Comert Electronic B2b. Sistem de Asistenta

Comert Electronic B2b. Sistem de Asistenta

Byadmin ianuarie 1, 2024

Cuprins:

Introducere

La momentul actual Internetul a devenit una din cele mai importante și de bază caracteristici ale societății omenești. Internetul a intrat în viața noastră cu tempouri rapide și a schimbat radical modul nostru de viață. Statisticile indică faptul că la fiecare 5 ani (începând cu momentul când Internetul a devenit public) numărul de utilizatori Internet devine cu un ordin mai mare. La sfârșitul anului 2000 în lume se numărau 315 mln utilizatori Internet din 214 țări cu 104 mln calculatoare conectate la rețeaua globală.

Fiecare calculator reprezintă megabaiți de diverse informații cu care el face schimb cu alte calculatoare. Grupările comerciale și cele ale business-ului de diferite nivele au sesizat rapid această nuanță încă la apariția Internetului – rețeaua globală putea oferi posibilități potențiale uriașe pentru business. La momentul actual Internetul este utilizat pe scară largă în procesele comerciale, în automatizarea legăturilor vânzător-cumpărător, în standardizarea schimbului de informație între întreprinderi. Afacerile devin globale independent de dimensiunile firmei, de așezarea ei geografică sau de apartenență națională.

Au apărut noi termeni – E-Business (business electronic – procesele de afaceri au loc prin Internet), E-Commerce (comerțul electronic – efectuarea operațiunilor de vânzare / cumpărare prin intermediul Rețelei). Tempourile afacerilor electronice cresc cu indici destul de impunători, cu mult mai mari ca în alte ramuri tradiționale ale economiei mondiale. Numai volumul segmentului de comerț între firme (Business-to-Business sau B2B) în anul trecut a constituit peste 500 mlrd de dolari SUA. În anul 1998 veniturile business-ul electronic a constituit 301 mlrd $ SUA implicând nemijlocit 1,2 mln oameni. Chiar cu 3 ani în urmă business-ul prin Internet putea fi pus pe aceiași scară cu industria de automobile (venitul 350 mlrd $) și industria de telecomunicații (270 mlrd $). Pe viitor cifrele sunt și mai mari: de exemplu numai în SUA, după diferite aprecieri, venitul din segmentul B2B către anul 2004 va constitui 1,5 trilioane $ (date de la Goldman Sachs), chiar 2,85 trilioane $ (conform Gartner Group), până la 4,59 trilioane $ (cifră afirmată de cei de la Jupiter Communications). Tot Jupiter Communications afirmă că la finele lui 2005 cifra dată va constitui 6,3 trilioane $ – pentru comparare putem spune că această cifră întrece PNB-ul SUA din anul 1992.

La sfera comerțului electronic sunt atașate un spectru larg de servicii de creare a infrastructurii informaționale și de telecomunicații, de creare a complexelor software-hardware, de utilizare a lor în procesele de business (Tabelul 1).

Schema veniturilor E-Business-ului în SUA (mln $)

Tabelul 1

Astfel, în ultimii patru ani în diverse ramuri de activitate, legate cu Internetul, valoarea capitalului în circulație a crescut de 10-20 ori. Nici o ramură economică nu indică așa tempouri de creștere. Cele mai bune rezultate (de peste 100 de ori în ultimii 4 ani) le-a înregistrat segmentul de servicii-Internet: crearea contentului informațional (content providing), asistență Business – to – Business ( B2B trade) și oferirea serviciilor financiare (Internet-banking). În continuare analiticii la fel prevăd tempouri favorabile de creștere a veniturilor în aceste ramuri – către anul 2005 cifrele date se vor mări de 8-10 ori.

Pe ce se bazează oare aceste afirmări optimiste ai celor mai mulți analitici în domeniul comerțului electronic? În primul rând acesta e progresul și nimeni nu poate schimba esențial mersul lucrurilor în acest domeniu. Dorim noi sau nu, dar ne aflăm la prima etapă a unei revoluții informaționale, când toate procesele fizice de producere și de transportare a produselor încep a pierde cota parte din prețul final al produsului. Iar restul – sunt cheltuieli în afara procesului de producere, care în cea mai mare parte reprezintă schimbul informațional dintre participanții pieței. În al doilea rând, la moment menținerea puterii de concurență a firmei în mare parte depinde de viteza de schimb a informației și de rapiditatea de luare a deciziilor. Anume tehnologiile electronice de business și permit ridicarea eficacității acestor procese.

Pentru multe companii comerțul electronic în segmentul B2B devine pasul următor ales în calea de automatizare a business proceselor, care urmează după sistemele de planificare a resurselor întreprinderii (ERP – enterprise resource planning) – implementate în anii ’90. Către anul 2001 multe firme deja au inițiat diverse proiecte de E-Business, în mare parte în baza creării propriilor reprezentanțe (site-uri) în Internet și a implementării sistemelor de asistență electronică a cumpărăturilor (E-Procurement). Primele succese au adus la înțelegerea de către conducătorii firmelor că este necesară utilizarea mai largă a tehnologiilor moderne în business. Aceasta o dovedesc datele cercetărilor petrecute la finele anului 2000 de către firma Computer Sciences Corporation, care a indicat că mai mult de 2/3 din firmele europene și aproape 60% din firmele americane au elaborat și au purces la realizarea etapelor strategice în dezvoltarea e-businessului.

O firmă implementează sisteme de automatizare a businessului din mai multe considerente. În primul rând – tendința de minimizare a cheltuielilor din afara proceselor de producție. De exemplu, prelucrarea comenzilor la cumpărarea aparatajului sau a materiei prime se estimează în mediu pentru o companie americană la 300-350 $, iar cu utilizarea sistemelor electronice această cifră scade cu un ordin. În al doilea rând se ridică eficacitatea businessului, ceea ce oferă întreprinderilor avantaje concurențiale. Ca rezultat se mărește venitul pe cap de angajat în comparație cu economia tradițională. De exemplu în compania on-line eBay din sectorul B2C la sf. anului 2000 fiecărui angajat îi reveneau 330 mii $, ceea ce e de trei ori mai mult decât în firmele obișnuite. În compania Cisco, care utilizează pe larg tehnologiile B2B, unui angajat îi revin 560 mii $ în comparație cu 380 de mii $ în mediu pentru întreprinderile tehnologice obișnuite.

Succesele liderilor din comerțul electronic sunt atractive pentru companiile care lucrează atât în sfera comerțului electronic, cât și în sectoarele tradiționale ale economiei. Chiar dacă au dat faliment multe companii cu renume, în Internet apar noi și noi piețe comerciale. Fondatorii lor încearcă să elaboreze noi strategii îndreptate spre scăderea cheltuielilor pentru participanții, utilizatorii pieței comerciale electronice.

Care sunt totuși direcțiile activității comerciale ale întreprinderii care devin obiecte ale implementării tehnologiilor B2B?

Sistemul de asigurare cu materie primă și utilaje. Elementele de bază sunt sistemul de cumpărare a materiilor prime și sistemul de legături cu furnizorii. Pentru acest an, în general pe glob, au fost prognozate implementări e-business de 6,5% – 15% pe ramură. Volumul de vânzare a aplicațiilor software în sistemele de asigurare cu materie primă este estimat către anul 2004 la 8 mlrd $, iar în sistemul de urmărire a lanțului de furnizare – 83 mlrd $.

Sistemul de vânzări – oferă posibilitatea de automatizare a procesului de vânzare a mărfurilor / serviciilor și a relațiilor cu clienții. Cum s-a menționat, capitalul circulant a comerțului electronic în anul 2004 va atinge cifra de câteva trilioane $.

Sistemul corporativ de informatizare. Chiar dacă acest sistem nu participă direct la relațiile între firme, el constituie un punct important de integrare, care asigură menținerea sistemelor automatizate ale celor două sisteme sus-menționate. El oferă o posibilitate de conducere efectivă cu toate business procesele din interiorul unei firme.

1. Comerțul electronic. Segmentul B2B.

1.1. Incursiuni

În decursul a zeci de ani ai economiei industriale omenirea a acumulat o imensă experiență în utilizarea celor mai moderne tehnologii de producere. Ca rezultat costul de producere la majoritatea produselor are o cotă-parte mică în comparație cu prețul final de vânzare, iar cota parte a cheltuielilor în afara procesului de producție a crescut simțitor.

Anume tendința producătorilor de a scădea cheltuielile legate de popularizarea mărfurilor și serviciilor, în combinare cu utilizarea tehnologiilor moderne de transmitere și prelucrare a informației a dus în ultimii ani la o dezvoltare spectaculoasă a sistemelor electronice de dirijare cu întreprinderea, la schimbul electronic de documente, la piețe electronice on-line și la comerțul electronic. În lume a început procesul de transpunere a businessului în Internet. O sumedenie de publicații despre ceea că un simplu student devine în doi-trei ani milionar creează impresia că nu este nimic mai simplu de a dezvolta un business eficient în Internet, că orice afacere în Rețea neapărat va aduce câștiguri fabuloase. Cu părere de rău, aceste afirmații de cele mai multe ori sunt greșite. Tehnologiile businessului tradițional sunt analizate și perfectate destul de reușit, însă ele nu sunt la fel de reușite la utilizarea lor în Internet. Afacerile electronice necesită căi de altă natură, de altă mentalitate și atenție la unele detalii, care până acum erau neînsemnate pentru o firmă în activitatea sa tradițională.

În forma sa cea mai simplă o afacere B2B constă în faptul că o firmă vinde prin intermediul Internetului produse și servicii altei companii. O afacere B2B la prima vedere seamănă cu o afacere B2C (în care firma vinde produsele sale unui cumpărător obișnuit) și multe persoane deseori le confundă. O deosebire principială dintre afacerile B2B și B2C este exprimată prin ceea că operațiunile comerciale joacă un rol foarte important în funcționalitatea companiei (pentru B2B). În segmentele B2C, o operațiune comercială care nu a reușit din simple pricini tehnice poate rezulta prin ceea că clientul pur și simplu nu va obține prin livrare marfa comandată. În segmentul B2B lucrurile stau cu totul altfel. O operațiune comercială care eșuează poate să afecteze întregul lanț de furnizare și poate aduce la ceea că cumpărătorul poate fi considerat incapabil de a furniza propriile produse și servicii și ca urmare i se creează o imagine proastă în viziunea partenerilor de afaceri. Cu alte cuvinte, dacă în segmentul B2C se permit unele momente de neatenție atunci în segmentul B2B operațiunile trebuiesc petrecute perfect și fără probleme de orice ordin; în mare parte aceste condiții trebuiesc prevăzute în sistemele de dirijare și monitorizare electronică a afacerilor între două sau mai multe firme.

În companiile, care au inclus B2B operațiuni în business său, strategiile capătă două avantaje importante. Primul avantaj este extinderea pieței de desfacere a producției sale, fiindcă Internetul simplifică dezvoltarea contactelor cu companiile care se află geografic la distanțe mari. Al doilea avantaj – minimizarea cheltuielilor în organizarea vânzărilor și livrarea produselor.

Un exemplu clasic al puterii și posibilităților afacerilor electronice B2B îl servește compania Dell. Multe companii comandatare utilizează Internetul pentru a cumpăra calculatoare, iar acest fapt contribuie la dimensionarea proiectărilor, producerii și livrării calculatoarelor conform comenzilor electronice. Aceste relații B2B au ajutat companiei Dell să extindă businessul său – la moment Dell deține 15% din piața mondială a sistemelor de calcul. „Personalul companiei, după cum afirmă site-ul Dell, prin care zilnic trec circa 50 mln dolari SUA, are o viziune mai adâncă asupra importanței unei infrastructuri Internet eficiente, la fel și asupra posibilităților de realizare completă a afacerilor B2B”, – afirmă Larry Muelle, președintele companiei internaționale Ariba, care deține primul loc în lume în domeniul proiectării și realizării aplicațiilor B2B pentru comerțul electronic.

Statisticile și pronosticurile în domeniul dat sunt multe și diferite, însă majoritatea analiticilor sunt de acord cu incapabil de a furniza propriile produse și servicii și ca urmare i se creează o imagine proastă în viziunea partenerilor de afaceri. Cu alte cuvinte, dacă în segmentul B2C se permit unele momente de neatenție atunci în segmentul B2B operațiunile trebuiesc petrecute perfect și fără probleme de orice ordin; în mare parte aceste condiții trebuiesc prevăzute în sistemele de dirijare și monitorizare electronică a afacerilor între două sau mai multe firme.

În companiile, care au inclus B2B operațiuni în business său, strategiile capătă două avantaje importante. Primul avantaj este extinderea pieței de desfacere a producției sale, fiindcă Internetul simplifică dezvoltarea contactelor cu companiile care se află geografic la distanțe mari. Al doilea avantaj – minimizarea cheltuielilor în organizarea vânzărilor și livrarea produselor.

Un exemplu clasic al puterii și posibilităților afacerilor electronice B2B îl servește compania Dell. Multe companii comandatare utilizează Internetul pentru a cumpăra calculatoare, iar acest fapt contribuie la dimensionarea proiectărilor, producerii și livrării calculatoarelor conform comenzilor electronice. Aceste relații B2B au ajutat companiei Dell să extindă businessul său – la moment Dell deține 15% din piața mondială a sistemelor de calcul. „Personalul companiei, după cum afirmă site-ul Dell, prin care zilnic trec circa 50 mln dolari SUA, are o viziune mai adâncă asupra importanței unei infrastructuri Internet eficiente, la fel și asupra posibilităților de realizare completă a afacerilor B2B”, – afirmă Larry Muelle, președintele companiei internaționale Ariba, care deține primul loc în lume în domeniul proiectării și realizării aplicațiilor B2B pentru comerțul electronic.

Statisticile și pronosticurile în domeniul dat sunt multe și diferite, însă majoritatea analiticilor sunt de acord cu faptul că potențialul comerțului electronic, în general, și a afacerilor B2B în particular, sunt imense. Profitul potențial de la acceptarea strategiei de afaceri B2B este mai mult decât evident. Însă este greu de afirmat cât de rapid aceste tehnologii vor fi acceptate și cât de reușite vor fi încercările de a le implementa în cadrul companiilor. Există prea multe condiții și momente variabile – dezvoltarea tehnologiei, complexitatea implementării, dorințele companiilor de a schimba modelul de business ș.a.m.d. – care determină cât de rapid afacerile B2B vor deveni parte componentă importantă a lumii afacerilor.

Oricum interesul către aceste modele este destul de mare – sistema actuală de comenzi (documente pe suportul de hârtie, faxurile și semnăturile tradiționale) și-a consumat într-atât din eficacitatea sa, că multe companii fără îngăduire aleg tehnologiile B2B. Acele companii, care printre primele au acceptat acest model de menținere a comerțului electronic au investit sume colosale în afacerile B2B, însă acapararea segmentului dat în Internet va reuși numai unora din ele, care și vor dezvolta implementările acestor metode. Nu ne rămâne decât ceea ca pronosticurile să trezească conștiința companiilor de a include afacerile B2B în planurile lor pe viitor. Practic fiecare companie în orice ramură va trebui să clarifice de care tehnologii anume va avea nevoie întreprinderea și cât de rapid vor trebui incluse modelele noi de comerț în strategia lor de afaceri.

1.2. Schimbul tradițional de documente

În ultimele două decenii a apărut o tehnologie, numită „schimbul electronic de date” (EDI – Electronic Data Interchange) care are caracteristici comune cu tehnologiile B2B. Unele companii, utilizând astfel de EDI-protocoale ca X12, EDIFACT sau TRADACOMS, deja au ales calea de specializare a sistemelor de transport electronic între diferite organizații, a informației de tipul comenzilor, confirmărilor și conturilor de plată.

Sistemele EDI ajută afacerile să-și conducă lanțurile de aprovizionare. Lanțul de aprovizionare al unei firme se referă la relația dintre producătorii echipamentelor originale (OEMs), producătorii secundari, distribuitori, firmele de expediere, vânzătorii cu amănuntul și consumatori.

Sistemele tradiționale EDI sunt o combinație de calculatoare și echipament de comunicare care dă afacerilor posibilitatea de a conduce electronic tranzacții sigure și demne de încredere. Sistemele EDI tradiționale, în contrast cu sistemele EDI care au la bază Internetul, folosesc rețea VAN. VAN este o rețea închisă care include toți membrii unui proces de producție. Fiecare furnizor, producător și distribuitor sunt legați la sistemul EDI prin rețeaua VAN. EDI urmăresc și clasează contabilitatea zilnică și inventarul unei afaceri. De exemplu, un producător de avioane poate avea un sistem EDI pentru a conduce relațiile sale de aprovizionare și distribuție. Intr-o zi, producătorul de avioane poate primi mii de metrii de metal, nenumărate transporturi de echipament electronic și duzine de motoare de la diferiți furnizori din întreaga lume. Fiecare din aceste transporturi trebuie să treacă prin modele de distribuție complexe. Din moment ce transporturile sunt esențiale pentru realizarea la timp a unui avion, producătorul trebuie să facă toate eforturile ca să se asigure că acel produs va fi livrat la timp. Personalul operațional de la uzina producătorului folosește sistemul EDI pentru aprovizionare, urmărire a transporturilor și pentru a păstra un inventar exact. Acest proces se realizează printr-un transfer standardizat de documentație electronică care verifică fiecare parte a tranzacției, înregistrează termenii și condițiile tranzacției și procesează comanda. Comenzile de cumpărare și facturile sunt în general procesate prin sistemele EDI.

Un sistem EDI reprezintă acea parte a unui sistem informațional capabil să coopereze cu alte sisteme informaționale prin intermediul unui schimb de mesaje EDI. Un sistem EDI este alcătuit din următoarele componente funcționale de bază (figura 3):

aplicații care lucrează cu date locale, conținute în fișierele interne (in-house files) și exportate, de obicei, spre software-ul EDI sub forma unor fișiere secvențiale simple (flat-files);

import/export de informație de la/către aplicația finală;

convertor pentru convertirea datelor interne în mesaje EDI (construcție) și retroversiune (translație);

software de comunicație pentru emiterea/recepționarea de mesaje prin intermediul unui serviciu de comunicație.

Cele trei componente funcționale de bază, adică modulul de import/export, convertoarele și serviciile de comunicatie, sunt asimilate adesea ca fiind o singură componentă: poarta EDI (EDI Gateway).

Cu toate că sistemele EDI îmbunătățesc eficiența și promovează practici mai bune în contabilitate, acestea pot fi costisitoare. Mulți furnizori și distribuitori sunt mici magazine și firme de expediere, care nu au tehnologia pentru a se lega la un sistem tradițional EDI. Furnizorii și distribuitorii trebuie de asemenea să țină cont și de ceilalți clienți. Dacă un furnizor își standardizează sistemul de informații pentru un singur producător, poate deveni mai dificil să facă afaceri cu alții, – producători "incompatibili". În acest caz, producătorul poate fie să creeze cheltuielile de integrare ale furnizorului în sistem, fie să excludă furnizorul din sistem și să conducă relația manual. Oricum, avantajele sistemului EDI sunt compromise și cheltuielile de instalare și standardizare cresc.

Cu părere de rău arhitectura de bază EDI în realitate nu prea convine pentru Internet. Cu toate că accesul interactiv uneori devenea parte componentă a EDI, majoritatea implementărilor necesită operațiuni de afaceri directe (de tip PC-PC) asupra bazelor de date a sistemelor întreprinderilor care au sistemul automatizat de achiziționare și prelucrare a comenzilor. În general se presupunea, că aceste operațiuni de afaceri vor avea loc prin intermediul rețelelor private sau arendate, dar nu prin spațiul public deschis al Internetului. Utilizarea acestor resurse specializate au creat necesitatea de a avea un nivel ridicat de securitate a datelor, care în Internet e posibil numai cu utilizarea unor proceduri sofisticate, sau a unor protocoale diferire de obișnuitul HTTP – ceea ce nu era prevăzut în versiunile vechi a protocoalelor EDI.

