Valorificarea Potentialului Turistic AL Vaii Gradistei Jud. Hunedoara, Prin Turism Rural Si Agroturism
VALORIFICAREA POTENȚIALULUI TURISTIC AL VĂII GRĂDIȘTEI – JUD. HUNEDOARA , PRIN TURISM RURAL ȘI AGROTURISM
CUPRINS
INTRODUCERE
CAPITOLUL 1. CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIIND POTENȚIALUL TURISTIC ȘI VALORIFICAREA ACESTUIA PRIN TURISM RURAL ȘI AGROTURISM
1.1. Conceptele de ,,potențial turistic”, ,,turism rural” și „agroturism
1.2. Evoluția turismului rural si a agroturismului în România
CAPITOLUL 2. POTENȚIALUL TURISTIC AL VĂII GRĂDIȘTEI – JUDEȚUL HUNEDOARA
2.1. Resurse turistice naturale
2.1.1. Relieful
2.1.2. Clima
2.1.3. Hidrografia zonei
2.1.4. Flora și fauna
2.2. Resurse turistice antropice
2.2.1. Vestigii arheologice
2.2.2. Biserici și mănăstiri , instituții culturale
2.2.3. Monumente istorice de artă și arhitectură
2.2.4. Arta și tradiția populară , evenimentele cultural – artistice
2.3. Trasee turistice in zonă
CAPITOLUL 3. PREZENTAREA ACTIVITĂȚII TURISTICE A VĂII GRĂDIȘTEI , JUDEȚUL HUNEDOARA
3.1.Prezentarea generală a Văii Grădiștei
3.1.1. Așezarea geografică
3.1.2. Căile de acces
3.1.3. Scurt istoric al zonei
3.2. Baza tehnico – materială generală a zonei
3.2.1. Infrastructură generală
3.2.2. Infrastructură turistică
3.2.2.1. Unități de cazare
3.2.2.2. Unități de alimentație
3.2.2.3. Instalații de agrement
CAPITOLUL 4. PROPUNERI DE VALORIFICARE A POTENȚIALULUI TURISTIC AL VĂII GRĂDIȘTEI , JUDEȚUL HUNEDOARA
4.1. Analiza SWOT a Văii Grădiștei
4.2. Propuneri de valorificare a potențialului turistic din Valea Grădiștei, prin turism rural și agroturism
4.3.Elaborarea și comercializarea produsului turistic ,,Valea Grădiștei” din județul Hunedora
4.3.1. Indicarea traseului cu prezentarea localitățiilor și a obiectivelor vizitate
4.3.2. Elemente de prezentare generală a produsului turistic
4.3.3. Analiza succintă a traseului pe zile
4.3.4. Analiza de preț
4.3.5. Condiții de comercializare
CONCLUZII ȘI PROPUNERI
Bibliografie
Listă anexe
Anexe
INTRODUCERE
Motivul pentru care am ales această temă , pentru lucrarea de licență este potențialul turistic bogat al zonei ( relieful , clima , hidrografia zonei , flora și fauna precum și resursele turistice antropice ) , cât și dezvoltarea precară a acestor activități în zona Văii Grădiștei.
Turismul este industria secolului XXI , el este astăzi un sector esențial al activității economice a mai multor state.
Ponderea în continuă creștere a turismului în economia mondială după cel de-al doilea război mondial, în calitate de mare consumator de resurse naturale și culturale este un fapt incontestabil. Se cunoaște faptul că turismul este a treia industrie exportatoare la nivel mondial după petrol și industria automobilelor. Dacă această tendință se menține, turismul va deveni în viitor prima industrie exportatoare și prima industrie generatoare de locuri de muncă în lume.
În condițiile actuale în care societățile super industrializate și super sofisticate pierd contactul cu natura și originile societății umane, tot mai mulți locuitori ai marilor aglomerări urbane doresc petrecerea unei vacanțe în mijlocul naturii. Dorința de a se relaxa într-un mediu nepoluat, de a redescoperi modul în care se fabrică produsele alimentare care au intrat de mult în obișnuința de consum a omului, redescoperirea valorilor ancestrale sunt tot mai pregnante pentru omul modern.
Nu se poate vorbi despre turismul rural și agroturismul românesc, chiar și în condițiile trecutului său de după decembrie 1989, fără să fie inclusă în el drept parte organică și reprezentativă și Valea Grădiștei.
Străveche vatră de cultură și civilizație românească, dăruită de Dumnezeu cu inegalabile resurse naturale, străjuită în partea sudică de Munții Orăștiei, în care se mai văd vestigiile fortificațiilor ridicate pe înălțimi de străbunii noștri daci, Valea Grădiștei cu oamenii săi vrednici și cu locuri de o neîntrecută frumusețe – constituie un colț de pământ românesc ce merită să fie vizitat și cunoscut. Valea Grădiștei circumscrie nu numai un perimetru al unor forme de relief de un pitoresc deosebit, cu munți înconjurători și plaiuri de legendă, ci și o populație românească păstrătoare a unor bogate tradiții și cu un trecut istoric măreț ce se înscrie firesc în industria patriei.
Turismul rural, una din cele mai eficiente soluții de organizare a cerințelor turismului cu exigențele protejării mediului și dezvoltării durabile, nu este în total nou, dar cel care se afirmă începând cu anii ‘70 este sensibil diferit sub aspectul delimitării spațiului, al caracteristicilor și conținutului vacanțelor. El se referă la toate activitățile ocazionale de petrecere a unei perioade determinate de timp în mediul rural, mijlocul de găzduire putând fi atât gospodăria țărănească cât și echipamentele turistice de natură mai generală: hoteluri rustice, hanuri, popasuri.
Agroturismul ,, reprezintă acțiunea de deplasare a unei persoane într-o localitate rurală, pitorească, având specific agrar, finalizată prin vederea pentru o durată de cel puțin 24 de ore, într-o gospodărie țărănească, consumul de produse locale alimentare și nealimentare și coabitarea, observația, asistența și participarea în comunitatea locală, prin respectarea normelor ce fac posibilă întreaga acțiune ”.
Prin dezvoltarea serviciilor de găzduire și valorificare a produselor proprii și locale, agroturismul oferă o soluție pentru gospodăriile rurale. El este capabil să valorifice excedentul de cazare existent în gospodăria țărănească, pregătit și amenajat special pentru primirea de oaspeți și să ofere o serie de activități care gravitează în jurul gospodăriei țărănești spre consumul persoanelor care, pe o perioadă determinată, vin în mediul rural pentru relaxare, odihnă și agrement, cure terapeutice, tranzacții sau afaceri, pentru satisfacerea unui hobby, inițiere în arta meșteșugurilor tradiționale, pentru studii și documentare, precum și alte activități specifice.
Pe parcursul lucrării s-a încercat să se evidențieze cele mai importante aspecte , care contribuie la valorificarea potențialului turistic, prin turism rural și agroturism , în zona Văii Grădiștei.
În primul capitol intitulat ,, Considerații generale priviind potențialul turistic și valorificarea acestuia prin turism rural și agroturism ”, s-a realizat prezentarea evoluției turismului rural și a agroturismului în România , precum și conceptele acestora.
Cel de-al doilea capitol intitulat ,, Potențialul turistic al Văii Grădiștei – județul Hunedoara ”, cuprinde prezentarea resurselor turistice naturale și resurselor turistice antropice ale potențialului turistic al Văii Grădiștei , județul Hunedoara ; continuând cu capitolul al treilea intitulat ,, Prezentarea activității turistice a Văii Grădiștei , județul Hunedoara , unde s-a realizat prezentarea activității turistice a Văii Grădiștei priviind: prezentarea generală a văii , așezarea geografică , căile de acces , scurt istoric al zonei , precum și baza tehnico – materială turistică a zonei.
În cel de-al patrulea capitol intitulat ,, Propuneri de valorificare a potențialului turistic al Văii Grădiștei, județul Hunedoara ”, s-a încercat realizarea valorificării potențialului turistic al Văii Grădiștei , priviind menționarea unor propuneri de valorificare a potențialului turistic prin turism rural și agroturism , analiza SWOT a Văii Grădiștei , precum și elaborarea și comercializarea produsului turistic ,,Valea Grădiștei ” din județul Hunedoara.
În finalul lucrării s-a prezentat o serie de concluzii și propuneri referitoare la valorificarea potențialului turistic al Văii Grădiștei din județul Hunedoara , prin turism rural și agroturism.
Această lucrare urmărește să contureze , pornind de la analiza detaliată a potențialului natural și antropic evidențierea principalelor funcțiuni turistice ale localităților respectivelor puncte turistice din teritoriu , precum și posibilitățile de amenajare în scopul dezvoltării activității de turism rural și agroturism din Valea Grădiștei și din zona adiacentă acesteia.
CAPITOLUL 1. CONSIDERAȚII GENERALE PRIVIIND POTENȚIALUL TURISTIC ȘI VALORIFICAREA ACESTUIA PRIN TURISM RURAL ȘI AGROTURISM
1.1. Conceptele de ,,potențial turistic”, ,,turism rural ” și ,,agroturism”
Parte integrantă a ofertei turistice , potențialul turistic constituie , prin dimensiunile și varietatea componentelor sale , prin valoarea și originalitatea acestora , condiția esențială a dezvoltării turismului în limitele unui perimetru.
Potențialul turistic al unui teritoriu poate fi definit , la modul general , prin „ ansamblul ele-
mentelor ce se constituie ca atracții turistice și care se pretează unei amenajări pentru vizitare și primirea călătorilor ”.
Potențialul turistic poate fi clasificat în două mari categorii :
– potențialul turistic natural;
– potențialul turistic antropic.
Potențialul turistic natural cuprinde ansamblul condițiilor pe care le oferă cadrul natural , prin componentele sale ( relief , climă , hidrografie , vegetație , faună ,monumente naturale , rezervații pentru petrecerea vacanței , respectiv atragerea unor fluxuri turistice.
Cea de-a doua categorie , potențialul turistic antropic , reunește creațiile omului de-a lungul timpului , concretizate în elemente de cultură , istorie, artă și civilizație , tehnico- economice și socio-demografice care prin caracterele lor atrag fluxurile de turiști.
Un rol important în procesul de dezvoltare a spațiului rural îl are turismul rural, atât pe plan local, cât și regional, îndeosebi satele mici și orașele mici cu un grad sporit de ruralitate, prezintă cel mai bogat potențial turistic. Așezările cu un trecut istoric îndelungat, cu clădiri în stil arhitectonic caracteristic regiunii, dezvoltat de-a lungul timpului, cu obiceiuri, tradiții și un mod de viață propriu, atrag turiștii care doresc să cunoască pe viu aceste aspecte.
Turismul rural este un concept care cuprinde activitatea turistică organizată și condusă de populația locală și care are la bază o strânsă legătură cu mediul ambient, natural și uman.
