Viabilitatea Euro

Pentru a sprijini procesul de integrare europeana, ministrii de finante ai UE si guvernatorii bancilor central au decis ca membrii uniunii monetare sa colaboreze in domeniul politicii cursului de schimb cu tarile vor devein ulterior membre al uniunii monetare. La summitul din iunie 1997 de la Amsterdam, sefii de stat sau de govern au aprobat aceasta propunere a Institutului Monetar European si au adorptat o rezolutie in acest sens.

Monedele potentialilor membrii ai uniunii monetare vor fi legate de euro printr-un nou system similar cu Sistemul Monetar European, respective un sistem de cursuri de schimb fixe, dar ajustabile.

Obiectivele noului mecanism vor fi:

prevenirea unor distorsiuni intre euro si celelalte monede UE

cresterea increderii in celelalte monede UE, care nu fac parte din uniunea monetara

Euro trebuie sa rolul unei monede ancora. Cursurile de schimb vor fi premise sa fluctueze, in cadrul benzii de fluctuatie standard, cu 15% in jurul cursului central euro. Daca o moneda atinge punctual de interventie superior sau inferior BCE si, respectiv, banca nationala

Central trebuie sa intervina in mod automat pe piata valutara.

BCE va monitoriza indicatorii economici si va initia realinieri ale cursurilor de indata ce se inregistreaza deviatii ale indicatorilor economici de baza. Benzile de fluctuatie vor fi, de asemenea, flexibile, respective, pentru tarile care trebuie sa faca progrese inseminate, benzile vor fi mai largi, astefel incat BCE nu trebuie sa intervina mult pe piata valutara. Dimpotriva, tarile care trece la utilizarea euro vor avea benzi bilateral fixe mai inguste.

2. Banca Centrala Europeana

Banca Centrala Europeana reprezinta cea mai inalta autoritate monetara din zona euro. La fel ca Rezerva Federala in Statele Unite ale Americii, la fel ca Banca Japoniei sau Bundesbank in Germania, Banca Centrala Europeana este emitentul si paznicul constitutional al euro. Activitatea ei central consta in stabilirea ratelor critice pe termen scurt ale dobanzilor, care stabilesc in mod indirect ritmul cresterii economice. In calitate de creator al politicii monetare in zona euro, Banca Centrala Europeana este unicul sic el mai important determinant al stabilitatii si succesului final al euro.

Inainte de introducerea euro, 11 banci central nationale diferite au formulat politica monetara in zona euro.Fiecare institutie, de la Bundesbank in Germania, pana la Banca Centrala a Irlandei, stabileau independent ratele nationale ale dobanzilor, desi nu exista o colaborare oficiala sau neoficiala la mai multe niveluri. Dar, la 1 ianuarie 1999, Banca Centrala Europeana a preluat autoritatea exclusive pentru zona euro in domeniul politicii monetare, cele 11 banci central incepand sa functioneze ca membri subordonati ai unui sistem bancar central mai larg si ajutand Banca Centrala Europeana la implementarea politicilor sale. Acest sistem ca intreg este cunoscut sub numele de Sistemul European Al Bancilor Centrale.

Banca Centrala Europeana este succesorul institutional al Institutului Monetar European. Atunci cand Comisia Europeana a creat uniunea monetara, ea a tras concluzia ca cel mai bin ear fi sad ea nastere unei banci central europene in mai multe etape. Prin urmare, Institutul Monetar European a fost infiintat in 1994 si a lucrat timp de patru ani pentru a se transforma intr-o banca central operationala. Dupa mai multe cercetari si dezbateri, in cele din urma el a dus la bun sfarsut aceasta sarcina. Institutul Monetar European a predate puterile sale, in mod oficial, Bancii Centrale Europene la 1 iunie 1998. Banca Centrala Europeana isi are sediul in Turnul Europei din Frankfurt, Germania, si are ca angajati aproximativ 500 de persoane.

Responsabilitatile Bancii Centrale Europene

Ca toate bancile centrale, Banca Centrala Europeana reprezinta paznicul monedei pe care o detine. Dar misiunea Bancii Centrale Europene este definita mult mai detaliat decat in mod obisnuit pentru o banca centrala. Tratatul asupra Uniunii Europene afirma: “Obiectivul primar al Sistemului European al Bancilor Centrale va fi acela de a mentine stabilitatea preturilor.” Desi Sistemul European al Bancilor Centrale are cu siguranta si alte responsabilitati, Stabilitatea preturilor sau controlul inflatiei reprezinta obiectivul cel mai important al institutiei.

Inflatia este probabil cea mai amre amenintare permanenta pentru stabilitatea si cresterea economica. Ea este definite ca o crestere continua a nivelului global al preturilor intr-o tara si reduce valoarea (putea de cumparare) a fiecarei bancnote sau monede aflate in circulatie intr-o economie. Efectele sale economice negative sunt la fel de serioase pe cat sunt de numeroase:

Inflatia provoaca o confuzia in randul cumparatorilor.

Inflatia transmite semnale mixte investitorilor de toate tipurile.

Inflatia obliga companiile si guvernele sa actualizeze sis a modifice preturile in mod constant

Inflatia creste rata efectiva a impozitului pe capital, deoarece activele sunt impozitate la valorile lor cotate la bursa

Inflatia are un puternic rol de semnalizator, preturile instabile denota faptul ca guvernul tarii respective nu este nic stabil, nici bine condus.

La fel ca in cazul tuturor bancilor centrale, principalul mjloc prin care Banca Centrala Europeana cotroleaza inflatia este influentarea nivelului ratelor dobanzilor inter-bancare. Ratele mai ridicate ale dobanzilor conduc la cresterea costului imprumuturilor si, prin urmare, la scaderea consumului. Ele fac, de asemenea, sa para mai attractiva efectuarea de economii, indemnand multe companii si multi consumatori sa isi pastreze banii, mai degraba, decat sa-I cheltuiasca. In mod corespunzator, ratele mai mari ale dobanzilor scad cererea globala pentru bunuri si servicii. Acest lucru suprima crestere economica si reduce inflatia. Invers, ratele mai mici ale dobanzilor sporesc cererea globala si impulsioneaza cresterea economica. Acest process fundamental reprezinta baza oricarei economii industrializate.