Plus la aceasta modelul EDI pur și simplu a „îmbătrânit” moral. Se considera că cu ajutorul EDI partenerii de afaceri într-o ramură specifică prestabilită a economiei vor conlucra împreună pentru a elabora formatul de date pentru elucidarea operațiunilor de afaceri și ulterior vor utiliza aceste formate speciale în practică. În așa mod, utilizarea protocoalelor EDI era un proces de atingere a unui compromis între un număr limitat de parteneri, cu formate specifice de schimb informațional. Cum fiecare utilizare și implementare EDI era unică în sensul său și caracteristică pentru relații de afaceri concrete, complet definite, tehnologia se limita la câteva firme, care puteau participa în una din schemele EDI.

Cu alte cuvinte, filozofia EDI stătea la baza automatizării operațiunilor de tipul „un business – un business”. Însă Internetul este un spațiu multiplu și foarte diferit ca conținut. Partenerii comerciali potențiali pot să se afle în orice colț al globului pământesc, ceea ce îngreunează, sau chiar face complect imposibil, atingerea unui compromis la alegerea protocoalelor și definițiilor de schimb de date. Adevăratele operațiuni B2B în domeniul comerțului electronic necesită un astfel de model de cooperare care permite unui grup imens de vânzători și de cumpărători să conlucreze și cu partenerii în regim real. Numai în așa caz devine posibilă crearea unor societăți complete de parteneri comerciali, care pot efectua diferite operațiuni cu ajutorul unui set larg de standarde și scheme specializate. Iar un protocol EDI nu este atât de stabil și, totodată, atât de flexibil pentru a crea un mediu pentru procesarea afacerilor B2B, care într-adevăr se bazează pe tehnologiile Internet. Cu toate acestea, rezultatele obținute în domeniul EDI demonstrează utilitatea lui în împrejurările unei dinamicități a lumii de afaceri către tehnologii B2B tot mai complicate și mai interactive.

1.3. Apariția XML

Pe măsură ce protocoalele EDI se retrag pe planul secundar, apar noi standarde care oferă posibilitatea de a conduce cu mediul de afaceri, care au posibilități mai vaste pentru un afaceri B2B optimale în comerțul electronic. Cel mai important din standardele noi apărute este limbajul de specificare extensibilă (XML – eXtensible Markup Language).

Limbajul XML este foarte asemănător cu limbajul HTML, utilizat la crearea paginilor Web. În HTML pentru descrierii conținutului paginii sau fișierului sunt utilizate simbolurile de procesare. Însă HTML descrie numai ceea cum trebuie vizualizate în pagină grafica și textul și cum utilizatorul interacționează cu o astfel de vizualizare a datelor. XML descrie conținutul fișierului în înțelesul acelor date care se conțin în acest fișier, în așa mod o aplicație poate prelucra un fișier XML ca un fișier de date și această prelucrare poate fi automatizată ușor. De exemplu, dacă un număr de telefon a fost salvat într-un fișier XML, atunci la intrarea în aplicație, acest fragment de informație poate genera culegerea automată a acestui număr sau inserarea lui în baza de date.

Inițial limbajul XML nu era conceput pentru utilizarea în comerțul electronic. Conform consorțiului WWW (organizație creată pentru elaborarea protocoalelor comune), limbajul XML inițial a fost elaborat ca răspuns la cererile furnizorilor de web-content, care simțeau o necesitate acută în o marcare specifică a conținutului web, în un schimb de informații independent de vânzător (în planul comerțului electronic), în publicații independente de resursele de informare în masă, în un marketing individualizat, în dirijarea cu schimbul de documente în mediul de interacțiune a sistemelor-multimedia interactive private și în prelucrarea automatizată a documentelor Web.

Cu toate acestea limbajul XML a atras destul de rapid atenția persoanelor cu interese în comerț electronic și în primul rând a celora care se ocupau de schimbul de informații între bazele de date relaționale și cele orientate pe obiecte cu alte aplicații care nu aveau atribuții în pregătirea documentelor. Limbajul XML a demonstrat rapid utilitatea sa pentru comerțul electronic fiindcă programiștii au sesizat faptul că îl pot utiliza la elaborarea schemelor, care specifică atât comportamentul operațiunilor de afaceri pe diverse piețe, cât și regulile de verificare a validității documentelor comerciale.

Plus la acesta, companiile pot utiliza XML pentru schimbul de informație în condițiile multitudinii de parteneri de afaceri. Schemele elaborate permit aplicațiilor de program detectarea datelor specifice pentru o ramură sau un vânzător concret. Limbajul ajută aplicațiilor de a specifica, când ignorarea informației neînțelese nu poate duce la erori și când o informație concretă trebuie neapărat prelucrată. „Astfel de standarde ca limbajul XML, sunt foarte necesare pentru aplicațiile și infrastructurile care funcționează în comerțul electronic, – afirmă Ride Hornberger, directorul departamentului de dezvoltare a comerțului electronic ai corporației Sun Microsistems. – companiile, utilizând un format comparativ simplu, pot transmite date XML și diverse interpelări către sistemele de multifactură, pentru a realiza operațiunea cu diferiți parteneri. Piața operațiunilor B2B depinde de funcționalitatea acestor standarde.”

Desigur, XML are și unele limitări. Flexibilitatea lui oferă programiștilor posibilitatea de a crea un număr infinit de scheme. Aceasta înseamnă că diverse companii din diverse ramuri trebuie să se înțeleagă în privința alegerii schemelor concrete pentru operațiuni concrete în afaceri. Această problemă poate fi soluționată doar la o adunare generală la care companiile vor putea atinge o înțelegere în această privință sau, lucrarea de față va încerca într-o măsură oarecare să aducă o soluție de mediere pe marginea problemei date!

Independent de ceea dacă va fi soluționată problema sau nu, va fi necesar un lucru enorm pentru a obține o realizare a afacerilor B2B în adevăratul și deplinul sens al cuvântului. Un sistem B2B desăvârșit trebuie cu succes să se integreze cu procesele de producere interne ale întreprinderii, de depozitare a produselor, cu sistemele de inventariere și livrare. Grupele IT și specialiștii în tehnică vor fi nevoiți să revizuiască aceste sisteme de deservire pentru a asigura transmiterea șu recepționarea datelor informaționale în format XML pentru ca întreg transferul de date să devină automatizat și independent. Însă multe din asemenea sisteme sunt realizate pe calculatoare deja vechi, care sunt dificil de modernizat din cauza arhitecturii lor care a fost realizată cu mult înainte de apariția limbajului XML.

E destul de probabil că lumea afacerilor B2B nu se va împăca mult cu ne-existența unei integrități, fiindcă deja în multe companii există sisteme operative de producere și inventariere, care 100% depind de siguranța întregului lanț de furnizare. Când clienții de afaceri efectuează cumpărături operative, ei se așteaptă la ceea că compania vânzătoare garantează existența produselor și livrarea lor în timpul indicat. Fără integrarea serviciilor de deservire e imposibil de asigurat un nivel satisfăcător de coordonare în lucrul companiei.

„Pe măsură ce companiile, care lucrează în domeniul comerțului electronic, atrag o atenție tot mai mare asupra minimizării cheltuielilor, optimizării timpului operațional și creșterii profitabilității se creează o insuficiență de soluții comerciale nestandarde, care ar uni strâns toate componentele unor procese de afaceri puțin compatibile ca structură și funcționalitate, ceea ce în final ar crea un adevărat lanț de furnizare”. (John Slangerup – președintele Electron Economy firmă de oferire a serviciilor în domeniul proiectării, realizării și implementării operațiunilor de afaceri în domeniul comerțului electronic).

1.4. Infrastrctura sistemelor moderne B2B.

1.4.1. Securitate

Pe măsură ce în business afacerile au loc tot mai mult prin intermediul Internetului securitatea informației devine un concept – cheie. Conform datelor unui recensământ sociologic rezultatele căruia au fost publicate de Agenția Americană de Tehnologii Informaționale și compania Electronic Data Systems, aproximativ 67% de americani au temeri de ciocnire în rețea cu acțiuni nelegitime, 62% consideră că puțin se face pentru apărarea utilizatorilor de servicii Internet contra unor asemenea infracțiuni, mai important – 61% din cei chestionați afirmă că din cauza acestor temeri ei nu sunt pozitiv direcționați de a duce afaceri legate de businessul prin Internet. Dick Brown de la Electronic Data Systems consideră că acest chestionar sociologic „accentuează faptul că societatea americană nu este satisfăcută de sistemele existente de securitate contra infractorilor electronici”.

Când companiile participă la afacerile B2B, ele vor să fie încredințate că hakerii și infractorii nu vor putea fura informația lor financiară sau să acceseze date, cunoașterea cărora ar putea duce la atacuri asupra altor site-uri sau baze de date. Spionajul industrial de asemenea este o problemă potențială. Nici o companie nu ar dori ca concurenții ei să cunoască ce comenzi face ea, ce vinde și cu cine anume se fac afacerile comerciale. Până când vor persista astfel de temeri multe din companii vor ocoli însăși ideea de alegere a Internetului ca mediu de realizare a businessului.

Majoritatea companiilor instalează brandmawer-e – hub-uri și host-uri, care filtrează informația nedorită. Brandmawer-ele oferă companiilor posibilitatea de a separa web-severul companiei de rețeaua ei internă. Oricum, este destul de complicat de a asigura acele metode de securitate care reflectă politica existentă a oricărei companii în domeniul securității informaționale și a arhitecturii de rețea. Aceste metode trebuiesc realizate cu condiția de a nu pierde din funcționalitate.

1.4.2. Accesibilitate

Chiar dacă web-site-ul companiei este securizat și stabil, nu este nici o garanție că aplicația B2B va funcționa în modul planificat – stabilitatea ei în realitate este direct proporțională cu stabilitatea providerului care oferă hostingul; dacă apar deficiențe la acest nivel întregul lanț al afacerii B2B poate să fie distrus. “Cum numai întreprinderile încep a stabili contacte cu partenerii lor principali conexiunile prin Internet capătă o importanță deosebită pentru petrecerea operațiunilor în afacere – a avea astăzi un internet-provider care s-ar isprăvi cu avansările rapide pe plan informațional înseamnă foarte mult pentru activitatea comercială electronică”.

Pentru ca o afacere B2B să devină un lucru obișnuit la zi e necesar ca conexiunile în Rețea să fie stabile, securizate și capabile că lucreze cu volume mari de informație și să nu creeze probleme de calitate a funcționării sau de stopare în rețea. Dacă în segmentul B2C de exemplu, în timpul unui proces de generare a comenzii are loc o deconectare neașteptată de la Internet, sau viteza de transmitere a datelor scade brusc aceasta va fi o regretare, dar nu și o adevărată catastrofă ca în cazul segmentului B2B.

Internetul la moment este utilizat zilnic în diverse aplicații importante în afaceri și majoritatea companiilor doresc în Internet o securitate și accesibilitate pe care o obțin în celelalte elemente și etape din infrastructura comercială, deoarece majoritatea din ele au trecut la comerțul electronic de la metodele tradiționale ale businessului, în care nu existau asemenea probleme sau, cum afirmă persoanele competente la acest capitol, – „doar de fiecare dată, când luați receptorul, nu ghiciți sau stați la dubii dacă se va auzi impulsul sau nu”.

O soluție de obținere a unei stabilități mai mari a ar fi organizarea unei astfel de arhitecturi a serviciilor Internet, care ar diviza traficul pentru afaceri de cel obișnuit sau spontan, care nu necesită o prioritate majoră a tranzacțiilor și a schimbului de informații. Acest lucru ar permite structurilor, competente în domeniul rețelelor, să direcționeze mai efectiv internet-traficul, pentru ca orice operațiune comercială să se realizeze în modul corespunzător.

Simplitatea utilizării

Integrarea de sistem, siguranța și securitatea sunt noțiuni care fac posibilă activitatea B2B. Însă pentru rezultate mai mari e necesar ca această activitate să fie ușor de înțeles și simplu de utilizat în aplicațiile ei. Oamenii care nu cunosc programarea trebuie să înțeleagă și să poată dirija ușor cu fluxurile de informație care circulă între partenerii comerciali.

Cu regret, rețeaua Internet a fost și rămâne un mediu destul de complicat. Dacă problema navigării prin Internet nu mai este atât de frecventă în rândurile utilizatorilor, atunci problema creării unui site a fost și va rămâne actuală, mai ales în situația când modalitățile și tehnologiile de design se dezvoltă permanent. La fel formularea și crearea documentelor în format XML, cu ajutorul cărora se specifică relațiile de business și comerț, este destul de problematică pentru majoritatea utilizatorilor care înțeleg puțin sau chiar deloc programarea în domeniu. Astăzi, pentru realizarea unei legături electronice comerciale serioase și complet funcționale între două companii, vor fi necesare multe zile sau săptămâni de lucru a unui programist. Însă resursele IT sunt acum foarte limitate și o astfel de problemă poate menține și reține unele ramuri economice de la adoptarea tehnologiilor B2B. Până la momentul când aceste tehnologii vor reuși să influențeze pe larg anumite afaceri sau ramuri economice așa specialiști, ca business-analiticii, analiticii de sistem, managerii pe vânzări vor trebui să învețe a crea legături de afaceri fără ajutorul programiștilor. Pentru aceasta vor fi necesare noi produse soft, care vor fi atât de bine realizate vizual și interactiv, încât toate activitățile să se determine ușor și rapid, începând de la cataloagele de producții – price-uri, și terminând cu lanțul de furnizare și schemelor de achitare. În final, procesarea unei operațiuni în domeniul B2B va trebui să fie tot atât de simplă ca, de exemplu, completarea unui formular electronic de înregistrare.

Internetul adaugă procesului B2B diferite incomodități neconfortabile. Începând cu tradiționala specificare „www” și terminând cu completări îndelungate și schimburi frecvente de date între partea client și partea server. Mulți specialiști consideră că unei standardizări în domeniul acesta vor ajuta semnificativ procesul de trecere a afacerilor pe platformă electronică. De exemplu, dacă produsele ar fi catalogate cu indici standard în toată lumea, atunci va fi de ajuns indicarea identificatorului și la ecran deja va apărea completarea formularului de comandă. Oricum așa scheme deja se elaborează ca un lucru firesc în atingerea confortlui și simplității utilizării resurselor Rețelei. Au trecut 20 de ani până când calculatorul personal a parcurs calea de la DOS la Windows XP, dar va fi necesar de proiectat și de implementat mai multe lucruri pentru ca Internetul să devină, pentru orice utilizator, rapid și simplu în utilizare.

Rețea de bandă largă

Una din tehnologii inventate pentru a simplifica utilizarea Internetului este rețeaua de bandă largă. Această tehnologie prezintă transmiterea informației în Internet cu viteză mult mai mare decât viteza de transmitere prin linii obișnuite de telefonie. Comunicațiile de viteză mare vor ajuta businessul B2B să devină efectiv și practicabil.

Conform datelor oferite de International Data Corporation în următorii cinci ani businessul mic și mijlociu se vor evidenția în calitate de piață primară pentru serviciile oferite cu ajutorul tehnologiilor de bandă largă fără cablu. În anul 2000, 60% din toate cheltuielile legate de aceste tehnologii reveneau serviciilor de consumatori, urmând ca la anul acest indice să crească la 70%. Creșterea internet-traficului creează necesitatea de mărire a rețelelor de bandă largă la nivel de linii locale de comunicații (de exemplu cele telefonice sau TV), ceea ce va impulsiona cel mai mult dezvoltarea tehnologiilor staționare pentru rețelele de bandă largă.

Popularizarea intensă a rețelelor de bandă largă va face posibilă nu numai accelerarea dezvoltării Internetului, dar și participarea mai largă a firmelor la schemele comerciale de realizare a afacerilor B2B. Acest tip de rețele va oferi companiilor posibilitatea utilizării efective a întregii game de informații pe baza căreia se va crea un mediu mai favorabil pentru tehnologiile B2B – unele din aceste îmbunătățiri vor fi simțite chiar la momentele de decizionare a cumpărăturilor, oferind potențialilor cumpărători astfel de materiale ca video-broșurile. De asemenea rețelele de bandă largă vor influența și spectrul de activități după procesul de cumpărare; un neajuns al vânzărilor internaționale reprezintă complexitatea de oferire a asistenței celor clienți care locuiesc la distanțe semnificative de la reprezentanțele firmei vânzător – rețelele de acest tip însă oferă posibilități de creare a contactelor video, ceea ce revoluționează procesul de oferire a asistenței (să sperăm că acest lucru nu va monopoliza și mai mult Microsoft-ul!). În acest caz personalul de asistență tehnică, de exemplu, va putea din oficiul central nu numai să rezolve problemele de funcționare a tehnicii (a produselor de orice natură), dar și să indice clientului cum s-ar putea de soluționat problema apărută.

1.5 Reingeneering pentru comerțul electronic B2B

1.5.1. Revizuirea modelelor de vânzare

Crearea și utilizarea aplicațiilor B2B nu constă numai în implementarea tehnologiei date. Întreprinderea nu va putea utiliza efectiv aceste aplicații dacă ea nu se va schimba împreună cu domeniul ei de afacere. Până la apariția Internetului ultima inovație care a modificat până la baze procesul de afaceri pentru companii a fost faxul, care a mărit de zeci de ori mișcarea schimbului de documente. Tehnologia B2B, mai mult ca atât, va automatiza domenii semnificative a însăși procesului de vânzare / cumpărare – respectiv se vor produce schimbări în modul de lucru, practic, al oricărui funcționar al întreprinderii.

„În următorii câțiva ani businessul se va confrunta cu o sumedenie de posibilități noi de performare și răspândire a vânzărilor; în aceste momente e imposibil să nu investești, măcar că venitul nu va veni momentan. Va fi nevoie de câțiva ani, pentru ca să se realizeze trecerea de la soluțiile actuale, manuale și cu munți de maculatură a problemelor de afaceri la modelul de mâine bazat pe Internet.”

Deoarece tehnologiile cercetate reprezintă schimbări fundamentale ale modelelor de vânzare / cumpărare, unii analitici se întreabă dacă, ca urmare a schimbărilor, multe firme cu renume nu vor ajunge în situații concurențiale nefavorabile cu firmele noi, care vor răspunde complet cerințelor tehnologiilor noi implementate. Ca răspuns se afirmă că businessul tradițional are resurse și putere suficientă de a se menține în lumea B2B. Cel mai reușit va fi faptul de a recunoaște inevitabilitatea acestui proces și de a privi businessul B2B ca o extindere a posibilităților actuale în procesul de comerț, cu scopul trecerii lente la noile cerințe.

Ca urmare firmele cu renume ar trebui să investească în continuare în cercetarea tehnologiei B2B și a modalităților de implementare a ei în propriile sisteme de calcul, să investească mai mult în dezvoltarea sistemelor de vânzare fără medieri, acceptând comenzi directe pe site-urile lor. Companiile care nu au autoritate pe pieți, în particular întreprinderile noi, ar trebui să cerceteze segmentele de piață favorabile pentru interceptare sau să formeze coaliții parteneriale pentru a putea rezista concurenței atât pe planul produselor și serviciilor expuse cât și în direcția asimilării și implementării tehnologiilor noi în domeniul comerțului electronic, al afacerilor B2B.

1.5.2. Parteneriat

Realizarea strategiilor B2B necesită de la companii anumite schimbări, inclusiv în direcția conlucrării cu concurenții. Multe companii pe parcursul anilor de activitate încercau să motiveze lucrătorilor săi că concurenții sunt adevărați inamici pentru afacerea lor. Însă comerțul B2B uneori necesită colaborare cu concurenții cu scopul măririi venitului pe întreaga ramură.