Termenul de turism rural are înțelesuri diferite în țări diferite, astfel:
-în Finlanda– închirierea unor cabane, sau oferirea de servicii în mediul rural de tip hrană sau transport;
-în Ungaria-,,turism la sat”- presupune activitate și servicii în sate,cazare la prețuri mici, implica-
rea în activități agricole;
-în Slovenia –,,turismul la fermă”– oaspeții locuiesc cu familiile de fermieri;
-în Olanda- camparea la ferme unde majoritatea serviciilor sunt legate de activități precum ciclis- mul,plimbari cu cai, etc;
-în Grecia- cazare în camere mobilate în stil tradițional, cu mic dejun tradițional de multe ori pre- parat din produse realizate în casă.
Turismul rural este o formă de turism care se desfașoară în mediul rural, valorificând resur- sele turistice locale (naturale, culturale, umane) ca și dotări și echipamente turistice, inclusiv pensiunile și fermele agroturistice.Fiind etichetat drept un produs ce eradichează stresul, ,, turis- mul rural reprezintă totuși în primul rând o posibilitate de reîntoarcere la natură, la tot ceea ce este pur, nealterat și curat; o reîntoarcere spre origini, oricând placută și reconfortantă ” .
Turismul rural poate fi definit , ,,ca o formă concentrată pe destinații în spațiul rural, dispunând de o structură de cazare și servicii eterogene” .
Agroturismul ,, reprezintă acțiunea de deplasare a unei persoane într-o localitate rurală, nepoluată, având un specific agrar finalizată pentru un sejur de cel puțin 24 de ore într-o gospodărie țăranească, consumucut istoric îndelungat, cu clădiri în stil arhitectonic caracteristic regiunii, dezvoltat de-a lungul timpului, cu obiceiuri, tradiții și un mod de viață propriu, atrag turiștii care doresc să cunoască pe viu aceste aspecte.
Turismul rural este un concept care cuprinde activitatea turistică organizată și condusă de populația locală și care are la bază o strânsă legătură cu mediul ambient, natural și uman.
Termenul de turism rural are înțelesuri diferite în țări diferite, astfel:
-în Finlanda– închirierea unor cabane, sau oferirea de servicii în mediul rural de tip hrană sau transport;
-în Ungaria-,,turism la sat”- presupune activitate și servicii în sate,cazare la prețuri mici, implica-
rea în activități agricole;
-în Slovenia –,,turismul la fermă”– oaspeții locuiesc cu familiile de fermieri;
-în Olanda- camparea la ferme unde majoritatea serviciilor sunt legate de activități precum ciclis- mul,plimbari cu cai, etc;
-în Grecia- cazare în camere mobilate în stil tradițional, cu mic dejun tradițional de multe ori pre- parat din produse realizate în casă.
Turismul rural este o formă de turism care se desfașoară în mediul rural, valorificând resur- sele turistice locale (naturale, culturale, umane) ca și dotări și echipamente turistice, inclusiv pensiunile și fermele agroturistice.Fiind etichetat drept un produs ce eradichează stresul, ,, turis- mul rural reprezintă totuși în primul rând o posibilitate de reîntoarcere la natură, la tot ceea ce este pur, nealterat și curat; o reîntoarcere spre origini, oricând placută și reconfortantă ” .
Turismul rural poate fi definit , ,,ca o formă concentrată pe destinații în spațiul rural, dispunând de o structură de cazare și servicii eterogene” .
Agroturismul ,, reprezintă acțiunea de deplasare a unei persoane într-o localitate rurală, nepoluată, având un specific agrar finalizată pentru un sejur de cel puțin 24 de ore într-o gospodărie țăranească, consumul de produse locale alimentare și nealimentare, coabitarea, observația, asistența și coparticiparea în comunitatea socială locală prin respectarea normelor ce fac posibilă întreaga acțiune ”.
Atât turismul rural cât mai ales agroturismul se bazează pe potențialul spațiului rural , pe oameni și produse specifice locului care trebuie să se adapteze cerințelor pieței turistice, trebuie să-și amenajeze gospodăriile pentru a fi la nivelul standardelor de calitate dorite de turiști, să pună în valoare tradițiile culinare specifice locului.
Obiectivele strategice ale agroturismului în România sunt:
-stoparea migrației din mediul rural în cel urban și stimularea revenirii cel puțin parțial a popu- lației din zonele urbane, care este originară din cele rurale;
-asigurarea condițiilor de trai și civilizație în mediul rural, stimulând stabilirea populației active în mediul rural;
– conservarea și protecția mediului rural, factori de atracție a populației autohtone și a străinilor spre mediul rural.
Agroturismul se conturează ca o activitate capabilă să valorifice excelentul de cazare existent în gospodăriile tărănești spre consumul persoanelor care pe o perioadă determinată de timp, vin în așezările rurale pentru odihnă, recreere, agrement.
Aceasta activitate turistica are un caracter ocazional.
Spre deosebire de agroturism, turismul rural are un caracter permanent și dispune de o structură de primire eterogenă reprezentată nu numai prin gospodăriile tărănești ci și prin
campinguri, sate tărănești.
În acest caz activitatea de bază a persoanelor implicate este prestarea de servicii turistice iar veniturile realizate au un caracter permanent.
Turismul rural contribuie la viața economică a satelor prin:
-perspectiva dezvoltării satului pe termen lung în stransă legatură cu agricultura, infrastructura , protecția mediului;
-posibilitatea de a deveni suport pentru noi afaceri și locuri de muncă care să determine o dezvoltare pe plan local;
-încurajarea activității locale: artizanatul ,dar și cele care determină dezvoltarea unui comerț artistic;
-creșterea veniturilor locuitorilor din așezările rurale prin valorificarea resurselor locale;
-numărul crescând de oportunități pentru interacțiunea socială a localnicilor care deseori duc o viața izolată în comunitățile agricole.
Spațiul rural românesc este printre puținele din Europa în care se mai păstrează încă nealterate, valențele tradiționale spirituale, cu precădere cele etnofolclorice, viața socio-economică și mediul înconjurător.
Mediul rural oferă condiții favorabile dezvoltării agroturismului și turismului rural. Satele românești dispun de resurse turistice de mare varietate: tradiții și valori etnofolclorice, monumente istorice și de artă, cadrul natural nepoluat și un potențial divers. La aceasta se mai adaugă o infrastructură adecvată (energie electrică, alimentare cu apă, accesibilitate ușoară și alte dotări tehnico-edilitare), gospodării, în cea mai mare parte confortabile și nu în ultimul rând, ospitalitatea tradițională a țăranului român. Toate acestea permit realizarea unei oferte diversi- ficată care să se adreseze tuturor categoriilor de turiști.
1.2. Evoluția turismului rural și a agroturismului
în România
Teritoriul României prezintă o mare varietate de valori cultural-istorice, artă populară,etno- grafie, folclor, tradiții, vestigii istorice, un cadru natural armonios îmbinat cu un fond peisagistic variat și pitoresc. Apărute și dezvoltate pe cele mai variate forme de relief încă din vremea traco-dacilor, așezările românești au păstrat și mai păstrează încă în bună măsură datinile și obiceiurile străvechi, un bogat și variat folclor, elemente originale de etnografie și artizanat, ce pot fi valo- rificate turistic în cadrul unei strategii de organizare și dezvoltare a turismului rural.
Primele încercări de turism organizat s-au realizat în anii 1967-1968 pentru grupuri de turiști aflați pe litoralul românesc al Mării Negre. în anul 1972 Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului elaborează ordinul 297/1972, în urma căruia ,,Centrul de cercetare pentru promovarea turistică internațională” procedează la identificarea și selectarea unor localități rurale reprezentative pentru satele românești ce urmau a fi lansate în turism.
Cu începere de la 16 iulie 1973, prin Ordinul Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului( MDRT) nr.744/1973 se declarau sate de interes turistic denumite ,,sate turistice” următoarele localități: Lerești (Ag), Rucăr (Ag), Fundata și Șirmea (Bv), Sibiel (Sb), Tismana (Gj), Bogdan Vodă (Mm), Murighiol și Crișan (TI), Racoș (Tm), Sf. Gheorghe (TI), Vatra Moldoviței (Sv), Poiana Sărată (Bc), Vaideeni (VI).
Prin Decretul nr.225/1974 s-a interzis cazarea turiștilor străini în locuințe particulare, satele turistice devenind nefuncționale pentru turismul internațional. Datorită faptului că o parte din satele turistice au fost incluse în programul cu caracter cultural și folcloric ale Oficiului Național de Turism ,,Carpați” București și contractele pe piața externă se realizează o breșă – prin intermediul unei ordonanțe a fostei puteri politice – pentru satele Lerești, Rucăr, Sibiel, Murighiol și Crișan.
Scurta perioadă de oficializare a turismului rural nu a făcut posibilă organizarea activități-
lor de turism și nici amenajarea corespunzătoare a satelor turistice. În multe localități, nu s-au omologat gospodăriile care întruneau condițiile de cazare (Rucăr, Vatra Moldoviței, Văideeni), în altele cazarea turiștilor români se făcea în mod neorganizat și fără a ține o evidență (Crișan, Fundata, Rucăr), iar unele localități nu au înregistrat nici o activitate turistică (Tismana, Bogdan Vodă, Văideeni). Această situație menținându-se cu foarte mici excepții până în anul 1989.
Începând cu anul 1989, interesul pentru turismul rural renaște. Iau naștere diverse societăți și organisme care prin obiectivele propuse doresc afirmarea și dezvoltarea turismului în zonele rurale: Federația Română pentru Dezvoltare Montană (1990), care își propunea sprijinirea sub toate formele a locuitorilor din zona montană, inclusiv prin promovarea, organizarea și dezvol- tarea agroturismului, Agenția Română pentru Agroturism (1995) ce își propunea racordarea agroturismului românesc la sistemul internațional de turism și Asociația Națională pentru Turism Rural, Ecologic și Cultural din România (1994) membră a Federației Europene de Turism Rural (EUROGITES).
Astăzi există un sistem organizatoric adecvat, reprezentat la nivel național de asociații profesionale ca ANTREC- România(Asociația Națională de Turism Rural, Ecologic și Cultural),
Operațiunea Satelor Românești(Operation Villages Roumains-OVR), Asociația ,,Cele mai frumoase sate din România”, FRDM- Federația Română pentru Dezvoltare Montană, Agenția Română pentru Agroturism,etc., precum și o legislație simulativă( Ordinul Ministerului pentru
întreprinderi mici și mijlocii, turism și profesii liberale nr. 636/2008 pentru aprobarea Normelor metodologice privind clasificarea structurilor de primire turistice).
ANTREC – România (Asociația Națională de Turism Rural, Ecologic și Cultural)este o organizație neguvernamentală, fără scop lucrativ și apolitică, fondată în 1994 și membră a EUROGITES(Federația Europeană de Turism Rural) .
