Sistem Informational Privind Contabilizarea Si Gestiunea Stocurilor de Materii Prime Si Materiale Implementat
CAPITOLUL I
BAZELE TEORETICE SI ORGANIZATORICE
ALE CONTABILITATII STOCURILOR
1.DEFINITII SI DELIMITARI PRIVIND STOCURILE
2. ABORDĂRI INTERNAȚIONALEPRIVIND STOCURILE
2.1. IAS 2 „ CONTABILITATEA STOCURILOR “
2.2. IAS 18 „ CONTABILITATEA VENITURILOR “
3. EVALUAREA STOCURILOR
3.1. REGULI DE EVALUARE A STOCURILOR
3.1.1. EVALUAREA STOCURILOR LA INTRARE
3.1.2. EVALUAREA STOCURILOR LA IEȘIRE
3.1.3. EVALUAREA STOCURILOR LA INVENTAR
3.1.4. EVALUAREA STOCURILOR LA ÎNTOCMIREA BILANȚULUI
3.2. EVALUAREA STOCURILOR. REPERCURSIUNI ALE INFLAȚIEI ASUPRA STOCURILOR
4. PREZENTAREA SOCIETĂȚII LUATE ÎN STUDIU:
OBICTUL DE ACTIVITATE ȘI STRUCTURA ORGANIZATORICĂ A S.C. „ CHIMICA DAILY “ S.A.
4.1. OBICTUL DE ACTIVITATE AL
S.C. „ CHIMICA DAILY “ S.A.
4.2. STRUCTURA ORGANIZATORICA
A SC „ CHIMICA DAILY „ S.A.
4.2.1. STRUCTURA ORGANIZATORICA
OPERATIONALA
4.2.2. STRUCTURA ORGANIZATORICA
FUNCTIONALA
CAPITOLUL II
ORGANIZAREA CONTABILITATII
STOCURILOR DE MATERII PRIME SI MATERIALE
1.SISTEMUL DE CONTURI UTILIZAT IN
CONTABILITATEA STOCURILOR. CONTINUT SI FUNCTIE
METODE DE CONTABILIZARE A STOCURILOR. INREGISTRARE SINTETICA SI ANALITICA
METODE DE ORGANIZARE A CONTABILITATII
SINTETICE A STOCURILOR
2.1.1. METODA INVENTARULUI PERMANENT
2.1.2. METODA INVENTARULUI INTERMITENT
2.2. METODE DE ORGANIZARE A
CONTABILITATII ANALITICE A STOCURILOR
3. DOCUMENTELE CONTABILE PRIVIND STOCURILE.
INTOCMIRE,CIRCULATIE SI GESTIUNE
3.1. DOCUMENTELE PRIVIND INTRAREA STOCURILOR
3.2. DOCUMENTE PRIVIND IESIREA STOCURILOR
4. CONTABILITATEA GENERALA A STOCURILOR
DE MATERII PRIME SI MATERIALE PE SPECIFICUL
SOCIETATII COMERCIALE “ CHIMICA DAILY “ S.A.
4.1 PARTICULARITATILE SISTEMULUI
INFORMATIONAL CONTABIL PRIVIND STOCURILE DE MATERII PRIME SI MATERIALE
4.2. REFLECTAREA IN CONTABILITATE
A OPERATIUNILOR PRIVIND STOCURILE DE
MATERII PRIME SI MATERIALE
4.2.1. CONTABILITATEA MATERIILOR PRIME SI MATERIALELOR INTRATE IN GESTIUNE
4.2.2. CONTABILITATEA MATERIILOR PRIME SI MATERIALELOR IESITE DIN GESTIUNE
4.2.3. PARTICULARITATI PRIVIND MATERIALELE
DE NATURA OBIECTELOR DE INVENTAR
4.2. CONTABILITATEA PROVIZIOANELOR
PENTRU DEPRECIEREA STOCURILOR DE MATERII
PRIME SI MATERIAE
CAPITOLUL III
ANALIZA INFORMAȚIILOR FINANCIARE
PRIVIND STOCURILE DE MATERII PRIME SI MATERIALE
3.1. ANALIZA SITUATIILOR FINANCIARE PRIVIND ACTIVELE CIRCULANTE
3.2. ANALIZA STOCURILOR DE MATERII PRIME SI MATERIALE
3.3. MODELE DE OPTIMIZARE A NIVELULUI STOCURILOR DE MATERII PRIME ȘI MATERIALE
3.4. ANALIZA SOLVABILITATII FIRMEI
Bibliografie
BIBLIOGRAFIE
1. Bojian O. – Contabilitatea întreprinderilor, Ed.
Economică, București, 1999
2. Feleaga N. Sisteme contabile comparate, vol III,
Ed. Economica, Bucuresti, 2000-2001
3. Feleaga N. Tratat de contabilitate financiara,
Ionașcu I. Vol. I, Ed. Economică, București,
1998
4. Feleaga N. Tratat de contabilitate financiara,
Ionașcu I. Vol. II, Ed. Economică, București,
1998
5. Florescu V. Baze de date, Ed. Economică,
si colectiv Bucuresti, 1999
6. Ișfănescu A. – Analiză economico – financiară,
Ed. Economică, București, 1999
7. Isfanescu A. Ghid practic de analiza economico-
(coordonator) financiara, Ed. Economica, Bucuresti,
1999
8. Iacob C. Sistemul informațional contabil la
nivelul firmei, Ed. Tribuna Economica,
Bucuresti, 2001
9. Niculescu M. Diagnostic global strategic,
Ed. Economica, Bucuresti, 1997
10. Ristea M. Contabilitatea întreprinderii, vol. I,
Dumitru C. Ed. Mărgăritar, București, 1997
Ionascu C.
11. Ristea M. Metode si politici contabile de
întreprindere, Ed. Tribuna Economica,
Bucuresti, 2000
12. Ristea M. Opțiuni si metode contabile de
întreprindere, Ed. Tribuna Economica,
Bucuresti, 2001
13. Ristea M. – Contabilitatea societătilor comerciale,
vol II, Ed. CECCAR, București, 1996
14. Rosca I. Proiectarea sistemelor informatice de
Zaharie D. gestiune, Note de curs, ASE Bucuresti
2001
15. Tugui A. Contabilitatea inflației,
Ed. Economica
16. Vintila G. Gestiunea financiara a întreprinderii,
Ed. Didactica si Pedagogica,
Bucuresti 1997
17. *** Ordinul 94 al ministrului finanțelor
publice pentru aprobarea
reglementărilor contabile armonizate
cu Directiva a IV-a a CEE și cu IAS
18. *** Revista generala de contabilitate si
expertiza, 2000
19. *** Revista Gestiunea si contabilitatea
firmei, 1998 – 2002
20. *** Standarde Internaționale de
Contabilitate, 2002
=== AnexeINF ===
Modelul conceptual al datelor (MCD) ANEXA nr. 2
Modelul logic al datelor ( MLD) ANEXA nr.3
Furnizor
NRCD
Mat Recepționat
Material
Stoc
Gestiune
Mat Consumat
Bon Consum
BPTR
Mat Transferat
Loc Consum
Modelul fizic al datelor (MFD) ANEXA nr.4
=== Cap I ===
CAPITOLUL I
BAZELE TEORETICE SI ORGANIZATORICE
ALE CONTABILITATII STOCURILOR
1.DEFINITII SI DELIMITARI PRIVIND
STOCURILE
Stocurile si producția in curs de execuție reprezinta ansamblul bunurilor si serviciilor care intervin in cadrul ciclului de exploatare, fie pentru a fi vândute in aceeași stare sau la terminarea procesului de producție, fie pentru a fi consumate cu ocazia primei utilizări.
In contabilitatea financiara a întreprinderii, stocurile sunt clasificate si delimitate in funcție de patru criterii: fizic, destinația, faza ciclului de
exploatare si locul de creare a gestiunilor. Corespunzător acestor criterii sunt individualizate următoarele structuri:
materiile prime, sunt acele bunuri care participa direct la fabricarea produselor si se regăsesc in produsul finit integral sau parțial, fie in starea lor inițiala, fie transformata;
materiale consumabile, care participa sau ajuta la desfasurarea procesului de producție sau, in general, de exploatare, fara a se regăsi, de regula, in produsul finit. In aceasta categorie intra: materiale auxiliare, combustibili, materiale pentru ambalat, piese de schimb, semințe si materiale de plantat, furaje si alte materiale consumabile;
produse, reprezentate de:
semifabricate, sunt produse al căror proces tehnologic a fost terminat pentru o faza de fabricație ( intr-o secție ) si care vor continua procesul de fabricație in alta/e secție/i, pentru parcurgerea celorlalte faze, sau vor fi vândute terților;
produse finite, sunt produsele care au parcurs toate fazele procesului de fabricație si au fost depozitate, in vederea vânzării, sau au fost livrate direct clienților;
produse reziduale, sunt elemente secundare rezultate din procesul de fabricație: rebuturi, materiale recuperabile, deșeuri;
animale, post care se refera la animalele nenascute sau cele tinere de orice fel ( vitei, miei, purcei, mânji etc ), cele crescute si folosite pentru reproducție, cele puse la ingrasat pentru a fi valorificate, cele crescute pentru producția de lâna, lapte si blana, precum si coloniile de albine;
producția in curs de execuție, este producția care nu a parcurs toate fazele ( stadiile ) de prelucrare, prevăzute in procesul tehnologic, precum si produsele nesupuse probelor si recepției tehnice sau necompletate in întregime. De asemenea, producția in curs de execuție include si lucrările, serviciile, precum si studiile in curs de execuție sau neterminate;
mărfurile, sunt acele bunuri care au fost achiziționate pentru a fi revândute in aceeași stare sau după ce au suportat o foarte ușoara transformare;
ambalajele, sunt bunurile necesare pentru protecția materialelor si mărfurilor pe timpul transportului si depozitarii sau pentru o cat mai buna prezentare comerciala a acestora. Este vorba de ambalajele refolosibile achiziționate goale sau o data cu materialele si mărfurile aprovizionate, ambalajele confecționate de unitate si cele restituite de clienți, in conformitate cu contractele încheiate cu aceștia.
In contabilitate din tara noastră, in sfera stocurilor se includ si:
obiectele de inventar, reprezentate de bunuri cu o valoare mai mica decat limita prevăzuta de lege, pentru a fi considerate mijloace fixe, indiferent de durata lor de serviciu, sau o durata mai mica de un an, indiferent de valoarea lor, precum si bunurile asimilate acestora. In aceasta categorie intra: echipamentul de protecție, echipamentul de lucru, imbracamintea speciala, mecanismele, dispozitivele, aparatele de măsura si control, matrițele folosite la executarea anumitor produse si alte obiecte similare;
baracamentele si amenajările provizorii, sunt bunurile achiziționate sau construite de unitatile patrimoniale pentru executarea lucrărilor si prestațiilor de construcții ( barăci, podețe etc ) din care prin demontare sau demolare se recuperează materiale.
Conform Ordinului 94/2001, obiectele de inventar nu mai sunt prezentate ca o categorie distincta in cadrul stocurilor si producției in curs de execuție; ele sunt incluse in cadrul stocurilor de materii prime si materiale.
Stocurile se pot clasifica după următoarele criterii:
in funcție de locul de creare a gestiunilor, structurile de stocuri prezentate mai sus se grupează in:
stocuri aflate in depozitele întreprinderii;
stocuri in curs de aprovizionare sau cele sosite si nereceptionate;
stocuri sosite fara factura;
stocuri livrate dar nefacturate;
stocuri facturate dar nelivrate;
stocuri aflate la terți.
in funcție de proveniența stocurilor:
stocuri provenite din cumpărări: materii prime, materiale consumabile, mărfuri, obiecte de inventar;
stocuri provenite din producția proprie.
in funcție de apartenența la patrimoniu:
stocuri aflate in gestiune si care fac parte din patrimoniul propiu al unitatii; ele sunt depozitate fie in spatiile proprii, fie se afla la terți, in custodie sau prelucrare, fie urmărite in contabilitate cu ajutorul conturilor din bilanț;
stocuri aflate in gestiune, dar care nu fac parte din patrimoniul propiu, stocurile primite spre prelucrare sau in custodie si consignație fiind reflectate in contabilitate cu ajutorul conturilor in afara bilanțului.
in funcție de fazele procesului de exploatare in care se găsesc:
stocuri care țin de sfera aprovizionării: materii prime, materiale, combustibil;
stocuri care țin de sfera producției propriu zise: producția neterminata, rebuturi;
stocuri care țin de sfera comercializării: produse finite.
in funcție de sursele financiare de formare a stocurilor pot exista:
stocuri procurate din fonduri proprii si atrase;
stocuri procurate din surse împrumutate.
Discutate prin prisma celor doua laturi ale întreprinderii, latura financiara si latura de gestiune interna, in mod corespunzător informațiile contabile privind stocurile sunt divizate in doua structuri informaționale:
structura financiara standardizata este proprie gestiunii si contabilitatii financiare a întreprinderii si operează cu doua criterii: destinația si faza ciclului de exploatare. Interesul informațional este cel al finantarii pe termen scurt, calculării si analizei mecanismului fondului de rulment, bugetarea activitatii de exploatare si gestionarea activitatii de trezorerie;
structura interna sau de gestiune, operează cu celelalte doua criterii: fizic si locul de creare a gestiunilor. Aceasta structura cuprinde informații in măsura sa asigure integritatea materiala ( prevenirea lipsurilor, furturilor ) a stocurilor, precum si gestiunea lor in condiții de eficienta economica.
Din punct de vedere metodologic, in plan contabil, cele doua structuri informaționale pot fi asigurate prin doua modalitati:
modalitatea integrata: ambele structuri informaționale sunt înfăptuite prin contabilitatea financiara, adică cu ajutorul conturilor principale din Planul de conturi general simbolizate cu doua cifre, sinteticile de gradul I sau divizionare, simbolizate cu trei cifre si sinteticele de gradul II sau subdivizionare, simbolizate cu patru cifre. Aceasta modalitate se utilizează in prezent in România.
modalitatea descentralizata: structura financiara aparține contabilitatii financiare sau generale, iar structura interna este repartizata contabilitatii de gestiune. In acest scop, in contabilitatea de gestiune exista conturi sintetice si analitice specializate pentru evidenta stocurilor. Aceasta modalitate se practica in majoritatea tarilor europene.
2. ABORDĂRI INTERNAȚIONALE
PRIVIND STOCURILE
2.1. IAS 2 „ CONTABILITATEA STOCURILOR “
Obiectivul normei IAS 2 „ Contabilitatea stocurilor “ îl constituie descrierea tratamentului pentru contabilizarea stocurilor în sistemul costului istoric. De asemenea, standardul furnizează indicațiile practice referitoare la determinarea costului stocurilor si recunoașterea ulterioară a acestor costuri drept cheltuială, inclusiv orice reducere până la valoarea reziduală netă.
Aria de aplicabilitate. În câmpul de aplicare al normei sunt cuprinse alte stocuri decât:
producția în curs de execuție obținuta în cadrul contractelor de constucții, inclusiv contractele de prestări servicii direct legate de acestea;
insrumentele financiare;
șeptelul, stocurile de produse agricole, forestiere precum și minereuri care aparțin producătorilor, în cazul în care sunt evaluate la valoarea realizabilă netă, pe baza unor practici bine stabilite din anumite sectoare.
Definiția stocurilor. În viziunea acestei norme, stocurile sunt active:
deținute pentru a fi vândute pe parcursul desfășurării normale a activității: mărfuri, produse finite;
active în curs de producție în vederea vânzării ulterioare: producția în curs de execuție;
active deținute pentru a fi consumate în procesul de producție sau la prestarea de servicii: materii prime, materiale.
Evaluarea stocurilor.
evaluarea stocurilor la intrare
Costul stocurilor cuprinde toate costurile aferente achiziției și prelucrării, precum si alte costuri suportate de întreprindere pentru a aduce stocurile în forma și în locul în care se găsesc în prezent.
Costurile de achiziție a stocurilor sunt formate din:
preț de cumparare;
taxe nedeductibile;
cheltuieli legate de achiziție; exemple: costuri de transport, manipulare, alte costuri care pot fi atribuite direct achiziției de produse finite, materiale și servicii.
În costurile de achiziție nu se include reducerile cu caracter comercial ( rabaturi, remize, risturne ).
Particularitate care decurge din norma IAS 21 „ Efectele variației cursurilor de schimb valutar “ : se pot include în costul de achiziție conform normei IAS 21 diferențele de curs valutar aferente datoriilor generate de achiziția stocurilor, dar numai atunci când aceste diferențe provin dintr-o devalorizare sau depreciere puternică a unei monede împotriva căreia nu există nici-un mijloc practic de asigurare și care afectează datoriile ce nu pot să fie decontate.
Costurile de prelucrare ( producție ) sunt formate din:
costuri de transformare
alte costuri
Costurile de transformare cuprind cheltuielile directe legate de unitățile produse ( materii prime și materiale directe, salarii directe si alte cheltuieli directe ) și cota parte de cheltuieli indirecte de producție, fixe și variabile, ocazionate de obținerea producției.
Cheltuielile indirecte fixe se includ în costul de producție proporțional cu gradul de utilizare a capacității de producție sau în funcție de utilizarea normală a capacității de producție.
Alte costuri sunt incluse în costul de producție în măsura în care acestea sunt angajate pentru a aduce stocurile în locul și starea în care se află.
Se pot include în costul de producție anumite cheltuieli generate de realizarea sau concepția anumitor produse specifice pentru clienți.
În general, nu se includ în costul de producție cheltuielile care se efectuează la o dată posterioara obținerii stocurilor sau cheltuielile generate de utilizarea ineficientă a capacității de producție.
Norma IAS 23 „ Costul îndatorării “ menționează că în anumite circumstanțe, cheltuielile împrumuturilor ( cheltuielile cu dobânzile ) pot să fie capitalizate dacă acestea sunt direct imputabile achiziționării sau construirii ( producției ) unui anumit bun. De exemplu, la stocurile cu ciclu lung de fabricație se pot include în costul de producție cheltuielile cu dobânzile aferente împrumuturilor contractate pentru realizarea acestora (se include în costul de producție numai dobânzile aferente perioadei de fabricație ).
evaluarea stocurilor la ieșire
Pentru stocurile identificabile, evaluarea la ieșire se face pe baza metodei identificării specifice.
Identificarea specifică a costului presupune atribuirea costurilor specifice elementelor identificabile ale stocurilor. Acest tratament contabil este adecvat pentru acele elemente ce fac obiectul unei comenzi distincte, indiferent dacă au fost cumpărate sau produse.