Ca exemplu poate servi cazul anilor ’90 din domeniul îngrășămintelor chimice pentru gospodăriile de fermieri din SUA. În fața întregii ramuri stătea problema stocurilor enorme de semifabricate de producție și producție gata. Însă, aceste stocuri au termeni limitați de păstrare, astfel ele devenind inutile după perioade îndelungate de depozitare. După datele oficiale anual această ramură a economiei SUA pierdea 1,5 mlrd dolari, iar această cifră este destul de mare dacă considerăm că veniturile anuale în domeniul dat sunt nu mai mult de 8 mlrd dolari SUA.

În ramura îngrășămintelor chimice producătorul, care simte insuficiență de vreun produs foarte întrebat pe piață, nu are posibilitate să utilizeze același produs care este în stocuri mari la depozitele unui concurent, ceea ce ar aduce numai venit ambelor firme. Pentru a soluționa problema 40 de producători au format un consorțiu pe ramură care a pus bazele organizării comerțului în rețea în care era posibil ca o firmă în caz de insuficiență a unui produs putea utiliza stocurile depozitate ale „concurentului” său (considerat acum partener) în lanțul de furnizare. Au fost multe discuții asupra faptului „colaborării concurențiale”, și a activității unei companii în rol de concurent și de partener concomitent, de aceea pentru unele firme acest lucru va deveni o adevărată dilemă, care va necesita revizuirea întregii culturi corporative, pentru ca trecerea la colaborarea concurențială să fie cât mai real.

Totuși rezultatele obținute, care deseori sunt complicat de dovedit, impresionează. Crearea comunităților on-line și a platformelor electronice de comerț permit companiilor de a coordona activitatea lor. „Companiile vor fi nevoite să accepte aceste realități pentru a nu permite concurența primitivă în procesul de creare a parteneriatului perfect, de la care vor avea de câștigat toți consumatorii. Trebuie de schimbat rapoartele comerciale, pentru ca cumpărătorul să poată alege cel mai bun din o mulțime de bunuri”.

1.5.3. Conflicte de intermediere

La primele etape de dezvoltare a businessului B2B mulți analitici considerau că Internetul va genera procesul de dispariție a mediatorilor în afaceri (eliminarea comisionerilor și a intermediarilor). Ideea consta în ceea că companiile vor vinde producția lor altor companii direct, fără ajutorul comisionerilor comerciali și a brokerilor, care joacă un rol destul de însemnat în businessul tradițional, celui în afara Internetului.

Această idee însă a fost numai o manevrare de sustragere a atenției. Conform cercetărilor companiei ActivMedia din 400 companii selectate aleator, care se ocupă cu afaceri prin Rețea, se creează un raport de 4:1 între companiile a cărui mediu de intermediere s-a mărit și a celor la care acest mediu s-a micșorat odată cu trecerea afacerilor pe tehnologiile B2B. Adică companiile care lucrează prin Internet tot mai mult se bazează pe intermediari și comisioneri.

Mărirea încrederii în intermediari este un rezultat evident al pătrunderii Internetului în noi regiuni geografice, ceea ce permite subiectelor intermediare de a colecta producția de la mai multe companii și să o combine, deseori cu un suprapreț, în noi produse sau servicii. Însă aceste exemple nu dovedesc faptul că o „dezintermediere” nu va avea loc. Ca exemplu de influență a afacerilor B2B asupra acestui proces poate servi cazul corporației Dell, exemplu care a schimbat întreaga industrie de calculatoare. Când Dell ( împreună cu ea și alte companii de comerț în domeniu) a făcut posibilă comandarea și realizarea calculatoarelor direct prin Internet, acest pas a influențat foarte mult intermediarii comerciali, care în acel moment au concluzionat că nimeni nu mai are nevoie de produsele și serviciile lor. Acest proces de „dezintermediere” a permis scăderea prețurilor mari la calculatoare, creând pentru alți vânzători de calculatoare, care se utilizau de căile tradiționale de realizare, o concurență destul de însemnată.

Ceilalți producători s-au ciocnit cu necesitatea de a trece o parte din operațiunile sale de comerț din sfera tradițională de distribuire prin intermediari la sfera de vânzări în Internet. Pentru unii producători acest pas a fost destul de complicat fiindcă această trecere a trezit nemulțumirea între distribuitorii intermediari, care credeau că Internetul le ia veniturile. Cel puțin un asemenea producător, Packard Bell NEC, a fost nevoit să oprească vânzările prin intermediul rețelei din cauza reacției negative a distribuitorilor.

Lecția constă în ceea că companiile trebuie să se stăruie să intre în sfera businessului B2B, însă paralel să păstreze o parte din sursele de venit, care vin pe căile tradiționale de comerț. Aceasta indică faptul că companiile care înțeleg cum să coordoneze cu modele diverse de comerț, vor avea numai de câștigat la trecerea pe platformele B2B. Producătorii vor dori să păstreze căile tradiționale de desfacere, pentru a nu pierde segmentele de piață ocupate, dar ele ar trebui să se gândească și la acele segmente de piață din rețea, care deja puteau fi ocupate de alte companii mai competente în domeniu.

1.5.4. Marketing

Comerțul electronic B2B într-adevăr a schimbat modalitățile de câștigare și menținere de către companie a clienților săi. Momentul crucial în acest caz devine marketingul. Pe măsură ce comerțul electronic mărește transformarea în masă a produselor și serviciilor, necesitatea în lucrul business-marketologilor se va mări numai.

Câștigarea clienților în lume până la era afacerilor B2B deseori depindea de așezarea geografică a companiei și de filialele ei de distribuție. Însă Internetul plasează compania în spațiul cibernetic, unde, în principiu, oricine și de oriunde în lume poate comanda produsele sau serviciile, astfel încât așezarea geografică joacă un rol din ce în ce mai mic.

Specialiștii consideră că cel mai important moment în marketingul B2B va fi crearea și apărarea denumirilor de firmă. Companiile care se ocupă cu comerțul B2B vor concura cu companiile din orice țară din lume, și reputația firmei, renumele ei, vor deveni o proprietate de diferențiere foarte importantă.

Publicitatea de asemenea reprezintă o componentă principală în dezvoltarea comunităților B2B. Distribuitorii care se ocupă de vânzarea on-line. Companiile sunt nevoite să investească în diferite manifestații de popularizare, să cerceteze faptul cum sunt ele acceptate în Internet și cum sunt discutați între clienții lor cu alți clienți în cazul deciziei de cumpărare a produselor sau serviciilor acestor companii. Deci, un capitol important în tehnologia B2B îl reprezintă tablourile de avize, chat-urile, forumurile, poșta electronică, deoarece și noutățile bune și cele nu prea bune se răspândesc cu aceeași viteză.

Cu alte cuvinte, marketingul va trebui să se concentreze asupra lucrului cu clienții și la asistența după cumpărare pentru a crea o reputație de deservire de înaltă calitate.

1.5.5. Sarcini pe viitor

Portaluri curate sau portaluri-consorțiu.

Portalurile B2B sunt create să joace un rol important în procesul de abținere a unei înțelegeri în afacerile electronice. Se așteaptă că în fiecare ramură economică ele vor îndeplini funcția de mediator între diferite companii, vor specifica schemele standarde de stabilire a contactelor de afaceri și vor urmări îndeplinirea lor ulterioară. Vorbind la general, portalurile vor deveni echivalentul on-line al asociațiilor de producție și al platformelor de comerț, unde cei care fac parte din el vor vinde sau vor face schimb de produse și servicii.

Există două tipuri de portaluri de comerț electronic B2B: așa-numitul „portal curat” și „portal-consorțiu”. Un portal curat este o companie, care lucrează exclusiv în Internet, care planifică să facă bani pe baza intermedierii în afacerile B2B și pe baza vinderii locurilor pentru publicitate pentru companiile ramurii date. Portalul consorțiu – este un web site sponsorizat de companiile din ramura economică, care a dat acord creării și utilizării acestui site pentru majoritatea afacerilor sale B2B. La momentul actual businessul a creat în rețea o mulțime de locuri independente și libere pentru petrecerea licitațiilor în diferite ramuri economice, practic în orice segment al pieței întru utilizarea întregului potențial al lor.

Interexistența în multe domenii a portalurilor curate și a portalurilor consorțiu ridică o întrebare importantă: e posibil ca unele portaluri curate mici, dar foarte istețe să prevaleze asupra portalurilor consorțiu gigante și din belșug finanțate? Specialiștii afirmă că portalurile consorțiu vor juca un rol tot mai mare în cadrul acelor domenii, care deja s-au consolidat în jurul câtorva companii mari. Este recunoscut faptul că multă publicitate și mulți bani se rotesc în jurul companiilor și portalurilor curate noi, însă firmele mari furnizoare au o influență destul de mare pentru a cere de la parteneri utilizarea anume a sistemelor de portaluri consorțiu.

Autorul lucrării date însă rămâne cu părerea că lucrurile nu vor sta chiar așa. Portalurile consorții se pot impune în domenii consolidate puternic. Însă pe piețele cu o consolidare mai slabă și cu un număr mai mic de „jucători” mari rămâne loc îndeajuns și pentru portalurile curate noi. În așa caz monopoliștii nu vor putea complet gestiona și acest proces de trecere la tehnologia B2B, proces foarte transparent și am spune cu mult mai perciptibil anume firmelor noi, decât celor vechi cu priviri conservatoare.

Succes financiar

În primăvara anului 2000 asupra cotării acțiunilor companiilor noi fondate în domeniul B2B nefast a influențat decalajul general în sectorul tehnologiilor informaționale, rezultat al unei descurajări pripite ale investitorilor, care pierdeau răbdarea în lucrul cu companiile B2B. Se considera atunci că întreprinderile date nu aveau nici un plan cât de cât convingător care avea să promită un viitor profitabil pentru ele. Totuși comerțul electronic B2B are un potențial enorm și de durată. Tehnologiile noi, susținute de un acces on-line universal și dezvoltarea standardelor deschise permit atingerea unei astfel de optimizări a întregilor activități de afaceri, care până nu demult se considera absurdă și imposibilă.

Acțiunile businessului B2B inevitabil vor deveni mult mai atrăgătoare pentru investitori. Inițiativele de „lărgire” a locurilor pentru operațiunile pe piața electronică promit tuturor participanților la operațiunile prin Rețea venituri foarte bune. Interesul adoptării lor și expansiunea adoptării lor într-atât influențează concurența în Internet, încât în viitor prețul locurilor în platformele electronice de comerț vor crește și mai mult. Aceasta este, deci, o chestiune a timpului, când venitul întreprinderilor din domeniul B2B va începe să crească, interesul investitorilor iarăși va crește.

Un obstacol în calea implementării acestor noi tehnologii ar fi și încercările companiilor mari, care aplică tehnologiile tradiționale de business, de a stopa dezvoltarea comerțului electronic; prea mari ar fi cheltuielile de trecere a unei infrastructuri gigante din aceste firme la noile standarde, plus la aceasta se pierde rețeaua de distribuitori, iar pentru crearea alteia iarăși trebuie să se recurgă la tehnologiile B2B.

Timpurile favorabile ale businessului B2B nu e departe, mai este nevoie încă puțin, găsirea unor înțelegeri în domeniu, specificarea anumitor scheme și standarde și sectorul comercial al Internetului va crea o adevărată izbucnire vulcanică.

1.6. Comerțul electronic în Republica Moldova. Realități și perspective.

La momentul actual Internetul nu este o noutate pentru cetățeanul Republicii Moldova. În fiecare an numărul de utilizatori activi ai rețelei crește (cu tempouri mai ridicate la nivel urban)(tabelul 2). În republică funcționează mai mulți provideri care oferă conexiune și hosting în Internet, dintre care cel mai puternic este operatorul național de telefonie MoldTeleCom.

Tabelul 2

Dinamica utilizatorilor Internet în Moldova

La capitolul comerț electronic starea este și mai complicată. În economia națională încă nu a finalizat procesul de implementare a sistemelor de planificare a resurselor întreprinderii (ERP – Enterprise Resource Planning) – etapă demult depășită de firmele din occident, chiar și de cele din țările învecinate. Desigur pentru aceste firme acum este actuală implementarea comerțului electronic în sectorul B2B. Dar care e situația comerțului electronic în Moldova?

La această întrebare este ușor de răspuns făcând o mică plimbare în I-netul moldovenesc și cercetând resursele referitoare la acest domeniu, care, să recunoaștem sunt foarte puține și mediocre, deseori pur si simplu translate din surse străine. La acest capitol, de exemplu, România este detașată cu mult de nivelul nostru, ea pledând pentru o politică de integrare cât mai rapidă a structurilor din țară, inclusiv și a comerțului electronic, la normele și nivelele internaționale. În Moldova până ce asistăm numai la o slabă dezvoltare a segmentului B2C. La acest capitol ne referim la cele “câteva” vitrine virtuale implementate naiv de staff-ul tânăr al programiștilor moldoveni. Pentru comparație aducem nivelul de dezvoltare a domeniului dat în Rusia, sau chiar în România, unde în spațiul virtual deja există piețe comerciale virtuale, licitații virtuale, shop-uri electronice, moll-uri, consorții electronice. De segmentul B2B în general se pot spune numai câteva cuvinte că există legea semnăturii electronice și unele puncte adoptate la legea de comerț electronic. Desigur, starea de lucruri nu este din cele mai bune, dar cauza trebuie găsită anume în situația actuală a economiei, a firmelor în general și a tendințelor de marketing și management pe planul economic în Moldova.

Care deci este situația?

În Republica Moldova sectorul economic este caracterizat preponderent de firme mici. Întreg domeniul economic se află încă în starea de trecere la economia de piață, inflația are un nivel destul de ridicat, iar în producerea bunurilor sunt încadrate puține firme. Majoritatea întreprinderilor activează în baza operațiunilor de vânzare-cumpărare sau se declară reprezentanțe ale altor firme din străinătate și sunt implicate în popularizarea produselor și serviciilor acestora. Întreprinderile funcționează încă după multe principii economice vechi, nu există o piață de cerere-ofertă echilibrată și cinstită.

În majoritatea întreprinderilor nu se alcătuiesc business planuri de activitate, nu sunt “exploatate” astfel de capitole cum ar fi managementul firmei sau marketingul firmei – din aceste și alte cauze firmele sunt vulnerabile și deseori dau faliment. În foarte puține întreprinderi sunt utilizate calculatoarele și tehnologiile informaționale moderne referitoare la operațiunile comerciale. Și mai puține firme se pot înscrie în rândul celora care utilizează calculatoarele la diferite etape de mentenanță, deservire și organizare a procesului de producere; care au sisteme performante de contabilitate și gestiune cu documentația; care au reprezentanța sa în Internet (site-ul său); care utilizează posibilitățile contemporane ale rețelei globale în afacerile din segmentul B2B.

Cu toate acestea progresul nu stă pe loc, tot mai multe firme implementează diferite soluții operaționale în domeniul său de activitate, pas impus de conjunctura economică, de modul de tranzacționare bancară, de posibilitățile ce le oferă acestea: operativitate, stabilitate, exactitate. Nu sunt departe și momentele de implementare, sau încercări de implementare a tehnologiilor B2B în segmentul de afaceri electronice cu diferiți parteneri. Urmările acestor implementări vor fi numai în câștigul a acestor companii și mulți manageri și directori înțeleg aceasta: vor scădea prețurile de cumpărare, inclusiv cele de furnizare (excluzând firmele intermediare, atât de populare în infrastructura economică a Moldovei), nu vor fi rețineri de livrare, rețineri de vânzare, ca urmare a unei funcționări normale a ciclului de furnizare, producere, livrare; operațiunile comerciale vor fi mai rapide, mai controlabile și mai profitabile – toate fiind posibile de integrat în sistemul unic informațional al întreprinderii.

Comerțul B2B va avea succes, deoarece companiile multinaționale ce operează sau o vor face în Moldova vor lucra în B2B în cel mult doi ani. Firmele mixte, dealerii oficiali, distribuitorii care operează vor implementa tehnologiile date pentru a avea o bază și un mediu compatibil cu cel a părții străine. De asemenea, companiile din Moldova care vor încerca să vândă la nivel internațional trebuie să se adapteze la B2B. Aceiași situație o vor avea întreprinderile ce vor lucra cu firme străine în procesul de cumpărare a mărfurilor și serviciilor străine, altfel de posibilitate de cooperare decât cea oferită de tehnologiile B2B pur și simplu nu va exista. Acestea vor fi primele cazuri de recunoaștere și utilizare a segmentului B2B în comerțul electronic, vor urma implementări locale de acest tip între firme, se vor organiza portaluri și consorții în diferite ramuri economice – un pas util și profitabil care va deveni punte între orice companie și restul globului, alte firme care vor dori să conlucreze cu ele utilizând tehnologiile moderne B2B și desigur posibilitățile Internetului în domeniu. Internetul este global; problemele nu sunt o scuză. Afacerile sunt afaceri peste tot, iar problemele trebuie depășite printr-o atitudine adecvată.

Reieșind din aceste împrejurări se hotărăște de a se elabora și a se implementa un sistem care ar ajuta firmele autohtone în asimilarea noilor tehnologii de comerț, a principiilor operațiunilor de comerț în segmentul B2B. Este necesar de a crea un sistem care ar “învăța” firmele principiile fundamentale și nivelul cel mai elementar în businessul B2B, în schimbul standard de documente, cu cheltuieli minime. Sistemul dat trebuie să fie mai accesibil, mai ieftin și mai flexibil decât cele tradiționale, adică să nu fie atât de scump la implementare, complicat ca structură și logistică, limitat și static precum actualul EDI. Sistemul dat va trebui să creeze o imagine virtuală a unei pieți economice, să permită schimb de oricare document între doi parteneri de afaceri în orice format acceptabil pentru sistemele interne de calcul, să creeze deprinderi practice pentru firme de a implementa tehnologiile B2B în afacerile sale și să explice, să demonstreze aplicabilitatea și raționalitatea unei astfel de implementări.

În final autorul lucrării aduce un extras din Raportul Departamentului Tehnologii Informaționale pe anul 2001 (proiectul “Moldova Development Gateway”):

“B2B Comerțul Electronic. Interacțiunile B2B rămân ineficiente și puțin transparente. Faxurile și telefonia sunt încă utilizate în comun la gestiunea ordinelor sau la suportul depărtat pentru clienți, de asemenea sunt utilizate (și se consideră neapărate) unele tranzacții care au la bază suportul de hârtie (de exemplu, semnătura)”.

După cum seobservă este “foarte mult” spus la acest capitol despre B2B în Moldova (practic 2 rânduri despre o țară cu 3,6 mln oameni care se află în Europa) și de nimeni altul ca Departamentul Tehnologii Informaționale. Nici o dată, nici o cifră statisctică adusă, se face numai o afirmație și acea confuză că interacțiunile B2B rămân ineficiente și puțin transparente, dar care interacțiune? B2B în Moldova nici nu există, sau autorul respectabil al articolului nu știe definirea corectă a B2B – abriviatură care definește o clasă din comerțul electronic care caracterizează tranzacțiile comerciale electronice dinte două firme-parteneri, termen care a apărut anume în comerțul electronic și nu în cel tradițional. Eventual despre transparență, mică ea sau mare, nici nu poate fi vorba. De viitor la fel nimic nu se vorbește, nici de proiecte noi, nici de tenfințe de implementare și de afiliere la standartele mondiale, fapt care și mai mult mărește prăpastia ce indică diferența dintre businessul din străinătate și cel autohton care se dorește atât de mult apreciat, dezvoltat și recunoscut pe piața mondială(!).