ANTREC- România pune accentul pe inițiativele și curajul întreprinzătorilor particulari și încearcă să evite greșelile marilor firme profesionale de turism, care au distrus peisajul, practicând un turism în masă, fără a ține seamă de modul în care acesta afectează mediul. Dacă se va impune un turism de recreere și cultural cu valențe ecologice, se va realiza într-adevăr un turism rural durabil.Este cea mai viabilă și în mare parte a realizat ce își propunea la fondare:
– identificarea și popularizarea potențialului turistic din spațiul sătesc;
– formarea profesională prin colocvii, seminarii, cursuri de lungă și scurtă durată;
– burse de specialitate;
– schimburi de experiență în țară și în străinătate;
– editarea de buletine informative și reviste;
– înființarea unei bănci de date;
– cooperarea cu organizații guvernamentale și neguvernamentale din străinătate și din țară;
– campanii de publicitate a pensiunilor și fermelor agroturistice prin mediatizare;
– participarea la târguri și expoziții naționale și internaționale;
– realizarea unui sistem de rezervări în turismul rural românesc.
Anul 1996 a marcat creșterea dimensiunilor ANTREC- România la 25 filiale și ridicare a nivelului cantitativ al echipamentelor, serviciilor și a întregii activități.
Pe de altă parte anul 1996 este punctul de pornire a primului program Phare pentru turismul rural românesc și au început demersurile pentru realizarea unei centrale de rezervări.
Anul 1998 concretizează imaginea ANTREC-ului în: peste 2.500 de membri ,organizați în 30 de filiale județene; mai mult de 1.000 de pensiuni turistice și agroturistice – omologate și clasificate; aproximativ 150.000 turiști români și străini, cu un sejur mediu de 4 zile.
În prezent ANTREC-România are 32 de filiale județene, peste 2.500 de membri activi ,voluntari și simpatizanți și peste 2.500 pensiuni turistice și agroturistice omologate,însumând 7.500 de camere.
Printre cele mai importante evenimente organizate de ANTREC se numeră:
– Festivalul Național al Păstrăvului, Ciocănești-jud.Suceava;
– Târgul Național de Turism Rural, Albac-jud.Alba;
– Răvășitul Oilor- Festivalul Brânzei și Pastramei, Bran- jud.Brașov;
– Festivalul Cârnaților de Pleșcoi, Berca-jud.Buzău;
– Congresul Internațional de Turism Rural, Alba Iulia, mai 2011.
Asociația ANTREC-România oferă, de asemenea, anumite facilități turiștilor cum ar fi, spre exemplu, progamul social ,,Vacanțe la țară” în colaborare cu Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului și pensiunile incluse în progam.
Lunar, ANTREC editează Revista ,,Vacațe la țară”- pentru membrii săi și pentru cei interesați să devină membri ai asociaței.Sumarul cuprinde informații referitoare la activitățile ANTREC, evenimente din cadrul asociației atât la nivel central cât și la nivel local, recomandări, decizii, etc.
Legat de strategia dezvoltării turismului rural în țara noastră ANTREC și Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului au optat mai mult pentru calitate și nu atât pentru cantitate. Pentru soluționarea cu operativitate a problemelor privind organizarea, dezvoltarea și promo- varea turismului rural în România a fost constituită, prin Ordinul Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului din 29 iulie 1995 Comisia tehnico pentru dezvoltarea turismului rural, din această comisie făcând parte specialiști de la ministerele și instituțiile care-și pot aduce o contribuție în acest domeniu: Ministerul Agriculturii și Alimentației, Ministerul Național de Formare Managerială în Turism, Ministerul Apelor, Pădurilor și Protecției Mediului și Ministerul Educației și Cercetării.
De asemenea, în ultimii 20 de ani în România au fost create și alte organizații care își pun amprenta asupra dezvoltării Turismului rural:
– Asociația Naționalǎ ,,Maitres d'Hotel”, Barmani și Somelieri din Turism (precursoarea sa,
Societatea Internaționalǎ a Chelnerilor din București a fost fondatǎ în 1881);
– Fundația Europeanǎ pentru Învǎtǎmântul Hotelier -Turistic din România;
– Asociația Naționalǎ a Ghizilor de Turism din România;
– Asociția Naționalǎ a deținǎtorilor de Campinguri, Moteluri, Popasuri Turistice și Sate
de Vacanțǎ (Romcamping);
– Asociația Naționalǎ a Organizatorilor Profesioniști de Conferințe si Expediții;
– Asociația de Ecoturism din România( AER);
– Asociația Română pentru Cazare și Turism Ecologic Bed^Breakfast;
– Federația Agricultorilor de Munte – Dorna( FAMD);
– Federația Patronatelor din Turismul Românesc( FPTR);
– Asociația Națională a Agențiilor de Turism din România( ANAT) .
În momentul de față , România este pe punctul de a deveni o destinație turistică importantă, dar înainte de toate va trebui să-și estompeze anumite minusuri care nu îi conferă o poziție concurențială pe piața internațională turistică. Aceasta s-a datorat unui program de dezvoltare a turismului prost administrat, dar și datorită perioadei de recesiune cu care România s-a confruntat după perioada comunismului. Iar fără o dezvoltare sănătoasă a economiei românești și a societății, dar mai ales fără o privatizare a acestui sector și fără un bun program de promovare a acesteia peste hotare, nu se poate spera ca România să devină o atracție importantă a turismului internațional.
CAPITOLUL 2. POTENȚIALUL TURISTIC AL VĂII GRĂDIȘTEI – JUDEȚUL HUNEDOARA
2.1. Resurse turistice naturale
2.1.1. Relieful
Un culoar depresionar ce-și are deschiderea către larga luncă a Mureșului. Privită dinspre nord, de la Orăștie, câmpia de pe această terasă largă se îngustează tot mai mult prin apropierea culmilor Strugarilor, lanț al Munților Sebeșului, a dealului din partea opusă, deal ce-și întinde culmile de la Holumbul Orăștiei până la Glemeea.
În hotarul Ludești – Costești câmpia dispare aproape cu desăvârșire, iar mai spre sud de aici rămâne doar albia apei. Relieful Văii Grădiștei urcă în terase regulate, închipuind un amfiteatru, spre Munții Orăștiei, unde străbunii noștri dacii și-au construit durabile fortificații.
întreg teritoriul pe care-l circumscrie Valea Grădiștei se încadrează în gropa Carpaților Meridionali.
Ca unități geomorfologice se deosebesc coline, văi intracolinare și mai cu seamă terase și teren de luncă. În dreapta Văii se înalță Munții Șurianu, iar în partea stângă, la mai mare depărtare Munții Metaliferi din marea grupă a Carpaților Apuseni.
Versanții mai lungi și mai domoli din partea vestică au înclinație de 6-12°, prezintă în parte de est înclinații mai puternice, de 10-25°, friind fragmentați de cursurile unor văi.
Dealurile din zona Văii Grădiștei, mai ales cele de pe partea dreaptă a râului, dau foarte mult farmec ținutului prina ceia că sunt acoperite de păduri cum este cea a Romosului, de pășuni și fânețe, precum și de livezi. De la nord la sud se înșiră Dealul Holumb urmat de Gorganele Beriului, formate din mameloane impresionante, apoi de Aoșul Serecii, de Glemeea până la cetățuia Costești.
Câmpia Văii Grădiștei, atât de largă în partea nordică și mai ales în dreptul localității Beriu, scăldată de cele două râuri (Grădiștea și Sibișel) se îngustează simțitor spre sud, închizându-se ca o pâlnie în coastele Munților Sebeșului.
Lunca Văii Grădiștei, despre care am mai amintit, prezintă o porțiune cu o depresiune ușoară, din care cauză este supusă destul de frecvent inundațiilor. Acoperită cu soluri aluvionale, în diferite grade de humificare și profunzime, lunca este deosebit de favorabilă dezvoltării agriculturii, îndeosebi legumiculturii.
Frumusețea și bogăția Văii Grădiștei constă în marea varietate a reliefului. De la terenurile joase, situate la nivelul albiei râului la cea de pantă și de dealuri, acoperite de păduri și livezi până la ,,rama” munților îmbrăcați în păduri de conifere și de fag, cu vârfuri ce ating 1500 de metri, relieful zonei oferind călătorului priveliști variate și în același timp odihnitoare și reconfortante.
Din punct de vedere geologic teritoriul este constituit în cea mai mare parte din roci cristaline, exprimate prin parașisturi și paragnaisturi micacee. Ca efect al evoluției geologice, rocile mamă generatoare de soluri sunt în zona colinară, pe porțiuni limitate, tot în zona colinară se întâlnește frecvent argila în alternanță cu straturi de gresii pe care au evoluat solurile brune și brune potzolite.
2.1.2. Clima
Din fișele climatologice, privitoare la această zonă, rezultă că în Valea Grădiștei temperatura medie anuală este de 9,5°C. Temperatura medie lunară cea mai scăzută se înregistrează în ianuarie, iar cea mai ridicată în iulie-august. Temperatură maximă absolută a fost înregistrată în anul 1952 la 16 august de 39,7°C, iar cea minimă a fost de 28,6°C în ianuarie 1947.
Numărul zilelor cu temperatură mai mare de 0°C este în jur de 300. Primul îngheț se înregistrează în jurul datei de 17 octombrie, iar ultimul în jurul datei de 15 aprilie. Cantitatea anuală de precipitații care cad în zonă se cifrează la 628,7 mm, cu cât se înaintează înspre minte cantitatea crește înspre 757 mm.
Luna iulie este cea mai bogată în precipitații 94,7 mm pentru zona de luncă și de terase și de 116 mm pentru zona de munte. în general se înregistrează un nivel constat de precipitații în tot cursul anului. Cele mai mici cantități sunt semnalate în luna februarie 25,5 mm în zona de luncă și terase și 30,8 mm în cea de munte. Pentru regiunea de câmpie stratul de zăpadă oscilează în jurul cifrei de 30 de cm, în zona colinară crește, iar zăpada persistă o perioadă mai mare de timp. Cea mai mare cantitate de precipitații se înregistrează sub formă de zăpadă în luna ianuarie.
Temperatura lunii celei mai calde nu scade sub 22°C, iar temperatura lunii celei mai reci coboară sub -4°C, temperatura medie anuală variază între 8 și 10°C.
Vânturile predominante în zonă sunt cele din direcția sud cu frecvență și intensitate diferite.
Analizând datele climatologice ale Văii Grădiștei reiese că teritoriul ei se încadrează în zonă temperată, cu precipitații moderate și ierni mai aspre, precipitații suficiente în toate lunile, iar maximum de precipitații cad la începutul verii.
În decursul existenței sale, populația și-a explicat schimbarea vremii pe baza unor experiențe îndelungate, a unor observații de zi cu zi.
Bătrânii satelor de pe Valea Grădiștei prevestesc schimbarea vremii pe seama comportamentului unor animale, păsări sau insecte. Astfel, dacă se urcă fumul de la coșurile caselor se face vreme bună; dacă este ceață lângă lună vremea se schimbă; trecerea furnicilor în grupuri prevestește ploaie; de asemenea când cântă brotoceii în după amieze secetoase se anunță ploaie.
