Elaborarea Sistemului Informational al Medicinii Primare
CUPRINS
ADNOTARE 3
INTRODUCERE 8
1 MEDIUL INTEGRAT DE PROGRAMARE DELPHI 10
1.1 Scurt istoric despre mediului integrat Delphi 10
1.2 Ce este și ce poate Delphi 11
1.3 Interfața cu utilizatorul a IDE-lui Delphi 12
1.4 Programarea orientată pe obiecte 13
1.5 Obiecte, proprietăți, metode, evenimente 14
1.6 Bazele programării vizuale ale interfețelor 15
1.7 Sisteme de elaborare rapidă a aplicațiilor 16
1.8 Baze de date 16
1.8.1 Principiile de construire a bazelor de date 16
1.8.2 Tipuri de baze de date 18
1.8.3 Organizarea legăturilor cu bazele de date în Delphi 19
1.8.4 Scurtă relatare despre componentele folosite
pentru stabilirea legăturilor cu bazele de date 20
1.8.5 Componente set de date (data set) 21
1.8.6 Componente de vizualizare și gestionare a datelor 23
1.8.7 Administrarea tranzacțiilor. Componentul DataBase 23
1.8.8 Module de date 24
2 MICROSOFT ACCESS – MAI MULT DECÂT UN SGBD CLASIC 25
2.1 Crearea unei baze de date 26
2.1.1 Crearea unui tabel 26
2.1.2 Caracteristicile câmpurilor 26
2.1.3 Stabilirea cheilor primare 27
2.2 Prelucrarea datelor 28
2.3 Relații între tabele. Integritatea datelor 28
2.4 Gestionarea datelor 30
2.5 Microsoft Access – ceva mai mult decât un SGBD 30
2.5.1 Necesitatea importării / exportării datelor 31
2.5.2 De ce totuși Microsoft Access 32
3 NOȚIUNI GENERALE DESPRE SIMP 33
3.1 Definiția sistemului SIMP 33
3.2 Destinația sistemului SIMP 34
3.3 Scopul elaborării SIMP 34
3.4 Principiile ce stau la baza elaborării SIMP 34
3.5 Sarcini de bază 35
3.6 Funcțiile de bază ale sistemului 36
3.7 Documentele sistemului 37
3.7.1 Documente tehnologice 38
3.7.2 Identificarea obiectelor sistemului 38
4 DESCRIEREA PROGRAMULUI 41
4.1 Etapele elaborării SIMP 41
4.1.1 Lucrări de analiză 42
4.1.2 Testări și verificări inițiale 42
4.1.3 Proiectarea tehnică 43
4.1.4 Dezvoltarea subsistemului 44
4.1.5 Testarea și verificarea sistemului realizat 44
4.1.6 Formarea documentației tehnice 45
4.2 Descrierea programului 46
4.2.1 Registre 47
4.2.2 Nomenclatoare 55
4.2.3 Rapoartele registrelor populației 58
4.4 Clasificatorul Internațional al maladiilor (CIM) 59
5 PROTECȚIA MUNCII 63
5.1 Analiza condițiilor de muncă în sala centrului de calcul (CC) 64
5.2 Calculul iluminatului natural și artificial în sala CC 66
5.3 Cerințe economice 69
5.4 Ecologia 72
5.5 Organizarea securității antiincendiare în sala CC 75
6 COMPARTIMENTUL ECONOMICO – ORGANIZAȚIONAL 77
6.1 Planificarea economică a proiectului 77
6.2 Construirea grafului – rețea și calulul parametrilor principali 81
6.3 Calculul eficienței econimice a proiectului 87
CONCLUZII 90
BIBLIOGRAFIE 91
ANEXE 92
Anexa 1. Schema structurală a programului 92
Anexa 2. Schema conectării aplicației SIM cu baza de date Med 93
Anexa 3. Structura relațională a bazei de date 94
Anexa 4. Schema conectării aplicației Delphi la baze de date de format diferit 95
Anexa 5. Transmiterea datelor la nivel județean 96
Anexa 6. Graful – rețea a procesului de elaborare a proiectului 97
Anexa 7. Listingul programului (unitul principal Main) 98
=== ADNOTARE ===
ADNOTARE
Proiectul de diplomă dat , Sistemul Informațional al Medicinii Primare (SIMP) este destinat pentru colectarea, renovarea și analiza datelor despre starea sănătății populației.
Proiectul dat este divizat în șase capitole.
În primul capitol sunt prezentate date generale despre IDE Delphi
Următorul capitol conține informație despre Sistemul de Gestionare a Bazelor de Date Microsoft Access.
Noțiuni generale despre SIMP, destinația, mediul de funționare, principiile ce stau la baza elaborării, precum și sarcina de bază sunt redate în capitolul trei.
Descrierea programului cu careva proceduri, structura funcțională și relațională a bazei de date sunt prezentate în capitolul patru.
Totalitatea normelor și regulelor de protecție a muncii sunt enunțate în capitolul cinci.
Compartimentul economico – organizațional prevăzut pentru determinarea eficienței economice a proiectului alcătuiește capitolul șase.
=== GATA ===
CUPRINS
ADNOTARE 3
INTRODUCERE 8
1 MEDIUL INTEGRAT DE PROGRAMARE DELPHI 10
1.1 Scurt istoric despre mediului integrat Delphi 10
1.2 Ce este și ce poate Delphi 11
1.3 Interfața cu utilizatorul a IDE-lui Delphi 12
1.4 Programarea orientată pe obiecte 13
1.5 Obiecte, proprietăți, metode, evenimente 14
1.6 Bazele programării vizuale ale interfețelor 15
1.7 Sisteme de elaborare rapidă a aplicațiilor 16
1.8 Baze de date 16
1.8.1 Principiile de construire a bazelor de date 16
1.8.2 Tipuri de baze de date 18
1.8.3 Organizarea legăturilor cu bazele de date în Delphi 19
1.8.4 Scurtă relatare despre componentele folosite
pentru stabilirea legăturilor cu bazele de date 20
1.8.5 Componente set de date (data set) 21
1.8.6 Componente de vizualizare și gestionare a datelor 23
1.8.7 Administrarea tranzacțiilor. Componentul DataBase 23
1.8.8 Module de date 24
2 MICROSOFT ACCESS – MAI MULT DECÂT UN SGBD CLASIC 25
2.1 Crearea unei baze de date 26
2.1.1 Crearea unui tabel 26
2.1.2 Caracteristicile câmpurilor 26
2.1.3 Stabilirea cheilor primare 27
2.2 Prelucrarea datelor 28
2.3 Relații între tabele. Integritatea datelor 28
2.4 Gestionarea datelor 30
2.5 Microsoft Access – ceva mai mult decât un SGBD 30
2.5.1 Necesitatea importării / exportării datelor 31
2.5.2 De ce totuși Microsoft Access 32
3 NOȚIUNI GENERALE DESPRE SIMP 33
3.1 Definiția sistemului SIMP 33
3.2 Destinația sistemului SIMP 34
3.3 Scopul elaborării SIMP 34
3.4 Principiile ce stau la baza elaborării SIMP 34
3.5 Sarcini de bază 35
3.6 Funcțiile de bază ale sistemului 36
3.7 Documentele sistemului 37
3.7.1 Documente tehnologice 38
3.7.2 Identificarea obiectelor sistemului 38
4 DESCRIEREA PROGRAMULUI 41
4.1 Etapele elaborării SIMP 41
4.1.1 Lucrări de analiză 42
4.1.2 Testări și verificări inițiale 42
4.1.3 Proiectarea tehnică 43
4.1.4 Dezvoltarea subsistemului 44
4.1.5 Testarea și verificarea sistemului realizat 44
4.1.6 Formarea documentației tehnice 45
4.2 Descrierea programului 46
4.2.1 Registre 47
4.2.2 Nomenclatoare 55
4.2.3 Rapoartele registrelor populației 58
4.4 Clasificatorul Internațional al maladiilor (CIM) 59
5 PROTECȚIA MUNCII 63
5.1 Analiza condițiilor de muncă în sala centrului de calcul (CC) 64
5.2 Calculul iluminatului natural și artificial în sala CC 66
5.3 Cerințe economice 69
5.4 Ecologia 72
5.5 Organizarea securității antiincendiare în sala CC 75
6 COMPARTIMENTUL ECONOMICO – ORGANIZAȚIONAL 77
6.1 Planificarea economică a proiectului 77
6.2 Construirea grafului – rețea și calulul parametrilor principali 81
6.3 Calculul eficienței econimice a proiectului 87
CONCLUZII 90
BIBLIOGRAFIE 91
ANEXE 92
Anexa 1. Schema structurală a programului 92
Anexa 2. Schema conectării aplicației SIM cu baza de date Med 93
Anexa 3. Structura relațională a bazei de date 94
Anexa 4. Schema conectării aplicației Delphi la baze de date de format diferit 95
Anexa 5. Transmiterea datelor la nivel județean 96
Anexa 6. Graful – rețea a procesului de elaborare a proiectului 97
Anexa 7. Listingul programului (unitul principal Main) 98
INTRODUCERE
Orice comunitate socială care dorește să se integreze într-o societate modernă trebuie să răspundă astăzi, în primul rând la întrebarea: acceptă ori nu idea Societății informaționale. Evident și comunitatea medicală din Republica Moldova trebuie să-și determine poziția pe tărâmul dat. Aceste tendințe sunt susținute și promovate de Organizația Mondială a Sănătății prin elaborarea unor proiecte și recomandări țărilor membre cu privire la implementarea și utilizarea cât mai largă a informației și informaticii medicale în organizarea asistenței medicale teritoriale (Direcțiile Sănătate Județene – în cazul Republicii Moldova).
În ultimii ani sistemul ocrotirii sănătății din Republica Moldova trece printr-o perioadă de schimbări structurale esențiale. Acest proces se referă la descentralizarea și întărirea rolului Direcțiilor Sănătate Județene și urmărește scopul perfecționării structurilor de dirijare a ocrotirii sănătății pe teritoriu și creșterii calității asistenței medicale. Un element important în evaluarea stării sănătății populației și determinării eficacității măsurilor întreprinse la diferite niveluri îi revine informației medicale și Sistemelor Informaționale Medicale, ca instrument de acumulare, stocare, prelucrare si analiză a informației.
Sarcina principală a sistemelor informaționale teritoriale (Județene) este: asigurarea informațională a tuturor activităților, inclusiv a celor nemedicale, care influiențează direct îmbunătățirea stării sănătăți populației din teritoriul respectiv.
În acest context, problema esențială constă în selectarea permanentă din fluxul informațional a acelor date, care sunt necesare conducătorilor Direcțiilor Sănătate Județene pentru elaborarea și implementarea programelor medicale pe teritoriu.
Având în vedere saltul gigantic de performanță efectuat precum răspândirea calculatoarelor și tehnologiilor informaționale moderne în întreaga lume, este evidentă examinarea lor ca o componentă de bază în perfecționarea procesului de colectare si prelucrare a informației medicale la toate nivelele.
Prelucrarea și păstrarea volumelor mari de informație, generate în activitatea structurilor Județene de sănătate, schimbul de informație între nivelul Național și nivelul Județean, implementând calculatoarele și tehnologiile informaționale și de comunicație devin mult mai operative și accesibile.
Implementarea calculatoarelor și tehnologiilor informaționale la nivel Județean va permite prelucrarea și analiza datelor în teritoriu mult mai operativ și nu așa dificil, iar informația va deveni mult mai accesibilă utilizatorilor locali. Astfel starea și dinamica nivelului sănătății populației în teritoriu va fi actualizată permanent, indicatorii morbidității și activității instituțiilor medicale fiind disponibili in fiecare lună. Aceasta va permite monitorizarea permanentă a evoluției sănătății populației, promovarea și controlul îndeplinirii Programelor de Stat și Regionale în domeniul sănătății.
Implementarea sistemelor computerizate de prelucrare a informației este un proces în general costisitor care pe lîngă costurile investițiilor capitale (tehnică de calcul, elaborare programe, asigurarea comunicațiilor etc.) necesită și cheltuieli de întreținere legate in special de:
Standardizarea și întreținerea echipamentului și programelor pe calculator
Elaborarea și adaptarea programelor la necesitățile locale
Pregătirea permanentă a cadrelor medicale implicate in utilizarea sistemelor informaționale
La momentul actual, sisteme informaționale computerizate la nivel Județean, precum și Național nu există în Republica Moldova, dat fiind reorganizarea recentă administrativ-teritorială a Republicii Moldova și reforma sistemului ocrotirii sănătății. In aceste condiții, este încercată realizarea unui proiect pilot într-un Județ, pentru elaborarea și testarea modelului informațional concret pentru toate nivelele. Resursele financiare și tehnice necesare pot fi obținute, în special prin Programele pentru Moldova elaborate de organismelor internaționale (Organizația Mondială a Sănătății, UNICEF, Banca Mondială, Comunitatea Europeană, Guvernele unor țări, Fundația SOROS) precum și cu contribuția organelor administrării locale și Bugetului ocrotirii sănătății.
Deoarece în Județul Lăpușna au demarat deja un șir de proiecte de asistență în domeniul medical este oportun de a lansa proiectul pilot pentru Crearea Sistemului Informațional computerizat tot pentru acest județ, astfel reducând unele cheltuieli și obținând o eficiență maximă. Pentru aceasta se propun următoarele etape:
– Selectarea a 2-5 instituții medicale de nivelul 1 ( Centrele de Sănătate)
Dotarea fiecăreia cu calculator, imprimantă și alte echipamente
Elaborarea programelor pentru calculator (SOFT-ului) necesar medicului de familie numit "Sistemul Informațional "Medicul de Familie" care va permite :
înregistrarea în calculator a tuturor activităților medicilor de familie din cadrul Oficiului in special:
– Registrul electronic general al populației
– Registrele specializate ( după sex, vârsta, femei gravide, copii, stare socială etc.)
– Introducerea treptată a noțiunii de Fișă electronică a Pacientului
b) pregătirea automatizată a tuturor rapoartelor si dărilor de seama stabilite pentru medicul de familie
1 MEDIUL INTEGRAT DE PROGRAMARE DELPHI
1.1 Scurt istoric despre mediul integrat Delphi
Bătrânul Pascal este un limbaj de nivel înalt care își are originea undeva pe la începutul anilor ‘70. Atunci când a purces la conceperea sa, Niklaus Wirth, profesor la ETH Zurich, a avut în vedere, în principal următorul aspect: noul limbaj trebuia să reflecte în mod clar și natural o serie de concepte de bază care să permită utilizarea sa în scopuri didactice.
Se pare ca Wirth a reușit ce și-a propus și, grație lui, beneficiem astăzi de un limbaj utilizat nu de puțini începători în ale programării. Aspectul didactic este reflectat și de faptul că Pascalul este și cel mai apropiat limbaj de pseudocod. In 1974 Niklaus Wirth va publica “Pascal – Manualul utilizatorului și raportul revizuit”, material ce era constituit din doua părți, prima fiind destinată acelora care doreau să se familiarizeze cu noul limbaj de programare, în timp ce a doua parte era axată pe definirea limbajului Pascal standard care va sta, de altfel, la baza principalelor implementări ulterioare.
Aproape zece ani mai târziu, la mijlocul anilor ‘80, Anders Hejlsberg avea să scrie prima versiune a compilatorului Turbo Pascal. Acest compilator a fost lansat pe piața software-ului de dezvoltare de o mică firmă numită inițial MIT iar apoi Borland, și avea să devină cel mai faimos compilator de Pascal. Apariția lui Turbo Pascal a fost principalul factor care a determinat și o creștere imediată a popularității limbajului Pascal pentru platformele PC, aflate și ele la început, în acea vreme.
Tot Turbo Pascal a fost cel care a introdus pentru prima oară noțiunea de mediu integrat de dezvoltare (Integrated Development Environment). Astfel, programatorii de Pascal aveau posibilitatea editării codului sursă, rulării programului și după caz a depanării acestuia, și toate acestea în cadrul unuia și aceluiași program, denumit mediu integrat de dezvoltare. De-a lungul anilor ce au urmat, cei de la Borland au perfecționat continuu atât limbajul Pascal cât și mediul de dezvoltare pe care îl promovau, fiind practic singurii care au furnizat un compilator de Pascal pentru calculatoare compatibile IBM PC. Printre extensiile cele mai notabile ale limbajului Pascal, introduse de firma Borland se număra și introducerea, încă de la versiunea 6.0 a compilatorului Turbo Pascal, a suportului pentru programarea orientata obiect. Astfel a apărut Obiect Pascal.
După alți zece ani, mai exact in 1995, cei de la Borland vor scoate prima versiune de Delphi, moment ce va marca trecerea la programarea vizuala în Pascal. Delphi 1.0 a fost prima unealtă de dezvoltare pentru Windows care a combinat un mediu vizual de dezvoltare cu un compilator nativ optimizat și un acces facil la un motor de baze de date. Astfel a fost introdusa o nouă sintagmă: Rapid Application Development.
1.2 Ce este și ce poate Delphi
Daca s-ar pune problema unei definiții pentru ceea ce este Delphi probabil că ea ar trebui să sune cam așa: Delphi este un RAD și în același timp o unealtă de dezvoltare a aplicațiilor orientate pe baze de date pentru sisteme de operare Microsoft Windows. Așa cum am spus și mai devreme Delphi combină cu ușurință utilizării unui mediu vizual de dezvoltare, viteza unui compilator pe 32 de biți optimizat și accesul la un motor de baze de date. Fiecare dintre aceste trei componente primare sunt atinse și de o serie de alte unelte de dezvoltare, însă Delphi este unic tocmai prin aceea că îmbină în mod armonios toate aceste trei tehnologii într-un singur mediu de dezvoltare.
Până acum am vorbit despre Delphi ca fiind un mediu de dezvoltare, ar trebui totuși amintit faptul că este vorba despre o familie de medii Delphi, care numără nu mai puțin de patru membri, și anume: Delphi Standard, Delphi Professional, Delphi Client/Server și Delphi Enterprise. Este evident că fiecare dintre aceste versiuni este destinată altei categorii de dezvoltatori de aplicații, fiecare variantă inferioară fiind conținută integral în varianta imediat superioară. În continuare să vedem o scurtă trecere a destinațiilor fiecăreia dintre variantele menționate.
Varianta Standard este nivelul cel mai de jos și conține în principal tot ce este necesar celor care se află la primele contacte cu Delphi. Este ideală pentru începători, prețul unei astfel de versiuni fiind pe măsură.
Varianta Professional este destinată deja dezvoltatorilor profesioniști, dar numai acelora care nu au nevoie de funcționalitățile client/server.
Varianta Client/Server este destinată dezvoltatorilor de aplicații mari cu acces la baze de date client / server și / sau Internet.
În fine, varianta Enterprise a fost concepută pentru dezvoltarea de aplicații multinivel (multitier) pentru corporațiile mari.
Deci ce poate Delphi?! E capabil să soluționeze următoarele probleme:
Construirea aplicațiilor pentru OS Windows, pentru diferite domenii, începând de la acelea de calcul și logice și terminând cu grafica și multimedia.