Banca Centrala Europeana are si alte responsabilitati in afara de apararea nivelului general al preturilor, desi ele sunt toate secundare. In primul rand, ea trebuie sa sprijine politicile economice generale ale Uniunii Europene, cu conditia ca aceasta sarcina sa nu contravina cu datoria sa de mentinere a stabilitatii preturilor. Aceasta inseamna ca Banca Centrala Europeana va interveni perioadic pe pietele externe de schimb. In al doilea rand, Banca Centrala Europeana este raspunzatoare de asigurarea respectarii reglementarilor privind platile in intraga zona euro. In fine, Banca Centrala Europeana este insarcinata cu protejarea resurselor financiare (devizele externe, titlurile de valoare, aur) din statele membre.

Cat de independenta este Banca Centrala Europeana?

Banca Centrala Europeana este considerate cea mai importanta banca central create vreodata. Problema independentei are o importanta cruciala, deoarece aceeasi forta care impulsioneaza optimismul consumatorilor si cresterea economic ape termen scurt elibereaza, de asemenea, si inflatia.

Pana acum, vestile au fost bune, deoarece nicio banca central nu este mai independenta decat Banca Centrala Europeana, acest lucru rezultand dincateva fapte importante. In primul rand si cel mai important, statutul definitoriu al Bancii Centrale Europene este lipsit de orice echivoc, afirmand: “nici Banca Centrala Europeana, nici o alta banca central europeana, nici vreun membru din organismele lor de conducere nu vor cauta sau primi instructiuni de la institutiile sau organismele Comunitatii (Europene-n.tr.), de la nici un govern al unui stat membru sau de la vreun alt organism.”

In al doilea rand, Bancii Centrale Europene ii este strict interzis sa imprumute bani oricarui govern din Uniunea Europeana. Prin urmare, este imposibil pentru Banca Centrala Europeana sa devina o masina de fabricat bai, care tipareste euro pentru a finanta cheltuieli financiare excessive.

In al treilea rand, Banca Centrala Europeana nu este subiectul nici unui fel de restrictii neobisnuite sau inhibatoare din partea guvernelor nationale. Cu alte cuvinte, Uniunii Europene i se solicita, prin constitutie, sa accepte politicile Bancii Centrale Europene, fara niciun fel de amestec sa interferenta temporara. Chiar sic ea mai independenta banca centrala din lume dinaintea introducerii euro, Bundesbank-ul din Germania, a fost amenintata de un veto temporar pe doua saptamani din partea guvernului german. Nu exista nici un astfel de veto impotriva Bancii Centrale Europene.

In al patrulea rand, statutul care defineste independent Bancii Centrale Europene ar fi extreme de dificil de abrogate. Intr-adevar, statutul poate fi modificat numai printr-o revizuire a Tratatului insusi asupra Uniunii Europene.

Cum este organizata Banca Centrala Europeana si cine conduce politica monetara?

Presedintele Bancii Centrale Europene este Willem (Wim) F. Duisenberg, fostul presedinte al Institutului Monetar European si al Bancii Centrale a Olandei. Duisenberg este omologul European al lui Alan Greenspan si, prin urmare, unul dintre cei mai importanti lideri din lumea industrializata. El va active foarte probabil ca presedinte al Bancii Centrale Europene timp de patru ani, intre 1999 si 2003, inainte de a se retrage si de a fi urmat in functie de francezul Jean-Claude Trichet. In present, presedintele Bancii Centrale Europene este Mario Draghi, cu un mandat pana in anul 2019.

Consiliului Guvernatorilor BCE este alcătuit din membri ai Comitetului executiv (șase membri) plus guvernatorii băncilor naționale ce fac parte din zona euro (17 membri). Este cel mai important organ de decizie al BCE. Principalele responsabilități ale Consiliului guvernatorilor sunt:

stabilirea politicii monetare a zonei euro, respectiv luarea de decizii referitoare la ratele dobânzilor reprezentative ale BCE; adoptarea orientărilor și luarea deciziilor necesare executării atribuțiilor încredințate Eurosistemului.

În caz de paritate de voturi, președintele Bancii Centrale Europene are votul decisiv. Consiliul guvernatorilor se reunește, de regulă, de două ori pe lună, în prima și a treia zi de joi a lunii în clădirea Eurotower din Frankfurt pe Main, Germania. Conform Statutului SEBC, Consiliul guvernatorilor BCE trebuie să se întrunească de cel puțin zece ori pe an. Președintele Consiliului UE, precum și un membru alComisiei Europene, pot asista la ședințe, însă numai membrii Consiliului guvernatorilor au drept de vot.

Persoanele membre în Consiliul guvernatorilor: Jürgen Stark, Erkki Liikanen, Klaus Liebscher, Nicholas C. Garganas, Nout Wellink, Marko Kranjec, John Hurley, Miguel Fernández Ordóñez, Christian Noyer, Axel A. Weber, Lorenzo Bini Smaghi, Michael C. Bonello, Yves Mersch, José Manuel González-Páramo, Lucas D. Papademos, Jean-Claude Trichet, Gertrude Tumpel-Gugerell, Athanasios Orphanides.

Comitetul executiv al BCE este ales la fiecare 8 ani și este format dintr-un președinte, un vicepreședinte și alți patru membri. La începerea lucărilor pe 1 ianuarie 1999 olandezul Willem Frederik Duisenberg a fost ales președinte. El a fost înlocuit la 1 noiembrie2003 de francezul Jean-Claude Trichet. Comitetul executiv decide ocupațiile BCE și este ales la recomandarea consiliului BCE. Toți membrii sunt numiți de Consiliul European în baza unei decizii adoptate cu majoritate calificată.