Medii și tehnologii B2B pentru sistemul elaborat

2.1. XML.

În general, limbajul de specificare extensibilă (eXtensible Markup Language, XML) reprezintă pur și simplu o sintaxă, care permite crearea limbajelor de specificare (marcare), care descriu datele. În practică XML reprezintă ceva cu mult mai valoros. XML oferă posibilități de comunicare cu partenerii, lucru imposibil la utilizarea altor tehnologii.

Pentru crearea aplicațiilor, care ar oferi aceste posibilități, e necesar de a înțelege sintaxa de bază XML și standardele legate de acest limbaj. În acest punct vom aborda faptul cum limbajul XML poate influența minimizarea costurilor tranzacțiilor B2B. La momentul de față o astfel de soluție nu este pur și simplu actuală pentru viitor, dar deja se realizează în unele domenii în străinătate.

2.1.1. Separarea datelor de proces

XML face posibil minimizarea sinecostului și mărirea venitului. Pentru programiști aceasta e o posibilitate de a structura conținutul documentelor. Celor care elaborează aplicații XML mari și serioase sintaxa limbajului oferă posibilitatea de schimb de date între obiecte. Însă tuturor categoriilor de specialiști XML oferă cel puțin un avantaj – separarea datelor de la procesele care operează cu aceste date. În separarea datelor de procese nu există nimic nou: numărul comenzii de cumpărare, care există ca câmp în baza de date are destinație specială – el poate fi utilizat în diferite documente, comenzi, facturi, rapoarte ș.a.m.d. Nici un proiectant de BD niciodată nu va medita asupra faptului păstrării acestui indice cu un set de comenzi, care ar indica cum de prezentat acest număr într-un document sau altul.

Când aceasta are loc cu alte tipuri de informație, noi deseori combinăm datele cu informația de formatare. Ca exemplu, să luăm caracteristica denumirii acestui subcapitol: Times New Roman, 12 puncte, aliniere centru. Persoana care citește rândul cu o astfel de formatare înțelege că în fața lui e o denumire de subcapitol. Însă pentru ca calculatorul să înțeleagă acest fapt noi trebuie să îl specificăm într-un anumit mod – calculatorul nu e om și nu poate diferenția după exemple și vizualizări. Posibilitatea omului de a lucra cu informație de diferit ordin e o proprietate pe care nu o putem atribui și calculatorului.

XML ne oferă o sintaxă care specifică univoc fiecare obiect informațional. Utilizând această posibilitate putem structura informația, apoi să o prelucrăm în diferite aplicații conform cerințelor concrete.

2.1.2. Standarde

Standardul este baza procesului de schimb informațional. Există mai multe organizații care se ocupă cu elaborarea metodelor unice de schimb informațional, dar în cazul XML cel mai mult ne interesează consorțiul W3C (World Wide Web Consortium), aflat în Cambridge, Massachusets, SUA – organizație internațională ale companiilor interesate în dezvoltarea standardelor în Internet. De la apariția sa, W3C a elaborat multe recomandări, printre cele mai importante fiind HTML, CSS. În 1996 un grup de specialiști SGML (Standard Generalized Markup Language) propune consorțiului ideea creării unei versiuni simplificate a SGML, care ar putea fi utilizată în web-browsere și în aplicațiile pe server. Această inițiativă mai apoi va primi denumirea de XML.

Prima versiune de specificare XML 1.0 a obținut statutul de recomandare W3C în februarie 1998. Grupul de elaborare a pornit de la ceea că a luat de la SGML toate posibilitățile suplimentare și a simplificat sintaxa. Ca rezultat s-a obținut o sintaxă simplă și mai puțin voluminoasă decât la SGML, cu care efectiv se clarifică chiar și un analizator simplu. Inițial XML oferea sintaxa de descriere a datelor, la prelucrarea lor el nu avea nici o atribuție. Interesul programiștilor de a elabora scenarii tipice de prelucrare a datelor cu resurse XML a devenit atât de are, încât W3C a purces la elaborarea standardelor și în această direcție. Vom cerceta în continuare standardele elaborate de W3C, referitoare la XML (figura 6).

XLink și XPointer.

Aceste specificații descriu legăturile dintre elemente și documente. Orice element poate avea urmași, care la rândul lor se pot ramifica în continuare. Structura documentului XML se descrie anume după un așa model, însă deseori se întâlnesc situații când un obiect trebuie legat cu alt obiect și această legătură nu este ierarhică. XLink și Xpointer desriu anume metodele legăturilor între obiecte. În HTML legăturile se descriu cu ajutorul tegului <a>:

<A HREF=”http://www.citforum.ru/xml.html#schema”>Schema XML </A>

Acest teg constă din două elemente: tegul A descrie semantica link-ului, metoda lui de prelucrare (textul din interior este accentuat ca legătură); atributul HREF indică localizarea sursei de legătură și, dacă este indicat, capitolul respectiv. Ce se întâmplă în cazul când legăturile necesită altă semantică? Dacă se dorește crearea unui link care ar permite utilizatorului selectarea sursei din o listă? În mod tradițional trebuie de scris un scenariu care ar deschide o nouă fereastră cu lista de surse, utilizatorul specifică sursa dorită și numai după aceea ajunge la documentul dorit. XLink permite de a efectua această procedură fără a scrie un scenariu adăugător (e necesar numai ca browserul să susțină XLink). În afară de aceasta XLink susține link-urile incluse (includerea completă sau parțială a conținutului link-ului). XPointer se referă, în termenii descriși, la atributul HREF: sintaxa lui permite de a face legături la părți anumite ale documentului indicat ca link, oferind o detalizare mai flexibilă decât atributul HREF standard (de exemplu, vizualizarea unei surse de la capitolul trei până la capitolul cinci).

Schemele.

Schema descrie structura setului de date. În specificarea XML 1.0 această funcție o îndeplinește DTD – definirea tipului documentului. DTD este un urmaș al SGML și nu are resurse prestabilite de prelucrare a datelor. Cu ajutorul lui se poate ușor de descris documentele textuale de tipul recomandărilor tehnice, planuri business, help-uri, însă posibilitățile lui nu sunt aplicabile la prelucrarea rezultatelor interogărilor la BD sau a altor documente de afaceri care au implementări legate de BD.

După apariția specificării XML 1.0 au apărut mai multe grupuri de inițiativă care lucrează la elaborarea unor posibilități lărgite ale schemelor: XML Data, DDML (Data Document Definition Markup Language), SOX (Schema for Object-oriented XML), DCD ( Document Content Discription for XML).

Spațiul de nume.

Acest mecanism permite de a indica analizatorului XML unde el trebuie să caute regulile (schemele) pentru analiza sintactică a documentului, adică spațiul de nume indică schema în care e descrisă sintaxa documentului. În multe cazuri în același document XML se pot întâlni aceleași nume de teguri (ca rezultat de exemplu a selectării informației din mai multe surse) și ca urmare apare un conflict de nume. Acest moment poate fi soluționat cu ajutorul prefixelor la nume care vor indica scheme diferite de prelucrare a datelor respective.

XSL, XSLT și XPath

Recomandarea XML 1.0 nu prevede metode incluse de formatare a conținutului documentelor XML. Din această cauză apare limbajul extins al stilurilor (XSL – Extensible Stylesheet Language). În general, XSL prezintă două specificări: transformarea documentelor XML și interpretarea formatării. Scopul principal al XSL este de a transforma documentul XML în o prezentare anumită, iar interpretarea documentului formatat este necesară pentru crearea unei versiuni vizualizatorii a documentului (pentru printare, reprezentare în pagina web).

XQL

Mulți specialiști din domeniul XML sunt cointeresați în standartizarea metodelor de creare a interogărilor către un set de documente XML. Standardul de acest gen va fi echivalent cu limbajul SQL (Structured Query Language), standard de descriere a interogărilor către o bază de date relațională. La acest moment acest standard – XQL (XML Query Language) – este la etapa de elaborare. La final el va prezenta o sintaxă generală de descriere a interogărilor la o bază de documente XML și a rezultatelor îndeplinirii acestor interogări.

2.1.3. Sintaxa XML.

Sintaxa XML este destul de accesibilă și simplă, bazată pe câteva reguli. Un document XML poate fi corect (well-formed) și valid (valid). Un document corect răspunde unor reguli ale specificării XML; pentru ca un document corect să mai fie și valid el trebuie să conțină o specificare a tipului.

Document corect.

În continuare sunt prezentate restricțiile de bază pentru un document care pretinde a fi numit document XML corect:

Fiecare element al documentului trebuie să conțină teg de deschidere și teg de închidere;

Documentul trebuie să conțină nu mai mult de un element rădăcină;

Denumirile elementelor și atributelor sunt dependente de registru;

Elementele pot fi incluse unul în altul dar nu și intercalate;

Valorile atributelor se iau în ghilimele;

Elementele goale au un format specific care trebuie respectat.

Declarația XML

Un document corect neapărat se începe cu o declarație, destinată analizatorului sintactic. În declarație este indicat tipul documentului – XML – și se aduce o informație suplimentară despre el.

<?xml version=”1.0”?>

Codificarea poate fi indicată după versiune în felul următor: encoding=”codificarea”. Predefinit un document XML are codificarea UTF-8 (Unicode pe 8 biți). După declararea codificării urmează atributul standalone cu valorile yes sau no. Yes indică analizatorului sintactic că toate cele necesare pentru prelucrarea documentului se conțin în el. No poate semnaliza că pentru prelucrarea definitivă va trebui de apelat la surse externe. Declarația XML și atributele aferente se plasează la începutul documentului corect.

Elemente.

Documentul constă din text și teguri (măști). Tegurile indică aplicației structura documentului. Ele reprezintă o structură predefinită prin simbolurile “<>”. O pereche de teguri de închidere și deschidere limitează elementul de date. Denumirea tegului de închidere coincide cu cel de deschidere cu deosebirea că el începe cu simbolul “/”.

Elementul este un obiect de date, parte componentă a structurii documentului; el are proprietăți și cea mai importantă este numele. Datele care se conțin între tegul de deschidere și cel de închidere se numesc conținutul elementului. Conținutul poate fi text sau alte elemente incluse cu tegurile lor proprii. Exemplu:

<denumire> monitor </denumire>

<preț> 230 </preț>

</produs>

</comanda>

Documentul XML trebuie să conțină un element rădăcină și numai unul singur. Denumirea tegurilor și a atributelor este dependentă de registru, spre deosebire de HTML, adică dacă avem un teg de deschidere <produs> atunci tegul de închidere trebuie să fie </produs>, și nu </Produs> sau </ProDus>. Elementele unui document corect trebuie să creeze un arbore. Tegul de închidere a unui element conținut în alt element trebuie să se afle până la închiderea tegului elementului-părinte. În specificarea XML există simboluri speciale, utilizarea tradițională a cărora este considerată ca eroare în document. Desigur la aceste elemente se referă simbolurile “<”, “>”, “/” și încă câteva, care necesită o sintaxă specială la utilizarea tradițională:

Pentru descrierea suplimentară a elementelor XML și a structurii lor servesc atributele. Atributele sunt plasate în tegul de deschidere a elementului. În tegul de închidere se interzice de a plasa atribute.

În structura documentelor XML un loc aparte îi revine elementului gol. Elementul gol este un element fără conținut. De exemplu, în HTML există tegul <HR> care vizualizează în fereastra utilizatorului o linie orizontală. În XML declarația de acest gen va fi eroare, fiindcă va lipsi tegul de închidere. Corect ar fi să scriem <HR></HR>, însă structura dată nu prea are sens. Sintaxa XML a găsit o altă soluție pentru așa caz și anume prin declarația de tipul <HR/>. Anume așa și se reprezintă un element gol. Elementele goale de asemenea pot avea atribute (asemănător tegului <IMG> din HTML).

Un alt component al sintaxei XML este comentariul. Comentariul poate fi plasat oriunde în document. Structura unui comentariu este:

<!- Aici se poate plasa orice comentariu ->

DTD. Document valid.

DTD sau declararea tipului documentului indică analizatorului sintactic unde se află regulile după care se poate de verificat documentul XML dat. Aceste reguli sunt create de cineva, care fixează structura documentului și face publice aceste reguli pentru analizator. Analizatorul mai întâi citește descrierea structurii și apoi cercetează documentul și verifică dacă el coincide cu gramatica și regulile indicate.

Scopul elaborării DTD a fost descrierea informației despre documentele stocate. Însă există unii factori care nu permit utilizarea DTD în comerțul electronic. În primul rând sintaxa DTD se deosebește de cea a XML-ului și este greu de asimilat pentru un utilizator simplu. O altă cauză este că în DTD sunt utilizate numai tipuri de date textuale; în caz că dorim, de exemplu, să aflăm dacă elementul dat este o dată sau un număr va trebui să recurgem la o aplicație exterioară, DTD ne va confirma că conținutul elementului este sau nu un set de elemente. Un avantaj al XML constă în ceea că datele sunt separate de procesele care le prelucrează, astfel un document poate fi prelucrat de mai multe aplicații și în fiecare caz în moduri diferite. Însă în cazul DTD un document poate avea numai o singură specificare a tipului, ceea ce știrbește din universalitatea datelor în document și îl face limitat în domeniu. Ca exemplu poate servi un element adresa, conținutul căruia poate fi diferit de la țară la țară. Acest lucru este mai ușor de realizat cu ajutorul unei scheme, iar la ea de atașat o altă schemă în care s-ar cerceta numai structura legată de adresă. Dar până a studia schemele va trebui cercetată o altă caracteristică a XML și anume spațiul de nume.

Spații de nume.

Scopul conceptului de spații de nume constă în posibilitatea de a atașa structurile și tipurile de date ale altor scheme la schema de bază a documentului și garantarea unanimicității indicării elementului în cazul elementelor cu același nume în diferite scheme. Spațiile de nume indică schemele cu informații necesare documentului. La declararea spațiilor de nume se indică localizarea schemei, ceea ce permite analizatorului sintactic să acceseze sursa.

Spațiul de nume poate fi declarat sau înaintea, sau în interiorul primului element, care face parte din acest spațiu de nume. În realitate, declarația spațiului se aseamănă cu un atribut într-un teg de deschidere. Toate declarațiile de spații se încep cu xmlns, după care se indică numele spațiului local de nume. De exemplu:

Aplicația care prelucrează documentul poate să acceseze sursa dată, să obțină schema și să verifice documentul la validitate conform regulilor schemei. Întrucât declararea spațiului de nume se găsește în elementul de nivel rădăcină a documentului, el se extinde asupra întregului document, până nu este declarat un nou spațiu de nume. Într-un element pot fi apelate atâtea scheme de câte se are nevoie, însă schema curentă va fi întotdeauna cea declarată ultima, în limita elementului în care a fost declarată (principiul arboriscent). De exemplu:

<?xml version=”1.0”?>

<organisation> Evisoft SRL </organisation>

<localitate>Straseni</localitate>

<judet> Chisinau </judet>

</adress>

…

</invoice>

Există și un alt mod de indicare a spațiului și anume utilizarea prefixului respectiv pentru toate elementele.

Scheme.

După apariția în februarie 1998 a specificației XML 1.0, consorțiul W3C a purces la elaborarea unei noi specificații alternative care ar înlocui DTD în domeniul descrierii schemelor (lucrările asupra XML Schema 1.0 au fost finalizate la 2 mai 2001). La elaborarea specificației s-a ținut cont de următoarele direcții:

Schemele trebuie să utilizeze sintaxa XML, ceea ce va permite utilizarea acelorași resurse la prelucrarea lor ca și în cazul documentelor XML.

Standardul schemei trebuie să ia în considerație tipurile tipice de date (număr, dată, ș.a.m.d.), și tipurile de date declarate de utilizator. Aceasta va permite de a încredința validarea datelor analizatorului sintactic.

Schema trebuie să ofere posibilitatea de a fi structurată după principiul modelului cu conținut deschis.

2.2. DOM

2.2.1. Arhitectura.

Modelul documentului pe obiecte (Document Object Model, DOM), deschide accesul la un document XML ca la o structură arborescentă în memorie. DOM conține un set standard de obiecte și interfețe care asigură lucrul cu documentele XML, cu elementele și atributele lui.

Lucrul asupra DOM s-a început în august 1997 când W3C completează un grup care trebuia să elaboreze specificația DOM. Paralel cu consorțiul W3C lucrul asupra specificației DOM l-au inițiat mai multe companii, printre care și Microsoft cu specificarea Microsoft DOM utilizată reușit în tot softul Microsoft (inclusiv Internet Explorer 5.x, mai ales odată cu apariția bibliotecii Microsoft XML 2.0 msxml2.dll).Crearea specificației DOM s-a dovedit a fi un lucru destul de migălos, astfel că echipa DOM Working Group de la W3C a împărțit lucrul său în nivele. Nivelul 1 DOM a fost finalizat în octombrie 1998. Arhitectura acestui nivel este prezentată în figura 7.

Nivelul I este suportat de XML 1.0 și HTML 4.0. Nivelul II DOM a fost finisat în noiembrie 2000 extinzând primul nivel cu suportul XML 1.0 cu spații de nume, adăugând suportul CSS, evenimente de manipulare arboriscentă, evenimente de interfață cu utilizatorul (figura 8):

Nivelul III DOM la ora actuală (mai 2002) se află în stare de elaborare. Nivelul 3 va adăuga la nivelul 2 DOM suportul XML Base, extinderea evenimentelor utilizatorului, posibilitatea de a prelua sau de a salva documentul sau schemele abstracte, suportul XPath (figura 9).

2.2.2. Cum lucrează DOM?

DOM poate fi prezentat ca un obiect ierarhic dinamic cu un set de interfețe, proprietăți și metode. Documentul XML este citit în memorie și cu ajutorul analizatorului este transformat într-un obiect (figura 10).

În exemplul dat se conțin elementele comanda, produs și preț. Elementul preț conține un atribut. Analizatorul XML citește fișierul simbol cu simbol, diferențiind conținutul de marcare. Dacă documentul nu conține link către schemă, analizatorul verifică fișierul conform regulilor documentelor corecte. După verificarea documentului analizatorul creează un set de noduri legate cu careva proprietăți. Iată lista nodurilor permise în DOM Level 2:

ELEMENT_NODE = 1;

ATTRIBUTE_NODE = 2;

TEXT_NODE = 3;

DATA_SECTION_NODE = 4;

ENTITY_REFERENCE_NODE = 5;

ENTITY_NODE = 6;

PROCESSING_INSTRUCTION_NODE = 7;

COMMENT_NODE = 8;

DOCUMENT_NODE = 9;

DOCUMENT_TYPE_NODE = 10;

DOCUMENT_FRAGMENT_NODE = 11;

NOTATION_NODE = 12;

Proprietățile și metodele nodului se specifică conform tipului nodului.

În DOM Level 3 interfețele au fost grupate în 2 seturi:

Interfețe fundamentale – DOMException, ExceptionCode, DOMImplementationSource, DOMImplementation, DocumentFragment, Document, Node, NodeList, NamedNodeMap, CharacterData, Attr, Element, Text, Comment, UserDataHandler, DOMError, DOMErrorHandler, DOMLocator;

Interfețe extinse – CDATASection, DocumentType, Notation, Entity, EntityReference, ProcessingInstruction.

În continuare vom descrie trei din cele mai uzuale interfețe și anume Document, Node și Element.

