Veniturile Bugetelor Locale

Cuprins:

Introducere

Capitolul I Prezentarea orașului Buzău

Cadrul natural

Scurt istoric

Administrația

Învățământul

Turismul

Capitolul II Procesul bugetar local

2.1 Noțiuni introductive

2.2 Conținutul și structura bugetului

2.3. Elaborarea și aprobarea (adoptarea) bugetului local

2.4. Execuția bugetului local

2.5. Încheierea execuției bugetare

2.6. Controlul execuției bugetare

2.7.Aprobarea execuției bugetare

Capitolul III Veniturile bugetelor locale

3.1. Clasificarea veniturilor bugetelor locale

3.2. Analiza structurală și dinamică a veniturilor bugetului local al orașului Buzău

3.3. Analiza structurală și dinamică a veniturilor totale ale bugetului local al orașului Buzău

3.4. Analiza structurală și dinamică a veniturilor proprii bugetului local al orașului Buzău

3.5. Gradul de autonomie financiara in executarea bugetului local

al orașului Buzău

Concluzii

Bibliografie

Anexe

Introducere

Procesul bugetar reprezintă o succesiune de etape ce constau in elaborarea, aprobarea, executarea, încheierea, controlul si raportarea rezultatelor execuției bugetare. Procesul bugetar al fiecărui an se încheie cu aprobarea contului general de execuție a acestuia.

Scopul acestei lucrări tratează evoluția tuturor veniturilor bugetului local al orașului Buzău.

Metodologia folosită a fost aceea de a prelua, prelucra și expune studiul bibliografic compus din diverse articole, cărți, publicații științifice, execuțiile bugetare ale orașului Buzău cu specificația valorii care fac obiectul cercetării.

Lucrarea este structurata pe 3 capitole astfel:

Primul capitol face referire la prezentarea orașului Buzău oferind o imagine de ansamblu prin cadrul natural, scurt istoricul orașului, învățământul si administrația acestuia.

Capitolul al doilea prezintă procesul bugetar local. Acest capitol începe prin prezentarea unor noțiuni introductive, conținutul si structura bugetului local, continuând cu elaborarea si aprobarea bugetului local. Tot in acest capitol se prezintă si execuția bugetului local, încheierea, controlul si aprobarea acestuia.

Lucrarea se încheie cu capitolul al treilea, veniturile bugetului local, prezentând pe scurt clasificarea veniturilor bugetului local si continuând cu studiul de caz. In ceea ce privește studiul de caz, am început prin analiza structurala si dinamica a veniturilor bugetului local si a fiecărei categorie de venituri.

Studiul de caz se încheie cu analiza gradului de autonomie financiara in executarea bugetara.

In încheiere am prezentat concluziile aferente analizei veniturilor bugetului local al orașului Buzău.

Capitolul I Prezentarea orașului Buzău

Cadrul natural

Municipiul Buzău este situat in partea central-estica a României, in nord-vestul Câmpiei Buzăului, la o altitudine de 100 metrii, pe malul drept al râului Buzău. Orașul Buzău a fost declarat municipiu in 1968 iar in prezent este reședința județului Buzău având aproximativ 145000 locuitori si prima menționare documentara datează din 1372.

In secolele 19 si 20 orașul cunoaște o dezvoltare economica si culturala deosebita, fiind construite mai multe întreprinderi si construcții de o valoare arhitecturala deosebita, unele din acestea fiind si in prezent considerate ca adevărate bijuterii ale meșterilor din acele epoci.

Renumite pentru vinurile roșii si albe, (intre care Posada este un brand cunoscut), dealurile Buzăului pot fi un prim popas in drumul către principalele atracții ale zonei.

Astfel in Buzău si in împrejurimile acestuia se poate vizita: Castrul si Termele Romane de la Pietroasele, Rezervația de sculptura țărăneasca de la "Fântâna Rece", Tabăra de sculptura Măgura cu cele 256 de lucrări in piatra, Mânăstirea Ciolanu, așezările rupestre de la Aluniș si Bozioru, Lacul Vulturilor din masivul Siriu, Cimitirul de la Cotorca, declarat rezervație de patrimoniu.

Buzăul este punct de plecare către Vulcanii Noroiși de la Berca (in plina activitate) o rezervație botanica si peisagistica, întinsa pe 25 hectare ce reprezintă o atracție unica in lume. O rezervație geologica si paleontologica este cea de pe muntele de sare de la Bădila, cunoscuta si sub numele „Sarea lui Buzău”.

Singura activitate turistica desfășurata cu regularitate in Munții Buzăului este cea legata de vânătoare.

Scurt istoric

Istoria scrisă a orașului Buzău începe odată cu cea a Țării Românești, statutul său de târg și punct de vamă fiind certificat de un document din timpul voievodului Dan al II-lea. Descoperirile arheologice din culturile Gumelnița și Monteoru arată prezența omului în regiune înaintea erei creștine. Un document din anul 376 menționează un râu cu numele Mousaios, aceasta fiind cea mai veche atestare a numelui orașului, nume pe care l-a primit de la acest râu, pe al cărui mal se află. În perioada medievală a existat și o cetate a Buzăului, despre care s-au păstrat doar câteva mențiuni în documente străine, iar târgul, menționat ca fiind deja existent la 1431, a devenit și sediu episcopal ortodox în secolul al XVI-lea.

Începând cu secolul al XVII-lea, a început o perioadă în care numeroase lupte și invazii, precum și dezastre naturale (epidemii, cutremure), au condus la distrugerea și depopularea Buzăului. Orașul însă a fost mereu reconstruit, localnicii punând simbolul păsării Phoenix pe stema orașului, ca simbol al renașterii.

Secolul al XIX-lea a adus o perioadă de înflorire culturală și economică a Buzăului. În această perioadă a fost construit Palatul Comunal, clădirea–simbol a orașului, care a devenit centru industrial și nod feroviar. În timpul primului război mondial, Buzăul a fost ocupat de trupe germane, mulți locuitori refugiindu-se de forțele de ocupație în satele din preajmă sau în Moldova. Dezvoltarea orașului a fost frânată temporar, dar s-a reluat după război. După cel de-al doilea război mondial, industrializarea Buzăului a fost accelerată forțat, populația sa triplându-se în mai puțin de 50 de ani. După revoluția din 1989, economia puternic industrializată a fost reașezată într-un context capitalist.

Administrația

În perioada de preaderare administrația românească s-a concentrat pe acțiuni ce vizau crearea cadrului instituțional de îmbunătățire și întărire a administrației publice în contextul descentralizării și deconcentrării.

Administrație locală Primăria Municipiului Buzău reprezintă o structură funcțională cu activitate permanentă, constituită din: Primarul Municipiului Buzău, 2 viceprimari și secretarul municipiului, împreună cu aparatul propriu de specialitate al Consiliului Local al Municipiului Buzău. Aparatul propriu al consiliului local, prin compartimentele de specialitate (direcții, servicii și birouri), asigură ducerea la îndeplinire a hotărârilor adoptate de Consiliul Local al Municipiului Buzău, a dispozițiilor Primarului Municipiului Buzău, a actelor normative emise de Consiliul Județean Buzău și Prefectura Județului Buzău, a tuturor atribuțiilor ce le revin prin Legea Administrației Publice Locale Nr. 215/2001, republicată.

Organigrama orașului Buzău oferă o imagine clara asupra aparatului de specialitate:

În exercitarea atribuțiilor sale, Primăria Municipiului Buzău colaborează cu ministere, organe ale administrației locale și județene, organisme guvernamentale și nonguvernamentale, precum și cu alte organe de specialitate.