Elaborarea rapidă (chiar de către programatorii începători) a interfețelor grafice pentru diferite aplicații, scrise în orice limbaj de programare; interfețele construite satisfac toate cerințele OS Windows și automat se adaptează la acel OS care este instalat la calculatorul utilizatorului, deoarece Delphi folosește majoritatea funcțiilor și procedurilor din Windows.
Construirea bibliotecilor dinamice proprii (DLL) de componente, formelor, funcțiilor, care apoi pot fi utilizate din alte limbaje de programare.
Construirea sistemelor puternice de lucru cu bazele de date locale și la distanță de diferite formate. Plus la aceasta în Delphi pot fi elaborate aplicații de lucru cu baze de date în rețea.
Construirea și imprimarea rapoartelor complexe, ce include tabele, grafice, diagrame ș.a.
Elaborarea sistemelor Help (fișiere .hlp), atât pentru aplicațiile proprii, cât și pentru cele din Windows.
Elaborarea programelor profesionale de instalare pentru aplicații Windows, respectând toate cerințele Windows.
Și multe -multe altele.
1.3 Interfața cu utilizatorul a IDE-ului Delphi
Înainte de a trece mai departe cred că este necesară o prezentare a principalelor elemente ce constituie interfața IDE-ului Delphi. După cum era de așteptat și în această privință mediul de dezvoltare promovat de cei de la Borland este diferit de celelalte IDE-uri prezente pe piață. Dacă majoritatea covârșitoare a aplicațiilor, fie ele medii de dezvoltare, procesoare de texte sau procesoare grafice, sunt bazate pe o fereastră principală a aplicației ce conține un meniu, unul sau mai multe toolbar-uri și alte ferestre incluse ferestrei principale, Delphi vine cu o nouă abordare bazată pe o fereastră principală (ce conține meniul și toolbar-urile) și o serie de ferestre relativ independente de această fereastră principală.
IDE-ul Delphi este format din patru părți principale, și anume: Fereastra principală, Object Inspector, Form Designer și Editorul de Cod.
Fereastra principală; Este amplasată, de regulă, în partea superioară a ecranului și conține la rândul sau meniul, toolbar-urile și paleta de componente. Toolbar-ul furnizează accesul printr-un singur click la principalele opțiuni din cadrul meniului, iar în ceea ce privește paleta de componente, aceasta conține o serie de controale grupate după funcționalități.
Object Inspector; Este amplasat, de regulă, sub fereastra principală, în partea stânga a ecranului și este format din două pagini: una pentru editarea proprietăților componentelor iar cealaltă pentru accesul la evenimentele acestora. Proprietățile și evenimentele afișate în cadrul Object Inspector-ului corespund componentei curente selectate din cadrul Form Designer-ului.
Form Designer; Este amplasat, de regulă, sub fereastra principală, la dreapta Object Inspector-ului, și are ca principal scop asistarea programatorului în realizarea interfeței cu utilizatorul. Proiectarea unei ferestre a aplicației are loc prin selectarea componentelor din cadrul paletei de componente și "tragerea" lor pe suprafața Form Designer-ului.
Editorul de cod; Este amplasat, de regulă, în aceeași zonă cu Form Designer-ul și este alcătuit dintr-o zonă de editare a codului sursă propriu-zisă și o zonă denumită Code Explorer Zona de editare a codului posedă o pagină pentru fiecare modul al aplicației, iar Code Explorer-ul prezintă o viziune arborescentă asupra modulelor și datelor acesteia.
1.4 Programarea orientată pe obiecte
Programarea Orientată pe Obiect (POO) este o metodă de programare relativ nouă. Apariția acestei direcții nu a condus în mod neapărat la simplificarea scrierii codului sursă, însă cu siguranță a contribuit semnificativ la ușurarea procesului de întreținere a acestuia. De asemenea, prin legarea datelor de codul care le prelucrează se simplifică și procesul de depanare și depistare a erorilor, precum și eliminarea acestora prin intervenția, în cea mai mare măsură, doar la nivelul obiectului în cauză. Această direcție a luat naștere în așa limbaje de programare ca: Ada, Smalltalk, C++, Borland Pascal. Până la apariția POO domina programarea procedurală. La baza acestei programări erau procedurile și funcțiile, adică acțiunea.
În POO și proiectare punctul de reper îl constituie nu procedura, și nici funcția, ci – obiectul. La drept vorbind abordarea dată este esențială deoarece cotidian noi interacționăm cu obiecte (oameni, obiecte, instalații), ce interacționează între ele.
Aplicația (program aplicativ), construită după principiul orientare pe obiect, nu are un algoritm rigid, ci constituie un ansamblu de obiecte și metode (vezi subcapitolul 1.5), ce interacționează între ele. Schimbul de informație între obiecte se face prin intermediul mesajelor.
1.5 Obiecte, proprietăți, metode, evenimente
Inițial obiectului i se poate da următoarea determinare: un ansamblu de date și metode de lucru cu ele. Utilizatorul și obiectul e necesar să poată citi datele obiectului, să le prelucreze și apoi să fie scrise în obiect ca valori noi. În cazul dat o importanță mare o are principiul incapsulării și polimorfismul datelor. Pentru menținerea principiului polimorfismului, în obiect se determină funcțiile și procedurile ce operează cu datele. Aceste funcții și proceduri se numesc metode. Prin intermediul metodelor are loc interacțiunea obiectului cu datele (fig. 1.2).
Ansamblul de date și metode sunt numite proprietăți ale obiectului.
Analizând cele menționate mai sus putem da definiția noțiunii de obiect – setul de proprietăți și metode, precum și evenimentele la care obiectul poate reacționa(fig. 1.3).
Cu scopul repartizării dinamice a memoriei, orice obiect are metode de creare – constructor și metode de distrugere – destructori.
Includerea obiectelor în program se face în două moduri : manual (prin anumiți operatori) și vizual, folosind componentele.
Obiectele (sau clasele) sunt niște entități care combină datele cu partea de cod, mediul de dezvoltare Delphi fiind un adevărat mediu de dezvoltare orientat-obiect oferă suport integral pentru incapsulare, moștenire și polimorfism.
Spre deosebire de C++, Delphi nu suportă moștenire multiplă. Acest aspect nu poate fi considerat ca fiind unul negativ deoarece acest concept este destul de controversat, existând păreri atât pro cât și contra. Moștenirea multiplă se referă la posibilitatea de a deriva un obiect din două sau mai multe obiecte separate.
Object Pascal dispune de două posibilități diferite de evitare a moștenirii multiple. Prima, și cea mai simplă soluție este includerea unei clase într-o alta clasă, se va include un câmp de tipul clasei părinte, care se dorește a fi moștenită. Această soluție este larg utilizată și la nivelul ierarhiei de clase VCL.
Cea de a doua soluție este mai complicată și se bazează pe termenul de interfețe (interfaces). Astfel se pot obține obiecte care să suporte mai multe interfețe.
1.6 Bazele programării vizuale ale interfețelor
Până nu demult un impas al programării îl constituia elaborarea interfeței pentru utilizator. Programarea manuală a ferestrelor, butoanelor, meniurilor necesita tot mai mult timp. În general această rutină constituia 80-90% din codurile programului.
Ieșirea din acest impas a fost făcută prin două moduri. Primul pas – standardizarea funcțiilor interfeței, datorită cărui fapt a apărut posibilitatea folosirii bibliotecilor, de exemplu din Windows. Prin urmare când a avut loc trecerea de la Windows 3.X la Windows 95, aplicațiile s-au acomodat automat la noul sistem, fără vre-o oarecare programare. În programare a apărut o nouă tehnică: folosirea repetată a codurilor de programe.
Alt pas, ce a ușurat viața programatorilor a fost apariția programării vizuale. Pentru prima dată această tehnologie a fost elaborată în Visual Basic al firmei Borland. Mai apoi a fost implimentată și în Delphi și C++ al lui Borland.
1.7 Sisteme de elaborare rapidă a aplicațiilor
Datorită apariției POO vizuale a apărut tehnologia elaborării rapidă a aplicațiilor (RAD- Rapid Application Development). Primul mediu ce a folosit tehnologia dată a fost Visual Basic. Necătând la aceea că Visual Basic era foarte solicitat, el nu era lipsit de unele probleme, cum ar fi productivitatea scăzută. Delphi a făcut următorul pas în acest domeniu, respectiv au fost lichidate un șir de neajunsuri ale lui Visual Basic.
La baza mediului Delphi stă limbajul Object Pascal. Compilatoarele din familia Pascal al firmei Borland se socot unele din cele mai rapide. Aplicațiile Delphi ușor pot folosi programe elaborate în C++ și Assembler.
Însă punctul forte al lui Delphi este posibilitatea creării aplicațiilor de lucru cu bazele de date. În domeniul dat Delphi deține cele mai avansate poziții, mediul dat susține lucrul cu orice SGBD.
1.8 Baze de date
1.8.1 Principiile de construire a bazelor de date
La apariția necesității de manipulat cu masive mari de date sunt aplicate bazele de date. Bază de date (se subînțelege bază de date relațională) numim, în primul rând, un set de tabele, însă tot din baza de date fac parte și unele obiecte și proceduri. Tabel numim orice tabelă bidimensională cu atribute a unei mulțimi de obiecte. Orice tabel are nume adică identificator. Coloanele tabelului sunt numite câmpuri. Fiecare câmp este caracterizat de nume (identificator) și tipul datelor păstrate. Fiecare rând din tabel îi corespunde unui obiect și poartă numele de înregistrare. La construirea tabelelor bazelor de date este esențial să lichidăm caracterul contradictoriu al informației. Lucrul dat se face introducând câmpuri cheie, ce asigură unicitatea fiecărei înregistrări. Lucrând cu baza de date, cursorul parcurge înregistrările din tabel și în orice moment avem o înregistrare curentă, care o prelucrăm. înregistrările în tabelul bazei de date fizic nu sunt ordonate (ordinea în care sunt introduse). La vizualizare însă poate apărea necesitatea de ordonare a datelor (sortare). Pentru aceasta se folosește indexul, ce indică ordinea în care trebuiesc afișate datele.
Indexul poate fi primar și secundar. Drept index primar pot servi câmpurile cheie, stabilite la proiectarea bazei de date. Pe când indexul secundar poate fi creat la proiectarea bazei precum și în timpul lucrului cu ea.
De obicei baza de date conține nu un singur tabel, ci mai multe. Tabelele separate sunt utile, însă mult mai multă informație se conține într-un set de tabele.
În baza de date cu mai multe tabele, unul este principal iar celelalte – secundare. Tabelul secundar este legat de cel principal prin chei. În calitate de cheie apar câmpurile prezente în ambele tabele.
Bazele de date și interpelările (query) se construiesc în Sisteme de Gestionare a Bazelor de Date (SGBD). Se cunosc un șir de SGBD ce au aceleași posibilități, dar care în același timp concurează între ele: Paradox, dBase, Micrisoft Access, FoxPro, Oracle, InterBase, Sybase.
Diferite SGBD organizează și păstrează datele diferit. De exemplu, Paradox și dBase păstrează fiecare tabel în fișiere aparte. În cazul dat baza de date este un directoriu în care se păstrează fișierele tabelelor. În Microsoft Access și InterBase câteva tabele se păstrează într-un fișier, baza de date, în cazul dat, este numele fișierului și calea până la el (path). Sistemele de tip client / server așa ca Sybase și Microsoft SQL păstrează toate datele pe un calculator aparte și interacționează cu clientul prin intermediul unui limbaj special, SQL.
Deoarece proprietățile bazelor de date sunt foarte variate, utilizatorului i-ar fi foarte greu să memorizeze toate aceste fișiere, directoare, servere ș.a. Pentru rezolvarea acestor probleme au fost inventate pseudonumele bazelor de date. Pseudonumele (alias) conține toată informația necesară de acces la bază. Alias-ul arată unde este amplasată fizic baza de date.
La lucrul cu bazele de date se folosește cache-rea schimbărilor. Aceasta constă în aceea că, toate schimbările din tabel se păstrează provizoriu într-un tabel virtual. Și, numai la o comandă anumită, după verificarea veridicității informației introduse, în tabel este fixată schimbarea dată, în caz contrar în bază se păstrează informația veche.
1.8.2 Tipuri de baze de date
În diferite cazuri e rațional de folosit diferite modele de baze de date .Procesul de determinare a modelului bazei de date pentru o aplicație anumită se numește scalare.
Sunt cunoscute următoarele de baze de date:
Autonome
Fișier – server
Client / server
Multinivel
Bazele de date autonome sunt cele mai simple din punct de vedere al construirii. Ele-și păstrează datele pe același calculator pe care e instalat SGBD. Bazele de date autonome sunt utile când utilizatorul trebuie să manipuleze cu datele sale personale la calculatorul său și n-are nevoie de acces la datele altui utilizator, de pe alt calculator.
Baze de date fișier – client ,spre deosebire de cele autonome, pot fi accesibile pentru mai mulți utilizatori prin rețea. Aceasta este foarte comod, deoarece schimbările în aceste baze de date sunt vizibile pentru toți utilizatorii. Însăși baza de date se află pe fișierul – server din rețea într-un exemplar unic. Pentru fiecare client în timpul sesiuni de lucru este creată o copie locală a datelor, cu care el manipulează. În cazul dat apar probleme legate de accesul simultan a mai multor utilizatori la una și aceeași informație, ce duce supraîncărcarea rețelei – neajunsul principal al bazelor de date fișier – server. Un alt neajuns este că controlul față de integritatea datelor îl duce programul clientului și deci în bază pot fi comise erori ce se reflectă asupra tuturor utilizatorilor.
Baze de date client / server se folosesc pentru baze de date masive. Modelul dat de baze de date prevede stocarea informației pe un calculator special – server. Clientul dă comandă serverului ca acesta din urmă să facă operațiile necesare cu datele din bază. Serverul, la rândul lui, îndeplinește operațiile și returnează rezultatele obținute. O astfel de organizare a lucrului sporește eficacitatea executării aplicației din contul serverului și eliberează rețeaua. În bazele de date client / server apare o problemă adăugătoare: de proiectat astfel aplicația ca aceasta să folosească la maxim capacitățile serverului și la minim să fie încărcată rețeaua.
Baze de date multinivel – o cale nouă și cu perspectivă de prelucrare a datelor în rețea. Modelul dat de baze de date mai este numit multi-tier – multifir. Prin fir se subînțelege unul din fluxurile de date ce fac schimb concomitent cu baza. Cel mai răspândit este modelul din trei nivele:
La nivelul inferior pe calculatoarele utilizatorilor sunt amplasate aplicațiile-client, ce asigură interfața utilizatorului.
La nivelul doi se află serverul aplicațiilor, ce asigură schimbul de date între utilizator și bazele de date distribuite. Serverul aplicațiilor se află în nodul rețelei accesibil pentru toți clienții.
La nivelul trei e situat serverul bazelor de date distribuite, ce primește informația de la serverele aplicațiilor și manipulează cu ele.
Organizarea dată a bazelor de date este cea mai complicată și flexibilă. În Delphi e posibil de construit aplicații pentru primele două nivele. Menționez faptul că la nivelul inferior, BDE nu trebuie neapărat de instalat pe calculatorul utilizatorului. Aceasta este un avantaj considerabil al bazelor de date multinivel.
1.8.3 Organizarea legăturilor cu bazele de date în Delphi
Instrumentul principal al lui Delphi de lucru bazele de date este Borland Database Engine (BDE) – procesor de baze de date al firmei Borland. BDE este mediatorul între baza de date și aplicație. Aplicația Delphi nu se adresează nemijlocit la baza de date ci la BDE. Aspectul legării aplicației cu baza de date este redat în (fig. 1.4). Aplicația Delphi face legătura cu baza de date prin BDE, indicându-i acestuia alias-ul și numele tabelului. BDE nu este altceva decât o DLL, care ca orișice biblioteci este înzestrată cu API (Application Program Interface) numit IDAPI (Integrated Database Application Interface). Aceasta este lista de funcții și proceduri de lucru cu bazele de date, pe care le folosește aplicația.
BDE după alias selectează driver-ul potrivit pentru baza de date indicată. Driver – un program auxiliar, ce înțelege cum de lucrat cu baza de date. Dacă BDE are driver-ul propriu ce corespunde SGBD date, el stabilește legătura prin driver-ul ales cu baza de date și tabelă, prelucrează interpelarea și întoarce în aplicație rezultatul prelucrării. BDE are driver-e pentru așa baze de date ca: Microsoft Acces, FoxPro, Paradox și dBase.
Dacă în BDE pentru SGBD dată lipsește driver-ul potrivit, atunci se folosește driver-ul ODBC (Open Database Conectivity). ODBC este tot o DLL analogică după funcții cu BDE, elaborată de Microsoft. Deoarece Microsoft a creat pentru ODBC driver-e practic pentru orice SGBD, firma Borland a construit pentru BDE un driver pentru lucrul cu ODBC. La drept vorbind lucrul prin intermediul ODBC e mai lent, însă datorită legăturii cu ODBC din Delphi se poate de lucrat cu orice SGBD.
BDE menține limbajul SQL – limbaj standardizat de interpelări, ce permite de lucrat cu datele de pe SQL-servere, așa ca: SyBase, Microsoft SQL, Oracle, Interbase. Limbajul dat se folosește la lucrul pe platforma client / server.
În Delpi 5 este introdusă o altă posibilitate alternativă de lucru cu bazele de date, fără BDE. Aceasta este tehnologia ActiveX Data Object (ADO) elaborat de Microsoft. ADO este o interfață de utilizator pentru orice tip de baze de date. Legătura cu datele se face prin OLE DB. La procesarea bazelor de date tehnologia ADO este foarte eficace, însă pentru aceasta e necesar ca pe calculator să fie instalat sistemul ADO 2.1 sau altă versiune mai nouă.
1.8.4 Scurtă relatare despre componentele folosite pentru
stabilirea legăturilor cu bazele de date
Componentele folosite la lucrul cu bazele de date se află pe paginile DataAcccess (accesul la date) și DataControl (gestiunea datelor). Orice aplicație de lucru cu baze de date , de obicei, conține cel puțin un component de următoarele trei tipuri:
Componente – set de date (data set), ce sunt legate nemijlocit cu baza de date cum ar fi: Table, Query, Stored Proc.
Component – sursă de date (data source), ce asigură schimbul de informație între componentele data set pe de o parte și componentele de vizualizare și gestionare a datelor. Un astfel de component este Data Source.
Componente de vizualizare și gestionare a datelor, cum sunt: DBGrid, DBText, DBEdit ș.a.
Legătura componentelor menționate mai sus cu baza de date este redată în (fig. 1.5)
În afară de componentele menționate, în aplicații mai este inclus un component DataBase. Acest component se folosește de obicei în aplicațiile ce lucrează pe platforma client / server. El este folosit pentru stabilirea legăturii cu serverul de distanță, realizarea tranzacțiilor, lucrul cu parolele. Componentul dat e rațional de folosit cât mai rar, deoarece dacă el nu este introdus, atunci automat îl introduce Delphi
1.8.5 Componente – set de date (data set)
Table Cum am mai menționat Table este un component set de date (data set). În aplicații de acest component este legat componentul Data Source, ce servește ca sursă de date. Ambele aceste componente sunt nevizuale, de aceea ele pot fi amplasate oriunde pe formă. De fapt pentru componentele date (când baza conține mai multe tabele) se folosește un “container” – o formă specială numită DataModule, despre care se va vorbi puțin mai târziu.