Responsabilități:

-pregătește reuniunile Consiliului guvernatorilor;

-aplică politica monetară pentru zona euro, în concordanță cu orientările specificate și deciziile adoptate de Consiliul guvernatorilor. În acest sens, Comitetul executiv furnizează instrucțiunile necesare BCN din zona euro;

-gestionează activitatea zilnică a BCE;

-exercită anumite competențe care i-au fost delegate de către Consiliul guvernatorilor. Unele dintre acestea au caracter de reglementare.

Persoanele membre în Comitetul executive: Jean-Claude Trichet (președinte), Lucas D. Papademos (vicepreședinte), Jürgen Stark, José Manuel González-Páramo, Lorenzo Bini Smaghi, Gertrude Tumpel-Gugerell.

Consiliul general este alcătuit din președintele BCE, vicepreședintele BCE și guvernatorii băncilor centrale naționale (BCN) ale celor 27 de state membre ale UE. Ceilalți membri ai Comitetului executiv al BCE, președintele Consiliului UE și un membru al Comisiei Europene pot participa la ședințele Consiliului general, dar nu au drept de vot. În concordanță cu prevederile Statutului Sistemului European al Băncilor Centrale și al Băncii Centrale Europene, Consiliul general va fi dizolvat după ce toate statele membre ale UE vor fi adoptat moneda unică. Consiliul general poate fi considerat un organ de tranziție. Acesta îndeplinește atribuțiile preluate de la Institutul Monetar European, care îi revin BCE în cea de-a treia etapă a Uniunii Economice și Monetare, având în vedere faptul că nu toate statele membre ale UE au adoptat încă euro. Ședințele Consiliului general pot fi convocate ori de câte ori președintele consideră oportun sau la cererea a cel puțin trei dintre membrii săi. Consiliul general se reunește de obicei la Frankfurt, o dată la trei luni.

Avantajele si dezavantajele monedei unice

Uniunea Monetara Europeana este considerata un experiment indraznet deoarece cuprinde tari cu mari diferente in ceea ce priveste ritmul potential de crestere, rata somajului, flexibilitatea pietelor si a nivelurilor veniturilor pe cap de locuitor. Consecintele majore ale introducerii monedei unice euro erau: cresterea trasparentei si a competitivitatii; o singura piata, mult mai functional; piete de capital in care moneda sa fie euro; cresterea gradului de capitalizare a bancilor; diminuarea numarului de investitori in bancile ce acorda credite ieftine; disparitia politicilor nationale in sfera valutara; relaxarea presiunilor pe piata financiara ca urmare a disparitiei cursurilor de schimb; scaderea costurilor determinate de risc; o noua valuta, competitor puternic al dolarului SUA si al yenului japonez; reducerea tendintelor inflationiste. Astfel, adoptarea monedei unice europene a produs unificari si integrari majore pe pietele europene. Incepand cu 1 ianuarie 1999 s-a creat o alternative avand marime sip uteri similare cu cele ale monedei americane, dolarul.

Moneda euro- veriga de unificare europeana

Avantajele si dezavantajele unei monede unice au fost evidentiate in numeroase randuri, insa este greu de decis care din acestea detin ponderea cea mai mare, fiind dificil de realizat o comparative deoarece avantajele pe care le are o moneda unica se manifesta la nivel microeconomic, pe cand dezavantajele sunt la nivelul intregii economii.

Principalul avantaj al adoptarii euro pentru tarile member, mai ales pentru tarile mici cu economii deschise, este legat de posibilitatea de a-si promova comertul. Prin eliminarea volatilitatii ratei de schimb si asigurand o transparent totala a preturilor, euro este un catalizator important pentru ca activitatile economice sa se extinda in afara hotarelor tarilor.

Un factor care este important indeosebi pentru economiile mici, dar deschise, il constituie faptul ca adoptarea euro poate sa asigure o protective mai mare impotriva tulburarilor financiare international, ce au deseori un efect disproportionat asupra tarilor mici, crescand riscul unor socuri externe.

Unul din avantajele nete ale uniunii monetare este eliminarea riscului ratei de schimb. Euro, datorita faptului ca inlocuieste monedele internationale, elemina complet riscul legat de rata de schimb dintre monedele participante, care este foarte putin previzibila, investitiile straine fiind foarte riscante.

Transparenta preturilor. O moneda unica face mai evidente diferente de pret dintre bunurile, serviciile si salariile din diferite tari, imbunatatind astfel competitia dintre piete. Datorita absentei riscului legat de rata de schimb, antreprenorilor le este mai usor atunci cand incheie afaceri care speculeaza micile diferente intre preturile transfrontaliere. Preturile sunt stabilite ca urmare a interactiunii complexe dintre cerere, oferta si reglementari, intr-o larga varietate de medii competitive.

Alte doua beneficii majore ale adoptarii euro se refera la prevenirea devaloriziicompetitive si a speculatiei. Devalorizarea competitive reprezinta devalorizarea monedei nationale de catre o tara cu scopul de a stimuli exportul. In ceea ce priveste speculatia, aceasta avea loc in mod constant pe tot teritoriul Europei, pentru ca atunci cand se credea ca o moneda se va deprecia, populatia isi vindea toate activele pe care le detinea in acea moneda. Pentru a controla speculatia, tarile europene trebuiau sa tina dobanda la un nivel inalt, iar ratele mari ale dobanzii franau economia.

Cu toate acestea, exista si provocari legate de adoptarea euro, provocari care nu trebuie ignorate. Unul dintree riscuri este legat de faptul ca economiile care au o moneda comuna sunt reltiv similare in ceea ce priveste ciclurile de afaceri si nu exista divergente semnificative. Deoarece politica monetara este coordonata la nivelul intregii zone euro, eventualele divergente ar pune o presiune prea mare pe politicile fiscal locale sip e cele structural. Divergentele pot sa apara din structure economice radical diferite sau din diferentele de politici economice, cu toate ca acestea din urma nu ar trebui sa fie o problema dat fiind faptul ca toate statele UE s-au angajat sa mentina preturile stabile, sa indeplineasca agenda de la Lisabona in legatura cu dezvoltarea durabila.