În cadrul primăriei avem un număr total de 789 funcții, din care funcții publice 415, 38 funcții publice de conducere, 377 funcții publice de execuție, funcții contractuale de conducere 1, funcții contractuale de execuție 373.

În ceea ce privește conducerea activităților desfășurate, primarul, prin măsuri organizatorice și alocarea de resurse umane și materiale, asigură determinarea și satisfacerea cerințelor clienților serviciilor publice locale, în scopul creșterii satisfacției cetățenilor care se adresează instituției, în tripla lor calitate de consumatori – contribuabili – cetățeni.

Învățământul

Extinderea învățământului obligatoriu de la 8 la 10 ani în România în anul școlar 2002-2003 a fost însoțită de o scădere a ratei de participare și o creștere a abandonului școlar în învățământul primar și gimnazial, în special în zonele rurale. Rata de tranziție de la nivelul gimnazial la nivelul liceului s-a stabilizat la 55%, dar în cazul învățământului tehnic și vocațional ea fluctuează în jurul a 35-39%. Ratele cele mai mici se înregistrează în mediul rural și în comunitățile sărace.

Oferta de formare nu este încă adecvată cerințelor pieței muncii, iar sistemul de formare profesională a adulților nu are suficientă acoperire față de nevoile care se manifestă în piață.

Deși în ultimii ani au fost alocate sume importante pentru reabilitarea unităților de învățământ, fie prin intermediul unor programe guvernamentale, fie cu sprijin financiar european sau al Băncii Mondiale, infrastructura continuă să nu corespundă exigențelor unui învățământ performant. Mai există clădiri vechi și în stare proastă de funcționare, cu precădere în mediul rural.

1.5 Turismul

Oricât ne-am dori-o, Buzăul nu este un oraș turistic, ci unul destul de banal, mutilat cu avânt muncitoresc de comuniști. Cu toate acestea, câteva locuri mai păstrează încă din farmecul târgului de alta data. Daca întâmplarea va aduce pe aici, va puteți face de lucru căutându-le…

Chiar dacă e la o aruncătură de băț de București, Buzăul nu prea intră în opțiunile celor care locuiesc în capitală sau împrejurimi și vor să evadeze în weekend. Și de ce ar intra, te-ai întreba. De curând, am început să bat județul Buzău în lung și în lat, ba la picior, ba cu mașina, ba pe motocicletă și am descoperit una dintre cele mai diversificate regiuni din țară.

Platoul Meledic

Dacă nu te documentezi un pic înainte, vei avea o surpriză când ajungi sus, pe platou. Nu te aștepți ca în vârful dealului, printre câteva case, să găsești poarta spre o rezervație naturală cu un lac dulce în sare, vreo 47 de peșteri și, culmea, cea mai mare peșteră în sare din lume! 6S Meledic, așa se numește peștera din cartea recordurilor, are mai mult de 1 km lungime (1220 metri, mai exact) dar nu e deschisă vizitării. Platoul de lângă lac e atent amenajat cu băncuțe, locuri de cort și chiar câteva căsuțe de lemn pentru cazare. Localnicii spun că nu sunt cele mai bune de condiții de cazare acolo dar ideea de a dormi pe malul lacului merită deranjul.

Valea Bâscăi, comuna Gura Teghii

De cum intri pe Valea Bâscăi și treci prin comuna Gura Teghii (cea mai mare și mai nordică din județul Buzău) cu satele Bâsca Rozilei, Păltiniș, Furtunești, Nemertea, Gura Teghii și până la Varlaam, simți nevoia să te dai jos din mașină ori de pe bicicletă sau motocicletă și să o iei la pas printre case, printre curțile oamenilor și animalele ce pasc liniștite pe malul apei. Nu e imposibil s-o faci pentru că drumul are doar vreo 14 kilometri. Peste apă sunt o mulțime de poduri înguste de lemn dar foarte lungi și e o adevărată provocare să mergi pe ele. Localnicii o fac zilnic, podurile respective fiind singura cale de acces la drumul principal.

Lacul Mociaru

Lacul Mociaru sau Mocearu nu este foarte cunoscut nici măcar printre buzoieni. De altfel, nu am găsit prea multe informații despre el nici pe Internet. O fi din cauză că drumul nu e ca în palmă până în buza apei, deci grătarele nu pot fi montate prea ușor. Mociaru e un loc tare liniștit, bun pentru pescuit și pentru înoptat acolo la cort. Cel mai probabil e că în curând zona va fi mai populată căci am văzut ditamai pensiunea în construcție și câteva căsuțe de lemn aproape gata chiar deasupra lacului. Să sperăm că asta nu va strica liniștea și curățenia din zonă.

Muntele Alb sau Grunjul de la Mânzăleși

Se spune că pe vremuri era mult mai mare, atât de mare încât deasupra lui era cârciuma satului iar localnicii încingeau hore pe el. Între timp, apele și vântul l-au mai măcinat și acum mai e doar o cruce în vârful Grunjului de la Mânzălești. Chiar dacă valea Slănicului e plină de sare, în mod ciudat Muntele Alb nu este din sare ci din niște roci numite marne albe.

Popas la Valea Lupului

Situat undeva la jumătatea drumului între Buzău și Brașov, în comuna Valea Lupului merită să te oprești mai mult pentru priveliște. Există și o pensiune-restaurant Valea Lupului unde se mănâncă bine și ieftin, dar imediat ce ieși din localitate, venind dinspre Buzău, oprește-te în locul de popas de pe dreapta. Priveliștea de aici asupra munților și râului Buzău e minunată.

Fântâna lui Mihai Viteazul

Fântâna lui Mihai Viteazu a fost ridicată în comuna Măgura acum treizeci și ceva de ani, la sărbătorirea a 375 de ani de la trecerea lui Mihai Viteazul pe Valea Buzăului spre Ardeal. Aceasta marchează locul unde domnitorul și oștenii săi au înnoptat în octombrie 1599. La cât de bine se vede Valea Buzăului de aici, parcă le înțeleg decizia de a pune tabăra aici. Dacă vrei să oprești pentru cazare sau masă, îți recomand Complexul Turistic Măgura de lângă monument. De asemenea, un alt loc bun de cazare și mâncare în zonă este Hotel Ciuta.

Mănăstirea și tabăra de sculptură Ciolanu

În mănăstire nu am intrat pentru că am mers în zonă pentru tabăra de sculptură dar complexul pare mare și bogat. E o mănăstire de călugări, are două biserici și ditamai gospodăria iar autocarele cu turiști care vin aici în vizită nu sunt puține. Chiar peste drum se află Tabăra de Sculptură Ciolanu, o așezare de peste 250 de chipuri cioplite în piatră ce sfidează parcă bisericile de vizavi. Între 1970 și 1986, în fiecare vară, 16 sculptori veneau și ciopleau piatră aici iar acum operele lor pot fi vizitate de către oricine, fără a plăti bilet de intrare. Se pare că în prezent, terenul pe care se află muzeul în aer liber este în proprietatea călugărilor de la Ciolanu dar în administrarea consiliului județean care plătește chirie mănăstirii.

Lacul de la balastieră

În mod oficial, accesul la lac este interzis, terenul fiind proprietarea privată a unei firme de materiale de construcții. În mod practic, nu există nicio barieră care să te oprească să treci iar localnicii își văd liniștiți de drum pe aici pentru că este cea mai scurtă cale de acces către satele de pe malul Buzăului. Lacul de aici arată ca o bucățică de deltă cu stufăriș, lebede și rațe și merită să faci o plimbare până acolo la apus.

