilor comerciale, acestea din urmă pot fi clasificate în diferite categorii. Cert este că ele aduc un plus de informatie, în primul rand, – utilizatorul poate afla date prețioase într-un timp scurt și cu un minim de efort fizic doar accesand pagina Web respectiva – iar în al doilea rand oferă posibilitatea achiziționării de produse on-line, din nou, cu economie de timp si efort.

Întrebările care preocupă majoritatea clienților virtuali, a oamenilor de afaceri care utilizează Internetul, și anume cele despre confidențialitatea datelor, răman deschise. Sub acoperirea tehnologiilor necesare comerțului electronic, anumite inovații recente din domeniul semi-conductorilor, au fost dezvăluite, spre prejudiciul vieții private a internauților.

Putem spera că, avand în mainile noastre o asemenea tehnologie revoluționară, vom ști să o utilizăm în folosul nostru și nu în detrimentul nostru, iar cultura si eticheta pe Internet vor însemna din ce în ce mai mult pentru utilizatori.

BIBLIOGRAFIE

LUCRĂRI CU CARACTER GENERAL

1. Paina N., Pop M.D – Cercetari de marketing, Ed. Presa Universitară Clujeana, 1998

2. Paina N., Pop M.D – Politici de marketing, Ed. Presa Universitară Clujeana, 1998

3. Pop M.D., – Conducerea și promovarea vânzărilor, Ed. Marketing Expressus, 2002

4. Kotler Ph., – Principiile marketingului, Ed. Teora, 1998

5. Amor D.,- The E-Business (R)evolution, Prentice-Hall, 1999

6. Berners-Lee, T.,- Weaving the Web, Cambridge, Massachusetts, 1999

7. Buraga S., -Tehnologii Web, Ed. Matrix Rom, Bucuresti, 2001

8. Dufour A.,- Internet, Ed. Computer Press Agora, Tg. Mures, 1997

9. Garfinkel S., Spafford G., -Web Security, Privacy and Commerce, O” Reilly, 2001

10. Gates B., -Afaceri cu viteza gândului, Ed. Amaltea, Bucuresti, 2001

11. Jalobeanu M.,-WWW în învățământ, Casa Corpului Didactic, Cluj-Napoca, 2001

12. Patriciu V., -Securitatea comertului electronic, Ed. All, Bucuresti, 2001

13. Bodea G., -Sistemul economic între dezechilibru și dezvoltare

14. Steven Silberg – MBA în 10 zile, Ed. Teora, 2000

15. Tanenbaum A., Rețele de calculatoare, Computer Press Agora, Tg. Mureș, 1998

DICȚIONARE ȘI ENCICLOPEDII

1. Dicționar de economie politică, București 1974

2. Dicționar poliglot explicativ , Ed. Enciclopedică, București, 1995

3. Mic dicționar enciclopedic , Ed. Stiințifică și Enciclopedică, București, 1978

PERIODICE ȘI OFICIALE

1. EUR-OP NEWS nr.3/1998

2. Problemes economiques nr. 23391/1994; Le Monde – 13 iulie 1993

3. E-Procurement, Sistem Pilot – Manualul Utilizatorului

4. E-Market – Manualul Utilizatorului

5. Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 78/25.02.1999

6. Ordonanța de Urgență nr. 60/2001

7. Ordonanța Guvernului nr. 20/2002, Legea 468/2002

8. Legea nr. 212/19.04.2002

9. Hotărârea de guvern nr. 53/1999 cu privire la CPSA

SITE-URI OFICIALE ȘI COMERCIALE

1. www.msf-dgf.ro – site-ul pe care se află CANAMED-ul

2. www.e-market.ro – site-ul de licitații electronice

3. www.vebso.ro – magazin virtual

4. www.google.com – motor de căutare

5. www.yahoo.com – director de servicii Internet

6. www.ecult.go.ro – site de cultura

7. www.advertising.go.ro – site de publicitate

8. www.e-buy.com – magazin virtual

9. www.proiectexpo.artis.ro – site de proiecte artistice

10. www.htmlcenter.com – HTML Center

11. www.unh.edu – pentru prezentarea uneltelor de creare a paginilor Web

12. www.carrefour.com –site comercial