Legătura între sursa de date (DataSource) și setul de date (Table) se face în felul următor : în Inspectorul Obiectelor a componentului DataSource, principala proprietate este DataSet, în care se fixează numele tabelului respectiv (se are în vedere identificatorul componentului Table). Următorul pas este legarea componentului Table cu tabelul fizic al bazei de date. Pentru aceasta componentul componentul Table are două proprietăți : DatabaseName și TableName. Mai întâi trebuie de fixat proprietatea DatabaseName. Din lista în cădere a proprietății date, din Inspectorul Obiectelor se alege alias-ul ce-i corespunde bazei de date cu care lucrăm. După aceasta fixăm valoarea proprietății TableName: din lista în cădere alegem tabela necesară a bazei de date. Legarea cu componentele de vizualizare și gestiune se va relata în (subcapitolul 1.13)
O altă proprietate a componentului Table este Exclusive. Această proprietate determină accesul concomitent la tabelă a mai multor aplicații (de exemplu, lucrul în rețea cu baza de date). Dacă fixăm valoarea proprietății date în true, tabela va fi inaccesibilă pentru alte aplicații. Valoarea proprietății date poate fi schimbată doar când Active = false.
Proprietățile de bază ale componentului Query.Comparații între Table și Query.
Componentul Query de clasa TQuery este un component data set. Componentul dat se folosește pentru implimentarea limbajului SQL în aplicații Delphi. Majoritatea proprietăților și metodelor componentului Query coincid cu cele ale lui Table, prin urmare Query, în multe cazuri, poate fi inclus în aplicație în loc de Table. Un avantaj adăugător a lui Query – posibilitatea formării interpelărilor în limbajul SQL.
Deoarece câteodată componentele Table și Query sunt interschimbabile, apare întrebarea, care din ele de folosit ?. La lucrul cu bazele de date locale mai des se folosește Table. Cu ajutorul lui e mai simplu nu numai de vizualizat tabela, ci și modificarea, ștergerea și inserarea înregistrărilor. Când lucrăm cu bazele de date de pe server el devine puțin efectiv. În cazul dat el creează o copie provizorie a datelor pe calculatorul utilizatorului și lucrează cu ea, e clar că procedura dată necesită multe resurse și se încarcă rețeaua. Neajunsul dat lipsește la Query. Dacă interpelarea se reduce la vizualizarea tabelului (interpelarea Select), atunci rezultatul interpelării se amplasează într-un fișier provizoriu pe calculatorul utilizatorului. Tabela dată e numai pentru citire și nu permite careva modificări. Dacă interpelarea e legată de careva modificări în tabelă, atunci nu se creează tabela provizorie. BDE transferă interpelarea pe server, acolo se prelucrează și în aplicație se returnează informația despre succesul realizării operației date. Prin urmare la lucrul în rețea componentul Query este mai efectiv decât Table.
Pe de altă parte lucrând cu bazele de date locale eficacitatea lui Query este cu mult mai mică decât cea lui Table. Încetinirea calculelor devine considerabilă.
Din cele expuse mai sus conchidem că în aplicațiile server e rațional de folosit Query, iar lucrând cu bazele de date locale folosim Table. Componentul Query ca și Table se unește cu DataSource prin proprietatea DataSet, pentru ca mai târziu la DataSource să fie alipit un component de vizualizare sau gestionare a datelor.
Proprietatea de bază a lui Query este SQL, de tip TString, ce conține codurile interpelării SQL. În procesul de proiectare e necesar de formulat o oarecare interpelare pentru a stabili la care tabel ne conectăm. În continuare, la executarea aplicației, interpelarea poate fi formată la nivel de programare prin intermediul metodelor tipului TString: Clear – lichidarea și Add – adăugarea codului.
În proprietatea DatabaseName a componentului Query ca și la Table trebuie de fixat alias-ul baze de date ce urmează a fi accesată. Proprietatea TableName, a lui Table la Query lipsește, deoarece tabelul cu care se lucrează este indicat în interpelarea SQL.
1.8.6 Componente de vizualizare și de gestionare a datelor
Cel mai des pentru vizualizarea datelor se folosește componentul DBGrid de pe pagina Data Control a palitrei de componente. Componentul dat este vizibil, el redă datele din tabelul de date. Principala proprietate a lui DBGrid și a altor componente de vizualizare și gestionare cu datele este DataSource. În Inspectorul Obiectelor din lista în cădere a proprietății DataSource alegem sursa necesară de date. Astfel am realizat schema de legare a componentelor din (fig.1.4 ). O altă proprietate importantă a componentului DBGrid este ReadOnly care preîntâmpină redactarea datelor din bază.
Componentul DBGrid e comod, dar nu întotdeauna cel mai potrivit. Forma de prezentare a datelor în el nu e întotdeauna comodă: e prea regulată, fără separatori. Pe pagina DataControl există mai multe componente de vizualizare și gestionare cu datele:
DBText – analogul lui Label, legat însă cu datele. Componentul dat redă numai datele unui câmp și n-are posibilitatea de redactare a datelor.
DBEdit – analogul ferestrei obișnuite de redactare. Componentul dat redă datele, precum dă posibilitatea de a le redacta. Însă dacă proprietatea lui ReadOnly =true, el servește numai pentru vizualizarea datelor.
Mai există multe componente de acest tip: DBMemo, DBRichEdit, DBImage, DBCheckBox, DBRadioGroup, dar cel mai des sunt folosite cele menționate mai sus.
Toate componentele menționate de vizualizare a datelor și gestionare cu ele au două proprietăți de bază: DataSource – sursa de date și DataField – câmpul cu care este legat componentul.
1.8.7 Administrarea tranzacțiilor. Componentul DataBase
În (subcapitolul 1.11) s-a menționat că chiar fără vre-o intenție în manipularea cu tranzacțiile ele automat au loc la modificarea datelor. Aceasta se înfăptuiește prin intermediul componentului DataBase,pe care Delphi îl include automat în aplicație. Componentul dat soluționează următoarele probleme:
Conectarea la serverul de la distanță
Înregistrarea utilizatorului la prima adresare la server
Crearea alias-urilor locale pentru aplicații
Dirijarea tranzacțiilor
Determinarea nivelului de izolare a tranzacțiilor (reglarea tranzacțiilor concomitente la unul și același tabel)
Dacă dorim să dirijăm cu tranzacțiile intenționat, atunci includem manual componentul DataBase în aplicație.
DataBase se leagă cu componentele Table și Query prin numele bazei de date la care se conectează. Numele dat se fixează în proprietatea DatabaseName. Se poate de indicat alias-ul bazei de date sau calea deplină până la ea. Dacă se cunoaște baza de date ce are alias BDE, atunci proprietățile AliasName, DriverName, Params pot rămâne nespecificați. În caz contrar trebuie de dat valoare proprietății AliasName sau proprietăților DriverName și Params.
1.8.8 Module de date
La construirea aplicațiilor complexe de baze de date e primit de separat logica de lucru de interfața cu utilizatorul. În Delphi aceasta se realizează prin modulele de date – componente –container de tip TDataModule. În procesul de executare a aplicației modulul datelor, ce conține componentele invizibile de legare cu baza, este tot invizibil.
În Delphi a fost elaborat un instrument de proiectare a modulelor de date – Data Module Designer. El este activat prin comanda File/New și de pe pagina New selectăm pictograma DataModule. În rezultat apare apare o fereastră de dialog cu două paneluri; în panelul din stânga putem vedea arborele componentelor data set și data source, câmpurile lor, restricții. Panelul din dreapta conține două pagini: Components – componentele și Data Diagram – diagrama datelor. Din pagina Components putem accesa orice component sau câmp al lui, precum avem posibilitatea de a manipula cu câmpurile fără a părăsi Data Module Designer.
Pe pagina Data Diagram putem proiecta ilustrativ corelațiile dintre seturile de date, câmpuri, restricții ș.a.
2 MICROSOFT ACCESS – MAI MULT DECÂT UN SGBD CLASIC
În scopul ducerii evidenței anumitor conturi, controlarea și planificarea a careva procese se construiesc tot felul de registre, liste ș.a. Numărul acestora treptat se mărește și ele se reînoiesc. Analizarea volume mari de informație, căutarea și actualizarea anumitor date , ce se efectuează manual, necesită un volum mare de lucru. Cu apariția tehnicii de calcul și utilizarea ei la prelucrarea informației, a fost posibilă automatizarea acestui tip de probleme.
Treptat, odată cu dezvoltarea resurselor soft apăreau idei de elaborare a sistemelor de gestionare, ce permit de acumularea, păstrarea și actualizarea unei anumite informații. Aceste idei și-au găsit întruchiparea în Sistemele de Gestionare a Bazelor de Date (SGBD). SGBD interacționează cu masive de date relaționale, numite baze de date.
SGBD permite de atribuit datelor anumite tipuri și de stabilit modul de păstrare a lor. E posibil de asemenea stabilirea anumitor criterii (condiții), pe care SGBD, în continuare, le va folosi pentru asigurarea veridicității datelor introduse.
Microsoft Access – un Sistem de Gestionare a Bazelor de Date relațional și integru din punct de vedere funcțional, în el sunt prevăzute toate mijloacele de definire și de prelucrare a datelor, precum și manipularea cu ele (datele) la prelucrarea volumelor mari de informație. El asigură libertatea maximală la stabilirea tipului datelor introduse (text, number, date, time, image, sound etc.). Pot fi stabilite și formatele de păstrare (lungimea textului, precizia datelor, timpului) și de prezentare la vizualizarea și imprimarea datelor.
Microsoft Access, posedând toate particularitățile unei SGBD clasice, pune la dispoziție și unele posibilități adăugătoare. MS Access nu e doar un SGBD puternic, flexibil simplu de conceput, ci și un sistem de elaborare a aplicațiilor de lucru cu bazele de date. Cu ajutorul interpelărilor (qwery) putem selecta informația păstrată în tabele. Se pot elabora forme de introducere, vizualizare și actualizare a datelor, precum și formarea rapoartelor atât simple cât și mai compuse.
Deoarece Microsoft Access este o aplicație Windows, pot fi folosite toate posibilitățile DDE (Dynamic Data Exchange, shimbul dinamic de date ) și OLE (Object, Linking and Embedding). DDE permite realizarea schimbului de date între MS Access și orice altă aplicație ce susține DDE. În MSAccess cu ajutorul macrosurilor sau Access Basic se poate de realizat schimbul dinamic de date între diferite aplicații. OLE este un mijloc mai reușit a lui Windows, ce permite de stabilit legătura cu obiectele altei aplicații, sau de intercalat careva obiecte în baza de date Access. Ca obiecte de acest fel pot servi desene, diagrame sau documente din alte aplicații Windows ce susțin OLE.
2.1 Crearea unei baze de date
Menționăm că elementele principale ale unei baze de date sunt tabelele. Dar o bază de date poate conține și alte elemente care se creează pe baza tabelelor (formulare, interogări, rapoarte, etc.) Aceste elemente, împreună cu tabelele, formează așa numitele clase de obiecte ale bazei de date. Pentru a defini unul sau mai multe obiecte în cadrul unei baze de date, această bază trebuie creată. De fapt, o bază de date Access reprezintă un fișier în care se păstrează toate obiectele specificate mai sus.
Pentru a crea o bază de date nouă, în caseta de dialog Microsoft Access alegem opțiunea Blank Database, iar pentru a deschide o bază de date existentă – Open an Existing Database. Opțiunea Database Wizard reprezintă o modalitate de proiectare a bazei de date cu ajutorul unui sistem de asistență destul de comod. În cazul nostru alegem opțiunea Blank Database și acționăm butonul OK. În caseta de dialog care apare indicăm numele bazei de date și localizarea ei (discul, dosarul). Obținem o fereastră în care sunt disponibile toate clasele de obiecte Access.
2.1.1 Crearea unui tabel
După ce am deschis o bază de date, eveniment confirmat prin apariția ferestrei cu clasele de obiecte, putem crea diferite obiecte în oricare din clasele nominalizate. Dar deoarece fiecare din clasele Queries,Forms,Reports,Macros și Modules se definesc în baza tabelelor, acestea trebuie create în primul rînd. Cu alte cuvinte, dacă o bază de date nu conține cel puțin un tabel, crearea altor clase de obiecte devine lipsită de sens.
Pentru a crea un tabel nou, selectăm fila Tabeles, apoi acționăm butonul New.Caseta de dialog New Tabel care apare ne oferă 5 moduri de definire a structurii unui tabel.
Dacă selectăm opțiunea Design View și acționăm butonul OK,obținem o fereastră în care definim cîmpurile tabelului și caracteristicele lor.
2.1.2 Caracteristicile câmpurilor
Pentru fiecare cîmp al tabelului se specifică 3 caracteristici, și anume:
Field Name (denumirea cîmpului, obligatoriu);
Data Type (tipul cîmpului, obligatoriu);
Description (descrierea cîmpului, opțional);
Pentru comoditate, caracteristicile cîmpurilor se introduc pe verticală, urmînd ca în regimul de introducere a datelor Datasheet view denumirile câmpurilor să-și ocupe pozițiile obișnuite (pe orizontală).Regimul Design nu permite introducerea înregistrărilor în tabel, ci doar descrierea câmpurilor care alcătuiesc tabelul.
Denumirea câmpului poate conține diferite caractere, inclusiv spații, cu excepția unor semne speciale (“.”, “!” ș.a.). În caz de necesitate, denumirea poate conține semnul “_” (subliniere). Lungimea denumirii câmpului (împreună cu spațiile ) nu poate depăși 64 de caractere.
Tipul câmpului poate fi unul din următoarele:
Text – pentru texte sau numere care nu vor fi folosite în calcule;
Number – pentru numere care vor fi folosite în calcule;
Date/Time – pentru date calendaristice;
Currency – pentru valori bănești;
AutoNumber – pentru numere întregi care își măresc în mod automat valorile(numărul de ordine, de exemplu);
Yes/No – pentru valori logice care pot lua numai două valori: Yes (adevăr) și No (fals);
Memo – pentru texte lungi;
OLE Object – pentru imagini.
Pentru a schimba tipul cîmpului trecem în coloana Data Type și din lista derulantă, care apare la acționarea butonului cu săgeată, alegem tipul dorit. Apoi trecem în coloana Description, pentru a introduce note explicative, sau în rîndul următor, pentru descrierea altui câmp.
2.1.3 Stabilirea cheilor primare
Dacă valorile unui câmp sunt unice (nu se repetă) putem semnaliza acest lucru pentru a evita introducerea accidentală a două valori identice. Această procedură poartă denumirea de stabilirea cheii primare. Cheia primară poate fi stabilită și pe cîteva câmpuri.
Pentru a stabili cheia primară, selectăm câmpul respectiv, apoi executăm un clic pe butonul cheii din bara cu instrumente. Ca rezultat în partea din stânga a câmpului respectiv apare semnul cheii.
După încheierea procedurii de descriere a câmpurilor și de stabilire a cheii primare, salvăm tabelul, selectând comanda Save din meniul File și indicând numele tabelului. Dacă nu am stabilit o cheie primară (acest lucru nu e obligatoriu), sistemul ne va avertiza, sugerându-ne stabilirea cheii pe un câmp de tip AutoNumber. Pentru a confirma acționăm butonul Yes. În acest caz sistemul stabilește automat cheia primară pe un câmp AutoNumber (dacă el există ) sau crează suplimentar un asemenea câmp (dacă el există), stabilind pe el cheia primară. Pentru a renunța la stabilirea cheii primare, acționăm butonul No.
2.2 Prelucrarea datelor
SGBD permite prelucrarea datelor aplicând diferite metode. De exemplu, putem căuta o anumită informație într-o tabelă aparte, precum putem crea o interpelare ce ar înfăptui căutarea în mai multe tabele relaționale. Cu ajutorul unei singure comenzi putem schimba conținutul unui singur câmp sau a mai multor înregistrări. Pentru citirea și corectarea datelor putem scrie proceduri, ce folosesc funcțiile SGBD.
În Microsoft Access pentru prelucrarea datelor se folosește limbajul SQL (Structured Qwery Language). Folosind acest limbaj putem selecta dintr-o tabelă sau mai multe informația necesară pentru soluționarea unei anumite probleme. Pentru a impune Microsoft Access să rezolve o anumită problemă, nu e neapărat de cunoscut limbajul SQL. Microsoft Access ne dă posibilitatea de a reda grafic interpelarea, “așa-numita interpelare după exemplu” (QBE,qwery by example). Folosind mouse-ul și claviatura, selectând și deplasând anumite elemente pe ecran , într-un timp relativ scurt se poate de creat o interpelare destul de complicată.
2.3 Relații dintre tabele. Integritatea datelor
Relațiile dintre două tabele se stabilesc, de regulă, prin intermediul unor cîmpuri identice (cu aceeași denumire, de aceeași lungime, cu aceleași proprietăți) prezente în ambele tabele.
În cazul relației de tipul unu la mulți în tabelul primar (din partea căruia se realizează relația “unu”) trebuie să existe un câmp, numit cheie primară , în care nu se admit valori care se repetă, iar în tabelul secundar (din partea căruia se realizează relația “mulți”) trebuie să existe un câmp analogic cu cel din tabelul primar , numit cheie străină, care poate admite valori care se repetă.
Relația mulți la mulți poate fi transformată în relația unu la mulți prin definirea unui tabel intermediar, în care se introduc, în calitate de chei străine, cheile primare ale primelor două tabele.
Relația de tipul unu la unu presupune existența în ambele tabele a unei chei primare cu aceleași caracteristici. În fond, două tabele între care există o relație de tipul unu la unu pot fi oricând unite într-un singur tabel; la fel, orice tabel poate fi divizat în două sau mai multe tabele între care se stabilește o relație de tipul unu la unu. Divizarea unui tabel în modul menționat mai sus poate fi utilă în cazul unui tabel cu un număr foarte mare de câmpuri (un tabel Access , de exemplu , nu poate conține mai mult de 225 de câmpuri), dar și în situația când o parte din informația care se referă la o entitate are un caracter confidențial, sau se utilizează foarte rar. În concluzie, deși relațiile de tipul unu la unu nu sunt caracteristice unei baze de date de tip relațional, totuși în unele situații acest tip de relații este preferabil sau chiar necesar.
Dacă la proiectarea tabelelor ținem cont de principiile expuse mai sus, atunci Access stabilește automat relațiile dintre tabelele care conțin câmpuri comune. Totuși, putem stabili relații între tabele bazei de date și în mod apare o fereastră sub denumirea Relation Ships în care indicăm tabelele între care se stabilesc relații, apoi, cu ajutorul mouse-ului, trasăm legăturile între câmpurile respective. Dacă unul din câmpurile de legătură este de tip cheie primară (el are o culoare mai pronunțată), trasarea se face pornind de la acest câmp. Tabelul de la care se trasează legătura se numește tabel primar (principal), iar celălalt – secundar (subordonat). Ca rezultat, apare o casetă de dialog în care putem specifica proprietățile relației (legăturii).
