Valorificarea Turistica a Vaii Vaserului

CUPRINS

INDEXUL FIGURILOR…………………………………………………………………………………………… 4

INDEXUL TABELELOR…………………………………………………………………………………………. 5

INTRODUCERE……………………………………………………………………………………………………… 6

MOTIVAȚIA ALEGERII TEMEI. METODOLOGIA UTILIZATĂ……………………………… 7

1 . VALEA VASEURULUI. ELEMENTE ALE CADRULUI NATURAL…………………….. 8

1.1 Localizare……………………………………………………………………………………………………… 8

1.2 Resurse atractive ale reliefului ………………………………………………………………………… 9

1.3 Elemente topoclimatice…………………………………………………………………………………… 10

1.4 Elemente specifice ale florei și faunei……………………………………………………………….. 12

1.4.1. Studiu de caz : Vânătoarea…………………………………………………………………….. 15

1.4.2. Studiu de caz : Pescuitul……………………………………………………………………….. 16

1.5 Bazinul hidrografic al Văii Vaserului ………………………………………………………………. 17

2. CADRUL ANTROPOGEOGRAFIC AL VĂII VASERULUI…………………………………… 21

2.1 Populația……………………………………………………………………………………………………….. 21

2.2 Așezări………………………………………………………………………………………………………….. 22

2.3Elemente de etnografie…………………………………………………………………………………….. 23

3. ELEMENTE DE ATRACTIVITATE TURISTICĂ ÎN VALEA VASERULUI………….. 24

3.1 Portul……………………………………………………………………………………………………………. 24

3.2 Tradiții și obiceiuri…………………………………………………………………………………………. 24

3.3 Ocupațiile localnicilor…………………………………………………………………………………….. 25

3.3.1 Plutăritul și butinăritul – element de istorie locală…………………………………….. 26

3.4 Calea ferată cu encartament îngust ………………………………………………………………….. 32

3.4.1 Construirea căii ferate …………………………………………………………………………… 32

3.4.2 Regândirea funcției căii ferate în prezent………………………………………………….. 33

3.4.3 Amenajarea traseului în scop turistic ………………………………………………………. 35

4. STADIUL ACTUAL AL VALORIFICĂRII TURISTICE A VĂII VASERULUI……….. 39

4.1 Infrastructura de comunicație și transport …………………………………………………………. 39

4.2 Baza de primire turistică…………………………………………………………………………………. 40

4.3 Circulația turistică………………………………………………………………………………………….. 45

4.3.1 Indicatori ai circulației turistice……………………………………………………………….. 46

5. ANALIZA DATELOR DIN CHESTIONARUL APLICAT……………………………………….. 50

6. PROPUNERI PRIVIND VALORIFICAREA TURISTICĂ ÎN VALEA VASERULUI… 57

6.1 Prelungirea traseului până la stația finală…………………………………………………………… 57

6.2 Marcarea traseelor de bicicleta ………………………………………………………………………… 59

6.3 Amenajarea unui centru de închirieri de echipamente pentru practicarea Rafting-ului 60

6.4 Alte propuneri…………………………………………………………………………………………………. 62

CONCLUZII…………………………………………………………………………………………………………… 64

BIBILIOGRAFIE…………………………………………………………………………………………………….. 65

Indexul figurilor:

Figură 1 Localizare 8

Figură 2 Cocoș de munte (Tetrao urogallus) 12

Figură 3 Porc mistreț (Sus scrofa) 12

Figură 4 Jderul de stâncă (Martes foina) 13

Figură 5 Uliul Păsărar (Accipiter nisus) 14

Figură 6 Vidra (Lutrinae) 14

Figură 7 Păstrăv curcubeu (Oncorhynchus mykiss) 15

Figură 8 Bazinul hidrografic al Văii VaseruluI 18

Figură 9 Grafic Date recensământe 22

Figură 10 Baraj la Făina 27

Figură 11 ”Greblă” la Vișeu de Sus. 28

Figură 12 Plutași pe râul Vaser 32

Figură 13 Constructori ai tunelul de la Botizu 33

Figură 14 Locomotivă cu abur 34

Figură 15 Souvenir Shop în proximitatea gării CFF 35

Figură 16 Muzeul satului în stadiu de construcție în incinta Gării CFF Vișeu de Sus 36

Figură 17 Hotel Tren Carpatia Express…………………………………………………………………………………………….. 36

Figură 18 Interior din vagonul restaurant 36

Figură 19 Depoul Gării CFF Vișeu de Sus 37

Figură 20 Turiști pe Mocănița 37

Figură 21 Stația Paltin 38

Figură 22 Muzeul din Stația Paltin 38

Figură 23 Hotel Gabriela 2015 40

Figură 24 Hotel Gabriela 2013 40

Figură 25 Hotel Montan 41

Figură 26 Hotel în faza de construcție 41

Figură 27 Graficul unităților de cazare din Vișeu de Sus 43

Figură 28 Evoluția sosirilor în unitățile de cazare din Vișeu de Sus 46

Figură 29 Evoluția înoptărilor în unitățile de cazare din Vișeu de Sus 47

Figură 30 Evoluția sosirilor pe luni (2014) 48

Figură 31 Evoluția înoptărilor pe luni (2014) 48

Figură 32 Țara de provenieță a turiștilor străini pe Valea Vaserului 49

Figură 33 Respondenți pe sexe 50

Figură 34 Categorii de vârstă 50

Figură 35 Nivel educațional 51

Figură 36 Mediul de proveniență al turiștilor de pe Valea Vaserului 51

Figură 37 Venit net lunar 52

Figură 38 Propagarea informației referitoare la Mocăniță 52

Figură 39 Surse de promovare 53

Figură 40 Modalități de cazare 54

Figură 41 Timpul alocat sejurului 54

Figură 42 Gradul de satisfacție în urma călătoriei cu Mocănița 55

Figură 43 Diagramă procentuală în urma interpretării datelor din chestionar 55

Figură 44 Diagramă procentuală în urma interpretării datelor din chestionar 56

Figură 45 Harta trasseului Mocăniței pe Valea Vaserului 58

Figură 46 Biserică Făina 58

Figură 47 Tunelul de la Botizu 59

Figură 48 Barajul de la Macârlău 59

Figură 49 Hartă traseu biciclete 60

Figură 50 Turiști făcând Rafting 62

Indexul Tabelelor:

Tabel 1 Variația lunară a mediei multianuale a temperaturii aerului 10

Tabel 2 Maxima absolută lunară și anuală 10

Tabel 3 Minima absolută lunară și anuală 11

Tabel 4 Media precipitațiilor lunare 11

Tabel 5 Regimul hidrologic al Râului Vaser 19

Tabel 6 Tabelul unităților de cazare in Vișeu de Sus (oferta existentă pe internet): 42

Tabel 7 Baza de restaurare din Vișeu de Sus 45

Tabel 8 Durata medie a șederii 47

Tabel 10 Costuri echipament pentru centru de închiriere Rafting 61

Introducere

Valea Vaserului este cel mai valoros areal din Maramureșul istoric care se remarcă prin existența Mocăniței (trenul cu aburi), principala atracție a zonei pentru turiști de pretutindeni.

Valea Vaserului face parte din Parcul Natural "Munții Maramureșului", care se află sub protecție europeană, utilizarea ei forestieră este însă permisă cu respectarea obligațiilor ecologice ce asigură faptul că pădurea va fi conservată la capacitatea ei actuală.

Calea ferată forestieră cu ecartament îngust (760 mm) oferă pasionaților de excursii peisaje deosebite o lungime de aproximativ 50 km. De-a lungul căii ferate pot fi descoperite cele mai pitorești forme ale naturii: maluri abrupte ce pornesc chiar de lânga linie, păduri seculare sau stânci masive străbătute de tuneluri.

Prin această lucrare mi-am propus să identific potențialul turistic natural și antropic al arealului studiat , stadiul actual al valorificării turismului pe Valea Vaserului , cerințele părerile și propunerile turiștilor pentru o diversificare a ofertei deja existente.

Astfel lucrarea va fi structurată în 3 mari părți , fiecare cu capitolele și subcapitolele aferente.

În prima parte se vor avea în vedere aspecte generale ale zonei , aspecte ale potențialului natural și antropic.

În cea de-a doua parte se dorește realizarea unui studiu privind stadiul actual al valorificării Văii Vaserului ce va cuprinde infrastrucura de comunicație și transport , baza de primire turistică , dar și interpretare datelor rezultate din chestionar , prin care mi-am propus să fac profilul turistului de pe Valea Vaserului și să identific eventuale aspecte ce pot fi îmbunătățite pentru o mai bună valorificare a turismului

Ultima parte a lucrării va cuprinde propunerile și perspectivele privind valorificarea turistică a arealului studiat in urma interpretării datelor rezultate din chestionar și a propunerilor turiștilor respondenți

Țin să-i mulțumesc îndrumătorului de proiect conf. univ. dr. Alexandru Păcurar care m-a susținut , îndrumat și ajutat la elaborarea lucrării.

MOTIVAȚIE ȘI METODOLOGIE

Această lucrare are drept scop după cum reiese și din titlul lucrării Valorificare turistică a Văii Vaserului .

Primul obiectiv propus a fost cel al prospectării zonei, obiectiv ce a constat în mare parte într-o documentare bibliografică și cartografică minuțioasă, utilizând metoda observației și a analizei pentru a studia materialele disponibile. Aceste materiale au fost în mare parte ghiduri turistice deja publicate, lucrări ce tratează probleme de relief și climă sau care studiază fenomenul turistic în această zonă.

Al doilea obiectiv major a fost acela de a efectua o deplasare în teren cu scopul de a verifica corectitudinea materialelor cartografice și de aduna diverse alte materiale și informații cum ar fi fotografii, pliante etc. Tot un obiectiv al acestei deplasări a fost și intenția de a intra în contact cu administratorii gării CFF Vișeu de Sus cu scopul obținerii de informații privind circulația turistică și cu Administrația Ocolului Silvic cu scopul obținerii de informații privind baza de primire turistică existentă pe Valea Vaserului .

În vederea obținerii de informații ce se referă la circulația turistică am apelat și la site-ul specializat al Institutului Național de Statistică dar și la o prospectare a ofertei existente pe internet a unităților de cazare din localitatea Vișeu de Sus .

În vederea realizării profilului turistului pe Valea Vaserului dar și obținerea de păreri a turiștilor cu privire la stadiul actual al valorificării turistice al arealului studiat și propuneri am utilizat metoda chestionarului , care a fost aplicat turiștilor pe traseul de întoarcere al Mocăniței.

Următorul obiectiv a fost redactarea lucrării care s-a desfășurat în două etape, etapa de realizare a hărților și etapa de redactare propriu-zisă . Redactarea lucrării a fost făcută în aplicația Microsoft Office Word 2007 iar tabele, diagramele , histogramele și graficele utilizate în lucrare au fost realizate în aplicația Microsoft Office Excel 2007.

Pentru realizarea hărților am utilizat aplicația ArcGis 10.3 și Google Earth.

Aportul personal în realizarea acestei lucrări a constat în realizarea hărților, a mare parte din fotografii, în utilizarea metodei chestionarului cu scopul obținerii informațiilor. De asemenea, atât în etapa de teren, cât și în etapa de prospectare, am recoltat informații privind baza de cazare

CAPITOLUL 1. CADRUL NATURAL

1.1 Localizare

Orașul Vișeu de Sus este așezat la confluența celor două râuri: Vișeu și Vaser , în nord- estul județului Maramureș, în depresiunea intramontană cunoscută sub numele de Depresiunea Maramureșului, la altitudinea de 427 față de nivelul Mării Negre și 520 m față denivelul Mării Mediterane având latitudinea nordică de 47 de grade și 45 de minute și longitudinea estică de 27 de grade și 25 de minute .

Figură 1 Localizare

Vișeu de Sus se află la o distanță de 125 de km de orașul Baia Mare, la 65 de km de Sighetu Marmației, la 85 de km de Bistrița Năsăud și la 170 de km de Cluj Napoca.

Vecinii localității sunt: la nord –vest culmea Pietrosul Maramureșului sau Bardău (1850 m). La est culmea Toroioaga (1930 m), la sud-vest dealurile Maramureșului (Vârful lui Dan ,1037 m).

Localitățile cu care se învecinează Vișeul sunt: Mosei și Borșa in sud-est, Vișeu de Jos in vest și cu localitatea Poienile de sub Munte in nord –vest Ucraina în nord și comunele Săliștea de Sus și Săcel în sud.