2.1.3. Hidrografia zonei
Rețeaua hidrografică a Văii Grădiștei este reprezentată de cele două râuri care o străbat în cele două părți laterale: Grădiștea și Sibișelul.
Numită și râul Beriu sau ,,Apa orașului”, Grădiștea izvorăște din Munții Șurianu la 1450 m altitudine. Trece pe lângă așezările dacice din zonă și primește ca afluenți: Valea Albă cu izvoarele în Muncel, Valea Tâmpului, Valea Anineșului, Valea Ursoii, Valea Feragului, Stânișorii, Plaiului, Vinții, Popii, Tulii, în localitatea Orăștioara de Sus Valea Mare, Valea Bradului, Valea Pleșii, iar la Bucium Valea Casei, pe când în localitatea Beriu pârâul Căltăbău și alte pâraie care îi sporesc apele .
Apa Grădiștei traversează 8 localități rurale și un oraș, având o lungime de 43 de km și o suprafață de bazin de 228 km2. Se unește în dreptul orașului Orăștie cu râul Sibișel, păstrându-și numele până se varsă în Mureș.
Sibișelul are o lungime a cursului său de apă de 32 de km, primind următorii afluenți: pârâul Clivii pe stânga în lungime de 8 km; Măgura tot pe stânga de 6 km; Râușor în lungime de 8 km; Tișor de 5 km și Cucuiș de 11 km. Acest râu își adună apele într-un bazin hidrografic cu suprafața de 171 km .
Panta de scurgere a râului este foarte mare: între 1,5% în cursul inferior și de 50% în cel superior, fapt care face ca în vremea ploilor torențiale unda de viitură să ajungă foarte repede în zonele locuite. Efectele dăunătoare ale revărsărilor acestui râu sunt foarte mari, datorită pantelor de scurgere accentuate care determină eroziuni ale malurilor și inundații, distrugând terenurile agricole și amenințând așezări. Pentru eliminarea acestor neajunsuri, statul a alocat sume importante de bani în vederea regularizării râului.
Căltăbău, unul din alfuenții Grădiștei, izvorește de sub plaiul Beriului, având o lungime de 7 km, după ce este găzduit în barajul de la Poienile Beriului scaldă dumbrava Beriului chiar prin
mijlocul ei.
2.1. Râul Grădiștei
Sursa: Ușvari L., Geografia apelor României, Editura Științifică, București, 1972.
Valea Grădiștei prin care curg apele râului cu același nume prezintă o importanță istorică deoarece pe aici și-au croit acces romanii dinspre lunca Mureșului spre cetățile de apărare din Munții Orăștiei.
2.1.4. Flora și fauna
Datorită reliefului atât de variat, unde altitudinea crește treptat de la 300 m până la 2000 m, etajarea vegetației apare ca un fapt firesc. Pe teritoriul circumscris Văii Grădiștei se află rămășițele unei păduri întinse ce a existat în trecut, rămășițe care se mai păstrează și astăzi. Mai des întâlnite sunt pădurile de quercinee, în care domină în amestec cu fagul gorunul (Quercus petraea) și cerul (Quercus cerris). La altitudini mai mici cresc: carpenul (Carpenus betulus), jugastrul (Acer campestre), păducelul (Crategus monogyna).
Cum este și normal, vegetația urmărește cu fidelitate etajarea reliefului, astfel: începînd de la 250 m pînă la 500 m se întinde etajul stejarului (Quercus robur); între 500 m și 700 m etajul gorunului (Quercus petraea); de la 700 m la 1050 m etajul fagului (Fagus silcatica), iar de la 1050 m la 1900 m etajul molidului (Picea abies). În general, vegetația montană este cea a Munților Sebeșului, care se încadrează la rândul lor în lanțul Carpaților Meridionali.
Pe terenurile arabile și mai ales pe pășuni întâlnim exemplare izolare de frasin (fraxinus excelsior), pin (Pinus silvestris) precum și tufe de porumbar (Prunus spinosa), măceș (Rosa canina) și chiar păducel. Tot pe pășune pot fi văzute specii de plante cum sunt: iarba calului (Festuca sulcata), firuța (Agrostis tenuis), pirul (Agropyron repens) în asociație cu leguminoasele trifoliene: trifoiul alb (Trifolium repens), trifoiul roșu (Trifolium pratense), talpa gâștei (Trifolium fragiferum), borceagul (Vicia panonica) ș.a. De asemenea pășunile sunt împânzite de coada șoricelului (Achillea millefolium), păpădie (Taraxacum officinale), pătlagină (Platago media), etc. Pe porțiunile mai joase din văi își găsesc un mediu bun de dezvoltare speciile de pipirig (Juncus) sau de stuf (Phragmites).
În zona montană a Văii Grădiștei sunt cantonate specii floristice ocrotite de lege: crinul de pădure (Lilium martagon), floare de colț (Leontopodium alpinum), smirdarul (Rhododendron kotschyi), laleaua pestriță (Fritillaria meleagris), bulbucii de munte (Trollius europaeus), papucul doamnei (Cypripedium calaolus), sângele voinicului (Nigritella rubra), etc., care bucură ochii drumețului în urcușul său spre înălțimi.
Fauna caracteristică acestei zone este cea pe care o întâlnim de obicei în arealurile cu vegetație atât de diversă. Pe înălțimi poate fi observată de la mare distanță capra neagră (Rupicapra rupicapra), monument al naturii ocrotită de lege. Mai jos în pădurile de versant și de deal pot fi întâlnite: veverița (Sciurus vulgaris), căpriorul (Capreolus capreolus) și chiar lupul (Caniș lupus), vulpea (Lepus europeaus).
Mistreții (Sus scrofa) umblă singuri sau în turme în căutarea jirului, dar care distrug și lanurile de porumb din apropierea pădurilor în care se adăpostesc.
Dintre păsările din zonă se întâlnesc potârnichea și mierla, iar în zona montană cocoșul de munte (Tetrao urogallus) pasăre ocrotită de lege. în luncile râurilor pot fi întâlnite rațe sălbatice și fazani.
Pajiștile și livezile de pe Valea Grădiștei sunt populate vara mai ales până la cositul fânului, de greieri, cosași, fluturi din cele mai diferite specii și culori. În sectorul superior ai râului Grădiște și cel al Sibișelului poate fi pescuit păstrăvul.
Lângă vestigiile cetății de la Grădiștea Muncelului există o mică rezervație de făget secular, pe o suprafață de 35 ha, care oferă un peisaj încîntător. Se mai întîlnește un grup de stejari seculari care formează Rodina Beriului, precum și cel de la Ciolpanii Săraci care numără aproape 70 de exemplare, ei reprezentând o adevărată podoabă a naturii locurilor impunîndu-se prin grosimea trunchiului și masivitatea coroanei.
În Valea Grădiștei vegetația și fauna sunt extrem de bogate oferind turiștilor minunate prilejuri de a admira peisaje de un pitoresc deosebit sau exemplare floristice și faunistice demne de interesul celui ce le caută.
2.2. Crinul de Pădure (Lilium martagon)
Sursa: www.romaniadevis.ro.
2.2. Resurse turistice antropice
Este știut faptul că de-a lungul existenței sale, de peste 2000 de ani poporul romîn a creat un extrem de variat și bogat patrimoniu cultural, folosit în întregime în scopuri turistice. România dispune de monumente care, prin specificul lor pot fi considerate unicate mondiale, dintre acestea cum ar fi cetățile dacice din Munții Orăștiei, care se află în zona Văii Grădiștei: Cetatea Costești, Cetatea Blidaru și Cetatea Sarmizegetusa Regia (aparțin patrimoniului UNESCO).
Pe lângă acestea, bogăția tradițiilor populare, creația spirituală modernă, realizările tehnico-economice contemporane atestă evoluția și continuitatea pe aceste meleaguri, alcătuind un important fond cultural istoric apreciat din punct de vedere turistic în plan intern și internațional.
Dintre componentele potențialului turistic antropic al zonei, pot fi și trebuie evidențiate prin valoarea și atractivitatea lor vestigiile arheologice, bisericile și mănăstirile; instituțiile culturale, monumentele istorice de artă și arhitectură, arta și tradiția populară, evenimentele cultural – artistice.
2.2.1. Vestigii arheologice
Cetatea Costești – aflată la peste 2 km de Costești, pe malul stâng al Apei Orașului, flancat spre nord de Valea Vinții, iar spre sud de Valea Făeragului, dealul Cetățuie se prezintă ca un mamelon cu vârful elipsoidal, parțial amenajat și lung de 160 m, lat de 17 m spre partea de sud și de 25 m la nord ( vezi anexele 10,11 ).
În partea superioară pantele sunt repezi, iar în cea inferioară sunt mai line, aici amenajându-se înspre părțile de nord și est, câteva terase artificiale.
Fortificarea dealului s-a făcut în mai multe etape. Prima fază pe versanții de vest, sud și est ai Cetățuiei a fost ridicat un val de pământ în formă de potcoavă care bara accesul dinspre șaua cu dealul Ciocuța. Lungimea valului de pământ a fost în antichitate de aproximativ 340 m, actuala înălțime este de 0,5 m – 2,5 m, mult mai mică decât cea inițială. în interior valul are un șanț cu fundul plat, rezultat din săparea pământului necesar ridicării sale, iar în unele cazuri stânca aflată la mică adâncime, a trebuit să fie spartă, bucățile sparte fiind folosite în mantaua valului. Pe tronsonul sudic șanțul a fost utilizat în antichitate ca drum. Pentru a împiedica alunecările de teren, din loc în loc au fost așezați stâlpi de lemn.
Pe terasa inferioară care înconjoară platoul, s-a ridicat un val de pământ cu o lungime a bazei de cca 6 – 8 m, acesta era prevăzut pe culme cu două șiruri de stâlpi groși de 20 – 30 cm, distanțați la 3,30 m unul de celălalt și uniți prin bârne transversale. Asemenea bârne erau dispuse și longitudinal obținând astfel niște caste de lemn, care urmau să fie umplute cu pământ bătut, sporind astfel eficacitatea valului prin înălțarea lui.
În a doua fază a fortificării, pe pantele mai domoale din partea de sud, ce duc spre șaua îngustă care face legătura cu dealurile din sud, au fost construite patru turnuri de piatră cu următoarele dimensiuni: I 14 x 12 m, cu zid gros de 2,90 m; II 15 x 14 m, cu zid gros de 3 m; III 8,4 x 8,4 m, cu zid gros de 2,4 m, IV 10,4 x 12 m, cu zid gros de 2,4 m.
Zidurile turnurilor, copie după modelul elenistic, sunt realizate din blocuri de calcar fasonate, așezate unul lângă altul, perfect lipite, în două șiruri paralele, iar spațiul rămas liber între cele două șiruri era umplut cu pământ tasat. Pentru o mai bună consolidare, din loc în loc, în blocurile de calcar se săpau jgheaburi în formă de ,,coadă de rândunică” și în care se fixau capetele bârnelor din lemn.