Identificarea specifică nu poate fi folosită în cazurile în care stocurile cuprind un număr mare de elemente care sunt de regulă fungibile ( nu se pot distinge în mod substanțial unele de altele ).
Pentru stocurile neidentificabile ( fungibile ) se utilizează următoarele metode:
Tratamentul contabil de bază ( de referință ). Costul stocurilor, cu excepția celor care nu sunt fungibile ori sunt destinate unor comenzi distincte, trebuie determinat prin metoda „primul intrat, primul ieșit” ( FIFO) sau prin metoda costului mediu ponderat ( CMP ).
Metoda FIFO presupune că bunurile ieșite din gestiune se evaluează la costul de achiziție ( sau de producție ) al primei intrări. Pe măsura epuizării lotului, bunurile ieșite din gestiune se evaluează la costul de achiziție ( sau de producție ) al lotului următor în ordine cronologică.
Metoda CMP presupune calculul costului aferent fiecărui element pe baza mediei ponderate a costurilor elementelor similare aflate în stoc la sfârșitul perioadei și a costurilor elementelor similare produse sau cumpărate în timpul perioadei. Media poate fi calculată periodic sau după recepția fiecărui transport, în funcție de perioada concretă a fiecărei întreprinderi.
Tratamentul contabil alternativ (autorizat ). Costul stocurilor, cu excepția celor care nu sunt fungibile sunt destinate unor comenzi distincte, trebuie determinat prin metoda „ ultimul intrat, primul ieșit “ ( LIFO ).
Metoda LIFO presupune că bunurile ieșite din gestiune se evaluează la costul de achiziție ( sau de producție ) al ultimei intrări. Pe măsura epuizării lotului, bunurile ieșite din gestiune se evaluează la costul de achiziție ( sau de producție ) al lotului anterior, în ordine cronologică.
evaluarea stocurilor inventar
Cu ocazia inventarierii, evaluarea stocurilor se face la valoarea actuală ( de inventar), denumită, valoare realizabilă netă.
Valoarea realizabilă netă este prețul de vânzare estimat ce ar putea fi obținut pe parcursul desfășurării normale a activității, mai puțin costurile estimate pentru finalizarea bunului și costurile necesare vânzării ( cheltuieli de transport, comisioane privind vânzările, costul garanției acordata după vânzare ).
evaluarea stocurilor la bilanț ( la închiderea exercițiului )
După inventariere, la închiderea exercițiului, stocurile trebuie evaluate la valoarea cea mai mică dintre cost si valoarea realizabilă netă.
Valoarea netă de realizare și deprecierea stocurilor
Prevederile normei IAS 2 „Contabilitatea stocurilor “ cu privire la deprecierea stocurilor sunt:
costul istoric al stocurilor poate să nu fie recuperabil dacă prețurile de vânzare ale acestora s-au redus sau dacă stocurile s-au deteriorat sau dacă au devenit în totalitate sau parțial învechite ( desuete );
deprecierile sunt calculate separat pentru fiecare articol, pentru o grupă de articole similare, pentru o categorie similară de articole în stoc ( de exemplu, produsele finite ) sau pentru produsele aferente unui sector de activitate sau dacă acestea sunt calculate global pentru totalitatea stocurilor întreprinderii;
practica calculării deprecierii stocurilor pe grupe, sector de activitate sau globală are ca rezultat compensarea pierderilor generate prin profituri nerealizate;
în situațiile financiare stocurile trebuie evaluate la valoarea cea mai mică dintre costul istoric și valoarea realizabilă netă conform pricipiului prudenței adoptat de contabilitate;
practica stabilirii deprecierii stocurilor sub costul istoric, în funcție de valoarea realizabilă netă, corespunde în principiu cu activele pe termen scurt ce nu trebuie evaluate la nivelul superior sumelor ce pot fi obținute;
stocurile normale de materii prime și materiale consumabile deținute pentru a fi încorporate în producția de bunuri nu trebuie să fie evaluate sub costul istoric dat, dacă produsele finite în care ele vor fi încorporate apar că ar trebui să fie vândute la costul istoric sau deasupra lui. Totuși, o scădere a prețurilor materiilor prime indică faptul că mărimea costului istoric al produselor finite care vor fi fabricate va depăși valoarea realizabilă netă. În aceste condiții, este necesară o reducere a prețului stocurilor, costul de înlocuire fiind în acest caz baza de evaluare a valorii realizabile nete;
pentru fiecare perioadă ulterioară se efectuează o nouă evaluare a valorii realizabile nete. Dacă aceste condiții care au determinat decizia de a diminua valoarea stocului până la valoarea realizabilă netă au încetat să mai existe, atunci valoarea cu care s-a reflectat diminuarea se va storna, astfel încât noua valoare contabilă a stocului să fie egală cu cea mai mică valoare dintre valoarea de intrare si valoarea realizabilă netă revizuită. Aceasta se întâmplă, de exemplu, când prețul unui produs a scăzut, este încă în stoc într-o perioadă ulterioară, iar prețul său de vânzare crește.
Recunoașterea drept cheltuială
Recunoașterea costului stocurilor ieșite drept cheltuială are loc atunci când se produce o reducere a avantajelor economice viitoare, generată de o diminuare de active sau de o creștere de datorii, reducere ce poate fi evaluată în mod credibil.
Norma contabilă IAS 2 prevede patru situații în care costul stocurilor trebuie recunoscut ca cheltuială:
când stocurile sunt vândute, valoarea lor contabilă trebuie recunoscută ca o cheltuială în perioada în care a fost recunoscut venitul corespunzător;
valoarea oricărei deprecieri a stocurilor pentru a le aduce la valoarea netă de realizare trebuie sa fie contabilizate la cheltuielile exercițiului în cursul căruia se produce deprecierea;
costul pierderilor de stocuri ( stocuri a căror perioadă de garanție a expirat, fără posibilitate de valorificare; stocuri deteriorate etc) trebuie recunoscut ca cheltuială în perioada în care s-au constatat pierderile.
unele elemente de stocuri pot să fie afectate altor conturi de activ. Este cazul stocurilor utilizate ca elemente ale imobilizărilor corporale produse de întreprindere pentru sine. Stocurile afectate unui element de activ sunt contabilizate la cheltuieli pe parcursul duratei utile de viață a acelui activ.
Situațiile financiare trebuie să indice:
metodele de evaluare a stocurilor, în special convenția utilizată pentru evaluarea ieșirilor;
valoarea contabilă totală a stocurilor și structurarea ei pe categorii;
valoarea contabilă a stocurilor contabilizate la valoarea netă realizabilă;
valoarea provizioanelor reintegrate în rezultatul exercițiului:
circumstanțele și evenimentele care au condus la reintegrarea acestor provizioane;
valoarea contabilă a stocurilor considerate garanții pentru datorii.
Informațiile ce vizează valorile contabile ale diferitelor categorii de stocuri, cât și mărimea variațiilor acestor categorii sunt utile destinatarilor situațiilor financiare.
Data intrării în vigoare. Acest Standard Internațional de Contabilitate intră în vigoare pentru situațiile financiare aferente perioadelor începând cu 1 ianuarie 1995.
2.2. IAS 18 „ CONTABILITATEA VENITURILOR “
Obiectiv. Norma contabilă IAS 18 „ Venituri “ prezintă tratamentul contabil al veniturilor obținute din activități ordinare. Este vorba de venituri generate de:
vânzarea bunurilor;
prestarea serviciilor;
utilizarea de către terți a resurselor întreprinderii, care generează venituri sub formă de dobânzi, redevențe, dividende.
Veniturile reprezintă creșteri de avantaje economice în cursul perioadei care au ca efect o majorare a capitalurilor proprii pe alte căi decât prin aportul asociaților. Veniturile pot să îmbrace forma de majorări de active sau diminuări de datorii.
Veniturile sunt contabilizate în contabilitate atunci când este probabil ca întreprinderea să beneficieze de avantaje economice viitoare, iar acestea pot să fie măsurate fiabil.
Evaluarea veniturilor. Veniturile se evaluează la valoarea justă a elementelor primite sau de primit în contrapartidă.
Valoarea justă este suma la care poate fi tranzacționat un activ sau la care poate fi decontată o datorie de bună voie între părți aflate în cunoștință de cauză, în cadrul unei tranzacții în care prețul este determinat obiectiv.
Determinarea veniturilor este ușoară atunci când contrapartida îmbracă forma de lichidități sau echivalente de lichidități, dar atunci când este vorba de primarea unui bun sau serviciu în contrapartidă determinarea venitului este mai dificilă.
Contabilizarea veniturilor generate de vânzarea bunurilor.
determinarea venitului în cazul schimburilor de stocuri
În situația în care se schimbă stocuri de aceeași natură și cu aceeași valoare nu sunt necesare înregistrări în contabilitatea financiară.
Dacă stocurile schimbate au natură și mărime diferite se va înregistra un venit pentru valoarea justă a bunurilor primite, corectată cu sumele de bani ce urmează a fi plătite / încasate.
Dacă valoarea justă a stocurilor primite nu se poate determina în mod fiabil, valoarea justă a stocurilor cedate servește drept referință în determinarea venitului.
determinarea venitului în cazul vânzărilor pe credit
În cazul vânzărilor pe credit, prețul de vânzare trebuie împărțit în două componente:
venitul din vânzări
venitul din dobânzi
Venitul din vânzări este egal fie cu prețul de vânzare în numerar, fie cu valoarea actualizată a încasărilor viitoare generate de vânzarea respectivă. Actualizarea se va face la cota dobânzii pe care ar trebui să o suporte cumpărătorul dacă ar fi contractat pe piață un împrumut cu caracteristici similare.
Venitul din dobânzi se calculează ca diferență dintre prețul de vânzare și venitul din vânzări.
Norma contabilă IAS 18 precizează că se va proceda la împărțirea pe cele două componente de fiecare dată când o operație are caracterul de finanțare. Acest lucru apare atunci când creditul acordat depășește duratele obișnuite de creditare.
Pentru înregistrarea în contabilitate a veniturilor generate de vânzări de bunuri trebuie să mai fie îndeplinite următoarele trei condiții:
întreprinderea a transferat la cumpărător principalele riscuri și avantaje inerente proprietății;
costurile angajate ce vizează operația pot să fie măsurate în mod fiabil;
întreprinderea nu conservă controlul efectiv al bunurilor cedate.
Nu se înregistrează în contabilitate veniturile generate de vânzări de bunuri în următoarele situații:
realizarea veniturilor din vânzarea bunurilor este subordonată revânzării bunurilor de către cumpărător;
bunurile sunt livrate sub rezerva instalării lor. Această operație (instalarea ) reprezintă o parte importantă a contractului încă nesatisfăcută de vânzător;
vânzătorul rămâne obligat din cauza unei execuții nesatisfăcătoare neacoperită prin clauzele referitoare la garanții.
3. EVALUAREA STOCURILOR
3.1. REGULI DE EVALUARE A STOCURILOR
Evaluarea reprezinta expresia bănească (valorică) a existentei si miscării elementelor patrimoniale. Cunoscând exact volumul și structura acestora se poate asigura în orice moment obținerea de informații necesare de managerii societății comerciale. Evaluarea reprezintă un procedeu al metodei contabilității fără de care nu ar fi posibilă realizarea obiectului său.
Componentele evaluării în contabilitate sunt : obiectul evaluării, prețul și etalonul bani ca unitate de măsură.
Obiectul evaluării îl reprezintă toate structurile patrimoniale și extrapatrimoniale care fac obiectul contabilității, adică : activele, pasivele, veniturile, cheltuielile etc.
Prețul reprezintă rezultatul măsurării structurilor patrimoniale și extrapatrimoniale ce constituie obiectul evaluării prin folosirea ” leului “ în calitate sa de unitate de măsură a valorii.
Etalonul bani reprezintă unitate de calcul care asigură măsurarea valorilor economice și financiare. El se identifică cu banii in funcția lor de măsură a valorii.
În activitățile desfășurate de întreprindere există o serie de diferențieri generate de specificul activităților care dau o notă de particularitate diverselor categorii de tranzacții.
Activitățile sunt contabilizate în conformitate cu cadrul general în vigoare. Pentru contabilizare apare ca necesară evaluarea elementelor patrimoniale care fac obiectul tranzacțiilor. Deci evaluarea are rolul de a asigura un numitor comun tuturor particularităților activităților desfășurate. Datorită acestui fapt se poate spune că evaluarea constituie cea mai importantă parte a muncii contabile deoarece după efectuarea ei nu rămâne altceva de efectuat decât contarea operației.
În practica evaluării economice a întreprinderii, elementele de active circulante trebuie analizate din punct de vedere al existenței cantității, al cuantumului valoric și posibilităților de valorificare.
Evaluarea stocurilor se face respectând cele trei momente ale evaluării:
evaluarea curentă
evaluarea la inventar
evaluarea la bilanț
În ceea ce privește evaluarea curentă, aceasta are loc cu ocazia intrării și cu ocazia ieșirii stocurilor în și din patrimoniul întreprinderii
3.1.1. EVALUAREA STOCURILOR LA INTRARE
La intrarea în patrimoniu, stocurile sunt evaluate la costul istoric în funcție de modalitatea lor de dobândire. Valoarea contabilă de intrare stabilită pe această bază are următoarele delimitări concrete:
costul de achiziție
Stocurile procurate cu titlu oneros ( din cumpărări ) se evaluează la costul de achiziție format din :
prețul de cumpărare;
taxele nerecuperabile;
cheltuielile de transport, încărcare-descărcare, recepție, manipulare și altele aferente bunurilor achiziționate de la furnizorii externi;
cheltuieli de transport pe parcurs extern, comisioane, asigurare, cheltuieli de tranzit etc., pentru bunurile provenite din import.
De menționat că cheltuielile financiare efectuate cu finanțarea constituirii stocurilor, precum și sconturile acordate de către furnizori nu fac obiectul componenței costului de achiziție.
costul de producție
Pentru stocurile obținute din producție proprie, evaluarea se face la costul de producție, înțelegând prin acesta costul de achiziție al materiilor prime și materialelor auxiliare consumate, plus celelalte cheltuieli directe de producție, plus cota-parte din cheltuielile indirecte repartizate proporțional cu gradul de realizare a activității și numai în măsura în care sunt determinate de obținerea stocurilor în cauză.
În cazul în care întreprinderea prezintă un ciclu lung de fabricație, în calculul costului pot fi incluse și dobânzile aferente împrumuturilor utilizate pentru finanțarea activității în cauză.
O particularitate o reprezintă animalele și păsările, a căror evaluare are loc la costul de achiziție sau de producție in funcție de modalitatea de intrare, respectiv prin achiziționare de la terți sau prin obținere din producție proprie.
valoarea de utilitate
Pentru stocurile intrate prin aport la capitalul social, cu titlu gratuit sau recuperate din dezmembrarea mijloacelor fixe, costul istoric este egal cu valoarea de utilitate denumită și valoare actuală în cazul stocurilor intrate cu titlu gratuit și valoare de aport pentru stocurile intrate prin aport în natură.
Valoarea de utilitate este estimată în funcție de prețul pieței, utilitatea și starea stocurilor respective.
În cazul stocurilor dobândite prin asociere sau fuziune, evaluarea acestora se realizează de asemenea la valoarea de utilitate denumită și valoare de schimb. Aceasta este o valoare de conveniență stabilită cu acordul părților prin contractul de asociere sau de fuziune, ținând seama și de opinia unei comisii de specialiști pe probleme de evaluare.
Potrivit standardelor internaționale, evaluarea stocurilor se poate realiza și la valoarea realizabilă netă, respectiv la prețul probabil de vânzare diminuat cu cheltuielile accesorii pentru comercializarea lor ( cheltuieli de transport, comisioane cedate, cheltuieli în perioada de garanție, alte cheltuieli de desfacere ).
Valoarea realizabilă netă se poate utiliza în condițiile în care prețul de vânzare al stocurilor este mai mare decât prețul pieței, în cazul deteriorării parțiale a stocurilor supuse vânzării sau al creșterii cheltuielilor rămase de efectuat pentru comercializarea stocurilor.
3.1.2. EVALUAREA STOCURILOR LA IEȘIRE
Valoarea de ieșire din patrimoniu este valoarea cu care se înregistrează în contabilitate diminuările care afectează masa activelor circulante materiale ca urmare a consumului, vânzării, lipsurilor constatate la inventar etc. În principiu, valoarea contabilă de ieșire este egală cu valoarea contabilă de intrare.
Totuși, dacă bunurile de natura stocurilor au valori de intrare diferite și nu există probabilitatea identificării valorilor lor de intrare, problema fundamentală a înregistrărilor la ieșirea stocurilor cumpărate sau fabricate este cea a prețului utilizat pentru evaluarea loturilor ieșite. În acest sens s-au delimitat mai multe metode, cum sunt:
metoda identificării specifice ( IS )
metoda costului mediu ponderat ( CMP )
metoda epuizării loturilor, cu variantele:
primul intrat-primul ieșit ( FIFO )
ultimul intrat-primul ieșit ( LIFO )
următorul intrat-primul ieșit ( NIFO )
metoda ultimului preț de cumpărare
metoda prețului prestabilit
Metoda identificării specifice ( IS )
Metoda identificării specifice identifică fiecare element din stoc, iar costul acestui element se cuprinde în costul bunurilor vândute. Metoda se poate folosi numai dacă elementele de stocuri se pot separa fizic pe diferite cumpărări și se aplică numai atunci când există un număr relativ mic de bunuri, ușor identificabile.
Prezintă avantajul comparării veniturilor obținute cu cheltuielile ocazionate de ciclul de fabricație. Limita acesteia constă în aceea că unele articole la care nu există diferență decât un număr al seriei individuale, sunt înregistrate la costuri diferite, ceea ce favorizează avantajarea, “ aranjarea “ profitului, considerându-se că a fost vândut acel produs care asigură interesul de moment al firmei pentru diminuarea sau majorarea profitului.
Metoda costului mediu ponderat ( CMP )
Această metodă urmărește determinarea costului mediu ponderat pe unitatea de produs folosit atât pentru determinarea costului produselor vândute, cât și pentru evaluarea stocului final, luându-se în calcul de la începutul perioadei și aprovizionările din cursul perioadei.
Costul mediu ponderat se poate calcula lunar sau după fiecare operație de intrare sau la anumite perioade, conform următoarei relații:
Valoarea totală a stocului inițial + valoarea intrărilor
CMP =
Cantitatea existentă în stocul inițial + cantitățile intrate
Evaluarea ieșirilor din stoc după metoda CMP calcul lunar prezintă avantajul unui calcul mai simplu, dar nu permite valorizarea ieșirilor în cursul lunii; în schimb, metoda CMP calculat după fiecare intrare oferă posibilitatea evaluării ieșirilor în cursul perioadei de gestiune ( lunii ), deși prezintă inconvenientul unui calcul mai complex, limită eliminată prin intermediul utilizării mijloacelor informatice.