Cel mai mare dezavantaj al adoptarii monedei unice pentru tarile mombre UEM a constat in faptul ca toate tarile membre au reuntat la dreptul lor de a gestiona politicile economice si monetare pentru a intervene in problemele economice interne. De asemenea, cursurile de schimb ale monedelor nu au mai putut fi folosite pentru a depasi anumite crize din comertul regional.

Un alt aspect negative al adoptarii euro care s-a vehiculat a fost ca moneda unica ar putea provoca scaderi ale salariilor intrucat acestea sunt a doua modalitate prin care statele membre pot sa-si modifice politica fiscal, solutia pentru ca lucrurile sa nu evolueze in acest sens fiind realizarea unor reforme ale pietei fortei de munca. Prin aceste reforme, trebuia sa se asigure o mobilitate sporita a fortei de munca, astfel incat sa permita muncitorilor sa munceasca si in alte tari, nu numai in cea de origine.

Alte dezavantaje au constituit costurile ridicate ale conversiei – spre exemplu costurile implementarii la toate nivelele a sistemelor informatice capabile sa execute prompt tranzactiile in euro sis a realizeze automat conversia monedelor nationale in euro. De asemenea, euro poate fi un nou pretext pentru centralizarea puterii, a diferentelor prerogative la nivel comunitar, ceea ce conduce la alterarea suveranitatii nationale a statelor member cu toate consecintele care decurg de aici.

O alta abordare a beneficiilor pe care poate sa le aduca zona euro le priveste pe acestea din 2 puncte de vedere: din perspective fiecarei tari si din perspective zonei euro pe ansamblu. Conditiile minime de convergenta care trebuie indeplinite pentru a adera la zona euro sunt necesare pentru a se asigura ca moneda unica va fi benefica din ambele perspective. Euro a adus stabilitate in ceea ce priveste ratele de schimb in interiorul zonei monedei unice, ceea ce impulsioneaza comertul si face posibila atingerea economiilor de scara, oferind, prin urmare, conditii mai bune pentru o alocare mai eficienta a resurselor. Pentru cetatenii de rand, cel mai important avantaj este ca nu mai este nevoie sa converteasca monedele in timpul calatoriilor in tarile care au adoptat euro. Pe langa acestea, euro a adus stabilitate monetara, inflatie scazuta si dobanzi pe termen lung care converg spre un nivel scazut.

Acest rezultat nu era unul foarte evident. De fapt, din cauza diferentelor dintre tari si din cauzacomplexitatii acestui obiectiv, multi comentatori au avut indoieli in legatura cu faptul ca zona euro ar putea sa atinga stabilitatea monetara si credibilitatea unor monede pe care le-a inlocuit. Mai mult decat atat, in ciuda socurilor economice de-a lungul anilor, cauzate, de exmplu, de pretul petrolului si dezvoltarea pietelor financiare, inflatia a ramas la nivele stabile, asa cum au fost definite de BCE. Stabilitatea preturilor, inflatia scazuta si o dobanda pe termen lung scazuta sunt obiective primare pentru o politica monetara, deoarece acestea formeaza baza pentru dezvoltarea economica sustenabila si pentru ocuparea fortei de munca.

In ceea ce priveste fiecare tara, lucrurile ar putea sa stea oarecum diferit. Evolutia favorabila a zonei euro ar putea masca o diversitate accentuate intre tarile member. In ultimii ani au avut loc multe discutii despre diferentele intre statele member ale zonei euro. Oricum, chiar daca diferentele de inflatie si de dezvoltare economica nu sunt nesemnificative intre statele care au adoptat euro, ele nu au atins cote mai mari decat in alte zone monetare mari, cum ar fi SUA, de exmplu. Mai mult decat atat, dispersia ratelor inflatiei este substantial mai mica decat cea inregistrata in anii de pana la euro, iar dispersia ratei de creste economica a scazut in ultimii 20 de ani.

Pe de alta parte, persistent diferentelor intre ratele inflatiei si intre ritmurile de dezvoltare, in masura in care se inregistreaza aceleasi abateri in plus sau in minus fata de medie in aceleasi state, denota faptul ca mecanismele de ajustare ale economiilor tarilor din zona euro functioneaza treptat si nu atat de repede pe cat s-ar dori, ceea ce poate sa influenteze negative ocuparea fortei de munca.

Avantajele si dezavantajele monedei unice sunt usor de vazut. Uniunea Monetara Europeana a ramas fidela acestui plan si a implementat euro in 1999, aratand in mod clar ca avantajele depasesc dezavantajele si fiinf evident atitudinea pozitiva fata de euro – ori atitudinea pozitiva fata de o moneda este unul din factorii principali pentru succesul ei. De fiecare data cand populatia a pierdut increderea intr-o moneda, fie au aparut recesiuni majore, fie tarile s-au confruntat cu inflatie sau chiar hiperinflatie.

Criterii de convergenta

Uniunea Economica si Monetara Europeana urmeaza sa se creeze in trei etape:

In Tratatul de la Maastricht si in protocoalele aditionale sunt prevazute conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca o tara pentru a participa la uniunea monetara. Aceste conditii au fost denumite criteria de convergenta. In functie de indeplinirea acestor criteria de convergenta au fost selectate, in mai 1998, tarile care vor face parte din uniunea monetara. Criteriile de convergenta au vizat rata inflatiei, nivelul dobanzilor nominale pe termen lung, evolutia cursurilor de schimb si deficitul bugetar si indatorirea publica.