Pentru relația dintre două tabele pot fi stabilite următoarele proprietăți:
Tipul relației (Relationship Type) poate fi stabilit ca unu la unu (one to one ) sau unul la mulți (one to many);
Impune integritatea referențială (Enforce Referential Integrity). Acest parametru (dacă este inclus ) asigură integritatea datelor în procesul introducerii, modificării sau ștergerii înregistrărilor din tabelele legate. Acest lucru este posibil doar în cazul când câmpul din tabelul principal este de tip cheie primară, iar câmpul de legătură din tabelul subordonat are același tip de date. Atunci cînd introducem date în câmpul de legătură a tabelului subordonat, sunt acceptate doar cele valori care se conțin în câmpul respectiv al tabelului principal.
Modificarea în cascadă a înregistrărilor (Cascade Update Related Fields). Dacă acest parametru este inclus, sistemul va modifica toate valorile câmpului de legătură ale tabelului subordonat în cazul când valoarea câmpului respectiv al tabelului de bază se modifică. Excluderea în cascadă a înregistrărilor (Cascade Delete Related Records). Dacă acest parametru este activ, atunci excluderea unei înregistrări din tabelul principal implică excluderea tuturor înregistrărilor din tabelul subordonat, în care valoarea câmpului de legătură coincide cu cea a câmpului respectiv din tabelul principal. De cele mai multe ori asemenea excluderi sunt firești, deoarece existența unor înregistrări din tabelul subordonat, pentru care valoarea câmpului de legătură nu se conține și în tabelul principal, duce la pierderea integrității datelor.
Toate raționamentele de mai sus țin de integritatea datelor, asigurarea căreia reprezintă unul din principiile fundamentale ale proiectării bazelor de date.
2.4 Gestionarea datelor
În cazul, când apare necesitatea de acces la una și aceeași informație a mai multor utilizatori, un SGBD normal permite apărarea informației de accese nesancționate. Prin urmare dreptul de cunoaștere și corectare a datelor îl obțin numai anumiți utilizatori. Un SGBD destinat folosirii colective posedă de mijloace, ce nu permit la mai mulți utilizatori concomitent să corecteze unele și aceleași date. Deoarece în Microsoft Access accesul la date îl pot avea concomitent mai mulți utilizatori, în el sunt prevăzute mijloace sigure de securitate și stabilire a integrității informației. SGBD-ul dat recunoaște mijloacele de securitate a informației a altor structuri conectate la baza noastră de date (ca de exemplu, Paradox, dBase și SQL. )
2.5 Microsoft Access – ceva mai mult decât un SGBD
Microsoft Access și-a găsit aplicații în diferite domenii: la întreprinderi mici (încheierea contractelor, elaborarea anumitor programe la comandă); la corporații mai mari. SGBD-le moderne în general sunt aplicații Windows, deoarece mediul dat permite de folosit capacitățile PC-urilor la maxim.
Au fost elaborate un șir de SGBD, dar cele mai răspândite sunt: Lotus Aproach, Microsoft Access, Informix, Borland dBase, Borland Paradox, Microsoft Visual FoxPro, Microsoft Visual Basic, precum și bazele de date Microsoft SQL Server și Oracle, aplicate la tehnologia client/server. Practic orice SGBD are un analog al său, construit de o altă firmă, ce are un domeniu analog de aplicare și aceleași posibilități, și, orice aplicație susține diferite formate de prezentare a datelor, precum și realizează exportarea și importarea datelor prin intermediul unui număr mare de convertori.
Uzuale, de asemenea, sunt tehnologiile ce permit utilizarea posibilităților altor aplicații. Prin urmare, nu mai este principial în ce limbaj și pe baza cărui pachet a fost scrisă aplicația dată, precum și formatul de prezentare a datelor. Mai mult ca atât, standard “de facto” s-a impus RAD (Rapid Application Development), ce face posibilă folosirea diferitor aplicații și tehnologii pentru elaborarea sistemelor de prelucrare a datelor, mai flexibile și mai puternice. De aceea, paralel cu SGBD “clasice” tot mai des sunt menționate așa medii de programare ca Delphi, Visual C++, Bisual Basic, ce permit elaborarea rapidă a unor componente, greu de creat sau chiar imposibil cu mijloacele SGBD-lor “clasice”.
La momentul de față, cel care construiește aplicații nu e limitat în acțiuni, în ceea ce privește un pachet concret, dimpotrivă, în dependență de sarcina stabilită poate folosi diferite aplicații.
Microsoft Access face parte din componența celui mai răspândit pachet Microsoft Office. Avantajele de bază sunt: este foarte răspândit și e cunoscut multor utilizatori, este caracterizat de o înaltă stabilitate a datelor, ușor de conceput, poate fi folosit și de un utilizator neprofesional, permite formarea rapoartelor în diferite formate.
Resursele minimale de care are nevoie: procesor 468DX, Windows 3.1, 95, NT, memorie operativă – 12 (16) Mb, volumul ocupat pe HD – 10-40 Mb.
SGBD-le de astăzi sunt relaționale și orientate pe obiect. Unitatea de bază îl constituie obiectul, ce are proprietăți, și legăturile între obiecte. SGBD folosesc câteva modele de date: ierarhic și de rețea (începând cu anii 60) și relațional (începând cu anii 70). Principala deosebire între aceste modele constă în stabilirea legăturilor între obiecte.
Modelul ierarhic a datelor este construit după principiul ierarhiei obiectelor, adică un tip de obiect este principal, celelalte de mai jos – dependente (secundare). Se stabilește legătura “unul cu mai multe”, adică pentru un tip principal există câteva tipuri dependente. Tipurile secundare, la rândul lor, au pot avea și ele tipuri secundare . Cel mai de sus nod în ierarhie este numit de rădăcină.
Modelul de rețea a datelor se construiește după principiul “ principalul și secundarul concomitent”, adică orice tip de date concomitent poate da naștere la câteva tipuri secundare (posesorul setului)și să fie secundar pentru câteva principale (membrul setului).
Modelul relațional a datelor – obiectele și legăturile între ele se prezintă în formă de tabelă, totodată legăturile sunt precăutate tot ca obiecte. Toate înregistrările, ce alcătuiesc tabelul trebuie să aibă index principal. Toate mijloacele SGBD contemporane mențin modelul relațional al datelor.
2.5.1 Necesitatea importării / exportării datelor
În procesul lucrului în MS Access poate apărea necesitatea schimbului de date dintre diferite aplicații. Acest proces se numește importarea / exportarea datelor și este condiționat de următoarele:
necesitatea schimbului de date între două baze de date diferite ale sistemului MS Access;
necesitatea schimbului de date cu versiuni mai vechi ale sistemului MS Access (Access1.0,Access2.0);
necesitatea schimbului de date cu alte sisteme de gestiune a bazelor de date (FoxPro, Paradox etc.);
necesitatea schimbului de date cu procesorul tabelar MS Excel;
necesitatea schimbului de date cu procesorul de texte MS Word.
2.5.2 De ce totuși Microsoft Access
Mai jos urmează câteva motive de utilizare a Microsoft Access
Motivul 1. Dacă avem mai multe fișiere aparte, și, careva din ele conțin un volum mare de informație, ceea ce face dificil lucrul cu datele.
Motivul 2. Prelucrăm datele utilizând mai multe mijloace: pentru anumite afaceri, analize totale sau pentru prognozarea anumitor situații. Prin urmare trebuie să precăutăm datele din mai multe puncte de vedere.
Motivul 3. E necesar de accesat unele și aceleași date de mai mulți utilizatori. De exemplu, introducerea, actualizarea și analiza datelor este înfăptuită de persoane diferite. Dacă în tabelul electronic, de exemplu, poate produce schimbări numai o singură persoană, cu baza de date pot interacționa concomitent câteva persoane, modificând conținutul unuia și aceluiași tabel. Cu toate acestea, este garantat faptul că utilizatorul va lucra cu ultimele date modificate din bază.
Motivul 4. E necesar de asigurat securitatea informației de accesul nesancționat, de controlat integritatea bazei de date – deoarece la date au acces mai mulți utilizatori.
3 NOȚIUNI GENERALE DESPRE SIMP
În perioada de reorganizare a ocrotirii sănătății și odată cu trecerea la noua structură teritorial-administrativă a RM a apărut un element principial nou în infrastructura organizării sănătății publice – Direcțiile Sănătății Județene.
Crearea Direcțiile Sănătății Județene are ca scop perfecționarea gradului de organizare, ridicarea responsabilității factorilor de decizie locali prin delegarea de la nivel Central (Ministerul Sănătății) la nivel local (Direcțiile Sănătății Județene) a majorităților funcțiilor ce țin de organizarea infrastructurii și activitatea instituțiilor medicale și luarea deciziilor adecvate și corecte în acordarea asistenței medicale a populației.
Însă pentru luarea acestor decizii este nevoie de o informație statistică medicală veridică și la moment de la toate nivelurile-începând cu medicul de familie până la Centrele Medicilor de Familie și spitale.
Prelucrarea și păstrarea volumelor mari de informație, generate în activitatea structurilor județene de sănătate, schimbul de informație între nivelul Județean și nivelul Național, la momentul dat se efectuează în special prin hârtie cu ajutorul formularelor
În baza formularelor de evidență medicală primară se întocmesc dările de seamă statistice medicale sau raportarea propriu-zisă a activității.
3.1 Definiția sistemului SIMP
SIMP – (Sistemul Informațional al Medicinii Primare ) este un sistem unic de evidență automatizată a datelor medicale ale cetățenilor republicii, cetățenilor străini, persoanelor fără cetățenie, care locuiesc permanent sau se află temporar pe teritoriul Republicii Moldova. S.I.P.M. este elaborat și se menține în conformitate cu legislația în vigoare.
SIMP funcționează într-un mediu neomogen (normativ, de drept, informațional, funcțional, tehnologic, etc.) și este precăutat ca un sistem complex.
SIMP este una din băncile informaționale de bază ale Sistemului Informațional Național.
3.2 Destinația sistemului SIMP
SIMP este destinat pentru colectarea, acumularea, renovarea și analiza datelor medicale ale persoanelor fizice, care sunt consumatoare de servicii medicale cu prezentarea integrată a organelor administrării publice a RM, altor persoane fizice ți juridice respectiv împuternicite.
3.3 Scopul elaborării SIMP
SIMP a fost elaborat urmărind următoarele scopuri:
formarea părții medicale a bazei organizatorico-informaționale a SIMP;
asigurarea formării resurselor informaționale de stat cu privire la sănătatea populației;
acordarea de ajutor organelor administrației publice centrale și locale în sporirea eficacității de realizare a politicii de stat în domeniul medicinii primare;
ridicarea nivelului calității asigurării informaționale a activității medicilor.
3.4 Principiile ce stau la baza elaborării SIMP
Din principiile de elaborare a SIMP pot fi evidențiate cele de bază:
legalitate – presupune elaborarea ți exploatarea sistemului în baza legislației în vigoare a RM.
respectarea drepturilor omului – principiul dat presupune că exploatarea sistemului se va efectua în conformitate cu actele normative al RM în limitele regulamentelor, contractelor și convențiilor cu privire la drepturile omului, semnate de Guvernul RM.
prima persoană / centru unic – principiul primei persoane / centrului unic presupune existența unui conducător real de rang înalt, care ar dispune de împuterniciri suficiente pentru luarea deciziilor și coordonarea lucrului de elaborare și exploatare a sistemului.
justețea datelor. Principiul dat presupune că toate datele vor fi introduse numai în baza înscrierilor din documente, luate ca sursă d informație
integritatea, plenitudinea și veridicitatea datelor. Prin veridicitate se subînțelege starea datelor, ce le păstrează conținutul și identitatea interpretării în condițiile influenței neprevăzute. Integritatea datelor se consideră respectată dacă datele nu sunt denaturate. Prin veridicitate înțelegem gradul de corespundere a datelor păstrate în memoria calculatorului cu starea reală a obiectelor.
3.5 Sarcini de bază
La sarcinile de bază ale SIMP pot fi atribuite:
formarea bazei de date a SIMP prin înregistrarea unei categorii de cetățeni ai țării care nu au documente de tip nou.
actualizarea bazei de date în baza interdepartamentală a procesului formării resurselor informaționale de stat a RM.
organizarea controlului informațional al datelor, asigurarea acumulării informației de tipul și calitatea determinată cu ajutorul mijloacelor de program.
asigurarea securității informației la elaborarea SIMP
asigurarea construirii și funcționării bazei de date, clasificată, integrată cu informația medicală despre cetățenii RM.
asigurarea schimbului informațional interstatal și internațional.
utilizarea în procesul documentării medicale a locuitorilor RM a bazei de date din Sistemul Informațional Automatizat (“ Registrul de Stat al Populației”) al RM în limitele Sistemului Național de Pașapoarte.
3.6 Funcțiile de bază ale sistemului
Din toată mulțimea de funcții ale sistemului pot fi evidențiate cele de bază, care sunt caracteristice pentru tot sistemul
Construirea bazei de date a sistemului SIMP
Funcțiile de bază la crearea bazelor de date SIMP sunt cele ale punerii inițiale la evidență la medic, actualizarea datelor și scoaterea de la evidență medicală a persoanei fizice.
Funcțiile date se sunt realizate la organizarea colectării datelor referitor la sănătatea populației Republicii Moldova și documentarea ei, în procesul efectuării înregistrării anumitor categorii ale populației, la schimbul informațional cu organele administrării publice de stat, locale și altele.
Punerea inițială la evidență
Punerea inițială la evidență în registrul sănătății constă în atribuirea fiecărei persoane a numărului de identificare și introducerea în baza de date a SIMP a volumului stabilit de informație medicală ce-i corespunde persoanei date. Procedura dată se efectuează pentru:
cetățenii Republicii Moldova cu buletin de identitate, persoanele fără cetățenie cu buletin de identitate sau cetățenii străini cu vize de reședință;
categorii aparte ale populației, fără documente de tip nou;
cetățenii străini sau persoanele fără cetățenie, care se află temporar pe teritoriul Republicii Moldova;
Punerea la evidență a persoanelor la înregistrare și documentare este o măsură provizorie, care se va prelungi până la finalizarea acumulării informației necesare în SIMP
Actualizarea datelor SIMP
Actualizarea datelor SIMP constă în introducerea sistematică a modificărilor (rectificărilor, completărilor) în datele personale și medicale:
de către persoanele fizice – la cererea motivată;
de către medicii de familie;
de către medicii de profil;
de către Ministerul Justiției – la înregistrarea nașterii, căsătoriei, divorțului, schimbarea numelui și /sau prenumelui, determinarea paternității, decesului rectificărilor, completărilor, reînregistrarea sau anularea actului stării civile, privitor la lipsirea persoanei de drepturile părintești fără înștiințarea persoanei fizice, la modificarea datelor de identificare personale, constatarea sau ruperea relațiilor de rudenie;
de către Ministerul Afacerilor Interne – la documentarea persoanelor fizice (care locuiesc permanent sau se află temporar pe teritoriul Republicii Moldova), înregistrarea inițială la locul de trai și schimbarea cetățeniei;
de către Ministerul Învățământului Republicii Moldova – la înregistrarea persoanelor care au fost admise în instituțiile de învățământ și care au absolvit (au fost exmatriculați din) instituțiile de învățământ;
de către Ministerul Muncii, Protecției Sociale și Familiei – la modificarea datelor cu privire la activitatea persoanei (lucru, pensie).
Toate modificările se păstrează în SIMP în ordine cronologică. În centrele județene și în centrele de sector există Centre a Medicilor de Familie, care se subordonează Direcției Sănătății Județene.
În centrele județene și în centrele de sector există secții de înregistrare a actelor stării civile, care se subordonează Direcției de Înregistrare a actelor stării civile și primăriei locale, de serviciile cărora vom putea beneficia.
Primarii comunelor au funcția de înregistrator la locul de trai, de înregistrare a nașterilor, deceselor și căsătoriilor.
3.7 Documentele sistemului
Documentele de identificare a persoanei în SIMP
Pentru identificarea oricărei persoane fizice sunt utilizate următoarele documente:
(PA – codul documentului) Pașaportul cetățeanului Republicii Moldova ce se eliberează cetățenilor pentru ieșirea și intrarea (din) în Republica Moldova.
(PD) Pașaport diplomatic ce se eliberează cetățenilor pentru ieșirea și intrarea (din) în Republica Moldova cu scopul îndeplinirii misiunilor diplomatice și consulare, precum și altor funcții oficiale peste hotarele țării.
(PS) Pașaport de serviciu ce se eliberează cetățenilor pentru ieșirea și intrarea (din) în Republica Moldova cu scopul îndeplinirii obligațiilor de serviciu peste hotarele țării.
(PC) Pașaportul persoanei fără cetățenie ce se eliberează persoanelor fără cetățenie, care locuiesc permanent pe teritoriul Republicii Moldova pentru ieșirea și intrarea (din) în Republica Moldova.
(CA) Buletin de identitate al cetățeanului RM ce se eliberează persoanei din momentul nașterii pentru utilizarea pe teritoriul țării, precum și peste hotarele ei în conformitate cu convențiile internaționale.
(CC) Buletin de identitate al persoanei fără cetățenie ce se eliberează persoanelor fără cetățenie, care locuiesc permanent în Republica Moldova pentru utilizarea lui pe teritoriul țării.
(IC) Permisul persoanei fără cetățenie de ședere temporară se eliberează persoanelor fără cetățenie, care se află temporar pe teritoriul Republicii Moldova
(IR) Permisul cetățeanului străin de ședere temporară se eliberează cetățenilor străini, care se află temporar pe teritoriul Republicii Moldova.
(CR) Permis de ședere se eliberează cetățenilor străini, care locuiesc în Republica Moldova.
Documente pentru înregistrare în SIMP
(PV) Pașaport stil vechi
(LM) Livret militar
(CN) Certificatul de naștere
Utilizarea acestor documente pentru identificarea persoanei presupune prezența în ele a numărului de stat de identificare a persoanei.
3.7.1 Documente tehnologice
La documentele tehnologice se referă :
fișa medicală a bolnavului de ambulator (f025/u);
registrele și documentele de însoțire;
extrase din Registrul de Stat al Populației;
diferite tipuri de certificate.
Alte documente
pașaportul național al cetățeanului străin;
adeverința de recrutare;
adeverința de pensionar;
diploma de conferire a gradului științific.
3.7.2 Identificarea obiectelor sistemului
Indicele de bază al identificării obiectului este numărul de stat de identificare a persoanei fizice (NIDP), care constă din 13 simboluri alfa-numerice, așezate într-o ordine strictă (fig.3.2)
NIDP se conferă oricărei persoane fizice la introducerea inițială a datelor ea în SIMP și rămâne neschimbat pe parcursul existenței acestor date.
Identificarea documentelor și formularelor de evidență strictă se efectuează în ordinea următoare: “ codul documentului ” + “ seria ” + “ numărul ”.
Datele despre persoana fizică inclusă în SIMP
Datele persoanelor presupuse pentru includerea în SIMP sunt integrate în șapte documente de bază pentru înregistrarea stării sănătății populației:
Registrul populației – date generale
Registrul populației – boli cronice
Registrul populației – femei,
Registrul populației – copii,
Registrul medicilor,
Tichet statistic de evidență a diagnosticului definitiv (precizat
Tabelul de evidență a vizitelor, consultațiilor în instituția de medicină primară, dispensar, secția consultativă și a vizitelor la domiciliu.