Exemplu:
La materia primă zahăr se înregistrează următoarea situație:
stoc la data 01.10.2001 50 kg la prețul de 11.000 lei/kg
intrări în stoc 10.10.2001 100 kg la prețul de 12.500 lei/kg
28.10.2001 80 kg la prețul de 13.500 lei/kg
ieșiri din stoc 07.10.2001 25 kg
20 10 2001 70 kg
calcul lunar
Evaluarea la ieșire a materiilor prime după metoda CMP:
( 50 * 11.000 ) + ( 100 * 12.500 ) + ( 80 * 13.200 )
CMP = = 12.417,4 lei / kg
50 + 100 + 80
calculul după fiecare operație de intrare
Evaluarea la ieșire a materiilor prime după metoda CMP
50 * 11.000
ieșirea pe 07.10 CMP = = 11.000 lei/kg
50
intrarea pe 10.10
( 25 * 11.000 ) + ( 100 * 12.500 )
CMP = = 12.200 lei / kg
25 + 100
ieșirea pe 20.10 CMP = 70 * 12.200 = 854.000 lei / kg
intrarea pe 28.10
( 55 * 12.200 ) + ( 80 * 13.200 )
CMP = = 12.792,6 lei / kg
80 + 55
Metoda FIFO ( primul intrat – primul ieșit )
Această metodă constă în valorizarea ieșirilor de stocuri în ordinea în care au intrat, la costul de achiziție sau de producție al primei intrări. Pe măsura epuizării lotului, bunurile ieșite din gestiune se evaluează la costul de achiziție sau de producție al lotului următor, în ordine cronologică. În consecință, stocul final este format din elementele evaluate la valorile cele mai recente.
Metoda prezintă avantaje multiple printre care: ușurința utilizării, concordanța dintre elementele luate în calcul și fluxul fizic al valorilor materiale, imposibilitatea influențării artificiale a profitului, soldul conturilor din bilanț se apropie de valoarea curentă de pe piață.
Evaluarea stocurilor după metoda FIFO prezintă dezavantajul că în condițiile creșterii prețurilor stocurile se trec pe cheltuieli cu valori ce contribuie la obținerea unor costuri minime și a unor profituri maxime, iar stocul final va rămâne evaluat la costul cel mai mare, afectând astfel rentabilitatea exercițiului financiar următor.
Exemplu:
La materia primă zahăr se înregistrează următoarea situație:
stoc la data 01.10.2001 50 kg la prețul de 11.000 lei/kg
intrări în stoc 10.10.2001 100 kg la prețul de 12.500 lei/kg
28.10.2001 80 kg la prețul de 13.500 lei/kg
ieșiri din stoc 07.10.2001 25 kg
20 10 2001 70 kg
Evaluarea la ieșire a materiilor prime după metoda FIFO:
Metoda LIFO ( ultimul intrat – primul ieșit )
Presupune valorizarea ieșirilor de stocuri din gestiune la costul de achiziție sau de producție al ultimei intrări. Pe măsura epuizării succesive a fiecărui lot, bunurile ieșite din gestiune se evaluează la costul de achiziție sau de producție al lotului anterior, în ordine cronologică. În felul acesta stocul final este format din elementele evaluate la valorile cele mai vechi.
În cadrul metodei prețurile înregistrează o creștere constantă de la o decadă la alta astfel încât va apare profitul “ pe hârtie “, egal cu diferența dintre costul curent de aprovizionare a bunurilor vândute și costul lor de înregistrare ( istoric ); de asemenea prin această modalitate de evaluare se evidențiază profitul actual al firmei, atâta timp cât el coincide cu realitatea.
În cazul în care prețurile cresc continuu, ieșirile sunt exprimate la prețurile cele mai ridicate iar stocul final la prețurile cele mai scăzute, profitul fiind micșorat. Dacă prețurile scad, ieșirile sunt exprimate la prețuri micșorate, iar stocul final și profitul micșorat.
Criticile formulate au în vedere următoarele:
costul materiilor prime și materialelor nevândute influențează veniturile, generând o puternică subevaluare a stocurilor;
costul bunurilor rămase în stoc reprezintă doar o fracțiune din costul de înlocuire, cu atât mai mult cu cât costul istoric se referă la zeci de zile în urmă;
dacă managerii doresc cu orice preț să-și reducă veniturile, pot face aprovizionări masive spre sfârșitul perioadei curente, la prețuri mari, ducând la creșterea costului materiilor prime și materialelor vândute, implicit la reducerea venitului, iar pentru sporirea profitului, se pot amâna cumpărările de noi valori materiale.
Exemplu:
La materia primă zahăr se înregistrează următoarea situație:
stoc la data 01.10.2001 50 kg la prețul de 11.000 lei/kg
intrări în stoc 10.10.2001 100 kg la prețul de 12.500 lei/kg
28.10.2001 80 kg la prețul de 13.500 lei/kg
ieșiri din stoc 07.10.2001 25 kg
ieșiri din stoc 20 10 2001 70 kg
Evaluarea la ieșire a materiilor prime după metoda LIFO:
Metoda NIFO ( următorul intrat – primul ieșit )
Potrivit acestei metode, valorizarea ieșirilor de stocuri se face la un preț anticipat, care poate fi prețul ultimei facturi sau prețul estimativ al următoarei facturi, pentru stocurile din cumpărări sau poate fi costul ultimului lot produs sau costul estimativ al următorului lot care se va fabrica, pentru stocurile din producție proprie.
Deoarece, potrivit acestei metode, ieșirile sunt evaluate la valoarea de înlocuire, pentru a nu se obține un stoc ( sold ) negativ este necesară reevaluarea permanentă a stocului.
Metoda ultimului preț de cumpărare
Prin această metodă stocurile ieșite sunt evaluate la prețul de cumpărare înscris în factura ultimelor loturi intrate în gestiunea întreprinderii.
Metoda prețului standard ( prestabilit )
Indiferent de metoda aleasă de întreprindere, trebuie reținut aspectul că, în spiritul permanenței metodelor, nu se poate face trecerea de la o metodă la alta în cadrul aceluiași exercițiu financiar, deoarece se pot denatura indicatorii financiari de analiză; indicat este ca o metodă să fie menținută pe mai multe perioade de exercițiu consecutive în vederea asigurării comparabilității datelor.
Aplicarea uneia dintre metodele de evaluare a ieșirilor din stoc trebuie analizata in funcție de fenomenul de mișcare a preturilor si politica contabila a firmei, deoarece aceleași ieșiri, evaluate după metode diferite, conduc la valori diferite ale rezultatului contabil (profitului) si mărimii stocurilor (deci, conduc la informații diferite in bilanț si contul de rezultate)..
Deci, întreprinderile dispun de o anumita „libertate” in alegerea metodei de evaluare a stocurilor si, indirect, a rezultatului lor. Astfel, in condiții de relativa stabilitate a preturilor este recomandata metoda costului mediu ponderat.
In perioadele de creștere a preturilor, aplicarea metodei LIFO are drept consecințe evaluarea consumurilor la valoare maxima, beneficiul si stocul final fiind prezentate la valori minime. Efectele aplicării metodei LIFO intr-o situație inversa, de scădere a preturilor, sunt diminuarea valorii consumului, stocul final si beneficiul fiind prezentate la valori maxime.
In cazul creșterii de preturi, prin aplicarea metodei FIFO, ieșirile sunt evaluate la valorile cele mai scăzute, stocurile finale la valorile cele mai ridicate, rezultând o majorare a rezultatului întreprinderii. Din contra, daca preturile sunt in scădere, aplicarea metodei FIFO conduce la evaluarea ieșirilor de stocuri la valoare maxima, stocul final si beneficiul fiind micșorate.
In perioadele de inflație, metodele LIFO si NIFO sunt considerate mai adecvate determinării rezultatului exercițiului si politicii de asigurare a conservării capitalului fizic al întreprinderii.
In cazul utilizării metodei LIFO, norma internaționala IAS 2 stipulează ca întreprinderea trebuie sa indice, in plus, si diferența intre valoarea stocurilor prezentate in bilanț si:
cea rezultata din reținerea valorii minime dintre costul mediu ponderat si valoarea neta de realizare
sau cea obținuta utilizând valoarea cea mai mica dintre valoarea actuala prezentata in bilanț si valoarea neta de realizare
Schimbările de metode de evaluare a stocurilor conduc la „manipularea” rezultatului întreprinderii. In consecința, rezultatul unei întreprinderi nu depinde numai de performantele economice si financiare, ci si de opțiunea pentru o anume metoda de evaluare a stocurilor. De aceea, pentru asigurarea acurateței analizelor financiare, orice schimbare de metoda de evaluare a stocurilor trebuie semnalata in anexa, cu justificarea acesteia si măsurarea incidentelor schimbării metodei de evaluare asupra rezultatului si valorii stocurilor din bilanț.
3.1.3. EVALUAREA STOCURILOR LA INVENTAR
Inventarierea stocurilor este realizată prin următoarele categorii de operații:
stabilirea existentului faptic pentru fiecare categorie de stocuri;
stabilirea valorii de inventar corespunzătoare fiecărei categorii de stocuri;
Pentru stabilirea existentului faptic al stocurilor se întocmește lista de inventariere de către comisia de inventariere stabilită prin ordinul administratorului de patrimoniu.
Astfel, sunt comparate cele două niveluri ale stocurilor și anume: nivelul scriptic ( cel preluat din contabilitatea analitică a stocurilor ) și nivelul faptic preluat ca urmare a constatărilor efectuate la locul unde sunt depozitate stocurile.
Deci, ca urmare a inventarierii stocurilor sunt stabilite diferențele de inventar care pot fi diferențe în plus sau în minus.
Înainte de valorificarea în contabilitate a diferențelor de inventar se procedează la efectuarea unor compensări potrivit cadrului legal în vigoare pentru categoriile de stocuri care pot fi confundate între ele.
În momentul inventarierii, stocurile și producția în curs de execuție se evaluează la valoarea actuală, avându-se în vedere prețurile pieței și utilitatea ….. pentru întreprindere
La inventar se pot stabili următoarele valori de inventar ( actuale ):
pentru materiile prime și materiale consumabile, valoarea de inventar corespunde costului de înlocuire, adică, prețului de cumpărare plus cheltuielile accesorii.
pentru produsele finite și mărfurile revândute aceeași stare, valoarea actuală este formată din prețul pieței la vânzare, diminuat cu cheltuielile accesorii: cheltuielile de transport, comisioane, garanții acordate, cheltuieli de desfacere.
producția în curs de execuție se evaluează prin metoda directă, luând în considerație componentele consumate și gradul de prelucrare a acestora, fie prin metoda contabilă, ca diferență între cheltuielile totale de producție și costul efectiv al producției principale obținute.
Potrivit normei contabile IAS 2, evaluarea contabilă se face la valoarea realizabilă, adică, la prețul de uz ce s-ar obține la timpul prezent prin vânzarea stocului sau la valoarea realizabilă netă, adică, prețul de uz ce s-ar obține diminuat cu costurile suplimentare de finisare și costul de distribuție ( desfacere ).
Având în vedere termenul de recuperare foarte scurt pentru categoriile de stocuri potrivit principiului prudenței și a costului istoric nu se efectuează înregistrări contabile cu privire la majoritatea naturii stocurilor. Aceste înregistrări ar duce la transferul unor costuri din exercițiul curent în exercițiile viitoare .
În practică există situații de majorare a valorii stocurilor de mărfuri ca urmare a evoluției prețurilor pe piață. Aceste operații se referă, de regulă, la stocurile de mărfuri.
Diferențele de preț au rolul de a acoperi parțial o serie de cheltuieli generate de uzul stocurilor. Partea de diferență care nu acoperă aceste cheltuieli se regăsește în rezultatul final și este impozabilă ca atare.
În situația în care există o valoare de inventar sub valoarea contabilă a stocurilor se constituie un provizion pentru deprecierea pe care au înregistrat-o stocurile în perioada respectivă.
Inventarierea materiilor prime și a materialelor se face pentru a verifica realitatea stocurilor scriptice reflectate și compararea acestora cu cele faptice constatate la inventariere, ambele evaluate la prețurile de intrare reflectate în contabilitate, pentru a se putea constata plusurile sau minusurile de inventar care se înregistrează în contabilitate.
Prin compararea situației faptice, stabilită prin inventariere, cu situația scriptică din contabilitate se stabilesc plusurile și minusurile de inventar și se iau măsuri în vederea punerii de acord a soldurilor scriptice cu realitatea, în vederea întăririi în gestionarea stocurilor de materii prime și materiale, în vederea răspunderilor.
Inventarierea propriu-zisă se face la locurile de depozitare a materiilor prime și materialelor respective, constatările trecându-se în listele de inventariere.
Stocurile de materii prime și materiale se înscriu în listele de inventariere cu precizarea numirii, codului, unității de măsură, indicilor calitativi, prețului unitar de evidență.
Stabilirea stocurilor faptice se face prin numărare, cântărire, cotare sau calcule tehnice și se compară cu stocurile scriptice din contabilitate.
În cazul în care stocul faptic este mai mic decât stocul scriptic, atunci există un minus în inventar care va fi înregistrat corespunzător în contabilitate, precum și în lista de inventariere.
În cazul în care stocul faptic este mai mare decât stocul scriptic, atunci există un plus de inventar care va fi înregistrat corespunzător în contabilitate, precum și în lista de inventariere.
3.1.4. EVALUAREA STOCURILOR LA ÎNTOCMIREA BILANȚULUI
Valoarea bilanțieră sau de închidere a exercițiului este valoarea cu care stocurile se înscriu în bilanțul anual.
Conform regulilor de evaluare a elementelor patrimoniale, valoarea bilanțieră sau de închidere a exercițiului este reprezentată de valoarea de intrare, respectiv de valoarea contabilă pusă de acord cu rezultatele inventarierii. În acest scop se compară valoarea de intrare sau valoarea contabilă cu valoarea de utilitate stabilită pe baza inventarierii, comparație în urma căreia pot rezulta două situații:
apariția unor plusuri de valoare ca urmare a existenței unei valori de inventar superioare celei de intrare, plusuri care nu se reflectă în contabilitate, situație în care imobilizările rămân reflectate în contabilitatea curentă la valoarea lor de intrare.
apariția unor minusuri de valoare ca urmare a existenței unei valori de inventar inferioare celei de intrare.
Minusurile constatate sunt considerate ca fiind deprecieri ale activelor în cauză și se reflectă fie sub forma amortizării dacă deprecierea este ireversibilă, fie sub forma unui provizion pentru depreciere dacă acesta are caracter reversibil.
De precizat că în contabilitatea curentă se menține valoarea inițială de intrare, numai în bilanț va apărea valoarea contabilă netă determinată prin diminuarea valorii de intrare cu amortizările și provizioanele înregistrate.
Valoare bilanțieră sau de închidere a exercițiului asigură aplicarea principiului realității prin utilizarea valorii de intrare ( costul efectiv, real de achiziție sau de producție ), precum și a principiului prudenței în sensul înregistrării în contabilitate numai a diferențelor în minus prin constituirea de provizioane pentru deprecierea stocurilor.
3.2. EVALUAREA STOCURILOR. REPERCURSIUNI ALE INFLAȚIEI ASUPRA STOCURILOR
Stocurile sunt cele care urmează imobilizărilor din punct de vedere al gradului de lichidare. În practică, sunt dese situațiile când de la o perioadă la alta se înregistrează creșteri sensibile de prețuri la aceste elemente patrimoniale cu influențe considerabile asupra reluării procesului de producție și a viitoarelor costuri de producție.
Destinate a fi consumate la prima lor utilizare, a fi vândute sub formă de produse și mărfuri sau a fi preluate în procese de producție ulterioare, stocurile constituie pentru majoritatea unităților patrimoniale cea mai mare parte a activelor de care dispune la un moment dat. De rapiditatea transformării acestora în fluxuri bănești și a fluxurilor bănești din nou în stocuri, depinde în final profitabilitatea și eficiența unității patrimoniale din punct de vedere al realizării efective a veniturilor și a deprecierii noilor fluxuri bănești.
Principalele aspecte decizionale legate de elementele patrimoniale de natura stocurilor se rezumă la metoda de inventar practicată, la metoda de evaluare utilizată la ieșirea din patrimoniu a acestora, la metoda de contabilitate analitică utilizată în gestionarea lor și la problema provizioanelor pentru depreciere.
Efectul de desincronizare afectează calitatea informației privind cheltuielile cu stocurile consumate din contul de profit și pierdere. Stocurilor disponibile ( formate din stocul inițial și achizițiile sau producția din cursul anului ) trebuie alocate între bilanț și contul de profit și pierdere. Problema se rezolvă prin introducerea unei convenții contabile, precum FIFO sau LIFO. Convenția aleasă nu trebuie să descrie fluxul fizic al stocurilor, dacă ar fi așa, LIFO ar fi greu de justificat pentru alte stocuri decât cele lichide.
Pentru evaluarea ieșirilor din gestiune a stocurilor se poate folosi, după cum s-a arătat anterior, prețul obținut din aplicarea uneia din următoarele metode, metoda primului intrat primul ieșit ( FIFO ), metoda ultimului intrat primului ieșit ( LIFO ), metoda costului ponderat ( CMP ), metoda următorului intrat – primului ieșit ( NIFO ).
Într-o perioadă caracterizată prin creșterea prețurilor, LIFO reușește o mai bună corespondență dintre veniturilor și costurile cele mai recente. Deoarece acestea din urmă se apropie de costurile de înlocuire, LIFO separă rezultatul din exploatare de rezultatul din deținerea de active, deci corectează efectul de desincronizare. FIFO asociază veniturile obținute, costurile cele mai vechi, incluzând rezultatul din deținenere în rezultatul din exploatare. LIFO servește astfel mai bine necesităților de informare a utilizatorilor, prin compararea performanței comerciale a managerilor cu rezultatele generate de achiziția de stocuri.
Popularitatea LIFO este în strânsă legătură cu diminuarea profitului impozabil. Și în condițiile în care creșterea cheltuielilor cu stocurile datorată LIFO trebuie reintegrată în rezultatul impozabil, LIFO diminuează rezultatul contabil și, deci, distribuțiile. La dispoziția întreprinderii rămân, astfel, resurse necesare reluării ciclului de producție.