De ce a fost necesara indeplinirea criteriilor de convergenta? Fiindca intre statele intre care au loc relatii comerciale si exista diferente economice mari se nasc tensiuni. Spre exmplu, intr-o tara, o inflatie ridicata influenteaza competivitatea la export a acesteia. Tensiunile care apar se niveleaza prin intermediul cursurlui de schimb. In cadrul uniunii monetare insa, cursurile sunt fixe, ca premiza a trecerii la moneda unica. De aceea, statele care participa la uniunea monetara au trebuit sa creeze, concomitant, si o uniune economica, respective sa realizeze Uniunea Economica si Monetara Europeana.

Primul crietriu de convergenta – evolutia preturilor:

Un grad ridicat de stabilitate a nivelului preturilor se considera atins cand rata inflaiei unei tari – masurata prin indicele preturilor de consum, intr-o baza comparabila – in anul dinaintea verificarii criteriilor, nu depaseste cu peste 1,5% nivelul ratei inflatiei din tara membra (sau cel mult trei tari member), care a(u) realizat in acest domeniu cel mai bun rezultat.

Al doilea criteriu de convergenta – evolutia dobanzilor:

Convergenta este atinsa, din acest punct de vedere, daca, in anul dinaintea verificarii criteriilor, nivelul mediu al dobanzilor nominale pe termen lung nu depaseste cu peste 2% nivelul dobanzii nominale pe termen lung atins de tara (maximum 3 tari) cu rezultatul cel mai bun in domeniul stabilitatii preturilor.

Al treilea criteriu de convergenta – evolutia cursului de schimb:

In ceea ce priveste evolutia cursului de schimb o tara se considera calificata daca a respectat, fara sa provoace tensiuni, in ultimii 2 ani, limitele normale de fluctuatie prevazute in cadrul mecanismului cursurilor de schimb al Sistemului Monetar European.

Criteriile IV si V de convergenta – deficitul bugetar si starea indatorarii publice :

Pentru cuantificarea acestor creiterii au fost introduce doua valori de referinta:

3% pentru raportul intre deficitul bugetar si produsul intern brut, calculate in preturi curente;

60% pentru raportul intre datoria publica bruta si produsul intern brut, calculate in preturi curente.

Baza oricarei uniuni monetare o constituie cursurile de schimb fixe intre monedele tarilor participante, aceasta fiind totodata, premiza unei monede unice. O uniune monetara se creeaza intr-o zi, dar trebuie sa functioneze din primul minut. De aceea, este necesara o pregatire minutioasa a acesteia.

In mai 1998, cand s-a facut selectia tarilor care vor devein member ale Uniunii Monetare Europene, toate tarile au indeplinit criteriile de convergenta, exceptand Grecia, al carei deficit bugetar a deposit 3% din PIB.

La summitul de la Bruxelles, din 1-3 mai 1998, sefii de stat sau de govern ai UE au decis ca uniunea monetara va incepe, conform planului, la 1 ianuarie 1999, cu un grup de 11 tari: Austria, Belgia, Finlanda, Franta, Germania, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Portugalia si Spania.

Decizia s-a bazat pe Raportul privind indeplinirea criteriilor de convergenta efectuat de Comisia Europeana si Institutul Monetar European, pe recomandarea Consiliului Ministrilor de Finante si ai Economiei (ECOFIN) sip e votul Parlamentului European din 2 mai 1998.

Simbolistica EURO

La 15 iulie 1997, Institutul Monetar European a luat decizia utilizarii unui simbol codificat pentru EURO- moneda unica, descriind detaliat elementele simbolului.

Simbolul EURO a fost inregistrat la Organizatia Internationala pentru Standradizare.

Creatorii simbolului EURO s-au inspirit de la grecescul Epsilon (Grecia fiind considerate leaganul civilizatiei europene) si de la prima litera a cuvantului Europa, acesta este taiat de linii paralele, pentru a se indica stabilitatea monedei EURO.

Regulamentele Consiliului Europei au stabilit si detaliile cu privire la denominarea si specificatiile tehnice ale monedelor EURO si publicate in Official Journal No C 208, 09/07/1997, p5.

S-au avut in vedere Hotararile Consiliului Europei de la Madrid din 15-16 decembrie 1995, precum si articolele 105 a(2) si 189c ale Tratatului de la Maastrich.

In februarie 1997 un Comitet Directorial numit de Comitetul Monetar al CE a inaintat o propunere finala cu privire la denominarea si specificatiile tehnice ale monedelor EURO (diametru, greutate, culoare, compozitie etc.). S-a tinut cont intr-o masura sporita de cerintele si necesitatile institutiilor si societatilor care vor accepta monedele EURO pentru plati, mai ales in situatia cand platile se fac prin sisteme si echipamente deja existente in functiune, pentru recunoasterea monedelor EURO a fost necesara includerea unor caracteristici unice care sa permita recunoasterea acestor monede de catre echipamente si sisteme.

S-a avut in vedere, de asemenea, luarea tuturor masurilor de siguranta la confectionarea si structurarea monedelor EURO pentru a se evita intr-o masura ridicata frauda in confectionarea acestor monede.

Cum arata bancnotele si monedele euro?

Desi de regula ele servesc unor functii practice, monedele reprezinta o sursa importanta de identitate si simbolism national. De obicei, decorate cu chipurile unor personalitati nationale, inclusive politicieni, artisti, scriitori si oameni de stiinta, ele transmit un sentiment de mandrie si prestigiu.

Constient de faptul ca aparitia monedei unice europene joaca un rol in stabilirea increderii publice atat in aspectul politic, cat si in cel economic al unei Europe unificate, Institutul Monetar European a organizat, intre februarie si septembrie 1996, un concurs official de design. In afara de cateva restrictii practice, concurentilor le era interzisa folosirea unor imagini care ar putea fi associate cu vreo tara anume, de teama de a nu evoca luptele interne si rivalitatea dintre natiuni. Au fost interzise imagini precum Turnul Eiffel, Turnul inclinat din Pisa, Beethoven, Bach sau Caravaggio.