2.2.3. Interfața Document

Interfața document reprezintă întrarea în documentul XML. Conceptual, ea este rădăcina reprezentării arboriscente a documentului și prin ea se face accesul primar la datele documentului. În continuare este prezentată structura documentară a interfeței:

interface Document : Node {

// Modified in DOM Level 3:

readonly attribute DocumentType doctype;

readonly attribute DOMImplementation implementation;

readonly attribute Element documentElement;

Element createElement(in DOMString tagName)

raises(DOMException);

DocumentFragment createDocumentFragment();

Text createTextNode(in DOMString data);

Comment createComment(in DOMString data);

CDATASection createCDATASection(in DOMString data)

raises(DOMException);

ProcessingInstruction createProcessingInstruction(in DOMString target,

in DOMString data)

raises(DOMException);

Attr createAttribute(in DOMString name)

raises(DOMException);

EntityReference createEntityReference(in DOMString name)

raises(DOMException);

NodeList getElementsByTagName(in DOMString tagname);

// Introduced in DOM Level 2:

Node importNode(in Node importedNode,

in boolean deep)

raises(DOMException);

// Introduced in DOM Level 2:

Element createElementNS(in DOMString namespaceURI,

in DOMString qualifiedName)

raises(DOMException);

// Introduced in DOM Level 2:

Attr createAttributeNS(in DOMString namespaceURI,

in DOMString qualifiedName)

raises(DOMException);

// Introduced in DOM Level 2:

NodeList getElementsByTagNameNS(in DOMString namespaceURI,

in DOMString localName);

// Introduced in DOM Level 2:

Element getElementById(in DOMString elementId);

// Introduced in DOM Level 3:

attribute DOMString actualEncoding;

// Introduced in DOM Level 3:

attribute DOMString encoding;

// Introduced in DOM Level 3:

attribute boolean standalone;

// Introduced in DOM Level 3:

attribute DOMString version;

// raises(DOMException) on setting

// Introduced in DOM Level 3:

attribute boolean strictErrorChecking;

// Introduced in DOM Level 3:

attribute DOMErrorHandler errorHandler;

// Introduced in DOM Level 3:

attribute DOMString documentURI;

// Introduced in DOM Level 3:

Node adoptNode(in Node source)

raises(DOMException);

// Introduced in DOM Level 3:

void normalizeDocument();

// Introduced in DOM Level 3:

boolean canSetNormalizationFeature(in DOMString name,

in boolean state);

// Introduced in DOM Level 3:

void setNormalizationFeature(in DOMString name,

in boolean state)

raises(DOMException);

// Introduced in DOM Level 3:

boolean getNormalizationFeature(in DOMString name)

raises(DOMException);

// Introduced in DOM Level 3:

Node renameNode(in Node n,

in DOMString namespaceURI,

in DOMString name)

raises(DOMException);

};

2.2.4. Interfața Node

Interfața Node este tipul primar a entităților DOM. Ea reprezintă un nod din reprezentarea arboriscentă a documentului. Interfața dată specifică două tipuri de noduri: nod părinte și nod gol (fără urmași în arbore). Interfața dată permite manipularea cu atributele nodului, cum ar fi numele, tipul sau valoarea fără implementarea algoritmilor suplimentari.

interface Node {

// Tipurile nodurilor

const unsigned short ELEMENT_NODE = 1;

const unsigned short ATTRIBUTE_NODE = 2;

const unsigned short TEXT_NODE = 3;

const unsigned short CDATA_SECTION_NODE = 4;

const unsigned short ENTITY_REFERENCE_NODE = 5;

const unsigned short ENTITY_NODE = 6;

const unsigned short PROCESSING_INSTRUCTION_NODE = 7;

const unsigned short COMMENT_NODE = 8;

const unsigned short DOCUMENT_NODE = 9;

const unsigned short DOCUMENT_TYPE_NODE = 10;

const unsigned short DOCUMENT_FRAGMENT_NODE = 11;

const unsigned short NOTATION_NODE = 12;

readonly attribute DOMString nodeName;

attribute DOMString nodeValue;

// raises(DOMException) on setting

// raises(DOMException) on retrieval

readonly attribute unsigned short nodeType;

readonly attribute Node parentNode;

readonly attribute NodeList childNodes;

readonly attribute Node firstChild;

readonly attribute Node lastChild;

readonly attribute Node previousSibling;

readonly attribute Node nextSibling;

readonly attribute NamedNodeMap attributes;

// Modified in DOM Level 2:

readonly attribute Document ownerDocument;

// Modified in DOM Level 3:

Node insertBefore(in Node newChild,

in Node refChild)

raises(DOMException);

// Modified in DOM Level 3:

Node replaceChild(in Node newChild,

in Node oldChild)

raises(DOMException);

// Modified in DOM Level 3:

Node removeChild(in Node oldChild)

raises(DOMException);

Node appendChild(in Node newChild)

raises(DOMException);

boolean hasChildNodes();

Node cloneNode(in boolean deep);

// Modified in DOM Level 2:

void normalize();

// Introduced in DOM Level 2:

boolean isSupported(in DOMString feature,

in DOMString version);

// Introduced in DOM Level 2:

readonly attribute DOMString namespaceURI;

// Introduced in DOM Level 2:

attribute DOMString prefix;

// raises(DOMException) on setting

// Introduced in DOM Level 2:

readonly attribute DOMString localName;

// Introduced in DOM Level 2:

boolean hasAttributes();

// Introduced in DOM Level 3:

readonly attribute DOMString baseURI;

// Poziția în arbore

const unsigned short TREE_POSITION_PRECEDING = 0x01;

const unsigned short TREE_POSITION_FOLLOWING = 0x02;

const unsigned short TREE_POSITION_ANCESTOR = 0x04;

const unsigned short TREE_POSITION_DESCENDANT = 0x08;

const unsigned short TREE_POSITION_EQUIVALENT = 0x10;

const unsigned short TREE_POSITION_SAME_NODE = 0x20;

const unsigned short TREE_POSITION_DISCONNECTED = 0x00;

// Introduced in DOM Level 3:

unsigned short compareTreePosition(in Node other);

// Introduced in DOM Level 3:

attribute DOMString textContent;

// raises(DOMException) on setting

// raises(DOMException) on retrieval

// Introduced in DOM Level 3:

boolean isSameNode(in Node other);

// Introduced in DOM Level 3:

DOMString lookupNamespacePrefix(in DOMString namespaceURI,

in boolean useDefault);

// Introduced in DOM Level 3:

boolean isDefaultNamespace(in DOMString namespaceURI);

// Introduced in DOM Level 3:

DOMString lookupNamespaceURI(in DOMString prefix);

// Introduced in DOM Level 3:

boolean isEqualNode(in Node arg);

// Introduced in DOM Level 3:

Node getInterface(in DOMString feature);

// Introduced in DOM Level 3:

DOMUserData setUserData(in DOMString key,

in DOMUserData data,

in UserDataHandler handler);

// Introduced in DOM Level 3:

DOMUserData getUserData(in DOMString key);

};

2.2.5. Interfața Element

Interfața Element reprezintă un element în documentul XML (sau HTML). Elementele pot avea atribute asociate; deoarece interfața Element este derivată de la Node, metoda interfeței Node – attribute – poate fi utilizată pentru a accesa setul întreg de atribute ale elementului.

Notă: proprietatea [in-scope namespaces] definită în XML Information Set nu este accesibilă în DOM Level 3 Core. Oricum DOM Level 3 Path va prezenta o cale alternativă de accesare a acestei proprietăți.

interface Element : Node {

readonly attribute DOMString tagName;

DOMString getAttribute(in DOMString name);

void setAttribute(in DOMString name,

in DOMString value)

raises(DOMException);

void removeAttribute(in DOMString name)

raises(DOMException);

Attr getAttributeNode(in DOMString name);

Attr setAttributeNode(in Attr newAttr)

raises(DOMException);

Attr removeAttributeNode(in Attr oldAttr)

raises(DOMException);

NodeList getElementsByTagName(in DOMString name);

// Introduced in DOM Level 2:

DOMString getAttributeNS(in DOMString namespaceURI,

in DOMString localName);

// Introduced in DOM Level 2:

void setAttributeNS(in DOMString namespaceURI,

in DOMString qualifiedName,

in DOMString value)

raises(DOMException);

// Introduced in DOM Level 2:

void removeAttributeNS(in DOMString namespaceURI,

in DOMString localName)

raises(DOMException);

// Introduced in DOM Level 2:

Attr getAttributeNodeNS(in DOMString namespaceURI,

in DOMString localName);

// Introduced in DOM Level 2:

Attr setAttributeNodeNS(in Attr newAttr)

raises(DOMException);

// Introduced in DOM Level 2:

NodeList getElementsByTagNameNS(in DOMString namespaceURI,

in DOMString localName);

// Introduced in DOM Level 2:

boolean hasAttribute(in DOMString name);

// Introduced in DOM Level 2:

boolean hasAttributeNS(in DOMString namespaceURI,

in DOMString localName);

};

2.2.6. Utilizare DOM.

Primul lucru ce trebuie făcut pentru aplicarea DOM este de a crea un exemplar al obiectului analizator-XML/DOM. Într-un scenariu JavaScript cu aceasta se ocupă metoda ActiveXObject:

Var objDocument = new ActiveXObject (“msxml”)

ObjDocument.async=false;

În primul rând se creează un exemplar al obiectului, care se păstrează în variabila objDocument. După încărcarea documentului acest obiect va conține nodul rădăcină. Proprietatea async indică dacă analizatorul trebuie să încarce complet documentul până a-l face accesibil. Valoarea true e mai bine de setat în cazul când se lucrează cu documente mari; aceasta va oferi posibilitatea ca aplicația să ruleze în continuare până când documentul se încarcă (task aparte). În acest caz trebuie verificată valoarea proprietății ReadyState până a începe lucrul cu documentul.

Dacă se confirmă încărcarea documentului se poate purcede la prelucrarea lui. Prelucrarea documentului se efectuează pe mai multe căi, cea mai simplă este să începem cu nodul rădăcină și cu ajutorul metodelor să parcurgem întreaga rețea arboriscentă a documentului, nod cu nod. În afară de posibilitatea de parcurgere a documentului DOM oferă metode de creare, adăugare sau eliminare a nodurilor, de setare a atributelor elementelor, adică de creare a documentului în întregime.

DOM este un set compact și simplu în utilizare pentru prelucrarea documentelor XML, însă el nu oferă soluții acceptabile pentru toate cazurile. De exemplu, e necesar de a prelucra un document de câțiva megabaiți; pentru cazul DOM va fi necesar de a încărca întreg documentul în memorie pentru prelucrarea ulterioară, ceea ce este incomod și inefectiv. În asemenea cazuri soluția poate fi utilizarea interfețelor bazate pe evenimente, care pe parcursul analizei documentului transmit aplicației prelucrătoare mesaje despre evenimentele apărute. Alt caz ar fi dacă doriți să accesați numai primele câteva elemente din document; evident încărcarea întregului document va fi o pierdere de timp. Interfețele bazate pe evenimente în acest caz vor comunica în timpul procesării că elementul solicitat este găsit și acest element devine accesibil independent de restul conținutului documentului, unde pot fi chiar și erori – DOM însă nu permite procesarea documentelor, în timpul analizei cărora se atestă erori.

Interfețele bazate pe evenimente generează evenimentele care sunt preluate de reguli. Aceste reguli prelucrează elementele-sursă a evenimentelor. Una din cele mai populare interfețe de acest tip este interfața simplificată XML (Simple API for XML, SAX), elaborată de grupul XML-DEV cu susținerea OASIS.

2.3. XSL

Limbajul extensibil al stilurilor (XSL – Extensible Stylesheet Language) reprezintă un mecanism de transformare și formatare a documentelor XML. Tabelul stilurilor sau șablonul XSL permite, de exemplu, de a transforma documentul XML în HTML cu vizualizarea ulterioară la ecran. Transformarea deseori se utilizează când în o organizație se utilizează o schemă, iar partenerul de afaceri are altă schemă – XSL va transforma documentul XML bazat pe schema partenerului în alt document bazat pe schema locală.

XSL constă din trei părți funcționale: XSL Transformations (XSLT) – limbajul de transformare a documentelor XML, XSL Path Language (XPath) – limbaj utilizat de XSLT pentru accesarea sau referirea unor părți anumite din documentul XML, a treia parte – XML Formatting Objects (XSL-FO) – vocabular XML pentru specificarea semanticii de formatare.

Deci, limbajul XSL are două destinații: formatarea obiectelor și transformarea documentelor XML. Pentru formatarea documentului șablonul XSL citește documentul XML și, utilizând unele transformări, creează un document XML nou – arborele final (result tree). Acest arbore final moștenește spațiile de nume a obiectului formatat. Arborele final este pus la intrarea interpretatorului obiectului formatat, care prelucrează și interpretează elementele și atributele și oferă rezultatul conform destinației (figura 11).

Studiu de caz: transformarea business-documentelor.

O întreprindere utilizează în activitatea sa documente XML construite pe anumite scheme predefinite. De exemplu, comenzile partenerilor pot parveni sub o așa formă:

Însă unul din parteneri are deja un sistem care formează comenzile în format XML, dar care lucrează pe baza altor scheme, de aceea comenzile pot avea următoarea reprezentare:

Pentru transformarea comenzilor în formatul dorit pot fi utilizate diferite aplicații, însă cel mai comod pentru aceasta va fi utilizarea unui șablon XSLT:

Scripturi.

Sistemele informaționale contemporane de hipertext pot fi exprimate semnificativ sub forma combinării a câtorva componente: sistemele de păstrare a obiectelor hipertext, sistemele de vizualizare a obiectelor hipertext, sisteme de pregătire a obiectelor hipertext și sistemele de programare a vizualizării obiectelor intercalate. Din acest punct de vedere tehnologia World Wide Web numai în anul 1996 a obținut o imagine finisată și complect funcțională. Primele au fost elaborate sistemele de păstrare și vizualizare (1989-1991), care continuă să se dezvolte până în zilele de astăzi (la acest compartiment putem atașa apariția limbajului XML). După 1990 au început a apărea primele sisteme de pregătire a documentelor. În final, în 1995 au fost propuse primele limbaje de manipulare cu scenariile de vizualizare.

Tehnolgia scripturilor este reușit utilizată la diferite soluții pe plarforme Web. Scripturile izbutesc lucruri pe care obișnuitul HTML static nu le poate realiza. În principiu, scripturile reprezintă fragmente de program scrise într-un oarecare limbaj și care rulează fie pe parte de client și atunci ele sunt îndeplinite de browser, fie pe parte de server și în acest caz sunt îndeplinite de site serverul respectiv. Există mai multe limbaje de script: Visual Basic Script sau VBScript (de la Microsoft), JavaScript, Perl Script.

Plusurile unor astfel de tehnologii în fața marcării statice tradiționale sunt evidente. Toate operațiile care pot fi efectuate într-un astfel de script descriu acțiunile asupra cunoscutelor obiecte – elemente ale spațiului de lucru a unui browser web. Aceste acțiuni sunt aplicate asupra oricărui obiect prin intermediul setului de proprietăți și funcții (numite și metode ale obiectului). De asemenea există evenimente asemănătoare întreruperilor de program, cu ajutorul cărora se poate gestiona dinamic orice obiect din pagina din browser.

Sistemul de asistență și mediere „B2B-Assistance”

3.1. Priviri generale

Sistemul de asistență și mediere “B2B-Asistance” este un sistem independent elaborat pe baza ultimelor tehnologii web, care reprezintă prin sine un portal ajutor pentru orice firmă care se află pe calea implementării tehnologiilor electronice în activitatea sa, și anume tehnologia B2B în comerțul electronic cu partenerii. La momentul actual există diferite soluții de acest ordin, dintre care tehnologia EDI cu o specificare enormă și foarte dificilă care utilizează rețele VAN și portalurile consorții, orientate pe diferite ramuri economice în o oarecare țară și finanțate, dirijate și asistate de însăși ministerele sau departamentele acestor ramuri. Însă pentru majoritatea soluțiilor problema principală rămâne integritatea soluțiilor pentru diferite medii. Dacă pentru EDI aceasta se rezolvă cu ajutorul unui set imens de standarde, apoi pentru portalurile ramurale problema este numai în definirea schemelor proprii domeniului lor.

Sistemul elaborat în acest proiect vine ca o soluție universală pentru aplicațiile B2B din toate punctele de vedere. Sistemul dat permite schimbul de date de orice tip în limita definirii lor de câtre firma “stăpân“, prin aceasta obținându-se un model flexibil de integritate a datelor pentru diferite sisteme de calcul interne (back-office) ale întreprinderilor.

Sistemul dat nu necesită certificări speciale și suplimentare pentru securitatea de transfer a datelor. Toate transferurile de date au loc în interiorul sistemului între așa-numitele business-desc-uri ale întreprinderilor membre ale sistemului.

La fel decade condiția de respectare a standardelor la transferul de date. Orice firmă specifică schemele sale interne de acceptare și gestionare a informației de intrare/ieșire sau prezintă în sistem echivalente convertibile la acestea.

Sistemul oferă posibilitatea de a prezenta și a face schimb de date în diverse formate: în formatul HTML, în formatul XML cu transformare ulterioară în EDI. Datele se prezintă în diferite formate atât la etapa de specificare a schemei, cât și la etapele de completare a documentului și la momentul primirii și “citirii” lui de către destinatar.

O altă particularitate și, se poate menționa, cea mai importantă, a sistemului este dinamicitatea de gestiune. În primul rând, dinamicitatea este prezentă la specificarea schemei sau formei documentului în cadrul unei firme (o vom numi firma 1). Utilizatorul dinamic creează schema documentului (în mod HTML, desigur se oferă posibilitatea dea prezenta direct șablonul XML, pentru acele firme care cunosc deja această tehnologie) și tot dinamic este creat șablonul XML pentru acest document, corectitudinea șablonului XML este asigurată de însăși algoritmul de generare, astfel încât e imposibilă crearea unui șablon greșit care putea fi utilizat cu eșec în tranzacțiile și operațiunile viitoare. Alt moment unde dinamicitatea iarăși își face aparența este momentul completării documentului de către altă firmă (o vom numi firma 2). Firma 2 transmite un oarecare document firmei 1 după șablonul specificat de aceasta. În procesul de completare este posibilă aserțiunea dinamică a nodurilor XML la document (desigur, acele noduri care sunt setate în câmpul appearance cu valoarea “more”). În regim de formă HTML acest procedeu este practic nevăzut pentru utilizator el adăugând orice număr de noduri cu un simplu click.

Fiecare firmă-membru a sistemului are un propriu business-desk (un fel de masă de afaceri virtuală) în care sunt păstrate toate documentele sale: schemele specificate, documentele și mesajele recepționate de la partenerii de afaceri, precum și metode de gestiune cu propriul catalog de produse expus pe piața comercială virtuală a sistemului.

Membri ai sistemului sunt exclusiv firme prezente fiecare cu propriul catalog de produse și cu propriul set de documente acceptabile. Toate produsele și serviciile prezentate de membri sunt clasificate pe domenii și accesibile fiecărei firme. La fel în sistem se organizează diferite statistici și se calculează diferiți indicatori dinamici pentru a simplifica și a ajuta orientarea în sistemul de produse și servicii prezente în sistem sau alegerea unui potențial partener de afaceri pe viitor.

Desigur, sistemului implementat îi putem atribui proprietățile și plusurile oricărui sistem de profil care indică utilitatea și necesitatea implementării și utilizării a astfel de sisteme.

Sistemul dat funcționează pe platformă web și este accesibil din orice colț al lumii unde există conectare la Internet. Firme din orice țări pot face schimb de informații doar prin o simplă înregistrare în sistemul dat. Este exclusă necesitatea creării rețelelor extranet sau a rețelelor VAN (Value Add Network) deoarece contactele de afaceri se vor efectua prin intermediul Internetului.

3.2. Structura sistemului

Sistemul de asistență și mediere “B2B-Assistance” este implementat pe platforma Web utilizând tehnologiile din domeniul dat. Datele cu care se operează în sistem sunt stocate în o bază de date. Sistemul este organizat ca un Server Web pe baza tehnologiei IIS (Windows NT). Funcționarea site-ului se bazează pe tehnologiile HTML, ASP, JScript, VBScript. Baza de date este organizată pe SQL Server (v.7.0). Schema funcțională a sistemului este prezentată în figura de mai jos:

Sistemul este accesat de utilizatori prin intermediul Internetului. Sistemul însăși reprezintă un site gestionat de Serverul IIS și de SQL Server.