Având un terotoriu predominant muntos , orașul împărțit de la un capăt la altul de râul Vișeu s-a constituit de-a lungul timpului atât în apropierea râului Vișeu cât și pe văile destul de populate : Valea Vinului ( peste 1000 de locuitori ), Valea vaserului (peste 800 de locuitori), Valea Peștilor( peste 500 de locuitori), Valea Scradei (700 de locuitori), Vișeu de Mijloc(peste 1900 de locuitori, cuprinzând și Valea Botoaia ), Arșița (500 de locuitori ), Rădeasa (cca 900 de locuitori) și orașul propriu-zis cu zona podului , cu zona Țopțerai, cu zona centrala, Valea Poieniței . Văile s-au constituit ca mici sate care s-au reunit intr-o comună ce din anul 156 devine orașul Vișeu de Sus.

Orașul Vișeu de Sus se remarcă ca o așezare cu o atmosferă de burg german cu toate că până în sec XVIII – lea populația locală a fost compact românească. Orașul își trăiește și astăzi existența unei așezări cu profunde tradiții etnografice în port , obiceiuri și ocupații. Un oraș mic și curat care s-a dezvoltat ca un mic centru industrial datorită exploatărilor forestiere pe Valea Vaserului.

1.2 Resurse atractive ale reliefului

Relieful localității este energic cu pante înclinate și văi adânci și înguste . Înălțimea dealurilor variază între 400 -1042m, Vârful lui Dan având 1042 m. Acestea sunt constituite din roci dure – gresii oligocene cu alternanțe de argile și șisturi bituminoase.

Vișeu de Sus are o suprafață de 41.854 de hectare , suprafața intrvilană fiind de 690 hectare , suprafața agricolă de 9.981 hectare , din care 1.017 hectare arabilă, restul de 25.618 hectare fiind de păduri de foioase și conifere, cea mai mare parte de o parte și de alta a Văii Vaserului .

În Valea Vaserului relieful s-a dezvoltat pe roci cristaline având ca notă dominantă rezultată din aspectul de cupolă al masivelor, forma prelungăși relativ domoală a culmilor.

Valea Vaserului, care este cea mai reprezentativă vale care traversează munții Maramureșului este adâncită în formațiuni cristaline cu versanți abrupți, caredatorita activității intense eroziunii asupra rocilor sedimentare mai moi , a format cristalin defilee.

Puternica fragmentare a masivului (Vaserul strapunge culmea principala morfologică a Munților Maramureșului) este individualizată pe Valea Vaserului în următoarele grupe muntoase:

Culmea Pietrosul Maramureșului (Bardăului ), situata între Ruscova și Vaser (pe linia cristalin sedimentară), este formată în cea mai mare parte din cristalin. Valea Vaseului s-a adâncit în șisturi cristaline și a separat următoarele culmi:

In N –E , între Vaserul superior și graniță?: vf. Comanul (1723m) și Culmea Ștevioara (o serie de culmi de 1300 – 1500 m ce merg paralel cu granița și țin până la Făina Paltinu;

La N de cotul Vaserului , între văile Făina și Botizu este vf. Șuligu (1688m);

La partea centrală stângă : vf. Prislopașu (1201m), vf. Greben (1594m) , vf. Novicioru( 1452 m)

Pe partea centrală dreaptă: vf. Pietrosu Bardăului (1850 m ), vf Băița (1670m), vf. Muncel(1429m) și vf. Zănoaga (1346m);

Culmea Toroioaga – Jupania se întinde de la sud de Vaserul inferior până la izvoarele Țibăului și Țâșlei. Este dominată de eruptiv andezitic neogen și cristalin . Are următoarele vârfuri:

Vf. Toroiaga (1930m), mare și izolat, cu pante foarte repezi , acoperit de o stepă alpină;

În E vf. Piciorul Caprei (1840m) , pe eruptiv și vf. Jupania (1953m ), pe cristalin;

În N vf. Țiganului (1736m), tot pe eruptiv;

Spre S-V Munții Novățului , in jur de 1000 -1200 m.

1.3 Elemente topoclimatice

Fiind așezați în extremitatea nord, nord- vestică a țării , Munții Maramureșului se încadrează în sectorul de climă continental moderată, supuși permanent infuenței maselor de aer vestice de natură oceanică, ale căror caracteristici se reflectă în evoluția tuturor elementelor climatice , care au următoarele partiularități:

Temperatura aerului :

Temperaturile medii anuale se mențin între 4 și -2 grade C

Înalțimile de 1800 -1850 m au o temeperatură medie anuală de 1,5 grade C, iar cele situate la 500 m (Vișeu de Sus ) 7,6 grade C

Valori extreme la stația Vișeu de Sus : -31,6 grade C (26.01.1954) și 39,2 grade C (22.08.1943)

Umiditatea aerului este ridicată și crește de la vest spre nord-est , de la 80 la 84 și la 88 %.

Tabel 1 Variația lunară a mediei multianuale a temperaturii aerului

Sursa: Atlasul Climatic R.S.R, 1966

Tabel 2 Maxima absolută lunară și anuală

Sursa: Atlasul Climatic R.S.R, 1966

Tabel 3 Minima absolută lunară și anuală

Sursa : Atlasul Climatic R.S.R, 1966

În dinamica atmosferică domină masele de aer vestice, determinând precipitații bogate.

În funcție de expunere și de altitudine, cad precipitații între 1200 mm – 1400 mm pe versanții vestici și 900 mm – 1000 mm pe versanții cu orientare estică. La cabana Făina de pe Vaser, situată la 800 m altitudine, ele ating 1072 mm/an, în Vf. Toroiaga precipitațiile sunt de peste 1400 mm, iar la Vișeu de Sus măsoară 830 mm/an.

Cel mai ploios anotimp este vara, perioadă în care cad 61% din totalul precipitațiilor. Cel mai

sărac anotimp în precipitații este iarna: 17%.

Numărul anual al zilelor cu precipitații este de 150-170, de la vest la est. Stratul de zăpadă apare în luna octombrie, iar ultima ninsoare se poate înregistra ca dată medie în ultima decadă a lunii martie. Stratul de zăpadă se menține între 120-200 de zile, iar grosimea stratului este cuprinsă între 75 – 150 cm, fapt ce favorizează dezvoltarea unui turism pentru practicarea sporturilor de iarnă. Se produc frecvent avalanșe pe povârnișul muntelui. În general iernile sunt reci și lungi, durează peste 6 luni, iar verile scurte, răcoroase, perioada de utilizare a pășunilor est limitată la trei luni (iunie, iulie, august).

Tabel 4 Media precipitațiilor lunare

Sursa: Atlasul Climatic R.S.R, 1966

1.4 Elemente specifice ale florei și faunei

Fauna : la etajul alpin și subalpin întâlnim specii caracteristice de păsări , ca brumărița de stâncă(Prunella collaris ), fâsa de munte(Anthus spinoletta ) , mierla gulerată(Iurdus torquantus ), acvila de munte , cocoșul de munte , corbul. Reptilele sunt prezente prin vipera , șopârla de munte , sau dintre amfibieni, o specie endemică pentru munții Carpațiși județe, sălămâzdra carpatică (Iriturus montandonii) care trăiește în locurile alpine și prin zăvoaie .

Figură 2 Cocoș de munte (Tetrao urogallus)

Sursa: http://www.proalpin.ro/blog/wp-content/uploads/2012/10/Cocosul-de-munte.jpg

Zona forestieră are o faună variată formată din specii de interes cinegetic : ursul, cerbul , căpriorul, mistrețul , iar dintre răpitoare râsul , lupul , vulpea.

Figură 3 Porc mistreț (Sus scrofa)

Sursa: http://fun.bzi.ro/public/upload/photos/205/515440e595f9cf4b3a00004c.jpg

Jderul trăiește numai în pădurile mai compacte , jderul de stâncă în locurile stâncoase , hermelia și nevăstuica mai mult în zăvoaie și chiar în cele două localități, Vișeu de Sus și Vișeu de Jos .

Figură 4 Jderul de stâncă (Martes foina)

Sursa: http://out4awalk.com/wp-content/uploads/2007/09/jderul-de-piatra.jpg

Bursucul este prezent în pădurile de foioase , iepurele având cea mai mare densitate în zonă.

Din avifauna zonei amintim ciocănitoarea , mierla , soecii de pițigoi,uliul păsăroi, bufnița, cucuveaua, huhurezul, etc.

Figură 5 Uliul Păsărar (Accipiter nisus)

Sursa: http://i949.photobucket.com/albums/ad334/Peregrinus01/Uliupasarar_zpsa943f45c.jpg

Pe lângă apele din zonă trăiește vidra

Figură 6 Vidra (Lutrinae)

Sursa: http://www.maszol.ro/uploads/files/userfiles/images/szines/2013/majus/22/vidra.jpg

Ihtiofauna apelor localității și a Vaii Vaserului , care sunt mai puțin poluate decât alte zone din țară este reprezentată de lostriță care se bucură de regimuri de ocrotire ( monument al naturii), păstrăvul fântânel și curcubeu, știuca , lipanul , mreana , cleanul , boistenul, cleanul dungat , scobarul , etc.

Figură 7 Păstrăv curcubeu (Oncorhynchus mykiss)

Sursa: http://www.pescuit-sportiv.ro/wp-content/uploads/2008/08/pastrav-curcubeu.jpg

Vegetația și zona alpină. Vegetația localității este săracă. Se cultivă: ovăz , secară, grâu de primăvară, porumb în zonă de șes și în mod deosebit cartofi. Până în anul 1950 se cultiva și hrișca , din care în combinație cu orzul și cartofii se prepara coleșă( mămăligă), și pâine coaptă în cuptor.

Suprafața de 3017 ha este fânețe naturală , iar 5942 ha sunt pășuni naturale.

Fondul silvic: Pădurile și alte terenuri cu vegetație forestieră cuprind o suprafață de 35.691 ha , iar alte terenuri neagricole 4945 ha.

Prima formă de angajeament silvic datează din anul 1835 întocmit pentru pădurile din bazinul Vaserului, ea fiind determinată de creșterea consumului de material lemnos ca urmare a dezvoltării extracției minereurilor neferoase din bazinul băimărean și a exploatării și valorificării sării de la ocnele Coștiui și Sugatag.

Din suprafața de 35.691 ha , 26.594 ha sunt rășinoase și 9.097 ha foioase .

1.4.1 Studiu de caz : Vânătoarea

Vânătoarea este o activitate tradițională, datorită faptului că pădurile și golurile alpine găzduiesc un important fond cinegetic prin varietatea și valoarea speciilor, dovedite prin medaliile de aur obținute la diverse concursuri internaționale pe fondurile de vânătoare cum sunt cele de la Făina și Valea Babii, populate cu cerbi carpatini, urși, lupi, mistreți, jderi, cocoși de munte, etc., ce se vânează cu autorizație.

Vânătoarea este o activitate recreativă care, în zona Munților Maramureș, întrunește condiții deosebite având în vedere:

– varietatea mare a speciilor de interes cinegetic;

– suprafața mare a fondurilor de interes vânătoresc, (aproximativ 125.000 ha.);

– o densitate relativ mare a animalelor sălbatice;

– existența unor exemplare de excepție ce se constituie ca trofee.

Avându-se în vedere valoarea ridicată cinegetică a zonei, bazinul Vaser a fost dotat cu două cabane vânătorești la Făina și Novăț.

Fondul de vânătoare aparține Ocolului Silvic Vișeu de Sus. Din statistici rezultă că, pe primul lor se află iepurele urmat de cerbi, căprioare și mistreți.

Din tabelul efectivului de vânat, realizat în perioada 1994-1997, rezultă o individualizare a iepurelui, care se situează pe primul loc cu 780 exemplare, urmat fiind în ordine numerică de căprioare (325), cerbi (308) și mistreți (100 exemplare).

Ofertele de vânătoare sunt tentante:

pentru un cerb se pot plăti între 850 și 6300 EURO, în funcție de greutatea trofeului;

pentru un mistreț – între 250 și 750 EURO;

pentru un urs – 8200 EURO, în funcție de blana acestuia;

pentru un cocoș de munte – 1000 EURO.

Pentru cerbi, sezonul de vânătoare este între 1 septembrie și 15 decembrie, pentru mistreți: între 1 august și 15 februarie; pentru urs trebuie aprobări speciale; pentru cocoșul de munte: 1 aprilie – 15 mai;

Pentru o acțiune de vânătoare se apelează la ROMSILVA și se cere Valea Vaserului.

Majoritatea animalelor au fost vânate de străini care au adus țării un venit valutar substanțial.

Pe lângă acest aspect al venitului care nu este de neglijat, o atenție trebuie să se acorde și protecției animalelor sălbatice. Acțiunea de ocrotire a speciilor de vânat impune constituirea de observatoare, amenajarea de hrănitoare, etc. Trebuie acordată o atenție mai mare unor animale ca: cerbul, căprioara, specii care și-au redus efectivul foarte mult.

1.4.2. Studiu de caz: Pescuitul

Pescuitul în ape de munte este o îndeletnicire a pescarilor amatori care practică acest sport recreativ.

În apele curgătoare, în perioadele permise se pot pescui păstrăvul indigen, păstrăvul curcubeu, lipanul, cleanul, mreana, etc.