Sistemul defensiv al cetății se îmbunătățește prin adăugarea unui zid de centură ce unește primele trei turnuri, plecând de la latura sudică a primului turn până în apropierea turnului doi, formând la mijloc un unghi obtuz. în apropierea turnului doi, se întrerupe pentru a lăsa loc porții care urma să fie lipită de partea inferioară a acestuia, în continuare zidul unind în linie dreaptă spatele turnurilor doi și trei, turnul patru rămânând izolat de celelalte, în interiorul cetății au fost construite două turnuri-locuință.
Aceste edificii se deosebesc de celelalte prin faptul că sunt construite intr-o tehnică mixtă și anume partea inferioară este din piatră care se continuă în partea superioară cu un strat de lut. Din cauza intemperiilor, astăzi nu mai pot fi distinse rândurile de cărămizi, partea superioară a turnurilor prezentându-se ca o masă de pământ roșu sfărâmicios.
Înălțimea părții de piatră a turnurilor era în jur de 2 m, iar partea de cărămidă de 3 m, având astfel o înălțime de cca 5 – 6 m. Intrarea se făcea la parter printr-o ușă largă de 1,8 m, așezată pe latura de est a turnului numărul I și pe cea de nord a turnului numărul II, accesul la etaj se făcea prin scări interioare din lemn. La turnul numărul I s-au descoperit bazele de piatră a unei scări exterioare. Acoperișul fusese construit din țiglă masivă, cu nervură pe un schelet de lemn.
La baza ambelor turnuri locuință s-au descoperit urmele unor construcții de piatră, care la rândul lor par a fi precedate de unele construcții de lemn.
O altă categorie de monumente ce pot fi văzute în cetatea de la Costești, sunt sanctuarele, patru la număr. Primul este situat în interiorul fortificației, orientat NS – SV, construit din 4 șiruri de câte 15 coloane din lemn pe baze de calcar. Nu toate coloanele se sprijină pe baze de calcar, în partea nordică a sanctuarului, lăcașurile de sprijin ale coloanelor au fost săpate direct în stâncă. în urma cercetărilor întreprinse în 1977, s-a descoperit că acest sanctuar a fost demontat de daci în preajma celui de-al doilea război daco-roman, iar o parte din plinte au fost utilizate ca sprijin a bazei valului cetății.
Pe terasa nordică a dealului se află un alt sactuar situat în afara valului de pămînt și orientat pe direcția NV-SE și care se compune din 4 șiruri a câte 15 coloane.
Cetatea Blidaru – se află la altitudine de 705 m, într-un punct care oferă o vizibilitate bună spre Valea Mureșului dar și spre Grădiștea Muncelului.
Prin structura sa este cea mai importantă fortificație din zonă, având rol pur militar, ea cuprinde două etape de constructie, în prima fază a fost ridicata incinta dinspre est, de formă trapezoidală, având în compunerea sa patru turnuri, iar în interior un turn locuință, aceasta etapă datând după domnia lui Burebista. În faza a doua a construție fortificația s-a extins cu înca o incinta înspre vest, unde zidul de incinta era dublat la câtiva metri în spate de un zid paralel.
Spațiul rămas liber consta din mai multe cazemate cu depozite și platforme de luptă. Cetatea era aparată de un întreg sistem de turnuri. Unii istorici susțin chiar că cetatea Blidaru nu ar fi fost cucerită de către romani, nesemnalându-se în săpături urme de incendiu.
În ce privește tehnica zidului dacic, la această cetate s-a precizat ca ea constă în folosirea blocurilor de piatră perfect cioplite , îmbinarea lor putându-se face printr-o simpla alaturare. Umplutura dintre cele două rânduri de piatră era formată din roca locală.
Dincolo de Blidaru, înspre satul Luncani, se poate ajunge la cetatea de la Piatra Roșie, așezată pe vârful dealului cu acelaș nume, la o altitudine de 832 m, între pârâiele Valea Roșie și Valea Tisei. Această cetate a facut parte din sistemul exterior de fortificații ale Sarmizegetusei.
2.3. Cetatea Blidaru – vedere de ansamblu
Sursa: Daicoviciu c., Ferencz AL., Așezări dacice din munții Orăștiei, București,1951.
Cetatea Piatra Roșie – așezată pe culmea dealului izolat și cu prăpăstii abrupte din trei părți, a făcut parte din sistemul exterior de fortificații ale Sarmizegetusei, având rolul de a împiedica înaintarea inamicului.
Cetatea Sarmizegetusa Regia – este adevăratul centru administrativ și religios al dacilor, așezată pe malul drept al Apei Grădiște. Deși se află la 1200 m altitudine cetatea este dominată de înălțimile înconjurătoare mai mari, la confluența râului Alb cu Godeanu.
Ruinele scot la iveală cele trei părți componente ale cetății: cetatea propriu-zisă, sanctuarele, așezările civile ( vezi anexele 6,7,8,9).
Intrarea în cetate era asigurată prin trei porți: poarta de est care conduce, pe un drum larg de 5 m, pavat cu lespezi de piatră până la sactuare, situate pe alte terase, la 100 m. Zidurile cetății au grosimea de 3 m, sunt construite din blocuri de piatră și închid cinci terase cu o suprafață de 3 ha.
Complexul religios consta din nouă constructi dintre care se văd șapte. Sactuarul mare, rotund este cel mai important element construit din blocuri de piatră așezate sub formă de cerc cu diametru de 30 m. În interiorul lui se află un al doilea cerc cu diametru de 20 m, din stâlpi de lemn în numar de 34 de stalpi, dispuș și în formă de potcoavă,cel de-al doilea sanctuar în apropierea celui mare, are 114 stâlpi de piatră dispuși în 13 grupe.
Cel de-al treilea sactuar are forma patrulateră, fiind împrejmuit cu stâlpi de andezit, având în interior 18 coloane, grupate în trei rânduri.
Vestigiile descoperite la Sarmizegetusa, centru politic, religios și militar al dacilor, constau din urme de locuințe, unelte de fier, părți de vase, ceramică dacică pictată, un vas cu inscripția “Decebalus per Scorillo”, blocuri de piatră cu litere grecești și latine, obiecte de podoabă din metale prețioase, monezi.
2.4. Cetatea Sarmizegetusa Regia – sanctuarul de andezit
Sursa: Daicoviciu c., Ferencz AL., Așezări dacice din munții Orăștiei, București,1951.
Cetatea Orăștiei – este un alt obiectiv turistic situat între Piata Aurel Vlaicu, Strada Nicolae Balcescu și strada Ștrandului. Sunt de fapt ruinele cetății de altădată, cu zid de apărare ce constituia un sistem de fortificații medievale specifice.
Aceasta este amintita documentar înca din 1544 de catre Sebastian Muster, iar pe la 1560 de catre Giovanandra Gromo.
Așa cum apare astazi, fortificația avea o forma rectangulară, cu latura de est ușor semicirculară. Lungimea de la est era de 91 m, iar înaltimea sud-nord de 85 m. Zidurile erau din piatră de râu prinse cu mortar din var și nisip cu granulație mare, grosimea lor variând între 1,5-1,7 m.
2.2.2. Biserici și mănâstiri, instituții culturale
Schitul Sfântu Mare Mucenic Gheorghe (de calugari) este situat pe șoseaua Orăștie – Costești, la Căstău (2 km din Orăștie), ramificație stânga 13 km pe drum de piatră carosabil. Din gara Orăștie până în centrul orașului Orăștie, 3 km se circulă cu autobuzele de transport local prezente la fiecare tren. Autobuzele de transport public local circulă prin satul Căstău până în Sibișel Baia, și de aici se poate trece peste munte 3 km la schitul Cucuiș, dar numai cu o călăuză, pentru a fi siguri ca nu ne rătăcim. Nu există autobuze direct spre Cucuiș. Așezământul este amplasat într-o poiană la poalele munților Șurianu.
În apropierea cetății Sarmizegetusa Regia se găsește și Schitul Măgureni. Accesul se face fie de la cetate peste vârful Godeanu, pentru iubitorii de drumeții montane, o oră până în vârful Godeanu și încă o oră de coborat până în satul Măgureni, fie cu mașina prin satele Beriu și Sibișel.
Biserica Ortodoxă „Sf. Arh. Mihail si Gavril” este una dintre cele mai frumoase biserici din țară, ea reprezentând un punct turistic de primă atracție. Piatra fundamentală a fost pusă în 1936.
Biserica Ortodoxă „Adormirea Maicii Domnului'' este un monument atestat la 1574, când s-a făcut prima construcție pe actualul amplasament ''Drumul Țării'' (Strada Unirii nr. 4A).
Biserica din Costești construită în anul 1883 cu ziduri de piatră și cărămidă, în locul alteia foarte vechi, din lemn; Biserica se remarcă prin pictura sa în stil neobizantin, renovată în tehnica „a fresco” de către pictorul Vasile Cosma din Deva. Este, de asemenea remarcabil prin arta realizării sale, iconostasul bisericii, precum și două picturi pe sticlă reprezentând una pe „Sf. Maria cu pruncul” și cea de-a doua pe „Sf. Mucenic Haralambie” . Și aici au fost achiziționate mai ales în a doua jumătate al veacului al XVIII-lea mai multe carți bisericești deosebit de valo- roase, aflându-se astăzi în muzeul protopopial din Orăștie.
Clădirea fostului colegiu Kun, una dintre cele mai monumentale instituții a adăpostit liceul românesc la începuturile sale, iar astăzi secții ale spitalului municipal. Edificiu este în formă de unghi, cu ziduri masive, construit in secolul trecut și are pe frotispiciu inscriptia: ,, Cunctis qui se artibus et moribus bonis amoreque patriae student patent” (Clădirea este deschisă tuturor celor care se străduiesc să se distingă prin artă, prin bune moravuri și prin iubirea de țară).
Muzeul de Etnografie și Artă Populară Orăștie a fost înființat în 1952 cu un profil istoric, dar în 1967 a fost reprofilat ca muzeu de artă populară. Expoziția se desfașoară în opt săli înzestrate cu un mobilier special pentru valorificarea obiectelor din ceramică, lemn, portul popular, obiceiuri.
Întreaga expoziție muzeală este bazată pe continuitate, fiecare sală conținând în mod comparativ atât exponate din perioada daco-romană, cât și din cea prefeudală.
Expoziția este completată cu imagini fotografice, mărite, cuprinzând aspecte etnografice, construcții instalații și mărturii despre datinile poporului nostru.
Prin modul lui de organizare, muzeul este una dintre instituțiile cultural-educative care oferă turistului momente de recreere și satisfacție în completarea tezaurului artistic al poporului
nostru.
Colegiul Aurel Vlaicu este una dintre cele mai reprezentative clădiri din Orăștie și a fost terminat in 1910. Imaginea celui care patronează instituția, inginerul aviator Aurel Vlaicu, este imortalizată prin dăltuirea în bronz a monumentului din fața școlii. Deasupra intrării principale se află medalionul din bronz “Aurel Vlaicu – Vulturul Carpaților”, donat de poetul Octavian Goga.