Serverul IIS gestionează site-ul prin intermediul tehnologiei Active Server Pages (ASP). Această tehnologie permite o manipulare flexibilă cu conținutul prezentat utilizatorului în browserul său. De asemenea această tehnologie oferă proceduri simple de conectare la bazele de date, de accesare a datelor din baza de date prin intermediul ADO (ActiveX Document Object). Tot ASP este utilizat la legăturile logice între paginile site-ului, la manipularea cu formele HTML (schimbul de informație între client și server).

Suplimentar sunt utilizate posibilitățile limbajelor de scripturi. JavaScript este cu succes utilizat pe parte de client, mai ales în cazurile gestionării dinamice a conținutului paginii Web la generarea dinamică a schemelor și la completarea dinamică a documentelor. JScript este accesat și la crearea interfeței comode a site-ului, la manipularea cu structura DOM a documentelor HTML și a documentelor XML. VBScript (Visual Basic Script) este utilizat cu succes pe parte de server, oferind posibilități simple de gestionare cu fișierele și manipulare cu datele din bazele de date.

SQL Server organizează și gestionează lucrul cu baza de date. Baza de date utilizată la funcționarea sistemului elaborat este compusă din următoarele tabele (în afară de cele de sistem): Parteneri, Incoming, Profiluri, Schemas, Products.

Tabelul Parteneri.

Acest tabel păstrează informația despre membrii sistemului. La înregistrarea în sistem fiecare firmă completează o fișă de înregistrare cu informații de diferit tip care ulterior sunt sticate în acest tabel. Tabelul dat conține următoarele câmpuri:

ID – identificator unic al firmei-membru a sistemului;

Nume_firma – denumirea firmei;

Profile – profilul firmei;

Email – adresa electronică a firmei;

Username – nume de înregistrare, utilizat la intrarea ulterioară în sistem;

Password – parola de intrare în sistem;

Street – adresa firmei;

City – orașul de localizare a firmei;

State – țara de localizare a firmei;

Phone – telefonul firmei-membru a sistemului;

Tabelul Products.

Acest tabel stochează informațiile referitoare la produsele (serviciile) firmelor care fac parte din sistem. Practic colecția de date din acest tabel reprezintă catalogul electronic de produse și servicii ale sistemului (organizat pe profiluri). Tabelul respectiv conține următoarele câmpuri:

ID – identificator unic al produsului (serviciului);

ID_firma – identificatorul firmei căreia îi aparține produsul sau serviciul dat;

Name – denumirea produsului (serviciului);

Price – prețul produsului (serviciului);

Description – descrierea produsului (serviciului);

Category – categoria la care aparține produsul (serviciul).

Tabelul Schemas.

Tabelul dat operează cu datele referitoare la schemele (șabloanele) prestabilite de firme pentru documentele acceptabile în procesul de schimb de date în comerțul electronic B2B. Tabelul dat operează prin urmare, cu fișierele șablon XML. Tabelul dat conține următoarele câmpuri:

ID – identificator unic al schemei în tabelul dat;

Nume – denumirea schemei (a documentului pe care îl reprezintă);

ID_firma – identificatorul firmei căreea îi aparține schema dată;

Tabelul Profiluri.

Acest tabel are menirea de a păstra denumirile profilurilor de activitate permise referitor la activitățile firmelor care doresc să devină membre ale sistemului. De asemenea tabelul este utilizat în cadrul sistemului de catalogare a produselor și serviciilor din sistem. Tabelul dat conține numai două câmpuri: – ID – identificator unic al profilului și Denumire – denumirea profilului.

Tabelul Incoming

Acest tabel gestionează datele referitoare la schimbul informațional între business-deskurile membrilor sistemului. În acest tabel sunt stocate datele despre documentele create și transmise partenerilor. El conține următoarele câmpuri:

ID – identificator unic de desemnare a mesajelor;

ID_partener_from – autorul mesajului (identificatorul firmei);

ID_partener_to – destinatarul mesajului (identificatorul firmei);

Subiect – subiectul mesajului;

Tip – tipul documentului (identificator utilizat și la denumirile fișierului în care este păstrată informația – conținutul documentului);

Time_comp – timpul generării mesajului (mărime generată automat de SQL Server la memorarea unei noi înscrieri în tabel);

În continuare este prezentată schema sistemului în funcțiune (procesul de interacțiune comercială electronică între doi parteneri de afaceri):

3.3. Prezența firmei

Sistemul dat este astfel elaborat ca orice firmă să poată deveni membru al lui. La accesarea site-ului firma poate lua cunoștință cu posibilitățile ce le oferă sistemul dat și cu unele statistici din domeniul prețurilor la produsele și serviciile firmelor deja membre a sistemului dat. Pentru accesarea altor informații sau a altor posibilități a sistemului firma trebuie să se înregistreze în sistem.

La înregistrare sunt cerute informații din trei domenii:

domeniul de înrgistrare:

numele de înregistrare;

parola;

localizarea firmei:

Orașul;

Statul;

Strada;

Telefonul;

date personale:

denumirea firmei;

profilul de activitate;

adresa electronică.

La completarea acestor câmpuri datele automat se introduc în baza de date în tabelul Parteneri.

După procesul de înregistrare în fața firmei apare propriul ei business-desk – masa ei de lucru în acest sistem. Principalele operațiuni în cadrul acestei “mese” sunt reprezentate de meniul din această pagină.

Meniul principal este alcătuit din următoarele opțiuni:

Inbox – verificarea documentelor sau mesajelor parvenite la adresa firmei de pa partenerii de afaceri;

New Letter – scrierea unui mesaj sau completarea unui document pentru transmitere partenerului, inițial se indică firma căreia i se expediază documentul sau mesajul dat;

New Definition – crearea unei noi scheme (a unui nou șablon XML) pentru documentele de se acceptă la primire pentru firma dată;

Own Definition – schemele proprii, revizuirea, schimbarea sau excluderea lor de pe “masa de lucru” a firmei;

New Product – adăugarea unui nou produs la catalogul propriu a firmei;

Catalog – schimbarea proprietăților unui produs (nume, preț, descriere) sau excluderea lui din catalogul formei;

Log out – ieșire din sistem, revenire la pagina principală a site-ului.

Opțiunea Inbox.

Opțiunea dată permite utilizatorului de a verifica documentele și mesajele parvenite la adresa sa. La selectarea opțiunii date se deschide o altă pagină a site-ului unde sunt expuse toate documentele și mesajele parvenite. Se indică pentru fiecare mesaj autorul lui, precum și data expedierii.

Datele referitoare la acestă pagină sunt preluate din tabelul Incoming din baza de date cu specificarea ID-ului firmei către care sunt adresate mesajele.

La dorința utilizatorului orice mesaj poate fi eliminată din inbox-ul său. Dacă utilizatorul dorește vizualizarea oricărui mesaj, atunci se el se selectează din lista expusă. La selectarea lui se deschide o altă pagină în care sunt expuse informații asupra mesajului dat precum și conținutul lui sub forma care este specificată (sau forma HTML, sau fișierul XML, sau conținutul unui mesaj simplu) .

Opțiunea New Leter.

Opțiunea dată oferă posibilitatea de a expedia un mesaj sau un document oricărei firme-membru a sistemului. Acest document poate avea orice structură în cadrul operațiunilor comerciale între doi parteneri în limita tipurilor de documente specificate de cel de-al doilea partener. Pentru alegerea acestei opțiuni mai întâi se indică firma destinatar din bara de selecție. La acceptarea opțiunii se deschide o nouă pagină în care se cere indicarea tipului documentului din lista de documente specificate de destinatar; la fel este cerut subiectul acestui mesaj .

În bara de selecție se alege tipul documentului (tipurile de documente sunt preluate din tabelul Schemas după câmpul ID care indică ID-ul firmei destinatar conform numelui ei selectat la pasul anterior), este indicat subiectul mesajului și se purcede la completarea documentului indicat. Procesul de completare are loc în altă pagină care va încărca șablonul stabilit de firma destinatar. Șablonul dat poate fi completat de utilizator în două moduri: sau în forma HTML, sau în fișier XML.

După completarea documentului dat conform câmpurilor, are loc salvarea lui și transmiterea spre business-desk-ul partenerului destinatar.

Procesul efectuat la această etapă este salvat în baza de date în tabelul Incoming.

Opțiunea New Definition.

Opțiunea dată oferă posibilitatea de a genera noi scheme de documente acceptabile pentru firma dată și pentru sistemul ei intern de calcul. Schemele generate sunt salvate ca fișiere XML cu indicii respectivi în baza de date. Pentru generarea unei scheme se deschide o altă pagină în care utilizatorul specifică, sau sub forma HTML sau sub forma directă a unui fișier XML schema dorită. La specificarea schemei prin intermediul formei HTML utilizatorul dinamic indică elementele și nodurile de elemente ale documentelor cu denumirile lor respective. La fel pot fi indicați unii parametri: pentru elemente se poate specifica tipul de date al conținutului elementelor, iar pentru nodurile de elemente se poate indica modul lor de apariție (appearance): “once” – apare o dată, “more” – se poate repeta consecutiv.

În urma construcției unei astfel de scheme sistemul va genera următorul fișier-șablon în limbajul XML:

Adăugarea elementelor și a nodurilor de elemente se face într-un mod dinamic iar la finisarea descrierii documentului schema dată este salvată întru-un fișier XML. Fișierul dat la fel este generat dinamic și reprezintă un șablon care urmează a fi completat de fiecare dată când un partener potențial de afaceri va dori trimiterea unui astfel de document către firma dată. Corectitudinea fișierului XML este asigurat de algoritmul de generare, schema nu poate fi salvată până când nu sunt închise toate nodurile deschise de elemente, la fel nu se permite repetarea denumirilor de elemente sau noduri de elemente.

Opțiunea Own Definition.

Această opțiune permite de a vizualiza toate schemele definite de firma dată. Prin intermediul acestei opțiuni se pot efectua schimbări în structura șablonului sau se poate chiar elimina complet o schemă din setul de scheme ale firmei.

Opțiunea New Product.

Această opțiune oferă posibilitatea de a defini și de a introduce un nou produs, eventual serviciu, în catalogul firmei și în catalogul general al sistemului. Produsele și serviciile firmei sunt caracteristici proprii ale ei în baza cărora pot fi inițiate diferite operațiuni comerciale între membrii sistemului. La selectarea acestei opțiuni se deschide o fereastră nouă în browser în care utilizatorului i se propune de a completa o formă cu caracteristicile produsului (serviciului) nou: denumirea produsului (serviciului), prețul lui, categoria și caracteristica.

Adăugarea produsului nou este fixată în tabelul Products al bazei de date. La salvarea datelor despre produs este de asemenea indicat și ID-ul firmei sale. Datele despre produse apar în pagina principală a portalului precum și la etapa completării unui document către firma dată pentru a simplifica procesul de comandă sau alte procese comerciale legate de produse (servicii).

Opțiunea Catalog.

Această opțiune gestionează cu catalogul de produse (servicii) ale firmei. La selectarea ei forma accesează întreaga listă a produselor sale. Ulterior aceste produse pot fi modificate (denumirea, prețul, descrierea), la fel se poate complet elimina produsul dat din catalogul de produse (servicii) ale întreprinderii date.

Opțiunea Log Out

Această opțiune închide business-desk-ul firmei și browserul revine la pagina de start a sistemului “B2B-Assistance”.

Operații comerciale între parteneri, schimbul de documente.

Încă câțiva ani în urmă piața de integrare a aplicațiilor corporative (EAI – Enterprise Application Integration) era orientată exclusiv în direcția măririi productivității și a simplificării accesului la date. Inițial se presupunea că dacă toate aplicațiile în rețea ar putea interacționa pe orice mainfreimuri, platforme, sau Servere PC, atunci IT managerii vor obține posibilitatea de a lucra cu toate resursele informaționale ale companiei asemănător unei baze de date globale și ar reuși să automatizeze schimbul de documente între toate componentele sistemului informațional corporativ.

Toți acești factori rămân actuali și astăzi pentru EAI, însă interesul companiilor în aplicațiile B2B impune o altă viziune asupra soluțiilor de integritate. Astăzi IT managerii privesc EAI ca un element critic a arhitecturii de menținere și asistență a business-ului electronic, care ar permite clienților, furnizorilor și altor parteneri de business să lucreze cu sistemele lor back-office.

Realitatea demonstrează că, practic, este imposibil de a conduce cu o platformă electronică de comerț fără o bază care ar permite rapid de a integra sistemele proprii cu lumea exterioară. Acest fapt este cu atât mai actual pentru companiile care au în cataloagele sale milioane de denumiri de produse și servicii de la sute de furnizori. Plus la aceasta furnizorii utilizează sisteme IT de nivele diferite și cu diferite soluții de planificare, de cele mai deseori proiectate și implementate de sine stătător. Printre furnizorii companiilor mari există atât companii mici care, practic, nu utilizează tehnologiile, cât și companii care au la activ sisteme ERP (enterprise resource planning) destul de complicate. Devine evident faptul că pentru o automatizare reală a procesului de dirijare cu comenzile e necesar de a lua în considerație toate variantele.

Pentru ca o companie să poată efectiv integra sistemele sale cu cele exterioare ale partenerilor este necesar ca ea să pună la punct resursele sale informaționale interne. Însă, în afară de o asigurarea prelucrării integrate a tranzacțiilor din sistemele interne, soluțiile de integrare hotărăsc problemele de interacțiune cu interfețele firmelor externe. O soluție ideală ar fi elaborarea și implicarea unei interfețe unice între furnizori, asemeni unei scheme standard XML. Însă real pot fi necesari ani de zile pentru crearea formatelor standarde: segmentele pieței actuale sunt prea contradictorii și diferite în niveluri și planuri.

Sistemul prezentat “B2B-Assistance” încearcă să soluționeze această problemă prin posibilitățile sale de integrare. Sistemul dat nu impune adoptarea unor standarde sau scheme unice, el acceptă acele scheme care există în sistemele interne de calcul ale firmelor care cooperează electronic.

Fiecare întreprindere-membru al sistemului are posibilitatea de a declara și prezenta propriile sale scheme de documente în același format ca în sistemul intern. Specificarea structurii poate fi efectuată prin forme HTML sau direct prin prezentarea șablonului XML. Sistemul oferă o interfață elegantă de generare dinamică a structurii documentului (adăugarea elementelor, deschiderea nodurilor de elemente, închiderea nodurilor). Corectitudinea documentului se asigură de algoritmul de generare, urmând ca validarea documentului să aibă loc în sistemele interne de calcul unde deja sunt implementați validatori pentru schemele (șabloanele) specificate ale documentelor.

Deci, fiecare întreprindere își specifică propriile scheme în cadrul sistemului dat. Orice “contact” primar între două firme în cadrul sistemului are loc în baza produselor sau serviciilor prezentate de fiecare firmă în catalogul general al sistemului. Inițiativa de colaborare apare anume în baza acestor indicatori. Firma care dorește să genereze o operațiune comercială inițiază tratativele printr-un simplu mesaj sau o completare directă a documentului comenzii care, practic, ar trebui să fie specificat la orice întreprindere. Apoi poate urma factura din partea celeilalte firme care devine un furnizor potențial pe viitor pentru firma dată. Astfel se pun bazele unor colaborări strânse între firme, nu numai la nivel de înțelegeri, dar și la nivel de soluții și de schimb electronic de documente. Sistemul dat simplifică operațiunile automatizate comerciale, el neutralizează utilizarea faxului, schimbul greoi și inutil de mesaje prin intermediul poștei electronice sau, ceea ce este mai important, crearea rețelelor individuale pentru automatizarea schimbului de documente. Firma specifică șablonul documentelor și recepționează numai completări standarde ale acestui șablon; aceste completări standarde sunt direct introduse în sistemul inter de calcul al întreprinderii pentru o prelucrare ulterioară automată a lor (de exemplu recepționarea comenzilor va implica gestionări în departamentele de procesare a comenzilor, de livrare a produselor și în departamentul de contabilitate). Operațiunile de bază ce pot apărea în cadrul comerțului electronic B2B și care pot fi gestionabile cu ajutorul sistemului “B2B-Assistance”.

Viziuni pe viitor

Sistemul implementat reprezintă o soluție foarte reușită în perioada de tranziție și de implementare a modelelor noi ce le oferă tehnologiile informaționale pentru comerțul tradițional. Scopul lucrării de față a fost elaborarea și implementarea unui sistem de asistență B2B cu o puternică bază algoritmică de gestiune cu datele. Sistemul este caracterizat de astfel de astfel de posibilități care ar putea fi utilizate, dezvoltate și implementate în continuare în diverse direcții de aplicabilitate.

Cel mai notat ar fi modulul de gestionare cu datele HTML-XML-HTML. Acest modul (colecție de algoritmi) este utilizat în sistem cu scopul de a obține un nivel cât mai ridicat de integritate între sistemele de calcul a diferitor firme și a specificațiilor ce le aduc acestea din urmă. Posibilitatea de a reprezenta și de a vizualiza datele în mai multe formate, crearea dinamică a formei unui document, generarea dinamică a fișierului XML, completarea fișierului în mai multe modalități, generarea dinamică a nodurilor de elemente XML la completarea documentelor – iată unele din principalele destinații de utilizare a modulului menționat pentru sistemul elaborat.

Alte posibilități a modulului implementat, care într-o oarecare măsură reies din cele sus-numite, sunt:

posibilitatea de citire și de completare a oricărui fișier XML, independent de structura sa arboriscentă;

posibilitatea de creare a oricărei scheme de document sau oricărei alte sctructuri informaționale cu generarea dinamică ulterioară a fișierului XML care va organiza și va stoca această schemă;

prelucrarea și operarea cu orice structură XML sau HTML cu ajutorul tehnologiei DOM cu scopul obținerii unui acces cât mai direct la componentele structurilor cu prelucrarea lor după destinație;

4. Partea economică a proiectului.

Planificarea rețea la elaborarea Sistemului de Asistență B2B

Procesul de proiectare contemporan este un proces complex cu posibilitatea implicării unor colective foarte mari, dar și utilizării tehnicii de calcul. Tehnica nouă utilizată în proiecte este foarte complexă și este construită utilizând ultimele elaborări științifice. Deseori procesul de proiectare trebuie să aibă loc în termeni restrânși, ceea ce implică efectuarea multor operații de proiectare în paralel cu implicarea unui personal suplimentar în proces, dar și detalierea direcțiilor de elaborare ca urmare a separării lor cu utilizarea anume a speciațiștilor din domeniu.

Toate acestea au dus la necesitatea de creare a noi metode de planificare. Una din aceste metode prezintă modelarea procesului de elaborare, adică prezentarea legăturilor și caracteristicilor lucrărilor în procesul elaborării proiectului.

Metodele tradiționale de planificare presupun utilizarea celor mai simple modele de tipul construirea diagramelor de tip consecutive și ciclice.

Dar în asemenea diagrame nu este posibil de a prezenta legăturile dintre niște lucrări, de unde rezultă imposibilitatea de a afla cât de importantă este lucrarea dată pentru executarea scopului final. Pot apărea diferite întârzieri în timp, ce apar pe porțiuni de interconectare a lucrărilor, care sunt complicat de prezentat în diagrame. De obicei, în procesul dirijării se culege informația despre lucrările efectuate și aproape nu se culege și nu se prezintă informația referitor la prognoza finisării lucrărilor viitoare, de aceia este imposibil de a prognoza rezultatele diferitor variante de soluționare la modificările planului inițial de lucru. Este de asemenea complicat de a reflectași dinamica lucrărilor, de a corecta toată diagrama în legătură cu schimbarea termenilor de efectuare a unei lucrări, ce este necesar de a efectua ca să nu schimbăm termenul de efectuare a întregului complex de lucrări.