Pescuitul în apele interioare se practică din cele mai vechi timpuri, oferind pe lângă hrană omului și un mod plăcut de recreere.

Pentru revigorarea fondului piscicol grav afectat în ultimii ani din cauza braconajului și a deversării în râuri a unor cantități de rumeguș de către micii întreprinzători (gatere) dar și alte substanțe toxice, se impune intervenția de urgență prin repopularea râurilor cu puiet de salmonide (păstrăv și lipan), precum și igienizarea râurilor din zonă.

Râul Vaser se situează printre puținele râuri din țară care oferă pescarilor sportivi toată gama practicii cu momeli artificiale, atât cu lanseta, folosind bula de apă și lingurița, îndeosebi de la Făina în jos, cât și cel de finețe, cu muștele, prin biciuire mai ales de la Novăț în amonte.

Fondul de pescuit Vaser – Făina constituie rezervație republicană de interes deosebit,

autorizațiile eliberându-se cu aprobarea Ministerului de resort, prin Ocolul Silvic Vișeu.

Porțiunea liberă la pescuit este situată de la pârâul Cozia în aval.

Novățul constituie fond de pescuit rezervat, în administrarea Ocolului Silvic Vișeu. Porțiunea liberă la pescuit este de la casa de vânătoare Novăț în aval până la vărsarea în Vișeu.

Făina constituie zona păstrăvului, iar Novățul – zona lipanului. În porțiunea de la pârâul Cozia în aval, zona lipanului se interferează cu zona lostriței, această specie aflându-se cantonată în câteva bulboane mari. În porțiunea inferioară a râului abundă moioaga, cleanul și scobarul, acesta din urmă urcând până la gura Novățului și uneori chiar mai sus.

Vaserul a fost populat încă din anul 1938 cu păstrăv curcubeu, acțiune continuată după 1956 fără rezultate pozitive.

Vaserul și Novățul au avut de suferit de pe urma numeroaselor zăpoare de gheață mai mulți ani la rând, începând din anul 1957, ce au schimbat simțitor condițiile de viață ale păstrăvului.

Începând cu anul 1960, lipanul s-a dezvoltat rapid, zona lui extinzându-se, specia găsind condiții bune de dezvoltare și în amonte de barajul Măcârlău (6 km amonte de Făina), unde a fost introdus pe cale artificială.

Lostrița prezentă de la Cozia în aval, s-a împuținat simțitor datorită braconajului.

La confluența Făinei cu Vaserul (CFF km 31), a fost construită în anii 1959-1960 o păstrăvărie pentru repopulare, având ca scop inițial producerea puietului de lostriță.

Pescuitul se practică în scop recreativ pe tot cuprinsul râului Vaser și a afluenților săi, exceptând unele sectoare unde interzicerea acestuia are drept scop protejarea unor specii de pești amenințate cu dispariția (lostrița).

1.5. Bazinul hidrografic al Văii Vaserului

Vaserul prezintă un interes deosebit prin faptul că, în zona izvoarelor, a reușit să străpungă prin eroziune regresivă cumpăna morfologică dintre Pietrosul Maramureșului și Toroiaga, pătrunzând în depresiunea tectonică longitudinală, paralel cu cumpăna de apă a Munților Maramureșului, proces marcat de cotitura bruscă din dreptul afluentului Botizu.

Vaserul are numeroși afluenți, mai importanți fiind pe dreapta Comanu, Ștevioara, Lostun, Făina, Șuligu, Botizu, Bardău și Valea Peștilor, iar pe stânga Ivășcoaia, Măcârlău, Novicioru și Novățul.

Comanu pornește cu apă zgomotoasă peste bolovani, pentru a se liniști pe prundul vechiului lac de baraj de la Măcârlău. Strânsă apoi în albie, apa scaldă lunca Făinei, trecând pe lângă casa de vânătoare și mica poiană de la Șuligu, izvoare de apă minerală, înainte de a începe lupta cu pereții de stâncă care-i strâng mereu apele până la Novicior.

Valea Novățului este domoală apele fiind oprite o clipă în noul lac de baraj natural de la Betigi. După Novăț, albia se deschide, apele se împrăștie peste bolovani și printre șuvoaie, când repezi, când domoale, pentru ca pe lespezi de stânci să se unească la Vișeu de Sus cu cele venite din Pietrosu și de sub pasul Prislop.

Râul Vaser, în trecut utilizat pentru transportul buștenilor din exploatări, prin plutărit, azi prezintă reale posibilități pentru amenajări hidroenergetice.

Figură 8 Bazinul hidrografic al Văii VaseruluI

Caracteristici hidrologice

Diferențele de regim se oglindesc bine și în coeficienții modului de scurgere medii lunare și în procentajul scurgerii medii sezoniere, calculat pe o perioadă de 17 ani în intervalul 1950-1967.

Debitul mediu al râului Vaser la confluența cu Vișeu este de 9 m³/s. Regimul anual al debitului râurilor Vaser și Vișeu este destul de neuniform. Astfel, debite foarte mari se înregistrează la sfârșitul primăverii, când topirea zăpezii din munți se suprapune peste precipitațiile bogate aduse de masele de aer de origine oceanică, care, datorită crestelor orografice înalte favorizează precipitațiile puternice și de durată. Aceste varietăți de debite determină de regulă inundații locale datorită adâncimii relativ mici a albiei în nivelul general al luncii, precum și unor construcții de poduri în locurile mai înguste care împiedică scurgerea apei. Așa s-a întâmplat în anul 1970, când debitul râurilor Vișeu și Vaser a fost de peste 100 m³/s fiecare.

Ape mari s-au mai semnalat și în anii 1940, 1941, 1950, 1958, 1975, 1978 , 2001, 2008 .

Debite mici se constată în perioada de toamnă și de iarnă datorită cantităților mici de precipitații, iar iarna prin rămânerea la sol a precipitațiilor sub formă de zăpadă.

Debitele medii minime din sezonul cald sunt ceva mai ridicate decât cele din sezonul rece. Astfel, la postul hidrometric Vișeu de Sus, pe râul Vișeu s-au înregistrat 1,66 mm³/s în luna februarie 1954, în timp ce pe Vaser, tot la postul hidrometric din cadrul orașului, s-au înregistrat 1,04 m³/s în aceeași lună, iar în toamna anului 1961 luna octombrie – 1,54 m³/s pe râul Vișeu și 1,76 m³/s pe Vaser.

Ploile și în special cele torențiale determină o puternică acțiune mecanică asupra solului, ducând la spălare prin antrenare, dizolvare și transport către baza versanților a particulelor fine și substanțelor ușor solubile.

Datele hidrometrice indică o creștere importantă a transportului de aluviuni a râului Vișeu, atingând valori între 500-2000 gr./ m³.

Tabel 5 Regimul hidrologic al Râului Vaser

De o mare însemnătate este cunoașterea perioadelor de dispariție a formațiunilor de gheață în vederea preîntâmpinării formării zăpoarelor ce favorizează producerea inundațiilor în lunca râului Vaser. Aceste zăpoare se formează și datorită îngustării din loc în loc a albiei minore, a deselor coturi pe care râurile le fac, precum și a unor punți și poduri construite de om. Formațiunile de gheață determină și modificări ale patului albiei, schimbări de cursuri de apă, surpări de maluri, unele degradări ale construcțiilor hidrotehnice.

Conținutul cel mai ridicat în CO2 din cadrul acestui teritoriu îl au apele bicarbonatate, clorosodice din zona Vaser – Șuligu și Baia Țâșla (2,4g/l), apele bicarbonatate calcice de la Vinișorul – Repedea (2,3 g/l) și de la Valea Vinului-Vișeu (2,3 g/l).

Toate aceste apariții sunt cuprinse în formațiuni cristaline.În cuprinsul formațiunilor cristaline și paleogene din Munții Maramureșului sunt acumulate trei stipuri de ape minerale: bicarbonatate, calcice și carbogazoase. Toate aceste izvoare își datorează mineralizarea în principal bioxidului de carbon de origine mofetică.

În bazinul văii Vaserului se cunosc de la începutul secolului, izvoarele: Șuligu, Lostun și Mihai, situate la peste 25 km nord-est de Vișeu de Sus. Izvorul Șuligu cu debit de 0,289 l/s are o apă carbogazoasă, bicarbonatată, clorosodică, calcică, cu mineralizație totală de 9,7 g/l și concentrația în CO2 de 2,37 g/l. Sursa a fost exploatată până în 1940 atât pentru cură balneară cât și pentru îmbuteliere. La 30 m de această sursă mai apare un izvor de apă feruginoasă, carbogazoasă, care a fost utilizată la băi reci.

În partea de sud a orașului Vișeu de Sus se cunosc unele iviri de ape minerale din puțurile executate în aluviunile râului Vișeu. Dintr-un puț se exploatează pentru băi calde o apă carbogazoasă, feruginoasă cu mineralizație de 2,5 g/l. Apa din celelalte surse (de la Halta, Udeanu, IRIC, etc), cu caracteristici chimice asemănătoare, are o mineralizație totală cuprinsă între 1,6 – 2,4 g/l și conținut de CO2 de 0,9 – 1,7 g/l. Prezența CO2 este legată de existența unor fracturi adânci prin interiorul cărora gazul carbonic pătrunde în baza aluviunilor care formează stratul acvifer freatic.

La nord de orașul Vișeu de Sus, pe Valea Vinului a fost studiată mineralizația din trei izvoare: “Andreica” cu apă bicarbonatată, clorosodică, calcică, carbogazoasă cu urme de Br și I, având o mineralizație de 2,4 g/l și un conținut de bioxid de carbon de 2,1 g/l; “Fața Poienii”, cu apă carbosodică, calcică, magneziană, carbogazoasă, cu urme de Br și I, având o mineralizație totală de 4,7 g/l și conținutul de bioxid de carbon de 1,3 g/l; “Gulaci” cu apă mai intens mineralizată (12,6 g/l), puternic carbogazoasă (2,2, g/l) și feruginoasă.

Aceste izvoare, ca de altfel și cele de la Vișeu de Sus, delimitează extensiunea vestică a aureolei mofetice a Masivului Toroiaga.

CAPITOLUL 2. CADRUL ANTROPOGEOGRAFIC

2.1 Populația

Orașul Vișeu de Sus, după cei mai mulți autori de monografii, este atestat documentar din 2 februarie 1365. Această primă menționare a Vișeului ca localitate apare în diploma regelui maghiar Ludovic de Anjou. După alții localitatea este atestată din anul 1549 cu denumirea de „Vișeul Nou” sau „Între Râuri”, fiind situată la confluența celor două râuri – nume întâlnit până la începutul secolului XX.

În anul 1373 se marchează hotarul Vișeului cu Borșa, în anul 1385 apare Vișeul inferior (de Jos). Anul 1453 este anul în care Iancu de Hunedoara, voievodul Transilvaniei și guvernatorul Ungariei, dăruiește Vișeul celor 3 cnezi Ștefan, Petru Mândru și Nan (Nașcu) cât și fraților lor.

Evoluția actualului oraș începe după anul 1770 când se înființează la Vișeu și Borșa centre forestiere cu muncitori – coloniști țipțeri – din Zips, aduși la Vișeu din ordinul împăratului Iosif al II – lea al Austriei.

În anul 1143 la Vișeu de Sus se stabilesc mineri din Saxonia și înființează exploatări de minereuri. În anul 1773 se înființează la Vișeu un centru de exploatare forestieră, colonizat cu șvabi din Zips.

În 1775 se stabilesc la Vișeu familii germane venite Austria (Salzburg și Tirol). Între anii 1776 – 1794 vin primii coloniști din Salzkammergut. În 1778 sosesc alte 25 de familii din Gmunden, majoritatea cu mulți copii. În anul 1780 se fac primele construcții de către cei sosiți, cum ar fi: prima moară în partea de est a orașului, începe construcția digului mai sus de Măcârlău, dig care va fi terminat în 1784, an în care alte familii din zona Bavariei se stabilesc la Vișeu de Sus.

În anul 1788 se înființează școala elementară a vistieriei din Vișeu de Sus, iar în 1790 se construiește stăvilarul de la Făina și se înființează parohia romano – catolică la Vișeu. În 1798 se deschide prima școală generală. Activitatea țipțerilor se materializează și prin prima fabrică de cherestea construită în anul 1809 prin magazinul statal (depozit) construit în 1817. în perioada 1809 – 1810 se populează și se formează cartierul Țipțerai.

Numărul populației de origine germană și austriacă a crescut permanent, după cum rezultă din documente. La recensământul din 1977 sunt consemnați 3430 de germani în orașul Vișeu. Aduși la Vișeu ca muncitori forestieri în primul rând, chiar dacă primii veniți lucrau ca muncitori în exploatări miniere, între țipțeri și stat exista o înțelegere, un regulament de serviciu, cu efectul unui contract de muncă. De la vârsta adolescenței – 14 ani – băieții își începeau munca în pădure.

