Tehnologia Wap, Elaborarea Unei Pagini Wap

INTRODUCERE

În ultimele ani cu un ritm rapid se dezvoltă două tehnologii :

Internet;

Sistemele mobile de conexiune.

Mulți utilizatori a telefoanelor mobile ași vrea să obțină posibilitatea de a utiliza așa servicii cum sunt : poșta electronică, căutarea datelor sau informației în Internet și acces la informația firmei, nemijlocit cu ajutorul telefonului. Pentru satisfacerea acestor și altor necesități a utilizatorilor a dispozitivelor mobile diferite a fost elaborat standardul nou de conexiune WAP ( Wireless Application Protocol ). Acest protocol este necesar pentru integrarea Internetului și conexiunii mobile, și de asemenea, pentru a standartiza tehnologia elaborării aplicațiilor și serviciilor pentru lucru în rețele de conexiune fără fir. Elaboratorul standardului este Forul WAP.

În prezent WAP poate fi aplicat cu următoarele protocoale a conexiunii mobile:

GSM-900, GSM-1800, GSM-1900;

CDMA IS-95;

TDMA IS-136;

Sistemele 3G – IMT-2000, UMTS, W-CDMA, Wideband IS-95.

Protocolul WAP a fost proiectat în așa fel, ca să folosească standardele existente a Internetului , servere, protocoalele, deaceea ca bază au fost luate HTML, XML, HTTP, UDP, IP, TLS, TCP și altele. Aceste standarde au fost prelucrate și optimizate pentru lucrul cu dispozitivele pentru rețele fără fir, care au procesor nu prea puternic, o cantitate mică de memorie, puterea de consumare limitată, un ecran mic și tastatura simplificată.

Rețea fără fir, de asemenea, are limitele sale cum sunt bandă îngustă de trecere a canalului, stabilitate joasă de conectare și un timp mai mare de așteptare a răspunsului. Toate aceste restricții au fost evidențiate la elaborarea WAP-ului și modelul de lucru echipamentului WAP.

WAP Gateway – este un server, care transferă interpelările protocolului WAP în interpelările protocolului WWW și invers.

WAP determină un set de componente standarde, care dau posibilitatea a conecta terminalele mobile și serverele, și includ în sine :

Un model standard de numele – se folosește modelul URL pentru identificarea aplicațiilor WAP;

Descriere standardă a conținutului, bazată pe tipuri WWW – toate componentele WAP au un tip MIME anumit propriu;

Protocoalele standarde de comunicație – protocoalele WAP oferă posibilitatea transferului interpelării browserului a terminalului mobil la un Web – server.

În fiecare zi apar mai multe resurse WAP : știrile, meteo, orarul de mișcare a transportului, jocuri ș.a.m.d. Însă în același timp pe piață se simte neajunsul terminalelor WAP și lipsesc programele valoroase și comode de vizualizare a acestor resurse pe calculatoarele personale obișnuite. Deaceea a fost elaborat un product software, care a primit denumirea M3Gate ( Mobile Media Mode Gate ).

M3Gate

M3Gate – este o extindere browserului WWW, care permite a vizualiza conținitul paginelor în formatul WML, elaborate pentru dispozitivele WAP mobile. Elaborarea lui a fost bazată pe utilizarea componentelor standarde Windows și programelor de Web-browseri, și este făcut pentru micșorarea dimensiunelor M3Gate.

M3Gate lucrează cu cele mai răspândite browserele – Internet Explorer, Netscape Navigator și se lansează la primirea de browser a resursei WAP. Browserul se folosește pentru distribuirea datelor WAP și transportarea lor prin proxy-serverii și brandmaurele ( firewalls ). În acest caz pentru distribuirea datelor și buferizarea lor răspunde browserul. Avantajul integrării cu browserul constă în funcționalitatea : navigarea pe resursele WAP se îndeplinește asemănător, ca și pe resursele WWW, și în acest caz se utilizează reglările de rețea a browserului. Cu scopul a fi mai aproape de dispozitivele WAP reale, interfața de utilizator M3Gate este maximal apropiată la interfața telefonului mobil.

Interpretarea lui WML este bazată pe specificarea WAP WML 1.1. În M3Gate sunt realizate toate bibliotecile, care întră în specificarea WAP WML Script 1.1.

Interfața M3Gate

Înfățișarea externă M3Gate complet se determină printr-un modul suplimentar, care se numește skin. Acest modul conține :

Reprezentarea grafică terminalului WAP;

Cardul elementelor active și proprietățile lor;

Denumirea și dimensiunele fontului folosit.

Utilizând această tehnologie, poate fi modificată înfățișarea externă a lui M3Gate. În acest caz la calculatorul utilizatorului poate fi simultan orice cantitate de skin-uri. În calitate de date inițiale se primesc machetele grafice. Clientul poate plasa pe un skin logotipele sale, denumirele și reclama.

Perspectivele dezvoltării

În următoarea versiune sistemului va fi realizată întreținerea completă limbajelor și codificărilor diferite, și de asemenea proprietatea de multi-limbaj a skin-urilor. În perspectivă – crearea modulului suplimentar a sistemului, care răspunde pentru identificarea utilizatorului.

Necesitățile de sistem

Un calculator personal compatibil cu procesorul Intel – Pentium sau mai bun;

Microsoft Windows 9x / 2000 / NT 4.0;

Memoria : minimum de 32 Mb, se recomandă 64 Mb;

2 Mb din spațiul disk-ului;

Instalat Microsoft Internet Explorer 4 sau de versiune mai nouă.

1 . UN SISTEM DE LEGĂTURĂ MOBILĂ CELULARĂ CDMA

În ultimele ani un progres considerabil în tehnologiile telecomunicaționale a fost atins datorită trecerii la tipurile digitale de conexiune, care la rândul lor se bazează pe dezvoltarea rapidă a microprocesoarelor. Proprietate importantă a conexiunii digitale cu semnalele asemănătoare cu zgomot – protejarea canalului de conexiune de la interceptare ( intercepting ), perturbații ( jamming ) și ascultare pe ascuns ( covertness ).

Direcțiile principale de utilizare a standardului CDMA – sunt rețele telefonice fără fire fixate pe terestru ( standardul cdmaOne WLL ), sistemele de conexiune mobile celulare și sistemele de conexiune de satelit.

În prezent metoda accesului multistațional cu divizarea de cod a canalelor ( CDMA ) este realizat în câteva standarde:

Standardul CDMA este propus de compania Qualcomm;

Standardul B-CDMA este propus de compania Inter Digital;

Standardul FH / CDMA este propus de compania Tadiran Telecomminications

Standardele acestea diferă considerabil unul de altul, în primul rând, după modul de codificare în canalele și modul de extindere a spectrului. Sistemele construite pe baza lor diferă dintre ele după posibilitățile funcționale și după domeniul de aplicare.

Caracteristica generală și principiile de funcționare

Spre deosebire de alte sisteme digitale, care divizează diapazonul dedicat în canalele înguste după caracter de frecvență ( FDMA ) sau de timp ( TDMA ), în standardul CDMA informația transmisă este codificată și codul se transformă în semnal asemănător cu zgomot de bandă largă în așa mod, ca el poate fi evidențiat din nou, numai având la dispoziție codul pe partea de receptor. Astfel simultan în bandă largă de frecvență poate fi transmisă și primită o mulțime de semnale, care nu amestecă unul la altul.

Noțiunile principale metodei accesului multistațional cu divizarea de cod a canalelor (CDMA) în realizarea companiei Qualcomm este extinderea spectrului cu metoda secvenței directe ( Direct Sequence Spread Spectrum ), codificarea după Wolsh ( Wolsh Coding ) și dirijarea cu puterea.

Se numește sistem de bandă largă, un sistem, care transmite semnalul, care ocupă o bandă foarte largă de frecvență , ce considerabil întrece lărgimea minimală a benzii de frecvență, care practic este necesară pentru transmiterea informației.

Așa, de exemplu, un semnal de frecvență joasă poate fi transmis cu ajutorul modulării de amplitudă ( MA ) în bandă de frecventă, care de 2 ori întrece bandă de frecvență a acestui semnal.

Alt tip de modulație așa tip ca modularea de frecvență ( MF ) cu devierea mică și modularea de amplitudă cu o bandă, permit a realiza transmiterea informației în banda de frecvență, care poate fi comparată cu banda de frecvență a semnalului informațional.

Într-un sistem de bandă largă semnalul inițial de modulare (de exemplu, semnalul canalului telefonic) cu bandă doar de câteva kilohertz se repartizează în bandă de frecvență, lărgimea căreia poate fi de câteva Megahertz. Ultima se îndeplinește pe calea modulării duble a purtătorului care se transmite cu ajutorul semnalului informațional și semnalului de codificat de bandă largă.

Caracteristica de bază a semnalului de bandă largă este baza lui B, ce se determină ca produsul dintre lărgimea spectrului a semnalului F și perioada Г.

În rezultatul înmulțirii semnalului sursei a zgomotolui pseudoaleator cu semnalul informațional energia semnalului informațional se repartizează în banda largă de frecvențe, adică spectrul lui se extinde.

Metoda transmiterii de bandă largă a fost descoperită de Shannon, care primul a întrodus noțiunea de capacitatea de trecere a canalului și a determinat legătura dintre posibilitatea îndeplinirii transmiterii informației fără erori pe canal cu relația anterior determinată semnal / zgomot și banda de frecvențe, dedicată pentru transmiterea informației.

Pentru orice relație dată de tip semnal / zgomot, frecvența mică de erori la transmiterea se obține la creșterea benzii de frecvențe, care este dedicată pentru transmiterea informației.

Informația poate fi întrodusă în semnalul de bandă largă cu câteva moduri. Cel mai cunoscut mod constă în suprapunerea informației pe secvență de cod de modulare de bandă largă înainte de modulare purtătorului pentru obținerea semnalului de bandă largă asemănător cu zgomot.

Semnal de bandă îngustă se înmulțește pe secvența pseudoaleatoare cu perioada Г, ce constă din N biți de durata Hz fiecare. În acest caz baza semnalului de bandă largă asemănător cu zgomot numeric este egală cu cantitatea de elemente a secvenței pseudoaleatoare.

Acest mod este folos pentru orice sistem de bandă largă, în care pentru extinderea spectrului semnalului de frecvență înaltă se aplică secvența digitală.

Esența conexiunii de bandă largă constă în extinderea benzii de frecvențe a semnalului, transmiterea semnalului de bandă largă și evidențierii din semnal semnalului util pe calea prefacerii spectrului semnalului primit de bandă largă în spectrul originar a semnalului informațional.

Înmulțirea semnalului primit și semnalului sursei asemănătoare a zgomotului pseudoaleator, care a fost utilizat în emițător, comprimă spectrul semnalului util și simultan extinde spectrul zgomotului de cadru și a altor surse perturbațiilor de interferență.

Câștigul rezultant în relația semnal / zgomot la ieșirea receptorului este funcția relației lărgimii benzilor a semnalelor de bandă largă și de bază: cu cât mai mare este extinderea spectrului, cu atât câștigul mai mare. În domeniul de timp – aceasta este funcția relației dintre viteza de transmitere a fluxului digital în canalul de radio și viteza de transmitere a semnalului informațional de bază.

Pentru standardul IS-95 relația alcătuiește 128 de ore, sau 21 dB. Aceasta permite sistemului a lucra cu nivelul perturbațiilor de interferență, care întrec nivelul semnalului util cu 18 dB, deoarece prelucrarea semnalului la ieșirea receptorului necesită depășirea nivelului semnalului asupra nivelului perturbațiilor doar cu 3 dB. În condițiile reale nivelul perturbațiilor este cu mult mai mic. În afară de asta, extinderea spectrului semnalului (până la 1,23 MHz) poate fi considerat ca aplicarea metodelor de primire distributivă de frecvență. Semnalul la propagarea în drumul de radio se supune încetinirii din cauza caracterului multi-raze de propagare.

În domeniul de frecvență acest fenomen poate fi prezentat ca influiența filtrului de rejector cu lărgimea modificabilă a benzii de rejectie (deobicei nu mai mult decât cu 300 kGh).

În standardul AMPS aceasta corespunde reprimării a 10 canalelor, dar în sistemul CDMA se reprimă numai aproape de 25% a spectrului semnalului, ce nu provoacă dificultăți deosebite la restabilirea semnalului în receptor.

În standardul CDMA pentru împărțirea de cod a canalelor se folosesc codurile ortogonale lui Wolsh. Codurile lui Wolsh – unele din câțiva coduri ortogonale, care pot fi utilizate pentru codificare și grupare ulterioară câtorva semnale informaționale. Codurile lui Wolsh se formează din liniile matricei lui Wolsh:

Particularitatea acestei matrice constă în aceea, că fiecare linie din matrice este ortogonală cu orice alta sau cu linie, primită cu ajutorul operației – negarea logică.

În standardul IS-95 se folosește matricea de ordinul 64. Pentru evidențierea semnalului la ieșirea receptorului se aplică filtru digital. În cazul semnalelor ortogonale filtru poate fi reglat în așa fel, ca la ieșirea lui întotdeauna va fi “0” logic, cu excepția cazurilor, când se acceptă semnal, la care el este reglat.

Codificarea după Wolsh se aplică în canalul direct (de la stația de bază la terminalul abonatului ) pentru împărțirea utilizatorilor. În sistemele, ce utilizează standardul IS-95, toate stațiile de abonat lucrează simultan într-o bandă de frecvență.

Filtrele coordonate a receptoarelor a stației de bază sunt cvasioptimale în condițiile interferenței reciproce dintre abonații unei celule și sunt foarte sensibile la efectul “ departe – în apropiere ”. Pentru maximizarea capacității sistemului de abonat e necesar ca terminalele tuturor abonaților să emită un semnal de așa putere, care va asigura același nivel semnalelor acceptate de stația de bază. Cu cât e mai precis dirijarea puterii, cu atât e mai mare capacitatea de abonat a sistemului.

În figura.1.1 de mai jos este arătată schema structurală simplificată, care explică principiul de lucru unui sistem de standardul CDMA.

Fig.1.1. Principiul de lucru unui sistem de standardul CDMA

Semnalul informațional se codifică după Wolsh, pe urmă se amestecă cu purtător, spectrul căruia anterior se extinde cu înmulțirea cu semnalul sursei a zgomotului pseudoaleator. Fiecărui semnal informațional se fixează codul Wolsh propriu, ulterior semnalele se grupează în emițător, trec prin filtru, și semnalul total asemănător cu zgomot se emite de antena de emisiune.

La intrarea receptorului sosește semnalul util, zgomotul de cadru, perturbațiile de la stațiile de bază a celulelor vecine și de la stațiile mobile altor abonați. După filtrare de frecvență înaltă semnalul sosește la corelator, unde are loc comprimarea spectrului și evidențierea semnalului util în filtru digital cu ajutorul codului Wolsh dat, adica anterior determinat. Spectrul perturbațiilor se extinde, și ele apar la ieșirea corelatorului în forma de zgomot. În practica la stația mobilă se folosesc câțiva corelatori pentru primirea semnalelor cu timpul diferit de propagare în drumul de radio, sau semnalelor, ce se transmit de stațiile diferite de bază.

În sistemele, ce sunt bazate pe alte metode de acces, e necesar de planificat repartizarea resursei de frecvență dintre celulele vecine, pentru să prevenim influiența reciprocă a semnalelor a celulelor vecine. În sistemele, ce utilizează metoda CDMA, modificând sincronizarea sursei a zgomotului pseudoaleator, poate fi utilizat una și aceeași porțiune a benzii de frecvențe pentru lucrul în toate celulele rețelei.

Astfel de utilizare de 100% resursei accesibile de frecvență – unul din factorii principali, ce determină capacitatea înaltă de abonat a rețelei standardului CDMA, ce simplifică organizarea ei. În sistemele, ce folosesc metodele de acces cu divizarea canalelor de timp sau de frecvență, capacitatea de abonat a celulei este tare limitată și se determină de numărul canalelor de conexiune accesibile sau de numărul intervalelor de timp.

Cu totul diferit sistemele pe baza CDMA au capacitatea dinamică de abonat, și deși având 64 de coduri lui Wolsh această limită teoretică nu este atinsă în condițiile reale, și capacitatea de abonat a sistemului este limitată de interferență interioară de sistem, care este provocată de lucru simultan a stațiilor mobile și de bază a celulelor vecine.

Principiile divizării de cod a canalelor de conexiune ( CDMA – Code Division Multiple Access ) sunt bazate pe utilizarea semnalelor de bandă largă, banda cărora depășește considerabil banda de frecvență, ce este necesara pentru transmiterea obișnuită a mesajelor, de exemplu, în sistemele de bandă îngustă cu divizarea canalelor după frecvență ( FDMA ). O caracteristică de bază a semnalelor de bandă largă este baza semnalului, ce se determină ca produsul dintre lărgimea spectrului F și durata T a semnalului :

B = F * T

În sistemele digitale de conexiune, care transmit informația în forma de simboale binare, durata semnalelor de bandă largă T și viteza de transmitere a mesajelor C sunt legate de relația T = 1 / C. Deaceea baza semnalului B = F / C caracterizează extinderea spectrului a semnalului de bandă largă relativ cu spectrul mesajului. Extinderea spectrului de frecvențe a mesajelor digitale ce se transmit poate fi efectuată prin două metode sau prin combinarea lor (acestor 2 metode):

Prin extinderea directă a spectrului de frecvențe;

Modificarea prin salturi a frecvenței purtătorului.

În prima metodă semnalul de bandă îngustă se înmulțește la secvența pseudoaleatoare cu perioada de repetare T, care include în sine N biți de secvență cu durata t0 fiecare ( Fig.1.2 ). În cazul dat baza semnalului de bandă largă este numeric egală cu numărul de elemente a secvenței pseudoaleatoare :

B – T / t0 = N

Fig .1.2. Extinderea directă a spectrului de frecvențe

Modificarea prin salturi a frecvenței purtătorului, ca de regulă, se efectuează prin transformarea rapidă frecvenței de ieșire a sintezatorului în conformitate cu legea de formare a secvenței pseudoaleatoare ( Fig.1.3 ).