Aceasta este doar o parte mică din neajunsurile metodelor utilizate în prezent pentru planificare și prezentarea grafică a planurilor de pregătire a producerii. Aceste neajunsuri în mare pare sunt excluse de către sistemele de planificare și dirijare în rețea utilizate în prezent.

Sistemele de planificare și gestiune rețea prezintă un complex de metode grafice și de calcul, metode de control și de organizare, care asigură modelarea, analiza și reconstruirea dinamică a planului de executare a proiectelor complexe.

Sistemele de planificare și gestiune în rețea este o metodă cibernetică creată pentru gestiunea cu sisteme dinamice complexe cu scopul asigurării condiției de optim pentru careva indicatori. Așa indicatori, în dependență de condițiile concrete, pot fi:

timpul minim pentru elaborarea întregului complex de lucrări;

costul minim al elaborării proiectului;

economia maximală a resurselor;

Particularitățile sistemului de planificare și gestiune în rețea în general sunt următoarele:

se realizează metoda proiectării de sistem la rezolvarea problemelor de organizare a gestiunii proceselor.

se utilizează modelul informațional-dinamic special (graful-rețea) pentru descrierea matematico-logică a procesului și calculul automat (conforma algoritmului) a parametrilor acestui proces (durata, costul, forțele de muncă, etc.).

se utilizează sisteme de calcul pentru prelucrarea datelor operative pentru calcului indicatorilor și primirea rapoartelor analitice și statistice necesare.

Documentul de bază în sistemul de planificare și gestiune în rețea este graful-rețea (modelul rețea), care prezintă modelul informațional-dinamic, în care sunt prezentate legăturile și rezultatele tuturor lucrărilor, necesare pentru atingerea scopului final.

Graful-rețea al proiectului

Tabelul 3.

Figura 24. Graful-rețea pentru elaborarea Sistemului de Asistență B2B

Durata efectuării lucrărilor

Tabelul 4

Calculele parametrilor grafului rețea.

Tabelul 5

Componența grupului de lucru

Tabelul 6

Evaluarea economică a sistemului realizat în proiect

Executarea lucrărilor de către lucrători.

Tabelul 7

Suma necesară pentru salariul de bază:

Sb = 8400,00 + 3990,00 + 2700,00 + 2000,00 + 2100,00 = 19190,00 (lei).

Defalcări în Fondul Social (31%)

Cfs = 19190,00 0,31 = 5948,9 (lei).

Cheltuielile totale pentru achitarea salariului

Ct = 19190,00 + 5948,9= 25138,9 lei

Evenimentele care necesită timp de lucru cu calculatorul.

Tabelul 8

Sistemul elaborat a necesitat 416 ore lucru cu calculatorul. Sistemul a fost elaborat utilizând 5 calculatoare, inclusiv un server (Web + SQL Server). De asemenea a fost necesar accesul la Internet (căutarea informației, studiu de caz, accesarea algoritmilor necesari) – în total 100 ore.

Lucrul cu calculatorul arendat costă 8 lei/ora. Lucrul în rețeaua Internet s-a efectuat cu 5,40 ora, plus abonament Internet pe 3 luni = 30$ 420 lei

Programul va fi scris la calculatoare arendate cu 15 lei pe oră.

Suma cheltuielilor de utilizare a calculatoarelor și a conectării la Internet va constitui:

Scalc= 416 ore 8 lei/ora + 100 ore 5,40 lei/ora + 420 lei = 3328 + 540+ 420 = 4288 (lei).

Cheltuielile pentru procurarea softului necesar.

Tabelul 9

De asemenea s-a procurat literatură tehnică în valoare de 280 lei și rechizite de birou în valoare de apr. 100 lei.

Cheltuielile prețului de cost și prețului de livrare ale sistemului de asistență și mediere B2B

Tabelul 10

Evaluarea eficacității implementării Sistemului de asistență și mediere B2B

Sistemul de asistență și mediere B2B reprezintă prin sine un sistem nou în segmentul afacerilor electronice din Moldova, în general, și în domeniul schimbului de documente și informații între partenerii de afaceri, în particular.

Așa sistem încă nu a fost implementat și utilizat în Republica Moldova iar eficacitatea implementării și utilizării sale sunt asigurate de proprietățile pe care le prezintă acest sistem:

Întreg segmentul B2B în lume trece la o nouă etapă de dezvoltare și anume implementarea diverselor metode automatizate electronice de gestiune cu informația, documentația în procesele de afaceri;

Firmele autohtone vor trebui să implementeze și ele aceste tehnologii, fiindcă mai devreme sau mai târziu etapa aceasta va trebui parcursă. La moment deja există cazuri de necesitate a implementării tehnologiilor electronice B2B în firmele mixte și în firmele ce au afaceri cu parteneri străini, la care funcționează deja astfel de sisteme automatizate;

Implementarea acestui sistem în sistemul de calcul al întreprinderii va simplifica cu mult modul de efectuare a afacerilor cu partemerii, îl va automatiza, nu va fi nevoie de documentarea fizică inutilă, de diferite schimburi de faxuri și deplasări în plus.

Excluderea mediatorilor, intermediarilor în procesul de furnizare.

Scăderea prețurilor la produse și servicii în baza excluderii mediatorilor, excluderea formării stocurilor ca urmare a automatizării proceselor de furnizare și livrare.

Minimizarea timpului de efectuare a operațiunilor de afaceri prin utilizarea metodelor noi electronice de gestiune a comerțului. Efectuarea operațiunilor de afaceri devine mai efectivă, mai dirijabilă și mai stabilă.

Direcțiile noi în dezvoltarea comerțului glogal în direcția utilizării tot mai largi a Internetului implică și obligă trecerea de la modul tradițional de efectuare a operațiunilor de afaceri la modul de efectuare a lor în Rețea.

Internetul oferă nu numai posibilitatea de schimb electronic de date între partenerii de afaceri, dar și oferă unei firme un nou spațiu de acțiune, o nouă piață și un nou număr de parteneri potențiali din orice colț al globului.

Evaluarea eficacității anuale a sistemului elaborat.

Odată cu procurarea și implementarea produsului soft elaborat în acest proiect firma cumpărător trebuie să se asigure că investițiile făcute vor fi răscumpărate prin veniturile ce le poate aduce acest soft. Ca o dovadă a acestei răscumpărări poate servi indicatorul de evaluare a eficacității anuale calculat în comparație cu sistemele deja existente în domeniu. Formula de calcul:

, unde

C1 – cheltuieli legate cu exploatarea sistemului 1 (sistemul existent);

C2 – cheltuieli legate cu exploatarea sistemului 2 (sistemul elaborat nou);

K1 – costul sistemului 1;

K2 – costul sistemului 2;

En = 0,2

N=1

Evaluarea costului și cheltuielilor de exploatare a sistemului existent:

Costul sistemului:

crearea rețelei extranet 80 000 lei;

crearea standartului unic 20 000 lei;

elaborarea softului de convertire standar_local_1/EDI și EDI/standard_local_2 5000 lei pentru fiecare partener;

Cheltuieli de exploatare a sistemului vechi:

menținerea rețelei 20 000 lei anual;

completarea sandartului 3000 lei;

schimbări în aplicații 2000 lei anual pentru fiecare partener;

Evaluarea costului și cheltuielilor de exploatare a sistemului nou:

Costul sistemului: 59368,35 lei;

Cheltuieli de exploatare a sistemului nou sunt explimate numai de menținerea serverului, toate operațiunile se efectuiază automat:

hosting + conectare de administrare 20 000 lei anual;

renovarea interfeței 2000 lei anual;

Calculul eficienției în cazul cel mai rău (când în sistemul vechi rețeaua extranet sau VAN se crează între doi parteneri de afaceri, sistemul de standarde și aplicațiile necesare de convertire la fel sunt elaborate numai pentru două firme):

Ean= (80 000 + 20 000 + 2*5 000 +20 000 +3000 +2*2000) – (59 368.35 + 20 000 + 2 000) = 55631,65 (lei)

La procurarea și implementarea sistemului nou se vor cheltui cu 55631,65 lei mai puțin. În afară de aceasta și timpul de răscumpărare va fi mult mai mic. Prin aceasta este dovedit faptul superiorității sistemului nou față de cele vechi existente în domeniu.

Protecția muncii și sanitarie de producere

Proiectul de diplomă prezintă elaborarea unui set de programe pentru culegerea și prelucrarea informației. Rezultă problema protecției muncii atât a persoanelor care elaborează programele, cât și a utilizatorilor ei. Lucrările în sistemul menționat vor fi efectuate utilizând calculatoare personale, adică prezintă lucrul programatorilor și a operatorilor tehnicii de calcul, e necesar de a precauta cerințele pentru protecția muncii la lucrul cu tehnica de calcul, în special a calculatoarelor personale cu diferite sisteme periferice, utilizate de către personalul centrului de calcul (CC) în procesul activității vitale. Evident, integrarea și utilizarea pe larg a calculatoarelor electronice pe lângă factorii pozitivi mai are și nuanțe negative asupra persoanelor care le exploatează.

Lucrul operatorilor tehnicii de calcul necesită o atenție mare, posibilitatea de a rezolva în timp limitat probleme complexe, responsabilitatea față de acțiunile întreprinse ce duce la o tensionare emoțională și stres.

Operatorii tehnicii de calcul, programatorii, și alți colaboratori ai CC sunt supuși unor factori nocivi și periculoși cum ar fi:

nivelul ridicat de zgomot;

insuficiența iluminatului natural;

insuficiența iluminatului locurilor de muncă;

temperatura ridicată a mediului ambiant;

diferite forme de iradieri, etc.

Acțiunea factorilor indicați duce la micșorarea capacității de muncă, ca rezultat al obosirii. Apariția și dezvoltarea obosirii este legată de schimbările, ce apar în procesul muncii în sistemul nervos central, cu procese de încetinire în creier. De exemplu, zgomotul mare conduce la dificultăți în perceperea semnalelor colore, micșorează viteza de percepție a culorilor, adaptarea vizuală, micșorează capacitatea de a acționa rapid și efectiv, micșorează cu 5-12% capacitatea de muncă și duce la deteriorarea auzului.

Aflarea îndelungată a persoanei într-un mediu în care acționează mai mulți factori nocivi poate duce la o îmbolnăvire profesională.

Pentru crearea condițiilor de lucru prielnice e necesar de a lua în considerare particularitățile psiho-fiziologice ale oamenilor, plus starea igienică generală. Un rol important îl are amplasarea postului de lucru, economia energiei electrice și timpului operatorului, utilizarea rațională a suprafețelor utilizate, comodității utilizării tehnicii de calcul, respectarea regulilor de protecție a muncii.

7.1. Zgomotul

Zgomotul este unul din factori care influențează omul când el lucrează cu CE, aceasta este condiționat de funcționarea dispozitivelor ce sunt necesare în CC.

Sursele principale de zgomot în încăperi amenajate cu tehnica de calcul sunt imprimantele, tastatura, instalații pentru condiționarea aerului, dar în CE – ventilatoarele sistemelor de refrigerare și transformatoare.

La influența zgomotului pe un timp îndelungat la colaboratorii CC se observă micșorarea atenției, dureri de cap, se micșorează capacitatea de muncă. În documente de însoțire a utilajului ce produc zgomot se aduc normele timpului de lucru la acest utilaj.

În conformitate cu GOST 12.1.003-91 “Zgomot. Cerințele generale de protecție” caracteristica de normă a zgomotului locurilor de muncă sunt nivelurile presiunii de sonor (zgomot). Nivelurile accesibile a zgomotului, lucrând cu CE, sunt prezentate în tabelul 11:

Nivelurile admisibile a zgomotului.

Tabelul 11

Pentru micșorarea zgomotului la locurile de muncă se efectuează următoarele acțiuni:

Arhitectural-planificative. Clădirile se proiectează și se construiesc în așa mod ca la locurile de muncă să nu fie depășit nivelului admisibil. Întrucât sistemul va fi utilizat la CC existent aici se poate de obținut micșorarea zgomotului amplasând în încăperi vecine utilajului cu zgomot ridicat.

Tehnico-organizatorice. Pentru micșorarea zgomotului la CC se efectuează reparația și ungerea utilajului (imprimantelor). Se poate de aranjat utilajul în așa fel ca el să facă mai puțin zgomot.

Acustice. În CC se instalează podele tehnologice și poduri fixate în balamale. Distanța între podul de bază și podul fixat în balamale 0,5-0,8 m, iar înălțimea podelei tehnologice 0,2-0,6 m.

7.2. Securitatea electrică

Utilajul CE este foarte periculos pentru operatori, deoarece lucrând la acest utilaj operatorul poate să atingă unele părți care sunt sub tensiune. Trecând prin om curentul electric efectuează influența optică, biologică termică, ce poate aduce la traumă electrică (GOST 12.1.009-91).

O importanță mare pentru emiterea cazurilor neplăcute și periculoase are organizarea corectă a exploatării utilajului electric, efectuarea lucrărilor de montare și profilactică.

Legarea la nul este o măsură de protejare de electrocutare prin deconectarea strictă și în viteză a rețelei în caz de apariție a tensiunii pe carcasă sau în cazul străpungerea izolării. Deconectarea strictă se efectuează, dacă curentul de scurt circuit format prin faza și firul nul este destul de mare ca declanșatorul să lucreze corect.

Scopul calculării este determinarea secțiunii firului nul, care satisface condiția funcționării protecției maximale de curent. Valoarea protecției se determină după puterea instalației electrice proiectate.

Curentul de scurtcircuit trebuie să fie mai mare de trei ori decât curentul nominal a siguranței Is.c. ≥ 3In

7.3. Microclimatul

Deoarece CE sunt surse de eliminare a căldurii, ce poate ajunge la mărirea temperaturii și micșorarea umidității aerului. În încăperi se atrage atenție la controlul parametrilor microclimatului în Săli de Calcul (SC). În SC mărimea medie a eliminărilor de căldură constituie 310 W/m2. Eliminările de căldură de la instalații de iluminare tot sunt mari, mărimea specifică a lor este 35-60 W/m2. În afară de aceasta la microclimatul încăperi încă influențează surse exterioare de eliminare a căldurii, cum sunt căldura de la radiația solară ce intră prin fereastră, și afluența căldurii prin construcții de barieră ce nu sunt transparente.

Asupra corpului omului și lucrului utilajului a CC influențează foarte mult umiditatea aerului relativă. La umiditatea aerului egală cu 40% lenta magnetică devine mai fragilă, se mărește uzura capilor magnetice și apare câmpul magnetic static la mișcarea purtătorilor de informației în CE.

La efectuarea controlului locurilor de muncă se măsoară temperatura, umiditatea relativă și viteza de mișcare a aerului în încăperi, totodată se efectuează măsurări la începutul, mijlocul și sfârșitul perioadelor calde și rece a anului.

Se măsoară temperatura și umiditatea aerului cu psihometre aspiratoare, iar viteza de mișcarea a aerului – cu electro-anemometre, catatermometre. Ordinea de măsurare a indicilor microclimatului se stabilește în conformitate cu GOST 12.1.005-91. Parametrii se normează după acest GOST și sunt prezentați în tabelul 12.

Normele microclimatului.

Tabelul 12

În acest tabel se aduc parametrii pentru categoriile de lucru 1a (mai puțin de 120 kkal/oră, lucrul șezând) și 1b (de la 120 până la 150 kkal/oră, lucrul șezând), deoarece lucrul programatorului sau operatorului se poate atribui la una din aceste categorii.

Pentru crearea la locuri de muncă a condițiilor meteorologice bune se efectuează condiționarea și ventilarea aerului, utilizarea ventilatoarelor înăuntru CE pentru a reduce eliminările de căldură. Utilajul se aranjează în așa fel ca influența căldurii asupra corpul omului va fi cea mai mică.

7.4. Securitatea antiincendiară

Focul este o forță gigantică. Oamenii antici vedeau în el o sursă a vieții și în prezent el încălzește și hrănește doar cu acea diferență că pentru contemporanul nostru la nivelul actual de dezvoltare a condițiilor sociale că această întrebare a scăzut cu mult. Însă acest fapt nu ne permite să neglijăm focul, doar o mică neatenție și marea lui forță poate aduce o nenorocire. Iată de ce e atât de important rolul securității antiincendiare în organizarea protecției muncii la întreprinderi și în încăperi administrative.

Incendiul se numește arderea necontrolată în afara unui focar special care aduce pierderi materiale. Dacă această ardere nu cauzează pierderi materiale, atunci ea se numește inflamare. Explozia este o transformare chimică momentană, caracterizată prin degajarea de energie și crearea de gaze comprimate.

După gradul de ardere (oxidare însoțită de degajarea unei cantități mari de căldură) materialele de construcție se împart în următoarele tipuri: nearzătoare – sub acțiunea focului nu se inflamează, nu se corodează; greu inflamabile – sub acțiunea focului se inflamează, se carbonizează doar în prezența sursei de inflamare, iar după lichidarea ei arderea sau carbonizarea încetează (materialele se gips sau beton, materiale din argilă); inflamabile – sub acțiunea focului se inflamează și se carbonizează și continuă acest proces și după lichidarea sursei de inflamare (toate materialele organice, ce nu corespund cerințelor indicate anterior).

Materialele, ce posedă capacități ridicate de inflamabilitate se numesc periculoase din punct de vedere incendiar, iar capabile de explozii și detonare fără participarea oxigenului.

Cauzele incendiilor și exploziilor pot fi electrice după caracter și neelectrice. La categoria electrice se referă: scânteia în aparatele electrice, descărcările electrostatice, fulgerele ș.a.

Cauzele incendiilor și exploziilor cu caracter neelectric pot fi: exploatarea incorectă a aparatului de sudură cu gaz, pistoalele de lipit, dereglarea dispozitivelor de încălzire, a echipamentului de producție, încălcarea procesului tehnologic ș.a.

În dependență de procesele tehnologice și proprietățile materialelor după gradul de pericol incendiar și exploziv încăperile și clădirile se împart în cinci categorii A, B, V, G, D în conformitate cu normele proiectării tehnologice.

Aceste categorii sînt stabilite și aprobate de către ministerele ramurilor corespunzătoare. Majoritatea clădirilor industriei radioelectronice se referă la categoria V.

Clădirile și edificiile se împart după gradul de stabilitate antiincendiară (SNIP 201.02-85), care se determină de limitele minimale de stabilitate incendiară ale construcțiilor de bază și limitele maximale de răspundere în ele a focului. Aceste limite se determină în baza testării probelor în cuptoare speciale.

Protecția antiincendiară a obiectelor naționale este reglementată de STAS 12.11.033-81 “Cerințe generale”, normelor și regulilor constructive, regulilor protecției antiincendiare a ramurii.

Factorii principali pentru viața omului ce apar în timpul incendiului sunt: focul deschis, temperatura ridicată a aerului și obiectelor, produsele toxice ce ard, fumul, micșorarea concentrației de oxigen în aer, distrugerea încăperilor, echipamentului și explozia.

Pentru prevenirea incendiului trebuie luate următoarele măsuri:

excluderea apariției mediului arzător;

excluderea apariției în mediul arzător a surselor de inflamare;

menținerea temperaturii și presiunii mediului arzător mai jos de nivelul maxim admisibil de ardere.

Pentru prevenirea incendiului sunt aplicate un șir de măsuri. Barajele antiincendiare din clădiri și edificii la care se referă pereții antiincendiari, barajele și acoperirile antiincendiare, ușile și altele trebuie să fie executate din materiale ne inflamabile și de asemenea să fie prevăzută autoînchiderea lor. Ferestrele antiincendiare nu trebuie să aibă posibilitate de deschidere.