Sărata Monteoru

Cunoscută pentru apele tămăduitoare ale izvoarelor sărate din zonă, stațiunea Sărata Monteoru e un loc foarte liniștit unde oamenii încă mai vin la tratament. Dacă ajungi în zonă, nu rata capela familiei Monteoru de la șosea. E închisă pentru vizitare dar poți intra în curte. Spre sfârșitul secolului 19, localitatea și terenurile din jur au fost cumpărate de grecul Grigore Monteoru, care a exploatat zăcămintele de petrol din zonă și a folosit câștigurile pentru a finanța investiția într-o stațiune turistică.

Muntele de Sare de la Lopătari

Deși nu e lucru obișnuit în România să umbli printre niște munți de sare, la Lopătari nu e înghesuială de turiști. De fapt, nu am văzut pe nimeni în weekend. Perfect, mai mult aer curat și sărat pentru mine. 

Vulcanii Noroioși

Vulcanii ăștia noroioși sunt mici cratere formate de gazele naturale ce ies la suprafață. Ele se formează undeva la 3000 metri adâncime, iar la contactul cu pânza freatică și solul argilos de la suprafață, formează mici vulcani din care se revarsă noroiul cenușiu și ușor urât mirositor.

Barajul Siriu

Loc bun de mers cu caiacul sau barca, lacul artificial Siriu are vreo 10 kilometri lungime. Dacă găsești un loc ferit, poți înnopta aici cu cortul și poți pescui în voie toată ziua. Tot de lângă lac pornesc diverse trasee în munții Siriului.

Capitolul II Procesul bugetar local

2.1 Noțiuni introductive

Procesul bugetar reprezintă o succesiune de etape ce constau in elaborarea, aprobarea, executarea, încheierea, controlul si raportarea rezultatelor execuției bugetare. Procesul bugetar al fiecărui an se încheie cu aprobarea contului general de execuție a acestuia.

Procesul bugetar presupune existenta unor resurse financiare, precum și alocarea lor în scopul furnizării către cetățeni a bunurilor și serviciilor publice.

Instrumentul în care își găsește reflectarea toate resursele financiare și cheltuielile publice ale unității administrativ teritoriale îl constituie bugetul local.

Bugetul este un document prin care sunt prevăzute și aprobate în fiecare an veniturile și cheltuielile sau, după caz, numai cheltuielile, în funcție de sistemul de finanțare a instituției bugetare respective.

Bugetul local este un instrument de planificare și de conducere a activității financiare și reflectă fluxurile formării veniturilor și efectuării cheltuielilor, modalitatea de finanțare a cheltuielilor pe destinații și de acoperire a deficitelor respectiv gradul de autonomie a administrației locale respectiv față de administrația centrală.

Pentru ca bugetul local să devină operațional este necesară elaborarea politicii financiare a guvernului pentru o anumită perioadă, existența cadrului juridic care să reglementeze categoriile și nivelele impozitelor, taxelor și contribuțiilor percepute de la persoane fizice și juridice, precum și destinațiile spre care pot fi orientate alocațiile bugetare în vederea furnizării de bunuri și servicii publice.

Având la bază un anumit cadru legislativ ce trebuie să se afle în concordanță cu obiectivele programului de guvernare, consiliul local poate declanșa procesul bugetar local.

Proiectul de buget se elaborează de către ordonatorul principal de credite având în vedere următoarele: prognozele principalilor indicatori macroeconomici, pentru anul bugetar pentru care se elaborează proiectul de buget precum și pentru următorii 3 ani; politicile fiscale și bugetare naționale și locale; politicile și strategiile locale precum și prioritățile stabilite în formularea propunerilor de buget; propunerile de cheltuieli detaliate ale ordonatorilor de credite din subordine; programele de dezvoltare economico-socială în perspectivă ale unității administrativ-teritoriale în concordanță cu politicile de dezvoltare la nivel local; programele întocmite de ordonatorul principal de credite în scopul finanțării unor acțiuni sau ansambluri de acțiuni, cărora le sunt asociate obiective precise și indicatori de rezultate și de eficiență – programele sunt însoțite de estimarea auală a performanțelor fiecărui program care trebuie să precizeze acțiunile, costurile asociate, obiectivele urmărite, rezultatele estimate și obținute pentru anii următori măsurate prin indicatori preciși a căror alegere este justificată.

2.2 Conținutul și structura bugetului

Veniturile și cheltuielile se grupează în buget pe baza clasificației bugetare aprobate de Ministerul Finanțelor Publice.

Veniturile sunt structurate pe capitole și subcapitole, iar cheltuielile sunt structurate pe părți, capitole, subcapitole, titluri, articole, aliniate.

Cheltuielile prevăzute în capitole și articole au o destinație precisă și limitată.

Numărul de salariați permanenți și temporari și fondul salariilor de bază se aprobă distinct prin anexă la buget. Este de menționat faptul că numărul de salariați aprobat pentru primărie nu poate fi depășit.

Procesul bugetar se caracterizează prin câteva trăsături specifice; este un proces: decizional, predominant politic, complex, ciclic, strict reglementat, de larg impact politic.

Datorită faptului că procesul bugetar este un proces de lungă durată, parcurge câteva etape consecutive, care se referă la:

– Elaborarea proiectului de buget și aprobarea bugetului local

– Execuția bugetului local

– Încheierea execuției bugetului local

– Controlul execuției bugetului local

– Aprobarea execuției bugetului local

2.3. Elaborarea și aprobarea (adoptarea) bugetului local

Elaborarea proiectelor bugetare locale se realizează de catre orodnatorii principali de credite, luandu-se in considerare:

-prognozele principalilor indicatori macroeconomici si sociali, pentru anul bugetar pentru care se elaboreaza proiectul de buget, precum si pentru urmatorii 3 ani, elaborate de organele abilitate;

-politicile fiscale si bugetare, nationale si locale;

-prevederile acordurilor de imprumuturi interne sau externe incheiate, ale memorandumurilor de finantare sau ale altor acorduri internaționale, semnate si/sau ratificate;

-politicile si strategiile sectoriale si locale, precum si prioritatile stabilite in formularea propunerilor de buget;

-propunerile de cheltuieli detaliate alea ordonatorilor de credite din subordine;

-programele intocmite de ordonatorii principali de credite in scopul finantarii unor actiuni sau ansamblu de actiuni, carora le sunt asociate obiective precise si indicatori de rezultate si de eficienta; programele sunt insotite de estimarea anuala a performatelor fiecarui program, care trebuie sa precizeze: actiunile, costurile asociate, obiectivele urmarite, rezultatele obtinure si estimate pentru anii urmatori, masurate prin indicatori precisi, a caror alegere este justificata;

-programele de dezvoltare economico-sociala in perspectiva alea unitatii administrativ-teritoriale, in concordanta cu politicile de dezvoltare la nivel national, regional, judetean, zonal sau local.

Aprobarea proiectelor de buget local se face astfel:

Bugetele locale, bugetele imprumuturilor externe si interne si bugetele fondurilor externe nerambursabile, de catre consiliile locale, judetene si Consiliul General al Municipiului Bucuresti, dupa caz;

Bugetele institutiilor pulbice, de catre consiliile de mai sus, in functie de subordonarea acestora.

Principiile de întocmire a bugetului local :

– principiul universalității potrivit căruia veniturile și cheltuielile sunt incluse în buget ca sume brute, iar veniturile nu pot fi afectate direct pentru anumite cheltuieli cu excepția celor provenite din donații și sponsorizări;

– principiul publicității potrivit căruia procesul bugetar este transparent. Întregul proces bugetar al unei administrații publice locale trebuie să fie deschis și transparent. Aceste deziderate se realizează cel puțin prin:

– publicarea în presa locală sau afișarea la sediul autorității administrației publice respective a proiectului bugetului local și al contului anual de execuție bugetară;

– prezentarea contului anual de execuție a bugetului local în ședință publică;

– dezbaterea publică a proiectului de buget local – este una din principalele metode prin care cetățenii pot fi implicați în procesul de elaborare a proiectului de buget local.