Castigatorul concursului a fost un designer austriac pe nume Robert Kalina, angajat la Banca Nationala a Austriei. Design-ul lui Kalina a rezistat unui studio realizat pe aproape 2000 de siferi de taxi, casieri bancari si vanzatori cu amanuntul, precum si unui juriu official format din artisti, agenti de promovare si specialist monetari. Figurile 1-3 prezinta design-urile invingatoare. In conformitate cu cerintele competitiei, fiecare dintre cele 7 bancnote reflecta o perioada anume din istoria Europei: Clasicismul, Romantismul, Goticul, Renasterea, Barocul, epoca fierului si a sticlei si perioada moderna.

EUROLAND

– un nou factor de putere in economia mondiala –

O data cu introducerea euro, a aparut o noua putere economica. Conform primului raport al Bancii Centrale Europene, Europa celor 11 tari participante la uniunea monetara este o zona economica care se poate compara, pe buna dreptate , cucelelalte doua entre de putere, respective SUA sau Japonia.

Cu cei 292 milioane de consumatori, Euroland este cea mai mare piata de desfacere din lume, inaintea SUA cu cei 270 milioane de consumatori si Japoniei, cu cei 127 milioane de consumatori. “Pe ansamblu, zona euro va deveni unul din cele mai mari spatii economice mondiale care va juca un rol important in dezvoltarea relatiilor economice globale”, scrie BCE in primul raport lunar al bancii (19.01.1999).

Rolul important al zonei euro rezulta si din faptul ca in aceasta zona puterea de cumparare este ridicata, ea fiind depasita doar de SUA.

15% din valoarea tututor bunurilor si serviciilor realizate la nivel mondial provin din zona euro, SUA contribuind cu 20% la realizarea PIB mondial, iar Japonia cu 7,7 %. Astfel, zona euro este a doua regiune economica a lumii si a doua piata de desfacere a lumii. In comparative, cel mai important membru din Euroland realize 4% din PIB mondial, in timp ce cel mai mic membru realize circa 1% din PIB mondial. In acest fel se reduce dependent firmelor europene de piata externa si de influenta oscilatiilor cursurilor de schimb.

Dar chiar si dupa introducerea euro, economia europeana ramane un mare exportator: zona euro detine o pondere de 15,7% din exporturile mondiale, fata de 12,6%, ponderea SUA si 7,7%, ponderea Japoniei.

Avantajele euro vor trebui sa se reflecte si asupra cetatenilor din aceasta zona, “care vor profita de conditiile imbunatatite de crestere economica si de ocupare a fortei de munca pe care le ofera piata interna”. Deocamdata aceste avantaje nu se fac simtite, intrucat somajul este de 10,8%, in timp ce acesta este in SUA si Japonia de numai 4,4%. Pentru depasirea crizei legate de ocuparea fortei de munca, BCE solicita guvernelor nationale o “politica solida”. O asemenea politica se bazeaza, pe de o parte, pe o politica financiara a pactelor de stabilitate si crestere economica, iar, pe de alta parte, pe reformele structural ale utilizarii fortei de munca.

Comisia europeana apreciaza ca aproape 200 de tari din intreaga lume care fac comert si afaceri cu UE vor resimti si ele impactul monedei euro. Nimeni nu va putea ramane imun la efectele noii zone euro. Cei aflati mai aproape de ea, atat din punct de vedere politic cat si economic, vor trebui sa se adapteze realitatii ei. Este mai mult decat probabil ca impactul monedei euro asupra unor tari, precum cele candidate la aderare, care au legaturi economice si comerciale stranse cu UE, va fi, in general, pozitiv, din doua motive.

Primul motiv este ca, pe masura ce euro va fi tot mai folosit ca mijloc de plata, exportatorii si importatorii vor beneficia de pe urma reducerii costurilor tranzactiilor valutare. Fara indoiala ca, in contextual angajamentului privind largirea UE, uniunea va deveni principaul partener de afaceri al tarilor candidate. Euro va fi tot mai mult folosit la redactarea facturilor si la perfectarea tranzactiilor comerciale si financiare.

Al doilea motiv este ca moneda euro si zona financiara stabile pe care o va reprezenta vor constitui un punct de referinta pentru cei care doresc sa stabileasca legaturi cu noua moneda unica. Ca rezultat, mai multe tari candidate isi vor conexa probabil moneda proprie la euro, pentru a reduce la minimum costurile tranzactiile si pentru a evita variatiile preturilor si ale profiturilor de pe urma actiunilor in moneda nationala. Desi aceste tendinte practice vor aparea probabil curand dupa intrarea in circulatie a monedei euro, aceasta nu va avea niciun impact direct asupra negocierilor de aderare la UE. Un nou momebru nu va trebui sa intre in zona euro atunci cand adera la uniune. Negocierile asupra aderarii la UE au un curs si o structura proprie. La fel se intampla cu apartenenta la moneda unica. Noilor membri nu li se va cere sa-si fixeze cursul de schimb in raport cu euro imediat dupa aderarea la uniune si toata lumea e de accord ca este necesara o perioada de ajustare. Numai dupa realizarea consolidarii bugetare, a liberalizarii financiare si a convertibilitatii conturilor de capital va fi realist sa se anticipeze stabilitatea cursului de schimb. Nu este in interesul UE sa impuna noilor membri un sistem de schimb care sa nu poata fi sustinut si nici credibil. Tarile candidate vor putea allege decat sa participe la noul mechanism al cursurilor de schimb, cunoscut ca SME II (in engleza, EMR II).

Introducerea monedei euro va avea consecinte international mai largi, mai ales in tarile care au legaturi economice si comerciale puternice cu UE. Este aproape cert ca in aceste tari se va produce o distantare de dolarul American, asa cum se intampla déjà in tarile candidate, unde marca germane are mai multa trecere.

Romania, sub unda de soc a euromonedei

Masurile luate de Banca Nationala a Romaniei in legatura cu implementarea EURO au invederat pana la finele anului 1998:

Pentru conturile deschise de BNR la bancile central din tarile participante la Euro:

Mentinerea acestora in perioada de tranzitie in valutele respective;

Transformarea acestor conturi in EURO si inchiderea conturilor deschise in acel moment, precum si luarea unei decizii asupra bancilor la care vor fi deschise conturi in EURO.