Pe Valea Vaserului, țipțerii plantau molid, aveau grijă de pepiniere, defrișau păduri, trimiteau plute pe apă la vale până la Sighet, Vișeu și Borșa, construiau plute pe apă, construiau drumuri și poduri de lemn. La muncile mai ușoare ajutau și femeile. Cea mai grea și murdară muncă era tăierea pădurii și curățirea trunchiurilor de molid, iar cea mai tentantă pentru bărbați era plutăritul.

Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului Vișeu de Sus se ridică la 15.037 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 16.879 de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (84,96%). Principalele minorități sunt cele de germani (4,03%) și maghiari (2,57%). Pentru 7,47% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (79,48%), dar există și minorități de romano-catolici (8,98%) și greco-catolici (2,49%). Pentru 7,51% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.

Figură 9 Grafic Date recensământe

Sursa : http://ro.wikipedia.org/wiki/Vi%C8%99eu_de_Sus

2.2 Așezări

Așezările din Vișeu de Sus sunt în mare parte aceleași ca cele din întreg ținutul Maramureșului . Așezările umane sunt strâns legate de mediu geografic . Așezarrea își are rolul ei în evoluția modului de trai , în dezvoltarea culturii materiale și spirituale .Vișeul este un sat adunat în centru, în vatra satului , iar pe văile din jur sunt răsfirate cătune cum ar fi cele de pe Valea Peștilor, Valea Vinului, Gura Văii, ș.a. Există așezări răsfirate pe toate dealurile , de cele mai multe ori case izolate aflate la mare distanță una de alta .

Construirea unei case în câmp nu este nici o problemă pentru că zona Vișeu nu duce lipsă de apă, apa se găsește în fântâni și pâraie până aproape de vârful dealurilor înconjurătoare.

Oamenii și-au construit case acolo unde aveau terenuri , în apropiere de materialul de construcție , lemnul. Specificul caselor este dat de modul material de viață . În centrul satului casele erau construite lângă drumul principal. Terenul deținut era îngrădit în partea dinspre drum și pe mejdele cu vecinii. Gospodăria țărănescă cuprinde casa cu acareturile : grajd, șură, cotețe, colejnă, livada, grădina cu flori și cu zarzavaturi, terenul agricol. Părțile laterale ale casei se numesc șapa căsii iar spatele , dosu căsii . Terenurile se numesc peminte, arătură, moine , locuri de fânaț.

De-a lungul timpului casele s-au schimbat sub influența factorilor economici, social – culturali, etnici, politico-administrativi, etc. Vedem schimbari provocate de apariția unor materiale noi de construcții, cum ar fi cimentul , cărămida , tabla, care au înlocuit vechile materiale de construcții. Se schimbă și interiorul caselor , omul aduce mobilă de fabrică , cumpăratădin magazin și textile fabricate. Elementele caselor țărănești au în primul rând rol utilitar și apoi artistic. Cantitatea , mărimea și frumusețea sunt diferite de la casă la casă în funcție de starea materială a fiecărei familii.

Pe Valea Vaserului se regăsesc numeroase locuințe temporare, acestea fiind colibele din butin. Aceasta este o construcție din lemn de formă alungită, cu pereți mici , cel mult 1, 50 m înălțime , pe care se sprijinea acoperișul de draniță, fără tavan. In mijloc era focul al cărui fum ieșea printr-o gaură alungită făcută chiar în mijlocul acoperișului numită șofreică. De-o parte și de alta se află priciurile , niște paturi lungi ridicate de la pământ . Aceste colibe adăpostesc până la 20 de oameni .

2.3 Elemente de Etnografie

Vișeu de Sus face parte din regiunea etnografică Maramureș, regiune cunoscută pentru porțile de lemn, bisericile de lemn, portul popular, tradiție și folclor.

În Vișeu există un Muzeu De Istorie și Etnografie, unde sunt expuse variate valori istorice, culturale, de port din zona Vișeu de Sus. Un eveniment important îl reprezintă Hora la Prislop, organizată în fiecare an, în luna august, la pasul Prislop.

În zonă se mai poate vizita:

Complexul țărănesc de la Ieud – cuprinde moară, piuă, vâltoare, război de țesut

Atelierul de ceramică

Încercați și dumneavoastră să realizați un vas din lut……

Ateliere de țesătorie

Veți vedea cum se obține pânză pendru diferite articole de îmbrăcăminte și nu numai.

Atelierul meșterului popular Tulean Gheorghe

Tradiția lemnului este vie în Maramureș.

Atelierul de prelucrat piei, meșterul Skurka Iosif

Atelierul meșterului de obiecte religioase ortodoxe ucrainiene Beucă Ștefan.

CAPITOLUL 3. ELEMENTE DE ATRACTIVITATE ANTROPICĂ

ÎN VALEA VASERULUI

3.1 Portul

Maramureșul este unul din cele mai frumoase zone ale lumii . Un om se poate considera împlinit dacă a sădit un pom , a întemeiat o familie și a vizitat cel puțin o dată Maramureșul. Orașele acestui județ trăiesc din propriile tradiții și frumuseți arhitecturale și geografice .

Portul popular este prin el însăși o atractivitatte turistică. Este întâlnit și astăzi la bătrâni și la artiști amatori ai ansamblurilor folclorice și în localitățile Vișeu de Sus , Vișeu de Mijloc și Vișeu de Jos .

Femeile sunt mai conservatoare , pe ele le întâlnim adesea în zilele de sărbătoare la biserică îmbrăcate în port popular , pe bărbați mai rar. Ele poartă o cămașă albă din bumbac sau cânepă, scurtă, încrețită la umeri , la gât și la mâneci , poale albe pe care le încinge cu o frânghie , peste poale sugna sau pânzături în doua culori : roșu și negru sau roșu și galben. Peste cămașă îmbracă pieptar din piele de oaie care poate să fie înflorat sau simplu. De fapt femeile din Vișeu sunt ușor de recunoscut prin port față de cele din Borșa , din Iza , Mara sau chiar față de cele din Leordina și Petrova . În picioare poartă opinci sau pantofi . La gât poartă un zgărdan , confecționat din mărgele cu ornamente multicolore iar pe timp de iarnă poartă lecrecul făcut din pănură de lână.

Bărbații sunt sobrii , se aproprie cu greu de străini , dar odată ce-i cunosc sunt deschiși la minte și ospitalieri. Se îmbracă mult mai simplu față de femei. Cămașă albă, gatii, cioareci pe timp de iarnă, pieptar, iar pe cap clop sau căciulă. În picoare opinci, cizme sau bocanci . pe lângă cioarecii făcuți de lână mai poartă iarna și suman tivit cu catifea , iar la brâu curea lată.

3.2 Tradiții și obiceiuri

Obiceiurile Vișeuanilor sunt în mare parte și astăzi foarte bine conservate precum obiceiuri de naștere (Botejunea ), Obiceiuri de nuntă, de înmormântare.

De departe cele mai atractive obiceiuri Vișeuane sunt cele de iarnă:

Colindatul : în postul Crăciunului tinerii și în mod special copiii își pregătesc colinzile și piesele pe care le vor cânta în seara de Crăciun la casele gospodarilor.

Se umblă cu steaua , cu Viflaimul , cu capra , cu ursul, plugușorul și Cei Trei Crai .

În ziua de Crăciun are loc o întrecere între Viflaimul românesc și Viflaimul țipțerilor . De remarcat că această piesă de teatru folcloric diferă de cea întâlnită pe Valea Izei , Cosăului sau Marei . Predomină costumația română și la soldați dar și la Irod. În limba țipțerilor se numește bethleemspiel și are următoarelepersonaje : Vestitorul , Iosif, Maria , hangiul, Îngerul, 2 păstori, 3 crai , Irod, 2 ostași , moartea , dracul , moșul și străjerul.

Vergelul: este un obicei care se desfășoară în prima săptămână după Anul Nou. Este o bucurie că s-a ieșit din post și este legat de șezătoare , o altă tradiție care formează munca femeilor în aceeași casă, mai ales torsul fuiorului și al lânii, dar și îndrugatul , diferite lucruri de mână cum ar fi împletitul colțunilor , sfetere, cât și diferite cusături cu motive populare pe cămăși și poale.

De Obicei de Bobotează fetele și băieții se adună la locul unde s-a programat Vergelul, fiind întâmpinați cu mese încărcate, aici urmând să se aleagă ”Mireasa”, adică fata cea mai frumoasă și care știe să joace cel mai bine .

Alte obiceiuri cu atractivitate turistică sunt Ruptul sterpelor , Sângiorzul , Noaptea de Sânzâiene și de ce nu traiul locuitorilor .

Bucătăria tradițională specifică zonei este recunoscută mai ales pentru ”coleșă” sau mămăligă de pârgă, care se face din făină de porumb și se prepare într-un ceaun . La fel de cunoscut este și ”balmoșul ” ( se prepară din făină de porumb smântână și sare și se consuma fierbinte cu lapte acru de oi ) și ”Jintuitul” care se obține din stratul de grăsime luat de pe suprafața vasului cu zăr, rezultat după stoarcerea cașului de oaie , acesta este pus intr-o cofă sau bărbânță caresunt îngropate în pământ la vatra stânii pentru a nu se acrii prea tare . Din acesta amestecat smântână și puțin lapte dulce se face balmoșul . Se poate consuma cu mămăligă.

3.3 Ocupațiile localnicilor

Cele mai vechi ocupații ale locuitorilor din Vișeu de Sus și împrejurimi au fost cultivarea pământului și creșterea animalelor .

Pentru că temperaturile sunt destul de scăzute , adică o climă aspră, singurele culturi au fost cele de orz și ovăz , cultivarea cartofilor, iar mai la șes cultivarea porumbului.

Dar una dintre cele mai vechi îndeletniciri este păstoritul. Viața la stână este grea , dar orânduită după legi păcurărești de pe vremea dacilor . Și astăzi viața de la stână este aceeași ca și în urmă cu mii de ani .

De departe cea mai intensă activitate a Vișeuanilor a fost Plutăritul și Butinăritul .

Odată cu venirea coloniștilor germani se intensifică exploatarea pădurilor. Tot mai atractive devin aceste meserii care aduceau un oarecare venit și un alt statut social locuitorilor pe lângă vechea lor ocupație de crescători de animale .

3.3.1 Plutăritul și butinăritul – element de istorie locală

Două mari bogății ale Maramureșului au atras atenția stăpânirii austriece : sarea si lemnul. Problema transportului sări extrase de la Coștiui și a lemnului de pe Valea Vaserului spre Ungaria și Austria era de mare importanță pentru Administratie și, totodată ea este esențială pentru lămurirea cauzelor care au facut ca în Maramureș să apară coloniștii germani. În aceasta situație administrația austriacă din Maramureș propune aducerea unor coloniști germani pentru a rezolva problema exploatării ordonate a lemnului și cea a plutăritului .

Dacă in privința anului în care se așează în Vișeu de Sus primii muncitori Germani de pădure încă mai există discuții , în Registrul de stare civilă , păstrat în Arhiva Bisericii romano catolice din orașul Vișeu de Sus se înregistrează primele nașteri de copii germani, în numar de cinci , în 1970. Faptul că primii germani născuți în Vișeu au fost trecuți în acte începând cu anul 1790, nu exclude posibilitatea ca nașteri similare să fi avut loc cu câțiva ani înainte (nu mulți )când probabil au lipsit posibilități de înregistrare, comunitatea germană fiind chiar la inceputul existenței sale în aceste locuri . Pe parcursul anilor, numărul familiilor germane așezate in localitatea noastră a sporit , fapt demonstrat de numarul căsătoriilor, al nașterilor și evident al deceselor , așa cum rezultă din registrul de stare civilă . Dupa un veac și jumatate de la venirea lor in Vișeu , germanii reprezentau aproape un sfert din populația localității.

În paralel cu extragerea și transportul de sare de la Coștiui s-a organizat exploatarea sistematică a lemnului din pădurile Maramureșului , inclusiv bazinul Vaserului

Început ca un mijloc de a transporta sarea plutăritul din Maramureș a luat amploare mai ales dupa construirea stăvilarului de la Macârlău și a ajuns a fi unul de anvergură pe râurile Vaser, Vișeu și Tisa, plutele ducând uriașe cantități de lemn în împărăția habsburgică. Sistemul s-a menținut până în 1918 când Maramureșul împreună cu celelalte provincii românești aflate sub dominație străină s-a unit cu Romania și s-a rupt legătura de pe Tisa. Plutele au continuat să vină pe Vaser până în deceniul patru a secolului trecut când s-a construit calea ferată pe aceasta vale, iar de la Novăț, până în anii 1950.