Problemele ridicate de utilizarea LIFO ating aspecte ca: subevaluarea stocurilor în bilanț, descreșterea volumului fizic real al stocurilor finale, costurile ridicate precum introducerea și operarea sistemului. Prezentarea stocurilor finale la o valoare sub valorile curente de la data încheierii exercițiului este prețul plătit pentru corectarea efectului de desincronizare. De obicei, pentru a beneficia de maximum de avantaje fiscale se alege ca punct de pornire momentul în care prețurile sunt scăzute, dar se prevede creșterea lor.
Descreșterea fizică a stocului final poate conduce la reflectarea în cheltuielile de stocuri a unor articole evaluate la costuri istorice din perioade relativ îndepărtate. În această situație, efectul de desincronizare este amplificat, față de utilizarea FIFO.
Un alt inconvenient îl constituie evoluția adversă a prețurilor stocurilor, adică, în locul creșterilor așteptate să survină micșorări. În această situație, atât bilanțul, cât și contul de profit și pierdere sunt afectate, regula prudenței în evaluarea bilanțieră nefiind operantă în cazul utilizării FIFO.
Costurile administrării metodei LIFO sunt relativ ridicate, necesitând păstrarea întregii informații privind costurile începând cu anul introducerii metodei. În cazul entităților cu numeroase tipuri de stocuri, de exemplu, rețelele de supermagazine, viteza cu care se modifică sortimentele de produse cosmetice sau alimentare îngreunează comparația stocurilor finale cu cele inițiale. În plus, lichidarea unor stocuri odată cu comandarea unui nou sortiment similar ar duce la anularea avantajelor cumulate ale metodei, costurile vechi fiind reflectate în cheltuielile curente. Pentru a rezolva aceste dificultăți s-a permis crearea de grupe cu articole similare și utilizarea indicilor prin care stocul final, exprimat în costuri curente, este transformat în costurile de la începutul anului.
Atunci când se constată o depreciere valorică reversibilă a stocurilor se poate proceda la constituirea de provizioane pentru depreciere în condițiile respectării și aplicării principiului prudenței și în concordanță cu cerințele unei contabilități în costuri istorice. Din toate aceste provizioane, conform legislației în vigoare, nu este posibilă transmiterea influențelor în totalitate asupra rezultatelor exercițiului în sensul influențării profitului impozabil.
Se consideră că tehnica provizioanelor își pierde din eficiență atunci când deductibilitatea nu este permisă și, când scăderea prețurilor este rezultantă a măsurilor deflaționiste. În aceste condiții se impune o respectare cu strictețe a principiului prudenței extinse care să țină cont de condițiile unei economii hiperinflaționiste.
4. PREZENTAREA SOCIETĂȚII LUATE ÎN STUDIU:
OBICTUL DE ACTIVITATE ȘI STRUCTURA ORGANIZATORICĂ A S.C. „ CHIMICA DAILY “ S.A.
4.1. OBICTUL DE ACTIVITATE AL
S.C. „ CHIMICA DAILY “ S.A.
. .
Denumirea societatii
Societatea comerciala „Chimica Daily„ este societate pe acțiuni cu sediul in Bucuresti, sector 2, Calea Șerban Vodă, nr 42-44, înregistrata la Oficiul Registrului Comerțului cu nr J10/184/1991.
Scurt istoric
S.C. „ Chimica Daily “ S.A. a luat ființă în anul 1893 sub denumirea de „ Fabrica de ciocolată “, care s-a ocupat pentru început de prelucrarea unor înlocuitori ai cafelei, dintre cel mai întâlnit a fost cicoarea. Ulterior s-a trecut la prelucrarea cafelei, iar în anul 1972, a luat ființă prima secție de prelucrare a ciocolatei. Utilajele care au fost achiziționate la acea vreme erau de origine italiană. Această linie de prelucrare mai funcționează și astăzi, deși este depășită din punct de vedere tehnic, datorită lipsei de fonduri necesare pentru reutilarea fabricii la nivel tehnic actual.
Unitatea și-a shimbat denumirea din „ Fabrica de ciocolată “ în S.C. „ Chimica Daily “ S.A. în anul 1991, conform H.G. numărul 1253 și legii numărul 31/1991, cu privire la transformarea unităților de stat în societăți comerciale cu capital majoritar de stat. Astfel, unitatea s-a transformat în societatea comercială pe acțiuni și a fost înregistrată în Registrul Comerțului sub numărul J 10/184/1990.
Obiectul de activitate si rolul societatii
Obiectul de activitate al S.C. „ Chimica Daily “ S.A. îl constituie producerea de produse de patiserie, caramele și halva la care se adaugă producția de ciocolată și specialități de ciocolată. În prezent, S.C. „ Chimica Daily “ S.A. se confruntă cu încercări de a produce produse dietetice care au o mare căutare pe piață, concomitent cu păstrarea pe primul plan a produselor sale tradiționale (ciocolată, halva, caramele, rahat ), chiar dacă este deschisă încercărilor de producere de noi specialități care să corespundă standardelor internaționale.
Rolul oricărui agent economic prezintă practic un dublu aspect și anume rolul economic și rolul social, ambele inseparabile și complementare care să asigure maximizarea profitului.
În ceea ce privește rolul economic al S.C. „ Chimica Daily “ S.A., este acesta este de a produce și de a desface, conform cerințelor pieței, mărfuri alimentare de larg consum. Rolul social constă în analizarea la un nivel superior și punerea la dispoziția consumatorilor a unui număr de produse și specialități, care să satisfacă cererile de consum, precum și satisfacerea nevoilor materiale ale personalului încadrat și crearea condițiilor optime de muncă și de viață a acestuia.
Capitalul social
La infiintarea ca societate comerciala pe acțiuni s-a înregistrat valoarea capitalului social in suma de 1,1 mld. Lei (in anul 1991), pentru ca la finele anului 1995 sa atingă 5,5 mld. Lei ca urmare a aplicării HG nr 500/1994 cu privire la reevaluarea mijloacelor fixe.
In prezent, structura actionariatului si participarea la capitalul social este următoarea:
Patrimoniul SC “Chimica Daily” SA, stabilit pe baya bilanțului contabil se prezintă astfel:
mil lei –
În prezent, societatea își desfășoară activitatea în București neavând sucursale, filiale sau unități subordonate în alte localități.
4.2. STRUCTURA ORGANIZATORICA
A SC „ CHIMICA DAILY „ S.A.
SC „Chimica Daily” S.A. are structura organizatorica generala pe nivele ierarhice si legături funcționale, conform organigramei.
In scopul realizării obiectului de activitate, SC „Chimica Daily” S.A. are o structura organizatorica operaționala (de producție) si una funcționala cu atribuții specifice.
4.2.1. STRUCTURA ORGANIZATORICA
OPERATIONALA
Activitatea de producție a SC „Chimica Daily” S.A. se desfasoara in cadrul celor trei mari secții de producție si anume: secția de specialitati, secția de rahat, secția de ciocolata, precum si prin depozite de specialitate aflate la sediul societatii comerciale.
Alături de prima secție de prelucrare a ciocolatei infiintata in anul 1972, in prezent SC „Chimica Daily” S.A. deține inca 2 secții in care se produc produse de patiserie, caramele si halva.
Principalele produse care se obțin in cadrul societatii sunt: ciocolata, rahat, caramele, halva, principala materie prima care este inclusa in aproape toate rețetele fiind zaharul, dar si o gama diversificata de alte resurse materiale: zahar pudra, lapte praf, glucoza, pudra de cacao, grăsimi vegetale, unt, faina, semințe de floarea soarelui, arome aditivi.
Conexiunile funcțiunii de producție sunt generate atât in interiorul cat si in exteriorul societatii. In acest din urma caz marcam legăturile si interdependentele cu furnizorii de utilaje si cu RENEL. Relațiile din micromediu sunt cele reprezentate de legăturile funcțiunii cu managementul superior, cu biroul de asigurare a calitatii, cu funcțiunea comerciala, cu serviciul de personal, precum si cu celelalte servicii.
4.2.2. STRUCTURA ORGANIZATORICA
FUNCTIONALA
La nivelul societatii comerciale „Chimica Daily” S.A. sunt constituite compartimente funcționale sub conducerea a patru manageri.
In subordinea managerului general isi desfasoara activitatea patru compartimente:
serviciul previziune
serviciul management
serviciul personal
biroul de asigurare a calitatii materiilor prime aprovizionate si a produselor finite destinate pieței
In subordinea managerului tehnic isi desfasoara activitatea:
laboratorul de verificare a calitatii
atelierul proiectare
atelierul tehnologic
atelierul de reparație si intretinerea a utilajelor
In subordinea managerului comercial isi desfasoara activitatea:
serviciul marketing
serviciul aprovizionare
serviciul desfacere
biroul de transport-depozitare
Cu privire la piața de aprovizionare a SC „Chimica Daily” S.A. este de menționat ca societatea se aprovizionează cu o gama larga de resurse materiale ca: zahar, lapte praf, glucoza, pudra de cacao, grăsimi vegetale, unt, faina, semințe de floarea soarelui, arome, aditivi.
Principala materie prima, care este inclusa in aproape toate rețetele de produse este zaharul, care se poate procura atât din tara (acesta nu acoperă decat doua luni din necesarul firmei) unde datorita culturii nerentabile a sfeclei de zahar, se ajunge ca la începutul lui decembrie, stocurile din tara sa se epuizeze, dar si din import, mai ales cu zahar prelucrat. Importul poate fi de zahar brut si prelucrat in tara cu ajutorul societatilor comerciale de profil (majoritatea cu capital de stat) sau cu zahar prelucrat, unde firmele particulare private dețin ponderea cea mai mare.
Laptele praf constituie, de asemenea, o materie prima de care nu se poate dispensa societatea, acesta provenind de la fabricile producătoare din tara (in proporție de 30%), mai ales pe perioada de vara când producția este buna datorita furajării corespunzătoare a vacilor, iarna se recurge la importuri (in proporție de 70%din întregul necesar), datorita lipsei producției interne de lapte.
Grăsimile vegetale sunt importate direct din Suedia de la firma Kalrcshams; pudra de cacao de asemenea este importata direct sau prin intermediari (firme particulare) din Germania si Indonezia.
Floarea soarelui este achiziționata in totalitate de la SC Romcereal SA.
Cu privire la aditivi si emulgatori, dintre aceștia, cel mai des achizitionati sunt: sorbatul de potasiu, lecitina, acestea fiind achiziționate fie direct, fie prin intermediari de la unitatile producătoare străine.
Pornind de la producția prognozata (1300t pe an), societatea si-a propus achiziționarea lunara a unei cantitati de materie prima de 1100t pe luna, la care se adaugă si necesarul de ambalaje care sunt in cea mai mare parte, din hârtie si folii de polietilena.
In ceea ce privește piața de desfacere a SC „Chimica Daily” SA se poate spune ca aceasta are distribuitori in toate resedintele de județ ale tarii.
In subordinea managerului economic isi desfasoara activitatea:
biroul administrativ-social
serviciul analiza economica
serviciul contabilitate
serviciul financiar
In cadrul serviciului de contabilitate se asigura evidenta analitica si sintetica a materiilor prime, materialelor, pieselor de schimb, ambalajelor, a produselor finite din gestiuni; asigurarea evidentei analitice a obiectelor de inventar, a echipamentului de protecție, asigurarea evidentei mijloacelor fixe.
Pe baza documentelor primare se fac înregistrări in evidenta operativa, se întocmesc documente centralizatoare, care se înregistrează in contabilitatea sintetica. Înainte de a fi înregistrate, documentele justificative sunt supuse prelucrării contabile (sortare pe feluri de operații, verificare, evaluare) si apoi sunt totalizate zilnic pe formulare de tipul „document cumulativ”, forma de contabilitate folosita in cadrul serviciului fiind „Forma de contabilitate maestru-șah”.
=== Cap II ===
CAPITOLUL II
ORGANIZAREA CONTABILITATII
STOCURILOR DE MATERII PRIME SI MATERIALE
1.SISTEMUL DE CONTURI UTILIZAT IN
CONTABILITATEA STOCURILOR. CONTINUT SI FUNCTIE
Pentru organizarea contabilitatii materiilor prime si materialelor se folosesc conturile din grupa 30 “Stocuri de materii si materiale”.Aceste conturi furnizeaza informația de reflectare si control gestionar privind situația si mișcarea stocurilor si comenzilor in curs de execuție.
Pretul de inregistrare in conturi, corespunzător valorii conta bile de intrare a stocurilor de materii prime si materie, este egal cu costul de achiziții (care cuprinde pretul de cumparare, taxele vamale si alte taxe nerecuperabile, cheltuielile de transport- aprovizionare si alte cheltuieli direct imputabile achiziții de stocuri), pentru bunurile procurate din afara si costul de producție (care include, conform definiției date de IASC, cheltuielile indirecte de producție si o cota parte de cheltuieli indirecte de producție, fixe si variabile, ocazionate de transformarea materiilor prime in produse finite) pentru stocurile obținute din producția proprie.
Conturile de stocuri de materii prime si materie au funcția contabila de activ. Se debitează cu valoarea stocurilor intrate in gestiunea unitatii patrimoniale prin achiziționarea de la furnizori, aportate de asociați, realizate din producție proprie sau din alte surse. Se creditează cu valoarea stocurilor ieșite din gestiunea unitatii patrimoniale prin consum, vânzare si alte destinații. Soldul conturilor este debitor si reprezintă valoarea materiilor prime si materialelor existente in stoc sau in sold la sfarsitul exercițiului financiar.
Conținutul in funcția contabila se diferentiaza in raport de metoda inventarului permanent sau intermitent folosita pentru evidenta miscarii soldurilor.
Astfel, in cazul folosirii metodei inventarului permanent se debitează cu intrările de valori materiale si se creditează cu ieșirile de valori materiale.
Pentru stocurile de materii prime si materiale, in cazul inventarului intermitent, la încheierea exercițiului financiar, in debitul conturilor se înregistrează stocurile de la sfarsitul perioadei, determinate prin inventariere, iar la deschiderea exercițiului in credit, stocurile de la începutul perioadei preluate in categoria cheltuielilor, pentru perioada următoare de gestiune. Rulajul intrărilor si ieșirilor se înregistrează direct prin debitul, respective creditul conturilor de cheltuieli – pentru stocurile de materii prime si materiale.
O varianta a metodei inventarului intermitent este sic ea a debitării si creditării conturilor numai cu variatia-cresterea si micșorarea, după caz, a stocurilor la sfarsitul perioadei de gestiune. Creșterea / micșorarea stocurilor de materiale generează o creștere / micșorare de cheltuieli.
Daca evaluarea si înregistrarea in contabilitate a stocurilor de materii prime si materiale se face la preturi prestabilite, diferentele de preț fata de costul de achiziție se înregistrează in contul 308 “Diferente de preț la materii prime si materiale”, in debitul căruia se înregistrează diferentele de preț aferente materiilor prime si materialelor intrate in gestiune. In creditul contului se înregistrează diferentele de preț aferente stocului de materii prime si materiale ieste din gestiunea societatii. Soldul contului reprezintă diferentele de preț aferente stocului de materii prime si materiale existente in gestiune la un moment dat.
Contul de diferente 308 “Diferente de preț la materii prime si materiale” se foloseste si in cazul utilizării prețului de facturare al furnizorului, in acest cont înregistrându-se cheltuielile de transport – aprovizionare. Astfel, cheltuielile de transport – aprovizionare aferente stocului de materii prime si materiale intrate in gestiune se înregistrează in debitul contului, iar cheltuielile de transport – aprovizionare aferente stocului de materii prime si materiale ieșite din gestiune se înregistrează in creditul contului. Soldul contului 308 “Diferente de preț la materii prime si materiale” reprezintă valoarea cheltuielilor de transport aferente materiilor prime si materialelor existente in stoc la un moment dat.
Diferentele se înregistrează in roșu daca preturile standard (prestabilite) sunt mai mari decat costul de achiziție sau de producție si in negru in situația inversa.
Cu ajutorul conturilor:
391 “Provizioane pentru deprecierea materiilor prime”
392 “Provizioane pentru deprecierea materialelor”
se tine evidenta provizioanelor pentru deprecierea stocurilor de materii prime si materiale. Sunt conturi de pasiv si in creditul lor se înregistrează valoarea provizioanelor pentru depreciere, constituite pe seama cheltuielilor, iar in debitul acelorași conturi se reflecta valoarea provizioanelor diminuate sau anulate. Soldul lor creditor reprezinta valoarea provizioanelor constituite.
METODE DE CONTABILIZARE A STOCURILOR. INREGISTRARE SINTETICA SI ANALITICA
METODE DE ORGANIZARE A CONTABILITATII
SINTETICE A STOCURILOR
Pentru inregistrarea contabila a stocurilor, o unitate patrimoniala poate alege intre doua metode de inregistrare :
metoda inventarului permanent
metoda inventarului intermitent
2.1.1. METODA INVENTARULUI PERMANENT
Aplicarea metodei inventarului permanent presupune contabilizarea fiecărei intrări de stocuri, cantitativ si valoric, la cost istoric (care poate fi cost de achiziție sau cost de producție, după caz), la pretul stabilit in funcție de valoarea de utilitate (pentru stocurile aduse ca aport la capitalul social, plusurile la inventar, primate ca donație sau obținute cu titlu gratuit) sau la o alta valoare de inregistrare (preț standard, preț de vânzare). De asemenea, fiecare ieșire din stoc este contabilizata fizic si valoric, ceea ce permite cunoașterea in orice moment a stocurilor, atât cantitativ cat si valoric.
Relația de calcul specifica conturilor de stocuri in aceasta situație este următoarea:
Si + I – E = Sf
in care :
Si = valoarea stocului existent la începutul perioadei
I = valoarea intrărilor in cursul perioadei
E = valoarea ieșirilor in cursul perioadei
Sf = valoarea stocului existent la sfarsitul perioadei
Contabilitatea analitica a stocului in condițiile utilizării inventarul permanent se organizează duba următoarele metode, in funcție de necesitatile proprii:
metoda operativ-contabila (pe solduri)
metoda cantitativ-valorica (pe fise de cont analitic)
metoda global valorica
In cazul utilizării inventarului permanent, conturile de stocuri se debitează pe parcursul perioadei de gestiune cu intrările de bunuri si se creditează cu ieșirile de stocuri aferente perioadei de gestiune respective.
Aceasta metoda are avantajul ca la sfarsitul exercițiului financiar, prin inventariere se compara soldul conturilor de stocuri cu stocurile faptice, iar daca exista diferente (plusuri sau minusuri) acestea se vor regulariza aducându-se stocurile la nivelul lor real metodei inventarului
Dezavantajul consta in faptul ca metoda inventarului permanent este considerata ca fiind generatoare de costuri ridicate cu preluarea informației, deoarece presupune inregistrarea fiecărei miscari de stoc si calcule reiterate.