Fig.1.3. Modificarea prin salturi a frecvenței purtătorului

Primirea semnalului de bandă largă se efectuează de un receptor optim, care pentru semnalul cu parametrele complet cunoscute calculează integrală corelativă :

z =

unde x(t) – semnalul de intrare, care prezintă din sine o sumă a semnalului util u(t) și perturbațiile n(t). După asta mărimea Z se compară cu pragul zq. Valoarea integralei corelative se află cu ajutorul unui corelator sau unui filtru coordonat ( Fig.1.4 ) .

Fig.1.4. Corelator

Corelatorul efectuează “ comprimarea ” spectrului a semnalului de intrare de bandă largă prin înmulțirea lui la copia de etalon u(t) cu filtrarea ulterioară în banda 1 / T, ceea ce și aduce la îmbunătățirea relației semnal / zgomot la ieșirea corelatorului în B ori în comparație cu intrare. La apariția reținerii dintre semnalul de primire și semnalul de sprijin amplitudinea semnalului de ieșire a corelatorului se micșorează și se apropie la zeru, când reținerea devine egală cu durata elementului a secvenței pseudoaleatoare tq. Această schimbare a amplitudinei a semnalului de ieșire a corelatorului se determină de tipul funcției autocorelative ( FAC ) ( în cazul coincidenței a secvenței pseudoaleatoare de intrare și celei de sprijin ) și funcției reciproccorelaționale ( FRC ) ( în cazul diferenței secvenței pseudoaleatoare de intrare și celei de sprijin).

În figura 1.5 а), b), c) sunt arătate, în mod corespunzător, structura secvenței de tipul M cu N = 15, forma funcției autocorelative periodice și funcției autocorelative neperiodice a secvenței, adică ce periodic nu se prelungește în timp.

Fig.1.5. M-secvență cu N=15 ( a ), FAC periodică ( b ), FAC aperiodică ( c )

Alegând ansamblu anumit de semnale cu proprietăți “ bune ” reciproce și autocorelative se poate asigura divizarea semnalelor în procesul prelucrării ( restrângerea semnalului de bandă largă ) corelative. Pe baza aceasta este bazat principiul divizării de cod a canalelor de conexiune.

În sistemele de conexiune celulară care există și cele care se elaborează, mai ales (de preferință ) se folosesc semnalele de bandă largă, formarea cărora se realizează după metoda de extindere directă a spectrului ( DS – CDMA – Direct Sequence CDMA ). În cazul dat adresarea abonaților se determină prin forma secvenței pseudoaleatoare, ce se utilizează pentru extinderea benzii a spectrului de frecvențe. Semnalul radio, care este format în acest caz , se numește semnalul de bandă largă manipulat de fază ( SBL MnF ). Spectrul de frecvențe a semnalului de bandă largă manipulat de fază, la ieșirea dispozitivului de formare și la ieșirea amplificatorului de putere a emițătorului transmițătorului după filtrare sunt arătate în figura 1.6. а), b).

Des.1.6. a ) Spectrul de frecvențe a semnalului de bandă largă manipulat de fază la ieșirea dispozitivului de formare

Des.1.6. b ). Spectrul de frecvențe a semnalului de bandă largă manipulat de fază la ieșirea amplificatorului de putere a emițătorului transmițătorului după filtrare

Un rol dominant în alegerea tipului secvenței pseudoaleatoare, pentru formarea semnalului de bandă largă, în sistemele de conexiune radio mobilă, joacă mai întâi caracteristicile reciproce și autocorelative a ansamblului de semnale, volumul semnalului, simplitatea realizării dispozitivelor de formare și “ comprimarea ” semnalelor în receptor. În legătura cu aceasta pentru formarea semnalului de bandă largă manipulat de fază mai ales se folosesc secvențele de tipul M liniare și segmentele lor. Pentru extinderea volumului ansamblului de semnale deseori se folosesc de secvențele pseudoaleatore compuse, care sunt formate, de exemplu, pe baza secvențelor de tipul M și secvențelor lui Wolsh.

Cu una și aceeași stație de bază a rețelei celulare poate să interacționeze un număr mare de abonați. Așa regim de lucru se numește acces multiplu ( multiple access ) la stație de bază. Pentru asigurarea accesului multiplu, resursă totală a stației de bază se divizează într-un număr anumit de “canale ”, la care obțin acces utilizatorii. Într-un unul și același timp abonatul poate să-și utilizeze numai un singur canal. Ocuparea canalului se petrece în timpul conectării la stația de bază dată ( la trecerea la stație din zona de acțiune a altei stației de bază sau la inițializarea apelului ), eliberarea canalului – la trecerea în zona de acțiune a altei stației de bază sau la terminarea convorbirelor.

Sub cuvântul “ resursă “, în primul rând, se înțelege diapazonul de frecvențe, evidențiat pentru utilizarea în rețea celulară. Standardele diferite de organizare a accesului multiplu, în mod diferit “ împachetează “ canalele întru-un diapazon de frecvențe disponibil. De modul de împachetare depinde capacitatea celulei rețelei.

Între primii au apărut metodele de acces multiplu, bazate pe divizarea canalelor după frecvență ( FDMA, frequency division multiple access ). Fiecare canal ocupă o bandă de frecvență anumită într-un diapazon de frecvență destinat pentru celulă. În prezent se folosesc standardele AMPS ( Advanced Mobile Phone Service, lărgimea canalului 30 kHz ), NAMPS (Narrowband Advanced Multiple Phone Service, lărgimea canalului 10 kHz), TACS ( Total Access Communications System, lărgimea canalului 25 kHz ). Toate standardele acestea sunt bazate pe transmiterea semnalului analogic. După stabilirea conectării toată banda de frecvențe ce corespunde canalului se utilizează pentru deservirea dialogului numai între un singur telefon de abonat și stației de bază, adică orice aplicare comună a unei benze de frecvențe de câteva abonați este imposibilă.

Capacitatea celulei a rețelei se determină cu aceea, câte canale de frecvență “ încap” într-un diapazon de frecvență, destinat pentru celula dată. Mărimea acestui diapazon, de obicei, alcătuiește 1 / 7 din diapazonul de frecvențe total, destinată pentru rețea celulară concretă, ceea ce este necesar pentru “ distribuirea ” pe frecvențe a celulelor vecine a rețelei ( Fig. 1.7 ). Datorită acestui fapt se poate de utilizat a doua oară unele și aceleași frecvențe în celulele rețelei ce sunt îndepărtate unele de altele, deci, a construi rețele de dimensiuni geografice nelimitate, aplicând diapazonul de frecvențe final.

Fig. 1.7. Schema de repartizare a subdiapazoanelor de frecventă pe celulele rețelei mobile FDMA ( a ), TDMA ( b ), CDMA ( c )

O capacitate mai mare a rețelei poate fi atinsă cu ajutorul unei din mai multe metode cu acces multiplu cu divizarea canalelor după timp ( Time Division Multiple Acces, TDMA ). Tot diapazonul de frecvențe, evidențiat pentru celula dată, mai întâi se divizează la un număr determinat de frecvențe purtătoare ( ca în metode de acces multiplu ), după ce fiecare din purtătoare se divizează într-un număr de slote de timp, și aceste slote prezintă din sine canalele.

Sub terminul “ slotul de timp ” se înțelege următoare: stația de bază, lucrând pe frecvență dată, o parte din timp utilizează pentru conexiunea cu un abonat, altă parte din timp cu alt abonat ș.a.m.d. Adică aici slotul de timp se deosebește puțin de divizarea după timp aplicată la multiplexare. Vorbire, de obicei, se transmite într-un mod digital cu comprimare. În calitate de exemple TDMA pot fi aduse următoarele standarde : IS – 54 ( canalele de frecvență AMPS cu lărgimea 30 kHz se divizează în trei slote de timp), PDC ( canalele pe 25 kHz a câte trei slote în fiecare ), GSM ( opt slote de timp cu diapazonul purtător 200 kHz ).

Creșterea esențială a capacității rețelei asigură metoda CDMA ( Code Division Multiple Access ). Ca și metoda de acces multiplu, această metodă se subînțelege transmiterea informației de voce numai în mod digital. În baza acestei metode stă o metodă de modulare cu utilizarea semnalului de bandă largă sau semnalului asemănător cu zgomot, care de mult se aplică în conexiunea de radio militară. Informația utilă “ se împrăștie ” pe diapazonul de frecvență, care este esențial mai larg, decât în metodele tradiționale de modulare semnalului ( în contextul dat așa semnal deseori se numește semnal de bandă îngustă ). Acesta se efectuează prin înmulțirea secvenței biților utili de informație cu secvența pseudoaleatoare a impulsurilor mai scurte. În rezultat se obține semnalul, care ocupă un diapazon de frecvență mai mare și are o intensitate considerabil mai mică, decât semnalul obținut în cazul modulării de bandă îngustă. Ca metoda de acces multiplu CDMA este analogic cu metoda de modulare DSSS ( Direct Sequence Spread Spectrum ), care se utilizează în rețele locale fără fir.

1.2. Standardul CDMA

CDMA – acces multicanal ( multiplu ) cu divizarea după cod a canalelor. Spre deosebire de alte tehnologii a conexiunii radio, în care spectrul de frecvență prezent se împarte în canalele de bandă îngustă și în intervalele de timp, în sistemul CDMA semnalele se repartizează într-o bandă largă de frecvență. Astfel sistemul CDMA asigură o utilizare mai efectivă a spectrului de frecvență prezent, asigurând creșterea considerabilă capacității de trecere. Capacitatea de trecere a sistemului CDMA în 10-20 de ori mai mare, decât la sistemele analogice AMPS, și cel puțin de 3 ori în comparație cu alte tehnologii a conexiunii digitale, așa cum sunt TDMA și GSM. În sistemele celulare existente această capacitate de trecere poate fi mărită în câteva etape. Prin cale de transfer a numai 10% din spectru de la tehnologia AMPS la CDMA, capacitatea de trecere totală a sistemului poate fi dublată ( mărită de 2 ori ). Având capacitatea de trecere ridicată, sistemul CDMA preîntâmpină blocarea apelelor, permite satisfacerea cererii crescătoare la deservirea și întreține tipuri noi de servicii digitale, așa cum sunt identificarea abonatului chemat, transferul datelor și conexiunea mobilă faximilă. Schema de codificare unicală pentru fiecare conexiune separată în sistemul CDMA, practic complet înlătură perturbațiile încrucișate și considerabil reduce influiența perturbațiilor de la alte surse. De asemenea, această metodă înlătură necesitatea deplasării frecvenților purtătoare între celulele vecine, asigurând transmiterea sigură, “lentă”, stafetă a abonatului, care preîntâmpină intreruperea apelului. Aplicarea în sistemul vocoderelor CDMA pe 13 kbiți / sec cu viteza variabilă de transfer a datelor asigură calitatea transmiterii vocii, ce poate fi comparată cu calitatea conexiunii pe liniile de fir.

1.3. Compararea tehnologiilor a accesului multiplu

FDMA – acces multiplu cu divizarea după frecvență. Standardul FDMA se utilizează pe larg cum în sistemele analogice tradiționale a conexiunii celulare, așa și în sistemele digitale actuale ( ca de regulă, în combinație cu alte metode ). Dintr-un diapazon accesibil fiecărui abonat se evidențiează bandă proprie de frecvență, pe care el poate să-și folosească toate 100% din timp. În așa fel, pentru diferențierea abonaților se folosesc diferențile în frecvență, dar nu factorul de timp. Asemenea poziție are avantajul considerabil: toată informația se transmite în “timp real”, și abonatul primește posibilitatea de a utiliza toată banda de trecere din segmentul dedicat abonatului. Lărgimea benzii a segmentului poate să varieze în dependență de sistemul de conexiune folosit ( Fig.1.8 ).

Fig.1.8. Standardul FDMA

CDMA – acces multiplu cu divizarea după cod. Canalele traficului, cu așa mod de divizare a mediului, se creează prin atribuirea fiecărui utilizator codului propriu, care se propagă după toată lărgimea benzii. În cazul dat nu există divizarea după timp, și toți abonați permanent utilizează toată lărgimea canalului. Banda de frecvențe, dedicată pentru organizarea unui canal, este foarte largă. Transmisiunile abonaților se suprapun unul pe altul, dar întrucât codurile lor diferă, ele pot fi ușor diferențiate.

Numărul abonaților poate fi majorat până când “zgomotul de cadru” total ( perturbațiile de la alți abonați ) nu va limita pe operator. Reglând puterea semnalului tuturor abonaților, care nu trebuie să fie mai mare decât cea necesară la păstrarea calității înalte a vocii, operatorii asigură cu conexiunea un număr mare de abonați. Cantitatea maximă de utilizatori sau canalelor de trafic depinde de intensitatea utilizării fiecărui canal de trafic, și de aceea nu este determinat. Aceasta se reflectă în concepția “supraîncărcării lente” ( soft overload ), conform căreia abonatul suplimentar ( sau perechea de abonați după analogia noastră ) poate să primească acces, dacă e necesar, în contul perturbațiilor puțin crescânde pentru alți abonați.

Majoritatea operatorilor utilizează în fiecare celulă trei antene de sector independente (un model de trei sectoare, N=7), sau, cu alte cuvinte, de obicei 1 / 7 din toate frecvențe, ce sunt dedicate operatorului de conexiune celulară, poate fi utilizat în orice celulă. Celulele trebuie să fie îndepărtate la o distanță destul de mare una de alta, pentru ca perturbațiile să fiu înlăturate sau aduse la minim, și în mod corespunzător, a fi atinsă o calitate de voce admisibilă.

În cazul utilizării standardului CDMA semnalul poate fi primit în prezența unui nivel înalt de perturbații, dar în cazul dat se păstrează aceeași calitate sau o calitate mai înaltă de transmitere. Toți abonați împreună utilizează una și aceeași resursă de frecvență. În standardul CDMA, una și aceeași bandă de frecvențe se folosește în fiecare celulă și în fiecare sector celulei sectorizate. În cazul dat, modelul utilizării repetate a frecvenților arată că N=1. Acest model N=1 este acea condiție, care asigură pentru standardul CDMA o capacitate de trecere mai înaltă în comparație cu AMPS și alte tehnologii. Perturbațiile provocate de alți abonați și alte stațiile de bază, prezintă din sine factorul, care la urmă determină pragul de sus a capacității de trecere a rețelei de standardul CDMA. La elaborarea rețelei primare ca scop este reducerea la minim a nivelului total de perturbații. În standardul CDMA există o mulțime de metode de a micșora nivelul perturbațiilor și a aduce la maximum capacitatea rețelei.

TDMA – acces multiplu cu divizarea după timp. Standardul TDMA se utilizează pe larg de sistemele digitale actuale de conexiune mobilă. Spre deosebire de sistemele cu divizare după frecvență, toți abonații sistemului TDMA lucrează într-un unul și același diapazon de frecvențe, dar fiecare are limitele de timp pentru acces. Fiecărui abonat se evidențiază un interval de cadru, în timpul căruia abonatului i se permite “transmisiune”. După ce unul din abonații termină transmisiune, autorizarea se transmite altuia, apoi la al treilea ș.a. După ce sunt deserviți toți abonați, procesul se începe de la început. Din punct de vedere a abonatului, activitatea lui poartă un caracter de pulsare. Cu cât mai mulți abonați, cu atât mai rar fiecărui din ei se se oferă posibilitatea de a transmite datele proprii, cu atât în mod corespunzător, el va transmite mai puține date. Dacă de limitat posibilitățile abonatului cu o mărime cunoscută, poate fi determinată cantitatea de utilizatori, pe care real vor deservi sistemul cu așa mod de divizare a mediului. Divizarea după timp, de regulă, se suprapune pe divizarea după frecvență și transmisiunea se duce în bandă de frecvențe dedicată ( Fig.1.9 ).

Fig.1.9 . Standardul TDMA

1.4. Tehnologia multiacces

Conexiunea de radio digitală se caracterizează prin posibilitatea accesului multistațional sau multiaccesului, ce subînțelege transmiterea informației simultan printr-un dispozitiv de mulți utilizatori în canalul comun. Divizarea canalului comun poate fi efectuat după frecvență ( FDMA ), după timp ( TDMA ), și după cod ( CDMA ). ( Fig.1.10 )

Des.1.10. Divizarea canalului după frecvență ( FDMA ), după timp ( TDMA ) și după cod ( CDMA )

1.5. Principiile de bază CDMA

Principiul lui CDMA constă în extinderea spectrului a semnalului informațional inițial ( în cazul dat semnalului de voce ), care poate fi efectuată prin două metode diferite care se numesc:

“salt după frecvență”;

“secvență directă”.

Așa numitele “ salturi după frecvență ” ( FH – Frequency Hopping ) se realizează în felul următor: frecvența purtătoare în emițător permanent modifică valoarea sa în limitele date anumite după legea pseudoaleatoare ( codul pseudoaleator ), care este individual pentru fiecare canalul de convorbire, cu intervalele de timp comparativ mai mici. Receptorul sistemului se comportă analogic, modificând frecvența heterodinului după același algoritm, asigurând evidențierea și prelucrarea ulterioară numai canalului necesar. Cu ajutorul FH acuma se încerc tentativele îmbunătățirii caracteristicelor tehnice a sistemelor digitale de bandă îngustă a conexiunii celulare, în particular, GSM.