Urmașii coloniștilor germani, ceruți de administrația austriacă în 1774, s-au ocupat în continuare cu lucrul la pădure dar au mai practicat si alte meserii. Ei au locuit în cartierul numit Țipțerai, au contribuit la dezvoltarea si modernizarea localității și au conviețuit pașnic cu românii și cu celelalte etnii din Vișeu de Sus.

Plutăritul de pe Vaser începe în anii 1770. Până în 1778 râurile Vaser și Vișeu au fost curățate și pregătite pentru coborârea plutelor. Acest mod de transportare a lemnului , doborât în pădure era cel mai puțin costisitor.

Administrația pădurilor din Maramureș, organizată dupa modelul salinelor, s-a preocupat să realizeze aici un plutărit de anvergură, pentru a satisface nevoile crescânde de transport a sări. In 1779 se organizează la Vișeu de Sus, Districtul Cameral Erarial care administra pădurile din Borșa, Vișeu de Sus , Dragomirești, Rozavlea , Strâmtura si Ruscova.

Înca din această perioadă de început, stăpânirea austriacă era preocupată de asigurarea condițiilor optime pentru transportarea lemnului din Valea Vaserului.

Întrucat pe văile lăturalnice apăreau probleme legate de lipsa apei, s-a trecut la amenajarea de mici baraje în locuri bine stabilite, pentru ca buștenii să fie aduși în albia principală a râului de aici urmând să fie transportați cu plutele. S-au construit de asemenea , baraje pe cursul principal, ele fiind prevăzute înca din 1784, dar nu se cunoaște data când a aparut prima asemenea amenajare. Pe o hartă datând din anul 1837 sunt consemnate două baraje, unul mai sus de Făina – foarte probabil la Macârlău – și altul mult mai departe. Barajul de la Macârlău a fost refăcut în a doua jumătate a secolului al XIX –lea. O sursă din 1906 ne indică perioada de reconstruire a acestui mare stăvilar între anii 1887 și 1898. În haitul de aici se aduna o uriașă cantitate de apă. Umplerea lui se făcea în 32 de ore iar golirea în 7 ore.

Figură 10 Baraj la Făina

Sursa Administrația Gării CFF

Odată cu plutele , coborau pe apa și trunchiuri izolate, provenite mai ales din lemnul ajuns și lăsat – din neglijență – pe mal și ele trebuiau recuperate. Pentru aceasta s-au amenajat locuri speciale numite “greble”. În 1784 s-a solicitat construirea unei greble in Vișeu , dar, ca și în cazul barajului de la Macârlău, nu se știe exact data apariției acestei construcții, știm însă că exista în 1883, locul fiind în apropierea Ocolului Silvic de azi.

Figură 11 ”Greblă” la Vișeu de Sus.

Sursa: Administrația Gării CFF

Munca in abataje( abataj – operație de doborâre a arborilor în exploatările forestiere) și în plutărit se oprea iarna , când era ger puternic. Doborârea arborilor începea în aprilie “când sucurile urcau în trunchi”. În timpul verii (iulie, august), activitatea forestieră se diminua pentru că “muncitorii erau ocupați cu gospodăria proprie și agricultură”. Acest aspect îl vom întâlni și mai târziu, când o parte din cei care lucrau pe Vaser mergeau la munci agricole de sezon în țară, sau își făceau fânul atât de necesar creșterii vitelor.

Plutele se formau în locuri speciale, pe malul râului, în aval de lacul de acumulare , pentru ca apa, odată cu deschiderea stăvilarului, să le poată lua. Până aici trunchiurile erau aduse în diverse feluri, depinzând de forma terenului: dacă abatajul era pe un versant abrupt, ele lunecau la vale; la șes erau trase de animale, în special de cai; pe văile lăturalnice s-au folosit izvoare și s-a amenajat câte un canal din lemn, numit scoc, pe care curgea apa și aducea buștenii în jos .

Cum se lega sau se “cosea” pluta? Întâi se puneau, perpendicular pe cursul râului, trei- patru lemne , numite dârlogi, de lătimea plutei, în așa fel încât trei sferturi din lungimea lor să fie în apă și un sfert pe uscat, pe bolovani, pentru a nu fi luate de cursul râului . Pe ele se așezau trunchiurile care formau o tablă ,puse in paralel, cu capetele subțiri înainte și cele groase înapoi, pentru a avea forță de împingere a apei în spate. Lemnele dintr-o tablă aveau aceeași lungime și aproximativ aceeași grosime. Toate capetele din față erau găurite cu un sfredel(burghiu) manual, cam la 30 – 40 cm de la extremitatea lor și se introducea o funie de cânepă – apoi de oțel – si câte un cui din lemn, forlău pentru ca legătura să fie mai puternică, iar lemnele să nu aibă joc.

Pe partea din față a primei table, după legarea buștenilor cu funie, se făcea jugul de legare, format din două – trei lemne , puse perpendicular pe plută si legate strâns de aceasta. Pe al doilea lemn se întocmea “scaunul”, sau “căpătâiul “ pentru cârmă, numită “opacin”. De obicei erau două lemne care formau jugul de legare, dar puteau fi și trei dacă lemnele din tablă erau foarte lungi.

Cu ajutorul opacinului se dirija pluta. Cârma se confecționa dintr-un lemn cu lungimea de 6 – 8 mentri și grosimea de 12 – 14 cm, prins de scaun, cu un cui de lemn de esență tare (carpen , frasin). Capătul din față al cârmei era dintr-o scândură dreptunghiulară, ca o pedală, pentru a prinde în apă. Unghiul de fixare era astfel calculat încât scândura din vârful cârmei să fie orizontală cu suprafața apei. Puteau fi doua cârme , dar și trei, atunci când se legau multe table.

Către mijlocul tablei (sau mai în spate) se fixa un “clenci”sau “sărcier” în care se agăța “borneul” (ranița) cu mâncare și haine. Capetele din spate ale lemnelor erau și ele legate prin găuri date la cele trei laterale pentru a nu se împrăștia, dar se urmărea să aibă și mobilitate.

Prima “tablă” se numea “perednică” și era cea principală , căci pe ea se fixa sistemul de conducere a plutei. Tabla a doua se numea “serednică”, a treia și celelalte nu aveau denumiri speciale, ci erau considerate serednica 2,3,4… Ultima table se numea “zâdar” și avea în ea lemnele cele mai groase.

Numărul buștenilor dintr-o tablă se stabilea în funcție de grosimea acestora, între 12 – 14 – 16 . se putea ajunge pana la 10 table( și chiar peste), pe cursul principal al râului. De la Novăț, pluta avea mai puține table. Legătura dintre ele se făcea prin trunchiul din mijloc, în așa fel încât fiecare tablă să aibă mobilitatea necesară. Toate tablele, legate între ele , formau pluta sau “bocorul”.

Înainte de instaurarea stăpânirii austriece, pădurile de pe Vaser se aflau in posesia nobililor din localitate. Din inițiativa împărătesei Maria Tereza( 1740 – 1780) s-a realizat, in iulie 1777, un contract “pe care administratorul cameral Wolfgang Rudnianski l-a incheiat cu nobilii din Vișeu de Sus , respectiv Vișeu de Mijloc”. “Fiscul (austriac) trebuia să răscumpere, contra valorii de 3000 de guldeni, în bani gheață și a patru pășuni în Valea Vaserului, la Vișeu de Sus: Banița, Bardăul, Lutoasa, și Șuligu – care se aflau in proprietatea sa – , o porțiune de pădure întinsă pe distanța de 16,5 km , pana la granița Moldovei cu Galiția . Mai tarziu “ s-a încercat lărgirea districtului prin cumpărarea altor parcele de pădure “.

Există informații , în cifre, referitoare la lemnul exploatat din Valea Vaserului, încă din perioada de început a plutăritului. În 1780, circa 11000 de trunchiuri. Ele urmau să fie aduse la Vișeu și transportate, în continuare la Botsko ( Bocicoiul Mare) și Sighet”. Numai în luna mai 1783 “ Vișeul a livrat 378 de plute”. În secolele XIX – XX diverși intermediari – mai ales alogeni( de origine străină ) – s-au ocupat de exploatarea acestor păduri și au făcut averi uriașe.

“Plutașii” , ca și ceilalți muncitori de pădure, au fost, la începuturile activității forestiere din Maramureș, mai ales străini. Ei proveneau din rândurile coloniștilor germani, dar și din cei veniți de peste munți, din Galiția și Moldova, în căutare de lucru. În documentele vremii se arată că foarte puțini băștinași erau doritori de muncă, cu referire la lucrul de pădure, ei ocupându-se cu propria gospodărie.

Întrucat era nevoie de forță de muncă “ s-a cerut comitatului maramureșean , în anul 1786, să ia msauri de a solicita muncitori pentru munca la pădure”. În același an , găsim menționati , între alții, muncitori din Borșa, Moisei care lucrau pe Vaser. În 1788 au fost angajați 373 muncitori, în districtul vișeuan, din care 40 băștinași”

Imaginile din fotografiile de la muzeul de istorie și etnografie din Vișeu de Sus, realizate pe sticla, înainte de 1918 și afișând scene din plutăritul classic de pe Vaser, sugerează faptul ca plutașii (după felul cum sunt îmbrăcați) ar putea fi ucrainieni.

În ultima etapă a acestei indeletniciri, de după construirea căii ferate pe Vaser – terminate in 1933, cand plutele coborau doar pe valea Novățului, cei care le mânuiau erau in special români vișeuani.

Oamenii care lucrau în exploatearea lemnului erau specializați în diverse activități: unii doborau arborii în abataje și-l curățau de crengi, alții îi transportau în locurile unde se pregăteau plutele, erau apoi cei care coseau pluta, cei care deschideau stăvilarul, plutașii și în sfârșit cei care desfăceau plutele, după aceea ele ajungeau la destinație. Formarea unei plute presupunea un efort destul de mare atât pentru sfredelirea capetelor buștenilor, cât și pentru cel care stătea în apă pentru a realiza legarea cu funia (de obicei cel mai tânăr), apa fiind destul de rece.

De la Novăț se făceau două transporturi pe săptamană , munca desfășurându-se după următorul program : luni, marți și miercuri până la amiază se pregăteau plutele iar miercuri după amiază , coborau; joi vineri și sâmbătă până la amiază era pregătirea plutelor, iar sâmbăta după amiază aducerea lor în Vișeu. Activitatea de plutărit se desfășura din aprilie până în septembrie.

La datele stabilite se deschideau porțile stăvilarului, trase în lateral cu ajutorul manivelei și pornea unda mare – “zaporul” . După aproape un sfert de oră plecau primele plute pentru a nu depăși creșterea apei. Acest lucru se întâmpla la Macârlău, iar pentru plutăritul de pe Novăț, la Roșu unde era un stăvilar mai mic. Celelalte plute aflate în aval, așteptau trecerea undei mari și a plutelor pornite din amonte și apoi plecau și ele . un copil era trimis la 300 – 400 m în sus, ca să poată anunța sosirea apei mari. La momentul potrivit se tăia funia care ținea pluta legată de mal aceasta era luată de apă .

Exista o ordine prestabilită pentru pornirea la timp a tuturor plutelor de pe traseu, pentru a nu se încurca între ele și pentru evitarea accidentelor. Pe parcurs, plutele se opreau la Bardău – pe Vaser și la Ihoasa – pe Novăț, unde existau de asemenea, haituri. Se stătea o oră sau mai mult până se aduna apa suficientă, pentru ca se pierdea din ea pe maluri și pe intrândurile laterale.

Spre seară plutele ajungeau la Vișeu și erau oprite , prin ancorare cu funii în locuri stabilite , în zona fabricii de cherestea, lemnul fiind atras la mal. Aici apa era mai lină și scădea viteza de deplasare a plutelor . prin ancorarea la mal pluta se răsucea , peretnica ieșea pe uscat iar tablele se îngrămădeau unele peste altele. Până în 1918 plutele coborâte pe Vaser și Vișeu își continuau drumul , pe Tisa, ajungând în Ungaria.

Meseria de plutaș se învăța fără a se face școala în acest sens. Angajările erau temporare. Zavițul primea o comanda de la cel care se ocupa cu exploatarea lemnului, își făcea echipa și executa toate operațiile , până la ancorarea plutei în gura Vaserului. Plutașii trebuiau să fie puternici curajoși și sprinteni, pentru a face față situațiilor dificile. Pe pluta erau de obicei 4 oameni, 2 fiind observatori și doi la carma. Observatorii trebuiau să vadă și să anunțe obstacolele apărute în cale. Ei erau , în același timp, și rezerve pentru cei de la cârmă și se pregăteau pentru a devein adevărați plutași . cei doi sau trei cârmaci se sincronizau în mișcări, când se dădea comanda “ stânga” sau “dreapta”. Ei cunoșteau foarte bine traseul și orientau pluta pentru a trece cu success prin locurile dificile , mai ales la curbe . În caz de primejdie știau cum să sară de pe plută. Nu se puteau așeza jos, căci nu era nici timp, nici loc, apa pătrunzând printre bușteni.