La completarea documentelor de bază pentru înregistrarea datelor despre starea sănătății populației sunt utilizate documentele-etalon de mai jos, care reprezintă baza de codificare a informației din SIMP:
Clasificatorul Internațional al Maladiilor (CIM). Organizația Mondială a Sănătății la cea de a 43-a Adunare Mondială (mai 1990) a aprobat Revizia a 10-a a Clasificației Internaționale a Maladiilor și problemei conexe de sănătate (CIM), înlocuind Revizia a 9-a (1973 – 1993).
Revizia a 10 a CIM utilizează codificarea alfa-numerică, în locul celei numerice, ceea ce a permis posibilitatea dublării numărului de entități sau grupe de afecțiuni. În revizia prezentă există 21 de capitole. Fiecare capitol conține 10 subdiviziuni de boli sau grupe de boli cu trei caractere alfa-numerice, și fiecare din aceste boli cu trei caractere se divid în zece coduri notate la nivelul caracterului patru cu .0 – .9 .
Noua clasificare se introduce la toate nivelurile: dispensare medicale, policlinici, spitale, sanatorii tbc și balneare , pentru codificarea foilor de observație clinice, medicale.
Spitalele, sanatoriile și policlinicile vor utiliza lista de categorii cu trei caractere, precum s-a adoptat de Adunarea Mondială a sănătății, de către toate statele membre ale acestei organizații.
Registrul de Stat al Populației din Republica Moldova, parte componentă a Sistemului Informațional Automatizat “Registrul de Stat al Populației”, elaborat de Departamentul Evidență și Documentare a Populației al Misterului Afacerilor Interne din Republica Moldova,
Nomenclatorul unităților teritorial-administrative (sate, comune, orașe, municipii, sectoare, județe), elaborat conform Anexei nr.2 la Legea 191-XIV din 12 noiembrie 1998 privind organizarea administrativ-teritorială a Republicii Moldova și schimbările ulterioare a ei.
Nomenclatorul instituțiilor medicale (oficii ale medicilor de familie, centre de sănătate cu sectoarele medicale subordonate, centre ale medicilor de familie cu sectoarele medicale interioare)
4 DESCRIEREA PROGRAMULUI
Proiectarea sistemelor informaționale (PSI) este un domeniu destinat pentru rezolvarea problemelor complexe, care se rezolvă prin indicarea funcției de sistem, ce trebuie automatizată și interacțiunea sistemului cu mediul înconjurător. Proiectarea de sistem este o disciplină care determină subsistemele și componentele acestui sistem, precum și metodele de interacțiune a lor.
Una din noțiunile de bază a metodologiilor PSI este ciclul de existență al Sistemului Informațional (SI) și asigurarea soft a lui. Ciclul de existență al SI reprezintă un proces neîntrerupt, care se începe la primirea deciziei de elaborare și se încheie cu scoaterea lui din exploatare
Model al ciclului de existență se numește structura care determină consecutivitatea îndeplinirii și legătura dintre procese, acțiunile și problemele soluționate pe parcursul întregului ciclu de existență. Modelul ciclului de existență depinde de specificul sistemului informațional și specificul sistemului informațional și specificul condițiilor de elaborare și funcționare a SI.
Metodologiile și tehnologiile de proiectare a SI alcătuiesc baza proiectării oricărui sistem informațional. Metodologiile se realizează prin tehnologii concrete și standardele pe care le mențin, iar mijloacele instrumentale asigură executarea ciclului de existență. Tehnologia proiectării se determină prin consecutivitatea a trei categorii:
procedurile pas cu pas, ce determină consecutivitatea operațiilor tehnologice de proiectare ;
criteriile și regulile aplicate la aprecierea rezultatelor executării operațiilor tehnologice;
notațiile (grafice, textuale), notate la descrierea sistemului proiectat.
4.1 Etapele elaborării SIMP
Pentru elaborarea unui sistem informațional mult sau mai puțin complex, cu scopul sporirii eficacității elaborării, este prevăzută repartizarea tuturor lucrărilor pe etape. Împărțirea lucrărilor pe etape duce, de asemenea, la micșorarea cheltuielilor de timp necesar pentru elaborarea sistemului informațional. Efectuând proiectarea S.I.A.M.P. de asemenea am recurs la repartizarea lucrărilor pe etape. Menționez faptul că proiectul dat nu este finisat, adică se află încă în stadia de elaborare. Aceasta se datorează faptului că elaborarea S.I.A.M.P. necesită un volum mare de lucru, și respectiv – cheltuieli corespunzătoare de timp. Proiectul dat urmează a fi dat în exploatare în luna septembrie a anului curent. Prin urmare la momentul dat ne aflăm la etapa a doua de elaborare numită Elaborarea registrelor, nomenclatoarelor și formelor electronice de introducere, păstrare și redactarea informației primare.
Prima etapă, numită Realizarea structurilor de date pentru păstrarea informației, este împărțită la rândul ei în subetape:
Lucrări de analiză;
Testări și verificări inițiale;
Proiectarea tehnică;
Dezvoltarea subsistemului;
Testarea și verificarea sistemului realizat;
Formarea documentației tehnice;
4.1.1 Lucrări de analiză
În cadrul acestei etape au fost selectate și precăutate mai multe sisteme informaționale de gestiune a bazelor de date:
DBASE I,II,III,IV
VISUAL DBASE
MS FOXPRO
PARADOX
MS ACCESS
pentru testarea ulterioara a caracteristicilor tehnice pentru fiecare sistem in parte.
Pentru fiecare SGBD (sistem de gestiune a bazelor de date) a fost găsită documentația necesara fie pe hârtie, purtători magnetici sau din Internet.
4.1.2 Testări și verificări inițiale
La momentul acestei etape au fost făcute un șir de teste asupra acestor SGBD pentru selectarea acelei baze de date care va arăta cele mai potrivite și bune caracteristici.
Inițial se impun anumite condiții privind SGBD ce trebuie să fie ales. Este nevoie de un SGBD compact care pentru păstrarea datelor va folosi un singur fișier și nici într-un caz mai multe. Una din cele mai importante caracteristici este numărul de înregistrări în baze de date, care, la rândul său trebuie să fie maxim ceea ce este o caracteristică aparte pentru baze de date de tip DESKTOP cum sunt cele de mai sus expuse spre testare. O altă problemă destul de acută supusă dezbaterii este securitatea informației.
După un șir de testări, verificări și discuții am hotărât să ne oprim asupra SGBD MS Access. În urma testelor s-a constatat ca MS Access pentru stocarea unei baze de date folosește un singur fișier operativ , celelalte fiind de sistemă. În ce privește numărul maxim de înregistrări într-o bază de date atinge cifra de 1000000 de înregistrări. În privința accesului nesancționat la SGBD el este dotat cu un set de posibilități cum ar fi criptarea conținutului bazei de date și controlul accesului la SGBD prin intermediul unei chei.
4.1.3 Proiectarea tehnică
Proiectarea tehnică este una din cele mai importante etape ale realizării oricărui sistem informațional, deoarece în cazul comiterii unei erori , neaprecieri sau scăpării din vedere a anumitor elemente , poate duce la limitarea posibilităților unui sistem informațional, de aceea au fost folosite sisteme automatizate de control și prognozare a comportamentului unei baze de date pe viitor. Elementele de bază în proiectarea tehnică a unei baze de date , adică principalele elemente ce pot caracteriza o bază de date sunt următoarele: coloanele sau câmpurile, care sunt caracterizate printr-un șir de caracteristici care se numesc proprietăți (atribute) a câmpului dat, indecșii – determină modul de sortare a informației , câmpurile cheie – reprezintă cheie folosită pentru legătura dintre mai multe tabele a unei baze de date și relațiile care sunt niște elemente a unei baze de date folosite pentru legătura dintre mai multe tabele.
Am hotărât să stabilim următoarele sarcini:
1.În cadrul proiectării tehnice s-a impus stabilirea tuturor tabelelor necesare pentru păstrarea informației.
2.Stabilirea câmpurilor informaționale necesare pentru fiecare tabelă și proprietățile acestora.
3.Pentru fiecare tabelă stabilirea numărului de chei necesare.
4.Pentru fiecare tabelă determinare câmpurilor folosite pentru operația de indexare.
5.Stabilirea tuturor relațiilor de legătură între tabele pentru baza de date ce o proiectăm
Vor fi create structurile informaționale pentru următoarele elemente a sistemului:
Registre:
Nomenclatoare:
4.1.4 Dezvoltarea subsistemului
Dezvoltarea subsistemului a avut loc ținând cont de scopurile stabilite la etapa precedentă și, parcurgând strict fiecare etapă. În urma îndeplinirii tuturor punctelor specificate în etapa trecută am ajuns la rezultatul final , având o bază de date construită , ce satisfăce toate condițiile impuse de noi la etapele precedente.
4.1.5 Testarea și verificarea sistemului realizat
După realizarea bazei de date cu toate câmpurile-cheie, precum și stabilirea structurii relaționale a ei, s-a recurs la testarea lor – celor mai importante elemente a unei baze de date. Toate testele efectuate au arătat rezultate satisfăcătoare, adică s-au adeverit toate așteptările. Prin urmare putem trece la următoarea etapă, adică la documentare.
4.1.6 Formarea documentației tehnice
Întreaga documentația privind realizarea bazei de date este reprezentată de acest document tehnic.
La această documentație poate fi anexată și documentația sistemelor informaționale folosite care se pot oricând găsi în formă electronică și pe care nu este necesar de a o prezenta , dar care poate fi amintită, se subînțelege MS Access.
Încheiere: La momentul dat am finisat prima etapă de elaborare a proiectului. Odată cu terminarea scrierii documentației pentru etapa descrisă a fost terminată realizarea structurilor informaționale de date ceea ce permite de a trece l-a următoarea etapă.
A doua etapă:
Pentru a doua etapă se preconizează crearea subsistemului de introducere, control și verificare a informației în forme și registre electronice în conformitate cu structurile de date, create la etapa precedentă.
Se presupune crearea formelor electronice pentru:
Și a nomenclatoarelor electronice:
4.2 Descrierea programului
Proiectul SIM se compune dintr-un șir de module (unit-uri),fiecărui modul îi corespunde o formă pe care sunt amplasate componentele. Unul din module este principal, în cazul nostru – Main, cărui îi este asociată o formă – Form_SIM. Pe forma dată este amplasat meniul principal și un set de taste fierbinți, ce urmează imediat după meniul principal (Fig. 4.3)
4.2.1 Registre
În meniul principal sunt prevăzute toate operațiunile ce prevăd manipularea cu informația medicală. Primul component al meniului este Registre. Din meniul dat putem selecta unul din cele șase registre, ce conțin informația medicală despre starea sănătății populației. Unul din aceste registre este registrul general-de bază
Registrul populației – date generale. Acesta este registrul de bază în sistemul informațional. (Fig. 4.4). Orice persoana înregistrată în celelalte registre specializate mai întâi este înregistrată aici, astfel fiecare persoană primește un cont personal, folosit mai departe în celelalte registre.
În registrul dat putem efectua și careva operații asupra datelor: navigarea prin registru (First, Next, Prior, Last), adăugarea unei înregistrări(Add), precum și lichidarea ei (Del), redactarea înregistrării (Edit), căutarea după cod a persoanei (Find), selectarea anumitor persoane după nume, prenume, patronimic (Sel), resetarea registrului după selectare (Res) și ieșirea din registru (Exit). Toate aceste operații sunt executate la activarea butoanelor de pe bara tool prezentate în figura …
Dacă dorim să introducem o înregistrare, adică, o persoană nouă, în registru tastăm butonul Add, la monitor va apărea forma de înregistrare (Fig. 4.5.). În forma dată putem introduce informația generală a persoanei în cauză. După ce am complectat toate câmpurile, facem click pe butonul Confirmare,în urma căruia prelucrătorul de evenimente are aspectul de mai jos:
procedure TForm_in_general.Btn_confirmareClick(Sender: TObject);
begin
if Validare_Cont_Personal=True
then
begin
DM_SIM.T_general.Edit;
DM_SIM.T_general.Post;
Close;
end;
end;
În caz că dorim să întrerupem înregistrarea tastăm Anulare , codul urmează
procedure TForm_in_general.Btn_anulareClick(Sender: TObject);
begin
DM_SIM.T_general.Cancel;
Close;
end;
Pentru a redacta o anumită înregistrare, poziționăm cursorul pe înregistrarea solicitată, apoi facem click pe butonul Edit. Pe ecran ne va apărea forma de inregistrare cu toate datele înregistrării, pe care le putem redacta. Pentru redactare tastăm Confirmare, pentru anularea editării – Anulare .
Prelucrătorii de evenimente la editare sunt analogici cu cei ai inregistrării.
În caz că dorim să lichidăm o inregistrare din registru facem click pe butonul Del, codul respectiv al acestei proceduri este:
procedure TForm_reg_general.TB_DeleteClick(Sender: TObject);
begin
if DM_SIM.T_general.IsEmpty//Baza este goala
then
MessageDlg('Registrul General al populatiei este gol !',
mtInformation, [mbOk], 0)
else
if MessageDlg('Lichidare inregistrare ?',
mtConfirmation, [mbYes, mbNo], 0) = mrYes
then
begin
DM_SIM.T_general.Delete;
end;
end;
Cunoscând codul de identificare a unei oarecare persoane (codul personal), putem găsi această persoană în registru. Pentru procedura dată tastăm butonul Find, în rezultatul căruia la monitor apare fereastra de mai jos (Fig. 4.7):
Tastând butonul Confirmare se execută procedura:
procedure TF_caut_dupa_cod.BitBtn2Click(Sender: TObject);
Var Str_cod_pers:String;
F:Boolean;//Found
begin
Str_cod_pers:=Cod_pers.Text;
Close;
if (Form_SIM.tip_reg_caut_cod=5)//cautare in Registru general
then
begin
F:=DM_SIM.T_general.Locate('Cod_persoana',Str_cod_pers,[]);
if F//Found
then
begin
Form_reg_general.Grid_Reg_general.SetFocus;
end
else MessageDlg('Peroana cu codul indicat nu este gasita !',
mtInformation,
[mbOk], 0);
end;
end;
Când apare necesitatea de a selecta din registru careva persoane , cunoscând numele, prenumele sau patronimicul ei facem click pe butonul Sel. La tastarea acestui buton la ecran apare fereastra de mai jos (Fig. 4.8)
Introducând numele, prenumele sau patronimicul tastăm butonul Confirmare. Procedura ce efectuiază selectarea are aspectul:
procedure TForm_sel_NPP.BitBtn1Click(Sender: TObject);
var str: string;
begin
str:='';
if (nume.Text<>'') then str:=str+'(Nume='+#39+nume.text+'*'+#39+')';
if (prenume.text<>'')
then
begin
if (str<>'') then str:=str+' and ';
str:=str+'(Prenume='+#39+prenume.text+'*'+#39+')'; end;
if (Patronimic.text<>'')
then
begin
if (str<>'') then str:=str+' and ';
str:=str+'(Patronimic='+#39+Patronimic.text+'*'+#39+')';
end;
DM_SIM.T_general.Filter:=str;
DM_SIM.T_general.Filtered:=True;
Close;
end;
După ce am tastat Sel în registru vor fi vizualizate numai datele selectate.
Următorul după Sel urmează butonul Res, care are destinația de a anula selectarea, adică vizualizează informația inițială din registru. Procedura dată urmează mai jos:
procedure TForm_reg_general.ToolButton6Click(Sender: TObject);
begin
DM_SIM.T_general.Filtered:=false;
end;
Pentru a ieși din registru facem click pe butonul Exit. Codul acestui eveniment are forma:
procedure TForm_reg_general.ToolButton8Click(Sender: TObject);
begin
Close;
end;
Registrul populației – copii. Registrul copiilor este un registru subordonat celui general ce conține informația despre copii, adăugătoare la cea din registrul general. Acesta are aspectul din figura de mai jos (Fig. 4.9). În registrul dat de asemenea este posibil de înregistrat persoane noi. Forma de înregistrare este dată în figura…. (este amplasată deasupra registrului).În registrul dat pot efectuate aceleași operații ca și în cazul registrului general ( navigarea prin registru, adăugarea, lichidarea, căutarea unei înregistrări).
Registrul populației – femei. Registrul dat este de asemenea un registru subordonat celui general. În registrul dat se conține informația medicală referitor la femei (Fig. 4.10). Cu informația din acest registru se poate de efectuat aceleași operații ca și în celelalte registre, precum și introducerea înregistrărilor noi.
Registrul populației – bolnavi cronic. Pentru populația ce suferă de anumite boli cronice în sistemul dat este prevăzut un registru aparte (Fig. 4.11), care la rândul său este tot dependent de registrul general. În registrul dat sunt înregistrați toată populația cu boli cronice: copii, femei, inclusiv și medici. Informația din acest registru, de asemenea poate fi parcursă, modificată, adăugată, căutată, analog cu registrele menționate mai sus.
Registrul populației – medici. Pentru medici în Sistemul Informațional al Medicinii Primare tot este rezervat un registru aparte (Fig. 4.12). În registru l medicilor se conține informația ce ține de domeniu: funcția ocupată, studiile, instituția absolvită, începutul lucrului ca medic, tot felul de perfecționări și testări. În registrul medicilor pot fi adăugate, lichidate, redactate, căutate anumite înregistrări.
Registrul tichetelor statistice. Registrul dat este prevăzut pentru înregistrarea vizitelor populației la medic. Înregistrarea vizitei poate avea loc în timpul examenului periodic sau în caz de accidentare a persoanei. Operațiile sunt aceleași ca și la celelalte registre.
Validarea contului personal. Indicele de bază de identificare a populației este numărul de stat de identificare a persoanei fizice (NIPF), care constă din 13 simboluri alfa-numerice, ce sunt ordonate foarte strict. Ultima cifră – cifra de control, are o semnificație deosebită. Cifra dată validează introducerea contului personal al populației. Pentru această validare este elaborat un algoritm special, codul căruia urmează mai jos:
function TForm_in_general.Validare_Cont_Personal:Boolean;
Var CP:String;
k,i,j,suma:Integer;
T:array[1..3] of Integer;
corect:Boolean;
begin
corect:=false; //Initializare
CP:=Cod_personal.Text;
if Length(CP)<13
then
begin
MessageDlg('Codul trebuie sa contina 13 cifre !',
mtInformation,[mbOk], 0);
Cod_personal.SetFocus;
end
else
begin
T[1]:=7;T[2]:=3;T[3]:=1;
corect:=True;
for k:=1 to 13 do
if not ((Ord(CP[k])>47) and (Ord(CP[k])<58))
then
begin
corect:=False;
Break;
end;
if corect then
begin
suma:=0;
for i:=1 to 4 do
for j:=1 to 3 do
Inc(suma,T[j]*(Ord(CP[((i-1)*3)+j])-48));
if not (suma mod 10=Ord(CP[13])-48)
then corect:=False;
end;
if not corect
then
begin
MessageDlg('Codul personal nu este corect !',
mtInformation,[mbOk], 0);
Cod_personal.SetFocus;
end;
end;
Validare_Cont_Personal:=corect;//Reintoarcere rezultat la functieend;
Nomenclatoare
La completarea documentelor de bază (registrelor), ce conține datele despre starea sănătății populației sunt utilizate niște documente-etalon, ce reprezintă baza de codificare a informației documentelor Sistemului Informațional al Medicinii Primare. Documente-etalon sunt și nomenclatoarele. Pentru nomenclatoare sunt elaborate forme electronice de păstrare a informației. În sistem sunt prevăzute șapte nomenclatoare, care pot fi vizualizate selectând din mediul principal – Nomenclatoare.