A doua metodă “ secvenței directe ” ( DS – Direct Sequency ), care este bazat pe utilizarea semnalelor asemănătoare cu zgomot și se aplică în majoritatea sistemelor CDMA care lucrează și sunt perspective. Această metodă prevede modularea semnalului informațional a fiecărui abonat cu semnalul pseudoaleator asemănător cu zgomot care este unic în felul său ( semnalul acesta și este în cazul dat codul ), care și extinde spectrul semnalului informațional inițial. Numărul de variante de astfel de coduri ajunge până la câteva miliarde, ce va permite crearea conexiunii personale în dimensiunile planetei noastre. În rezultatul efectuării procesului descris, semnalul informațional de bandă îngustă fiecărui utilizator se extinde în toată lărgimea spectrului de frecvență, care este dedicat pentru utilizatorii rețelei ( în acest caz baza semnalului devine cu mult mai mare decât 1 ). În receptor semnalul se restabilește cu ajutorul codului identic, în rezultat se restabilește semnalul informațional inițial. În același timp semnalele altor utilizatori pentru receptorul dat continuă să rămân extinse și se percep de receptor numai ca “ zgomotul alb ”, care este o perturbație mai “ lentă ”, și amestecând într-o măsură mai mică lucrului normal a receptorului.

În acest caz se asigură un grad înalt de protecție de la perturbațiile active și pasive, ce permite să lucreze la valori joase a relației semnal / zgomot ( 3 – 5 dB ) cu o putere considerabil mai mică a semnalului transmis. Astfel, într-un unul și același canal de radiofrecvență simultan se transmit semnalele informaționale a unui grup mare de utilizatori.

1.6. Standardul 802.11 ( Radio – Ethernet )

Radio – Ethernet – este un standard de organizare a comunicațiilor fără fir pe un teritoriu restrâns în regim de rețea locală ( LAN ), adică când câțiva abonați au un acces egal la un canal de transmitere comun. Astfel de canal, conform acestui standard, poate fi organizat după oricare din următoarele trei tehnologii :

Transmiterea de lumină într-un spectru infraroșu ;

Semnalul de bandă largă după metoda secvenței directe ( DSSS ) ;

Semnalul de bandă largă după metoda salturilor de frecvențe ( FHSS ).

Razele infraroșii cer nu numai vizibilitatea directă, dar de asemenea sunt sensibile la condițiile meteo, deaceea această tehnologie se propune la utilizarea numai în interiorul clădirii.

Ambele tehnologii de bandă largă ( DSSS și FHSS ) se propun în două diapazoane de frecvență : unul în diapazonul cu frecvență până la 915 MHz, altul în diapazonul de la 2400 MHz până la 2483,5 MHz ( adică de la 2,4 GHz până la 2,4835 GHz ).

Diapazonul de 915 MHz nu necesită vizibilitatea directă spre deosebire de diapazonul 2,4 GHz, și acest diapazon se propune la utilizarea numai în interiorul clădirelor.

La rândul său diapazonul de 2,4 GHz se propune la utilizarea cât în interiorul clădirelor, atât și în afara clădirelor. În cazul utilizării în afara clădirelor, puterea emițătorului trebuie să nu întreacă 100 de milivați, la utilizarea în interiorul clădirelor emițătorul trebuie să nu fie auzit în afara clădirelor.

În regimul FHSS tot diapazonul de 2,4 GHz se utilizează ca o singură bandă largă ( cu 79 subcanale ). În regimul DSSS același diapazon este divizat în câteva canale largi de tip DSSS, adică până la trei canale de așa fel pot fi utilizate independent și simultan pe un teritoriu ( canalele suplimentare sunt determinate împreună cu trei de bază, pentru a avea posibilitatea a se elibera de perturbațiile, dacă ele totuși au apărut ). Viteza nominală fiecărui canal este de 2 Mb /sec. În regimul DSSS în cazul când se utilizează simultan trei canale poate fi atinsă viteza totală de transmitere de 6 Mb / sec.

În regimul FHSS viteza totală de transmitere, statistic, în prezența câtorva transmițători ce lucrează simultan, nu depășeste 4 Mb / sec.

1.7. Modularea semnalului de bandă largă

Una din metodele de formare a semnalului de bandă largă este metoda salturilor de frecvență ( frequency hopping spread spectrum – FHSS ). Într-un mod simplificat metoda poate fi reprezentată în felul următor : fiecare din biții următori a informației face un salt pe altă frecvență purtătoare ( pe una din 79, ce este determinată de standardul 802.11 pentru FHSS ) (Fig.1.11).

Fig.1.11. Salturi de frecvență la formarea semnalului după metoda FHSS.

Ordinul de alternanță a subpurtătoarelor se determină de secvență pseudoaleatoare. Dar necunoscând această secvență primirea transmiterii este imposibilă. Fiecare pereche receptor – transmițător lucrează cu una și aceeași secvență. Dacă la o distanță destul de mică unul de altul, lucrează câteva perechi receptor – transmițător, care folosesc secvențe diferite a salturilor de frecvență, atunci ele nu amestecă unul la altul. Dacă într-un moment de timp purtătoarele aleator coincid și datele corespunzătoare vor fi stricate, atunci această eroare poate fi clarificată ( de exemplu, cu ajutorul protocoalelor de un nivel mai înalt ), și fragmentul necesar ( foarte mic ) va fi transmis încă odată. Tot în așa fel se asigură și protecția de la perturbații a transmiterii în relație cu perturbațiile de bandă îngustă, dacă perturbațiile aleator o să coincidă după frecvență cu una din purtătoarele, atunci ar trebui de transmis încă odată o parte foarte mică din volumul total de date. Adică după intensitate semnalul de radio, transmis după metoda FHSS, nu cedează în fața semnalului de bandă îngustă, deaceea mijloacele semnalului de bandă largă care lucrează activ pot servi sursa de perturbații pentru pentru alt echipament.

Altă metodă de formare a semnalului de bandă largă este metoda secvenței directe (direct sequency spread spectrum – DSSS). În această metodă semnalul ce se transmite, mai întâi se transformă într-o secvență pseudoaleatoare a impulsurilor care sunt mai scurte și mai puțin cu capacitate de energie, care se numesc cipuri, fiecare din care se transmite pe purtătorul propriu ( după standardul 802.11 ei în total sunt 11 ). Se obține semnalul de bandă largă cu energia repartizată, pentru primirea cărora trebuie în mod corespunzător de decodificat secvența de cipuri care este cea mai pseudoaleatoare ( Fig.1.12 ).

Fig.1.12. Formarea semnalului de bandă largă după metoda DSSS

În rezultat chiar dacă intensitatea semnalului util pe fiecare purtător alcătuiește aceeași ordine, ca și intensitatea cadrului, receptorul totuna va putea evidenția semnalul util, deoarece este cunoscut faptul unde putem căuta. Anume din acest motiv pentru marcarea semnalului de bandă largă, care se transmite după metoda secvenței directe, deseori se utilizează terminul semnalul asemănător cu zgomot. Totuși datorită intensității joase a semnalului de tip DSSS, spre deosebire de semnalul de tip FHSS, nu poate fi sursă de perturbații pentru alte dispozitive de transmitere radio ( Fig.1.13 ).

Fig.1.13. Corelația nivelului de zgomot și semnalului util la modularea după metoda DSSS.

Încă un avantaj mare a tehnologiilor de bandă largă este costul relativ redus a dispozitivelor corespunzătoare. Toate transformările semnalului se îndeplinesc pe baza unei singure microscheme. Dispozitivele cu modularea după metoda FHSS se produc de un număr mare de companii, și costă mai ieftin decât dispozitivele de tip DSSS. Dar DSSS asigură o capacitate de trecere mai înaltă și are raza de acțiune mare.

1.8. Compararea metodelor DSSS și FHSS

Din două metode de transmitere de bandă largă fiecare are avantajele și dezavantajele. Metoda DSSS permite a atinge o productivitate considerabil mai mare ( 2 Mb / sec pe un canal, 6 Mb / sec pe diapazonul întreg de 2,4 GHz ), și asigură o stabilitate mare la perturbațiile de bandă îngustă și distanță mare de legătură. Echipamentul DSSS este mai complicat și mai scump decât echipamentul FHSS. Producție pentru FHSS se produce de un număr de companii considerabil mai mare, producția este mai simplă și mai ieftină, însă și capacitatea de trecere este mai joasă. Încă un avantaj a echipamentelor FHSS constă în aceea, că aceste echipamente spre deosebire de echipamentele DSSS, pot păstra capacitatea de muncă în condițiile de perturbațiile de bandă largă.

Tehnologia FHSS în oricare din diapazonele de 915 MHz și 2,4 GHz, și tehnologia DSSS în diapazonul de 915 MHz, trebuie să aplică în special în interiorul clădirelor sau pe un teritoriu privat în cazul când lipsesc perturbațiile la dispozitivele radio, inclusiv și cele de bandă largă, ce se află în afara acestor clădiri și în afara acestor teritorii. Pentru aplicarea în afara clădirelor mai adaptată este tehnologia DSSS în diapazonul de 2,4 GHz sau cu frecvență mai înaltă.

2. WAP – INFORMAȚIA GENERALĂ

Acces fără fir în Internet cu ajutorul telefonului mobil poate fi realizat prin căi diferite, însă datorită protocolului deschis Wireless Application Protocol ( WAP ) a apărut posibilitatea pentru utilizarea în masă a Internetului mobil.

La elaborarea protocoalelor Internetului HTTP și TCP nu se ținea cont de multe parametre a conexiunii fără fir ( o perioadă lungă de așteptare, conexiunea nestabilă, capacitatea de trecere limitată ). Formatul de text folosit la transferul după protocolul HTTP este voluminos, standardele de protecție a informației necesită un volum mare a traficului de serviciu, ceea ce face pe ei practic inutile pentru organizația cu acces în Internet fără fir.

WAP-ul folosește formatul binar, ce permite efectiv a comprima pachetele de date, protocolul este optimizat sub perioada lungă de așteptare și capacitatea de trecere joasă a canalelor. Un limbaj special Wireless Markup Language, cu ajutorul căruia se creează paginile Web, care sunt WAP – compatibile, permit de a utiliza optimal display-iurile mici telefoanelor celulare, inclusiv textuale de două linii și complet grafice. Datorită WAP browserului care este montat în telefon sau scris în cartela SIM, utilizatorii vor putea apela la diferite aplicații nemijlocit de la telefonul fără participarea calculatorului.

Încă un avantaj a WAP-ului este întreținerea diferitor protocoale de transport. În afară de asta, se prevede compatibilitatea lui cu rețele locale a viitorului de standardul Bluetooth.

Există multe premise pentru răspândirea largă a protocolului WAP. În prezent de consorțiu WAP Forul se elaborează specificațiile protecției, păstrarea datelor, sisteme de billing și cele autorizate, protocoalele nivelului de transport ș.a.m.d. Producătorii, în componența cărora sunt Nokia și Motorola, au început să pună în circulație serverele specializate pentru aplicațiile WAP.

WAP-ul nu utilizează comprimarea la transferul conținutului, deși comenzile WML sunt comprimate. În WML, unitatea minimală ce se încarcă în telefon este deck-ul cu dimensiunea de 1400 de baiți. Anume din cauza asta toate aplicațiile WAP trebuie să fie exclusiv efecive, adică în contul utilizării șabloanelor și variabilelor, ce permit păstrarea informației, cât pe serverul, atât și în cash-ul telefonului.

Deoarece arhitectura WAP-ului este arhitectura de tip “ client-server “, unul din elementele principale este așa numit WAP-gate ( WAP-Gateways ) sau poarta. Un gateway se include în rețea mobilă, pentru asigurarea asociativității rețelei mobile cu Internet, și de asemenea, așa servicii nevociale, ca SMS, transferul datelor pe liniile de comutație ( CSD ) și GPRS. Rolul WAP-gate-ului relativ la WAP este obținerea informației, care a fost apelată de la un Web-server, prelucrarea prealabilă a informației, și pe urmă transmiterea ei unui client WAP în telefonul celular. Gate-ul lucrează cu DNS, codifică și decodifică informația, transmite pachetele din WTP ( Wireless transport Protocol ) în TCP. Pentru asigurarea unui transfer de date inofensiv, WAP-ul întreține standardul WTLS ( Wireless Transport Layer Security ), care este bazat pe protocolul standard a Internetului TLS.

Microbrowserul inclus în dispozitivul mobil este o componentă modelului software a WAP-ului și interacționează cât cu WAP-Gate-ul, asigurând recepționarea și transferul pachetelor atât și cu translatorul WML.

WAP ( Wireless Application Protocol ) – este un set de specificări, care determină :

Protocolul de comunicare între serverul de aplicații și nemijlocit clientul;

Metoda de utilizare a funcțiilor specifice pe terminalul ( pe telefonul mobil ) a clientului și limbajul de reprezentare a informației pentru aplicațiile fără fir – WML (Wireless Markup Language).

WAP ca și multe standarde actuale este un standard deschis. Cu alte cuvinte, în elaborarea WAP-ului participă un număr mare de companii ( în ziua de azi membrii forului WAP sunt practic toate companiile de telecomunicare de frunte a lumii ), și ca urmare, specificările WAP-ului satisfac multor cerințe:

Standardul global, care nu depinde de la standardele diferite a conexiunii mobile;

Este optimizat pentru rețele de bandă îngustă ( care sunt actuale în ziua de azi );

Este optimizat pentru terminalele mobile cu capacități limitate, mai ales din punct de vedere a interfeței utilizatorului;

Asigură integrarea servicilui de telefonie și microbrowserului.

2.1. Principiile de lucru a WAP-ului

În conformitate cu modelul multinivel a acțiunelor reciproce de rețea, WAP-ul pentru lucrul său utilizează o schemă analogică. Pentru comparare poate fi arătată arhitectura Internetului standard și Internetului în versiunea WAP-ului ( Tab.2.1 ).

Tab.2.1

Arhitectura Internetului standard și Internetului în versiunea WAP-ului

2.2. Stackul de protocoale WAP

Stackul de protocoale WAP este bazat pe modelul clasic multi-nivel OSI și include în sine 4 componente de bază și o specificare a nivelului cel mai înalt – WAE ( Wireless Application Environment ) ( Fig.2.1 ).

Fig.2.1. Stackul de protocoale WAP

Standardul WAE descrie limbaje marcabile, utilizate pentru crearea paginelor informaționale.

Standardul WTA ( Wireless Telephone Application ), care se referă la nivelul de aplicație, descrie modul de creare și interacțiune a serviciilor speciale de operator, cum sunt : billingul automat, buletine informaționale. Astfel, provaiderul serviciilor mobile obține posibilitatea de a acorda serviciile suplimentare și de a simplifica lucru cu clienți.

Nivelul următor – de sesiune, și acestui nivel corespunde protocolul WSP ( Wireless Session Protocol ). Sarcina lui principală – este de a întreține seansul de conexiune continuu, în decursul intervalelor de așteptare îndelungate a răspunsurilor, care pot să apară la selectarea SMS-ului în calitate de bearer sau în cazul aplicării gateway-ului îndepărtat. În afară de aceasta, WSP prevede utilizarea tehnologiilor push, adică transportarea conținutului “ neinterpelat “. În acest caz conectarea se inițiază nu de clientul, ci de serverul, ce se aplică pentru răspândirea știrelor, reclamei ș.a.m.d.

Nivelul de transport, care prelucrează pachetele separate de conectare, se realizează de protocolul WTP ( Wireless Transaction Protocol ).

Asupra protocolului principal de transmitere WDP ( Wireless Datagram Protocol ), pentru asigurarea securității și codificării datelor, în conectarea este introdusă suprastructură – WTSL (Wireless Transport Security Layer). Specificarea ei este bazată pe protocolul obișnuit pentru Internet SSL ( Secure Sockets Layer ). Protocolul WDP în baza sa are TCP / IP și UDP / IP care sunt clasice. Așadar, împreună cu avantajele, care au aceste protocoale, la WAP sa-u transferat și neajunsurile lor. De exemplu, dacă se folosește schimbul de date după protocolul UDP, adică fără stabilirea conectării, atunci devine imposibil controlul pachetelor pierdute pe nivelul de tranzacții, și controlul trebiue să fie realizat cu metoda de sesiuni repetate, care considerabil mărește traficul în bandă îngustă de trecere a comunicațiilor mobile.

Ultimul nivel este nivelul fizic. Acest nivel caracterizează o metodă de transfer date in eter. Elaboratorii WAP-ului au făcut această parte de specificare mai flexibilă, aceasta era necesar, pentru ca cu serviciul să poată să se folosească toți, indiferent de faptul, care standard a conexiunii mobile se intreține de terminalul. În versiunea WAP 1.0 în calitatea de bearer (purtător – această denumire a primit un protocol concret fizic de comunicație) a fost propus exclusiv SMS. Acest fapt nu-i aranja o mulțime de operatori ( în particular, nu a fost prevăzut protocolul pentru rețele analogice ), deaceea puțin mai târziu a apărut versiunea 1.1.

În nivelul au fost adăugate :

CDPD pentru rețele analogice celulare;

USSD;

CSD clasic;

GPRS pentru rețele digitale celulare.

În specificarea 1.2 care se elaborează este anunțată întreținerea standardului UMTS (Universal Mobile Telephone Service) care este mai cunoscut acum ca 3G.

2.3. Specificarea WAE

Anume pe nivelul de aplicație a modelului OSI se dau cerințele generale la aplicațiile, care sunt destinate pentru utilizarea în mediul, care se caracterizează cu viteza joasă de transfer a informației, cu volumul mic a memoriei operative și cu rapiditatea joasă dispozitivelor intelectuale. La elaborarea aplicațiilor pentru WAP se presupune a urma modelului general de programare a aplicațiilor pentru World Wide Web, modificând acest model în corespondență cu particularitățile specifice acestui mediu.

Schema generală de lucru a WAP-ului pe nivelul de aplicație se arată în felul următor (Fig.2.2).

Fig.2.2. Schema accesului la serverul Web cu ajutorul telefonului celular.