• dezbatere publică este o întâlnire deschisă tuturor cetățenilor comunității care doresc să participe;

• întâlnirea trebuie anunțată înainte într-o manieră potrivită;

• să aibă un scop clar despre ce se dorește să se realizeze;

• trebuie organizată într-un spațiu potrivit;

• să se urmărească rezultatele și impactul întâlnirii;

• să fie flexibilă pentru realizarea schimbului de informații dintre administrația locală și cetățeni;

• să se realizeze un schimb activ de idei.

– principiul unității – pentru monitorizarea fondurilor publice veniturile și cheltuielile se înscriu într-un singur document.

– principiul unității monetare – veniturile, cheltuielile, precum și toate operațiunile bugetare se exprimă în moneda națională.

– principiul anualității – veniturile și cheltuielile se aprobă pe o perioada de 1 an care corespunde și cu exercițiul bugetar, respectiv 1 ianuarie – 31 decembrie.

– principiul specializării bugetare – veniturile și cheltuielile se înscriu și se aprobă în buget pe surse de proveniență, iar cheltuielile grupate după natura economică și destinația acestora.

Fundamentarea bugetului local

Fundamentarea proiectelor de bugete publice are la bază 4 repere de referință:

1. identificarea și individualizarea indicatorilor fizici specifice pe activități și acțiuni;

2. situația anului de bază;

3. folosirea de norme și normative financiare;

4. cadrul juridic de acțiune.

Prima etapă, identificarea și individualizarea indicatorilor fizici specifice pe activități și acțiuni, presupune o anume sistematizare a datelor fizice și valorice care conturează sectoare și domenii de activitate. Acțiunea este concepută, sub îndrumarea Ministerului Finanțelor Publice, de fiecare minister și instituție ce are răspundere în domeniul respectivului domeniu de activitate.

Indicatorii fizici specifici reprezintă, la venituri sursele de constituire a fondurilor financiare, iar la cheltuieli consumurile ce urmează a fi efectuate pentru desfășurarea în bune condiții a activității.

Situația anului de bază apare prezentă în fundamentarea bugetelor publice în cuantificarea indicatorilor bugetari pe anul următor prin continuarea unor activități și acțiuni din anul de bază. Situația este exprimată la nivelul indicatorilor financiari realizați din anul de bază de la care se pornește în sensul creșterii sau diminuării în anul de plată.

Situația anului de bază are două componente:

– execuția certă – realizările efective consemnate în documentele justificative;

-execuția preliminată – aprecierile estimative cu privire la realizarea indicatorilor bugetari cuprinși în bugetul aprobat până la finele anului de bază.

În practica fundamentării bugetare din România situația anului de bază reprezintă cel mai important indicator de fundamentare deoarece celelalte elemente de fundamentare sunt eliminate.

Folosirea de norme și normative presupune folosirea unor dimensiuni (valorice, fizice, convenționale) de către instituțiile publice în determinarea cheltuielilor. Aceste norme sunt de două categorii: obligatorii si indicative.

Normele obligatorii se referă la limitele valorice fixe cu privire la consumul de fonduri pe indicator fizic, având ca arie de manifestare instituțiile de același fel (alocația de hrană pe zi, bursa unui student pe lună etc.).

Normele indicative reprezintă exprimări valorice și fizice cuprinse într-un interval cu limite minime și maxime în care se poate încadra o cheltuială la o instituție publică sau alta (salariul de încadrare, consumul mediu de materiale de curățenie etc.).

Cadrul juridic. Toți cei implicați în cuantificarea de venituri și cheltuieli în bugetele publice au obligația de a folosi acte normative care produc efecte direct sau indirect în dimensiunile propuse. În domeniul bugetar, actele normative sunt de două feluri:

*acte normative generale- care produc efecte cu caracter indirect – implică răspunderi

și proceduri care obligă la atitudine din partea societăților comerciale și persoanelor fizice in raportul cu statul (legea privind înființarea societăților comerciale, legea contabilității etc.);

*acte normative specifice – produc efecte directe asupra nivelului cheltuielilor și veniturilor bugetare (legea impozitului pe profit, legea impozitului pe veni etc.)

Veniturile bugetare reprezintă resurse bănești care se cuvin bugetului în baza unor prevederi legale, formate din: impozite, taxe, contribuții, alte vărsăminte, alte venituri, cote defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, etc.

Veniturile publice se materializează în încasări din impozite, taxe, contribuții, amenzi, vărsăminte din veniturile instituțiilor publice, venituri din închirierea terenurilor și alte bunuri proprietate de stat, împrumuturi, donații, ajutoare.

Veniturile publice înglobează veniturile bugetului de stat, bugetului asigurărilor sociale de stat, fondurilor speciale și veniturile extrabugetare ale instituțiilor publice, precum și veniturile bugetelor locale și veniturile extrabugetare ale instituțiilor și serviciilor publice de interes local.

În bugetul local se respectă sistemul de clasificație bugetară a veniturilor cât și a cheltuielilor.

Clasificația bugetară este instrumentul prin care veniturile unui buget sunt grupate într-o ordine obligatorie și după criterii unitare și precis determinate și se utilizează atât în faza de elaborare a bugetului cât și în faza de execuție a acestuia.

Impozitele, taxele și alte venituri ale bugetelor locale sunt reglementate prin Legea Finanțelor publice locale, acestea putând fi actualizate prin legi bugetare anuale în corelație cu perfecționarea legislației fiscale și programele de creștere a autonomiei financiare locale.

Clasificația bugetară a veniturilor bugetului local se structurează astfel:

Total Venituri

A. Venituri proprii

Venituri curente

Venituri fiscale

– impozite directe: – impozitul pe profit

impozite și taxe de la populație

taxa pentru folosirea terenurilor proprietate de stat

impozitul pe clădiri și terenuri de la persoane juridice

alte impozite directe

– impozite indirecte: – impozitul pe spectacole

alte impozite indirecte

Venituri nefiscale

vărsăminte din profitul net al regiilor autonome

vărsăminte de la instituțiile publice

diverse venituri

B. Venituri din capital

– Venituri din valorificarea unor bunuri ale statului

C. Venituri cu destinație specială

D. Prelevări din bugetul de stat

– cote defalcate din T.V.A. pentru bugetele locale

– cote și sume defalcate din impozitul pe venit

E. Subvenții

F. Încasări din rambursarea împrumuturilor acordate

G. Împrumuturi

Cheltuielile bugetare sunt sume aprobate în bugete în limitele și potrivit destinațiilor stabilite prin bugetele respective.

Cheltuielile bugetare reflectă utilizarea resurselor pentru realizarea obiectivelor cuprinse în programele locale privind activitatea socială, economică și de altă natură. Sunt plăți efectuate pentru achiziția de bunuri sau prestări de servicii.

Cheltuielile publice se referă la totalitatea cheltuielilor efectuate prin intermediul instituțiilor publice.

Cheltuielile bugetare se referă numai la acele cheltuieli care se acoperă de la bugetul de stat, bugetul local sau bugetul asigurărilor sociale de stat.

2.4 Execuția bugetului local

După aprobarea bugetelor locale, urmează etapa executării acestora in sensul încasării veniturilor si efectuării cheltuielilor derulate prin intermediul unităților teritoriale ale trezoreriei statului. Deci, este vorba in acest caz de execuția de casa prin trezorerii.