Modificari in lista de cursuri a pietei valutare publicata de BNR.

Incepand cu data de 1 ianuarie 1999, ECU a fost inlocuit cu EURO, iar pentru perioada de tranzitie se publica si cursuri ale valutelor pentru tarile participante la EURO, deoarece in aceasta perioada mai exista tranzactii in aceasta valuta.

Ca urmare a faptului ca valutele ce formeaza EURO vor fi inlocuite, acestea nu mai sunt cotate direct intre participantii la piata, raportul dintre ele fiind fix.

In acest sens s-au modificat corespunzator Normele BNR privind functionarea pietei valutare (NRVI).

In urma consultarilor cu principalele banci comerciale de pe piata Romaniei, s-a luat decizia ca afisarea cursurilor informative (conform art. 4 NRVI) de catre intermediarii autorizati ai celorlalti participant pe piata sa fie :

Pe listele Reuters, Bridge etc., cel putin: US $, EURO, Lira Sterlina si Francul Elvetian;

La ghiseele de lucru cu clientii vor fi cotate, pe langa valutele mentionate mai sus, cel putin si valutele care fac parte din UEM, valute ale caror cursuri fata de EURO sunt fixe incepand cu 1 ianuarie 1999.

Dupa cum estimau unii specialist, efectul EURO va fi crearea unei piete financiare lichide si mari in care Romania trebuie sa se integreze gradual. Banca Nationala va trebui sa se concentreze asupra politicii referitoare la rezervele valutare, la datoria externa si la rata de schimb. Realitatea arata faptul ca Romania mai are de parcurs un drum lung pana la o posibila inregrare in UEM. Inflatia galopanta, devalorizarea monedei nationale, pe fondul declinului economiei sunt numai cateva elemente care ne-au indepartat de acest deziderat. Daca ne referim la domeniul bancar, ca trebui sa armonizam legislatia, sa intarim supravegherea si controlul asupra activitatilor bancare.

Studiu E&Y:

Criza părăsește Zona Euro, dar rămân sechelele

În pofida noilor semnale de creștere în Zona Euro, sechelele severe rămase în urma recesiunii vor fi resimțite pentru mulți ani de acum înainte. 2014 va fi primul an în care se va înregistra creștere economică pozitivă după 2011, ca urmare a redresării exporturilor și a relaxării măsurilor de austeritate.

Cu toate acestea, se estimează că se va menține un ritm scăzut de creștere economică, cel puțin în viitorul apropiat – se arată în ediția de iarnă a studiului Ernst&Young (EY) -Eurozone Forecast (EEF).

Studiul prognozează o contracție de 0,5% a PIB-ului în acest an, urmată de o creștere de 0,9% în 2014. Redresarea economică a Zonei Euro va continua să fie lentă în perioada 2015-2017, estimându-se o rată medie de creștere anuală de 1,6%.

Deși prognozele pentru regiune sunt slabe, aderarea la Zona Euro rămâne, pe mai departe, o țintă atractivă pentru economiile din estul Europei.

Letonia va deveni cel de-al 18-lea membru al Zonei Euro, începând cu 1 ianuarie 2014, și este de așteptat ca Lituania să-i urmeze în 2015.

“Pe măsură ce ne apropiem de 2014, condițiile economice din Zona Euro ar trebui să se îmbunătățească. Vom asista la creșterea cererii interne ca urmare a stabilizării ratei șomajului și a continuării scăderii inflației care vor încuraja consumul. Chiar și în acest context, redresarea economică trebuie să aibă la bază un program mai extins de reforme menite să stimuleze competitivitatea”, susține Marie Diron, consilier economic pentru EY Eurozone Forecast.

Criza trece, sechelele rămân

Comparând datele înregistrate în perioada 1998-2007 cu cele din perioada 2008-2017, devine evident impactul pe termen lung generat de criza Zonei Euro în regiune.

Creșterea anuală a PIB-ului în perioada 1998-2007 a înregistrat o valoare medie de 2,3%, în timp ce, în perioada 2008-2017 se estimează că aceasta se va situa în jurul valorii de 0,4%.

Prognoza arată că PIB-ul Zonei Euro va ajunge să depășească cu 3% valoarea maximă înregistrată înainte de criză abia spre sfârșitul anului 2017.

În contrast, e de așteptat ca PIB-ul Marii Britanii să fie cu 8% mai mare, iar activitatea S.U.A. să depășească cu 20% nivelul atins în 2007.Raportul subliniază, de asemenea, diferențe majore în ce1ea ce privește rata șomajului, estimându-se că se vor înregistra 17 milioane de șomeri pentru perioada 2008-2017, comparativ cu doar 13 milioane de șomeri în decada anterioară.

În ceea ce privește investițiile în regiune, prognoza anticipează o contracție de aproximativ 0,1% pe an pentru decada 2008-2017, în scădere față de media anuală de creștere de 3,3% înregistrată în decada precedentă.

Mark Otty, Managing Partner EY pentru zona Europei, a Orientului Mijlociu, Indiei și Africii, spune: “Zona Euro este pe cale să-și revină, însă va rămâne cu sechele grave în urma crizei. Creșterea va continua să fie lentă iar rata șomajului, deși în curs de stabilizare în prezent, va rămâne ridicată.

Toate acestea vor atrage după sine implicații serioase pentru afacerile din regiune și pentru planurile lor pe termen lung”.

Exporturile accelerează creșterea

Faza inițială de redresare a Zonei Euro a fost determinată de relansarea schimburilor comerciale, iar EEF prognozează că exporturile vor continua să-și accelereze creșterea, pe măsură ce economia globală se consolidează și comerțul internațional se intensifică.