În memoria terminalului de abonat se încarcă un program-browser, care este practic identic cu Web browsere standarde. Diferența constă în aceea, că la apelarea la serverul, browser – ul WAP utilizează limbajul de interpelare WML ( Wireless Markup Language ), care prezintă din sine o variantă simplificată a limbajului HTML.

Cererile acestea se transmit pe rețea fără fir la un dispozitiv special de tip gateway, care îndeplinește nu numai schimbul informațional între părțile fără fir și cu fir a rețelei, dar și transformă cererile de tip WML în cererile de tip HTML și trimite aceste cereri la serverul Web. La transferul traficului de întoarcere, gateway-ul, de asemenea, îndeplinește transformarea informației dintr-un format în altul.

În afara limbajului WML, browserul întreține scenariile în limbajul WMLS, sau WML Script, care reprezintă din sine o variantă simplificată limbajului JavaScript. În componența WAE pot fi incluse serviciile telefonice intelectuale diferite, care au denumirea comună TeleVAS ( Telephony Value – Added Services ). Programele de aplicație, care sunt încărcate în memoria operativă a terminalului mobil, trebuie să asigure acces la aceste funcții.

WML este un limbaj asemănător cu limbajul HTML de descrierea documentelor. În acest limbaj toate documentele se reprezintă în forma de secvențile “ cartelelor “ ( card ), care pot fi unite într-un fișier ( deck ), care se încarc de pe serverul în întregime. Pentru identificarea cartelelor se folosesc URL – uri obișnuite. Toate interacțiunele browserului cu utilizator pot fi imaginate ca arătarea browserului unei secvențe anumite a cartelelor, care necesită de la utilizator îndeplinirea unor acțiuni – completarea câmpurilor cartelei, selectarea unui punct al meniului ș.a.m.d. Terminând vizualizarea cartelei curente, utilizatorul trece pe cartela următoare. La expirarea fișierului incărcat de pe server, browserul face apelul la fișierul următor.

Schema generală de lucru cu WML poate fi descrisă în felul următor :

Scoaterea pe ecran cartelei curente.

A aștepta, până când utilizatorul introduce URL resursei, la care trebuie de trecut.

A trimite cererea unui server Web corespunzător.

A aștepta răspunsul.

Trecerea la pasul 1.

Utilizând limbajul WML Script, poate fi asigurată îndeplinirea de aplicație unui set de funcții util fără apelarea la serverul Web. La îndeplinirea scenariului WML Script aplicația poate apela de sinestătător la resursele intelectuale terminalului de abonat.

Abonatul rețelei celulare, ca de regulă, are acces la diferite funcții intelectuale de conducere a chemărilor de transferarea mesajelor. Însă posibilitățile limitate a tastaturii telefonului mobil nu permit a construi o interfață potrivită de utilizator. Funcțiile TeleVAS prevăzute în WAE asigură conducerea cu intelectul de rețea printr-un browser.

Sistemul TeleVAS permite printr-o metodă complet asemănătoare a conduce cu funcțiile intelectuale rețelelor GSM, CDMA, PCS și altor. Utilizând mijloacele TeleVAS-ului, se poate prin metoda software de extins posibilitățile intelectuale a rețelelor intelectuale.

Aplicațiile TeleVAS se construiesc pe baza cartelelor WML standarte, se folosesc și scenariile WMLS care se încarc în aparatul mobil. Din punct de vedere a utilizatorului, apelarea la funcțiile TeleVAS arată pur și simplu că apelarea la un URL concret, local sau îndepărtat. Apelarea la un URL local de fapt înseamnă apelarea la o funcție însăși de aparatul telefonic, apelarea la un URL îndepărtat corespunde îndeplinirii unei aplicații, care se păstrează pe un server îndepărtat. Așa poziție dă posibilitatea, de exemplu, unui operator de rețea a construi funcțiile proprii TeleVAS, asigurând acces la aceste funcții din partea abonaților printr-un browser.

2.4. Protocoalele nivelului de sesiune și de transport

Protocoalele nivelului de sesiune permit stabilirea și ruperea sesiunelor de conexiune între aplicații. Pe acest nivel sistemul nu știe nimic despre caracterul interfeței radio folosite – amănuntele sunt ascunse în protocoalele nivelului de transport. Într-un subnivel separat în interiorul nivelului de sesiune se evidențiază protocoalele de protecție a datelor.

Anume pe nivelul de sesiune se petrece clarificarea posibilităților concrete a aparatului mobil folosit de utilizator, ce permite într-un mod corespunzător de a optimiza datele transferate.

În specificarea WAP se indică, ca protocoalele nivelului de sesiune trebuie să întrețină simultan câteva sesiuni, adică concomitent cu accesul în Internet utilizatorul să aibă posibilitatea a duce convorbirele telefonice – dacă numai tehnologia folosită în rețea fără fir are această posibilitate. Așa interfață radio este tehnologia TD / CDMA, propusă în calitatea de standardul european a conexiunii fără fir a generația următoare, prevede transferul concomitent vocii și datelor.

Referitor la protecția datelor, pentru aceasta se presupune aplicarea mecanizmelor celor mai actuale. În particular, protocoalele de protecție trebuie să întrețină autentificarea utilizatorilor, codificarea datelor și conducerea cheilor.

Protocoalele nivelului de sesiune va asigura schimbul de date în 2 regimuri :

Cu stabilirea conectării logice;

Fără stabilirea conectării logice.

În cazul când nu se stabilește conectarea logică sesiunea poate fi orientată pe schimbul de tranzacții sau de datagrame. La schimbul de tranzacții stația-destinatar trimite la trimițători confirmarea despre primirea pachetelor, însă la schimbul de datagrame nu trimite.

Una din problemele principale a protocoalelor nivelului de transport este a ascunde de la protocoalele de nivel mai superior particularitățile interfețelor radio utilizate în rețea. În arhitectura WAP se presupune a aplica protocoalele de transport de trei tipuri:

Cu stabilirea conectării logice ( connection-oriented ) sau WTP / C;

Orientate pe transferul tranzacțiilor sau WTP / T;

Orientate pe transferul datagramelor sau WTP / D.

Toate protocoalele familiei WTP sunt optimizate sub vitezele foarte joase a schimbului de informație, caracteristice pentru rețele fără fir. Pentru fiecare din tipuri de interfață radio va fi elaborat un protocol de transport propriu. Pe nivelul de sesiune diferența dintre tehnologiile fără fir nu va fi deja remarcabilă.

2.5. GPRS ( General Packet Radio Services )

Serviciu general a transferului de date de pachet pe canalul radio ( General Packet Radio Services – GPRS ) prezintă din sine un sistem nou a transferului de date de pachet pentru sistemele GSM. Operatorului rețelei standardului GSM nu va fi necesar modernizarea infrastructurii a rețelei principale pentru asigurarea întreținerii serviciilor GPRS. Realizarea GPRS pe baza platformei existente GSM nu numai va adăuga transferul radio de date la setul existent de servicii a operatorului, dar și va pregăti rețeaua operatorului pentru întroducerea sistemelor standardului W-CDMA ( CDMA de bandă largă ) în diapazonul 2 GHz.

Sistemul GPRS va asigura comutarea de pachet pe distanța întreagă a canalului de conexiune, de la terminalul mobil a abonatului și mai sus, optimizând considerabil serviciile de transfer de date în rețelele standardului GSM, mai ales cu evidența caracterului întrerupt a traficului în rețele Internet / Intranet. Conectarea vor fi stabilită practic brusc, iar utilizatorii va plăti pentru volumele de date real transferate, dar nu pentru timpul de conectare.

GPRS folosește resursele de rețea și ocupă porțiunea diapazonului de frecvență numai în momentele transferului real de date, ceea ce asigură utilizarea extrem de efectivă a benzii de frecvențe accesibile și permite divizarea unui canal radio între câțiva utilizatori.

Sistemul GPRS întreține toate protocoalele de transfer de date în rețea, în particular, protocolul – Internet IP, ceea ce permite abonaților rețelei a se conecta la orice sursă de informație cu ajutorul terminalului mobil GPRS.

GPRS va asigura conectare fără îmbinare, de exemplu, prin interfețele TCP / IP sau X.25 cu sistemele existente de transfer de date, ceea ce va permite asigurarea întreținerii aplicațiilor celor mai diferite: de la sistemul de viteză joasă a schimbului de mesaje până la lucrul cu rețeaua locală corporativă de viteză înaltă.

2.6. Modernizarea rețelei principale GSM

Sistemul GPRS pentru dezvoltarea sa va cere de la rețeaua GSM unor posibilități noi funcționale și tipurilor noi de comutare cu rețele externe de transfer de date, GPRS într-o măsură mai mare este extinderea rețelei existente GSM.

Sistemul GPRS va fi realizat prin adăugarea nodurilor noi a prelucrării de pachet a datelor și prin modernizarea nodurilor existente pentru asigurarea rutării pachetelor de date de la terminalul mobil până la nodul de gateway. Nodul de gateway va asigura intercuplarea cu rețea externă a transferului de pachet de date pentru realizarea accesului la rețele Internet/Intranet, de exemplu, la baze de date.

GPRS va permite realizarea serviciului de transfer multipunct ( multitransmisiune ) în conformitate cu cerințele, care sunt expuse în documentele pe standartizare a Fazei 2 ETSI, ceea ce în timpul prezent nu poate fi îndeplinită pe baza sistemului existent a transferului de date în rețele GSM pe canalul de comutație. Transferul multipunct poate fi efectuat între providerul serviciilor de telecomunicație a rețelei fixate și grupul abonaților mobile cu terminalele GPRS.

2.7. Nodurile noi pentru transferul de date de pachet

Pentru lucrul aplicațiilor GPRS în rețeaua standardului GSM va fi necesar instalarea a trei tipuri noi de noduri logice:

Nodul de asigurare GPRS ( Serving GPRS Support Node – SGSN )

Nodul de întreținere gateway-ului GPRS ( Gateway GPRS Support Node – GGSN )

Centrul de asigurare a multitransmisiunii (Point-to-Multipoint Service Center – PTM-SC)

Nodul SGSN va asigura rutarea pachetelor, incluzând conducerea cu conexiunea mobilă, autentificarea și codificarea în ambele direcții pentru toți abonați GPRS, ce se află în limitele zonei de deservire a sistemului. În dependență de poziția sa abonatul GPRS poate fi deservit de orice nod a rețelei SGSN. Traficul se transmite de la nodul SGSN pe controlerul stațiilor de bază BSC, iar în direcția terminalului mobil – prin stația de bază de primire de transmitere BTS.

Nodul GGSN va asigura gateway-ul în rețele externe ISP, simultan având funcțiile de asigurare a securității, prelucrării conturilor abonaților și evidențierii dinamice a adreselor IP. Din punct de vedere a rețelei externe nodul GGSN va prezenta din sine un host, căruia îl aparțin toate adresele IP, care sunt evidențiate abonaților rețelei GPRS.

Nodul PTM – SC prelucrează traficul multitransmisiunii între magistrala GPRS și registrul home HLR. Nodurile se cuplează pe rețea de magistrala IP. Funcțiile nodurilor logice SGSN și GGSN pot fi reunite într-un singur nod fizic comun, iar pot fi decuplate pe puncte diferite până la plasarea în rețele diferite a conexiunii mobile.

2.8. Modernizarea nodurilor existente GSM

De exemplu, la clienții companiei Ericsson nu va trebui modernizarea nodurilor a rețelelor existente de standardul GSM, deoarece aceleași canale de transfer vor fi utilizate la transferurile între BTS și BSC, cum pentru GSM așa și pentru GPRS.

Se asigură interfața specială dintre comutatorul conexiunii mobile / registru de vizită a amplasamentului și SGSN pentru conducerea cu semnalizarea a terminalelor mobile, care întrețin cum transferul de date de pachet, așa și transferul de date pe canalul de comutare.

Registru home a amplasamentului HLR include în sine datele despre abonații GPRS și informația despre rutarea. Acces la HLR este posibil din nodul SGSN. HLR de asemenea va efectua fixarea fiecărui abonat la unul sau la câteva noduri GGSN.

Controlerul stațiilor de bază BSC trebuie să posede posibilitățile noi funcționale de conducere cu canalele de transfer de date de pachet, trebuie să includă în sine asigurarea de aparataj nouă în forma de blocul de conducere a transferului de pachet ( Packet Control Unit – PCU ) și asigurarea de program nouă pentru conducerea cu abonații mobili GPRS și determinarea amplasamentului lor. Controlerul BSC, de asemenea, trebuie să aibă interfața nouă a traficului și semnalizării cu SGSN.

La stațiile de bază BTS sunt necesare protocoalele noi, ce întrețin transferul de date de pachet pe canalul radio și posibilitățile funcționale noi de repartizare a resurselor de slot și de canal. Utilizarea resurselor de rețea va fi optimizată datorită repartizării dinamice a resurselor dintre două tipuri de trafic, care se prelucrează de controlerul BSC.

2.9. Dezvoltarea GPRS

Specificarea GPRS Phase 2 în prezent nu este determinată în volumul complet, dar se planifică că evoluția ulterioară va urma calea de majorarea vitezei pentru transfer de date în sistemele Enchanced Data rates for GSM Evolution – tehnologiile EDGE sau E-GPRS. Introducerea lui E-GPRS este legată cu majorarea vitezei pentru transfer de date aproximativ în trei ori relativ cu aceea ce poate fi atins în rețele GPRS. Majorarea vitezei pentru transfer de date este legată cu trecerea la aplicarea metodei noi a modulării după fază, cunoscut sub denumirea 8PSK.

Transferului de date se destină rolul de bază în sistemele Europene de generația a 3: Universal Mobile Telecommunications System ( UMTS ) – Sistem universal a conexiunii mobile.

Combinarea lui UMTS și GPRS va asigura posibilitatea întroducerii aplicațiilor de multimedia, cum sunt, telefonia-video prin Internet.

2.10. Aplicațiile GPRS

Setul de aplicații include:

E-mail;

Acces la Internet;

Telemetria;

Întreținerea protocolului a aplicațiilor fără fir ( WAP );

Întreținerea protocolului de transfer a fișierilor ( FTP ).

Poșta electronică – este un serviciu, care va asigura pe abonații rețelei celulare ( clienții ) a primi și a trimite mesajele prin rețeaua Internet fără necesitatea a avea acces la calculator. Fiecare, care are adresa în Internet, va putea trimite mesajul la orice persoană, cunoscând adresa poștei electronice.

O sursă de adresă poate fi ISP ( Internet Service Provider ) sau operatorul rețelei celulare. Din punct de vedere tehnic, acesta este un calculator, conectat la Internet, care va păstra mesajele primite pe numele abonatului până când abonatul nu va lua aceste mesaje.

Acces la Internet . Web – este un sistem informațional de repartizare, bazată pe tehnologia server-client. Programul de client, este browserul abonatului ( Internet Explorer, Netscape Navigator, Linux ). Dupa aceea abonatul se conectează cu ajutorul browserului la site-ul, unde se păstrează informația care îl interesează, incluzând textul, grafica și multimedia ( fragmentele-video, muzica ).

Telemetria. Monitoringul îndepărtt a site-urilor în Internet sau a echipamentului.

WAP. Wireless Application Protocol – care va asigura un acces total la resursele Internet de la dispozitivele mobile, în primul rând de la telefoanele.

FTP. Este un serviciu, destinat pentru copierea fișierilor de la un calculator la alt calculator. Poate fi utilizat în aplicațiile comerciale și cele de business.

Din punct de vedere la resursele, încărcarea de la aplicațiile poate fi repartizată în felul următor ( Tab.2.2 ):

Tab.2.2

Încărcarea resurselor de la aplicațiile

2.11. Rețele GPRS – GSM

Pentru a întreține GPRS, rețele GSM trebuie să fie completate cu două elemente funcționale de bază:

Serving GPRS Support Node ( SGSN ) – nodul, care joacă același rol în rețeaua GPRS, ca și comutatorul MSC și registru de tip guest VLR în rețeaua GSM;

Gateway GPRS Support Node ( GGSN ) – echivalentul blocului IWF ( Interworking unit ) în rețeaua GSM.

SGSN – răspunde pentru accesul abonaților în rețeaua GPRS ( autentificarea ), și monitoringul abonaților și traficului. SGSN servește pentru autentificarea echipamentului și fixează toate “acțiunile” abonatului mobil în rețea.

GGSN – servește ca un gateway, adică leagă rețeaua GPRS și rețele externe publice și private.

Fiecare controler în rețeaua GSM trebuie să fie completat cu dispozitivul PCU ( blocul de dirijare cu conexiunea de pachet ).

În rețeaua GSM – GPRS apar câteva interfețe noi, fiecare cu prefixul “G” ( Fig.2.3 ).

Fig.2.3. Rețele GPRS-GSM

Gp – protocolul Frame Relay. Deși, trecerea la tehnologia UMTS va permite întroducerea în loc de Frame Relay protocolul ATM ( Asynchronous Transfer Mode ), adică va fi trecerea la comutatorii ATM de la comutatorii MSC.

Gr – protocolul cu comutarea conexiunelor de tipul C7.

Gn – protocolul transferului de pachet de tipul TCP / IP ( Transmission Control Protocol / Internet Protocol ).

2.12. Metodele alternative de transfer de date pe conexiunea mobilă și GPRS

În rețele GSM viteza standardă de transfer de date alcătuiește doar 9600 biți / sec, dar datorită metodei cunoscute ca HSGSD, legată cu evidențierea time-slotelor suplimentare pentru îndeplinirea unei “convorbiri” viteza poate fi majorată.

Fig.2.4. Metodele alternative de transfer de date pe conexiunea mobilă și GPRS

2.12.1. Metoda 14.4 kbiți / sec

Așa viteză poate fi primită în contul reducerii semnalizării și corectării trunchiate a erorilor, adică trebuie să fie micșorat titlu ( overhead ), și resursele eliberate permit îndeplinirea transferului de date cu viteza indicată ( Fig.2.4 ).