Însa, ca etapa intermediara execuției se distinge repartizarea pe trimestre a veniturilor si cheltuielilor bugetelor locale. Repartizarea este realizata de către Ministerul Economiei si Finanțelor si ordonatorii de credite ai bugetelor locale.

Ministerul Economiei si Finanțelor aproba repartizarea sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat si a transferurilor din bugetul de stat către bugetele locale la propunerea ordonatorilor principali de credite ai bugetelor locale, transmise de Direcțiile Generale ale Finanțelor Publice, in termen de 20 de zile de la intrarea in vigoare a legii bugetului de stat.

Ordonatorii principali de credite aproba repartizarea pentru celelalte subdiviziune ale clasificație bugetare, pentru bugetele proprii si pentru bugetele ordonatorilor secundari de credite bugetare sau a ordonatorilor terțiari de credite, in termen de 15 zile de la aprobare sumelor defalcate si a transferurilor pentru bugetele locale.

Execuția veniturilor si cheltuielilor bugetelor locale se realizează potrivit principiilor, procedurilor si etapelor menționate anterior.

Executarea veniturilor bugetare ( a impozitelor directe) constă în derularea următoarelor faze:

așezarea impozitului: identificarea și dimensionarea materiei impozabile a unei persoane fizice sau juridice;

lichidarea impozitului: determinarea cuantumului impozitului aferent materiei impozabile în raport cu cotele de impozitare și alte condiții prevăzute de lege și care conduce la deschiderea rolului fiscal al persoanei în cauză în care se înscrie suma datorată de aceasta:

emiterea titlului de percepere a impozitului: înscrierea cuantumului impozitului respectiv într-un document (titlu de încasare, ordin de încasare) pe baza căruia se autorizează perceperea unui anumit venit bugetar;

perceperea impozitului: încasarea efectivă a sumei datorate de debitor.

2.5 Încheierea execuției bugetare

Execuția bugetară se încheie la 31 decembrie a fiecărui an. Veniturile neîncasate, respectiv cheltuielile neplătite până la această dată se vor încasa ori se vor plăti, după caz, în contul bugetului pe anul următor.

Încheierea exercițiului bugetar anual constă, în esență, în elaborarea și aprobarea contului general anual de execuție bugetară.

Contul general anual de execuție a bugetului de stat, a bugetului asigurărilor sociale de stat și al bugetelor fondurilor speciale este elaborat de către Ministerul Finanțelor, pe baza situațiilor financiare prezentate de ordonatorii principali de credite bugetare, a conturilor privind execuția de casă a bugetului statului, precum și în urma verificărilor și analizelor pe care acest minister este dator a le efectua. Astfel întocmit, contul general de execuție a bugetului de stat este prezentat Guvernului, care, – după ce îl analizează – îl prezintă spre aprobare Parlamentului, până la data de 1 iulie a anului următor. Conturile generale anuale de execuție a bugetului statului, bugetului asigurărilor sociale de stat, bugetelor fondurilor speciale și ale ordonatorilor de credite trebuie să cuprindă, fiecare în parte – în momentul în care este înaintat Parlamentului – la venituri: prevederile bugetare inițiate, prevederile bugetare definitive și încasările realizate, iar la cheltuieli: creditele bugetare inițiale, creditele bugetare definitive și plățile efectuate (conform art. 56-57 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice).

Contul de execuție bugetară: reflectă finalitatea operațiunilor de executare a veniturilor și cheltuielilor bugetare și conduce la determinarea modului în care Executivul a respectat încadrarea în veniturile, cheltuielile și soldul bugetar aprobat de Parlament;

Întocmirea contului de execuție bugetară se face de către MF pe baza dărilor de seamă contabile și a conturilor privind execuția de casă a bugetului elaborate de fiecare instituție publică (pe verticală) după care se prezintă Guvernului care după discutare hotărește supunerea acestuia Parlamentului pentru dezbatere și aprobare

. Controlul execuției bugetare

Execuția bugetului public național se realizează sub Controlul unor organe de stat, cărora le revin — prin lege — răspunderi specifice în legătură cu activitatea bugetară. Aceste organe cu atribuții de control a execuției bugetare sunt:

Ministerul Finanțelor, care exercită un control administrativ specializat, control ce se realizează — în fapt — prin intermediul organelor sale: aparatul de inspecție al ministerului, Agenția Națională de Administrare Fiscală, organele de inspecție județene și Garda Financiară. Prin acest control de specialitate (care se întinde — practic — pe întreaga perioadă a procesului bugetar) se urmărește modul de realizare a veniturilor și de efectuare a cheltuielilor bugetare, limitarea cheltuielilor de funcționare, eliminarea cheltuielilor inoportune și neeconomicoase, utilizarea fondurilor bugetare potrivit destinațiilor pe care acestea le au;

Curtea de Conturi, care exercită un control de specialitate — financiar, denumit control ulterior extern, asupra modului de formare, administrare și de întrebuințare a resurselor financiare ale statului și ale sectorului public. Controlul financiar ulterior al Curții de Conturi se materializează într-un raport (asupra conturilor de gestiune ale bugetului public național din exercițiul bugetar expirat) pe care acest organism trebuie să îl prezinte anual Parlamentului;

Parlamentul, care exercită un control politic, constând în urmărirea evoluției bugetare, atât cu privire la realizarea veniturilor, cât și cu privire la efectuarea cheltuielilor bugetare. Controlul Parlamentului asupra bugetului se realizează în două momente: prima dată atunci când se aprobă bugetul și se adoptă legea bugetară anuală (ocazie cu care se verifică corectitudinea, oportunitatea și necesitatea prevederilor estimative cuprinse în proiectul de buget) și a doua oară atunci când se aproba contul general anual de execuție (prilej cu care se analizează modul în care au fost puse în aplicare prevederile legii bugetare anuale). Aprobarea — de către Parlament — a contului general anual privind execuția bugetară are semnificația ,,descărcării de gestiune" pentru Guvern (care, până la acea dată, purta răspunderea pentru modul în care a fost executat bugetul).

Controlul execuției bugetare se realizează de către o instituție exterioară Guvernului, Curtea de Conturi, care funcționează în mod autonom după legea proprie de organizare:

– Curtea de Conturi efectuează la fiecare instituție publică controlul ulterior, vizând legalitatea și realitatea datelor cuprinse în contul de execuție a bugetului și totodată verifică și eficiența, eficacitatea și economicitatea execuției bugetare, pronunțându-se asupra calității gestionării banului public la fiecare instituție în parte;

– în condițiile în care, la efectuarea verificării, nu se constată nelegalități și prejudicii aduse fondurilor publice, Curtea de Conturi procedează la descărcarea de gestiune a ordonatorului de credite fiecărei instituții publice;

– Curtea de Conturi prezintă Parlamentului raportul privind execuția bugetară în vederea dezbaterii și aprobării acestui cont.

2.7 Aprobarea execuției bugetare

În baza raportului explicativ privind contul anual de execuție bugetară aprobat de autoritatea executivă însoțit de raportul de audit intern se trece la procedura de dezbatere și aprobare a acestuia de către Consiliul local.

Se prezintă în sinteză evoluția fenomenelor economico-financiare ce au avut loc la nivelul instituției din anul la care se referă execuția bugetară și factorii care au influențat această evoluție. Are loc exprimarea punctelor de vedere ale formațiunilor politice reprezentate în consiliul local de către consilieri, prilej cu care se fac aprecieri privind calitatea gestiunii bugetare comparativ cu prevederile bugetului aprobat.

Se pot avansa propuneri privind modificarea unor hotărâri proprii în vederea creșterii resurselor financiare și a eficienței utilizării banilor publici. Votul final favorabil privind aprobarea contului anual de execuție bugetară marchează încheierea etapelor procesului bugetar.