2.1.2. METODA INVENTARULUI INTERMITENT
Metoda inventarului intermitent, care poate fi aplicata in unitatile patrimoniale din categoria celor mici sau mijloci, presupune stabilirea ieșirilor si inregistrarea lor in contabilitate pe baza inventarului stocurilor la sfarsitul fiecărei luni. Ieșirile se determina ca diferența dintre valoarea stocurilor inițiale plus valoarea intrărilor, pe de o parte, si valoarea stocurilor finale stabilite prin inventariere, pe de alta parte.
Relația de calcul specifica conturilor de stocuri, in acest caz, va fi următoarea:
Si + I – Sf = E
Conform acestei metode in cursul lunii nu se mai fac înregistrări in conturile de stocuri. Valoarea intrărilor de stocuri se înregistrează direct in conturile de cheltuieli corespunzătoare. La sfarsitul perioadei de gestiune (luna) se stabilesc stocurile finale prin inventariere si se înregistrează in conturile de stocuri concomitent cu micșorarea cheltuielilor. Stocurile finale stabilite vor deveni stocuri inițiale pentru luna următoare si se vor anula prin includerea lor pe cheltuieli la începutul lunii.
Avantaje ale metodei inventarului intermitent:
inventarul intermitent este mai simplu si mai costisitor decat inventarul permanent
Dezavantaje ale metodei inventarului intermitent:
o eroare sau omisiune in inventarul fizic duce la deformarea informației contabile prezentata in documentele contabile de sinteza ( valoarea stocurilor din bilanț, cheltuielile cu stocurile) si respectiv rezultatul din contul de profit si pierdere
nu permite stabilirea plusurilor sau minusurilor in gestiune
creează senzația de “subevaluare” a stocurilor la inventar, din motive fiscale in vederea creșterii nereale a cheltuielilor cu stocurile si diminuării profitului impozabil.
Contabilitatea interna nu poate adopta decat metoda inventarului permanent, in condițiile in care prin sistemul de conturi analitice se realizează evidenta cantitativ valorica pe feluri de bunuri stocate si pe gestiuni. O asemenea opțiune se întemeiază pe necesitatea organizării unui sistem de urmărire a nivelului stocurilor orientat spre eliminarea costurilor de stocare, știind faptul ca stocuri prea mari sau prea mici costa mult. Pentru a rapunde la aceasta cerința, trebuie organizata o evidenta a miscarilor stocurilor care sa furnizeze informații referitoare la probleme cum ar fi: cantitatea economica care trebuie comandata, costul economic de stocare, sortimentele, etc. La acesta cerința nu răspunde decat metoda inventarului permanent.
2.2. METODE DE ORGANIZARE A
CONTABILITATII ANALITICE A STOCURILOR
Din punct de vedere metodologic contabilitatea analitica a stocurilor se nuanteaza in raport de metoda inventarului permanent sau cea a inventarului intermitent folosita pentru evidenta stocurilor.
In cazul folosirii inventarului permanent, contabilitatea analitica se poate organiza după una din metodele:
metoda cantitativ – valorica
metoda operativ – contabila
metoda global – valorica
Metoda cantitativ – valorica (pe fisele de cont analitic) consta in tinerea evidentei cantitative, pe feluri de bunuri la locul de depozitare, iar la contabilitate o evidenta cantitativ – valorica, de asemenea pe feluri de bunuri. Controlul exactitatii si concordantei înregistrărilor, dintre evidenta de la locurile de depozitare si contabilitate, se face prin punctajul periodic dintre cantitatile înregistrate in fisele din depozit si cele din fisele de cont analitic de la contabilitate.
Metoda operativ – contabila (pe solduri) consta in tinerea la locul de depozitare a evidentei cantitative a bunurilor materiale pe feluri, iar la contabilitate tinerea evidentei valorice desfasurata pe gestiuni, iar in cadrul gestiunilor pe grupe sau subgrupe de bunuri, după caz.
Lunar, prin evaluarea stocurilor cantitative transcrise din fisele de magazie in registrul stocurilor se efectuează controlul exactitatii si concordantei înregistrărilor din evidenta depozitelor cu cele din contabilitate.
Ecuația de control proprie unei asemenea metode este:
Soldul final al Soldul final al gestiunii “ N “
gestiunii “ N „ = calculat pe baza
calculat in evidentei cantitative de la depozite
contabilitatea analitica
Soldul final al gestiunii “ N “ calculat in contabilitatea analitica are la baza relația:
Soldul final al Soldul inițial al Valoarea intrărilor Valoarea ieșirilor
gestiunii “ N “ = gestiunii “ N “ + gestiunii “ N “ – gestiunii “ N “
Soldul final al gestiunii “N” calculat pe baza evidentelor cantitative de la depozite se determina prin ponderea cantitatilor in stoc cu pretul de evaluare ales in funcție de metoda de evaluare, identificării specifice, epuizării loturilor (FIFO, LIFO, NIFO) si pretul standard (prestabilit). Nu se poate aplica metoda CMP.
Metoda global – valorica consta in tinerea evidentei global – valorice, atât la nivelul gestiunii, cat si in contabilitate.
Controlul concordantei înregistrărilor din evidenta gestiunii cu cea din contabilitate se face periodic. In acest scop se procedează la inventarierea stocurilor si evaluarea lor potrivit uneia din metodele: identificării specifice, epuizării loturilor (FIFO, LIFO, NIFO) si pretul standard (prestabilit). Soldul final astfel calculat trebuie sa fie egal cu cel stabilit in contabilitatea analitica pe baza relației:
Soldul final al Soldul inițial al Valoarea intrărilor Valoarea ieșirilor
gestiunii “ N “ = gestiunii “ N “ + gestiunii “ N – gestiunii “ N “
Daca pentru evidenta analitica se foloseste inventarul intermitent, contabilitatea analitica este circumscrisa numai la nivelul stocurilor inițiale si finale, fiind realizata cantitativ – valorica direct prin inventarul stocurilor. Pentru a se exercita controlul asupra integritatii stocurilor este necesar ca prin conturile grupei 60 “Cheltuieli cu materii prime, materiale si mărfuri” sa se organizeze o evidenta global – valorica a miscarilor de gestiuni de stocuri. In aceste condiții controlul asupra stocurilor se realizează prin relațiile:
Soldul final al gestiunii “ N “ Soldul final al gestiunii “ N “ calculat
calculat pe baza de inventar = pe baza evidentei de la depozite
Valoarea ieșirilor Valoarea ieșirilor,
gestiunea „ N ” calculata = gestiunea “ N “ calculata pe baza
pe baza de inventar recapitulatiei documentelor de ieșire
3. DOCUMENTELE CONTABILE PRIVIND STOCURILE.
INTOCMIRE,CIRCULATIE SI GESTIUNE
In cadrul sistemului de documente se cuprind documentele întocmite la locul si in momentul producției operațiilor economice pe feluri de operații – intrări si ieșiri – care constituie purtătorii de informații ai sistemului informational contabil.
3.1. DOCUMENTELE PRIVIND INTRAREA STOCURILOR
Aprovizionarea de la furnizori interni
Intre unitatile patrimoniale aflate in calitate de furnizor si cumpărător se încheie contracte
economice in baza cărora cumpărătorul emite comenzi către furnizori. La datele prevăzute in contracte si comenzi furnizorul expediază stocurile de materii prime, materiale etc., întocmind documentele corespunzătoare : Avizul de insotire a mărfii si/sau Factura.
La intrarea in gestiune a bunurilor, gestionarul intocmeste Nota de intrare – recepție, avându-se in vedere concordanta datelor din documentele insotitoare cu cele rezultate in urma verificărilor. In situația apariției unor decalaje se intocmeste documentul numit Nota de recepție si constatare de diferente in care se consemnează aceste nepotriviri.
Avizul de insotire a mărfii se emite in doua exemplare, de către compartimentul vânzări, pe măsura livrării bunurilor. Exemplarul 1 servește ca document de insotire a bunurilor pe timpul transportului, document de primire in gestiunea cumpărătorului precum si pentru inregistrarea in contabilitate, atașat la factura si efectuarea plătii către furnizor. Exemplarul 2 servește ca document pentru eliberarea si scăderea depozitului de active circulante materiale destinate vânzării, trimise pentru prelucrare la terți, in custodie sau in păstrare, pentru inregistrarea cantitatilor ieșite din evidenta privind executarea contractelor si apoi atașat la factura este trimis in compartimentul financiar – contabil pentru inregistrare.
Factura fiscala reprezinta documentul care, pe lângă funcțiile avizului de insotire, indeplineste si funcția de act justificativ pentru decontarea contravalorii bunurilor preluate de unitatea patrimoniala cumpărătoare.
Factura si avizul de insotire , precum si datele referitoare la sosirea transportului si efectuarea plații sunt consemnate de către compartimentul de aprovizionare in registrul de comenzi si in fisa de urmărire a executării comenzilor.
Daca bunurile materiale sosesc odată cu factura si nu se constata nepotriviri la efectuarea recepției, se poate consemna recepția direct pe factura fara a se mai întocmi nota de intrare – recepție.
Aprovizionarea de la furnizori externi
Stocurile de materii prime, materiale etc. aprovizionate din import necesita o gama larga de documente si care in raport de aria de circulație se pot grupa in doua categorii :
documente care circula numai pe teritoriul României si se refera la : Fisa tehnica de import, Autorizația de import, Declarația vamala de import si altele.
documente care circula pe teritoriul a cel puțin doua state, cum ar fi : documente de expediție si transport ( avize de expediție, scrisori de trăsura internaționale ), contracte, conosament, documente de decontare, facturi externe si cambii etc.
Pentru cunoașterea necesitaților de import, agenții economici întocmesc : Fise tehnice, Note de comanda, specificații etc., in care se precizează informații privind : cantitatile din mărfurile de importat, furnizorii posibili, preturile in valuta si in lei la cursul de schimb sau la un curs fix etc.
Documente privind intrarea din producție proprie
Pe măsura obținerii activelor circulante materiale din producția proprie se intocmeste documentul numit Bon de predare, transfer, restituire, in baza căruia se realizează predarea acestora la magazie ( depozit ), folosindu-de totodată si pentru mișcarea produselor de la un loc de depozitare la altul in cadrul aceleiași unitati patrimoniale, sau restituirea cantitatilor neutilizate la finele perioadei.
3.2. DOCUMENTE PRIVIND IESIREA STOCURILOR
Consumurile normate de materii prime, materiale etc. pe produs, piesa sau reper se stabilește de către compartimentul tehnic al unitatii prin Fisa tehnologica la producția individuala si de serie, prin Rețeta de fabricație la producția de masa. Pe baza acestora se intocmeste Extrasul de materiale, in care se consemnează materialele normate necesare.
Documentele folosite pentru eliberarea stocurilor din depozite si pentru evidenta consumurilor sunt : bonul de consum si fisa limita de consum.
Pentru stocurile trimise la terți in vederea prelucrării se întocmesc, cu ocazia eliberării din gestiune, următoarele documente : dispoziția de livrare, aviz de insotire a mărfii pe care se face mențiunea pentru prelucrare la terți.
Livrarea produselor finite, semifabricatelor si a mărfurilor se face pe baza facturii.
Documentele ce consemnează ieșirea stocurilor din gestiunea unitatii patrimoniale se predau direct compartimentului contabilitate.
4. CONTABILITATEA GENERALA A STOCURILOR
DE MATERII PRIME SI MATERIALE PE SPECIFICUL
SOCIETATII COMERCIALE “ CHIMICA DAILY “ S.A.
4.1 PARTICULARITATILE SISTEMULUI
INFORMATIONAL CONTABIL PRIVIND STOCURILE DE MATERII PRIME SI MATERIALE
Pentru asigurarea contabilitatii analitice a stocurilor de materii prime si materiale metoda operativa folosita de societate este cea cantitativ-valorica, in conformitate cu care, in cadrul gestiunilor se tine evidenta cantitativa a materiilor prime si materialelor pe fise de magazie, iar in cadrul contabilitatii se tine evidenta cantitativ-valorica, folosindu-se in acest scop tehnica de calcul.
Evidenta sintetica se bazează pe metoda inventarului permanent, prin care se asigura cunoașterea in permanenta a stocurilor de materii prime si materiale, precum si a rulajelor acestora.
La intrarea in gestiune, evaluarea stocurilor se face la pretul de facturare, deci conform acestei metode, stocurile sunt înregistrate la pretul de cumparare din factura la care se adaugă cheltuielile de transport, ambalajele nerecuperabile. Cheltuielile sunt înregistrate distinct in contul 308 „ Diferente de preț la materii prime si materiale „ si sunt repartizate cu ajutorul coeficientului de repartizare calculat astfel:
Chelt. de transport-aprovizionare Chelt. de transport-aprovizionare
aferente stocurilor inițiale + aferente intrărilor de stocuri
K=
Soldul inițial al stocurilor + Intrări la preț de factura
la preț de factura
Prin acest coeficient se determina valoarea corespunzătoare diferentelor de preț aferente ieșirilor, aceste valori fiind repartizate asupra cheltuielilor secțiilor, folosind drept cheie de repartizare ponderea cheltuielilor directe in totalul cheltuielilor.
Pentru evaluarea stocurilor de materii prime si materiale la ieșirea din gestiune, societatea foloseste metode LIFO ( primul intrat – primul ieșit ) care presupune descărcarea gestiunii si inregistrarea in conturile de cheltuieli corespunzătoare a valorilor materiale in ordinea cronologica a aprovizionării lor.
Pentru evidențierea intrărilor de stocuri de materii prime si materiale documentele primare utilizate sunt următoarele:
nota de intrare si constatare de diferente – se intocmeste la primirea si recepționarea materiilor prime si materialelor fiind semnat de comisia de recepție si consemnat „ bun de plata „ in cazul in care nu exista diferente la recepție fata de documentele furnizorului; in cazul in care se constata diferente la recepție, este instiintat furnizorul si materiile prime sunt refuzate la plata;
avizul de insotire – se emite la livrare, servește ca document pentru eliberarea materiilor prime si materialelor din gestiune, ca document de încărcare a gestiunii primitorului, ca document de insotire a materialelor pe timpul transportului;
factura – se intocmeste in momentul livrării materiilor prime si materialelor si indeplineste pe lângă funcțiile avizului de expediție si funcția de act justificativ pentru decontarea livrărilor;
bon de predare-transfer-restituire – folosit pentru depozitarea unor materiale provenite din producție proprie, dar si pentru transferul lor intre magazii sau pentru restituirea la locurile de depozitare inițiale.
Documentele privind intrarea de materii prime si materiale in gestiune sunt întocmite la locul de depozitare, apoi sunt operate in fisele de magazie si sunt predate Oficiului de Calcul pentru întocmirea computerizata.
Pentru evidenta ieșirilor de stocuri se folosesc următoarele documente primare:
bonul de consum – utilizate pentru materiile prime si materialele date in consumul productiv, care au o frecventa mai redusa la eliberarea din magazie;
aviz de insotire ;
factura.
Documentele privind ieșirile de materii prime si materiale sunt întocmite diferențiat si anume:
avizele de expediție sunt întocmite la Serviciul de Aprovizionare după care sunt predate la magazii de unde se eliberează marfa si sunt operate in fisele de magazie;
bonurile de consum sunt întocmite la secțiile consumatoare, după care sunt predate la magazie de unde sunt eliberate materialele si sunt operate in fisele de magazie.
Acestea sunt si ele predate, la rândul lor, la Oficiul de Calcul pentru a se întocmi factura.
La Oficiul de Calcul documentele sunt grupate sistematic si cronologic pentru a fi prelucrate si pentru a se obține situațiile centralizatoare ale intrărilor si ieșirilor de materiale, precum si situația stocurilor finale. Situațiile centralizatoare sunt predate compartimentului financiar-contabil care compara la sfarsitul fiecărei luni situația stocurilor editata de calculator cu datele înscrise in fisele de magazie, iar eventualele diferente constatate sunt reglementate.
Înregistrarea operațiilor economice si financiare in conturi se face după consemnarea prealabila a acestora in documentele corespunzătoare fiecărei operațiuni si anume documentele justificative.
Documentele justificative angajează răspunderea persoanelor care le-au întocmit, vizat si aprobat ori înregistrat in contabilitate. Ele fac dovada înfăptuirii operațiilor si angajează răspunderi, drepturi si obligații cu privire la existenta si iscarea documentelor patrimoniale.
Documentele justificative cuprind următoarele elemente principale: denumirea documentului; denumirea si sediul unitarii patrimoniale care intocmeste documentul; numărul si data întocmirii acestuia; menționarea parților care participa la efectuarea operației patrimoniale; denumirea si sediul unitatii patrimoniale care intocmeste documentul; conținutul operației patrimoniale; datele cantitative si valorice aferente operației efectuate; numele, prenumele si semnăturile persoanelor care le-au intovmit, vizat si aprobat.
După întocmire, documentele justificative se supun verificării si prelucrării care consta in:
verificarea formei, prin care se urmareste daca s-au completat toate datele obligatorii din formular, daca ele corespund cu cele din anexe, daca exista semnăturile necesare si daca s-au întocmit in numărul de exemplare prevăzut;
verificarea calculelor, prin care se urmareste corectitudinea acestora;
verificarea de fond care presupune urmărirea legalitatii, realitatii, oportunitatii operațiilor economice si financiare prin care s-au întocmit.
Pentru înregistrarea in contabilitate, documentele justificative sunt supuse analizei contabile si contării, adică înscrierii pe ele a conturilor care se refera la operații de aceeași natura si din aceeași perioada.
Înregistrarea in contabilitate a operațiilor economice si financiare se face cronologic, prin respectarea succesiunii documentelor justificative individuale sau centralizatoare, in funcție de data de întocmire sau intrare in unitate si sistematic, in registrele deschise pe conturi sintetice si analitice.
Pentru a-si îndeplini menirea lor, documentele justificative trebuie sa beneficieze de o circulație cat mai rapida si mai raționala din momentul si de la locul întocmirii sau intrării in unitate si pana in momentul predării lor la arhiva. Organizarea circulației documentelor se face pe baza de grafice de circulație, a căror întocmire si urmărire sunt sarcini ce revin conducătorului compartimentului financiar-contabil al unitatii.
După întocmirea, verificarea si înregistrarea lor, documentele justificative sunt supuse operației de clasare, clasarea având ca scop sa asigure identificarea cu usurinta a acestora atunci când sunt căutate pentru furnizarea informațiilor necesare organelor de evidenta, conducere si control.