2.12.2. HSCSD ( High Speed Circuit Switched Data )

Întroducerea unui transfer de date cu viteza înaltă pe liniile de comutare în contul evidențierii abonatului câtorva sloturi-time va permite atingerea unui câștig remarcabil în viteza de transfer de date. De exemplu, evidențiind două time-sloturi, poate fi atinsă viteza până la 28.8 biți / sec, dar evidențiind patru time-sloturi poate fi atinsă viteza de 57.6 kbiți / sec (Fig.2.4).

2.12.3. CDPD ( Cellular Digital Packet Data )

Cum GPRS este destinat pentru GSM, așa și CDPD este orientat la AMPS și CDMA. Permite atingerea vitezei până la 14.4 kbiți / sec, iar în cazul utilizării așa numitului “CDMA extins” va asigura viteza până la 76.8 kbiți / sec ( Fig.2.4 ).

2.12.4. GPRS ( General Packet Radio Service )

Acesta este un sistem de transfer de date de pachet în rețele de comutare. Din punct de vedere teoretic viteza atinsă poate fi de 171.2 kbiți / sec, dar în timp apropiat viteza nu va depăși 111 kbiți / sec.

Desenul următor reprezintă corelația sistemelor de transfer de date pe baza standardului GSM ( Fig.2.5 ).

Fig.2.5. Corelația sistemelor de transfer de date pe baza standardului GSM

Unul din avantajele principale lui GPRS, este că aceasta este o metodă de transfer de date cu vitezele mai înalte, decât această a fost posibilă în timpul de demult. Așa viteze înalte vor face posibilul întroducerea aplicațiilor diferite, de la serviciul SMS care este nepretențios la viteza de transfer până la transferul de date cu viteza înaltă în rețeaua locală corporativă.

Timpul de stabilire a conexiunii în GPRS va fi aproape brusc, deaceea se planifică, că nu mai fi plătit “timpul pe linie”, în cont vor fi incluse volumele de informație trimise sau primite. Aceasta înseamnă, că GPRS vor fi o tehnologie maximal de captivantă pentru diferite aplicații, ce se caracterizează de caracter “exploziv” de transfer de date, așa cum sunt e-mail, telemetria și alte servicii. Aceasta, de asemenea, asigură GPRS compatibilitatea cu rețele existente a transferului de date de pachet pe baza TCP / IP sau X.25.

Sistemul cu comutarea pachetelor este foarte efectiv, deoarece resursele de rețea se exploatează numai în momentul transferului nemijlocit a pachetelor. Aceasta înseamnă, că diapazonul întreg evidențiat accesibil de conexiune poate fi folosit împreună de toți abonați.

Proprietățile de bază a lui GPRS:

Viteza înaltă de transfer de date – 171.2 kbiți / sec ( viteza medie 111 kbiți / sec )

Stabilirea rapidă a conexiunii / Ruperea rapidă a conexiunii

Contribuie la întroducerea serviciilor noi ( de exemplu, telemetria)

Întreține alte rețele a transferului de date de pachet ( TCP / IP, X.25 )

Abonații folosesc în comun resursele fizice a rețelei

Asigură mobilitatea abonaților, cu păstrarea accesului la rețele GSM / GPRS, Internet și rețele corporative ( intranet )

Posibilitatea de a utiliza resursele rețelei GSM în perioadele off-de pica

Deoarece GPRS este realizat pe baza lui GSM, echipamentul nou GPRS / GSM va asigura acces, cum în rețeaua GSM, așa și în rețeaua suprapusă GPRS. Dar pânăcând sunt numai terminalele de clasa “C”. Astfel de terminale permit lucru simultan numai în regimul GSM sau numai în regimul GPRS.

2.13. Platforma UP.Link

Platforma UP.Link, prezentată în figura 2.6. de mai jos, furnizează utilizatorilor cu securitatea un acces fără fir la o gamă largă de servicii de Internet și altor servicii de rețea utilizând telefoanele fără fir capabil de date sau stație personală digitala ( PDAs ). Aceste dispozitive manuale speciale se numesc UP.Phones.

Fig.2.6. Platforma UP.Link

Utilizând UP.Phone este asemănător de a folosi un Web browser convențional. Utilizatorul apasă tastele pentru navigarea și interpelarea URL-urilor. Nu ca în browserul standard care folosește limbajul HyperText Markup Language ( HTML ) și arată informația pe ecranul calculatorului, UP.Phone utilizează limbajul Wireless Markup Language ( WML ), un limbaj deschis elaborat de Forul Wireless Application Protocol ( WAP ) acomodat pentru dispozitivele mici manuale. Ca și în HTML, limbajul WML este bazat pe taguri și întreține textul, imaginile, introduceri de date și formele.

UP.Phone utilizează capacitățile de date a rețelelor fără fir convenționale pentru a trimite interpelările utilizatorilor la UP.Link Server. UP.Link Server convertează aceste interpelări în interpelările de tipul HyperText Transport Protocol ( HTTP ) și trimite mai departe în Internet. Când serviciul de scop răspunde, UP.Link Server transmite această informație înapoi la UP.Phone ( Fig.2.7 ).

UP. Link Server este miezul platformei UP.Link. Aceasta este capacitatea de a servi ca un HTTP proxy pentru UP.Phones care permite utilizatorilor a accesa site-urile de World Wide Web. Careva Internet Service Providers ( ISPs ), de asemenea, oferă serviciile WML care utilizează WML pentru a lua avantajele a interfeței UP.Phone.

Aceste servicii pot, de asemenea, iniția comunicație de informație “pushing” la UP.Link Server, care transmite informația la UP.Phone. Acest proces se numește notificare.

Fig.2.7. Tranzacțiile lui UP.Phone

În plus, la translațiile HTML, UP.Link Server furnizează un număr de alte servicii. Aceste servicii acționează ca informația gatekeeper întreținând o bază de date de UP.Phones și privilegiile lor de acces. Ele furnizează serviciile opționale de fax care permit utilizatorilor lui UP.Phone a transmite un fax conținutului unui Web site ( incluzând textul, fișierele lui Microsoft Word și Postscript ) la o mașină locală de fax. Ele, de asemenea, furnizează parametrele de configurație ce permit administratorilor a vizualiza tranzacțiile pe ecranul monitorului sau a examina tranzacțiile din fișierul log.

Componenta finală a platformei UP.Link este setul UP.AppsTM a serviciilor WML. Aceste pachete sunt opționale și conțin următoarele:

UP.Mail, un sistem e-mail, care permite utilizatorilor a trimite, a primi, și salva e-mail;

UP.Organizer, un Personal Information Manager ( PIM ), care furnizează utilizatorilor cu un calendar integrat, address book, și lista de instrumentele To Do;

UP.Web, este un serviciu care oferă utilizatorilor o interfață bazată pe Web, pentru îndeplinirea mai multor task-uri din câteva și utilizează pe ei de UP.Phones;

UP.Directory, este un instrument care permite operatorilor UP.Link a creea directoriile a serviciilor WML și ca utilizatorii ar putea accesa pe ei utilizând sau conturile lor UP.Phones sau conturile lor UP.Web.

2.14. Operațiunea Web

Presupunem că utilizatorul introduce următorul URL utilizând Web browser-ul ( Fig.2.8 ):

http://developer.phone.com

Fig.2.8. O tranzacție tipică HTML

Utilizatorul deschide Web browserul și specifică un URL.

Browserul înțelege URL și trimite un apel HTTP sau HTTP Secure ( HTTPS) la Web server.

Web serverul înțelege apelul și determină ce trebuie de restabilit. Dacă URL specifică un fișier static, atunci Web serverul restabilește fișierul. Dacă URL specifică un program CGI ( Common Gateway Interface ), atunci Web serverul lansează programul.

Web serverul adaugă titlu HTTP sau HTTPS la fișierul static sau la programul CGI de ieșire și trimite fișierul înapoi la browser.

Browserul înțelege răspunsul și arată conținutul utilizatorului.

2.15. Operațiunea UP.Link

Tranzacțiile UP.Link utilizează un model de bază asemănător – prima diferență constă în aceea că UP.Phone și UP.Link Server împreună înlocuiesc Web browserul. Presupunem că utilizatorul întroduce în UP.Phone ca interpelare următorul URL ( Fig. 2.9 ):

http://developer.phone.com/dev/sdk.41/examples/wml/index.wml

Fig.2.9. O tranzacție tipică WML

Utilizatorul utilizează UP.Phone pentru a face apelul unui URL.

UP.Browser creează un apel care conține URL și informația care identifică abonatul și trimite apelul la UP.Link Server.

UP.Link Server înțelege apelul, generează un apel HTTP sau HTTP Secure ( HTTPS ), și trimite apelul la Web Serverul.

Web serverul înțelege apelul și determină ce trebuie de restabilit. Dacă URL specifică un fișier static, atunci Web serverul restabilește fișierul. Dacă URL specifică un program CGI ( Common Gateway Interface ), atunci Web serverul lansează programul.

Web serverul adaugă titlu HTTP sau HTTPS la fișierul static sau la programul CGI de ieșire și trimite fișierul înapoi la UP.Link Server.

UP.Link Server înțelege răspunsul, validează WML, generează un răspuns ( îndepărtează titlu HTTP sau HTTPS ), și trimite răspunsul la UP.Phone.

UP.Browser înțelege răspunsul și arată conținutul utilizatorului.

3. TELEFOANELE CU SUSȚINEREA WAP-ULUI

Alcatel One Touch 301 / 302 / 303

Alcatel One Touch 501

Alcatel One Touch 511

Alcatel One Touch 700

Benefon Q

Bosch 820

Bosch 1886

Ericsson A2618

Ericsson A2628

Ericsson R320

Ericsson R380

Ericsson R520

Ericsson T20

Ericsson T29

Ericsson T36

Ericsson T39

Ericsson T68

LG-500

LG-600

Motorola A6188

Motorola Timeport P1088

Motorola Timeport P7389 / P7489

Motorola Timeport 250

Motorola Timeport 260

Motorola Timeport 280

Motorola T2288

Motorola V2288

Motorola V8088

Motorola V50

Motorola V66

Motorola V100

Motorola V120

Motorola Accompli 009

NEC DB6000

Nokia 3330

Nokia 6210

Nokia 6250

Nokia 6310

Nokia 7110

Nokia 8310

Nokia 9110i

Nokia 9210

Panasonic GD93

Panasonic GD95

Philips Azalis

Philips Ozeo / Ozeo 8A8

Philips Xenium 9A9

Sagem MW939

Sagem MW979

Sagem MW X1

Sagem MW3020

Sagem WA3050

Samsung SGH-A110

Samsung SGH-A300

Samsung SGH-N100

Samsung SGH-Q100

Sendo Z100

Siemens C35i

Siemens M35i

Siemens S35i

Siemens IC35

Siemens S45

Siemens SL45

Sony CMD-J5

Sony CMD-MZ5

Sony CMD-Z5

Trium Geo-A

Trium Mars

Trium Mondo

Trium Neptune

3.1. Nokia 3330

Dimensiunele : 113x48x22 mm

Greutatea : 133 g

Timpul de lucru :

în regimul de așteptare : 55-260 ore

în regimul de convorbire : 2.30-4.30 ore

Susține :

WAP

Chatul SMS

Jocurile încărcabile

Concatenarea mesajelor – 3 în 1

Nokia Music Player (32 Mb)

Fig.3.1. Telefonul celular Nokia 3330

Caracteristicele generale:

Standardul

De două standarde ( EGSM 900 / GSM 1800) ( Fig.3.1 )

Display-ul

Un display grafic de contrast înalt

Rezoluție 96×60 de pixel

Tastatura

Blocarea automată și manuală

Răspunsul la sunet cu orice tastă

Ștergerea ultimului simbol sau ecranului întreg

Codul de ieșire la rețea internațională (+)

Indicarea de sunet la apăsarea

Organizer

Ceasul și data

Deșteptător

Cronometru

Calculator

Convertor de valute

Lista pe 10 task-uri / întâlniri cu amintire

Interfața utilizatorului

35 melodii

7 melodii programabile / încărcabile

Culegerea numărului cu voce

Selectarea automată a limbii, în dependență de cartela SIM

Menținerea limbei ruse în meniu

Meniul setabil

Animarea în meniu

Profilurile setabile

Memorie

Cartea telefonică : 100 de numere în memoria telefonului + memoria cartelei SIM

Grupa de utilizatori închisă

Un grup de numere stabilite

Selectarea numărului din cartea telefonică la trimiterea mesajelor

Scoaterea și înscrierea numărului expediatorului în cartea telefonică

Arătarea numărului abonatului sau numelui ca titlul mesajului

Posibilitățile diferite de navigare și căutăre în cartea telefonică

Păstrarea automată a ultimelor

10 sunete de intrare

10 sunete de ieșire și

10 sunete ce au rămas fără răspuns

cu fixarea timpului sunetului

Dirijarea cu sunete

Culegerea rapidă a numărului

Culegerea cu voce – 8 numere

Sunete la numere din memoria și cartea telefonică

Legătura de conferință

Așteptarea și reținerea sunetului

Readresarea sunetelor

Identificarea numelui și numărului persoanei ce sună

Selectarea automată și manuală a rețelei

Securitatea și evidența convorbirelor

Blocarea tastaturei

Preveniri și restricțiile

Codul de acces la telefon

PIN1, PIN2

Controlul timpului sunetului

Interzicerea apelului

Transmiterea vocală

Trei codecuri de voce

regimul semirapid HalfRate,

regimul rapid FullRate

o calitate îmbunătățită a vocii Enhanced Full Rate

Funcțiile, ce depind de rețea

Întreținerea funcțiilor GSM Phase 2 +

SMS ( Short Message System )

Primirea / trimiterea mesajelor cu lungimea pâna la 160 de simboale

Primirea / trimiterea mesajelor grafice – 7 imagini + 1 programabilă

Posibilitatea concatenării a 3 mesaje primite într-un 1

Încărcarea melodiilor

Mesajele noi șterg cele vechi

Posibilitatea trimiterii mesajului în limba rusă este absentă

Data / timpul pentru mesajele primite

Scoaterea numărului și numelui expediatorului din mesajul primit

Cell Broadcast

Înscrierea simplificată a SMS ( T9 system )

WAP

Browser-ul WAP v.1.1

Încărcarea jocurilor prin WAP

Posibilitățile suplimentare:

ScreenSaver

5 jocuri integrate

Jocurile încărcabile prin WAP

Nokia Music Player

FM-radio

32 Mb pentru fișierele muzicale ( formatul ACC ) cu protejarea ( DRM )

interfața USB

Posibilitatea utilizării autonome ( 3 acumulatoare AAA )

3.2. Ericsson T39

Timpul de lucru :

în regimul de așteptare : până la 300 ore

în regimul de convorbire : până la 11 ore

a ) b )

Fig. 3.2. a ), b ) . Telefonul celular Ericsson T39

Caracteristicele generale :

Standardul

De trei standarde ( GSM 900 / 1800 / 1900 ) ( Fig.3.2 a , b )

Display

Display-ul grafic de contrast înalt

4 linii de text

Tastatura

Blocarea automată și manuală

Răspunsul la sunet cu orice tastă

Ștergerea ultimului simbol sau ecranului întreg

Codul de ieșire la rețea internațională (+)

Indicarea de sunet la apăsarea

Dirijarea cu semnalele de sunet

Tonurile și melodiile diferite

Semnalele diferite și nivelurile de semnal pentru SMS

Melodia programabilă de chemare

Securitatea și evidența convorbirelor

Blocarea tastaturei

Preveniri și restricțiile

Codul de acces la telefon

PIN1, PIN2

Controlul timpului sunetului

Interzicerea apelurilor

Interfața utilizatorului

Comenzile vocale

Culegerea numărului cu voce

Întreținerea limbei ruse în meniu

Meniul setabil

Profilurile setabile

Organizer ( PIM )

Cartea telefonică extinsă ( informația de contact )

Calendarul

Sincronizarea cu calculatorul personal CP

Agentul E – mail

Cartea de adrese

Dictofonul

Memorie

Selectarea numărului din cartea telefonică la trimiterea mesajelor

Scoaterea și înscrierea numărului expediatorului în cartea telefonică

Arătarea numărului abonatului sau numelui ca titlul mesajului

Posibilitățile diferite de navigare și căutăre în cartea telefonică

Dirijarea cu sunete

Culegerea rapidă a numărului

Culegerea cu voce, răspunsul, refuz

Legătura de conferință

Așteptarea și reținerea sunetului

Readresarea sunetelor

Identificarea numelui și numărului persoanei ce sună

Selectarea automată și manuală a rețelei

Transmiterea datelor

Întreținerea conexiunii de fax – modem până la 9600 de bozi

Modemul integrat

Dirijarea de la calculatorul personal cu cartea telefonică și SMS

HSCSD

Până la 28800 de bozi

3 time-sloturi ( 2 de primire + 1 transmiterea ) cu 14400 bozi

GPRS

4DL+1UL, class B

SMS ( Short Message System )

Primirea / trimiterea mesajelor cu lungimea pâna la 160 de simboale

Data / timpul pentru mesajele primite

Scoaterea numărului și numelui expediatorului din mesajul primit

Cell Broadcast

WAP

Browser-ul WAP v.1.2.1 ( cu întreținerea tranzacțiilor protejate – ” m-commerce ready ”)

Bluetooth

Adapterul este integrat în telefon

3.3. Simulatorul pentru vizualizarea paginelor WAP

Unul din componentele cheie a lui UP.SDK este UP.Simulator, o aplicație Windows care emulează comportarea unui UP.Phones real. UP.Simulator poate încărca, testa și regla un cod WML.

3.3.1. Modurile de lucru lui UP.Simulator

UP.Simulator are 2 moduri de lucru:

HTTP direct – în acest mod de lucru ( configurația implicită ), UP.Simulator încarcă pagina WML direct de la Web-server, ocolind UP.Link Server. Acest mod este util pentru testarea inițială a codului WML, deoarece nu se face apelul la instalările speciale.