Primele trei nomenclatoare sunt ale unităților teritorial-administrative (sate, comune, sectoare, județe), elaborat conform Anexei nr.2 la Legea 191-XIV din 12 noiembrie 1998 privind organizarea teritorial-administrativă a Republicii Moldova și schimbările ulterioare la ea (fig. 4.13).
Următorul nomenclator este cel al documentelor, care conține lista de documente de identificare necesare pentru înregistrarea populației în registrele SIMP (Fig. 4.16).
În ceea ce privește funcțiile și specializările medicilor au fost elaborate nomenclatoarele Funcții și Specializări (Fig. 4.17 și Fig. 4.18).
Componentul de bază folosit la construirea nomenclatoarelor este: DBGrid – component de vizualizare a informației bazei de date. Acest component prin intermadiul proprietății DataSource se conectează la cu componentul de tip Data Set –Table. Componentul dat este prevăzut nu numai pentru mai pentru vizualizarea datelor, în el este prevăzut și modificarea datelor .În acest caz apare pericolul introducerii întâmplătoare a erorilor. Pentru preîntâmpinarea acestui pericol este prevăzută proprietatea Read Only. Când proprietatea dată primește valoarea true datele din tabel pot fi doar vizualizate. Deoarece DBGrid este un component de vizualizare Read Only implicit primește valoarea true, dar în caz de necesitate de schimbări în tabel proprietăți date i se poate atribui valoarea False.
4.3.3 Rapoarte registrelor populației
Pentru afișarea informației din baza de date sunt folosite rapoartele. În Delphi pentru aceasta este prevăzut un compartiment numit Qreport în biblioteca de componente. Componentele principale prevăzute pentru elaborarea rapoartelor sunt: QuickRep, QRLabel, QRDBText, QRDBMemo, QRSysData, QRRichText, QRDBRichTex. Însă de bază este componentul QuickRep, ce constituie fundamentul raportului. Componentul dat este amplasat nemijlocit pe forma prevăzută pentru prezentarea raportului. Proprietatea de bază a acestui component este Data Set, ce indică tabelul datele căruia vor fi vizualizate. După ce am pus componentul dat pe formă putem oforma raportul amplasând pe el componentele enunțate mai sus. Pentru amplasarea pe raport a anumitor titluri, etichete, imagini se utilizează componentele QRLabel,QRMemo, QRRichText.Datele din tabel le putem vizualiza cu ajutorul componentelor: QRDBText, QRDBMemo,QRDBImage .Aceste componente se leagă cu câmpurile tabelului prin intermediul proprietăților Data Set și Data Field. Un raport elaborat în Delphi are aspectul din (Fig. 4.19 )
4.4 Clasificatorul internațional al maladiilor (CIM)
CIM este un subsistem al SIMP care poate fi activat din meniul principal Subsisteme utile, submeniul – CIM Rev.10.1. Procedura de activare a subsistemului dat este:
procedure TForm_SIM.CIMClick(Sender: TObject);
begin
ShellExecute(Handle,'open','c:\Medsis\CIM_B\CIM.EXE',nil,nil,SW_show);
end;
Unit-ul principal al subsistemului se numește Cautare, căruia îi corespunde forma – Form_CIM. Pe forma dată sunt amplasate două componente principale: Tree_CIM de tip TtreeView și Grid_CIM de tip TDBGrid. Primul component este folosit pentru selectarea capitolului sau subcapitolului dorit, iar al doilea pentru vizualizarea maladiilor capitolului selectat. Procedura de încărcare a capitolelor și subcapitolelor, ce se execută la evenimentul create al formei TForm_CIM urmează mai jos.
procedure TForm_CIM.FormCreate(Sender: TObject);
Var t:TTreeNode;
begin
T_CIM.Open;
T_CIM_B.Open;
T_CIM_C.Open;
with Tree_CIM.Items do
begin
Clear;
BeginUpdate;
T_CIM_C.First;//Incarcam capitolele
while not T_CIM_C.Eof
do
begin
t:=Add(nil,T_CIM_CDENUMIRE.AsString);
//Efectuam filtrarea dupa Capitol
T_CIM_B.Filter:='Capitol='+T_CIM_CCAPITOL.AsString;
T_CIM_B.Filtered:=True;
//Incarcam subcapitolele
T_CIM_B.First;
while not T_CIM_B.Eof
do
begin
AddChild(t,T_CIM_BDEN.AsString);
T_CIM_B.Next;
end;
//Terminare incarcare subcapitole
T_CIM_C.Next;
end;
//Terminare incarcare capitole
EndUpdate;
end;
//Dezactivare filtru
T_CIM_B.Filtered:=False;
end;
Subcapitolele și capitolele se “ încarcă “ din bazele de date ( tabele )T_CIM_B și T_CIM_C
de format Paradox. Ca componente – sursă servesc componentele DS_CIM_B și DS_CIM_C. Pentru vizualizarea codurilor și maladiilor este folosit componentul Grid_CIM de tip TDBGrid .La dorință datele din baza de date poate fi sortată după cod sau după denumire, aceasta se poate realiza prin intermediul componentului Set_sort de tipul TTabSet (Fig. 4.20). Procedura care schimbă modul de slectare este:
procedure TForm_CIM.Set_sortClick(Sender: TObject);
begin
if Set_sort.TabIndex=0
then T_CIM.IndexName:='';//Sortare dupa Cod CIM
if Set_sort.TabIndex=1
then T_CIM.IndexName:='I_Den';//Sortare dupa denumire maladie
end;
I_Den – index secundar care este creat la construirea bazei de date (tabelelor).
În urma extragerii maladiilor unui capitol sau subcapitol pentru resetarea vizualizarea în registru a tuturor maladiilor este folosit butonul Reset (Fig. 4.21). Procedura ce realizează acest procedeu este următoarea:
procedure TForm_CIM.Btn_reset_filterClick(Sender: TObject);
begin
T_CIM.Filtered:=False;
end;
Selectând din Tree_CIM capitolul sau subcapitolul necesar în Grid_CIM putem vedea maladiile din compartimentele respective. Codul procedurii ce realizează acest procedeu e dat mai jos.
procedure TForm_CIM.Tree_CIMClick(Sender: TObject);
Var S_Den:String;
S_Capitol,
S_Bloc:String;
Found:Boolean;
begin
S_Den:=Tree_CIM.Selected.Text;
Found:=T_CIM_B.Locate('Den',S_Den,[loCaseInsensitive]);
if Found
then
begin
S_Capitol:=T_CIM_BCAPITOL.AsString;
S_Bloc:=T_CIM_BBLOC.AsString;
//Filtrarea in CIM
T_CIM.Filter:='Capitol='+S_Capitol+' and '+'Bloc='+S_Bloc;
T_CIM.Filtered:=True;
end;
end;
În acest subsistem este posibilă și căutarea unui cod introducând denumirea lui. Butonul prevăzut pentru această acțiune este – Search (Fig. 4.21). Tastând butonul dat cursorul este focusat în componentul de introducere Search de tipul TEdit, în care putem introduce denumirea codul căreia ne interesează. Procedura care realizează căutarea are aspectul:
procedure TForm_CIM.SearchChange(Sender: TObject);
begin
T_CIM.Locate('Den',Search.Text,[loPartialKey,loCaseInsensitive]);
end;
Căutarea ca atare se efectuiază când are loc evenimentul Change al componentului Search.
Codul căutat este extras în componentul COD de tipul TDBText. Componentul dat este legat cu câmpul respectiv al tabelului bazei de date.
Pentru a ieși din subsistemul CIM tastăm butonul Exit (Fig. 4.21).
Subsistemul CIM în proiectul dat îndeplinește două funcții: vizualizarea și căutarea maladiilor ce ne interesează; ca sursă de informație pentru registrele populației. Cu prima funcție ne-am făcut cunoscuți. În ce constă funcția a doua ?! În tabelele registrelor menționate sunt create câmpuri LookUp, care la rândul său sunt legate cu câmpurile tabelelor clasificatorului, prin urmare introducând codul, prin intermediul unor anumite componente (DBText, DBMemo, etc.), sunt vizualizate datele tabelului care ne interesează.
Câmpurile LookUp sunt foarte comode și eficiente, deoarece nu complică structura relațională a bazei de date. Cu cât relațiile dintre tabele sunt mai multe cu atât baza este mai optimizată și se încetinește lucrul cu ea.
5 PROTECȚIA MUNCII
Protecția muncii (PM) reprezintă un sistem de măsuri și mijloace social-economice, organizatorice, tehnice, curative și profilactice care acționează în baza actelor legislative și a altor acte normative, și care sigură securitatea angajatului, păstrarea sănătății și menținerea capacității lui de lucru în procesul muncii (STAS 12.0.002-80).
Protecția muncii conține următoarele compartimente:
Legislația în domeniul PM;
Igiena muncii și sanitaria în producție;
Tehnica securității;
Securitatea antiincendiară;
PM studiază factorii periculoși și nocivi în producție, acțiunea acestora asupra sănătății și capacității de muncă a angajaților, măsurile de protecție care au scopul de a exclude pericolul esențial, acțiunea acestor factori asupra organismului uman.
Igiena muncii și tehnica securității prevăd:
Acțiunea factorilor microclimaterici, gazelor și substanțelor nocive și măsurile de protecție;
Zgomotul și vibrațiile;
Iluminația producției;
Câmpurile electromagnetice, radiațiile ionizate, acțiunea curentului electric asupra organismului omului și factorii care determină gravitatea efectelor electrocutării.
Pericolul electrocutării în instalațiile electrice.
Măsurile de protecție (legarea la pământ, legarea la nul, deconectarea de protecție, folosirea tensiunii reduse, etc.).
Securitatea antiincendiară conține:
Noțiuni privind procesul de ardere și explozie.
Clasificarea materialelor de construcție și clădirilor după gradul de a se opune arderii.
Clasificarea încăperilor de producție după pericolul de incendiere și explozie.
Mijloacele de stingere a focarelor de incendiu.
Una din căile principale ale progresului tehnico-științific este dezvoltarea tehnicii electronice de calcul, utilizarea largă a mijloacelor electronice de calcul (MEC) în producție, în lucrările științifice de cercetare, proiectare și construcție, calculelor pentru planificare și în sfera de conducere. Micșorarea prețului, gabaritelor, cantității de energie utilizată, mărirea vitezei de lucru permit întrebuințarea MEC în proporții cu mult mai mari față de generațiile anterioare și îmbunătățirea esențială a condițiilor de lucru a personalului de deservire.
Complexul de măsuri organizatorice elaborate, pe care le avem la momentul de față și mijloacele tehnice de protecție, experiența acumulată a centrelor de calcul permit să obținem rezultate deosebite în procesul de înlăturare a acțiunilor dăunătoare și periculoase și factorilor de producție periculoși asupra lucrătorilor. Operatorii MEC, operatorii pentru pregătirea datelor, programatorii și alții încă se întâlnesc cu acțiunile a astfel de factori fizici periculoși și cu factori de producție dăunători, ca ridicarea temperaturii mediului ambiant, lipsa sau neajunsul luminii naturale, insuficiența iluminării zonei de lucru, curentul electric, electricitatea statică ș.a. Mulți colaboratori ai CC sunt influențați de acțiunea a astfel de factori psihofiziologici, ca supraîncordarea intelectuală, supraîncordarea organelor văzului și auzului, monotonia lucrului, supraîncărcările emoționale.
Scopul îmbunătățirii condițiilor de lucru – atingerea efectului social, așa precum ar fi asigurarea protecției muncii, păstrării sănătății și capacității de lucru a omului, micșorarea numărului de îmbolnăviri și numărului de accidente – au rezultate economice, exprimate prin mărirea perioadei de activitate profesională a lucrătorilor, mărirea productivității muncii, micșorarea cheltuielilor.
5.1 Analiza condițiilor de muncă în sala centrului de calcul (CC)
Munca efectuată de om în condițiile de dezvoltare a tehnicii actuale, de foarte dese ori e departe de cea fizică și impune cerințe ridicate față de sistemul nervos.
În cazul nostru obiectul proiectării este produsul soft, realizat la calculator. În condițiile sălii de calculatoare, unde se va exploata “SIMP”, principalul factor periculos este pericolul electrocutării, deoarece sala de calculatoare se referă la încăperile cu pericol ridicat de electrocutare cu curent electric. În afară de aceasta nu e exclus pericolul incendiului. Munca efectuată în sala de calculatoare se referă la categoria de muncă ușoară.
Analiza condițiilor de muncă este prezentată în (Tab. 5.1.)
Tab. 5.1
Caracteristica sanitar-igienică a condițiilor de muncă, a factorilor de producție periculoși și nocivi în sala CC.
(continuare) Tab. 5.1
5.2 Calculul iluminatului natural și artificial în sala CC
Caracteristicile cantitative și calitative a iluminatului sunt reglementate de СНиП ll-4-79 "Iluminatul natural și artificial. Normele de proiectare".
Iluminatul rațional a încăperilor de producție exercită o acțiune pozitivă asupra lucrătorilor, contribuie la creșterea productivității muncii, asigurarea unei securității mai bune și păstrarea capacității de muncă înalte a omului pe parcursul perioadei de lucru.
Lumina are o acțiune binefăcătoare asupra stării emoționale a omului, influențează asupra schimbului de substanțe, sistemul vascular, sistemul nervos etc. Ea este un stimulator important nu numai al analizatorului vizuale, ci și a organismului în general.
Iluminatul natural se compune din razele solare directe și lumina difuză a cerului. Ea variază în dependență de latitudinea geografică, timpul zilei, gradul de înnourare și transparența atmosferei.
Iluminatul natural după structura poate fi: laterală, când lumina pătrunde în încăpere prin golurile de lumină din pereți; de sus, când lumina pătrunde prin acoperiș; combinată – îmbinarea iluminatul lateral și celei de sus.
Sarcina de bază a calculului iluminatului tehnic la iluminatul natural constă în determinarea suprafeței necesare a golurilor de lumină.
La iluminatul natural laterală suprafața necesară a golului de lumină poate fi determinată aproximativ după formula:
unde So – suprafața golurilor de lumină la iluminatul lateral, m2;
Sî – suprafața încăperii, m2.
Sî =36 m2;
en – valoarea normată a coeficientului iluminatul natural (CIN),
Кr – coeficientul rezervei,
0 – caracteristica de lumină a sticlei ferestrelor,
Кu – coeficient ce ia în considerație umbrirea ferestrelor de clădirile de vizavi,
0 – coeficientul total de pătrundere a luminii prin sticlă,
r1 – coeficient, ce ia în considerație mărirea CIN la iluminarea laterală, datorită luminii reflectate de suprafața încăperii.
Orașul Chișinău se găsește în brâul al IV al climatului de lumină.
Valoarea еn pentru cazul nostru poate fi determinată după formula:
unde еIII – coeficientul iluminatului natural (CIN), determinat după Tabelul 2 СНиП II-4-79 (pentru sălile de proiectare, birourilor de construcție еIIIn=1.5%);
m – coeficientul climatului de lumină, determinat după tabelul 4 СНиП II-4-79 (pentru brâul al IV al climatului de lumină m = 0.9);
С – coeficientul climatului solar, determinat după tabelul 5 СНиП II-4-79
(pentru cazul nostru С = 0,95);
Introducând valorile еIII, m, С în formula (5.2), găsim
е = 1.5 0.9 0.95 = 1.15
Valoarea Кr poate fi găsită după tabelul 3 СНиП II-4-79. Pentru încăperile de lucru cu amplasare verticală a ferestrelor Кr = 1,2;
Valoarea 0 o găsim din tabelul 26 СНиП II-4-79. Ea depinde de raportul lungimii încăperii către înălțimea sa și de raportul dintre înălțimea încăperii către diferența dintre înălțimea ferestrei și nivelul suprafeței de lucru. În cazul nostru 0 = 19;
Кr îl determinăm din tabelul 27 СНиП II-4-79. Deoarece clădirile de vizavi sunt amplasate la o distanță mare de cea studiată, atunci Кr = 1;
Valoarea coeficientului r1 о determinăm după tabelul 27 СНиП II-4-79. Pentru parametrii noștri r1 = 1.3.
Coeficientul total de trecere a luminii 0 se determină după formula:
unde 1 – coeficientul de transparență a materialului (pentru sticla de fereastră dublă 1 = 0,8 ),
2 – coeficientul de atenuare a luminii în ramele ferestrelor (pentru ramele de lemn a ferestrelor din clădirile publice 2 = 0,7),
3 – coeficientul de atenuare a luminii în construcțiile portante (la iluminatul lateral 3 = 1 ),
4 – coeficientul de atenuare a luminii în instalațiile de protecție de lumină солнцезащитных устройствах (la prezența jaluzelor interioare 4 = 1),
5 – coeficientul de atenuare a luminii în abajurul, amplasat sub felinar, primit ca 5=0,9.
Introducând 1, 2, 3, 4, 5 în formula (9) găsim
0 = 0.8 0.7 1 1 0.9 = 0.504.
Acum determinăm suprafața necesară a golului de lumină, introducând datele inițiale în (formula 5.1)
м2
Suprafața reală a ferestrelor în sala CC este de 10 m2, ce îndestulează normele iluminării raționale.
5.3 Cerințele ergonomice
Ergonomia – disciplină științifică, ce studiază în mod complex omul în condițiile concrete ale activității sale, legată de utilizarea mașinilor (mijloacelor tehnice).
La elaborarea acestui produs soft sau înaintat următoarele cerințe ergonomice către organizarea și proiectarea proceselor de lucru:
– psihofizice;
– psihologice;
– biomecanice;
– igienice;
– estetice.
Un rol deosebit în procesul muncii îl are organizarea locului de muncă al operatorului.
Locul de muncă (LM) al operatorului – locul omului în cadrul sistemului, care este înzestrat cu mijloace de reprezentare a informației, organe de conducere și utilaj ajutător și în care se desfășoară activitatea sa de muncă.
În cazul nostru operatorul lucrează șezând. De aceea alegem poziția de lucru conform STAS12.2.032-78: înălțimea scaunului – 0,43m; înălțimea mesei de lucru – 0,75m;
O importanță deosebită o are capacitatea de muncă a operatorului, care constă în capacitatea omului de a îndeplini un lucru concret de o complexitate și dificultate oarecare la un nivel destul de înalt în decursul zilei de muncă.
Pe parcursul timpului de lucru capacitatea de lucru are un caracter neomogen și se împarte în trei perioade. Prima perioadă este perioada de includere în lucru ( 0,5 – 1,5 ore), pentru care sunt caracteristici cei mai mici indici ai capacității de muncă. A doua perioadă – păstrarea capacității de muncă stabile, atinsă în prima perioadă. Ea durează aproximativ 2-2,5 ore. A treia perioadă – scăderea capacității de muncă în rezultatul obosirii.
scăderea capacității de muncă în rezultatul obosirii.