Păstrarea documentelor se face prin arhivarea lor. Registrele de contabilitate, precum si documentele justificative care stau la baza înregistrărilor in contabilitate se păstrează in arhiva agenților economici timp de 10 ani cu începere de la data încheierii exercițiului in cursul căruia au fost întocmite.
4.2. REFLECTAREA IN CONTABILITATE
A OPERATIUNILOR PRIVIND STOCURILE DE
MATERII PRIME SI MATERIALE
In cazul utilizării inventarului permanent, toate operațiile privind intrarea de materii prime si materiale se înregistrează la costuri de achiziție, preturi prestabilite ( standard ) sau preturi de factura in de bitul conturilor din grupa 30 “ Materii prime si materiale “ si toate operațiile privind ieșirea de materii prime si materiale se înregistrează la cost mediu ponderat, preturi stabilite prin metodele FIFO si LIFO, sau preturi prestabilite ( standard ) in creditul conturilor din grupa 30 “ Materii prime si materiale “.
In cazul in care intrările de materii prime si materiale sunt înregistrate la costul de achzitie (format din pretul de factura plus cheltuielile de transport – aprovizionare ), evaluarea ieșirilor de materii prime si materiale se face la cost mediu ponderat sau la preturi determinate prin metoda FIFO sau LIFO.
Daca evaluarea si inregistrarea se face la preț prestabilit ( standard ), diferentele de preț fata de costul de achiziție se înregistrează intr-un cont distinct 308 “ Diferente de preț la materii prime si materiale “. In debitul contului se înregistrează diferentele de preț aferente materiilor prime si materialelor intrate in gestiunea unitatii patrimoniale in negru, daca preturile prestabilite sunt mai mici decat costul de achiziție, sau in roșu, daca preturile prestabilite sunt mai mari decat costul de achiziție. In creditul contului se înregistrează diferentele de preț aferente stocurilor de materii prime si materiale ieșite din gestiune in negru sau in roșu, după caz.
Pretul prestabilit reprezinta un preț antecalculat folosind media statistica a preturilor din exercițiul precedent sau din mai multa exerciții precedente. El e corectat cu ritmul de creștere sau cu ritmul de descreștere al preturilor. Trimestrial sau lunar poate fi ajustat in funcție de variația preturilor.
Daca evaluarea si inregistrare se face la preturi de factura, contul 308 “Diferente de preț la materii prime si materiale “ va înregistra toate cheltuielile de transport-aprovizionare aferente materiilor prime si materialelor intrate in gestiunea unitatii. La sfarsitul lunii aceste cheltuieli vor fi repartizate asupra consumurilor de materii prime si materiale.
In cazul inventarului intermitent, intrările de stocuri din cumpărări de materii prime si materiale sunt contabilizate direct in conturile de cheltuieli cu materii prime si materiale la cost de achiziție.
In cursul perioadei de gestiune ( exercițiul financiar ) ieșirile de stocuri din gestiune, prin consum sau vânzare, nu sunt contabilizate.
La sfarsitul exercițiului, după efectuarea inventarierii fizice, este înregistrata variația stocurilor (sold inițial – sold final ), neafectate de eventualele provizioane pentru depreciere. Variația stocurilor este determinata pe cale contabila prin anularea stocului inițial si constatarea stocului final, conform datelor stabilite la inventar.
Inventarul intermitent nu ridica problema regularizării plusurilor sau minusurilor la inventarul fizic, deoarece soldul contului de stoc reflecta mărimea stocului real, constatat prin inventariere fizica. Soldul contului de cheltuieli privind stocul de materii prime si materiale reflecta cheltuielile cu achiziția materiilor prime si materiale influențate cu variația stocului (adică valoarea ieșirilor din stoc ).
4.2.1. CONTABILITATEA MATERIILOR PRIME
SI MATERIALELOR
INTRATE IN GESTIUNE
Aprovizionarea de la furnizori cu materii prime si materiale se realizează ca urmare a actului de vânzare-cumpărare dintre beneficiari si furnizori. Procesul de aprovizionare reclam utilizarea a o serie de documente care preced derularea operațiunii de aprovizionare ( contracte ) precum si o serie de documente legate de momentul aprovizionării, respectiv a intrărilor in gestiune a valorilor materiale. Documentele de uz sunt întocmite de furnizor si aceste documente se refera la avizul de expediție daca nu s-a emis factura, precum si factura ca document de decontare dintre furnizori si cumpărători.
Recepția valorilor materiale de către beneficiari încheie actul aprovizionării, prin întocmirea Notei de intrare-recepție si constatare de diferente prin care se confirma intrarea in gestiune a acestor valori materiale.
Exemplu :
Pe baza facturii nr. 211714 se receptioneaza cantitatea de 720 kg de zahar la pretul de 10.000 lei / kg, valoare de 7.200.000 lei, TVA 19%. Cheltuielile de transport sunt in suma de 500.000 lei.
% = 401 9.163.000
301 Furnizori 7.200.000
Materii prime
308 500.000 Diferente de preț la materii prime
si materiale
4426 1.463..000
TVA deductibila
Cu privire la procesul de aprovizionare a valorilor materiale exista si situația de constatare a unor minusuri cantitative fata de documentul de livrare al furnizorului. Aceste minusuri, din punct de vedere juridic, pot avea următorul statut :
minusuri soluționate
minusuri nesolutionate
Minusurile soluționate se caracterizează prin aceea ca, la data recepției materiilor prime se poate stabili ce anume a generat lipsa ca atare. Aceste minusuri soluționate pot fi stabilita astfel :
minusuri din vina furnizorului care sunt constatate cu ocazia recepției si care au fost consemnate in documentul de recepție si acceptate de furnizor, nu determina ca in contabilitate sa se înregistreze furnizorul ca un debitor, deoarece plata are loc de principiu după recepție, conducând astfel la situația de a se înregistra in contabilitate numai cantitatile efectiv primite.
Lipsa din vina furnizorului nu se evidentiaza daca nu a fost plătit cu anticipație furnizorul.
Daca a fost plătit cu anticipație, atunci furnizorul devine debitor pentru minusurile constatate si urmează sa fie recuperata suma respectiva.
minusurile din vina unitatii de transport se stabilesc tot prin documentele încheiate intre cumpărător si organizația de transport la primirea materiilor prime si materialelor. Aceste documente îmbracă forma unui proces verbal de constatare, document ce constituie baza de formulare a pretenției financiare fata de unitatea de transport.
Si in acest caz in conturile de materii prime si materiale nu se va înscrie decat valoarea corespunzătoare cantitatii efectiv intrate, furnizorul in aceasta situație primindu-si toate drepturile banesti, cumpărătorul având obligația sa recupereze de la unitatea de transport diferența corespunzătoare minusurilor constatate.
minusurile din cauza delegatului determina inregistrarea intrărilor tot la nivelul cantitatilor efectiv primite, dar delegatul devine debitor, urmând a se recupera de la acesta minusurile constatate. Furnizorul isi plateste drepturile banesti integral, cumpărătorul având obligația sa recupereze debitul formulat fata de delegat.
minusurile datorate pierderilor normale pe timpul transportului devin cheltuieli pentru unitate ; si-n aceasta situație in conturile de materii prime si materiale sunt înscrise tot valorile corespunzătoare cantitatilor efectiv recepționate de către cumpărători.
Minusurile nesolutionate din procesul de aprovizionare cu materii prime si materiale au un regim temporar de nesolutionare, deoarece in final trebuie stabilita cauza care a generat lipsa respectiva.
Din punct de vedere contabil, aceste minusuri sunt evidențiate pana la soluționare in contul 473 « Decontări din operațiuni in curs de clarificare « .In ipoteza ca se imputa persoanelor vinovate atunci se constituie ca un debit. Daca se suporta de întreprindere, intra in volumul cheltuielilor in raport de natura elementului aprovizionat sau poate fi evidențiat ca o cheltuiala cu caracter excepțional din operațiuni de gestiune.
Exemplu :
Societatea comerciala se aprovizionează cu materii prime ; factura A417532 indica : 8000 kg zahar preț 10.000 lei / kg, valoare totala factura 95.973.500 lei, cheltuieli de transport 650.000 lei.
Nota de recepție întocmita de comisia de recepție indica 7500 kg * 10.000 lei / kg.
Minusul de 500 kg il consideram ca s-ar datora fie furnizorului, fie unitatii de transport, fie delegatului.
In ipoteza aprovizionării cu minusuri din vina furnizorului : inregistrarea in contabilitate se face la nivelul cantitatii efectiv primite, adică la valoarea de 75.000.000 lei, TVA 19% conform notei de recepție; pentru minusurile constatate nu se contabilizează furnizorul ca un debitor, deoarece nu i s-a plătit contravaloarea materiilor prime.
Inregistrarea in contabilitate este :
% = 401 90.023.500
301 Furnizori 75.000.000
Materii prime
308 650.000
Diferente de preț la materii prime
si materiale
4426 14.373.500
TVA deductibila
In ipoteza aprovizionării cu minusuri din vina unitatii de transport : aceste se constituie in evidenta cumpărătorului, in regim de debit de recuperat, furnizorul primindu-si toate drepturile înscrise in factura, adică valoare factura 95.973.500 lei.
Inregistrarea contabila este :
% = 401 95.973.500
301 Furnizori 75.000.000
Materii prime
308 650.000
Diferente de preț la materii prime
si materiale
4426 15.323.500
TVA deductibila
461 5.000.000
Debitori diverși
Este normal a se pretinde unitatii de transport si TVA-ul aferent minusurilor in suma de 950.000 lei. Acest TVA devine TVA colectata.
Inregistrarea contabila va fi :
461 = 4427 950.000
Debitori diverși TVA colectata
In ipoteza ca minusurile sunt din vina delegatului cumpărătorului : suma de 5.000.000 lei trebuie recuperata se constituie tot ca un debit de recuperat, furnizorului cuvenindu-i-se întreaga valoare a facturii de 95.973.500 lei.
Inregistrarea contabila este :
% = 401 52.776.500
301 Furnizori 41.250.000
Materii prime
308 350.000
Diferente de preț la materii prime
si materiale
4426 8.426.500
TVA deductibila
461 2.750.000
Debitori diverși
Si in cazul delegatului se pune problema recuperării TVA-ului in suma de 950.000 lei pentru minusurile constatate, determinând inregistrarea :
461 = 4427 950. 000
Debitori diverși TVA colectata
In procesul de aprovizionare cu materii prime si materiale exista si situații de refuzuri care pot îmbracă doua variante :
refuz total
refuz parțial
Refuzul total de plata a documentelor de decontare dintre furnizor si cumpărător poate interveni in situația când furnizorul din eroare a trimis cumpărătorului factura. Acesta are obligația sa anunțe furnizorul fara a efectua nici-o inregistrare in contabilitate.
In cazul in care furnizorul a expediat pe adresa cumpărătorului valoarea materiilor prime care nu răspund clauzelor contractuale, cumpărătorul are dreptul sa refuze integral valoarea materiilor primite si implicit plata conform documentelor ce au insoti marfa. Întrucât au fost primite valorile materiale, cumpărătorul are obligația sa le conserve anuntand furnizorul de refuz. Faptul ca nu sunt acceptate, nu fac obiectul înregistrării prin conturile bilanțiere, dar trebuie reflectate prin conturi de ordine si evidenta ( in afara bilanțului ).
Pentru stocurile de materiale care nu sunt acceptate se va debita contul 8033 “ Valori materiale primite in păstrare sau in custodie “. In acest cont vor ramane evidențiate pana când se clarifica problema, existând posibilitatea de returnare a mărfii furnizorului sau reexpedierea lor către un alt client al furnizorului. Restituirea sau reexpedierea acestor valori materiale conduce la creditarea contului de ordine si evidenta.
Exemplu :
Societatea primește cantitatea de 1000 kg faina la pretul de 9.000 lei / kg, in valoare de 9.000.000 lei, cantitate ce nu a fost comandata de societate si refuzata la plata.
Inregistrarea contabila este :
8033
Valori materiale primite in
Păstrare sau custodie
9.000.000
In legătura cu acest refuz total se pune problema eventualelor cheltuieli pe care le face cumpărătorul privind restituirea sau reexpedierea valorilor materiale refuzate. Daca s-a convenit ca aceste cheltuieli sa le suporte cumpărătorul, urmând a fi recuperate de la furnizor, atunci furnizorul se constituie ca un debitor, cumpărătorul urmând sa-si recupereze cheltuiala.
Exemplu :
Societatea comerciala restituie furnizorului cantitatea de 1000 kg * 9.000 lei / kg, faina necomandata in valoare de 9.000.000. Cheltuielile de transport pentru restituire pe care trebuie sa le recupereze societatea se ridica la 300.000 lei.
Înregistrările contabile sunt :
soldarea contului in afara bilanțului :
8033
Valori materiale primite in
Păstrare sau custodie
9.000.000 9.000.000
constituirea dreptului de creanța asupra furnizorului in suma de 300.000 lei, reprezentând cheltuieli de transport :
461 = 5121 300.000
Debitori diverși Conturi la bănci in lei
Refuzul parțial poate fi determinat de situații ca :
calcule eronate efectuate de furnizor, in documentul de livrare, marfa fiind acceptata in totalitate ;
primirea unor valori materiale care nu corespund clauzelor contractuale, fiind acceptate numai acele valori ce au făcut obiectul contractului.
In ipoteza ca au fost comise erori de calcul de către furnizori in documentele de livrare, atunci cumpărătorul va înregistra in contabilitate intrarea valorilor materiale la nivelul preturilor corect stabilite. Cumpărătorul are obligația de a-l instiinta pe furnizor de aceste erori pentru ca plata sa se realizeze la nivelul obligațiilor corect stabilite.
In situația ca , odată cu valorile materiale sosesc si alte valori care nu sunt acceptate, urmează ca in conturile de bilanț sa se înregistreze numai valorile materiale acceptate, obligația fata de furnizor stabilindu-se deci la nivelul cantitatii acceptate. Pentru cantitatea neacceptata, cumpărătorul ramane răspunzător de aceasta valoare materiala si va fi înregistrata in contul 8033 « Valori materiale primite in păstrare sau custodie », ramanand in acest cont pana la restituirea către furnizor.
Exemplu :
Societatea primește factura nr. 123424 cu următoarele valori : zahar 850 kg * 10.000 lei / kg, TVA 19% ; cheltuieli de transport 500.000 lei. Total factura 10.710.000.
Inregistrarea contabila este :
% = 401 10.710.000
301 Furnizori 8.500.000
Materii prime
308 500.000
Diferente de preț la materii prime
si materiale
4426 1.710.000
TVA deductibila
In procesul de aprovizionare cu materii prime exista si situații când nu a fost primita factura de la furnizor. Neprimirea acestui document nu poate duce la o sistare a recepției deoarece societatea are nevoie de aceste materii prime. In aceasta situație intrările de stocuri de materiale se înregistrează in debitul contului 408 « Furnizori – facturi nesosite « .
In momentul in care sosește factura de la furnizor se confrunta datele înregistrate in contabilitate cu cele din factura sosita, existând situațiile :
concordanta deplina, ceea ce nu impune corecții pentru înregistrările efctuate :
daca datele din factura nu corespund cu datele ce au fost inregistrare in contabilitate, atunci se procedează la stornarea operațiunii efectuata in prima faza, si se inregistreza corect pe baza datelor din factura.
Exemplu :
Se receptioneaza materii prime sosite fara factura : 1500 kg coloranți la pretul de 2.500 lei / kg in valoare de 3.750.000, TVA 19%.
Inregistrarea in contabilitate este :
% = 408 4.462.500
301 Furnizori-facturi nesosite 3.750.000
Materii prime
4428 712.500
TVA neexigibila
La sosirea facturii nu se constata diferente fata de datele înregistrate inițial ; înregistrările contabile vor fi :
408 = 401 4.462.500
Furnizori- facturi nesosite Furnizori
4426 = 4428 712.500
TVA deductibila TVA neexigibila
Daca la sosirea facturii se constata diferente fata de datele înregistrate, pentru a se păstra integritatea facturilor ca atare se anulează operațiunea inițiala de 4.462.500 lei prin stornare :
% = 408 4.462.500
301 Furnizori-facturi nesosite 3.750.000
Materii prime
4428 712.500
TVA neexigibila
Inregistrarea corecta a sumei de 4.551.750 lei din factura sosita:
% = 408 4.551.750
301 Furnizori-facturi nesosite 3.825.000
Materii prime
4428 726.750
TVA neexigibila
Intrările de materii prime si materiale mai pot proveni si de la grup, unitate, subunitati, din plusuri de inventar, intrări ca aport la capitalul social, intrări de materii prime ca rebuturi.
Derularea tranzacțiilor presupune, intr-un mediu de piața concurențial, operarea cu reduceri de preț.
Sunt întâlnite doua categorii de reduceri de preț:
reduceri de natura comerciala sau reduceri comerciale, care au o influenta directa asupra mărimii nete a unei facturi, si anume:
Rabatul reprezinta reducerea practicata, in mod excepțional, asupra prețului de vânzare convenit anterior intre furnizor si client, tinandu-se cont de unele defecte de calitate sau de neconformitate a bunurilor comercializate, fata de clauzele prevăzute in contract.
Remiza este o reducere practicata, in mod excepțional, asupra prețului curent de vânzare, tinandu-se cont de volumul vânzărilor sau de importanta cumpărătorului in clientela vânzătorului.
Risturnul reprezinta o reducere de preț calculata asupra ansamblului operațiilor efectuate cu același cumpărător pe o perioada determinata.
reduceri de natura financiara sau reduceri financiare, care poarta denumirea de sconturi.
Scontul de decontare este reducerea financiara acordata procentual asupra unei creanțe decontate înainte de scadenta.
Exemplu:
Societatea achizitioneaza pe baza facturii nr 34782 500 kg. zahar. Totalul brut al facturii este de 5.000.000; rabatul pentru defecte de calitate este de 100.000 lei; remiza pentru vânzări superioare sumei de 1.000.000 lei este de 5%; remiza pentru poziția preferențiala a cumpărătorului in clientela întreprinderii este de 10%; risturnul acordat este de 5%; scontul de decontare înainte de plata la scadenta este de 2%; TVA 19%.