Alte obiective de interes turistic în zonă mai sunt: Casa de cultură, parcul orașului, Catedrala ortodoxă.
2.2.3. Monumente istorice de artă și arhitectură
Complexul monumental din fața Catedralei cuprinde patru monumente, așezate în linie dreaptă de-a lungul șoselei, monumentul Paliei, bustul lui Decebal, bustul lui Aurel Vlaicu dezvelit la 28 septembrie 1974 cu prilejiul sarbatoririi a 750 de ani de atestare documentara a orașului și statuia regelui Burebista, foarte impresionanta dezvelita în 2001.
Monumentul Paliei dăltuit de scluptorul Nicolae Adam, reprezintă simbolic, prin cele trei fete, ideea tipăririi cărții. Prima fața reprezintă cărturari care cugetă la necesitatea dezvoltării limbii romane prin tipăritura. A doua fața reprezintă pe cei care au scos din tease cartea: Șerban, Coresi și Marian, în acelaș grup apare și o figura de om din popor mândru de valoarea cărții. A treia fața a monumentului reprezintă folosirea cărții în interesul propagării limbii române în popor cu scopul învățăturii.
Monumentul „Aurel Vlaicu”din fața colegiului ce-i poărta numele. Bustul lui Aurel Vlaicu, sculptat de Ana Olaru, turnat în bronz,a fost dezvelit la 29 noiembrie 1957, cu ocazia primirii numelui instituției de „Aurel Vlaicu”.
Monumentul lui Decebal bustul este situat in Piața Victoriei,sculptura aparținând lui Maximilian Schulmann.
Statuia Regelui Dac Burebista dezvelită la 18 august 2011, realizată de fundația ,,Dacia Revival International Society” din New York, condusă de Dr. Napoleon Săvescu în colaborare cu alți sponsori și asociați.
Monumentul lui „Nicolaus Olahus” monumentul marelui umanist a fost sculptat de Nicolae Adam și s-a dezvelit în 1988 în Piața Victoriei, pe soclul unde altădată era bustul lui Petru Groza.
Monumentul Izvorul de Aur al Dacilor a fost inaugurat la 13 octombrie 2002, fiind realizat de către sculptorul Nicolae Adam, și face parte dintr-un ansamblu arhitectonic de artă ambientală în construcție.
2.2.4. Arta și tradiția populară, evenimentele cultural – artistice
O altă componentă a potențialului turistic antropic al zonei o constituie arta și tradiția populară, care prin specificul său, originalitate, bogăție și varietate, reprezintă un motiv inedit de călătorie pentru turiști.
Portul vechi al localnicilor, asemănător cu cel din Mărginimea Sibiului, are elemente specifice care atestă continuitatea dacică. Cântecele specifice zonei (Bocetul fetei, Lele de la
Orăștie), dansurile cum ar fi călușarul și învârtitele pun în evidență tradițiile în această zonă.
2.5. Portul vechi al sătenilor din Valea Grădiștei
Sursa: www.orastioaradesus.ro.
Se desfășoară în zonă o serie de manifestări folclorice, etno-folclorice și istorice.
Serbarea de la Costești se desfășoară an de an în perimetrul cabanei Costești, la poalele dealurilor pe care se găsesc cetățile Blidaru și Costești. Aici au loc parade ale portului popular, spectacole, dansuri,unele manifestări culturale, reunind nu numa locuitori din zonă ci și din alte zone, alte țări.
2.6. Imagini călușari, imagini nedeie din Valea Grădiștei
Sursa: www.orastioaradesus.ro.
Un alt moment cu profunde semnificații în viața comunităților îl reprezintă obiceiul măsuratul oilor, adevărate sărbători locale, la care paticipă și turiștii. Plecarea oilor la munte și măsuratul oilor au loc între 1-8 iunie, respectiv la reîntoarcerea lor pe 29 august. Tot în legătură cu păstoritul sunt și grupele de fluerași din Grădiștea de Munte, Costești Deal, Platforma Luncanilor, Ohaba Ponor, Federi și Petros.
Nedeile, reprezentând manifestări păstrate din vechime cu puternice valențe turistice aveau la bază un fel de târguri cu ocazia cărora oameni se adunau pentru a face schimb de produse și petrecerea în natură. Cu timpul și-au pierdut rolul economic în dauna serbărilor propriu-zise. Se desfășoară de primăvara până tomna, atrăgând un mare număr de oameni, am- bianța fiind dată de manifestările culturale și recreative.
Folclorul muzical și coregrafic – acesta e reprezentat de învârtită , bătută și hora luncă- nească.
Dintre obiectivele etnografice care se întâlnesc în Valea Grădiștei amintim: cioplitul lemnului, țesutul, confecționarea de fluiere din lemn, tăbăcitul și cojocăritul. Un rol important și o dezvoltare largă l-a avut țesutul folosindu-se războaie de țesut din lemn manuale, țesăturile din zonă fiind renumite odată.
Dintre obiceiurile ce se întâlnesc în zonă, acestea pot fi clasificate pe antimpuri,astfel:
– Obiceiuri de iarnă: pițărăii – în ajunul Crăciunului; obiceiul călușerilor de Crăciun; colindul; plugușorul;sorcova.
– Obiceiuri de primăvară: – popelnicul, care se desfășoară în luna aprilie fiind legat de fertilitate. Este specific zonei fetele și flăcăii caută pe dealuri o plantă numită popular popelnic, din care se face o fiertură cu care își spală cosițele într-un ritual însoțit de cântece și strigături.
– armindenul, care simbolizează venirea primăverii, casele și porțile sunt împodobite cu crengi verzi de fag, mesteacăn sau salcie.
– Obiceiuri de vară : cununa grâului – are loc după terminarea secerișului când se alcătuiește o cunună de spice care se udă și se aduce în casă, aducerea cununii fiind însoțită de cântece și jocuri, ea simbolizând bogăția anului.
În ceea ce privește construcția caselor în zonă se resimte influența săsească, dar s-au păstrat și multe elemente dacice. Astfel, întâlnim elemente autohtone ornamentale în construcția porților de lemn, prin chenare și încrustături. Se întâlnesc crestături variate pe stâlpii funerari dincimitirele satelor, pe furcile de tors, la războaiele de țesut.
Sub aspectul limbajului populației din satele din Valea Grădiștei trebuie remarcat caracterul conservator al graiului de aici, fapt de altfel specific pentru toate împrejurimile Orăștiei și chiar pentru întreg ținutul Hunedoarei și al Țării Hațegului.
Datorită configurației geografice a zonei, legăturile atât de stânse dintre aceste sate prin căile de comunicație, prin căsătoriile care se fac, prin nedeile atât de caracteristice care adună toate satele, elementele de folclor își au note comune dar și trăsături specifice.
2.3. Trasee turistice în zonă
Cetățile dacice și peisajele unice ale Munților Șureanu fac din Valea Grădiștei una dintre cele mai importante zone turistice din județul Hunedoara.
În continuare vor fi prezentate câteva trasee turistice ale Văii Grădiștei , destinate amatorilor de turism montan și istoric.
Cabana Costești – Cetatea Costești
Plecând din fața cabanei Costești și după trecere râului Grădiște ce-și strecoară apele la câțiva metri de tabăra Costești, începe urcușul dealului de vest, un mamelon pe al cărui vârf, la 560 m, dacii au construit cetatea, într-un punct chei al drumului spre Sarmizegetusa Regia. Sus, la cetatea de pe Cetățuia se poate ajunge pe două căi: urcând dealul pe o pantă aparent dificilă sau pe marcajele serpentinelor domoale ce înconjoară dealul.
Pe înălțimea pe care se află situată cetatea, peisajul înconjurător este foarte impresionant, deschiderea largă asupra Văii Grădiștei din sud spre nord, până departe în Valea Mureșului.
Cetatea Costești a fost de două ori cucerită și distrusă de romani și roasă ulterior de dintele neîndurător al vremii.
Cabana Costești – Cetatea Blidaru
Se pornește la acest traseu de pe platoul din fața cabanei înaintând spre sud- vest, prin pajiști, de-a lungul apei apropiindu-te de Dealul Blidaru, situat la cca 4 km de Costești, pe o înălțime de 750 m, afându-se ruinele cetății.
Locul în care este amplasată cetatea constituie o poziție dominantă, oferind garnizoanei dacice posibilitatea unei supravegheri a întregii zone înconjurătoare și mai cu seamă accesul spre centrul Sarmizegetusei. Pe vreme liniștită și senină, spre nord se observă râul Mureș, dominat în spate de Munții Apuseni.
Cabana Costești – Piatra Roșie
Plecând de la cabană pe lângă Făierag, se vede parțial spre Blidaru și așezarea Luncani, drumul construit de daci, de fapt întreaga zonă fiind o veche vatră autohtonă. La Luncani se poate observa și astăzi rămășițele unui castru roman. De aici putem urca pe Țifla, unde s-a găsit ceramică din cultura Coțofeni. în apropiere un alt obiectiv turistic ce merită vizitat – Peștera Cioclovina, cu urme ale ursului de peșteră.
După încă 1 h de mers, ajungem la Piatra Roșie așezată pe un mamelon stâncos, unde avem prilejul să vizităm alte vestigii dacice.
Cabana Costești – Sarmizegetusa Regia
Plecând din centru localității Grădiștea Muncelului, pe râu în sus și după confluența Văii
Anineșului cu Valea Grădiștei, urmează un drun forestier de încă 5 km până la Dealul Grădiștei.
Drumul nou tăiat pe fața stângă a dealului este cel mai accesibil drumețului și mașinilor, el mergând până în incinta cetății. Sus la altitudinea de 1200 m vom vizita vestigiile centrului dacic de aici.
Călătoria nu se încheie aici, se poate continua pe drumul forestier până la capătul acestuia unde ajungem la Șteua Mică o vestită stână din partea locului. La 20 iulie are loc aici cunoscuta nedeie ce reunește pe toți ciobanii și băcițele din zonă.
Beriu – Strungari
Din centrul satului Beriu deplasându-te pe ulița Mesteacănului spre Dumbravă, parcurgând Piscul Gruiului, după 5 km parcurși prin Dumbravă rămân în urmă Rodina Sărăcii, a Beriului, barajul Beriului și se ajunge la muntele Sâna.
Pe cărările ce străbat acest munte de-a lungul se ajunge la izvoarele Strâmbării, afluient al Sibișelului, de unde pe un scurt coborâș se ajunge în Poiana lui Stan, lăsând în partea stângă Leșu se ajunge în pășunea Strugari.
Sereca – Aoș – Dîncu Mic
Din șoseaua Orăștie – Costești, în dreptul satului Sereca, traversând podul peste râul Gră-diște și apoi întreg satul, se ajunge în partea de sus a așezării către pădurea numită Aoș, pădure
formată din gorun și carpen.