Unul din cei mai importanți factori ce influențează procesul de muncă este recreația din timpul lucrului. Ea este necesară pentru restabilirea capacității de lucru. Eficacitatea recreațiilor depinde de numărul, timpul și durata lor. Sarcina de bază a ergonomiei este asigurarea confortului și eficacității de muncă maximă a omului la locul său de muncă. Știința afirmă că locul de muncă amenajat incorect, neergonomic micșorează capacitatea de muncă și provoacă oboseala.
După normele ergonomiei atmosfera din camera, unde lucrează calculatorul, trebuie să fie confortabilă. Umiditatea optimă din încăpere – de la 40 până la 60 procente. Temperatura în cameră trebuie să fie mai jos de 20 de grade Celsius. Pentru asigurarea acestor condiții sunt prevăzute atât aparatele de condiționare a aerului, cât și plantele de cameră, care se recomandă din punct de vedere a ergonomiei.
Raportul dintre luminozitatea ecranului și iluminarea din încăpere trebuie să fie aproximativ de 1:10 atât la iluminare naturală, cât și la iluminare artificială. De aceea nu se recomandă de amplasat monitorul vizavi sau pe fonul ferestrei. Culoarea mesei de lucru nu trebuie să contrasteze tare cu culoarea calculatorului și claviaturii. Mesele trebuie să fie destul de mari – de la 1200х800 mm până la 1600х800 mm. Pe o astfel de masă se poate amplasa toată tehnica necesară, fiindcă sub ea trebuie să fie loc destul pentru picioare. Se recomandă de avut sub masă un suport special pentru picioare cu înclinarea de la 5 la 15 grade, care ar asigura confort picioarelor pe durata timpului de ședere în fața calculatorului. Scaunul trebuie să fie pe rotile, înălțimea scaunului (de la podea) 42 – 53 cm, înălțimea mesei – 72 cm. În fața calculatorului trebuie să stăm astfel ca unghiul dintre corp și coapse, corp și antebraț să fie de 90 de grade. Monitorul trebuie să stea la distanța nu mai mică de 45 cm de la ochi și e de dorit să fie înclinat puțin ca să privim puțin de sus la el. Unghiul de înclinare a claviaturii față de masă se recomandă să fie în limitele a 5 – 10 grade.
În general în prezent se înaintează cerințe tot mai mari față de claviaturi. Se recomandă de folosit split – claviatura, care după forma se aseamănă cu un fluture. Ea are două sectoare (stâng și drept) amplasate unul față de altul sub un variabil, fapt ce adaugă confort la amplasarea mâinilor pe claviatură. Unghiul de confort maxim dintre sectoare este de – 15 – 30 de grade și înălțimea de la 6 până la 12 grade. Adaptoarele adăugătoare speciale din partea de jos a split – claviaturii permit înlăturarea tensiunii din mâini și umeri. Lucrează numai degetele. Dacă la introducerea manuală în calculator a unui volum mare de informație se folosește acest tip de claviatură atunci se mărește cu mult capacitatea de lucru și se micșorează obosirea mâinilor, umerilor și spinării. Din punct de vedere a ergonomiei, pentru ca ochii să obosească cât mai puțin de la lucrul cu claviatura, tastelor nu trebuie să irite ochiul cu o culoare aprinsă, iar semnele de pe ele trebuie să fie clare. Murdărirea tastelor aduce la nedeslușirea și ștergerea simbolurilor. De aceea ultimele modele de claviaturi ergonomice au o suprafață netedă a tastelor și mult timp rămân curate. Culorile tastelor se aleg conform cerințelor medicinii cu rezoluția de 0,15 – 0,75.
Contrastul dintre suprafața tastelor și simboluri trebuie să fie de 1:3. După standardele ergonomice distanța dintre taste trebuie să fie de 19 mm, iar adâncimea de apăsare a tastelor – de la 1,5 la 6 mm. Cea mai comodă adâncime de apăsare a tastelor, care nu cere o apăsare puternică și în același timp exclude apăsările întâmplătoare este de – 4 mm de la suprafață. Esența constă în faptul că forța de apăsare influențează nu numai la obosirea mâinilor, ci și la mărimea forțe de revenire a tastei. Aceasta este forța de lovire a buricelor degetelor de către tasta apăsată, ce revine la poziția sa inițială. Aceste lovituri nu sunt așa de simțite, dar nici atât de inofensive cum par. Astfel într-o claviatură ergonomică tastele trebuie să se întoarcă la poziția lor inițială cât mai lin cu putință.
Șoricelul trebuie să stea confort în mână, să nu împiedice așezarea naturală a mușchilor și oaselor mâinii în stare liberă. Lucrul îndelungat cu un șoricel de formă incomodă poate aduce la amorțirea palmei și dureri în articulații. Cu cât mai liber se simte șoricelul în mâna, cu cât mai lin alunecă pe suprafața covorașului și cu cât de bine contactează șoricelul cu suprafața covorașului, de aceasta depinde viteza și rezultatul acțiunilor dumneavoastră. După cerințele ergonomiei butoanele șoricelului trebuie să se apese lin și fără zgomot.
Uneori în timpul lucrului pe monitor apar licăriri, ceia ce în primul rând nu-i comod, iar în al doilea rând acționează negativ asupra vederii. Se înțelege că față de monitor se impun anumite cerințe de iluminare pentru înlăturarea acestor licăririlor. Cel mai efectiv mijloc de combatere a licăririlor este acoperământul antilicărire, ce face ca monitorul să corespundă standardelor ergonomice.
Ergonomia monitorului este mărită și de controlerul grafic al său, iar viteza de redesenare a imaginilor pe monitor, rezoluția monitorului de asemenea influențează la obosirea ochiului. În afară de aceasta monitorul ergonomic actual trebuie să iradieze o cantitate minimă de radiație. În prezent se elaborează proiecte, care ar permite crearea monitoarelor fără iradiere.
Luând în considerație că produsul nostru (SIMP) e destinat pentru lzcrul cu un volum mare de informație,care la rândul ei e foarte importantă, pentru a nu comite greșeli se recomandă ca după 3-4 ore de lucru să se facă o recreație de 0,5 ore.
Operator poate fi omul care are măcar puțină idee despre lucrul cu calculatorul. Acțiunile sale nu pot aduce la vre-un caz fatal dacă el nu va încălca regulile elementare a tehnicii securității (Fig. 5.1).
5.4 Ecologia
Monitorul trebuie să corespundă următoarelor cinci cerințe:
1. Să corespundă cerințelor TCO pentru "Low radiation".
TCO are cele mai multe cerințe privitor la micșorarea câmpurilor electrice și magnetice. Monitorul trebuie să aibă următoarele caracteristici.
Câmpul electric
Frecvența Parametrii TCO
0 Hz(Câmpul static)=< + – 500 V
5 Hz- 2 кHz=< 10 V/m*
2 кHz- 400 кHz=< 1 V/m*
Câmpul magnetic
Frecvența Parametrii TCO
5 HZ- 2кHz=< 200 nТ*
2 кHz- 400 кHz=< 25 nТ
* Valorile TCO se măsoară la distanța de 30 cm de la ecran și
50 cm împrejurul monitorului. (Excepție pentru câmpurile magnetice
în diapazonul de frecvențe 2 кHz – 400 кHz, unde distanța pentru
testare – 50 cm pe tot perimetrul monitorului.
2. Monitorul trebuie să fie înzestrat cu funcție automată de stingere. Aceasta înseamnă că monitorul trebuie să se stingă automat, dacă un timp oarecare n-a fost utilizat, ca să se micșoreze cantitatea de energie consumată și printre altele, să se micșoreze radiația. Utilizatorul poate alege una din cele două variante alternative, indicate mai jos, pentru satisfacerea cerințelor sale. Trebuie să se țină cont de aceasta la alegerea monitorului.
Varianta A
Monitorul se deconectează automat în două etape. Pasul 1 (A1) Monitorul automat se comută în regim de așteptare, în care consumul nu poate fi mai mare de 30 W. Monitorul trebuie să fie gata de lucru în decursul a trei secunde, dacă claviatura sau șoricelul au fost activizate. Pasul 2 (A2) Dacă monitorul nu se activizează după un timp oarecare de așteptare el se deconectează. Consumul în acest regim nu poate fi mai mare de 8 W. (Timpul de conectare e același ca la conectarea manuală.) La unele monitoare se poate, în dependență de tipul lucrului pe care-l îndeplinește utilizatorul, de dat timpul de așteptare și de deconectare, și astfel de determinat consumul de energie.
Varianta B
Monitorul se deconectează într-un singur pas. Pasul 1 (B1) Monitorul în mod automat trece în regim de așteptare, în care consumul nu poate depăși 15 W, și trebuie să fie capabil de lucru în decursul a trei secunde dacă claviatura sau șoricelul au fost activizate. Utilizatorul poate determina intervalul de timp după care monitorul va trece în regim de așteptare. În această variantă se economisește mai puțină energie decât în varianta A. NUTEK recomandă varianta A.
3. În indicația de exploatare trebuie să fie indicat consumul de energie electrică.
Indicarea energiei trebuie să arate consumul de energie a monitorului și descrierea cum utilizatorul ar putea instala funcțiile de economisire a energiei electrice. (NUTEK specificația 803299/94.)
4. Monitorul trebuie să corespundă Cerințelor Europene de securitate electrică și incendiară. Aceasta înseamnă că utilizatorul nu trebuie să fie supus pericolului electrocutării și nu trebuie să apară pericolul de aprindere de le asamblarea sau design-ul incorect. (EN 60 950.)
5. Producătorul trebuie să încheie un acord de certificare cu TCO.
Acest acord reglementează condițiile pentru marcarea corespunzătoare. Producătorul trebuie să indice certificatul de testări din laboratorul de testare, aprobat de TCO, pentru confirmarea monitorului. Pentru a controla calitatea monitorului, care au fost marcate, TCO efectuează teste asupra modelelor expuse la vânzare.
MPR II .
MPR II se referă la metodele de măsurare a câmpurilor magnetice și electrice a monitorului, care au fost stabilite de SWEDAC (Departamentul Suedez de Acreditare Tehnică). MPR II la fel include principii de conducere recomandate. Aceste principii se bazează pe faptul că câmpurile electrice și magnetice din jurul monitorului nu trebuie să depășească nivelul câmpurilor caracteristice mediului de lucru.
Principiile de conducere TCO sunt cu mult mai severe și se bazează pe ambiția de a micșora câmpurile cu cât e posibil din punct de vedere fizic, pentru a minimiza iradierea utilizatorului monitorului de către câmpurile acestuia.
Acest tabel arată diferențele dintre recomandările MPR II și TCO.
Câmpul electric
Frecvența TCO MPR II
0 Hz (câmpul static)=<+-500 V=<+-500 V
5 Hz – 2 кHz=< 10 V/m*=< 25 V/m
2 кHz – 400 кHz=< 1.0 V/m*=< 2.5 V/m
Câmpul magnetic
Frecvența TCO MPR II
5 Hz – 2кHz=< 200 нТ*=< 250 нТ
2 кHz – 400 кHz=< 25 нТ=< 25 нТ
Diferențele dintre recomandările TCO și MPR II sunt de fapt mult mai mari, decât cum se arată în tabel, deoarece valorile TCO se măsoară la distanța de 30 cm în fața ecranului, iar cele MPR II la distanța de 50 cm. Aceasta se datorează faptului că intensitatea câmpurile se micșorează la mărirea distanței de la monitor.
Dacă utilizatorul a ales monitorul însemnat ca TCO, atunci se reiese din principiul precauției, care minimizează iradierea utilizatorului de câmpurile electrice și magnetice în mediul de lucru. În monitoarele cu varianta de deconectare A, câmpurile electrice și magnetice sunt atât de slabe că abia sunt măsurabile.
Cheltuielile de energie pot fi micșorate aproximativ cu 100 US$ într-un an, bazându-ne pe următorul exemplu. Dacă prețul la electricitate e 0,15 US$ pentru 1кW/oră, și monitorul de 90 W e conectat pe parcursul a 8 ore în zi cu deconectare automată, în locul a 24 ore în zi, economia va fi aproximativ de 100 US$ în an.
Conform acestor calcule, o companie ce dispune de 100 de monitoare își poate micșora consumul anual de energie electrică cu 10,000 US$. O companie care folosește tehnologia de economisire a energiei electrice își poate micșora de asemenea și cheltuielile de investire a capitalului și de conducere cu utilizarea acestei energiei electrice. În afară de aceasta se micșorează și poluarea mediul înconjurător.
După ce monitorul a trecut în regim de așteptare se consumă până la 8 W în regimul (A2) și până la 15 W în regimul B1. Dacă monitorul se deconectează în mod manual, el nu va consuma energie și astfel se va micșora consumul total de energie electrică. Monitoarele variantei B în general consumă o putere de două ori mai mare în regimul de așteptare ca monitorul variantei A. Chiar dacă riscul de incendiere în regimul de așteptare este foarte mic, el va fi cu mult mai mic în cazul monitorului deconectat.
5.5 Organizarea securității antiincendiare în sala CC.
Incendiu – ardere necontrolată în afara unui focar special, care aduce daună materială. Factorii periculoși ce acționează asupra omului în timpul incendiului sunt: focul deschis și scânteile; creșterea temperaturi aerului, obiectelor; produsele toxice al arderii; fumul; micșorarea concentrației de oxigen; dărâmarea clădirilor, construcțiilor, exploziilor. De aceia securitatea antiincendiară trebuie de o considerat ca parte integrantă a securității muncii.
Securitatea antiincendiară e starea obiectului, pentru care cu o probabilitate fixată se exclude posibilitatea apariției și extinderii incendiului și a factorilor periculoși ai săi, la fel se asigură păstrarea bunătăților materiale(STAS 12.1.033-81).
Pentru încăperea cercetată cauzele principale de apariție a incendiului pot fi:
– manipularea neatentă cu focul;
– scânteile din dispozitivele electrice;
– descărcările electrice;
– curenții de scurtcircuit;
– exploatarea incorectă a utilajului.
Curenții de scurtcircuit provoacă încălzirea conductorilor, fapt ce poate aduce la aprinderea izolației. Aprinderea izolației poate avea loc și în locurile contactelor rele. Se poate spune că pentru asigurarea securității antiincendiare a lucrului, trebuie în mod regulat de cercetat starea tehnică a sistemului, de urmat regulile de securitate și exploatare.
În caz de incendiu trebuie de deconectat alimentarea cu energie electrică și de stins focul. În sala de calculatoare trebuie să fie un stingător manual cu bioxid de carbon de tipul ОU-2, ОU-5, ОU-8, destinat stingerii focului în sălile cu aparatură electrică, aflată sub tensiune.
Se recomandă de instalat semnalizare antiincendiară.
6 COMPARTIMENTUL ECONOMICO – ORGANIZAȚIONAL
Capitolul tehnico-economic al proiectului de diplomă constă în evaluarea efectului social-economic, care se va manifesta în procesul de exploatare practică a sistemului informațional elaborat. Deci compartimentul economic este o continuare a cercetării științifice a proiectului, adică evaluarea economică a proiectului. În capitolul dat vor fi analizate toate calculele economice necesare pentru elaborarea proiectului: fondurile proiectului, cheltuielile capitale și curente, veniturile căpătate în urma exploatării lui etc.
Prin urmare, de exemplu, la proiectarea și asamblarea unui circuit electronic, trebuiesc evaluate toate cheltuielile pentru realizarea circuitului dat. Dacă proiectul este elaborat la vre-o întreprindere sau organizație (ceea ce este acceptat de catedră), care la rândul lor sunt cointeresate în darea în exploatare a proiectului, atunci cheltuielile totale vor fi mult mai scăzute.
Dacă noi elaborăm un program, alcătuim o bază de date sau elaborăm un driver pentru vre-un dispozitiv atunci este necesar să includem în preț toate accesoriile de care avem nevoie (calculatoare, produse soft, hârtie, documentație, imprimanta), dacă noi utilizăm un limbaj necunoscut trebuiesc luate în considerație cheltuielile de timp necesare pentru studierea acestui limbaj sau a pachetelor de program.
Procesul economic nu este un compartiment separat, el începe odată cu stabilirea temei și se manifestă pe întreaga porțiune de timp care este cuprinsă între evenimentul “stabilirea temei” și “prezentarea proiectului la comisie”, deci orice activitate legată de diplomă în decursul timpului dintre aceste evenimente este necesar de inclus în planificarea economică a proiectului.
6.1 Planificarea economică a proiectului
Odată cu stabilirea temei noi ne-am format concepțiile prin intermediul cărora vom determina în ce domeniu vom activa, pentru început vom stabili limbajul de programare în care vom lucra, pachetele de programe necesare pentru implementarea programului.
Cunoscând metodele de studiere a procesului economic și luând în considerație raportul de avantaje între fiecare noi am hotărât să folosim metoda planificării prin intermediul grafului rețea.
Graful rețea este un model informativ, în care se arată legăturile între lucrări și evenimente a lucrărilor date, necesare pentru obținerea scopului final. Graful rețea nu este altceva decât un complex de graf orientat. Graful rețea conține două elemente principale: lucrarea și evenimentul. Arcele prezintă lucrarea, iar vârful – evenimentul. Lucrarea este orice proces, care duce la atingerea rezultatului concret. Evenimentul (în afară de primul) este rezultatul lucrării efectuate. Evenimentul i, după care nemijlocit se începe lucrarea dată, este pentru lucrarea primară; evenimentul j, înaintea căruia nemijlocit a fost efectuată lucrarea, este final. Între evenimentele i și j poate fi efectuată numai o singură lucrare. Primul eveniment în rețea, înaintea căruia nu a avut loc nici o lucrare, nici un eveniment și arată începerea îndeplinirii setului de lucrări este numit primar. Evenimentul, după care nu urmează alte evenimente și lucrări și arată încheierea complexului este numit final.
Datele inițiale pentru construirea grafului-rețea (vezi Anexa 6) sunt:
1. Biblioteca lucrărilor și evenimentelor în procesul de planificare în rețea, unde este indicat timpul efectuării lucrărilor (tab.6.1).
2. Determinarea numărului de executanți și repartizarea lor în lucru (tab. 6.2 și tab.6.3).
Tab. 6.1
Biblioteca lucrărilor și evenimentelor în procesul de planificare în rețea
(continuare) Tab. 6.1
Pentru elaborarea proiectului de diplomă este întocmit grupul de executanți. Componența lui depinde de mulți factori printre care: volumul de lucru asupra proiectului de diplomă, resursele financiare alocate, actualitatea și complexitatea temei, experiența executanților, nivelul lor profesional și general teoretic, etc. Adică, luând în considerație gradul de complexitate a problemelor se stabilește grupul de executanți, capabili să asigure îndeplinirea tuturor lucrărilor planificate în termenul indicat și se repartizează pe lucrări concrete. Componența grupului de executanți se introduce în (tabelul 6.2).
Tab. 6.2
Componența grupului de executanți
Tab. 6.3
Repartizarea executanților pe lucrări
(continuare) Tab. 6.3
Se construiește graful rețea și se calculează cheltuielile în timp pentru efectuarea lucrărilor în rețea. Datele se introduc în (tabelele 6.4 și 6.5).