Factura simplificata se prezintă astfel:
valoarea bruta 5.000.000
(-) rabat 100.000
4.900.000
(-) remiza 1 (pentru vânzări superioare)
4.900.000 * 5% 245.000
4.655.000
(-) remiza 2 (pentru importanta clientului)
4.655.000 * 10% 465.500
4.189.500
(-) risturn
4.189.500 * 5% 209.475
NET COMERCIAL 3.980.025
(-) scont de decontare
3.980.025 * 2% 79.600
NET FINANCIAR 3.900.425
(+) TVA: 3.900.425 * 19% 741.080
NET DE PLATA (TOTAL FACTURA) 4.641.505
Inregistrarea contabila este:
4.721.105 % = % 4.721.105
3.980.025 301 401 4.641.505
Materii prime Furnizori
741.080 4426 767 79.600
TVA deductibila Venituri din sconturi
obținute
In practica comerciala se întâlnesc situații când reducerile de preț sunt acordate ulterior facturării.
Atunci când reducerile comerciale fac obiectul facturilor de reducere, trebuie contabilizata o reducere a costului de achiziție aferent stocului respectiv.
Exemplu:
La sfarsitul anului societatea primește o factura de reducere reprezentând risturnuri in suma de 2.000.000 lei TVA 19%, aferente achizițiilor de zahar efectuate in cursul anului.
401 = % 2.380.000
Furnizori 301 2.000.000
Materii prime
380.000
TVA deductibila
sconturile de decontare acordate ulterior sunt contabilizate similar cazului facturilor inițiale.
Intrarea in gestiune a materialelor provenite de la grup, unitate, subunitati presupune folosirea conturilor :
4511 „ Decontări in cadrul grupului „
481 „ Decontări intre unitate si subunitati „
482 „ Decontări intre subunitati „
Exemplu :
Societatea se aprovizionează cu 200 kg hârtie pentru ambalat produse de la subunitatea 2 a societatii, in valoare de 6.000.000.
Inregistrarea contabila este :
3023 = 481 6.000.000 Materiale pentru ambalat Decontări intre unitate si
subunitati
Inregistrarea in contabilitate a cantitatilor constatate plus la inventar are la baza diferntele intre stocurile scriptice si cele faptice constatate in urma inventarului si care sunt consemnate in listele de inventar.
Exemplu :
In urma inventarului anual, la produsul zahar s-a constatat un plus de 150 kg in valoare de 15.000.000 lei stabilit pe baza listei de inventar întocmite. Plusul a fost înregistrat in contabilitate si a fost operat si in fisa de magazie.
Inregistrarea contabila este :
301 = 601 15.000.000
Materii prime Cheltuieli cu materiile prime
La S.C. “ Chimica Daily “ SA , in cadrul gestiunilor intra materii prime si materiale sub forma rebuturilor, care sunt folosite intr-un nou proces de producție. Intrarea in gestiune se face pe baza bonului de predare.
Exemplu :
In cadrul gestiunii nr. 4 sunt recepționate 200 bucati de ciocolata care in urma procesului de producție nu au ieșit ca produse finite, urmând sa fie refolosite in procesul de producție si evaluate la pretul de 7000 / buc in valoare totala de 1.400.000 lei.
Înregistrările contabile sunt :
346 = 711 1.400.000
Produse reziduale Variația stocurilor
Transferul produselor reziduale la materii prime in suma de 1.400.000:
301 = 346 1.400.000
Materii prime Produse reziduale
4.2.2. CONTABILITATEA MATERIILOR PRIME SI MATERIALELOR IESITE DIN GESTIUNE
Pentru evaluarea stocurilor de materii prime si materiale la ieșirea din gestiune S.C. “ Chimica Daily “ S.A. foloseste metoda LIFO ( primul intrat – primul ieșit ) care presupune descărcarea gestiunii si inregistrarea in conturile de cheltuieli corespunzătoare a valorilor materiale in ordinea cronologica a aprovizionării lor.
Caracterul eterogen al elementelor din structura stocurilor determina si unele perticularitati sub raportul modului sau a cailor de ieșire a elementelor de natura stocurilor de materii prime si materiale.
Calea principala de ieșire a materiilor prime din depozitele unitatii o constituie consumarea lor in secțiile de producție. Ieșirea din gestiune a stocurilor se face pe baza bonului de consum întocmit in cadrul fiecărei gestiuni.
Exemplu:
La data de 22.04.2001 pe baza bonului de consum nr 788564, s-a dat in consum cantitatea de 250 kg zahar la pretul de 10.000 lei / kg in valoare de 2.500.000 lei.
Inregistrarea efectuata in contabilitate este următoarea :
601 = 301 2.500.000
Cheltuieli cu materiile prime Materii prime
Prin aceasta inregistrare se reflecta in contabilitatea financiara includerea in cheltuielile de exploatare a materiilor prime in vederea realizării de produse finite sau pentru realizarea altor valori de intrebuintare.
De asemenea, materialele consumabile de care dispune întreprinderea sunt destinate in principal consumului lor in activitatea de exploatare.
Exemplu :
Pe baza bonului de consum nr 12642 se scot din gestiune 100 litri de motorina in valoare de 4.500.000 lei.
Inregistrarea in contabilitate este :
6022 = 3022 4.500.000
Cheltuieli privind combustibilul Combustibili
Materiile prime achiziționate de unitate pot fi trimise spre prelucrare la terți. Aceasta trimitere pentru prelucrare la terți are un caracter temporar’ revenind in gestiunea unitatii materiale din procesul de prelucrare fie sub forma tot a unor materii prime, fie pot fi primite sub forma altor elemente de natura stocurilor.
Cu privire la procesul de prelucrare urmează ca in contabilitate sa fie înregistrate si alte operațiuni generate de acest proces de prelucrare, ca de exemplu: transportul materiilor prime privind trimiterea si aducerea de la prelucrare, precum si manopera pe care o facturează unitatea care a efectuat lucrarea.
Exemplu :
La data de 10.05. 2001 se trimite la terți cantitatea de 200 kg zahar tos preț 9000 lei / kg pentru a fi prelucrat ca zahar pudra. Cheltuielile de transport sunt suportate de societate si plătita din cont bancar in valoare de 550.000 lei. Manopera facturata de unitatea prelucrătoare este de 1.500.000 lei.
Înregistrările in contabilitate sunt :
scăderea din gestiune a materiilor trimise la prelucrare in suma de 1.800.000 lei :
351 = 301 1.800.000 Materii prime si materiale Materii prime
aflate la terți
inregistrare cheltuielilor de transport in suma de 550.000 lei
308 = 5121 550.000
Diferente de preț la materii Conturi la bănci in lei
prime si materiale
inregistrarea manoperei facturata de unitatea prestatoare in suma de 1.500.000
308 = 401 1.500.000
Diferente de preț la materii Furnizori
prime si materiale
recepționarea materiilor prime in suma de 1.800.000 lei rezultate din procesul de prelucrare, ceea ce de termina închiderea contului 351 care a avut o funcționalitate temporara de evidențiere a materialelor existente la terți pentru prelucrare
301 = 351 1.800.000
Materii prime Materii prime si materiale
aflate la terți
La sfarsitul lunii diferentele de preț sunt repartizate asupra materiilor prime, majorând pretul acestora.
Referitor la contul 308 “ Diferente de preț la materii prime si materiale “ in care se colectează cheltuielile de transport – aprovizionare, precum si alte taxe si la contul 301 “ Materii prime “ la sfarsitul lunii : valoarea cheltuielilor de transport aferenta materiilor prime date in consum este deteminata si repartizata prin calcularea coeficientului de repartizare ( K ).
Exemplu :
La data de 31.03.2001 soldurile si rulajele conturilor 301 si 308 se prezintă astfel :
301 Materii prime 308 Diferente de preț la materii
D C D prime si materiale C
Si 2.000.000 RC 10.000.000 Si 500.000
RD 18.000.000 RD 900.000
SD 10.000.000
500.000 + 900.000
K = * 100 = 7%
2.000.000 + 18.000.000
Coeficientul de repartizare este 7%. Acesta se aplica asupra stocurilor ieșite din gestiune, suma rezultata repartizându-se pe cheltuieli.
10.000.000 * 7% = 700.000
601 = 301 700.000
Cheltuieli cu materiile prime Materii prime
si materialele
O alta cale de ieșire a materiilor prime din gestiune o poate constitui si vânzarea acestor elemente. Operația de vânzare a materiilor prime nu are un caracter de permanenta, deoarece unitatea economica nu se aprovizionează cu materii prime in scopul revanzarii acestora, fiind considerata o cale cu caracter accidental.
Vânzarea poate fi generata de faptul ca unitatea dispune de cantitati mari de sortimente de materii prime care sunt imobilizate.
Valorificarea acestor materii prime prin vânzare trebuie sa se facă cu ajutorul contului 371 « Mărfuri ».
Exemplu :
Societatea vinde cantitatea de 550 kg lapte praf la pretul de 13.000 lei / kg in valoare de 7.150.000 lei pe baza avizului de expediție nr 342 si a facturii nr 40007. Pretul de inregistrare al materiilor prime a fost de 12.500 lei / kg.
Înregistrările contabile sunt:
transferul materiilor prime care au făcut obiectul vânzării la contul de mărfuri in valoare de 6.875.000 ( 550 kg * 12.500 lei / kg )
371 = 301 6.875.000
Mărfuri Materii prime
livrarea materiilor prime la pretul de 7.150.000, TVA 19%.
411 = % 8.508.500
Clienți 707 7.150.000
Venituri din vânzarea mărfuri
4427 1.358.500
TVA colectata
scăderea din gestiune ca mărfuri a materiilor prime vândute in suma de 6.875.000 lei
607 = 371 6.875.000
Cheltuieli privind mărfurile Mărfuri
Analizând înregistrările de mai sus se constata o tranzitare a materiilor prime prin contul de mărfuri pentru a respecta circuitul cu privire la actul de vânzare – cumparare.
Se poate admite si alta soluție de inregistrare a vânzării materiilor prime, care sa nu mai tranzitate prin contul de mărfuri, ci scăderea din gestiune a materiilor prime sa se realizeze ca si in cazul consumului lor.
Scăderea mărfurilor din gestiune se mai poate in suma de 6.875.000 lei se mai poate înregistra sub următoarea forma :
601 = 301 6.875.000 Cheltuieli cu materiile prime Materii prime
Operația de vânzare poate sa ramana in continuare prin intermediul contului 707 “ Venituri din vânzarea mărfurilor “ sau poate fi înregistrata prin contul 758 “ Alte venituri din exploatare “.
Exemplu:
Societatea vinde 550 kg materie prima lapte praf la pretul de 13.000 lei / kg , valoare 7.150.000, TVA 19%.
Inregistrarea contabila este :
411 = % 8.508.500
Clienți 758 7.150.000
Alte venituri din exploatare
4427 1.358.500
TVA colectata
Materiile prime transferate către subunitati, se înregistrează in contul 481 « Decontări intre unitate si subunitati ».
Exemplu :
Societatea trimite la subunitatea nr. 1 pe baza bonului de transfer nr. 12345 cantitatea de 50 kg pungi necesare ambalării produselor, la pretul de 11.000 lei / kg in valoare de 550.000 lei.
Inregistrarea in contabilitate este :
481 = 3023 550.000 Decontări intre unitate si Materiale pentru ambalat
subunitati
Alte ieșiri legate de stocuri pot fi minusurile de inventar, minusurile de gestiune cauzate de calamitați sau ieșite prin donație.
In cazul minusurilor constatate cu ocazia inventarierii, documentul pe baza căruia se face constatarea este Lista de inventar, prin care se compara stocurile scriptice cu cele faptice si contabilizarea acestora. După constatarea eventualelor minusuri, se caută cauza acestor minusuri :
din vina gestionarului, urmând ca minusurile sa fie imputate acestuia
alte motive neimputabile
Exemplu :
Cu ocazia efectuării inventarului la data de 25.12.2001 se constata la gestiunea nr. 3 un minus de inventar de 50 kg lapte praf, preț de inregistrare 13.000 lei / kg. In urma analizei efectuate s-a constatat ca minusul este din vina gestionarului, fapt pentru care conducerea a hotărât imputarea minusului.
Înregistrările in contabilitate sunt:
scoaterea din evidenta a materiilor prime constatate minus la inventar
601 = 301 650.000
Cheltuieli cu materiile prime Materii prime
imputarea gestionarului a contravalorii materiilor prime in suma de 650.000, plus TVA aferent
461 = % 428.400
Debitori diverși 758 360.000
Alte venituri din exploatare
4427 68.400
TVA colectata
O alta situație întâlnita in cazul ieșirii stocurilor de materii prime o reprezinta deprecierea lor in urma unor calamitați naturale, cauze care nu pot fi imputate gestionarului.
Exemplu :
Contravaloarea stocurilor din exemplul precedent de 650.000 lei va fi trecuta pe cheltuieli.
671 = 301 650.000
Cheltuieli privind calamitatile Materii prime
si alte evenimente extraordinare
Stocurile de materii prime pot ieși din gestiune si prin donații, inregistrarea contabila fiind aceeași ca si in cazul anterior.
4.2.3. PARTICULARITATI PRIVIND MATERIALELE
DE NATURA OBIECTELOR DE INVENTAR
Conform Ordinului 94 / 2001,obiectele de inventar nu mai sunt o categorie distincta in cadrul stocurilor : ele fac parte din categoria stocurilor de materii prime si materiale.
Daca ar fi sa facem o clasificare a materialelor de natura obiectelor de inventar după natura lor, acestea s-ar fi clasificat după cum urmează :
materiale de natura obiectelor de inventar de uz general – se folosesc la mai multe produse, lucrări, servicii ; valoarea lor se include in cheltuieli fie integral la darea lor in folosința, fie intr-o perioada de cel mult trei ani ;
materiale de natura obiectelor de inventar cu destinație speciala din care fac parte : AMC-uri ( aparate de măsura si control ), dispozitive si verificatoare cu destinație speciala ce se folosesc la fabricarea anumitor produse in serie sau in masa sau la fabricarea unor comenzi individuale, indiferent de valoarea sau durata de serviciu ;
echipament de protecție, care cuprinde echipamentul care se distribuie salariaților de la locul de munca pentru protejarea sanatatii corporale a acestora. Valoarea lui se include in cheltuieli fie integral la darea in folosința, fie eșalonat dar nu mai mult de trei ani.
Contul 303 « Materiale de natura obiectelor de inventar » cumulează atât obiectele de inventar aflate in depozit cat si obiectele de inventar date in folosința ; separarea gestionara a obiectelor de inventar in depozit de cele date in folosința se poate realiza cu ajutorul contabilitatii analitice a stocurilor, deschizându-se conturi analitice distincte :
contul 303.01 « Materiale de natura obiectelor de inventar in depozit » – reflecta obiectele de inventar depozitate ce urmează sa fie date in folosința
contul 303.02 « Materiale de natura obiectelor de inventar in folosința » – reflecta obiectele de inventar date in folosința secțiilor, atelierelor sau altor locuri de utilizare.
Pentru obiectele de inventar in depozit se foloseste metoda inventarului permanent si evidenta lor operativa se tine prin Fisa de magazie.
Pentru obiectele de inventar in folosința se foloseste fisa obiectelor de inventar întocmita pe locuri de folosința si evidenta operativa se tine cu ajutorul formularului Evidenta obiectelor de inventar in folosința si a uzurii lor.
Sursele de intrare ale materialelor de natura obiectelor de inventar sunt aceleași ca si la celelalte materii prime si materiale si anume : pot proveni de la terți, pot fi recepționate de la grup sau pot fi aduse ca aport la capitalul social ; pot fi cumpărate prin avansuri de trezorerie sau primite cu titlu gratuit.
Ieșirile de materiale de natura obiectelor de inventar din gestiune se pot realiza prin : vânzarea obiectelor de inventar ca atare ; prin predarea lor grupului sau subunitatilor ; prin constatarea de minusuri de inventar ; prin donații sau distruse in urma calamitaților.
La S.C. « Chimica Daily » S.A. ponderea cea mai mare a obiectelor de inventar o deține echipamentul de lucru care intra in gestiune evaluat la preț de factura.
Exemplu :
Se receptioneaza cantitate de 50 perechi de cizme de cauciuc la pretul de 50.000 lei / per in valoare de 2.500.000 lei TVA 19% cu factura nr. A543657. Cizmele se dau in consum la secție pe baza bonului de consum nr. 123. Beneficiarii acestora suporta 50% din costul lor.
Înregistrările contabile sunt:
recepția materialelor de natura obiectelor de inventar in suma de 2.500.000 lei, TVA 19%.
% = 401 2.975.000
303.01 Furnizori 2.500.000
Materiale de natura ob.
de inventar in depozit
4426 475.000
TVA deductibila
darea in folosința a materialelor de natura obiectelor de inventar in valoare de 2.500.000 lei.
303.02 = 303.01 2.500.000
Materiale de natura obiectelor Materiale de natura obiectelor
de inventar in folosința de inventar in depozit
includerea integrala in cheltuieli a materialelor de natura obiectelor de inventar la darea in folosința in suma de 2.500.000 lei
603 = 303 2.500.000
Cheltuieli privind materialele Materiale de natura
de natura obiectelor de inventar obiectelor de inventar
constituirea dreptului de creanța asupra beneficiarilor in suma de 1.250.000 lei
461 = 758 1.250.000
Debitori diverși Alte venituri din exploatare
Exemplu :
Se casează materiale de natura obiecte de inventar in valoare de 800.000 lei conform procesului verbal de casare 5 / 28.09.2000.
Inregistrarea in contabilitate este
603 = 303.02 2.500.000 Cheltuieli privind materialele Materiale de natura obiectelor
de natura obiectelor de inventar de inventar in folosința
In urma casării rezulta deșeuri care sunt evaluate la 150.000 lei, fiind predate la magazia de deșeuri refolosibile :
346 = 711 150.000 Produse reziduale Variația stocurilor
4.2. CONTABILITATEA PROVIZIOANELOR
PENTRU DEPRECIEREA STOCURILOR DE MATERII
PRIME SI MATERIAE
Provizioanele pentru depreciere au ca resort constatarea contabila a unei reduceri a valorii anumitor elemente de activ rezultata din cauze ala căror efecte nu sunt considerate ireversibile.
Principiile prudentei si independentei exercițiilor precizează ca trebuie sa se tina cont de deprecierile, riscurile si pierderile posibile generate de desfasurarea activitatii exercițiului curent precum si ca, daca la inventariere se constata ca valoarea de utilitate a unui activ este inferioara valorii sale contabile iar deprecierea este judecata reversibil, trebuie constituite provizioane pentru depreciere. Se realizează astfel imaginea fidela a bilanțului, deoarece prin constituirea provizioanelor se diminuează costul activului in cauza, neconstituirea de provizioane ducând la supraevaluarea rezultatelor exercițiului.