UP.Link – în acest mod de lucru, UP.Simulator interacționează cu UP.Link Server lucrând ca un UP.Phone real. Acest mod apelează accesul la UP.Link Server, și programatorul trebuie să înregistreze UP.Simulator la UP.Link Server înainte de a folosi. Acest mod poate fi folosit pentru testarea particularităților lui UP.Link care sunt lansate pe serverul, de exemplu, bookmarks, fax services, and notifications.

3.3.2. Tastele de navigare

Fig.3.3. UP.Simulator

Implicit keypad-ul lui UP.Simulator are următoarele taste de navigație ( Fig.3.4 ).

Fig.3.4. Tastele de navigare a unui UP.Simulator

3.3.3. Selectarea unui punct

Implicit, primul card arătat de UP.Simulator este Developer Home card. El conține elementul <select> cu trei puncte. Pentru selectarea unui punct, trebuie de făcut un click pe săgeata și pentru a poziționa cursorul ( simbolul ) la un punct dorit, pe urmă de făcut un click pe tasta funcțională accept care se află mai jos de label ok ( Fig.3.4 ).

3.3.4 Mecanismul BACK

Ca și Web browser care are comanda sau butonul Back, toate UP.Phones au un mecanism Back. Cum se arată în figura 3.4 implicit UP.Simulator are o tastă funcțională Back. UP.Browser întreține o istorie a cardelor care au fost accesate, permite navigarea înapoi făcând un click pe tasta Back. Nu așa cum în Web browser, UP.Phones nu are mecanismul Forward.

3.3.5. Întoarcerea la Developer Home card

Ca și în Web browser, UP.Phones, de asemenea are mecanismul Home. Cum se arată în figura 3.3, implicit UP.Simulator are tasta funcțională Home. Se poate de făcut un click pe această tastă în orice timp pentru vizualizarea card-ului Home. Implicit Home card pentru UP.Simulator este:

http://developer.phone.com/dev/wml/devhome4.wml

3.3.6. Introducerea textului

Ca și în telefonul real, în UP.Phone utilizatorii introduc textul apăsând tastele pe keypad-ul ( Fig.3.4 ). Pentru introducerea textului în UP.Simulator, se poate sau de utilizat tastatura calculatorului sau de utilizat mouse-ul și de făcut click-uri pe aria keypad-ului. Cardele permit vizualizarea textului introdus, adică modul curent de introducere a textului.

În modurile de introducere ALPHA și SMART, fiecare tastă introduce caractere (simboale) diferite în dependență de numărul de click-uri făcute.

În modul ALPHA, dispozitivul se repetă cu simbolurile în aceeași secvență de fiecare dată.

În modul SMART, dispozitivul se repetă cu simbolurile bazate pe introduceri precedente, cu alte cuvinte, el încearcă a presupune caracterul pe care utilizatorul vrea să utilizeze prin algoritmul cuvânt-recunoaștere.

Următorul tabel identifică caracterele pentru fiecare tastă în UP.Simulator ( Tab.3.1):

Tab.3.1

Caracterele pentru fiecare tastă în UP.Simulator

Unele din UP.Phones au tasta SHIFT, care permite trecerea dintre caracterele majuscule și cele minuscule. Pentru schimbarea registrului în UP.Simulator, trebuie de utilizat tasta shift pe tastatura calculatorului.

3.3.7. Introducerea unui URL

Pentru navigarea pe un deck specific WML, trebuie de introdus URL în câmpul Go și de apăsat Enter ( pe tastatura calculatorului ). Se poate, de asemenea, de selectat adresele precedent vizitate într-un meniu Go drop down.

3.3.8. Interacțiunea cu cash-ul lui UP.Browser

Cum și în Web browser, UP.Browser are memoria cash. UP.Browser buferizează deck-urile pe care utilizatorii au vizitat nu demult, și el poate rapid să arăte un deck fără apelarea lui din nou de la Web server. Când cash-ul va depăși capacitatea memoriei lui UP.Phone, dispozitivul va ștrerge deck-urile vizitate mai rar.

Când utilizatorul navigează spre un deck care există în cash, atunci UP.Browser determină de restabilit deck-ul din cash sau de făcut un apel din nou la serverul făcând aceasta prin compararea lui time to live ( TTL ) a deck-ului cu timpul trecut din momentul ultimului apel al deck-ului. Dacă timpul trecut este mai mare decât viața specificată a cash-ului, atunci UP.Browser va face apelul deck-ului de la serverul. Altfel, el pur și simplu va arăta deck-ul din cash.

Implicit TTL al lui UP.Browser este 30 de zile ( sau până când memoria epuizată ). Dacă deck-ul conține informația care este senzitivă la timp, poate fi specificat un TTL mai scurt, pentru ca dispozitivul va putea reînnoi deck-ul de la serverul mai frecvent.

3.3.9. Utilizarea lui UP.Simulator pentru vizualizarea cash-ului

Deoarece UP.Simulator emulează lucrul lui UP.Phone real, el poate ajuta pentru reglarea productivității unei aplicații. Informația din cash poate fi vizualizată utilizând UP.Simulator prin 2 căi:

Mesajele Monitor Status în fereastra Phone Information când se navigează prin URLs;

Utilizând opțiunea Info>Cache pentru vizualizarea conținutului cache-ului.

Când se navigează de la URL la URL, UP.Simulator arată mesajele în fereastra Phone Information indicând, dacă URLs a fost restabilit din cache-ul sau de la Web server. De exemplu, UP.Simulator poate împrima următoarele:

*cache hit <http://developer.phone.com/dev/wml/devhome4.wml>
*cache miss <http://developer.phone.com/dev/sdk/wml/index.wml>

Prima linie indică că UP.Simulator restabilește URL specificat din cache-ul. A doua linie indică că URL nu se află în cache și UP.Simulator restabilește pe ea de la Web server.

3.4. WML ( Wireless Markup Language )

WML – este un limbaj marcabil, bazat pe XML (eXtensible Markup Language). Specificarea oficială WML este elaborată și se întreține de Forul WAP, consorțiu de producție, întemeiat de Nokia, Phone.com, Motorola și Ericsson. Această specificare determină sintaxa, variabilele și elementele utilizate în fișierele de tip WML. Ultima definiție a tipului documentului ( Document Type Definition ) este accesibilă pe adresa:

http://www.wapforum.org/DTD/wml_1.1.xml

Orice fișier XML corect trebuie să corespundă acestui DTD. În caz contrar acest fișier nu va fi corect prelucrat. XML permite elaboratorului documentului de a determina așa set de taguri, pe care el îl consideră că e necesar. Acest set de taguri se grupează pe urmă într-un set de “reguli” gramatice, care se mai numește Document Type Definition ( DTD ).

Într-un telefon sau în careva alt dispozitiv de comunicație, care este WAP – compatibil, este încărcat un program special ( cunoscut ca micro-browser ), care complet înțelege cum trebuie de prelucrat toate variațiile WML 1.1 DTD.

Prima frază în interiorul oricărui document de tip XML se numește prolog. Prologul este standard, el conține două linii de cod: definirea versiunii XML și DTD ( indicatorul la fișier, care conține DTD ).

Prologul se scrie în felul următor:

<?xml version="1.0"?>

<!DOCTYPE wml PUBLIC "-//WAPFORUM//DTD WML 1.1//EN"

"http://www.wapforum.org/DTD/wml_1.1.xml">

După prolog, în fiecare document de tip XML se conține un singur element, care conține în sine alte subelemente și entitățile. Așa cum și în HTML aceste elemente sunt semnele mai mic și mai mare: <> și </>.

De exemplu: <element>data</element>.

În documentul trebuie să fie numai un singur element care descrie anume documentul. În WML acest element este <wml>.Toate celelalte elemente se conțin în interiorul lui.

Două metode cele mai răspândite de păstrare a informației în documentul de tip XML sunt elementele și atributele lor. Elementele determină marcarea structurală în interiorul documentului prin deschiderea și închiderea tagurilor anumite. Elementele la rândul său pot să conțină subelementele. Atributele în principiu se folosesc pentru descrierea elementelor.

În calitate de exemplu poate fi adus următorul fragment de cod:

<!– This is the Login Card –>

<card id="LoginCard" title="Login">

Please select your user name.

</card>

În acest exemplu elementul card conține atributele id și title.

Comentariul în WML, ca și în HTML se scrie între tagurile <!– și –>.

3.4.1. Elementele corecte lui WML

În WML se descrie un set de elemente, cu care se poate de combinat pentru crearea documentelor de tip WML. Aceste elemente pot fi divizate condițional în două grupe :

Elementele de tip Deck/Card;

Elementele de prelucrare a evenimentelor.

Elementele de tipul Deck/Card

wml card template head access meta

Elementele de prelucrare a evenimentelor

do ontimer onenterforward onenterbackward onpick onevent postfield

Task-urile

go prev refresh noop

Variabilele

setvar

Introducerea datelor de utilizator

input select option optgroup fieldset

Anchors, Imaginele și timere

a anchor img timer

Formatarea textului

br p table tr td

Fiecare din aceste elemente poate fi utilizat în documentul folosind sintaxa urmatoare:

<element> valoarea elementului </element>

Dacă elementul nu conține în interiorul său nici o informație ( de obicei așa se întâmplă cu elementul de formatare <br>), atunci tagul poate fi folosit cu adăugarea la el semnului "/", adică <br/>.

3.4.2. Crearea aplicațiilor cu ajutorul limbajului WML

WML a fost elaborat pentru dispozitivele cu capacitatea joasă de trecere și display-ul mic, adică a fost aplicată concepția de deck-uri și card-uri. Un singur document de tip WML, sau mai precis elementele ce se conțin în interiorul elementului <wml> se numește deck. Interacțiunea interactivă cu utilizatorul se indeplinește cu ajutorul cardelor. Avantajul realizării acestea constă în aceea, că câteva ecrane de date pot fi încărcate pe dispozitivul clientului la o singură dată.

3.4.3. Interpelarea unui script

Fără posibilitatea de a produce operațiile diferite cu informația pe serverul, WML rămânea pur si simplu un mijloc de extragerea textului formatat. Adăugarea posibilității de a apela la un script, deschide oricărui dispozitiv WAP – compatibil căile de transfer a mesajelor prin Internet, utilizării industriale la o întreprindere și comerțului electonic. Dispozitivul WAP – compatibil interacționează cu astfel de surse de informație printr-un WAP – gateway. Acest gateway trebuie să poată interacționa cu diferite standarde a conexiunii celulare, așa cum sunt CDMA, GSM și GPRS. Deși, este posibil de instalat un gateway de test împreună cu Web-serverii cum sunt MS IIS sau Apache direct în rețea locală. Dar este necesar de adăugat definițiile de următoarele tipuri în configurația Web-serverului.

WML text/vnd.wap.wml wml

WMLScript text/vnd.wap.wmlscript wmls

Numaidecât trebuie de “înregistrat” tipurile MIME pe serverul, pentru ca fișierele de tipul WML și WMLScript corect să fie prelucrate și reprezentate de server.

.wml text/vnd.wap.wml

.wmls text/vnd.wap.wmlscript

Pentru utilizarea imaginelor ( WBMP ) trebuie, de asemenea, de adăugat și acest tip MIME:

.wbmp image/vnd.wap.wbmp

4. ELABORAREA UNEI PAGINI WAP A CATEDREI TEHNOLOGII INFORMAȚIONALE

4.1. Schemele – bloc al programului

4.2. Descrierea programului

Programul este scris pe baza limbajului asemănător cu limbajul HTML care se numește WML ( Wireless Application Protocol ). Ca mijloc de vizualizare a acestui program este simulatorul care complet emulează lucrul unui telefon celular cu întreținerea WAP-ului.

O posibilitate a acestui program este vizualizarea programului cu ajutorul diferitor tipuri de telefoane:

Alcatel Ericsson Motorola Samsung Mitsubishi ( Fig. 4.3 )

Selectând meniul File Open Configuration…

Fig.4.3 . Simulatorul cu tipul de telefon Ericsson

se deschide următoare casetă de dialog ( Fig.4.4 )

Fig.4.4. Caseta de dialog pentru selectarea unui tip de telefon

unde poate fi selectat orice tip de telefon disponibil în acest program.

Pagina principală a programului apare încărcând fișierul cat_ti.wml scriind calea file://d:/Diplom_WML/cat_ti.wml în câmpul GO ( Fig.4.5 ).

Apăsând tasta YES pe tastatura telefonului celular sau tasta ENTER pe tastatura calculatorului se încarcă următoarea pagină care prezintă din sine altă cartelă ( card ) a fisierului cat_ti.wml ( Fig.4.6 ). Pe pagina aceasta vedem posibilitatea de a selecta unui punct din trei:

1 . Cursurile citite la catedră

2 . Corpul didactic

3 . Laboratoarele catedrei

Fig.4.5. Pagina principală a programului Fig.4.6. Al doilea card paginei principale

Selectarea se face prin apasarea tastei cu două săgeți pe tastatura telefonului sau apasând tastele cu săgeți pe tastatura calculatorului.

Dacă apasăm tasta BACK pe tastatura telefonului cu mouse-ul sau tasta ESCAPE pe tastatura calculatorului ne întoarcem pe pagina principală.

Dacă selectăm primul punct ”Cursurile citite la catedră” și apasăm tasta YES pe tastatura telefonului celular sau tasta ENTER pe tastatura calculatorului se încarcă pagina cu informația despre cursurile citite descriind numărul total de ore, numărul de ore citite la curs, practica și lucrări de laborator ( Fig.4.7 ).

Fig.4.7. Cursurile citite la catedră cu numărul de ore

Dacă mergem spre jos și vizualizăm toate cursurile pe această pagină putem trece pe altă pagină unde sunt alocate următoarele cursuri. Această pagină se păstrează în fișierul curs.wml. În acest fișier sunt alocate primele 8 înregistrări. Dacă mergem spre jos și vizualizăm toate înregistrările pe această pagină putem trece pe altă pagină unde este alocată informația despre următoarele 8 discipline selectând cuvântul [More…] ( Fig. 4.8 ).

Dacă apasăm tasta BACK pe tastatura telefonului cu mouse-ul sau tasta ESCAPE pe tastatura calculatorului ne întoarcem pe pagina precedentă.

Fig.4.8. Următoare pagină unde se află 8 înregistrări despre cursurile citite

Dacă mergem spre jos și vizualizăm toate înregistrările pe această pagină putem trece pe altă pagină unde este alocată informația despre următoarele 8 discipline selectând cuvântul [More…] ( Fig. 4.9 ).

Fig .4.9. Următoare pagină unde se află 8 înregistrări despre cursurile citite

Dacă mergem spre jos și vizualizăm toate înregistrările pe această pagină putem trece pe altă pagină unde este alocată informația despre următoarele 8 discipline selectând cuvântul [More…] ( Fig. 4.10 ).

Fig.4.10. Următoare pagină unde se află 8 înregistrări despre cursurile citite

Dacă selectăm al doilea punct ”Corpul didactic” și apasăm tasta YES pe tastatura telefonului celular sau tasta ENTER pe tastatura calculatorului se încarcă pagina cu informația despre corpul didactic, adică numele de familie, prenumele și gradul științific a profesorilor (Fig.4.11). Această pagină se păstrează în fișierul corpul.wml. În acest fișier sunt alocate primele 10 înregistrări.

Fig.4.11 Corpul didactic

Dacă mergem spre jos și vizualizăm toate înregistrările pe această pagină putem trece pe altă pagină unde este alocată informația despre următorii 10 profesori ( Fig. 4.12 ).

Fig.4.12. Următoare pagină unde se află 10 înregistrări despre corpul didactic

Dacă însă selectăm pe un profesor și apasăm tasta YES pe tastatura telefonului celular sau tasta ENTER pe tastatura calculatorului se încarcă pagina cu denumirea disciplinelor care citește profesorul dat ( Fig. 4.13 ).

Dacă apasăm tasta BACK pe tastatura telefonului cu mouse-ul sau tasta ESCAPE pe tastatura calculatorului ne întoarcem pe pagina precedentă.

Fig.4.13. Denumirea disciplinelor ce citește profesorul

Dacă selectăm al treilea punct ”Laboratoarele catedrei” și apasăm tasta YES pe tastatura telefonului celular sau tasta ENTER pe tastatura calculatorului se încarcă pagina cu informația despre laboratoarele catedrei, adică denumirea și numărul auditoriei ( Fig. 4.14 ).

Dacă apasăm tasta BACK pe tastatura telefonului cu mouse-ul sau tasta ESCAPE pe tastatura calculatorului ne întoarcem pe pagina principală.

Fig.4.14. Laboratoarele catedrei

5 . PROIECTAREA TEHNICO-ECONOMICĂ A PROIECTULUI

5.1. Situația generală

Tehnologia WAP, la momentul de față, reprezintă un nou protocol de acces fără fir. Lucrul cu aceast protocol este foarte dificil. De obicei, elaborarea unui produs fără utilizarea unor instrumente, tehnici speciale, durează mult timp ( până la câteva săptămâni ) și este strict individual pentru fiecare caz aparte. În final, deseori, produsul obținut necesită o prelucrare suplimentară pentru a evita erorile depistate pe parcursul perioadei de testare.

Problema principală constă în coordonarea lucrului tuturor persoanelor implicate în elaborarea proiectului. Astfel rezultatul unei faze poate fi folosit de alte faze ale elaborării. Organizarea lucrului tuturor specialiștilor, coordonarea și sincronizarea lor la toate etapele elaborării prezintă o problemă nu numai de eficiență tehnică, ci și de eficiență economică, deoarece reducerea timpului de elaborare duce la micșorarea proporțională a costului de elaborare.