Raportul întocmit de către Curtea de Conturi se supune spre dezbatere în forul legislativ, respectiv Parlamentul, fiind analizat mai întâi în comisiile permanente buget – finanțe ale celor două camere, după care în plen se dezbate proiectul de Lege privind aprobarea contului de execuție bugetară. Guvernul prezintă sinteza evoluțiilor economico-financiare din anul la care se referă execuția bugetară și factorii care au influențat evoluția acestuia și în continuare se trece la discutarea pe articole a proiectului legii privind aprobarea contului de execuție bugetară, ocazie cu care se pot solicita verificări suplimentare din partea Curții de Conturi a anumitor aspecte ale execuției cu raportări ulterioare. În final proiectul de lege privind aprobarea contului de execuție bugetară se supune votului parlamentarilor, iar dacă acesta este favorabil el marchează încheierea etapelor procesului bugetar.

Capitolul III Veniturile bugetelor locale

3.1. Clasificarea veniturilor bugetelor locale

Veniturile bugetelor locale sunt în principal următoarele:

I. Veniturile cuprinse în bugetul județului, formate din:

(i) venituri provenind din unele impozite și taxe locale reglementate de Codul fiscal ;

(ii) venituri din alte taxe locale sau din taxele speciale stabilite de consiliile județene; venituri din taxe pentru eliberarea de licențe și autorizații de funcționare;

(iii) venituri din impozitul pe profit încasat de la regiile autonome și societățile comerciale de sub autoritatea consiliilor județene;

(iv) vărsăminte din profitul net al regiilor autonome de sub autoritatea consiliilor județene; venituri din concesionarea și închirierea bunurilor care fac parte din domeniul public sau privat al județelor;

(v) venituri din vânzarea unor bunuri aparținând domeniului privat al județelor;

(vi) venituri din valorificarea bunurilor confiscate, din amenzi și alte sancțiuni; cote defalcate din impozitul pe venit;

( vii) sume defalcate din alte venituri ale bugetului de stat;

(viii) subvenții primite de la bugetul de stat și de la alte bugete;

(ix) sponsorizări și donații acceptate potrivit legii.

II. Veniturile cuprinse în bugetele comunelor, orașelor, sectoarelor municipiului București și în bugetul municipiului București, sunt următoarele:

(i) venituri provenind din impozitele și taxele locale reglementate de Codul fiscal (impozitul pe clădiri, impozitul pe teren, taxa asupra mijloacelor de transport, taxa pentru eliberarea avizelor, certificatelor și autorizațiilor, taxa pentru reclamă și publicitate, impozitul pe spectacole, taxa hotelieră);

(ii) venituri din taxe judiciare de timbru și taxe extrajudiciare de timbru [art. 295 alin. (11) lit. b) și d) C. fisc.];

(iii) venituri din alte taxe locale sau din taxele speciale stabilite de consiliile locale și Consiliul General;

(iv) cote defalcate din impozitul pe venit;

(v) sume defalcate din alte venituri ale bugetului de stat;

(vi) venituri din taxe pentru eliberarea de licențe și autorizații de funcționare;

(vii) venituri din impozitul pe profit plătit de regiile autonome și societățile comerciale din subordinea consiliilor locale;

(viii) vărsăminte din profitul net al regiilor autonome de sub autoritatea consiliilor locale;

(ix) venituri din concesionarea și închirierea bunurilor din domeniul public sau privat al comunelor, orașelor sau municipiilor;

(x) venituri din vânzarea unor bunuri aparținând domeniului privat al comunelor, orașelor sau municipiilor;

(xi) venituri din valorificarea bunurilor confiscate, din amenzi și alte sancțiuni;

(xii) subvenții primite de la bugetul de stat și de la alte bugete;

(xiii) sponsorizări și donații acceptate potrivit legii.

O categorie importantă de venituri pentru bugetele locale o reprezintă impozitele și taxele locale. Această categorie este reglementată în Titlul IX al Codului fiscal român și cuprinde: impozitul pe clădiri; impozitul pe teren; taxa asupra mijloacelor de transport; taxa pentru eliberarea certificatelor, avizelor și autorizațiilor; taxa pentru folosirea mijloacelor de reclamă și publicitate; impozitul pe spectacole; taxa hotelieră; taxe speciale; alte taxe locale.

Tot în materia impozitelor și taxelor speciale, trebuie observat faptul că autoritățile administrației publice locale pot reglementa veritabil doar în ceea ce privește două categorii de taxe locale: taxele speciale și așa-numită categorie ,,alte taxe locale".

O altă sursă importantă de venituri a bugetelor locale o reprezintă cotele defalcate din impozitul pe venit plătit la bugetul de stat la nivelul fiecărei unități administrativ-teritoriale. Astfel, în fiecare lună, în termen de 5 zile de la încheierea lunii în care s-a plătit impozitul pe venit, se alocă bugetelor locale:

cotă de 47% la bugetele locale ale comunelor, orașelor și municipiilor, pe teritoriul cărora își desfășoară activitatea plătitorii de impozite;

o cotă de 13% la bugetul propriu al județului;

restul de 22% într-un cont distinct, deschis pe seama Consiliului județean pentru echilibrarea bugetelor locale ale comunelor, orașelor, municipiilor și județului [art. 32 alin. (1) din Legea nr. 273/2006].

Veniturile bugetelor locale se pot constitui și din anumite transferuri consolidabile provenite de la bugetul de stat, transferuri destinate unor proiecte comune ale autorităților administrației publice locale și Guvernului, finanțate din împrumuturi externe sau unor programe de dezvoltare sau sociale, de interes național, județean sau local (art. 34 din Legea nr. 273/2006).

În fine, potrivit art. 28-29 din Legea nr. 73/2006, veniturile obținute din administrarea domeniului public și privat al unității administrativ-teritoriale (prin concesionarea sau închirierea bunurilor din domeniul public ori prin concesionarea, închirierea sau înstrăinarea bunurilor din domeniul privat) se fac de asemenea venit la bugetul local. Trebuie menționat că aceste sume de bani se înregistrează în buget ca venituri nefiscale, venituri din capital.

Prin urmare, ele nu pot fi înscrise în categoria ,,alte sume datorate bugetului general consolidat" la care face referire Codul de procedură fiscală și pentru încasarea lor nu sunt aplicabile dispozițiile procedurale fiscale, ci cele de drept comun.

3.2 Analiza structurală și dinamică a veniturilor bugetului local

al orașului Buzău

Pentru analiza veniturilor bugetului orașului Buzău am pornit de la imaginea de ansamblu a veniturilor din perioada 2010-2014, iar apoi am analizat structura veniturilor bugetului local, a componentelor, a dinamicii acestora și a cauzelor care au determinat evoluția.

3.3 Analiza structurală și dinamică a veniturilor totale ale bugetului local

al orașului Buzău

Evoluția veniturilor totale ale bugetului local al orașului Buzău este redata in tabelul nr. 1, iar reprezentarea grafica in figura nr. 1.