6.2 Construirea grafului -rețea și calcularea parametrilor principali
La parametrii de bază a rețelei se referă: calea critică, rezervele de timp a evenimentelor și lucrărilor. Rezerva de timp a evenimentului R se determină ca diferența dintre timpul târziu și timpul devreme.
R = Tt – Td (6.1)
Tdj = max (Tdi + tij ) (6.2)
unde:
tij – timpul parcurgerii lucrării.
În evenimentul finit timpul devreme este egal cu timpul târziu, sensul economic al căruia este, că nu suntem cointeresați în lungimea evenimentului.
Tti = min (Ttj – tij ). (6.3)
Pentru lucrări se calculează următorii parametri:
1. Rezerva deplină a lucrărilor
Rdij = Ttj – Tdi – tij (6.4)
Rezerva deplină a lucrării înregistrează durata în timp, cu cât mai târziu poate fi îndeplinită lucrarea dată ce nu schimbă durata totală a căii critice.
2. Rezerva liberă a lucrărilor
Rlij = Tdj – Tdi – tij (6.5)
Rezerva liberă a lucrării este timpul maximal de lungire a lucrării date, care nu schimbă timpul târziu de îndeplinire a evenimentului următor și timpul devreme a evenimentului precedent.
Se numește calea critică a grafului rețea drumul maxim de la evenimentul inițial până la cel final.
Pentru determinarea căii critice a grafului rețea sunt analizate două condiții ce urmează mai jos:
1. Rezervele evenimentelor Ri = Rj = 0
2. Rezervele depline Rdij = 0
Parametrii de bază a grafului rețea sunt prezentați în tabelele 4 și 5, iar graful este redat în comparimentul Anexe (vezi Anexa 6).
Tab.6.4
(continuare) Tab.6.4
Tab. 6.5
(continuare) Tab. 6.5
Până la momentul dat au fost evaluate cheltuielile de timp cu ajutorul cărora vor fi evaluate și unele cheltuieli bănești cum ar fi: salarizarea executanților, calculul amortizării utilajului, evaluarea costului de arendă a încăperii etc. Celelalte cheltuieli bănești sunt legate de procurarea utilajului științific, accesoriilor și achitarea serviciilor de care au fost nevoie pe parcursul proiectării. În continuare vor fi evaluate cheltuielile bănești necesari pentru îndeplinirea proiectului.
Pentru început vom evalua costurile necesare pentru obiectele și accesoriile de birotică, în (tabelul 6.6) sunt enumerate majoritatea materialelor de care ne-am folosit pe parcursul îndeplinirii sarcinii.
Tab. 6.6
Costul materialelor utilizate la elaborarea proiectului
(continuare) Tab. 6.6
Dacă la elaborarea proiectului de diplomă exploatat aparataj ce a fost utilizat și va mai fi exploatat în viitor la alte lucrări, se calculează amortizarea lui pe perioada de lucru:
Formula pentru amortizare este:
A = C * N * t, (6.6)
unde
C — costul inițial al dispozitivului;
N — norma amortizării;
t — timpul de lucru a utilajului la lucrarea dată.
Tab. 6.7
Calculul defalcărilor pentru amortizare din costul utilajului
O influență semnificativă asupra bugetului proiectului o alcătuiește serviciile de care ne folosim pe parcursul lucrului, în aceste servicii pot întra serviciile Internet, serviciile tele fonice, energia electrică. În (tabelul 6.8) sunt prezentate toate serviciile de care am beneficiat cu tarifele respective.
Tab. 6.8
Serviciile beneficiate
Cheltuielile pentru salariul de bază a proiectanților se calculează pe baza datelor despre componența de calificare a colaboratorilor, salariile de post a lor și gradul de implicarere în procesul de elaborare a proiectului de diplomă.
Salariul suplimentar prezintă 12%, din salariul de bază. Defalcările la asigurarea socială au fost luate ca 31% din suma salariului de bază și cel suplimentar. Defalcările pentru amortizare din costul utilajului folosit sunt luate din (tabelul 6.7). Lucrările contractuale constituie 4% din salariul de bază a executanților. Cheltuielile directe și de regie constituie respectiv 6% și 45% din salariul de bază. Datele se introduc în (tabelul 6.9).
Tab. 6.9
Calculul salariului executanților proiectului de diplomă
Tab. 6.10
Cheltuielile necesare pentru realizarea proiectului
În (tabelul 6.10) sunt enumerate cheltuielile esențiale care se referă la îndeplinirea proiectului. Din acest tabel putem concluziona că acest proiect nu este prea scump. Valoarea maximă atingând-o cota de amortizare a utilajului folosit, deoarece noi am utilizat tehnică avansată suma de amortizare va creste.
6.3 Calculul eficienței economice a proiectului
În urma elaborării proiectului și punerea lui în funcțiune să presupunem că cheltuielile suplimentare o să fie recuperate de primele cinci copii ale lui. În (tabelul 6.11) vom estima prețul de cost a unei copii a programului.
Tab. 6.11
Estimarea prețului de cost a unei copii a programului
(continuare) Tab. 6.11
Eficiența economică a proiectului de diplomă poate fi calculată după formula:
Eannual = (Pc – Sn) * N – (Ken* (Ic + Ip)) (6.7)
unde
Eannual – efectul economic annual;
Pc – prețul de cost al unei copii;
Sn – sinecostul unei copii;
N – numărul de copii realizate pe an ;
Ken – coeficientul de normare a investițiilor capitale (35%);
Ic – invesriții capitale;
Ip – investiții de proiectare;
Să presupunem că numărul de copii a produsului realizate pe an va fi 20. Investițiile capitale sunt estimate fiind egale cu zero. Prin urmare eficiența economică va fi:
Eannual = (818,2 – 681, 8) * 20 – (0,35 * (0 + 2197,9)) = 2728 – 769,3 = 1958,7
Un coeficient important în evaluarea eficienței este coeficientul eficienței investițiilor (Timpul de recuperare a investițiilor), ce se calculează după formula:
Trec = (Ic +Ip) / Eannual (6.8)
Prin urmare Trec = 1.12
Coeficientul efiecienței economice – Kec se calculează după formula:
Kec = 1 / Trec (6.9)
Deci Kec = 0,89
Estimarea eficienței presupune compararea rezultatelor, primite în urma calculelor și a celor normative. Investițiile mijloacelor aplicate unui anumit proiect se recunosc efective în cazul când se îndeplinește condiția:
Kec Ken (6.10)
Comparând coeficienții de mai sus ce se referă la proiectul dat (Kec Ken), în final putem concluziona că investițiile mijloacelor utilizate sunt eficiente.
CONCLUZII
Studiind și analizând mediul de activitate al colaboratorilor medicali, precum și starea informațională actuală am ajuns la concluzia că, Sistemul ocrotirii sănătății din Republica Moldova, traversând o perioadă de reforme, schimbări structurale esențiale, și din lipsa unui sistem informațional unic, e pus în fața unor probleme majore în decursul procesului său de activitate. În majoritatea cazurilor ca instrument de lucru sunt folosite pachete ca Microsoft Word, Excel, Acces, cu ajutorul cărora nu sunt îndeplinite pe deplin sarcinile informaționale ale medicinii.
În rezultatul efectuării cercetării și analizei nivelului de implementare a tehnologiilor informaționale în domeniul ocrotirii sănătății din Republica Moldova, am proiectat și implementat în practică un sistem informațional statistic medical SIMP. Rezultatele obținute la etapa actuală : structura relațională și informațională a bazei de date; formele electronice de introducere și vizualizare (registre) a informației medicale; nomenclatoarele; rapoartele electronice pentru afișarea informației din registre urmează a fi prezentate Fundației SOROS, ca aceasta din urmă, analizând și apreciind actualitatea proiectului, la rândul său să aloce anumite resurse financiare și tehnice pentru finisarea proiectului și darea lui în exploatare.
Acest proiect urmărește scopul perfecționării structurilor de dirijare a ocrotirii sănătății în teritoriu și creșterii calității asistenței medicale.
BIBLIOGRAFIE
1. V. Gofman " Lucrul cu baze de date în DELPHI " 1997
2. "Proiectarea sistemelor informaționale " Îndrumări metodice privind elaborarea tezelor de licență. Chișinău – U.T.M. 1998
3. "Regulamentul cu privire la elaborarea proiectlui de licență " Departamentul editorial – poligrafic al UTM Chișinău 1997
4. Crearea tabelelor cu ajutorul DataBaseDesktop. Formă electronică
5. "Clasificația Internațională al Maladiilor" Editura medicală București 1993
6. Эндрю Возневич "Delphi. Освой самостоятельно" Бином 1996
7. А.Я. Архангельский "Програмирование в DELPHI 5".
8. А.Я. Архангельский "Работа с локальными базами данных в DELPHI 5".
9. А.Я. Архангельский "100 компонентов общего назначения библиотеки DELPHI 5".
10. Н Культин "Програмирование на Object Pascal в Delphi 5". Самоучитель.
11. В.В. Корнеев, А. Ф. Гарев, С. В. Васютин, В. В. Райх "Базы данных интелектуальная обработка информации".
12. В.К. Беклешов „Технико-экономическое обоснование дипломных проектов”, Москва, „Высшая школа”, 1991
13. Шумаков П.В. Фаронов В.В. "Руководство разработки баз данных в DELPHI 5 ".
14. www.pcreport.ro
15. www.pcworld.ro
16. www.epress.ro
17. www.referate.ro
18. www.citforum.ru
Anexa 7
Listingul programului (unitul principal Main)
unit Main;
interface
uses
Windows, Messages, SysUtils, Classes, Graphics, Controls, Forms, Dialogs,
Menus, ToolWin, ComCtrls;
type
TForm_SIM = class(TForm)
MainMenu_SIM: TMainMenu;
Reg_pop: TMenuItem;
Nomenclatoare: TMenuItem;
Despre: TMenuItem;
Iesire: TMenuItem;
R_copii: TMenuItem;
R_femei: TMenuItem;
R_cron: TMenuItem;
R_med: TMenuItem;
R_general: TMenuItem;
N_Com_Sate: TMenuItem;
N_Sectoare: TMenuItem;
N_Judete: TMenuItem;
N2: TMenuItem;
N_Specializari: TMenuItem;
N_Documente: TMenuItem;
N_Functii: TMenuItem;
N_Inst_med: TMenuItem;
R_tichete: TMenuItem;
line_registre: TMenuItem;
StatusBar1: TStatusBar;
ToolBar_SIM: TToolBar;
ToolButton1: TToolButton;
ToolButton2: TToolButton;
ToolButton3: TToolButton;
ToolButton4: TToolButton;
ToolButton5: TToolButton;
ToolButton6: TToolButton;
Analizatoare: TMenuItem;
A_RG_copii: TMenuItem;
A_RG_femei: TMenuItem;
A_RG_cron: TMenuItem;
A_RG_med: TMenuItem;
A_RG_general: TMenuItem;
line_analizatoare: TMenuItem;
A_RG_tichete: TMenuItem;
Rapoarte: TMenuItem;
RP_RG_copii: TMenuItem;
RP_RG_femei: TMenuItem;
RP_RG_cron: TMenuItem;
RP_RG_med: TMenuItem;
RP_RG_general: TMenuItem;
line_rapoarte: TMenuItem;
RP_RG_tichete: TMenuItem;
Ajutor1: TMenuItem;
ExportWord: TMenuItem;
ExportExcel: TMenuItem;
Word_RG_copii: TMenuItem;
Word_RG_femei: TMenuItem;
Word_RG_cron: TMenuItem;
Word_RG_med: TMenuItem;
Word_RG_general: TMenuItem;
line_word: TMenuItem;
Word_RG_tichete: TMenuItem;
Xls_RG_copii: TMenuItem;
Xls_RG_femei: TMenuItem;
Xls_RG_cron: TMenuItem;
Xls_RG_med: TMenuItem;
Xls_RG_general: TMenuItem;
line_excel: TMenuItem;
Xls_RG_tichete: TMenuItem;
ExportPowerPoint: TMenuItem;
PwP_RG_copii: TMenuItem;
PwP_RG_femei: TMenuItem;
PwP_RG_cron: TMenuItem;
PwP_RG_med: TMenuItem;
PwP_RG_general: TMenuItem;
line_powerpoint: TMenuItem;
PwP_RG_tichete: TMenuItem;
Contens: TMenuItem;
Index: TMenuItem;
line_ajutor: TMenuItem;
Echipa: TMenuItem;
Arhiva1: TMenuItem;
Import1: TMenuItem;
Export1: TMenuItem;
N1: TMenuItem;
Copiere1: TMenuItem;
Redenumire1: TMenuItem;
Lichidare1: TMenuItem;
sis_util: TMenuItem;
CIM: TMenuItem;
Analizunivers: TMenuItem;
N4: TMenuItem;
ActivareWord: TMenuItem;
ActivareExcel: TMenuItem;
ActivarePowerPoint: TMenuItem;
DespreCSPSPMS: TMenuItem;
Drepturi: TMenuItem;
ToolButton7: TToolButton;
ToolButton8: TToolButton;
ToolButton9: TToolButton;
ToolButton10: TToolButton;
ToolButton11: TToolButton;
ToolButton12: TToolButton;
ToolButton13: TToolButton;
ToolButton14: TToolButton;
ToolButton15: TToolButton;
ToolButton16: TToolButton;
ToolButton17: TToolButton;
ToolButton18: TToolButton;
ToolButton19: TToolButton;
ToolButton20: TToolButton;
ToolButton21: TToolButton;
ToolButton22: TToolButton;
ToolButton23: TToolButton;
ToolButton24: TToolButton;
ToolButton25: TToolButton;
ToolButton26: TToolButton;
ToolButton27: TToolButton;
ToolButton28: TToolButton;
ToolButton29: TToolButton;
ToolButton30: TToolButton;
ToolButton31: TToolButton;
procedure R_copiiClick(Sender: TObject);
procedure R_femeiClick(Sender: TObject);
procedure R_cronClick(Sender: TObject);
procedure R_medClick(Sender: TObject);
procedure R_generalClick(Sender: TObject);
procedure R_ticheteClick(Sender: TObject);
procedure IesireClick(Sender: TObject);
procedure N_Com_SateClick(Sender: TObject);
procedure N_SectoareClick(Sender: TObject);
procedure N_JudeteClick(Sender: TObject);
procedure N_DocumenteClick(Sender: TObject);
procedure N_SpecializariClick(Sender: TObject);
procedure N_FunctiiClick(Sender: TObject);
procedure N_Inst_medClick(Sender: TObject);
procedure ToolButton17Click(Sender: TObject);
procedure RP_RG_copiiClick(Sender: TObject);
procedure RP_RG_femeiClick(Sender: TObject);
procedure RP_RG_medClick(Sender: TObject);
procedure ActivareWordClick(Sender: TObject);
procedure ActivarePowerPointClick(Sender: TObject);
procedure ActivareExcelClick(Sender: TObject);
procedure ToolButton21Click(Sender: TObject);
procedure RP_RG_cronClick(Sender: TObject);
procedure CIMClick(Sender: TObject);
private
{ Private declarations }
public
{ Public declarations }
tip_reg_caut_cod:Integer;
function StrToStr(Str:String):String;
end;
var
Form_SIM: TForm_SIM;
implementation
uses R_copii, R_femei, R_cron, R_med, R_gen, R_viz, DM, N_sate, N_sect,
N_jud, N_doc, N_spec, N_funct, N_insmed,ShellAPI, RP_cop, RP_fem, RP_med,
RP_cron;
{$R *.DFM}
function TForm_SIM.StrToStr(Str:String):String;
Var k:Integer;
begin
for k:=1 to length(Str) do
if (Str[k]='"') then Str[k]:=#39;
StrToStr:=Str;
end;
procedure TForm_SIM.R_copiiClick(Sender: TObject);
begin
Form_reg_copii.Show;
end;
procedure TForm_SIM.R_femeiClick(Sender: TObject);
begin
Form_reg_femei.Show;
end;
procedure TForm_SIM.R_cronClick(Sender: TObject);
begin
Form_reg_cron.Show;
end;
procedure TForm_SIM.R_medClick(Sender: TObject);
begin
Form_reg_medici.Show;
end;
procedure TForm_SIM.R_generalClick(Sender: TObject);
begin
Form_reg_general.Show;
end;
procedure TForm_SIM.R_ticheteClick(Sender: TObject);
begin
Form_reg_vizite.Show;
end;
procedure TForm_SIM.IesireClick(Sender: TObject);
begin
Close;
end;
procedure TForm_SIM.N_Com_SateClick(Sender: TObject);
begin
Form_nom_com_sate.Show;
end;
procedure TForm_SIM.N_SectoareClick(Sender: TObject);
begin
Form_nom_sectoare.Show;
end;
procedure TForm_SIM.N_JudeteClick(Sender: TObject);
begin
Form_nom_judete.Show;
end;
procedure TForm_SIM.N_DocumenteClick(Sender: TObject);
begin
Form_nom_documente.Show;
end;
procedure TForm_SIM.N_SpecializariClick(Sender: TObject);
begin
Form_nom_specializari.Show;
end;
procedure TForm_SIM.N_FunctiiClick(Sender: TObject);
begin
Form_nom_functii.Show;
end;
procedure TForm_SIM.N_Inst_medClick(Sender: TObject);
begin
Form_nom_inst_med.Show;
end;
procedure TForm_SIM.ToolButton17Click(Sender: TObject);
begin
Close;
end;
procedure TForm_SIM.RP_RG_copiiClick(Sender: TObject);
begin
F_Rap_cop.QuickRep1.Preview;
end;
procedure TForm_SIM.RP_RG_femeiClick(Sender: TObject);
begin
F_Rap_femei.QuickRep1.Preview;
end;
procedure TForm_SIM.RP_RG_medClick(Sender: TObject);
begin
F_Rap_med.QuickRep1.Preview;
end;
procedure TForm_SIM.ActivareWordClick(Sender: TObject);
begin
ShellExecute(Handle,'open','C:\ProgramFiles\Microsoft Office\Office\WINWORD.EXE',nil,nil,SW_RESTORE);
end;
procedure TForm_SIM.ActivarePowerPointClick(Sender: TObject);
begin
ShellExecute(Handle,'open','C:\ProgramFiles\Microsoft ffice\Office\POWERPNT.EXE',nil,nil,SW_RESTORE);
end;
procedure TForm_SIM.ActivareExcelClick(Sender: TObject);
begin
ShellExecute(Handle,'open','C:\Program Files\Microsoft Office\Office\EXCEL.EXE',nil,nil,SW_RESTORE);
end;
procedure TForm_SIM.ToolButton21Click(Sender: TObject);
begin
WinExec('Calc',SW_RESTORE);
end;
procedure TForm_SIM.RP_RG_cronClick(Sender: TObject);
begin
F_Rap_cron.QuickRep1.Preview;
end;
procedure TForm_SIM.CIMClick(Sender: TObject);
begin
ShellExecute(Handle,'open','c:\Medsis\CIM_B\CIM.EXE',nil,nil,SW_show);
end;
end.
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Elaborarea Sistemului Informational al Medicinii Primare (ID: 148758)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.