Accidentele erau rare iar plutașii erau bine plătiți, fiind multumiți din acest punct de vedere. Echipele de plutași erau destul de stabile. Erau formate din rude sau prieteni și in cadrul lor se învăța meseria .

Exista un adevărat cod de comportare pe care plutașii și-l însușeau și-l respectau cu sfințenie, in timpul exercitării dificilei lor meserii. Atunci când urmau să plece cu pluta, oamenii nu trebuiau să fie supărați sau certați cu nimeni și mai ales între ei , aceasta și din motive religioase dar și pentru a comunica, în caz de nevoie . nu se consuma alcool, pe traseu , nu se înjura, nu vorbeau între ei decât strictul necesar, nu cântau , nu fluierau pentru a nu li se distrage atenția. Fluieratul sau fâșcăitul reprezentau semne de pericol. După ce ajungeau la destinație și ancorau pluta, se așezau în genunchi pe malul apei și ziceau Tatăl Nostru, mulțumind în felul acesta că au ajuns cu bine . Își luau apoi borneul și mergeau , în frunte cu zavițul la o cârciumă unde se cinsteau mai ales cu ceai și rom.

Coborârea plutelor pe văile Vaserului și Novățului creea un anume spectacol gustat de cei care îl priveau. Totodată creșterea bruscă a apei reprezenta și un pericol și de aceea oamenii de pe traseu erau anunțați pentru a-și feri copiii și animalele.

Figură 12 Plutași pe râul Vaser

Sursa : Administrația Gării CFF

Cu toate că plutăritul nu se mai practică în Maramureș de peste 60 de ani , mi-ar plăcea a crede că iscusința și curajul plutașilor maramureșeni va rămâne vie în memoria noastră și a urmașilor noștrii.

3.4 Calea ferată cu ecartament îngust

3.4.1 Construirea căii ferate forestiere

Construcția căii feroviare forestiere a început în 1932, însemnând un imens progres tehnic față de plutărit. Pas cu pas, Valea Vaserului a fost cucerită de noua cale ferată.

Căile ferate forestiere s-au răspândit în acea vreme în toată Europa, în special în zona carpatică. Principiul de funcționare era simplu: urmând cursul râului, a fost necesară o rază îngustă a curbelor (acest lucru permitea doar un ecartament îngust); la urcare Mocănița transporta doar vagoanele cu muncitori și vagoane goale pentru bușteni, însă la coborâre acestea erau pline cu lemn și practic locomotiva era împinsă pe șine de greutatea trenului până la fabrica de prelucare a lemnului.

Figură 13 Constructori ai tunelul de la Botizu

Sursa : Administrația Gării CFF

Odată cu dezvoltarea transportului rutier din anii `50 –`60, căile ferate forestiere din Europa au dispărut progresiv. În România însă, acestea s-au menținut destul de mult, datorită dezvoltării economice lente. În 1970 aici mai existau peste 3600 km de cale ferată forestieră și în anul 1986 (!) în țara noastră încă s-au mai fabricat noi locomotive cu abur. La sfârșitul anilor `80 în țară funcționau peste 15 CFF-uri cu o infrastructură de peste 1000 km.

Transformările economice de după 1990 au avut efect devastator asupra fostelor căi ferate forestiere de stat: în decurs de câțiva ani au fost scoase din funcțiune și demontate aproape toate șinele, materialul rulant a fost vândut sau valorificat ca fier vechi. O singură mocăniță mai funcționează astăzi – cea de pe Valea Vaserului. Și își continuă cu succes misiunea inițială până în ziua de azi: aceea de a transporta material lemnos.

3.4.2 Regândirea funcției căii ferate în prezent

Spre bucuria numeroșilor vizitatori tradiția în Vișeu de Sus , dar mai ales în Valea Vaserului îsi continuă drumul. Astfel calea ferată este operată din 2003 de societatea privată românească R.G. Holz Company, căreia îi aparține și depoul și majoritatea locomotivelor și vagoanelor. Infrastructura feroviară și majoritatea pădurilor din Valea Vaserului au rămas însă în continuare în proprietatea statului.

Prin intermediul fundației elvețiene „Hilfe für die Wassertalbahn” (Sprijin pentru Calea Ferată de pe Valea Vaserului) CFF Vișeu de Sus a primit sprijin financiar și din străinătate începând din anul 2000. Cu sprijin din Elveția s-au pus în funcțiune, printre altele, locomotive cu abur pe atunci scoase din uz, s-au achiziționat noi vagoane de transport persoane, s-a restaurat depoul de locomotive și clădirea istorică a gării. Aliniindu-se cu dezvoltarea turismului din zonă, în jurul gării din Vișeu de Sus ia naștere o nouă infrastructură.

Figură 14 Locomotivă cu abur

Din anul 2005 circulă pentru turiști cu locomotive cu abur, iar din 2007 Valea Vaserului, ca parte componentă a Parcului Natural „Munții Maramureșului”, este sub protecție europeană.

Pentru ca locomotivele cu abur să poată fi păstrate pentru activitatea turistică cât mai mult timp , trenurile de producție folosesc predominant locomotive Diesel.

Din mai până în octombrie , circulă regulat trenuri cu abur pentru turiști, de mai multe ori pe săptămână până la stația Paltin și înapoi. Trenul cu aburi circulă și în preajma sarbătorii de Crăciun sau cu diferite ocazii speciale de sărbatori sau festivaluri .

De-a lungul Văii Vaserului, călătorind cu Mocănița se trecea prin mai multe puncte turistice: Valea Scradei, Novăț, Cozia, Novicior, Bardău, Botizu, Șuligu, Făina, Lostun, Miraj, Macârlău, Valea Babii, Ivașcoaia, Cataramă, Comanu, iar acestea pot fi considerate puncte de plecare pentru mai multe trasee montane. În majoritatea punctelor de interes există și astăzi ape minerale, feruginoase și bicarbonate care pot fi folosite în scop curativ dacă s-ar amenaja ca și stațiune balneară. Cu mulți ani în urmă pe Valea Vaserului, la Făina, funcționa o moară de cereale, o serie de bazine cu pește cu rol în alimentație și în aceași perioadă (1919) s-a construit și o Biserică Catolică, care prezintă punct de interes cultural și în ziua de azi pentru cei care călătoresc pe Valea Vaserului.În anul 2011 traseul a fost scurtat până în stația Paltin din pricina duratei foarte lungi a călătoriei aproximativ 8 ore dus-întors pentru a parcurge întreaga lungime a căii ferate forestiere.

La km 21,6 al căii ferate forestiere, se găsește stația Paltin – destinația trenurilor cu abur regulate pentru turiști. Pe lângă posibilitatea de a servi un picnic din oferta de mâncare proaspăt pregătită, turiștii pot admira defileul de pe o platformă de observare situată în apropiere sau pot să facă o scurtă drumeție până la galeriile din timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

3.4.3 Amenajarea traseului în scop turistic

Totul începe în gara CFF Vișeu de Sus (Căile Ferate Forestiere Vișeu de Sus). Cum aceasta nu e o gară obișnuită de tren, ci una forestieră, nu există platforme pentru pasageri. Locul arată mai degrabă ca un depozit de lemne decât ca o stație de tren, cu un puternic miros de lemn proaspăt tăiat.

Gara istorică a Căii Ferate Forestiere sau Gara CFF se află pe strada Cerbului, nr. 5, pe terenul întreprinderii de prelucrare a lemnului R.G. Holz Company, în spatele unei porți glinsante, de culoare galbenă. Gara este semnalizată cu indicatoare în centrul orașului, urmați semnul către „Mocănița“ (în cel mai rau caz, întrebați trecătorii de „ Mocăniță“, „Gara CFF“ sau „Vișeuforest“.

Aici găsiți deschis în fiecare zi un birou de informații, care vă oferă în mai multe limbi, detalii sau sfaturi personale despre:

Mersul trenurilor și programul de funcționare al Mocăniței,t renuri-charter și trenuri cu evenimente speciale, posibilități de cazare, trasee turistice, obiective turistice

Pe lânga informatii, în gară găsiți și suveniruri (cărți poștale, albume foto, calendare, etc) sau hărți pentru drumeții. O parcare păzită, toalete curate, un caffe-bar cu grădină primitoare, un tren-hotel și posibilitatea de campare pentru rulote completează serviciile turistice oferite la gara CFF Vișeu de Sus.

Figură 15 Souvenir Shop în proximitatea gării CFF

Administrația Gării CFF are în plan deschiderea unui Muzeu al satului ce va cuprinde mai multe construcții toate îngrădite de un gard de lemn și o poartă maramureșeană .

Acest proiect se află în faza de construcție, cei din administrație preconizând finalizarea lucrărilor la începutul sezonului 2016.

Figură 16 Muzeul satului în stadiu de construcție în incinta Gării CFF Vișeu de Sus

Tot în incinta Gării CFF s-a deschis și primul hotel –tren din românia numit Hotel Tren Carpatia Express având o capacitate de 40 de locuri în 20 de compartimente fiecare a câte două locuri și un vagon restaurant care este accesibil și turiștilor care nu sunt cazați în trenul hotel .

Figură 17 Hotel Tren Carpatia Express Figură 18 Interior din vagonul restaurant

Pe Calea Ferată Forestieră Vișeu circulă 4 locomotive cu abur funcționale. În plus există și alte câteva locomotive cu abur nefuncționale și mai multe locomotive diesel.

Figură 19 Depoul Gării CFF Vișeu de Sus

Traseul turistic regulat se desfășoară între Vișeu de Sus și stația Paltin pe distanța de 21,6 km, dar se pot închiria și trenuri charter până la stația Coman (43,5 km). Traseul regulat cuprinde următoarele repere de pe Valea Vaserului: Gara Cff – Valea Scradei (km 6,8) – Stația Novăț (km 12,4) – pauză cu Mocănița la km 15 pentru alimentare cu apă – Novicior (km 20,6) – Stația Paltin la km 21,6 (loc de popas și sfârșitul cursei turistice regulate).

Figură 20 Turiști pe Mocănița

La stația Paltin, pe lângă posibilitatea de a servi un picnic din oferta de mâncare proaspăt pregătită, turiștii pot admira defileul de pe o platformă de observare situată în apropiere sau pot să facă o scurtă drumeție până la galeriile din timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Figură 21 Stația Paltin

Începând cu anul 2011, pe arealul locației din Paltin există o nouă clădire a gării autentică. Este vorba de o construcție originală, reprodusă după vechile clădiri ce există pe tot traseul căii ferate.

Figură 22 Muzeul din Stația Paltin

CAPITOLUL 4. STADIUL ACTUAL AL VALORIFICĂRII TURISTICE A VĂII VASERULUI

4.1 Infrastructura de comunicație și transport

Între infrastructura de transport a unei regiuni și dezvoltarea turistică și economică există o relație biunivocă. Din cele mai vechi timpuri, regiunile cele mai prospere s-au situat fie de-a lungul căilor importante de comunicație fie la întretăierea lor. Potențialul de dezvoltare al unei regiuni este cu atât mai mare cu cât acea regiune dispune de o infrastructură de transport mai dezvoltată.

Vișeu de Sus nu dispune de căi importante de comunicație, astfel că cea mai apropiată gară se afla in Vișeu de Jos, localitate vecină la 7 km . Astfel cu trenul poate ajunge la Vișeu de Jos și mai apoi la Vișeu de Sus cu autobuzul pe re ruta Cluj-Napoca – Sighetu Marmației, cu plecare din Cluj-Napoca ora 15:40, sosire în Vișeu de Jos ora 20:44. Calătorii sunt asteptați de un autobus care merge pe ruta Vișeu de Jos – Borșa

Cu autocarul accesul este facilitat pe ruta Baia-Mare – Vișeu de Sus, cu plecări zilnice la orele 7:00, 7:30, 9:00, 9:25, 11:30, 14:00, 15:00 și 17:00, sau pe ruta Cluj – Vișeu de Sus, cu plecări din Cluj Napoca la orele 07:00 și 14:30 din autogara Beta.

Vișeu de Sus este situat pe DN18, care face legătura între Sighetu Marmației și Vatra Dornei. Din Vișeu mai pornește și DN17C care face legătura cu municipiul Bistrița.

Distanțele dintre Vișeu de Sus și celelalte orașe:

Între Vișeu de Sus și Sighetu Marmației: 60 km

Între Vișeu de Sus și Baia Mare: 120 km

Între Vișeu de Sus și Borșa: 36 km

Între Vișeu de Sus și Satu-Mare: 189 km

Între Vișeu de Sus și Cluj-Napoca: 170 km

Între Vișeu de Sus și Vatra-Dornei: 94 km

Între Vișeu de Sus și Gura-Humorului: 142 km

Între Vișeu de Sus și Suceava: 166 km

Mai există drumuri județene care stabilesc legătura cu mici localități sau sate.