Tabel nr. 1 Evoluția veniturilor totale ale bugetului orașului Buzău in perioada 2010-2014

Sursa: Preluare proprie pe baza datelor furnizate de conturile de execuție a bugetului local ale orașului Buzău pe perioada 2010-2014

Grafic nr. 1 Evoluția veniturilor totale ale bugetului orașului Buzău in perioada 2010-2014

Sursa: Preluare proprie pe baza datelor furnizate de conturile de execuție a bugetului local ale orașului Buzău pe perioada 2010-2014

In perioada analizata, veniturile bugetare au avut un trend ascendent pana in anul 2012, când s-a înregistrat o scădere de aproximativ 24 milioane lei, urmând o evoluție crescătoare pana la sfârșitul perioadei analizate (2014), ajungând la aproximativ 305 milioane lei. Creșterea veniturilor se datorează cotelor defalcate din TVA destinate finanțării cheltuielilor de personal din învățământ. Acest fapt este evident daca analizam valorile veniturilor din aceasta perioada. Acestea s-au menținut pe un palier de valori relativ egale in perioada 2011-2012, urmând majorări a veniturilor totale ale bugetului local, generate de aportul sporit de la bugetul statului in finanțarea cheltuielilor de personal a unităților de învățământ, prin cote defalcate din TVA.

Pentru a evidenția evoluția de la un an la altul a veniturilor totale, am calculat ritmul de creștere al acestor venituri.

Tabel nr. 2 Ritmuri de creștere a veniturilor totale

Sursa: Preluare proprie pe baza datelor furnizate de conturile de execuție a bugetului local ale orașului Buzău pe perioada 2010-2014

In tabelul de mai sus s-a calculat ritmul de creștere al veniturilor totale raportat la anul de referința 2010, cat si ritmul de creștere a acestor venituri fata de anul precedent.

Grafic nr. 2 Ritmul de creștere al veniturilor raportat la anul 2010

Sursa: Preluare proprie pe baza datelor furnizate de conturile de execuție a bugetului local ale orașului Buzău pe perioada 2010-2014

Din reprezentarea grafica reiese clar ca ritmul de creștere al veniturilor raportat la anul de referința 2010, a prezentat o creștere pe perioada analizata cu excepția anului 2012 când a înregistrat o scădere considerabila.

Grafic nr. 3 Ritmul de creștere al veniturilor raportate fata de anul precedent

Sursa: Preluare proprie pe baza datelor furnizate de conturile de execuție a bugetului local ale orașului Buzău pe perioada 2010-2014

Din graficul nr. 3 se poate observa ritmul de creștere a veniturilor raportate la anii precedenți au înregistrat fluctuații, astfel in primul an (2011) a avut loc o creștere de 1.82% fata de anul 2010, acest procent scăzând din anul 2011 pana in 2012, ajungând la – 10.26%. In anul 2013 a înregistrat un salt important (25.28%), acest lucru se datorează sumelor defalcate din TVA, fiind urmata de o scădere pana la 13.99% in 2014.

Veniturile totale ale bugetelor locale sunt formate din:

Venituri proprii;

Sume defalcate din impozitul pe venit;

Sume defalcate din TVA;

Subvenții.

Tabel nr. 3 Analiza structurala a veniturilor bugetare si ponderea acestora in total venituri ale orașului Buzău in perioada 2010-2014

Sursa: Preluare proprie pe baza datelor furnizate de conturile de execuție a bugetului local ale orașului Buzău pe perioada 2010-2014

3.4. Analiza structurală și dinamică a veniturilor proprii bugetului local

al orașului Buzău

Pentru a realiza analiza veniturilor cu o pondere semnificativa am reprezentat in tabelul de mai jos cele mai importante venituri.

Tabel nr. 4 Venituri cu pondere semnificativa

Sursa: Preluare proprie pe baza datelor furnizate de conturile de execuție a bugetului local ale orașului Buzău pe perioada 2010-2014

Grafic nr. 4 Evoluția veniturilor proprii

Sursa: Preluare proprie pe baza datelor furnizate de conturile de execuție a bugetului local ale orașului Buzău pe perioada 2010-2014

Analizând ponderea veniturilor proprii in veniturile totale ale bugetului local al orașului Buzău, capacitatea de autofinanțare de-a lungul intervalului analizat se poate observa a avut fluctuații: a înregistrat un nivel maxim de 61.74% in anul 2012 si un nivel minim de 45.21% din veniturile totale in anul 2014. Scăderea ponderii veniturilor proprii in veniturile totale este un semnal al scăderii autonomiei financiare locale.

Veniturile curente dețin cea mai mare pondere in cadrul veniturilor proprii. Veniturile curente cuprind venituri fiscale si venituri nefiscale. In tabelul de mai jos am prezentat ponderea celor doua venituri din venituri curente totale.

Tabel nr. 5 Ponderea veniturilor fiscale si ne fiscale in venituri curente

Sursa: Preluare proprie pe baza datelor furnizate de conturile de execuție a bugetului local ale orașului Buzău pe perioada 2010-2014

Putem observa o pondere ridicata a veniturilor fiscale fata de cele nefiscale si cu o creștere aproape constanta in decursul anilor. Pentru a oferi o imagine de ansamblu asupra veniturilor curente, am realizat următorul grafic.

Grafic nr. 5 Evoluția veniturilor curente

Sursa: Preluare proprie pe baza datelor furnizate de conturile de execuție a bugetului local ale orașului Buzău pe perioada 2010-2014

Din reprezentarea grafica putem observa ca veniturile curente au crescut de-a lungul perioadei analizate. Aceasta evoluție este relativ constanta in ceea ce privește veniturile fiscale, iar evoluția veniturilor nefiscale înregistrând mici fluctuații.

Veniturile nefiscale dețin o pondere mai mica in veniturile curente ale bugetului local al orașului Buzău. Veniturile nefiscale cuprind:

Venituri din proprietate;

Venituri din vânzări de bunuri si servicii;

Veniturile din vânzările de bunuri si servicii deține cea mai mare pondere in cadrul veniturilor nefiscale.

Veniturile din vânzări de bunuri si servicii cuprind:

Venituri din prestări de servicii si alte activități;

Venituri din taxe administrative, eliberări permise

Amenzi, penalități si confiscări;

Diverse venituri.

Principala pondere in cadrul veniturilor din vânzări de bunuri si servicii o constituie veniturile din vânzări de bunuri si alte activități.

In perioada 2010-2012, veniturile proprii ale bugetului local au crescut de la un an la altul datorita actualizării la inflație, gradului de colectare destul de ridicat, fapt ce rezulta din contul de debit – încasări, dar totuși putem spune ca aceste venituri nu prezintă pondere satisfăcătoare in totalul veniturilor, fiind necesara concentrarea eforturilor pentru optimizarea încasărilor si pentru atragerea altor surse de venituri.

3.5. Gradul de autonomie financiara in executarea bugetului local

al orașului Buzău

Autonomia financiara a bugetului local se exprima prin ponderea veniturilor proprii, a sumelor defalcate din impozitul pe salariu, precum si a cotelor defalcate din impozitul pe venit in totalul veniturilor din perioada analizata. In continuare vom analiza ponderea veniturilor proprii, a cotelor din impozitul pe venit si a cotelor din TVA raportate la venitul total.

Tabel nr. 6 Ponderea veniturilor proprii si a prelevărilor din bugetul de stat in totalul veniturilor bugetului local

Sursa: Preluare proprie pe baza datelor furnizate de conturile de execuție a bugetului local ale orașului Buzău pe perioada 2010-2014

In perioada 2010-2014, autonomia financiara a fluctuat de la 43.24% in anul 2010 la 48.33% in anul 2011, apoi scăzând pana la 43.04% in anul 2013, ajungând la 38.70% in anul 2014.

Grafic nr.6 Evoluția autonomiei financiare

Sursa: Preluare proprie pe baza datelor furnizate de conturile de execuție a bugetului local ale orașului Buzău pe perioada 2010-2014

Cele mai importante cauze ale scăderii autonomiei financiare au fost:

actualizarea impozitelor directe nu a fost la nivelul inflatiei;

falimentul si licidarea judiciara a unitatilor economice cu pondere si-au pus puternic amprenta asuprea veniturilor bugetului local al orasului Buzau.