Parcurgând dealul Serăcii pe la marginea pădurii sau prin apropierea viilor, de sus se poate admira integral panorama văii Grădiște cu satele ce se întind pe firul apei. Coborând ușor dealul 3 km se ajunge în satul Dîncu Mic de unde se poate trece prin Tămășeasa și Turmaș în șoseua națională Orăștie – Deva (D.N. 7).
Ludești – Prisaca
Din centrul satului Ludești urcând pe un drum de hotar către grupul de case Bîrnea, de aici continuând urcușul parcurgând Plaiu, Poiana lui Nistor, Cireșu, Poiana Mare, Cioaca Tăului – o poiana cu un mic lac, Scaunul lui Țambă se ajunge la Vârful Prisaca.
Din vârf, privirea poate cuprinde, până în depărtări, așezări, văi, munți, oreșe (Călan, Hunedoara, Țara Hațegului, Deva, Valea Mureșului, Munții Apuseni).
Orăștioara de Sus – Glămeea
Parcurgând traseul, plecând de la șoseau asfaltată din dreptul bufetului și restaurantului din sat, spre vest, trecând râul Grădiștea, pe lângă viile satului, se începe urcușul spre Glemeea. Ajuns în vârful dealului ai parte de o priveliște încântătoare în partea estică se vede culmea Strugarilor, lanț al Munților Orăștie, cu păduri ce alternează cu fânețe, spre sud se zăresc ruinele cetăților dacice.
Căstău – Cucuiș
Pornind din centrul satului Căstău, trecând pe lângă școală, pe drumul forestier spre Cucuiș, rămânând în urmă viile Căstăului, Valea Corbului, Dosul Varniței, Muchea Cetății și în dreapta Valea Mărului.
Peisajul din jur este dominat de fânețe și pășuni care se întind pâna în marginea pădurii din partea stângă. După 4 km parcurși pe drumul forestier se ajunge în satul Cucuiș, prin care trece pârâul cu acelaș nume. În Cucuiș s-a construit o frumoasă mănăstire care este astăzi în stadiul de finalizare unde au loc slujbe la care participă atât locuitorii din zonă cât și cei din împrejurimi, trasportul fiind asigurat de autobuze cu plecări din Orăștie și Costești.
CAPITOLUL 3. PREZENTAREA ACTIVITĂȚII TURISTICE A VĂII GRĂDIȘTEI,
JUDEȚUL HUNEDOARA
3.1. Prezentarea generală a Văii Grădiștei
3.1.1. Așezarea geografică
Valea Grădiștei este situată în S-V Transilvaniei, într-o zonă depresionară, în centrul Culoarului Orăștiei, la S de râul Mureș. Pe aici trecea marele drum roman către N, iar pe Mureș se desfășura o bogată navigație, sarea și lemnul mergând pe drumul apei până în țările vecine.
Valea Grădiștei are ca poartă de intrare orașul Orăștie, care este situat în centrul culoarului depresionar, având coordonatele geografice de 45°47'30" latitudine nordică și 23°11'30" latitudine estică.
Mărturii cu privire la civilizația locuitorilor care au populat această zonă a Văii Grădiștei datează din cea de-a doua epocă a fierului când strămoșii noștri daci au dezvoltat aici o strălucită viață materială și spirituală.
Unitățile prelucrătoare sunt: Chimica, Fares, întreprinderea de prelucrare a lemnului. Alături de acestea au apărut numeroase IMM-uri, în special pe prelucrarea pieilor, marochinăriei și industriei alimentare .
Valea Grădiștei este compusă din comunele Beriu și Orăștiara de Sus, cu satele aparținătoare: Căstău, Beriu, Sereca, Orăștioara de Jos, Bucium, Orăștioara de Sus, Ludești, Costești, Grădiște, Ocolișu Mic și din municipiul Orăștie.
Cele mai importante dintre satele componente ale Văii Grădiștei sunt: Beriu, Orăștioara de Sus, Costești.
Satul Beriu – are o suprafață agricolă totală de 41,5 ha și se află situat la o distanță de 23 de km de Deva și 11 km de Costești. Privit din înălțimile dealului viilor Beriu are forma unei cruci, întinzându-se de-a lungul râului Grădiștea în care se disting Ulița Câmpului, Ulița Mare, Ulița Crinului, Ulița Mesteacănului – nume atribuit străzilor după toponimele de hotar.
Așezat pe trasee mărginite de câmpurile întinse Beriu este din punct de vedere administrativ centru de comună. Beriu are o populație care a ajuns la un număr de 718 persoane și un număr de 206 gospodării. Referitor la teritoriul satului se admite că prin hotarul din vestul așezării a fost drumul principal de acces spre cetățile dacice, și totodată că acest teritoriu a Beriului, ca de altfel întreg ținutul Orăștiei constituia grânarul dacilor.
Parcurgând satul pe șoseaua asfaltată se ajunge la Hula din Grui, o ridicătură ce oferă o vizibilitate deosebită spre satele din jur. La numai câteva sute de metri în partea dreaptă, se află un drum neasfaltat care duce la satul Sereca.
Deși este o așezare mică satul Sereca apare în documentele din epoca feudală cu precizarea că sașii au colonizat aici în același an cu cei de la Beriu (1334).
Satul numără 228 de locuitori, distanța de la Beriu la Sereca este de 1 km, iar de la Orăștie de 8 km, de aici până la Costești este de 10 km.
Satul Orăștioara de Jos are 409 locuitori. O parte din case apar grupate la distanță de sat pe Valea Orăștioarei. Distanța de la Orăștioara de Jos la Orăștie este de 10 km, până la Beriu de 3 km, iar până la Costești de 8 km.
Străbătând frumoasa lunca a Buciumului pe o distanță de 3 km se intră pe raza comunei Orăștioara de Sus. Primul sat este Bucium care are un număr de 345 locuitori. Ca un fenomen specific și pentru satele ce vor urma de aici înainte, cu excepția satului Costești, Buciumul nu are în șosea decât puține case, satul fiind așezat pe vale, în partea stângă a direcției de mers. Poate că retragerea caselor, a gospodăriilor de la drumul mare poate fi pusă pe seama faptului că în trecut oamenii se fereau să stea în calea trecătorilor care puteau fi oști, mai târziu jandarmi sau alți reprezentanți ai autorităților.
Distanța de la Bucium este de 40 km, până la Orăștie de 14 km iar până la Costești circa 6 km. La 1 km mai spre sud se află centrul de comună Orăștioara de Sus.
Satul Orăstioara de Sus are o suprafață agricolă totală de 42,60 ha din care 16,60 ha suprafață locuită.Locuitorii satului sunt în număr de 663 din care 325 de sex feminin și 308 de sex masculin. Satul este așezat pe ambele părți ale râului.
În trecutul așezării sunt consemnate urmele unui castru roman pe înălțimea din stânga pârâului, de unde au fost scoase la iveală: țigle, vase și monumente epigrafice sau sculpturale.
În Orăștioara de Sus, monumentul din fața școlii numit ,,Crucea Horeștilor” amintește despre participarea unui de grup de țărani iobagi de aici la marea Răscoală din 1784.
Tot aici s-a născut dintr-o familie de învățători, profesor universitar doctor loan Baciu, membru al Academiei de Științe Medicale și mai mulți ani la rând rector al Institutul Medico-Farmaceutic din Cluj Napoca.
Din totalul celor 267 de gospodării din localitate cel puțin 20 îndeplinesc condițiile necesare practicării agroturismului.
Mergând mai departe pe firul apei, numai la 1 km de satul Orăștioara de Sus, se află ascuns în multă verdeață satul Ludești, așezat tot pe o vale. Din Ludești pleacă spre sud-vest un drum comunal prin ocolișul mic, la Călan, în valea Streiului, drum care face legătura cu țara Hațegului.
Satul Costești este o localitate așezată în cea mai mare parte la șosea. Numele satelor din zona Văii Grădiștei pot fi explicate numai în rare cazuri. în legătură cu satul Costești se cunoaște o legendă care încearcă să localizeze aici pe un anumit haiduc Costea care își avea ascunzișul în văgăunile dealului Prisaca. El ajuta oamenii acestor locuri cu bogățiile ciocoilor de peste munți. Drept amintire pentru binefăcătorul lor urmașii au numit întreg teritoriul Costești.
Satul Costești are o suprafață totală de 32,06 ha, din care zona de locuit este de 16,25 ha. Populația totală este de 508 persoane, din care 235 de sex masculin și 273 de sex feminin.
Distanța Costești Deva este de 45 km, Costești – Orăștie de 18 km, Costești – Grădiște de 13 km. Datorită așezării sale, localitatea beneficiază de o mare importanță în ce privește turismul rural și agroturismul.
3.1.2. Căile de acces
Municipiul Orăștie este situat pe DN 7 Arad-Sibiu-Brașov-București. Prin localitate trece linia ferată Arad-București cu ramificații spre Alba lulia și Cluj.
De la Deva se poate ajunge la Orăștie pe calea ferată Arad-Teiuș sau pe DN 7 distanța de la Deva la Orăștie fiind de 27 km, de la Hunedoara-Sântuhalm și în continuare pe DN 7 prin Simeria la Orăștie distanța de la Simeria la Orăștie este de 15 km.
Se poatea junge la Orăștie de la Alba lulia pe șoseaua națională Sebeș – Orăștie (50 km) sau prin Vințul de Jos și pe calea ferată Alba lulia – Orăștie (45 km).
De la Zlatna se poate ajunge în Orăștie prin Geoagiu Băi, Geoagiu (43 km) orașul este legat de zona înconjurătoare și prin șoselele Orăștie – Romoz – Vaidei, o alta leagă Orăștia de Pricaz, iar la vest spre Deva, din șoseaua națională, se ramifică un drum pe direcția Turmaș – Mărtinești – Jeledinți.
Orașul Orăștie, principala poartă de intrare în Valea Grădiștei, a avut și va avea un rol important în dezvoltarea turismului în această zonă. Șoseaua de legătură de la Orăștie spre Valea Grădiștei pornește pe traseul Căstău – Beriu – Sereca – Orăștioara de Sus – Ludești – Costești, iar de la Costești pe un drum forestier, de-a lungul Văii Grădiștei până la cetățile dacice din Munții Orăștiei.
Șoseaua este modernizată (asfaltată) până la ieșirea din localitatea Costești spre Grădiște, de aici urmând drum forestier dar pe care se poate circula cu ușurință, urmând ca și acesta să se modernizeze în viitorul apropiat.
3.1.3. Scurt istoric al zonei
Ținutul muntos aflat la miazăzi de Orăștie prin înălțimile sale domoale, pășunile și izvoarele bogate, lemnul și zăcămintele sale de fier a asigurat din cele mai vechi timpuri punctul unei prielnice locuiri și al unei intense activități economice.
Încă din paleolitic peșterile din zonă au fost intens locuite, la Cioclovina fiind descoperit un craniu uman datat de circa 30.000 ani. Tot aici au fost aflate și urme de locuire neolitică, pentru că în perioada de trecere spre epoca bronzului, vârfurile înalte precum Țâfla Luncanilor (865 m) să asigure adăpost și adaptarea purtătorilor culturilor Coțofeni. Din prima vârstă a fierului datează un tezaur format din obiecte de podoabă ascuns într-una dintre sălile peșterii Cioclovina.