În plus, cererea internă, care a jucat un rol determinant în privința creșterii economice în ultimii ani, ar trebui să se îmbunătățească începând cu 2014. Măsurile de austeritate vor continua să îngreuneze creșterea, însă impactul lor va fi considerabil mai mic decât în anii anteriori.Situația gospodăriilor este, de asemenea, pe cale să se îmbunătățească.

Consumatorii s-au confruntat cu o perioadă prelungită de scădere a salariilor reale și de creștere a șomajului, toate acestea diminuându-le drastic puterea de cumpărare. Odată cu scăderea inflației și stabilizarea șomajului, presiunea se va diminua iar EEF prevede o creștere de până la 0,5% a consumului în 2014, după o scădere estimată de 0,6% în 2013.

În plus, climatul investițional dă semne de ameliorare. Sondajele de evaluare derulate în mediul de business arată că încrederea revine – atât în privința piețelor interne cât și a celor externe – pe fondul unor previziuni mai bune și a scăderii nivelului de risc.

“Aceste îmbunătățiri ar trebui să dea curaj firmelor care au lichidități importante să înceapă proiecte de investiții, însă nivelul general de redresare al investițiilor va fi limitat de condițiile de creditare care rămân relativ restrictive. Ca urmare, ne așteptăm ca investițiile să crească cu 1,3% în 2014, după declinul înregistrat în 2012 și 2013, iar această creștere să continue să se accelereze în perioada 2015 – 2017”, este de părere Marie Diron.

Sub amenințarea deflației

Deși la orizont se arată semne pozitive, riscurile se mențin. Inflația din Zona Euro a atins un grad îngrijorător de scăzut în ultimele luni, ajungând la doar 0,7% în luna octombrie 2013, minimul înregistrat în ultimii patru ani.

Rate scăzute ale inflației se înregistrează nu doar în economiile periferice, ci și în țările nucleu.EEF prevede o inflație puțin peste 1% atât pentru 2014, cât și pentru 2015. În aceste condiții, o relaxare preventivă a politicilor monetare ar fi justificată la începutul anului 2014, ca o asigurare împotriva deflației și pentru a contracara potențialele înăspriri ale condițiilor de creditare “importate” din S.U.A., ca urmare a măsurilor aplicate de Federal Reserve.

Marie Diron consideră că: “Reducerea surpriză a ratei dobânzii din luna noiembrie este puțin probabil să fie suficientă pentru a preîntâmpina preocupările legate de eventuala deflație. Credem că deflația ar avea un impact negativ semnificativ asupra perspectivelor de creștere pentru economia Zonei Euro, ducând la o creștere a costului real al datoriei”.

Banca Centrală Europeană a trecut testul

Rezistența de care au dat dovadă piețele financiare în confruntarea cu turbulențele politice din Italia și problemele fiscale din S.U.A. a fost o surpriză plăcută.

Acest lucru reflectă faptul că Banca Centrală Europeană este considerată un organism capabil să protejeze piețele de obligațiuni din Zona Euro și reflectă o mai mare încredere în viitorul economic, odată ce economia a reintrat pe creștere.

Însă, acest optimism nu poate fi considerat ca dat. Următorul test important pentru BCE este operațiunea de evaluare a calității activelor (AQR) și restructurarea ulterioară a sectorului bancar. Factorii responsabili cu definirea politicilor trebuie să se asigure că, cel puțin, așteptările relativ modeste ale piețelor sunt satisfăcute, astfel încât să nu fie amenințată stabilitatea obținută în prezent în regiune.

Șomajul, stabilizat

Creșterea șomajului a reprezentat o îngrijorare majoră în perioada crizei din Zona Euro. Cu toate acestea, datele recente sunt încurajatoare: rata șomajului s-a menținut relativ constantă la nivelul Zonei Euro în ultima parte a anului 2013 iar țările cu cele mai ridicate rate ale șomajului, cum ar fi Grecia și Spania, au raportat creșteri mult mai mici.

Totuși, EEF prognozează menținerea pe termen lung a problemei șomajului în Spania și Grecia, cu o rată estimată la peste 25% până în 2017.Marie Diron comentează consideră că “Redresarea relativ slabă, combinată cu încercarea companiilor de a-și îmbunătăți profitabilitatea și productivitatea, indică faptul că vom asista, pe mai departe, la creșteri modeste ale șomajului în 2014.

Această estimare se poate, totuși, dovedi prea pesimistă. Astfel, o situație mai favorabilă pentru piața forței de muncă ar putea să asigure o redresare mai fermă a cheltuielilor de consum“.

Letonia, noul membru al Zonei Euro

Letonia va adera la Zona Euro, devenind cel de-al 18-lea stat membru, începând cu 1 ianuarie 2014. Este de așteptat ca Lituania să se alăture Zonei Euro în 2015.

În pofida recentei crize, Zona Euro rămâne o piață atractivă pentru economiile din Europa de Est. Multe dintre acestea și-au direcționat deja o mare parte a exporturilor către zona monedei unice, calitatea de membru eliminând riscul ratei de schimb valutar.

Există, de asemenea, percepția că acestea vor atrage mai multe investiții străine directe, câtă vreme costul derulării unei afaceri cu alte țări din Zona Euro ar scădea.

Marie Diron conchide: “Pierderea controlului politicii monetare prin aderarea la o zonă monetară unică este un risc potențial pentru economiile mici și pentru cele deschise. Cu toate acestea, luând în considerare recenta devalorizare internă substanțială, precum și reformele structurale, este posibil ca atât Letonia cât și Lituania să fie bine pregătite pentru a deveni membre ale Zonei Euro”.

Bibliografie:

“Moneda Euro” – Zenovia-Doina Penea

“Euro – Bipolarizarea Monetara” – Nicolae Danila

“Euro, Moneda Europeana” – Christian N. Chabot

“10 ani de la lansarea Euro: Prefacerile si viitorul monedei in contextual crizei mondiale” – Gheorghe Voinea, Angela Roman, Dan Chirlesan

Internet (www.google.ro)