În general administrația locală își raportează încasările la nivelul programat și nu la debite. Acest lucru este înșelător pentru că nu relevă aspecte importante ca:

capacitatea de colectare a impozitelor și taxelor locale;

capacitatea populației și agenților economici de a plăti impozitele stabilite;

rezervele la dispoziția administrației locale.

Toate acestea sunt consecință a scăderii gradului de autonomie financiară, subfinanțarea acțiunilor cuprinse în bugetul local și în special a serviciilor de dezvoltare publică, la nivelul orașului Buzău.

Modificările aduse Legii nr. 571/2003 au produs schimbări esențiale în sensul creșterii substanțiale a gradului de autonomie financiară a autorităților locale și a sumelor de care dispun pentru bugetul local. Acest lucru s-a realizat prin tăcerea unor taxe de la nivelul bugetului de stat la bugetele locale (amenzi de circulație pe drumurile publice, taxele de timbru pentru activitatea notarială și judecătorească). Printre modificările aduse de Codul fiscal se numără și aplicarea impozitului progresiv pe clădiri pentru persoanele fizice care dețin mai multe clădiri cu destinația de locuințe.

Având în vedere existența autonomiei locale, elaborarea bugetelor se face pornind de la politica bugetară promovată de executivul și legislativul unității administrativ teritoriale. Autoritățile locale trebuie să elaboreze un buget de funcționare în echilibru, în care nu trebuie subestimate cheltuielile și nici supraestimate veniturile.

Deși este cealaltă parte a procesului bugetar, partea de cheltuieli care reprezintă rațiunea și motivația finală a procesului de colectare a veniturilor bugetare, de care este legată direct și esențial. Dat fiind impactul pe care volumul și calitatea acestora îl au asupra consumatorului de servicii publice locale, care este și potențialul alegător, autoritatea locală este motivată și interesată să-și stabilească cât mai eficient obiectivele, direcțiile de acțiune, prioritățile și oportunitățile. Stabilirea cheltuielilor bugetare reprezintă rezultatul procesului de fundamentare a cheltuielilor .

Prognoza acestui indicator pe mai mulți ani este un element foarte important în evaluarea sumelor care vor intra la bugetul local și în fixarea nivelului taxelor și impozitelor locale. Dacă gradul de încasare este ridicat, iar nivelul fiscalității – relativ scăzut, atunci înseamnă că mai sunt rezerve, care în situații excepționale (deficite ridicate, programe ambițioase de investiții) pot fi utilizate. Un grad scăzut al încasărilor reprezintă un semnal de alarmă – ori fiscalitatea este prea ridicată, ori evaziunea fiscală este mult prea mare. În ambele cazuri o creștere a nivelului fiscalității nu va conduce la o creștere semnificativă a sumelor încasate la bugetul local, acesta trebuie fixat în funcție de obiectivele pe termen scurt, mediu și lung ale autorității locale respective. Politica fiscală este bine să fie cât mai constantă în timp și să fie rezonantă cu politica de dezvoltare locală pe care autoritatea locală dorește să o impună.

Trebuie remarcat că prognoza veniturilor curente este mai ușor de realizat și mai aproape de realitate din momentul în care încasarea taxelor și impozitelor locale se face prin serviciile specializate ale primăriilor, dispunându-se de baza de date necesară unei astfel de operațiuni deosebit de complexe.

Prognoza încasărilor din cote și sume defalcate din impozitul pe venit este mult mai dificil de realizat deoarece multe din elementele determinante scapă deciziei administrației publice locale.

Concluzii

Din analiza efectuată asupra bugetului orașului Buzău, se poate observa că principala problemă actuală a domeniului bugetar este întărirea autonomiei funcționale și financiare a unității administrativ-teritoriale Buzău și respectiv a bugetului acestuia. Autonomia funcțională bazată pe o reală autonomie financiară, presupune finanțarea acțiunilor numai pe seama veniturilor proprii.

Cu toate că au fost elaborate legi necesare funcționării sistemului bugetar pe principiul autonomiei locale, la nivelul orașului Buzău nu putem vorbi totuși despre existența unei autonomii locale reale deoarece veniturile proprii ale bugetelor locale nu sunt în măsură să acopere cheltuielile.

Analizând ponderea veniturilor proprii in veniturile totale ale bugetului local al orașului Buzău, capacitatea de autofinanțare de-a lungul intervalului analizat se poate observa a avut fluctuații: a înregistrat un nivel maxim de 61.74% in anul 2012 si un nivel minim de 45.21% din veniturile totale in anul 2014. Scăderea ponderii veniturilor proprii in veniturile totale este un semnal al scăderii autonomiei financiare locale.

Principala pondere in cadrul veniturilor din vânzări de bunuri si servicii o constituie veniturile din vânzări de bunuri si alte activități.

In perioada 2010-2012, veniturile proprii ale bugetului local au crescut de la un an la altul datorita actualizării la inflație, gradului de colectare destul de ridicat, fapt ce rezulta din contul de debit – încasări, dar totuși putem spune ca aceste venituri nu prezintă pondere satisfăcătoare in totalul veniturilor, fiind necesara concentrarea eforturilor pentru optimizarea încasărilor si pentru atragerea altor surse de venituri.

Autonomia financiara a bugetului local se exprima prin ponderea veniturilor proprii, a sumelor defalcate din impozitul pe salariu, precum si a cotelor defalcate din impozitul pe venit in totalul veniturilor din perioada analizata.

Orice comunitate locală confruntată cu apariția a numeroase cheltuieli legate de asigurarea bunăstării propriilor cetățeni este pusă în situația de a-și analiza politica de venituri pe care o duce, astfel încât impozitele locale (care constituie sursa principală) să îndeplinească cel puțin următoarele condiții:

să genereze un venit semnificativ;

să fie social acceptabile;

să fie concepute astfel încât costurile totale de colectare să fie cât mai scăzute;

să respecte principiul echității;

să nu distorsioneze activitatea economică;

să respecte principiile aplicabile economiei private și anume beneficiile să acopere costurile;

să fie corelate cu capacitatea de plată a contribuabilului.

În acest scop autoritățile locale trebuie să culeagă periodic informații privind veniturile și utilizarea lor, veniturile obținute de alte administrații locale, să stabilească un program specializat și agresiv de recuperare a sumelor datorate și să efectueze o analiză atentă a taxelor și tarifelor pentru a determina gradul în care costurile totale ale fiecărui serviciu sunt acoperite din venituri.

Bibliografie

Adriana Tiron Tudor, Contabilitatea în Administrația Publică Locală, Ed.Dacia, Cluj-Napoca-2001

Emilia Campeanu – Note de curs “Buget si trezorerie publica”

Florin Tudor – Note de curs “Drept financiar si fiscal”

Gherasim Ioan, Managementul sistemelor bugetare, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca -2006

Ghid de utilizare a OUG 45/2003 privind finanțele publice locale

Legea finanțelor publice

Legea nr. 273/2006-Anexa 1

Legea nr. 94/1992, privind organizarea și funcționarea Curții de Conturi

M.Ș. Minea, C.F. Costaș, Dreptul finanțelor publice

Nicolau Mihaela – Suport de curs „Buget si trezorerie publice”

Ordonanța de Urgență nr. 45/2003 privind Finanțele Publice Locale, modificat prin OUG nr. 9/2005

Tatiana Mosteanu (coord.), Gyorgy Attila, Emilia Campeanu – “Buget si trezorerie publica” Ed. Universitara Bucuresti, 2008

www.primariabuzau.ro

www.turismbuzau.ro