Împărțim întregul proces în câteva etape:

Prima etapă – de pregătire. Prevede următoarele faze:

А) formularea problemei

B) studierea literaturii tehnice

C) alegerea metodei optimale de atingere a scopului

D) pregătirea soft-ului necesar.

Formularea problemei prevede descrierea problemei în termeni tehnici, ce descriu funcțiile pe care trebuie să le îndeplinească programul, parametrii de limită, compatibilitatea, necesitățile față de tehnică și soft de sistem.

Studierea literaturii tehnice, în primul rând a surselor din Internet este necesară pentru verificarea ultimilor tehnologii în domeniul studiat, deoarece piața de programe soft este într-o dezvoltare rapidă. Fără consultarea surselor din Internet nu este posibilă crearea unui program ce va putea fi rulat pe diferite sisteme de operare. Consultarea cu specialiștii din domenii va da posibilitatea de a prevedea problemele înainte de elaborarea finală.

Există mai multe metode de atingere a scopului. Metoda ca va fi aleasă se decide în dependență de specificul pieței pentru care se elaborează programul dat. Nu în ultimul rând se ia în considerație costul softului necesar pentru elaborare.

A doua etapă – Elaborarea programului. Ea include câteva faze:

Elaborarea structurii site-ului;

Elaborarea părților componente;

Asamblarea celor două componente.

Elaborarea aplicației de tip WAP ne dă posibilitatea de a împărți lucrul efectuat în 2 faze. Coordonarea lucrului este foarte importantă la această etapă.

Prima fază constă în elaborarea și definirea structurii site-ului, adică, constă în determinarea schemei bloc al programului. A doua fază constă în elaborarea fiecărei pagini în parte și combinarea lor cu modelul principal.

A treia etapă – testarea programului

Controlul codului

Testarea locală a programului

Testarea versiunii beta a programului prin Internet.

Etapa de testare este foarte importantă, deoarece lucrul corect al softului este unul din cele mai importante momente. Prima fază prevede controlul codului programului, pentru a găsi erori în logica algoritmului, posibilitatea apariției cărora cîteodată este de un timp îndelungat, adică după ieșirea programului în realizare.

Apoi are loc testarea practică a programului în rețea. La această etapă poate avea loc reîntoarcerea la etapa a doua – de elaborare.

Produsul WAP, după perioada de testare locală și globală, este propus tuturor utilizatorilor prin intermediul browserelor WAP, simulatoarelor sau telefoanelor mobile cu susținerea WAP.

5.2. Etapele cercetării științifice.

Operațiile necesare pentru elaborarea produsului sunt date în tabelul 5.1

Tab.5.1

Operațiile necesare pentru elaborarea produsului

Durata lucrărilor este prezentată în tabelul.5.2

Tab.5.2

Durata lucrărilor

Reprezentarea grafică a grafului planului în rețea ( Fig.5.1 ) :

Fig. 5.1. Structura grafului-rețea.

unde: cercul – un eveniment;

săgeata – o lucrare;

tij – durata lucrului;

Rlij – rezerva liberă de timp;

Rdij – rezerva deplină de timp;

Tdi – timpul devreme de începere a evenimentului i;

Tti – timpul târziu de terminare a evenimentului i;

Ri – rezerva de timp;

Ni – numărul evenimentului.

Mai jos sunt prezentate calculele rezervelor de timp ( Tab.5.3 ).

Tab.5.3.

Rezervele de timp

5.3 Aprecierea economică a proiectului.

Aprecierea economică constă în determinarea eficienței așteptate a utilizării rezultatelor cercetării. Pentru determinarea eficienței economice este necesar de calculat cheltuielile pentru efectuarea cercetărilor. Unul din capitolele, care se include în planul de cheltuieli este “Materialele și semifabricatele procurate”. Denumirea materialelor, prețul lor și cantitatea necesară sunt date în tabelul 5.4. De asemenea aici se include și cheltuielile de transport, luate ca 10 % de la suma totală a prețurilor materialelor.

Tab.5.4

Prețul materialelor și semifabricatelor utilizate

Cheltuieli pentru procurarea utilajului sunt prezentate în tabelul 5.5.

Tab. 5.5

Cheltuieli pentru procurarea utilajului.

În planul de cheltuieli de asemenea se înscrie și retribuțiile salariaților. Calculul salariului de bază este prezentat în tabela. Salariul auxiliar se ia ca 10 % din suma salariului de bază, iar defalcările pentru asigurări sociale și în fondul pensionar se ia în mărime de 31% din suma salariului de bază și cel auxiliar. Restul capitolelor planului de cheltuieli pentru efectuarea cercetărilor se calculează în procente de la salariul de bază.

Cheltuielile de regie se calculă ca 45% din salariul de bază, iar restul cheltuielilor, la care se referă cheltuielile pentru producerea și multiplicarea documentației, pentru energie electrică, se calculă în mărime de 5 – 7 % din salariul de bază a salariaților.

Planul de cheltuieli pentru cercetări este dat în tabelul 5.6.

Tab.5.6

Planul de cheltuieli pentru cercetări

Apoi e necesar de împărțit lucrările după executanți și de determinat ocupația lor în general. Dar trebuie să ținem cont de următoarele, că ocupația fiecărui executant în parte nu trebuie să fie mai mare decât durata efectuării lucrului. Împărțirea executanților după lucru este dată în tabelul 5.7.

Tab.5.7

Planul de cheltuieli pentru cercetări

Generalizarea informației privind calcularea salariului de bază este prezentată în tabelul 5.8

Tab. 5.8.

Generalizarea informației privind calcularea salariului de bază.

La pasul următor stabilim planul total de cheltuieli. Acest process este prezentat în tabelul 5.9

Tab.5.9

Planul de cheltuieli

5.4. Determinarea eficacității economice a proiectului

S-a presupus că cheltuielile de proiectare să fie recuperate de primele 20 copii a programului realizate : (7890,57 lei / 20 = 394,53 lei).

Estimarea prețului unei copii a programului este prezentată în tabelul 5.10

Tab.5.10

Estimarea prețului unei copii a programului

Având datele despre cost, eficiența economică, sinecostul se determină după următoarea formulă:

Eecp = (Pc – Sn) N – Ken (Ic + Ipr)

unde Eecp – efectul economic anual;

Pc – prețul de cost al unei copii;

Sn – costul unei copii;

N – numărul de copii realizate pe an;

Ken – coeficientul de normare a investițiilor capitale ( >0,2 );

Ic – investițiile capitale;

Ipr – investițiile de proiectare.

Vom considera că numărul de copii a programului pentru primul an se va lua 60, iar investițiile capitale sînt estimate ca fiind egale cu zero. Astfel obținem:

( 5.4.1 ) Eecp = (480.16 – 417.53) 60 – 0.2 ( 0 + 7890,57 ) = 2179.69

Un alt coeficient important în aprecierea eficacității economice reprezintă coeficientul eficienței investițiilor, (sau altfel spus timpul de recuperare a investițiilor ) calculat după următoarea formulă:

( 5.4.2 ) Trec. = –———— = ( 0 + 7890.57 ) / 2179.69 = 3.62

Să calculăm coeficientul eficacității economice – Kec.

După calcularea formulei obținem:

( 5.4.3 ) Kec = 1/ Trec. = 1/3.62 = 0.27

Estimarea eficienței economice presupune compararea rezultatelor calculate cu cele normative. Investirea mijloacelor într-un careva proiect se recunosc efective în cazul când avem relația:

( 5.4.4 ) Kec ≥ Ken

Comparând rezultatele obținute cu cele normative obținem:

( 5.4.5 ) ( Kec = 0.27 ) > ( Ken = 0.20 )

Din aceste comparații vedem că investițiile pentru proiectare și producere sunt economic eficiente.

Aparatele de comunicație mobile, incluzând telefoanele celulare, pagerii și PDA (Personal Digital Assistants), în fiecare zi se răspândesc mai mult și mai mult. Paralel cu aceste aparate se dezvoltă și Internetul, la care prețul devine mai redus și mai convenabil. Modificațiile noi a telefoanelor mobile permit vizualizarea paginelor Web direct prin mini-browserele încorporate în ele.

Situația actuală a astfel de produse pe piața arată că în viitorul apropiat serviciul susnumit va fi solicitat de un număr și mai mare de benificiari.

6. PROTECȚIA MUNCII

6.1 Analiza condițiilor de muncă

Efectuarea lucrărilor de programare se efectuează într-o încăpere separată a organizației guvernamentale MoldInfoNet. Este necesar de efectuat analiza condițiilor de muncă în încăperea respectivă. Condițiile de muncă în timpul efectuării practicii de diplomă, de pe poziții de protecție, se apreciază în primul rând vizual aplicând noțiunile "normal" (n) și periculos (p). Analiza factorilor ce acționează asupra omului la locul de muncă e prezentat în forma de tabel ( Tab.6.1 ):

Tab.6.1

6.2 Condiționarea aerului

Condiționarea aerului în încăperi se face cu scopul de a întreține în ele:

a) Condițiile mediului aierian, prevăzute de norme.

b) Condițiile climaterice artificiale în corespundere cu cerințele tehnice în interiorul încăperilor.

c) Condițiile igienice optimale a mediului aierian în încăperile de producere, în caz dacă aceasta este argumentat cu mărirea productivității muncii.

d) Condițiile optimale ale mediului aierian în încăperile clădirilor publice și de locuit.

Condiționarea aierului, care se face cu scopul de a întreține condițiile optimale sau admisibile a mediului aierian, poartă denumirea de confortabilă, dar ceea ce se face cu scopul de a întreține condițiile artificiale a mediului aierian în corespundere cu cerințele tehnologice – tehnologică.

Sistemele de condiționare a aierului ( SCA ) trebuie să asigure parametrii meteorologici normați și puritatea aierului înăuntrul încăperilor cu parametrii aierului exterior, pentru perioadele caldă și rece a anului, după СНиП II-33-75. Pentru satisfacerea cerințelor tehnologice sau în cazul argumentărilor tehnico-economice se permite calcularea sistemelor de condiționare pentru parametrii aierului extern.

Condițiomarea aierului se efectuiază cu un complex de aparate tehnice ce se numește sistem de condiționare a aierului ( SCA ). În componența SCA intră aparate tehnice pentru pregătirea, deplasarea și distribuirea aierului, pregătirea aierului rece și deasemenea aparate tehnice pentru alimentare cu căldură și aier rece, automatică, conducere distanționată și control.

Aceste aparate tehnice se asamblează complet sau parțial în aparate aparte ce se numesc condiționere și deasemenea în noduri, ce port denumirea de calorifere de încălzire locală, aparate de mărire a umedității ș.a.

Conform standardului ASHRAE 55-56 ( SUA ) confortul termic se determină ca starea omului satisfăcut de condițiile mediului ambiant, care nu știe dorește oare el să schimbe condițiile mediului ambiant astfel ca ele să fie mai calde sau mai reci, sau nu. Parametrii mediului aierian, de care sunt satisfăcuți 80 % de oameni sănătoși, normal îmbrăcați, ce au un lucru ușor și-l îndeplinesc șezând, după standardul de mai sus sunt următorii:

temperatura după termometrul uscat 23-25 grade celsius.

temperatura medie de iradiere 21-27 grade celsius.

umeditatea relativă 20-60 %.

viteza mișcării aierului 0.05-00.23 m/s.

Cu îndeplinirea condiției că pentru încăperea dată variațiile maximale a temperaturei după termometrul uscat se află între limitele de 1 grad celsius, a temperaturii de iradiere – 0.8 grade celsius și a umidității- 10%.

Sistemele de condiționare a aierului sunt de câteva feluri:

a) centrale cu un canal și o zonă, ce deservesc una sau mai multe încăperi fără împărțirea sistemelor în zone.

b) centrale cu un canal și cu mai multe zone, ce deservesc mai multe zone într-o încăpere sau câteva încăperi cu repartizerea aierului prin țevi pentru fiecare zonă sau încăpere.

c) centrale cu două canale și mai multe zone, ce deservesc câteva zone într-o încăpere sau mai multe încăperi cu distribuirea aierului prin două țevi- cu aier rece și încălzit- în fiecare zonă sau încăpere.

d) sisteme locale compuse, ca regulă, din condiționere asamblate cu productivitatea de până la 20 mii m3/oră, ce deservesc una sau mai multe încăperi și în fiecare din ele sunt instalate unul sau mai multe condiționere, ce saigură reglarea locală a temperaturii sau a temperaturii și a umidității relative a aierului.

e) sisteme combinate ce lucrează în comun cu sisteme de încălzire și răcire, de umezire adăugătoare locală și cu alte dispozitive.

Parametrii necesari ai microclimei în încăperile de producție se asigură prin diferite metode. Pentru menținerea normelor aflării substanțelor dăunătoare în aer la locu de lucru se iau măsuri spre izolarea izvoarelor de substanțe dăunătoare,limitarea timpului de aflare a oamenilor în încăperile cu conținutul atmosferic dăunătoare în aer ș.a.

Una din tehnicile folosite în procesul de producție pentru eliminarea substanțelor dăunătoare din aerul zonei de lucru este ventilarea. Sistemele de ventilare asigură parametrii necesari ai microclimei în aerul zonei de lucru. Ventilarea este divizată în dou categorii în depndență de natura aceasta: ventilare naturală și artficială.

La ventilarea artificială schimbul de aier se efctuază cu ajutorul ventilatorului pri sistemele de canale cu aer. Reeșind din principiul de lucru a ventilatorului, ventilarea artificială se clasifică în următoarele categorii : de refulare ,de aspiratie, combinata.În sistemele de ventilare artificială aerul tras în încăperea de lucru poate fi uscat ,umezit ,răcit.Adică parametrii aerului tras, la ventilare artficială pot fi schimbați.

În prezent asigurarea normativelor de ventilare a aerului zonei de lucru sunt folosite dispozitive de condiționare a aerului. Cu ajutorul dispozitivului de condiționare aerului poate fi uscat ,umezit, ozonat ,dezodorat răcit sau încălzit.

Conform normativelor sanitar-igienice fiecărui lucrător trebue de asigurat de la 20m3 /h pînă la 30m3/h. Raportul între volumul încaperii și numărul de persoane care lucrează în această încăpere nu trebue să fie mai mic decît 20m 3. În lipsa substanțelor dăunătoare în încăpere , dacă volumul de aer pentru un lucrător e mai mare de 40m3 , normativele de ventilare nu sunt reglamentate.

Deoarece încăperea în care a fost elaborata lucrarea data întră în categoria I-raportul volumului de aer din laborator și numărul de persoane care se află în laborator în timpul lucrărilor este mai mic decît 20m3 pentru o persoană, aerul zonei laboratorului trbuie ventilat.Volumul de aer care trebue să fie tras trebue să fie în diapazonul de la 20m3/h pentru o persoană la 30m3/h. E de mentionat faptul, ca în încăperea susnumită sunt amplasate 3 locuri de muncă. Deci trebuie de ales un așa tip de dispozitiv de condiționare care ar asigura cerințele expuse mai sus.

Un așa tip de aparat poate servi dispozitivul de tip BK-2500, care are următoruii parametri tehnici:

Volumul de aer extras – 1000 m3/h;

Tensiunea de alimentare – 220V , 50Hz;

Schema de lucru a unui dispozitiv de condiționare tipic este arătată în desenul următor de mai jos (Fig.5.1 ).

Fig. 5.1. Schema tipica de lucru a conditionerului BK-2500

1 – canalul aerului din afară

2 – canalul aerului recirculant

3 – filtrul

4,7 – încălzitoare de aer

5 – injectoare

6- separator de picături

8- aierul condiționat

Date din pașapotul tehnic a condiționerului BK 2500

Date tehnice:

Instalația de condiționare

BK 2500

Productivitatea de aer rece , kcal/h – 2500

Substanța folosită pentru răcire, – freon

Puterea consumată (de la sursa de curent alternativ) W, -1650

Tensiunea, V – 220

Frecvența curentului , Hz -50

Nivelul de zgomot , dB – 60

Curentul de lucru ,A – 8

Dimensiunele, mm

Înălțimea 460

lățimea 660

adîncimea 615

greutatea , kg 65

6.3. Calcularea iluminatului natural

O mare importanță pentru asigurarea capacității înalte de muncă și bunei dispoziții are iluminarea optimală a locului de muncă. Iluminatul poate fi natural (cu folosirea energiei solare) artificial (cu ajutorul becurilor incandescente și fluoriscente) și combinată. Iluminatul natural, la rândul său, se împarte în lateral (prin ferestre), de sus (prin felinare) și combinat.

Calcularea iluminatului natural constă din calcularea ariei totale a ferestrelor, felinarelor în m2. Lucrările de proiectare a lucrării de diplomă date s-a efectuat într-o încăpere ce are numai iluminat lateral (o fereastră).

Calcularea ariei ferestrei se efectuiază după formula:

( 6.3.1 ) 100(So/Sp) = ((En*Kr*ho/to*r1)*Kcl) unde:

So – aria felinarelor (în cazul iluminatului lateral),

Sp – aria podelei,

En – valoarea normată a coieficientului de iluminat natural ( CIN ),

Kr – coieficient de rezervă ce depinde de tipul de încăpere și poziția sticlei ( verticală, sub unghi… ),

ho – caracteristica de iluminare a ferestrelor (depinde de lungimea, adâncimea încăperii și de distanța de la nivelul de lucru până la punctul de sus al ferestrei),

Kcl – coieficient ce depinde de umbrirea ferestrelor de către clădirile

vecine,

r1 – coieficient ce depinde de mărirea CIN în cazul iluminării laterale datorită luminii reflectate de la suprafața încăperii și de la suprafețele din apropierea clădirii ,

to – coieficientul general de trecere a luminii , ce se determină conform relației:

( 6.3.2 ) to = t1*t2*t3*t4*t5 , unde

t1- coieficient de trecere a luminii prin materialul, din care-i făcut fereastra

t2 – coieficient ce depinde pierderile de lumină în rama ferestrei,

t3 – coieficient ce depinde de pierderile de lumină în construcțiile purtătoare,

t4 – coieficient ce ține de pierderile de lumină în instalațiile apărătoare de soare

t5 – coieficient ce ține de pierderile de lumină în setca de protecție ce se instalează sub felinar, este egal cu 0.9.