Provizioanele pentru deprecierea valorii stocurilor se calculează la încheierea exercițiului financiar cu ocazia inventarierii. In acest scop se foloseste relația de principiu :
Provizioane pentru Valoarea Valoarea de
deprecierea stocurilor = contabila – inventar a stocurilor
Pentru inregistrarea provizioanelor se folosesc doua metode:
metoda generala sau metoda reluării provizioanelor – consta in crearea si creșterea provizioanelor înregistrându-se o creștere a cheltuielilor si diminuarea sau anularea lor prin virarea parțiala sau totala a acestora la venituri din provizioane. Metoda consta in compararea soldului provizionului calculat pe baza de inventar la închiderea exercițiului financiar cu soldul creditor al conturilor de provizioane pentru deprecierea stocurilor.
Calculul si inregistrarea provizioanelor in condițiile aplicării acestei metode se pot realiza in doua variante:
varianta calcului si înregistrării pe categorii de stocuri;
varianta pentru ansamblul stocurilor.
metoda anularii globale a provizioanelor – consta in anularea soldului inițial creditor al provizioanelor, iar apoi inregistrarea provizioanelor pe baza inventarului.
La S.C. « Chimica Daily » S.A. se foloseste metoda generala cu varianta pe categorii de stocuri, societatea creând provizioane numai pentru deprecierea materiilor prime.
Exemplu:
Societatea comerciala creează un provizion in suma de 2.500.000 lei la stocul de zahar si anulează provizionul in suma de 1.700.000 lei constituit la stocul de faina.
Înregistrările efectuate in contabilitate sunt :
crearea provizionului la stocul de zahar in suma de 2.500.000 lei
6814 = 391 2.500.000
Cheltuieli de exploatare privind Provizioane pentru deprecierea
provizioane pentru deprecierea materiilor prime
activelor circulante
anularea provizionului la stocul de lapte praf in suma de 1.700.000
391 = 7814 1.700.000 Provizioane pentru deprecierea Venituri din provizioane pentru
materiilor prime deprecierea activelor circulante
Cu ocazia inventarierii, la sfarsitul anului se constata următoarea situație a provizioanelor :
Situația provizioanelor la sfarsitul anului
pentru stocul de lapte praf se constituie diferența de provizion necesara in suma de 1.100.000 le
6814 = 391 1.100.000
Cheltuieli de exploatare privind Provizioane pentru deprecierea
provizioane pentru deprecierea materiilor prime
activelor circulante
pentru stocul de materiale de natura obiectelor de natura obiectelor de inventar provizionul constituit se diminuează cu suma de 500.000 lei
3922 = 7814 1.700.000
Provizioane pentru deprecierea Venituri din provizioane pentru
obiectelor de inventar deprecierea activelor circulante
=== Cap III ===
CAPITOLUL III
ANALIZA INFORMAȚIILOR FINANCIARE
PRIVIND STOCURILE DE MATERII PRIME SI MATERIALE
3.1. ANALIZA SITUATIILOR FINANCIARE PRIVIND
ACTIVELE CIRCULANTE
Evoluția și structura activelor circulante la S.C. Chimica Daily S.A.
– mil lei
Ponderile cele mai mari în totalul mijloacelor circulante le dețin grupele: materii prime și materiale ( 31,5% în anul 2001 ), creanțe și decontări ( 31,27% ), disponibilități bănești ( 23,1% ), produse finite, lucrări și servicii facturate ( 6,7% ). Această structură este considerată normală, datorită faptului că pentru desfășurarea procesului de producție sunt necesare materii prime și materiale, iar în condițiile în care majoritatea agenților economici sunt confruntați cu blocajul financiar, și S.C. „ Chimica Daily “ S.A. are creanțe de recuperat în valoare de aproximativ 2,5 miliarde lei, ceea ce îi îngreunează activitatea de aprovizionare, fenomen anihilat într-o bună parte prin existența disponibilităților bănești în suma totală de 1,649 mil. lei în anul 2001.
Privitor la evoluția mijloacelor circulante, se observă că în medie, mijloacele circulante au crescut de aproape două ori în anul 2001 față de anul 1999, ca urmare atât a creșterii prețurilor de achiziție și a cantităților de materii prime și materiale, dar și ca urmare a unui indice de inflație, toate aceste aspecte având repercusiuni asupra nivelului și indicelui de creștere a mijloacelor circulante.
Cea mai mare creștere o înregistrează creanțele și decontările diverse cu 242,2% datorită situației dificile cu care se confruntă beneficiarii produselor realizate de S.C. „ Chimica Daily “ S.A. și anume nivelul desfacerilor este într-o continuă reducere ca urmare a concurenței produselor din import care au o calitate mai bună și, de multe ori, un preț mai mic.
Societatea S.C „Chimica Daily “ S.A. s-a preocupat în mod special de reducerea stocurilor de materii prime și materiale, prin corelarea producției cu cerințele pieței de desfacere, măsură ce a dus la revigorarea activității productive a întreprinderii.
Mărfurile și ambalajele au înregistrat o creștere cu 415,9% mai mare decât în anul 1999, prin micșorarea stocurilor supranormative de materii prime și materiale și a stocului de producție neterminată și semifabricate.
3.2. ANALIZA STOCURILOR DE MATERII PRIME
SI MATERIALE
Intr-o economie in care toți producătorii sunt interesați sa satisfacă cererea, nu trebuie sa existe probleme in ceea ce privește asigurarea resurselor materiale necesare. Practic, intervine o serie de factori conjuncturali, cum ar fi lipsa disponibilitatilor banesti, pentru onorarea obligațiilor fata de furnizori, care dau un anumit grad de complexitate procesului general de gestionare a resurselor materiale.
Prin natura lui, orice stoc de mărfuri reprezinta o imobilizare de valori, de capital, de aceea orice firma adopta o politica legata de gestiunea stocurilor de materiale, in care dimensiunea acestora prezintă o importanta deosebita.
Obiectivele principale ale analizei stocurilor sunt:
urmărirea pe total si pe categorii a stocurilor efective in comparație cu cele optime, minime sau medii, antecalculate;
determinarea stocurilor peste cele optime sau sub cele optime si a imobilizărilor de stocuri;
analiza cauzelor care au provocat apariția stocurilor efective peste cele minime sau cele optime;
analiza structurii calitative a stocurilor;
analiza vitezei de circulație a activelor circulante.
Analiza stocurilor de materii prime si materiale in cadrul firmei, sub aspect metodologic, vizează mai multe aspecte
Analiza stocurilor de materii prime si materiale comparativ cu cifra de afaceri
In acest interval de timp stocurile au avut o tendința de scădere.
In mod normal, in condiții de stabilitate economica, stocurile de materiale trebuie sa evolueze in paralel cu producția, respectiv cu cifra de afaceri. In cazul nostru insa, deși in anul 2001 se constata o creștere semnificativa a cifrei de afaceri, stocul de materiale are o evoluție descrescătoare.
După cum se poate observa, volumul de stocuri al firmei este dependent de doi factori si anume:
cifra de afaceri
viteza de rotație a stocurilor
Viteza de rotație este un indicator sintetic calitativ de eficienta in care se reflecta toate schimbările intervenite in activitatea de exploatare si cea financiara a întreprinderii. Acest indicator sintetizează aspecte legate de desfasurarea procesului de aprovizionare si producție, de reducerea costurilor, scurtarea ciclului de producție si a perioadei de desfacere si încasare a producției.
Pentru caracterizarea vitezei de rotație, de regula, in practica economica se folosesc indicatorii:
numărul de rotații (n), exprimat prin relația:
CA
n = , unde:
S
S= stoc mediu
Stocul mediu reprezinta o mărime pur statistica necesara pentru a obține informații referitoare la:
valoarea imobilizărilor medii pe societate in valori materiale
mărimea suprafețelor de depozitare necesare pentru o activitate normala
cheltuielile ocazionate de depozitarea si transportul in secțiile de producție sau magazinele desfacere cu amănuntul
durata in zile a rotației (Dz)
S * T
Dz = , unde:
CA
T = 360 zile
Evoluția stocurilor comparativ cu CA
Din datele tabelului rezulta ca fata de anul precedent s-a realizat o accelerare a vitezei de rotație a stocurilor.
Factorii direcți care au determinat acest rezultat sunt:
cifra de afaceri
soldul mediu al stocurilor
Influenta modificării celor doi factori se determina astfel:
influenta modificării cifrei de afaceri:
S0 * 360 S0 * 360 2.556 * 360 2.556 * 360
– = – =
CA1 CA0 44.653 25.712
=20,61 – 35,79 = -15,8 zile
influenta modificării stocului mediu
S1 * 360 S0 * 360 2.245,5 * 360 2556 * 360
– = – =
CA1 CA1 44.653 44.653
= 18,10 – 20,61 = -2,51 zile
Interpretare: rezulta ca accelerarea vitezei de rotație cu 17 zile se datorează in exclusivitate reducerii stocului de materiale in condițiile unei creșteri semnificative a cifrei de afaceri.
Consecințele accelerării vitezei de rotație se materializează in eliberări de active circulante:
CA1 44.653
( Dz1 – Dz0 ) * = ( 18,10 – 35,79 ) * =
360 360
= -17,69 * 124,04 = -2.194,20 mil. lei
Creșterea vitezei de rotație a activelor circulante cu 17,69 zile se materializează intr-o diminuare a imobilizărilor in valoare de 2.194,2 mil. lei.
Cauzele accelerării vitezei de rotație a stocurilor:
Accelerarea vitezei de rotație a stocurilor presupune cercetarea cauzelor pe cele trei faze ale ciclului de exploatare:
aprovizionare
producție
comercializare
Caile de accelerare a vitezei de rotație in faza aprovizionării:
aprovizionarea ritmica cu resurse materiale
dimensiunea optima a stocurilor de materii prime, materiale si obiecte de inventar
Realizarea practica a acestor cai presupune următoarele masuri:
aprovizionarea cu resurse materiale de la cele mai apropiate surse si cu mijloacele de transport cele mai economice
încheierea la timp de contracte de aprovizionări, sa se prevadă termene precise de primire a materialelor si sa se asigure ritmicitate in aprovizionare
reducerea pierderilor de materiale prin imbunatatirea condițiilor de depozitare si de păstrare a materialelor, modernizarea operațiilor de încărcare – descărcare, precum si asigurarea securitatii bunurilor materiale.
In faza producției, caile de accelerare a vitezei de rotație vizează, in principiu, reducerea costului si a ciclului de fabricație.
Pentru realizarea obiectivelor propuse se impun următoarele masuri:
perfecționarea si modernizarea tehnologiilor de fabricație
mecanizarea, automatizarea si robotizarea proceselor de fabricație
utilizarea tuturor capacitatilor de producție
folosirea integrala a timpului de lucru
aprovizionarea raționala a timpului de lucru
creșterea coeficientului de schimburi
ridicarea calificării personalului
încadrarea stricta in normele de consum
dimensionarea corecta a stocurilor de producție neterminata
In faza comercializării, accelerarea vitezei de rotație presupune reducerea duratei de imobilizare a capitalului circulant si a nivelului stocurilor de produse finite. In aceasta faza se pot lua următoarele masuri: asigurarea ritmicitatii desfacerii; respectarea clauzelor contractuale; evitarea fabricării unor produse fara desfacere asigurata; reducerea timpului de sortare, ambalare; alegerea celei mai avantajoase forme de decontare cu beneficiarii; evitarea expedierii in avans a produselor etc.
Un alt aspect care se recomanda in analiza stocurilor de materii prime si materiale se refera la gradul de imobilizare, procedându-se la gruparea lor in stocuri normale, stocuri cu mișcare lenta, stocuri fara mișcare si stocuri disponibile.
Încadrarea intr-o grupa sau alta se face in funcție de frcventa consumului calculându-se durata de imobilizare a stocului (Di) in zile pe baza relației:
S * 360
Di = , unde:
E
S = stocul mediu anual
E = ieșirile din gestiune
In raport cu aceasta mărime calculata pentru perioadele anterioare, se stabilește convențional, intervalul de zile pentru fiecare grupa.
Daca durata medie de stocare este de 30 de zile, materialele care au un timp de stocare mai mic decat aceasta durata intra in grupa stocurilor normale, intre 30 – 60 de zile reprezinta mișcare lenta, iar peste 60 de zile fara mișcare.
Actualizând baza de date privind stocurile, la anumite intervale se pot obține următoarele informații:
Evidenta valorii stocurilor de materiale
Analizând tabelul rezulta ca, din valoarea stocurilor analizate de 245 mil. lei 18,4% sunt stocuri cu mișcare lenta (faina), 13% sunt stocuri fara mișcare, iar aproape 8% sunt stocuri disponibile (glucoza).
Stocurile trebuie sa asigure continuitatea procesului de producție. Ca urmare, o alta problema in analiza acestora se refera la rezerva in zile (Rz) care se stabilește pe baza relației:
S1
Rz = , in care:
cz
S1 = stocul efectiv la un moment dat
cz = consumul mediu zilnic
Daca se formează stocul de siguranța, rezerva in zile se determina astfel:
S1 – (t *cz)
Rz = ,
cz
in care t reprezinta echivalentul in zile a stocului de siguranța.
Pentru a exemplifica folosim datele din tabelul următor:
Situația stocului de materii prime la data de 30.09.2001
Analizând situația celor trei materiale se constata ca materiile prime de zahar si de lapte praf pot asigura continuitatea procesului de producție, in schimb pentru materia prima de praf de cacao trebuie luate masuri urgente pentru completarea stocului.
3.3. MODELE DE OPTIMIZARE A NIVELULUI STOCURILOR DE MATERII PRIME ȘI MATERIALE
Pentru desfășurarea optimă, continuă a procesului de producție, existența stocurilor materiale constituie o necesitateobiectivă, ele jucand un rol determinant în ce privește ritmicitatea realizării producției materiale și a activității de comerț, cu influențe directe asupra utilizării potențialului întreprinderilor.
Mărimea optimă a stocurilor va fi aceea care armonizează relația contradictorie dintre cheltuielile de aprovizionare variabile în funcție de numărul aprovizionărilor și cele de depozitare care variază țn raport de mărimea stocurilor.
Pentru stabilirea stocului optim de materii prime și materiale trebuie să se găsească o soluție matematică între:
reînnoirea frecventă a stocurilor, având ca efect creșterea cheltuielilor de transport-aprovizionare (pe comenzi), dar și reducerea cheltuielilor de păstrare-depozitare
reînnoirea stocurilor la intervale lungi, cu efecte asupra reducerii cheltuielilor de transport-aprovizionare, dar și a creșterii cheltuielilor de păstrare-depozitare
Modelul Wilson – Whitin care optimizează mărimea stocului pornește de la costul total cu formarea stocurilor, care se dorește a fi minim, în condițiile maximizării rentabilității activității de exploatare.
Prezentarea modelului de gestiune cu cerere constantă și perioadă fixă de aprovizionare, fără posibilitatea apariției lipsei de stoc:
Ct = Ca + Cd
N T*S
Ct = * Ca + * Cd ,
S 2
S = mărimea optimă a stocului
N = necesarul de aprovizionat pe perioada luată în calcul
Ca = costul fix unitar pentru pregătirea unei noi aproviyionări
T = intervalul de timp considerat pentru reglementarea stocului
Cd = costul de depozitare pe unitatea de stoc în unitatea de timp
2N * Ca
Sopt =
T * Cd
Cunoscând stocul optim se pot determina, în continuare, numărul comenzilor de aprovizionare (Nr. aprov.) și intervalul mediu între două aptovizionări (I):
N S * T
Nr. aprov. = I =
Sopt N
Simularea modelului Wilson – Whitin
Situația aprovizionărilor la materia primă zahăr
Determinarea stocului optim
2*186.760*250.000 93.320.000.000
S = = = 156.467.828 =
2.984*0,20 596,8
=12.508 buc
Numărul comenzilor de aprovizionare
186.760
Nr = = 14,93 aprovizionări
12.508
Intervalul mediu între două aprovizioări
12.508*360 4.502.880
I = = = 24,11 zile
186.760 186.760
Costul total
186.760 12.508*2.984
CT = * 250.000 + * 0,20 = 3.732.500 + 3.732.387
2
= 7.464.887 lei
Rezultă că la un stoc de 557.302.276 lei costul total minim este de 7.464.887 lei.
3.4. ANALIZA SOLVABILITATII FIRMEI
Ponderea cea mai mare in totalul mijloacelor circulante o deține grupa de materii prime si materiale (31,5& in anul 2001).
Pentru o mai ușoara intelegere si interpretare a indicatorilor de bonitate a activitatii desfasurate la SC „Chimica Daily” S.A., utilizam următoarele relații de calcul pentru principalii indicatori:
Rata de lichiditate, care se poate determina prin intermediul a doua rate:
Rata lichiditatii generale
Rata lichiditatii imediate
Active_circulante
Rata lichiditatii generale: R.LG =
Obligatii_curente
4320 6699,7
R.LG 2000 = = 1,26 R.LG 2001 = = 1,4
3424,3 4929,7
Acest raport trebuie sa fie supraunitar, pentru ca societatea comerciala sa nu se confrunte in viitor cu ruptura de trezorerie. Atât in anul 2000, cat si in anul 2001, aceasta rata depaseste valoarea 1, deci societatea nu se poate confrunta cu fenomene negative.
Active_circ – Stocuri
Rata lichiditatii imediate: R.LG =
Obligatii_curente
4320-2965,4 6699,7 – 3160,8
R.LG 2000 = = 0,4 R.LG 2001 = = 0,72
3424,3 4929,7
Societatea apreciază ca aceasta rata ar trebui sa se situeze intre 0,2 si 0,3, ceea ce ar însemna raționalitatea unui agent economic bine girat din punct de vedere financiar.
Așa cum se observa din calcule SC „Chimica Daily” S.A. are o rata a lichiditatii imediate situata peste acest nivel, deci rezerva sa de trezorerie este suficienta pentru alimentarea fluxurilor monetare de ieșire.
Rata solvabilitatii generale
Activ_total
R.SG =
Obligatii_curente
11194,4 16488,5
R.SG 2000 = = 3,3 R.SG 2000 = = 3,34
3424,3 4929,7
Acest indicator arata contribuția tuturor resurselor economice la acoperirea obligațiilor curente, iar din calcul rezulta posibilitate acoperirii de 3,3 respectiv 3,34 ori a obligațiilor curente.
Din analiza celor trei rate ale lichiditatii, rezulta ca SC „Chimica Daily” S.A. dispune de o solvabilitate demna de invidiat de catre toate societatile comerciale din domeniul alimentar.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Sistem Informational Privind Contabilizarea Si Gestiunea Stocurilor de Materii Prime Si Materiale Implementat (ID: 148800)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.