Cel mai apropiat aeroport de Vișeu de Sus este Aeroportul Internațional Baia Mare, urmat de Aeroportul Internațional Avram Iancu Cluj și Aeroport Transilvania Târgu Mureș

4.2 Baza de primire turistică

Baza de cazare turistică în localitatea Vișeu de Sus este în continuă crește investitorii locali fiind tot mai încurajați de valorificarea turistică a văii Vaserului să dezvolte aceste segment al sectorului turistic . Iată și dovada materială a faptului ca turismul are un impact benefic în ceea ce privește dezvoltarea bazei de primire turistică

Astfel începând cu anul ianuarie 2015 s-au finalizat lucrările de modernizare și mărire a Hotelului Gabriela :

Figură 23 Hotel Gabriela 2015

Figură 24 Hotel Gabriela 2013

În luna august a anului 2015 va avea loc deshiderea oficială a unui nou hotel de trei stele în centrul orașului, Hotel Montana cu o capacitate de 15 camere twin și double , restaurant și parcare proprie :

Figură 25 Hotel Montan

Am identificat în urma cercetării pe teren un nou hotel care se v-a deschide pe viitor . Din păcate nu am avut posibilitatea să obțin detalii despre capacitate , clasificare și termenul limită a finalizării proiectului

Figură 26 Hotel în faza de construcție

Infrastructura specifică sectorului turistic este împărțită în 2 categorii majore: infrastructura de cazare și de alimentație publică. În ce privește infrastructura de cazare, în funcție de denumire și structură, unitățile de cazare din Vișeu de Sus se clasifică în: hoteluri și pensiuni turistice.

După criteriul stele in localitatea Vișeu de Sus am identificat în oferta existentă pe internet un hotel de 3* și două hoteluri de 2*, precum și un număr de 10 pensiuni de 3* și 17 pensiuni de 2* respectiv 1*.

Tabel 6 Tabelul unităților de cazare in Vișeu de Sus (oferta existentă pe internet):

Figură 27 Graficul unităților de cazare din Vișeu de Sus

Numărul locurilor de cazare de pe Valea Vaserului este încă mic, toată zona aparținând Ocolului Silvic (deci statului), existând multă rigiditate în intenția de închiriere sau de vânzare de teren pentru construcții de cabane.

Baza de cazare efectivă pe Valea Vaserului cuprinde cabane forestiere la Făina, Măcârlău, Valea Babii, Coman, Lucăceasa, Poiana Novăț.

I. Poiana Novăț – km 13

1) Cabană de vânătoare

Aparține de Ocolul Silvic; 2 camere:

– 1 cameră cu 2 paturi duble;

– 1 cameră cu 1 pat dublu;

– 1 bucătărie (+1 pat);

– 1 baie;

– 1 cameră a personalului;

– 1 filigorie.

2) Cabană în pepinieră

Aparține de Ocolul Silvic; 3 camere:

– 1 cameră cu 9 paturi;

– 1 cameră cu 4 paturi;

– 1 cameră cu 2 paturi;

II. Cozia – km 18

Canton silvic.

III. Făina – km 32

1) Casa de oaspeți – aparține de „Vișeu Forest”

– 1 cameră cu 8 paturi;

– 1 cameră cu 4 paturi;

– 1 cameră cu 2 paturi;

– 1 bucătărie;

– 1 filigorie.

2) Cabană de vânătoare – aparține de Ocolul Silvic

– 4 camere cu 3 paturi;

– 1 baie dotată cu toaletă, chiuvetă, duș, boiler cu lemne;

– 1 filigorie.

3) 4 căsuțe turistice

– 3 paturi la parter;

– 4 paturi la etaj.

IV. Măcârlău – km 37

1) Canton silvic

– 1 cameră cu 3 paturi.

2) Căsuță turistică

– 1 cameră cu 7 paturi

V. Valea Babii – km 39

1) Cabana Clubului Elevilor; 4 camere

– 1 cameră cu 8 locuri;

– 1 cameră cu 20 locuri;

– 1 cameră cu 2 locuri;

– 1 bucătărie;

– 1 cămară.

2) 4 căsuțe cu câte 2 locuri.

Insuficiența construcțiilor turistice s-a manifestat încă de la primele amenajări moderne. Lipsa fondurilor, ca și apariția altor priorități, a făcut ca dotarea Văii Vaserului cu necesarul de construcții turistice să fie amânată sau realizată doar parțial. Câteva cabane au fost distruse după 1989 sau dezafectate.

În urma studiului efectuat pe teren la fața locului am identificat un număr total de 14 unități de alimentație , cea mai frecvent întâlnită unitate să fie barul de zi ( 8 din 14 locații identificate ). Diversitatea gastronomică existentă poate fi reliefată și de prezența restaurantelor cu specific național, internațional

Tabel 7 Baza de restaurare din Vișeu de Sus

4.3 Circulația turistică

“Circulația turistică este una dintre cele trei componente esențiale, alături de potențialul turistic și baza materială, ce concură la definirea fenomenului turistic. Este elementul sintetic care reflectă cel mai fidel modul și nivelul de valorificare al potențialului turistic.

În același timp, circulația turistică este și un fenomen geodemografic complex, de mare amploare, constând în deplasări temporare de populație aparținând la diferite grupe de vârstă, categorii sociale și care cantitativ, este comparabil cu cel al deplasărilor pentru muncă„. (Ciangă, N., 2007, pag. 176)

În caracterizarea circulației turistice sunt implicate procesele și fenomenele desfășurate în trei segmente distincte din punct de vedere spațial: zona emițătoare, zona de tranzit și zona receptoare.

Zona emițătoare se confundă cu unitatea teritorială în care la nivel individual sau colectiv apar premisele actului turistic (nevoia de recreere, timpul liber, veniturile alocate agrementului).

Zona de tranzit coincide cu intervalul spațial dintre zona emițătoare și cea receptoare de turiști. În cadrul acestui spațiu circulația turistică deține o expresie concretă, prin convergența treptată a vectorilor cererii.

În zona de tranzit apar cel puțin două situații distincte: fluxul se constituie integral în zona emițătoare fără aport de turiști din alte zone (fluxul zonei emițătoare este egal cu cel al zonei receptoare); fluxului inițial, conturat într-o zonă de referință, i se adaugă pe parcurs mase de turiști din regiuni adiacente.

Zona receptoare se instituie într-un perimetru în care activitățile turistice devin dominante, iar fluxurile se disipează prin sedentarizare temporară. Dacă zona emițătoare este prin definiție un areal de divergență a circulației turistice, cea receptoare determină o convergență a acesteia.

De altfel, zona receptoare este locul în care intensitatea fluxurilor se poate aprecia într-o manieră riguroasă, prin raportarea numărului de înnoptări pe an ce revin unui locuitor stabil din locul de destinație. (N. Ciangă, 2007)

4.3.1 Indicatori ai circulației turistice

Pentru analizarea circulației turistice în Vișeu de Sus s-au luat în considerare indicatorii sosiri și înnoptări conform datelor furnizate de Institutul Național de Statistică.

În localitatea Vișeu de Sus tendința numărului de sosiri și înnoptări este una evidentă de creștere. Anii 2004 , 2005 și 2006 sunt nesemnificativi din punct de vedere al sosirilor și înnoptărilor , incepând cu anul 2007 se sesizează o creștere semnficativă care este stopată brusc de distrugere căii ferate de pe Valea Vaserului datorită inundațiilor din anul 2008. Urmează doi ani in care numărul sosirilor și al înnoptărilor stagneaza fapt datorat nefuncționalității Mocăniței de pe Valea Vaserului din cauza lucrărilor de refacere a căii ferate afectate de inundații. Începând cu anul 2010 Mocănița este repusă în funcțiune și datorită unei bune promovări observăm o creștere semnificativă și constantă.

Figură 28 Evoluția sosirilor în unitățile de cazare din Vișeu de Sus

Sursa: Institul Național de Statistică

Figură 29 Evoluția înoptărilor în unitățile de cazare din Vișeu de Sus

Sursa: Institul Național de Statistică

Tabel 8 Durata medie a șederii

Pe de altă parte, durata medie a șederii turiștilor se menține la un nivel relativ stabil, oscilând între 1,46 și 1,95 nopți. S-a verificat ipoteza existenței unei influențe a sezonalității circulației turistice asupra duratei medii de ședere, ipoteza neputând fi confirmată. În consecință, corelând acești doi indicatori, se deduce că principalele comportamente ale turiștilor presupun o perioadă mică de ședere, fiind corelate cu turismul de tranzit spre o altă destinație.

Analizând mai detaliat circulația turistică la nivelul localității Vișeu de Sus s-a constatat existența unui caracter sezonier pronunțat, cu o perioadă de vârf pe parcursul unui an calendaristic: mai-septembrie.

În urma analizării datelor furnizate de Institutul Național de Statistică reiese faptul că luna august a anului 2014 reprezintă apogeul sosirilor și înnoptărilor în unitățile de cazare din Vișeu de Sus :

Figură 30 Evoluția sosirilor pe luni (2014)

Sursa : Institul Național de Statistică

Figură 31 Evoluția înoptărilor pe luni (2014)

Sursa: Institul Național de Statistică

Figură 32 Țara de provenieță a turiștilor străini pe Valea Vaserului

Sursa: Administrația Gării CFF Vișeu de Sus

CAPITOLUL 5 . INTERPRETAREA DATELOR

Chestionarul care se află în anexă a fost aplicat unui număr de 83 de persoane. Dintre respondenți 52% sunt femei iar 48% bărbați.

Figură 33 Respondenți pe sexe

Majoritatea turiștilor care au participat la realizarea studiului pe bază de chestionar au naționalitate română, doar 20 % din respondenți au altă naționalitate dintre aceștia am identificat 4 germani, 2 englezi , 2 suedezi și câte francez, respectiv austriac maghiar italian norvegian belgian si ceh

Vârsta turiștilor respondenți se încadrează între 20 și 61 de ani majoritatea fiind între 31 și 45 de ani ( 43 %)

Figură 34 Categorii de vârstă

La întrebarea ”Care este ultima școală absolvită ?” marea majoritate se încadreaza la un nivel educațional ridicat : facultate nivel licență și masterat (79 %)

Figură 35 Nivel educațional

În urma analizării chestionarului reiese clar că mediul din care provin turiști pe Valea Vaserului este urban cu o majoritate covârșitoare de 92 %.

Figură 36 Mediul de proveniență al turiștilor de pe Valea Vaserului

Veniturile turistului de pe Valea Vaserului încep de la 200 € cu o majoritate între 400 € și 800 € și depășesc uneori 3000 € pe lună:

Figură 37 Venit net lunar

La întrebarea ”Indicați în ce măsură vă era cunoscută Mocănița de pe Valea Vaserului înaintea acestei călătorii” ,majoritatea respondenților au raspuns că au auzit de Mocănița și dețin câteva informații despre ea.

Figură 38 Propagarea informației referitoare la Mocăniță

La întrebarea : ”Care sunt principalele surse din care ați aflat informații despre Mocănița de pe Valea Vaserului și programul de funcționare a acesteia ?” , avand posibilitatea mai multor variante de răspuns , majoritatea respondenților au încercuit variantele ”b: Site-uri/Bloguri de turism ” și „c: Familie/ Prieteni”. Nici un respondent nu a încercuit varianta „e: Agenții de turism” de unde rezultă că Valea Vaserului nu reprezintă un interes pentru agențiile de turism acestea neavând în ofertă pachete turistice pe Valea Vaserului .

Figură 39 Surse de promovare

Majoritatea turiștilor care au participat la chestionar au răspuns că gradul de unicitate al Mocăniței de pe Valea Vaserului a constituit factorul determinant în alegerea destinației turistice (50%) , iar restul au fost determinați de peisajul de pe Valea Vaserului , locomotiva cu abur, popularitatea Mocăniței sau pur și simplu organizarea unui sejur în Maramureș alături de familie și prieteni.

Din totalul respondenților , 93% sunt pentru prima când se află pe Valea Vaserului pentru o călătorile cu mocănița, pentru 5% este doua oară când călătoresc cu Mocănița , doar 2 procente reprezentând pe cei care au călătorit de mai multe ori cu Mocănița.

La întrebarea ”Pentru ce modalitate de cazare ați optat?” un număr de 61 de persoane au ales Pensiuni 11 persoane hoteluri , 8 persoane au ales camping , 6 persoane au ales Trenul Hotel Carpatia Express iar 5 peroane au răspuns ”alta” acestea din urmă menționând că au stat la rude sau case particulare în apropierea Văii Vaserului .

Figură 40 Modalități de cazare

În proporție de 47 % respondenții au alocat unui sejur în Maramureșul istoric mai multe zile , iar 28 % două zile , în timp ce 12 procente alocă doar o zi Maramureșului istoric iar 11 procente alocă o saptămână vizitei în Maramureș.