Toți acești coieficienți se determină conform СНиП II-4-79 în dependență de diferiți factori.

În cazul iluminării naturale laterale se normează valoarea minimală a CIN în punctul situat la distanța de 1m de la peretele cel mai îndepărtat de la ferestre pe intersecția suprafeței verticale a secțiunei caracteristice a încăperii cu suprafața de lucru ( sau a podelei).

Valoarea normată a CIN En pentru clădirile ce se află în brâurile climaterice I, II, IV și V ale climatului de lumină se determină după formula :

( 6.3.3 ) En(I,II,IV,V) = En(III)*m*C, unde

En(III) – valoarea CIN ce depinde de tipul lucrului vizual și tipul de încăpere ( publică, de producere, depozit ș.a.)

m – coieficientul climatului de lumină ( pentru condițiile date m=0.9),

C – coieficientul de solarizare a climatului ce depinde de zona climaterică și amplasarea ferestrelor în pereții externi ai clădirii.

Desfășurarea proiectării diplomei are loc într-o încăpere a organizațiie guvernamentale MoldInfoNet cu dimensiunile:

lungimea – 6.5 metri,

lățimea – 2.5 metri,

înălțimea – 3.5 metri,

încăperea dată are o fereastră cu dimensiunile: 2.0 X 1.3 m.

Deci aria ferestrei și a podelei încăperii sunt egale cu :

( 6.3.4 ) So = 2*1.3 = 2.6 m2 și Sp = 6.5*2.5 = 16.25 m2. ( 6.3.5 )

De remarcat faptul că orașul Chișinău este așezat în zona IV a climatului de lumină al fostei URSS.

În rezultatul consultării standardului СНиП II-4-79 pentru condițiile de față s-au primit următoarele valori ale coieficienților :

En = 0.63; Kr =1.2 ; ho=7.5; t1 =0.75 ; t2 =0.65; t3=1; t4 =1; t5 =0.9

deci to =0.44; r1 =1.3; Kcl =1; En(III) =1; m =0.9; C = 0.7

Efectuind calculele conform expresiei ( 6.3.1 ) se primeste ca rezultat valoarea necesara pentru aria totala a ferestrelor laterale : So=1.7 m2. Tinand cont de faptul, ca aria ferestrei laterale din incaperea, unde a fost efectuata lucrarea data este egala cu 2.6 m2 se conchide ca iluminatul natural este asigurat la nivelul satisfacator.

6.4. Cerințele ergonomice la locul de lucru

Conform SSSM pentru fiecare tip de utilaj nou, proces tehnologic nou se elaborează capitolul "Cerințele securității în condițiile tehnice". Din acest capitol fac parte și cerintele ergonomice, care constau în crearea unui mediu confortabil de lucru. Mediul de lucru in laborator pentru utilizator este calculatorul.

Cerintele ergonomice in organizația MoldInfoNet depind de mai mulți factori din mediul de lucru al utilizatorului, care determină dacă el lucreaza eficient si într-un mod care îi asigură sănătate și siguranță. Modul în care este aranjată mobila, utilajul laboratorului, iluminarea și alte condiții de lucru pot influiența faptul cum se simte utilizatorul și cât de eficient lucreaza.

În timpul instalării calculatorului se evalueaza mediul în care se va lucra. Cu cât se minimalizeaza oboseala și disconfortul, cu atât se creeaza un mediu mai confortabil, mai sănătos și mai eficient pentru lucrul utilizatorului.

Este în interesul utilizatorului să-și aranjeze locul de muncă confortabil din punct de vedere al sănătații. Cazul contrar ar putea duce la disconfort și ar afecta serios sănătatea lui.

Sugestiile date aici sunt planificate pentru a ajuta selectarea căilor care ar asigura lucrul mai efectiv și mai confortabil, însă numai utilizatorul este persoana, care poate determina și aranja mediul cel mai bun de lucru.

Mobila și amplasarea ei. Mobilierul trebuie aranjat în așa fel, ca să satisfacă cerințele pentru a obține o atmosferă de confort. Dacă masa de la locul de lucru este ajustabilă, atunci se ajustează înălțimea potrivită, in caz contrar se aranjează scaunul în modul care ar satisface necesitățile. Ajustarea corectă a scaunului poate adăuga confort prin asigurarea unei poziții bune. Atunci când se selecteaza și se aranjează scaunul este necesar de reținut următoarele: fiți siguri dacă scaunul D-tră este de înălțimea potrivită. Poziția corectă ar fi aceea, care V-ar da posibilitatea să Vă mențineți poziția propriei mâini și să plasați picioarele pe podea. Genunchii trebuie să fie la același nivel cu șoldurile, ori puțin mai sus. Utilizați un suport pentru picioare în cazul când scaunul D-tră este prea înalt și picioarele nu ajung până la podea.

Ca recomandații individuale pot servi următoarele:

Atunci când ședeți, evitați presiunea de-a lungul coapsei și părții din jos a picioarelor. Genunchii trebuie să fie puțin mai sus decât șoldurile.

Așezați-vă așa ca partea de jos a spatelui să se sprigine atunci când ședeti la locul de lucru.

Ocupați o poziție de lucru naturală, dreaptă și relaxantă și lăsați scaunul să vă sprigine. Evitați pozitia aplecată atât înainte, cât și în urmă.

Variați sarcinile D-tră pentru a nu vă afla în aceiași poziție în decursul a câtorva ore.

Faceți întreruperi periodice atunci când lucrați la calculator timp îndelungat (câteva ore). Vă veți putea convinge că întreruperile scurte, dar frecvente vor fi mai benefice decât întreruperile mai lungi și rare.

Ridicați-vă și întindeți-vă câteva minute și faceți exerciții de câteva ori pe zi.

Schimbați frecvent poziția atunci când ședeți, pentru a reduce oboseala muschilor.

Faceți ca materialele de lucru să vă fie la îndemână.

Așezarea monitorului. Dacă monitorul e plasat în poziția corespunzătoare și la înaltimea corectă, atunci se reduce încordarea ochilor, cât și oboseala mușchilor gâtului și a umerilor. La plasarea monitorului e binevenit să fie urmate următoarele recomandații:

Așezați monitorul direct în fața D-tră la o distanță de vedere potrivita.

Atunci când ședeți la locul de lucru asigurați-vă că partea de sus a monitorului nu este mai sus decât nivelul ochilor.

Așezați monitorul în așa mod, pentru a evita strălucirile, ori alte reflecții strălucitoare.

Dacă monitorul are caracteristicile de înclinare și cuplaj, utilizați-le pentru a găsi cea mai bună poziție a lui. Este posibil ca să doriți să înclinați puțin monitorul pe spate pentru ca ecranul să vă satisfaca privirea.

Utilizați lumina monitorului și punctele de control ale monitorului pentru a îmbunătăți caracterul și calitatea imaginii.

Dacă utilizați un suport pentru documente, apoi trebuie să-l localizati la același nivel și distanță de vedere ca și monitorul.

Așezarea tastaturii, soricelului, și a altor dispozitive. Tastatura și celelalte dispozitive, ca de exemplu, șoricelul, trebuie să fie situate în așa poziție, încât brațele și palmele să se afle într-o poziție naturală, confortabilă și relaxantă. Tastatura se așează în poziția confortabila pentru utilizator. Ca recomandații pot servi următoarele:

Alegeți o suprafață de lucru destul de încăpătoare unde să țineți utilajul pentru calculator și celelalte articole auxiliare necesare pentru lucrul D-tră.

Așezați tastatura exact în fața D-tră. Aceasta vă dă posibilitate să tapați astfel ca umerii să rămână relaxați și brațele să atârne liber în părți.

Ajustați înălțimea scaunului sau a suprafeței de lucru în așa mod, ca antebrațul să formeze un unghi drept cu brațul.

Minimalizați îndoirea palmelor și țineți coatele aproape de corp.

Evitați taparea îndelungată, îndeosebi dacă este forțată.

Dacă utilizați șoarecele, asigurați loc destul pentru mișcări libere, nestingherite.

Atunci când țineți șoarecele, lăsați palma pe masă. Apucați șoarecele ușurel. Lăsați degetul arătător pe un buton și al doilea deget pe altul.

Asigurarea iluminării și protecția vederii. Iluminarea corectă adaugă eficacitate și confort în lucrul utilizatorului. Iluminarea trebuie să fie aranjata astfel, ca să ajute la efectuarea tipului de lucru cel mai des efectuat de caăre el. De exemplu, dacă cea mai mare parte a lucrului este efectuată în fața calculatorului, atunci trebuie să luați în considerație următorii factori:

Dacă este posibil, aranjați utilajul ori sursa de iluminare astfel ca reflecțiile strălucitoare de pe ecran să fie minimalizate.

Dacă încăperea are geamuri, atunci se recomandă utilizarea jaluzelelor, obloanelor ori draperiilor pentru a dirija cantitatea de lumină din încăpere. Încercați să plasați monitorul astfel ca părțile lui să fie situate spre geam. Aceasta poate reduce strălucirea pe ecran.

Așezați monitorul între rândurile luminilor de sus pentru a evita strălucirea.

Combinați iluminarea generala cu cea specială ( a sarcinii date ) pentru necesitățile de iluminare, însă evitați sursele de lumină strălucitoare din câmpul vederii.

Utilizați iluminarea directă pentru a evita petele strălucitoare pe ecran.

Atunci când se lucrează la calculator o perioadă mai îndelungată de timp, ochii pot deveni iritați și obosiți. De aceea trebuie acordată o atenție specială protecției vederii:

Faceți întreruperi frecvente și odihniți ochii.

Mentineți ochelarii, lentilele de contact și ecranul calculatorului în curățenie.

Dacă utilizați filtrul de strălucire, curătați-l conform instrucțiunilor.

Examinați-vă regulat ochii la medicul oculist.

Dacă se vor urma toate recomandările menționate parametrii ergonomici ai mediului de lucru pot fi considerate satisfăcătoare.

6.5. Semnalizarea antiincendiară

Securitatea antiincendiară conform STAS 12.I.033-81 caracterizează o stare a obiectului, la care trebuie să fie exclusă posibilitatea izbucnirii si dezvoltarii

incendiului.

Securitatea antiincendiară conform STAS 12.I.004-85 este asigurată:

De sistemul de prevenire a incendiului;

De sistemul de protecție antiincendiară;

De lucrările organizator – tehnice;

Sistemul de prevenire a incendiului prezintă un complex de lucrări organizatorice si mijloace tehnice, îndreptate spre excluderea condițiilor de izbucnire a incendiitor. Catre așa lucrări se referă lucrările de prevenire a formării mediului de ardere și apariția in ea a surselor de aprindere. Sistemul de protecție antiincendiară prezintă o combinare a lucrărilor organizatorice și a mijloacelor tehnice, îndreptate spre prevenirea posibilității de acțiune asupra oamenilor a factorilor periculoși ai incendiului și reducerea pagubelor materiale spre minimum. În sistemul de protecție antiincendiară intra:

lucrările cu caracter tehnologic;

mijloacele tehnice.

Lucrările organizator-tehnice includ:

– organizarea echipei de securitate antiincendiară în mod corespunzător, dotarea tehnica și numărul de lucrători respectiv;

atragerea atenției lucrătorilor asupra asigurării securității antiincendiare;

organizarea instruirii lucrătorilor, slujbașilor și a populației în domeniul regulilor securității antiincendiare;

elaborarea lucrărilor asupra măsurilor de acționare a administrației, lucrătorilor, slujbașilor și a populației în cazul izbucnirii incendiului și organizarea evacuării oamenilor;

confecționarea și folosirea mijloacelor de propagandă a asigurării securității antiincendiare;

și altele.

Posibilitatea lichidării rapide a incendiului depinde mult de prevenirea la timp a acestuia.O metodă răspândită de prevenire este comunicația telefonică. O metodă mai răspândită și mai fiabilă de semnalizare antiincendiară este sistemul electric de semnalizare care constă din patru părți principale:

dispozitiv de prevenire, care se instalează la locurile de munca și se pun în funcțiune manual sau automat;

dispozitiv static de recepție, care recepționează semnale de la dispozitivul de prevenire și care le transmite în incăperea echipei de salvare antiincendiare:

sistemul de conductoare, care unește dispozitivul de prevenire cu stația de recepție; acumulatoare sau sistemul de alimentare electrică.

Sistemele de prevenire antiincendiară trebuie să fie elaborate pentru fiecare obiect in parte, reieșind din probabilitatea apariției incendiului nu mai mare de 0.000001 în an referită la un nod (element) al obiectului dat.

Semnalizarea electrică antiincendiară în dependență de schema de legatură cu stația de recepție se divizeaza in:

schema cu raze ( Fig. 5.2.a );

schema inelară ( Fig. 5.2 b ).

a ) b )

Fig. 5.2. Schemele de legătură cu stația de recepție antiincendiară

În cazul schemei cu raze, de la stația de recepție la fiecare dispozitiv de prevenire se trage un conductor separat, numit rază. Raza constă din două conductoare independente – direct si indirect.

În cazul schemei inelare toate dispozitivele de prevenire se instaleaza in serie pe un cablu comun, ambele capete ale căruia sunt introduse în dispozitivul de recepție. La întreprinderile mari de obicei sunt conectate cîteva conductoare independente, iar pe fiecare conductor pot fi conectate pînă la 50 de dispozitive de prevenire.

Dispozitivele de prevenire pot fi manuale si automate. Cele manuale se construiesc in formă de butoane și se instaleaza in holuri sau pe scări. Cele automate în dependență de fenomenul fizic la care reacționează traductoarele se divizează în dispozitive de prevenire de fum, de căldură și de lumină.

Dispozitivele de prevenire care reacționează la fum reacționează la apariția fumului, de căldură – la mărirea temperaturii aerului în incăpere și cele de lumină – la apariția focului deschis.

Dispozitivele de prevenire de căldură automate în dependență de tipul elementului sensibil folosit se împart in: bimetalice, semiconductoare si termocupluri.

Se mai folosesc dispozitive de prevenire automate combinate care reacționează la fum și căldură. Își găsesc aplicație și dispozitivele de prevenire cu ultrasunet, care reacționează la schimbarea câmpului de ultrasunet în timpul incendiului.

Dispozitivele de prevenire antiincendiară automate se caracterizează prin sensibilitate, inerție și zone de acțune.

Concluzie.

În ce în ce mai mulți oameni procură echipamentele diferite a conexiunii celulare. Asortimentul acestor echipamente este foarte larg. Firmele – producătorii și furnizorii serviciilor introduc serviciile noi. În legătură cu dezvoltarea explozivă rețelei Internet echipamentele conexiunii celulare au început să achiziționeze funcțiile, care mai înainte erau caracteristice numai pentru calculatoarele, – primirea și trimiterea poștei electronice, vizualizarea resurselor WWW cu ajutorul browserelor speciali.

Conform cerințelor utilizatorilor acestor echipamente au fost elaborate standardele și specificațiile corespunzătoare, în particular, WML (Wireless Markup Language) – un limbaj special de marcare de hypertext pentru telefoanele celulare, care mențin standardul WAP (Wireless Application Protocol).

O integrare mai strânsă a conexiunii celulare și Internetului asigură protocolul WAP (Wireless Access Protocol). Acest protocol este destinat pentru accesul în Internet de la telefonul mobil cu ajutorul browserului care este integrat în softul telefonului (sau cartela SIM).

Particularitatea acestui standard este în aceea, că el evidențiază, în diferență de protocoalele tradiționale de tipul HTTP, astfel de particularitățile a telefoanelor celulare și PDA ( Personal Digital Assistants ), și de asemenea accesului fără fir, cum sunt capacitatea mică de memorie și ecranul mic a telefonului, restricția în privința tastaturii, capacitatea de trecere joasă a canalului de conexiune și viteza joasă a procesorului.

În procesul de lucru asupra proiectului de diplomă a fost elaborată pagina WAP catedrei Tehnologii Informaționale Universității Tehnice a Moldovei, care conține informația pe catedra despre cursurile citite ( incluzând numărul total de ore, numărul de ore la teorie, practică și lucrări de laborator ), despre corpul didactic ( incluzând gradul științific și obiectele care citesc ), și despre laboratoarele catedrei.

Bibliografie.

http://www.fssr.ru/icccs/kunegin/ref/mobile/cdma1.htm. Система сотовой подвижной связи CDMA.

http://www.cellularworld.ru/pages.phtml?page=cdma&version=print . Стандарт CDMA.

http://www.uns.ru/nets/1997/07/46.htm . Александр Крейнес. Код с правом передачи.

http://www.cdma.aaanet.ru/multi_access.htm. Технология мультидоступа.

http://gsm.vtc.ru/cdma/description/cdma.htm. Цифровые сотовые системы подвижной радиосвязи с кодовым разделением каналов.

http://www.comptek.ru/wireless/articles/art00022.html Беспроводные сети передачи данных . Александр Крейнес.

http://www.uns.ru/nets/1998/05/16.htm.Александр Крейнес.Мобильный телефон как средство доступа в Internet.

http://www.is-d.ru/wap/wap01.htm .Что же такое WAP?

http://www.numeric.ru/m3gate/technology/r_index.htm .WAP Технологии.

http://www.uns.ru/nets/1998/05/16.htm. Александр Крейнес. Мобильный телефон как средство доступа в Internet.

http://www.sotovik.ru/library/analit_16_1.htm. GPRS – ключ к эволюционному переходу к системам третьего поколения.

http://www.sotovik.ru/library/analit_16_24.htm.Альтернативные способы передачи данных по мобильной связи и GPRS.

http://www.sotovik.ru/library/analit_16_25.htm. Развитие GPRS.