Pentru anunțul incendiului se utilizează legăturile radio și telefonice, sirenele, traductoare de semnalizare a incendiului. Fiecare unitate economică trebuie să dispună de mijloace de legătură pentru chemarea urgentă a pompierilor. Toate mijloacele de legătură antiincendiare trebuie să aibă acces deschis în orice timp.

Cel mai răspândit și ieftin mijloc de stingere a incendiului este apa care permite consumarea efectivă a căldurii aruncate de focarele de incendiu. Totodată apa nu poate fi folosită pentru stingerea lichidelor ușor inflamabile (benzină, gazul lampant, uleiuri minerale) și a materialelor care în contact cu ea elimină substanțe inflamabile (carbonatul de calciu).

În încăperile închise pentru lichidarea incendiului se recomandă utilizarea vaporilor de apă atât pentru stingerea materialelor solide cît și a substanțelor lichide.

În condițiile de laborator pentru stingerea incendiului poate fi folosit instinctorul cu volumul de șapte litri ce conține 97% etil bromic și 3% soluție de oxid carbonic. Componența aflată sub presiune în timpul utilizării se elimină sub formă de spumă. Durata funcționării este de circa 40s, distanța de aplicare – 4- 5 metri. El se utilizează la stingerea instalațiilor electrice aflate sub tensiune, deoarece brom etilul nu conduce curentul electric. Pentru protecția oamenilor de produsele toxice ale arderii și de fum se utilizează ventilatoarele și canalele de ventilare.

7.5. Radiație

Intensitatea radiației Roentgen de energie joasă se controlează la locuri de muncă cu monitoare, care lucrează sub tensiunea la cinescop 15 kV și mai mult. Norma nivelului de radiație roentgen este 100 mcP/oră, dar în timpul de azi se utilizează mai mult monitoare cu nivelul radiație mai mică, ce aduce la micșorarea influenței factorilor dăunători asupra programatorului sau operatorului. La efectuarea tezei de licență a fost utilizat monitorul cu tensiunea la cinescop mult mai mică de 15 kV, și de aceea acest factor nu a fost înregistrat de dispozitiv, adică a fost mai puțin de normă.

Încă se măsoară și se normează intensitatea radiației ultraviolete (la lungimea de undă 336 nm) și infraroșie (la lungimea de undă 700 – 1050 nm) ce influențează asupra omului, nu trebuie să depășească 10 W/m2.

Radiația electromagnetică se normează după componente electrice (50 V/m) și magnetice (50 A/m) de aflare în această zonă de radiere în timp de 8 ore. Tensiunea înaltă a câmpului electric între monitorul și operatorul aduce la efecte neplăcute. La distanța de 5 – 30 cm de la monitor tensiunea nu trebuie să depășească nivelul admisibil după norme, ce sunt stabilite în dependența de timpul aflării la locul de muncă. Niveluri admisibile de tensiune sunt prezentate în tabelul 15.

Niveluri admisibile de tensiune.

Tabelul 13

Controlul radiației de toate tipurile se efectuează în conformitate cu regulile ce sunt expuse în îndrumare speciale.

7.6. Parametrii vizuali a imaginii

Efectuând controlul asupra condițiilor de lucru la locuri de muncă cu monitoare trebuie să fie măsurate și evaluate următorii parametri a imaginii:

deformarea imaginii;

contrastul de strălucire a imaginii;

variația strălucirii elementelor simbolului;

lungimea, lățimea, raportul lățimii la lungimea;

lățimea liniei de contur a simbolului;

modulație de strălucire a rasterului;

distanța între cuvinte, rânduri;

vibrația și fugă (licărire) imaginilor.

Prezența sau lipsa licăririi imaginii se stabilește după metode experimentale sau de calcul. Metoda experimentală permite de evaluat și vibrarea imaginii. Prezența vibrării se determină prim metodă măsurărilor directe. Celelalte caracteristici a ecranului se stabilesc după rezultatele măsurărilor directe și indirecte. După control, parametrii se compară cu recomandațiile prezentate în tabelul ***.

Parametrii monitorului.

Tabelul 14

Totodată o importanță mare are rezoluția ecranului, care se determină de tipul adaptorului grafic (CGA, EGA, VGA, SVGA), adică cât mai mare este rezoluția ecranului atât mai bună este imaginea.

7.7. Efecte psihofiziologice

Lucrul operatorilor cere încordarea mintală și emoțională foarte mare, concentrarea atenției și responsabilitatea de lucrul efectuat. Operatorii foarte des suferă de diferite stări proaste a vederii, dureri de cap, dureri de mușchi în regiunea spatelui. În afară de asta, în mare măsură se exprimă senzația oboselii și încordarea mintală în timpul lucrului; ei nu se simt odihniți după somn de noapte.

Sarcina asupra vederii și caracterul încărcării lucrului provoacă la operatori disfuncția stării a analizatorului de vedere și sistemei nervoase centrale. În procesul de lucru la dânșii se micșorează rezistența vederii clare, sensibilitatea electrică și labilitatea analizatorului de vedere, și încă apar disfuncții a mușchilor ochilor.

Sunt interesante cercetările stării psihofiziologice a operatorilor de introducere a datelor, care efectuează lucrul monoton în timp de 2 ore în condiții favorabile de muncă. Tot odată s-a arătat că din 80% de persoane supuse experienței capacitatea de lucru și activitatea mintală se micșorează peste 45 – 60 minute de lucrului neîntrerupt. În afară de aceasta la persoanele supuse experienței la sfârșitul zilei de lucru sa mărit timpul de reacție și cantitatea greșelilor la executarea problemelor. S-a micșorat frecvența de contractare a inimii de la 64 până la 40 batăi/min; la 74% persoane s-a tulburat bilanțul mușchilor ochiului.

Efectuarea multor operații la CC cer încărcarea îndelungată a mușchilor spatelui, gâtului, mâinilor și picioarelor ce aduce la apariția oboselii. Motive principale de apariția oboselii sunt înălțimea irațională a suprafeței de lucru, masei și scaunului, lipsa spatelui de sprijin și brațelor, unghiuri incomode de îndoire în articulațiile umărului și cubitului, unghiul de înclinare a capului, repartizare incomodă a documentelor, monitoarelor și tastaturii, lipsa spațiului și suportului pentru picioare.

7.8. Iluminatul

La lucrul cu CE o importanță mare are crearea mediului de iluminare optimal, adică organizarea rațională iluminatului natural și artificial în încăperi și la locuri de muncă, deoarece lucrând la CE încărcarea în general cade pe organe de vedere. Dacă omul lucrează mai mult de o jumătate a zilei de lucru la CE la el se observă înrăutățirea vederii, ce constituie 62-94%. Asta în primul rând este oboseala ochilor, dureri foarte mari și simțul de nisip în ochi, mâncărime și senzație de usturare în ochi. Totodată senzațiile dureroase în ochi apar în general la sfârșitul zilei de lucru. Din această cauză toate locurile de muncă cu CE se amplasează în locuri ce sunt protejate de căderea luminii difuzate pe ecranul terminalului. Pentru asta se utilizează încăperi cu iluminarea unilaterală (într-o singură direcție), totodată ferestrele trebuie să fie cu storuri sau jaluzele pentru excluderea efectului de orbire și strălucirea ecranului terminalului.

Iluminarea artificială a locului de muncă se efectuează în felul următor, nivelul iluminării locului de muncă trebuie să corespundă caracterului de lucru vizual, iluminarea încăperii să nu depindă de timpul de afară, fluxurile de lumină să aibă direcția optimală și utilajul trebuie să fie economic, inofensiv, durabil și simplu în exploatare.

La instalarea iluminatului artificial se fac următoarele măsurări:

iluminarea la locuri de muncă;

caracterul de strălucire a ecranului, mesei;

strălucirea petelor reflectate în ecran.

Se efectuează măsurări de control a iluminării și strălucirii la locuri de muncă cu diferite terminale care sunt în încăperi și care se află în diferite condiții de iluminare, acolo unde sunt plângeri ale personalului. Măsurarea iluminatului se efectuează în timpul întuneric a zilei.

Punctele de control pentru măsurările iluminatului la locuri de muncă se amplasează:

în centrul ecranului;

pe tastatură;

pe document în planul amplasării lui;

pe masă în zona de lucru.

Efectuarea măsurărilor se efectuează în conformitate cu GOST 2.4.940-91. Măsurarea caracterului de strălucire a ecranului se efectuează la strălucirea ecranului nu mai puțin de 35 c/m2. Iluminarea locului de muncă se normează după SniP II-4-91 și depinde de caracterul lucrului vizual, contrastul obiectului, fonului și tipul fonului.

7.9. Calcularea iluminatului artificial a încăperii.

Pentru organizarea activității normale a omului o mare însemnătate are crearea condițiilor normale de iluminare naturală și artificială la locul de muncă.

Iluminarea de producție, corect proiectată și îndeplinită, aduce la rezolvarea următoarelor probleme:

ea îmbunătățește condițiile de muncă, micșorează oboseala, contribuie la creșterea productivității muncii și a calității producției, acționează binefăcător asupra mediului de producere, acționează pozitiv din punct de vedere psihologic asupra lucrătorului, ridică securitatea muncii și micșorează traumatismul în producție.

Analizatorul vizual percepe ca lumină oscilațiile electromagnetice cu lungimea de undă 380-770 nm.

Iluminarea optimă se alege în dependență de particularitățile (coeficientul de reflecție) suprafeței de lucru și detaliile ce sunt analizate pe ea (lungimea perioadei de lucru vizual, precizia, caracterul procesului de lucru).

O cerință importantă este menținerea regimului de iluminare. La iluminarea artificială devierile în rețea nu trebuie să depășească + 2.5 – 3 %.

Prin norme sunt introduse valorile minimale a iluminării care permit realizarea cu succes a lucrului vizual.

În dependență de sursa de lumină, iluminarea de producere poate fi de două tipuri: naturală (lumina de zi) și artificială, generată de lămpile electrice.

Iluminatul artificial poate fi de lucru, de pază, de serviciu, de evacuare, de avarii.

Iluminatul de lucru poate fi local, total și combinat.

Este interzis de a folosi la întreprinderile mari iluminatul local, deoarece el trebuie să constituie nu mai puțin de 10 % din iluminatul total.

Normarea iluminatului artificial se efectuează de SNiP-II-4-79.

La fel se normează iluminarea locurilor de muncă în funcție de :

1. categoria lucrului vizual

a) precizie înaltă E =5000 lx

b) fără precizie E =30 lx

2. în dependență de tipul de iluminat-adică total sau local.

3. în dependență de fon.

4. în dependență de contrast.

Raportul dintre fon și contrast indică subcategoria (a,b,c,d).

Iluminatul artificial există datorită becurilor incadiscente și fluoriscente.

Deci după cum știm, iluminatul natural este schimbător în timp sau chiar poate să nu existe, de aceia se folosește iluminatul artificial, iar pentru instalarea corectă a iluminatului artificial se fac careva calcule.

Calcularea iluminatului artificial se face conform metodei randamentului de flux de lumină.

După această metodă se găsește fluxul de lumină a becurilor care asigură iluminarea locurilor de muncă, normarea

unde:

Sp – suprafața podelei

En – iluminarea normată minimală, 500 lx (precizie mijlocie)

z – coeficientul iluminării neuniforme, Z=1.1-1.2

Kr – coeficientul de rezervă, se ține cont de tipul de becuri și de tipul de încăpere.

N – numărul de instalații de iluminat

n – numărul de becuri într-o instalație

Kuf- coeficientul utilizării de către lampele radiante a fluxului de lumina pe

suprafața calculată.

Se determină în dependență de tipul becului, coeficientului de reflectare a podelei, pereților, tavanului, indicile încăperii:

unde

A,B – dimensiunile încăperii

h – înălțimea suspensiei lămpilor de aspra suprafeței de lucru.

Kum – coeficientul de umbrire, se introduce pentru încăperile cu poziția fixă a lucrătorilor, și este egal cu 0.8-0.9.

Înălțimea lampei asupra ariei de iluminare se calculează după formula:

Hc=H-Hl-Ht;

unde

H – înălțimea încăperii 4,00 m.

Hl- distanța de la pod până la partea de jos a lampei, 0,5 m

Ht- distanța de la podea până la suprafața iluminată, 0,75 m

Hc=4,00 – 0,10 – 0,75 = 3,15 m

Calculăm i,

Având coeficientul de reflectare a tavanului și pereților egal cu 0.7 și după indicile calculat i, coeficientul de folosire a fluxului de lumină din tabel egal =0,30

Calculăm

Pentru iluminare utilizăm 10 instalații a câte 2 becuri fiecare. Alegem cea mai apropiată lampă de tipul EA-80 cu fluxul de lumină 5220 lm care asigură pe deplin iluminarea centrului de calcul.

7.10. Ecologia

Elaborarea și exploatarea produselor soft este una din cele mai curate din punct de vedere ecologic activitatea de producere a oamenilor. Sunt utilizate numai surse de energie electrică. Hârtia nu se utilizează în cantități mari, și ea poate fi ușor reciclată după utilizare. Calculatoarele nu poluează mediul în tipul exploatării.

Concluzii

Sistemul de asistență B2B în comerțul electronic “B2B-Assistance” a fost elaborat pentru implimentare în diverse ramuri ecomonice de comerț electronic, însă el poate fi utilizat și ca o soluție universală în domeniul schimbului de date între firme de orice rang, profil, statut sau localizare care au implementat sau doresc să împlementeze tehnologii B2B în activitatea lor.

Sistemul elaborat este o soluție universală, perfectă și unică într-un oarecare sens conform posibilităților pe care le prezintă. Având la bază algoritmi complecși care utilizează tehnologiile moderne în domeniu el răspunde tuturor cerințelor unui sistem adecvat la cerințele actuale atât pentru firmele autohtone, cât și pentru firmele din străinătate. Luând în considerație importanța și inevitabilitatea alegerii căii noi în comerțul mondial posibilitățile sistemului dat se pot incadra și ca un prim pas, un ajutor, un debut pentru orice firmă în comerțul electronic. “B2B-Assistance” va ajuta orice întreprindere să înțeleagă ce înseamnă comerț electronic între doi parteneri de afaceri, ce înseamnă schimb electronic de documente între ei, ce înseamnă mobilitatea, operativitatea, integritatea, avantajul și succesul utilizării serviciilor sistemului în operațiile din business.

Punerea pe post și chiar implementarea, utilizarea sistemului este deloc costisitoare pentru întreprinderi, comparativ cu sistemele analogice din domeniu (analogice după destinație, dar nu și după rezultate), care necesită cheltuieli considerabile de implementare și acomodare la relațiile inter-parteneriale. Unei firme îi este de ajuns un acces de o oră-două pe zi (în dependență de indicatorii de activitate) la Internet pentru a utiliza posibilitățile și serviciile acestui sistem. Înregistrarea în sistem este gratis (inițial) și tot ce trebuie să posede firma la decizia de a lua această cale (și cea mai corectă) în activitatea sa este catalogul său electronic și definiri stricte ale structurilor documentelor utilizate în operațiunile comerciale din sistemul intern de calcul. Apoi acest catalog de produse sau servicii (indicatorul și imaginea cea mai apreciată și importantă a oricărei întreprinderi) este introdus și afeliat la catalogul unic al sistemului. Operatorul, administratorul sau managerul întreprinderii în continuare va defini structurile, schemele documentelor ce la acceptă firma dată în operațiunile comerciale și întreprinderea se pomenește pe prima treaptă de implementare a tehnologiile B2B în activitatea sa. Vor urma operațiuni cu partenerii de afaceri menținute și asistate de posibilitățile pe care le oferă sistemul, tehnologiile moderne și Internetul în domeniu. Aceste operațiuni vor putea fi automatizate, vor putea deveni permanente și respectiv vor putea fi introduse în diverse lanțiuri (fără prezența intermediarilor) de furnizare sau de producere care vor duce la venituri impunătoare.

Bibliografie:

Microsoft Press “eCommerce Development: Business to Business” (traducere în limba rusă), BHB Sankt-Petersburg, 2001.

Brian Travis “XML and SOAP Programing for BizTalk Servers” (traducere în limba rusă), Microsoft Press, 2001.

http://b2b.ibs.ru – revistă electronică informațional-analitică.

www.e-commerce.ru – informații despre comerțul electronic.

www.business2business.ru – date și statistici B2B.

www.smartnews.ro – informații și articole despre comerțul electronic.

www.w3c.org – siteul oficial al consorțiului W3C.

MSDN Library.

www.codenet.ru – soluții XML, JScript, VBScript cu aplicații DOM.

www.emarketer.com – imagini competitive ale dezvoltării internetului și a comerțului electronic în Europa.

www.sql.ru – informații despre SQL Server

Anexe

=== HARCEL_AVIZ ===

Aviz

la proiectul de diplomă "Comerț Electronic B2B. Sistem de asistență”

a studentului anului V a U.T.M., facultatea C.I.M., specialitatea T.I.

HARCEL Vladislav

Proiectul de diplomă a fost elaborat pentru a demonstra și a aplica într-un model practic posibilitățile ce le oferă comerțul electronic interpartinerial (Business-to-Business, B2B). Proiectul dat cercetează mediile actuale de dezvoltare a tehnologiei B2B, starea de lucru în domeniul relațiilor interpartineriale, situația comerțului electronic B2B în lume și în Republica Moldova.

Sistemul electronic de asistență și mediere a afacerilor între partenerii de afaceri “B2B-Assistance” elaborat este destinat pentru a demonstra avantajele implementării medodelor electronice de efectuare a operațiunilor comerciale, de gestionare și asistență a proceselor ce însoțesc acest operații. Sistemul de asemenea demonstrează modul de schimb automat de documente, standartizarea, simplificarea și integritatea acestei etape de interacțiune a partenerilot de afaceri. Pentru companiile noi și cele autohtone utilizarea sistemului este o însușire și o posibilitate de apreciere a tehnologiilor B2B, iar pentru celelalte firme sistemul dat este o soluție universală de gestionare cu fluxurile informaționale ce apar pe parcursul interacțiunii cu partenerii de afaceri: standartizarea formatelor, păstrarea schemelor de documente, păstrarea documentelor parvenite de la parteneri, gestionarea cu propriul catalog de produse, schimb de documente cu partenerii, integritatea datelor cu sistemul intern al firmei, într-un cuvânt posibilitățile BusinessDesk-ului pentru fiecare membru al sistemului este o modalitate modernă și eficientă de conducere a operațiunilor business pentru o firmă în cadrul segmentului B2B.

Materialul expus în lucrare este structurat pe capitole după cum urmează:

– descrierea comerțului electronic și a segmentului B2B;

– descrierea mediilor B2B și a tehnologiilor ce sunt utilizate la realizarea acestora;

3 – descrierea sistemului elaborat;

4 – evaluarea economică a sistemului;

5 – cercetarea sanitariei de producere și securității tehnice.

Proiectul dat corespunde cerințelor înaintate față de proiectele de diplomă iar autorul ei, studentul Harcel Vladislav, merită nota pentru efortul depus la elaborarea sistemului.

Conducătorul tezei de diplomă BEȘLIU VICTOR

conf. univ. dr.

Copyright Notice

© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.

Acest articol: Comert Electronic B2b. Sistem de Asistenta (ID: 148796)

Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.

Comert Electronic B2b. Sistem de Asistenta

Copyright Notice

Magazin Virtual

Detector de Trafic cu Ultrasunete

Magazin Online Telefoane Mobile

Etape de Creare a Unui Site Web In Comertul

Utilizarea Ip Ului In Retele DE Telefonie Mobila

Arhitectura Microprocesoarelor

Copyright Notice

Similar Posts