Figură 41 Timpul alocat sejurului

Pentru a afla gradul de satisfacție al turștilor legat de experiența petrecută cu mocănița pe Valea Vaserului am adresat respondenților o serie de întrebări la care turiștii au răspuns astfel:

Figură 42 Gradul de satisfacție în urma călătoriei cu Mocănița

Figură 43 Diagramă procentuală în urma interpretării datelor din chestionar

Figură 44 Diagramă procentuală în urma interpretării datelor din chestionar

CAPITOLUL 6. PROPUNERI PRIVIND VALORIFICAREA TURISTICĂ ÎN VALEA VASERULUI

6.1 Prelungirea traseului pană la stația finală

Din surse oficiale din gara CFF Vișeu de Sus reiese că în plin sezon , în zilele de miercuri și joi sunt puse la dispoziția turiștilor două trenuri cu abur iar în zilele de vineri sâmbătă și duminică urcă pe Valea Vaserului 3-4 trenuri cu abur în funcție de cererea turistică .

Din discuțiile purtate cu turiștii am identificat un aspect care îi nemulțumește pe o parte din turiștii pasionați de cultura și istoria locului, faptul că nu au șansa de a explora Valea Vaserului la un preț convenabil decât pană la stația Paltin .

Turiștii au posibilitatea de a explora Valea Vaserului până la ultima stație prin închirierea unui tren cu abur . Prețul diferă în funcție de rută, garnitură și serviciile suplimentare. Garnitura poate fi formată cu materialul rulant al CFF Vișeu de Sus, în funcție de sezon și eveniment, până la 80 de locuri disponibile. Comanda se face în scris (Mail, Fax) cel târziu cu o săptămână înainte, acest lucru fiind un dezavantaj.

Varianta mai ieftină este închirierea unei drezine (automotor), aceasta având maxim 8 locuri și fiind mai greu accesibilă turistului, datorită interesului scăzut de promovare al acestui tip de transport de către proprietari.

Astfel am ajuns la concluzia că pentru o mai bună valorificare a turismului pe Valea Vaserului este nevoie ca una din cele 3-4 curse efectuate în weekend pană în stația Paltin să-și continue drumul până la stația Coman cu o durată a traseului de 8 ore ,turiștii având ocazia astfel să aleagă dintre cele două variante în funcție de preferințe .

Figură 45 Harta trasseului Mocăniței pe Valea Vaserului

Sursa : www.cffviseu .ro

Obiectivele care se regăsesc în cea de-a doua parte a treseului sunt la stația de astăzi Făina o moară de cereale (de unde îi vine și numele).

Mai sus de Făina, un cimitir foarte bine amenajat. Fotografii ale acestor așezăminte se pot vedea la biserica de la Făina , construită în anul 1919 lângă cimitirul unde au fost îngropați ofițeri și soldați germani morți în primul război mondial. Aici turiștii fac și pelerinaj .

Figură 46 Biserică Făina

Alt obiectiv turistic îl reprezintă tunelul de la Botizu:

Figură 47 Tunelul de la Botizu

Barajul de la Macârlău este un alt obiectiv situat în partea a doua a traseului:

Figură 48 Barajul de la Macârlău

Iar la Șuligu se pot vedea urme ale băilor abandonate de pe timpul Austro-Ungariei.

Peisajul reprezintă în cea mai mare măsură atractivitatea turistului pentru partea a doua a treseului această vale fiind mai îngustă cu fiecare kilometru cu care ne adâncim în ea iar peisajul tot mai spectaculos .

6.2 Marcarea traseelor de bicicletă

În incinta Gării CFF Vișeu de Sus există deja un centru de închirieri biciclete , ceea ce lipsește însă sunt marcajele pe traseu în Valea Vaserului de aceea propun în urma analizei chestionarului marcarea traseelor de bicicletă pe Valea Vaserului .

Propunerea mea cuprinde două variante de trasee cu grade de dificultate diferite .

Astfel primul traseu se va face pe cursul apei până la stația Novăț cu întoarcere pe pe același traseu sau cu posibilitatea întoarcerii pe Valea Novățului , Valea Boului , până pe Valea Scradei apoi urmând cursu râului pana la Gara CFF, acesta din urmă având la întoarcere un grad mai ridicat de dificultate .

A doua variantă presupune o ascensiune până la stația Paltin unde se va face popas pentru odihnă aici existând și posibilitatea de servire a mesei , iar pentru traseul de întoarcere avem două posibilități :

Prima și cea mai accesibilă este întoarcerea pe același drum pe care s-a făcut ascensiunea, adică pe marginea căii ferate cu ecartament îngust

Cea de-a doua variantă are un grad de dificultate mai ridicat și se va efectua din stația Paltin , pe Valea Novicior , ocolind vârful Greabăn , pe Valea Novățului , Valea Boului până la Valea Scradei .

Figură 49 Hartă traseu biciclete

6.3 Amenajarea unui centru de inchirieri de echipamente pentru practicarea rafting-ului pe râul Vaser

În urma propunerilor turiștilor respondenți la chestionar am întocmit un proiect pentru amenajarea unui centru de închirieri echipamente pentru practicarea rafting-ului pe râul Vaser

Pentru realizarea proiectului de amenajare a unui centru de închirieri de echipamente pentru practicarea raftingului avem nevoie în primul rând de cel puțin un ghid de rafting atestat Whitewater Rescue Technician cu emiterea cardului international WRT + curs de Ghid de Rafting, cu emiterea cardului international (în cazul nostru 2 ghizi).

Aceste cursuri au loc în perioada 30 august – 3 septembrie în locațiile Șuncuiuș – Vadu Crișului , Crișul Repede .

Cerințele obligatorii pentru înscriere la aceste cursuri sunt :

înnot

certificat valabil de prim ajutor cu resuscutare

jurnalul turelor de rafting pe care le are cursantul la activ

Cursurile se vor desfășura pe durata a 5 zile , iar costurile sunt de 445 € /persoană la care se adaugă cazarea și masa pe durata a 5 zile (150 de lei/ zi => 750 de lei ),deci un total de 615 €/pers.

Costurile materialelor și echiapamentelor de curs sunt incluse în prețul de mai sus .

Tabel 10 Costuri echipament pentru centru de închiriere Rafting

În privința spațiului de depozitare a echipamentelor se va încheia un contract de închiriere a unui mic depozit în incinta gării CFF-Vișeu de Sus.

Investiția totală se ridică în jurul sumei de 12000 € la care se adaugă costurile pentru întocmirea firmei și închirierea spațiului de depozitare .

Figură 50 Turiști făcând Rafting

Sursa: http://www.aventuracazorla.com/myportfolio/rafting/

Prețurile practicate în țara noastră pentru o tura de rafting/persoană diferă în funcție de durata traseului:

2,4 – 3 ore = 140 Ron / pers.

3 – 4 ore = 180 Ron / pers.

5 – 6 ore = 210 Ron / pers.

6.4 Alte propuneri

Alte propuneri pentru o mai bună valorificare a turismului pe Valea Vaserului constau în:

Drumeții organizate pe Valea Vaserului

Diversificare ofertei de mâncare existentă în stația Paltin (cu preponderență spre gastronomia tradițională locului)

Petrecerea unei nopți pe Valea Vaserului

Închirierea unor ATV – uri pentru excursii off-road

Concerte organizate seara pe Valea Vaserului

Călătorii cu Mocănița la lună plină

Vizitarea muzeului de Etnografie și istorie din Vișeu de Sus pentru a afla mai multe informații despre trecutul Văii Vaserului

CONCLUZII

Prin analiza întreprinsă în lucrarea de față a fost posibilă formularea unor concluzii referitoare la stadiul actual al valorificării turistice a Văii Vaserului.

Din acest studiu reiese că Valea Vaserului are un potențial turistic foarte mare , prea puțin valorificat însă. În ceea ce privește spațiul geografic acesta permite și favorizează desfășurarea de activități diverse . Din punct de vedere climatic activitățile turistice sunt supuse sezonalității cu o perioade de vârf în lunile iulie august, și iarna în luna decembrie datorită sărbătorilor de iarnă.

În ceea ce privește infrastructura de comunicație și transport aceasta s-a îmbunătățit remarcabil în ultimii ani. Tronsoanele cu probleme au rămas: Borșa – Iacobeni (DN 18 ) și Moisei – Beclean (DN 17 C) care descurajează turiștii din cauza gradului de degradare al asfaltului .

Infrastructura de cazare deși în continuă creștere este încă insuficientă numărului mare de turiști atrași de Valea Vaseruui și de Mocăniță în plin sezon. Pentru a încuraja investitorii să dezvolte infrastructura de cazare este noveie însă nevoie de o strategie de dezvoltare a turismului și în lunile mai slabe din punct de vedere al numărului de turiști sosiți în Vișeu de Sus, o parte din investitori fiind descurajați de caracterul sezonier al turismului pe Valea Vaserului

Consider că turismul este viitorul orașului Vișeu de Sus și de aceea autoritățile locale împreună cu localnicii ar trebui să acorde o atenție sporită acestui fenomen.

Crearea unor sate de vacanță pe Valea Vaserului ar putea infuența pozitiv durata medie a șederi a turiștilor.

O cooperare mai eficientă a Ocoloului Silvic cu agențiile de turism și o promovare a ofertei de cazare existente pe Valea Vaserului ar putea favoriza turismul de pe Valea Vaserului .

BIBLIOGRAFIE

Alexandru, Diana (2013), Note de curs, Cluj-Napoca

Bătinaș, R., Sorocovschi, V. (2010), Resurse de apă, potențial și valorificare turistică, Edit. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.

Bolog, Cristina (2012), Note de Curs, Cluj-Napoca

Ciangă, N. (2007), România. Geografia Turismului, Edit. Presa Universitară Clujană, Cluj-Napoca

Ciangă,N. (2007), Amenajare turistică, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.

Cocean, P., Dezsi, Șt. (2005), Prospectare turistică, Edit. Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.

Dezsi, Șt. , Cocean, P. (2009), Geografia turismului, Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca.

Dezsi, Șt. (2012), Infrastructuri de comunicație în turism-note de curs, Cluj-Napoca.

Dezsi, Șt. (2013), Turism rural – note de curs, Cluj-Napoca

Horj , P (2006), Istoria gospodăriilor pădurilor de pe Valea Vaserului , Editura Saga, Cluj-Napoca

Ipatiov, F. (2013), Metodologia cercetării în Geografia Turismului – note de curs.

Iuga, I. (2012), Organizarea turistică a spațiului geografic în Carpații Orientali – grupa nordică, Grinta, Cluj-Napoca

Man, V. (2005), Valea Vaserului "Elveție" a Maramureșului, Editura Societății Culturale Pro Maramureș "Dragoș Vodă", Cluj-Napoca

Mleșniță, V. (2012), Vișeu de Sus între tradiție și modernitate, Napoca Star, Cluj-Napoca

Țelman, I. (2008) Din istoria Maramureșului volumul 1 , Aska Grafika , Sighet

Țelman, I. (2012), Din istoria Maramureșului volumul 2 , Aska Grafika , Sighet

***. (1966), Atlasul climatologic al Republicii Socialiste România, București

***. (1980), Județele Patriei , Maramureș monografie, Editura Sport-Turism, București

***. (2001), Între râuri , Ghid turistic și monografic despre Vișeu de Sus , Fundația Culturală Zestrea,

***. (2005), ”Ambele Vișae” 640 de ani, Vișeu de Sus

***. (2008), Ecoturismul Vișeul de Sus poartă maramureșeană spre lume, Editura Societății Culturale Pro Maramureș "Dragoș Vodă", Cluj-Napoca

http://www.cffviseu.ro/content/ro/

http://www.viseudesus.ro/

http://www.turistinfo.ro/viseu_de_sus/cazare-hoteluri-vile-pensiuni-viseu_de_sus.html

https://ro.wikipedia.org/wiki/Vi%C8%99eu_de_Sus

http://www.hotel-gabriela.ro/

http://carta.ro/cazare-viseu-de-sus/

http://www.insse.ro/cms/

http://statistici.insse.ro/shop/?page=info

http://www.visitmaramures.ro/

http://www.proalpin.ro/blog/wp-content/uploads/2012/10/Cocosul-de-munte.jpg

http://fun.bzi.ro/public/upload/photos/205/515440e595f9cf4b3a00004c.jpg

http://out4awalk.com/wp-content/uploads/2007/09/jderul-de-piatra.jpg

http://i949.photobucket.com/albums/ad334/Peregrinus01/Uliupasarar_zpsa943f45c.jpg

http://www.maszol.ro/uploads/files/userfiles/images/szines/2013/majus/22/vidra.jpg

http://www.pescuit-sportiv.ro/wp-content/uploads/2008/08/pastrav-curcubeu.jpg