Purtătorii civilizației metalelor, acei indo-europeni, din rândul cărora pe parcursul epocii bronzului și în prima vârstă a fierului se va naște marea familie a triburilor trace, vor evolua spre sfârșitul mileniului î.e.n. la nord de Dunăre, sub forma unor populații aparte, fiind numiți geți de către greci și daci în izvoarele latine. În evoluția sa geto- dacică, se cristalizează spre organizarea statală, lucru care se va petrece sub conducerea marelui dac Burebista, care ajutat fiind de preotul Deceneu, reușește să unească toate teritoriile locuite de daci, punând bazele unui stat puternic, respectat de marile puteri ale vremii.
În această epocă în care centrul lumii dacice se mută din Câmpia Munteniei în Munții Orăștiei, aici se va afla vreme de un veac și jumătate centrul politic, militar și religios al lumii dacice, aflate în apropierea așa cum spune geograful antic Strabon, a muntelui sacru Kogaion.
Având ca axă principală apa Grădiștei, dar și intens circulate drumurile pe culme, care fac legătura cu Țara Hațegului, dar și cu ținuturile subcarpatice, acest centru al lumii dacice s-a dezvoltat sub forma unui complex care cuprinde așezări civile, fortificații și temple religioase sub o formă caracteristică, unică, având un caracter de excepție în afara granițelor lumii greco-romane.
Interesele politice și militare ale statului Dac și nu în ultimul rând pericolul roman, îl vor determina pe Burebista să-și înzestreze cu fortificații teritoriile. S-au fondat zeci de noi fortificații, iar cele mai vechi au fost reamenajate, acest efort a cuprins în mod firesc și zona capitalei sale, aflată la poalele muntelui Kogaion, pe Dealul Grădiștei numit Sarmizegetusa.
La Sarmizegetusa elementul principal îl constituie templele dacice, organizată într-o zonă sacră, protejată de fortificații și care ocupă terasele amenajate ale Dealului Grădiștei.
Pentru a proteja centrul spiritual al dacilor și populația care locuia aceste teritorii a fost ridicat încă de pe vremea lui Burebista un vast sistem defensiv, dinspre sud accesul era barat de cetatea de la Bănița, dinspre vest de cetatea de la Piatra Roșie, la nord de cetățile Tilișca, Căpâlna pe valea Sebeșului, Cugie și Cucuiș.
Drumul principal care înainta dinspre valea Mureșului spre sud este străjuit de două puternice cetăți, aflate pe înălțimi alăturate, cetatea de la Costești și cetatea Blidaru.
În biserica de la Ludești s-a păstrat ca raritate de veche carte românească Noul Testament de la Bălgrad, cartea are două predoslovii scrise de Mitropolitul Simion Ștefan; una dedicată lui Gheorghe Rakoczi principele Transilvaniei, sprijinitor al tipăriturii, iar cealaltă adresată cititorilor, care cuprinde observații asupra relației dintre circulația cuvintelor și unitatea limbii.
Acest scurt istoric al zonei se vrea un sincer îndemn la drumeție, în acest dăruit și înzestrat cuib străvechi de pământ strămoșesc, de viețuire al înaintașilor, fără a pretinde că am reușit să arăt totul despre încărcătura de istorie și pitoresc a zonei prezentate.
3.2. Baza tehnico-materială generală a zonei
Este știut faptul că pe lângă elementele de atracție ale unei zone turistice, un rol foarte important îl au mijloacele (resursele) materiale adecvate, capabile să asigure cazarea și satisfa- cerea turiștilor pe anumite perioade de timp și cu ocazia realizării voiajelor. Aceste mijloace cunoscute sub denumirea generică de bază tehnico- materială (capital tehnic) se prezintă intr-o structură diversă (unități de cazare și alimentație, mijloace de transport, instalații de agrement) adaptat specificului nevoilor turiștilor, funcțiilor economice și sociale ale turismului.
Resursele turistice cuprind ansamblu atracțiilor turistice, naturale și antropice dintr-o zonă, regiune sau țară.
Alături de resursele naturale, resursele turistice create de om pot deveni factori de pro- movare ai activității turistice.
Din punct de vedere al resurselor naturale și cultural istorice, satele românești răspund unor multiple motivații ale turiștilor români și străini. O imagine de marcă a Văii Grădiștei o reprezintă comorile de artă populară, etnografie și folclor pe lângă cele istorice.
Fiind componentă a ofertei turistice, baza tehnico-materială joacă un rol important în organizarea și dezvoltarea turismului în zona Văii Grădiștei. Asfel, dimensiunile și structura sa, nivelul tehnic al echipamentelor, determină nemijlocit accesul și prezența turiștilor în zonă, amploarea fluxului și gradul de mulțumire a turiștilor. Totodata prin creșterea și modernizarea dotărilor materiale se antrenează intensificarea circulației turistice în zonă.
Baza tehnico-materială generală a zonei include o infrastuctură specifică formată din unități de cazare, unități de alimentație, mijloace de transport, instalații de agrement, unități de tratament și o infrastructură generală care cuprinde: căi de comunicație, rețele de alimentare cu apă, energie electrică, unități comerciale și de prestări servicii.Valea Grădiștei este ,,legată” de municipiul Orăștie prin șoseaua Orăștie-Beriu-Costești, șosea modernizată. Mijloacele de transport public circulă pe această rută la intervale de 4 ore, iar în timpul serbărilor de la Costești la intervale de o oră.
3.2.1. Infrastructura generală
Infrastructura comunei este alcătuită dintr-o rețea complexă de drumuri ce leagă satele comunei între ele și îi asigură accesul spre căi de comunicație de nivel național, atât șosele cât și căi ferate.
Axa principală a acestei infrastructuri o reprezintă drumul județean amenajat de-a lungul Râului Grădiștei, pornind de la Orăștie și străbătând teritoriul comunei pe axa sa centrală până la marea cetate Sarmizegetusa Regia și Hieropola de pe Dealul Grădiștei, un piemont al Muntelui Godeanu. Lungimea segmentului acestui drum județean pe teritoriul comunei noastre este de 35 km, asfaltat între Orăștie și Complexul turistic de la Costești și în curs de modernizare de la acest complex până la Dealul Grădiștei, lucrările fiind în desfășurare.
O ramură a drumului județean leagă Valea Grădiștei cu Valea Streiului, pornind din Ludești și Ocolișul Mic spre Călan.
Drumurile spre satele de munte și dintre acestea sunt, cele mai multe forestiere, altele sunt drumuri de culme, pe care din vremuri străvechi urcă turmele de oi spre pășunile montane primăvara și coboară toamna, de aceea sunt și denumite unele „drumuri ale oilor”. De la Orăștioara de Sus sunt următoarele distanțe până la localitățile mai importante din jur: Deva: 37 km; Orăștie (Gară): 17 km; Alba Iulia: 67 km; Călan: 11 km; Hunedoara: 26 km; Hațeg: 28 km; Cugir: 32 km.
În trecut (1936-1972) în bazinul Văii Grădiștei, în amonte de Costești funcționa o rețea de cale ferată forestieră (Valea Grădiștei – Valea Rea – Valea Anineșului – Valea Godeanului), dezafectată în urma puternicelor inundații din anul 1971 și înlocuită cu drumuri forestiere amenajate pe rutele fostei căi ferate cu encartament redus, amintite mai sus.
Un accent mare se pune în prezent pe infrastructură, pe modernizarea căilor de acces în localități și în interiorul acestora. Sunt în desfășurare lucrări de mare anvergură pe drumul dintre Costești și Grădiștea Muncelului – Cetatea Sarmizegetusa Regia, fapt ce va impulsiona turismul istoric și montan, împlinindu-se un deziderat mult așteptat de foarte multă lume.
În 2007 a fost pus în aplicare un mare proiect , alimentarea cu apă a celor patru sate de pe cursul râului , organizându-se licitația pentru executarea lui în primăvara aceluiași an.
De asemenea, sunt în proiect drumuri de acces pentru satele de munte Stânișoara (Costești Deal) și Strugari, apoi de modernizare a drumului județean ce leagă Valea Grădiștei cu cea a Streiului între Ludești și Călan, prin Ocolișul Mic, cât și drumurile din interiorul localităților.
Toate satele comunei sunt racordate la rețele electrice, chiar și cele mai izolate gospodării din satele de munte fiind conectate la aceste rețele.
Satele de la poalele munților sunt racordate la rețeaua de telefonie fixă a societății Romtelecom, în satele montane funcționând stații de telefonie prin satelit, la care sunt conectate un număr important de gospodării și care dispun de mijloace de informare socio-culturală pe care le utilizează însă în funcție de modul lor de viață. Proiectele de dezvoltare a infrastructurii comunei, derulate de Primăria Orăștioara de Sus, au ajuns pe ultima sută de metri. Cu toate acestea, lipsa fondurilor împiedică finalizările acestora, precum și implementărea unor noi proiecte.
Cetățile Dacice și peisajele unice ale Munțiilor Șureanu fac din Orăștioara de Sus una dintre cele mai importante zone turistice din județ. Pentru a atrage un număr cât mai mare de turiști și pentru a promova localitatea, administrația locală a reușit să atragă fonduri pentru înființarea unui Centru de Informare Turistică. Valoarea proiectului se ridică la aproximativ 200.000 de euro, bani care sunt folosiți pentru construcția unei clădiri noi și dotarea acesteia cu echipamentele necesare. Mai mult, în cadrul acestui proiect vor fi tipărite broșuri informative cu privire la principalele obiective turistice din localitate și vor fi amplasate câteva zeci de panouri publicitare pe drumurile principale care duc spre comună. Implementarea acestui proiect este în grafic. Construcția clădirii este realizată în proporție de 50 la sută, iar elementele grafice în proporție de 70 la sută. Până în primăvară,Centrul de Informare Turistică va fi finalizat.
Proiectul finanțat prin OG 7 privind introducerea rețelei de apă în patru sate ale comunei, respectiv Costești, Ludești, Orăștioara și Bucium, a fost realizat în proporție de 95 la sută. Gospodăriile au fost racordate la noua rețea, a fost construită stația de clorinare, însă nu s-au putut finaliza lucrările din cauza lipsei de fonduri bănești pentru a construi stația de tratare a apelor. Fără aceasta nu se poate furniza apă potabilă gospodăriilor.
În cursul lui 2011 s-a reușit finanțarea de la Fondul de Mediu pentru un proiect ce prevede introducerea rețelei de canalizare în cele patru sate. Are o valoare de peste nouă milioane de lei, iar din bugetul local trebuie finanțat 25 la sută din valoarea proiectului. ,,Proiectul tehnic este întocmit, mai este nevoie de ultima vizită în teren și apoi încep lucrările” .
Un alt proiect care îmbunătățește considerabil nivelul de trai al locuitorilor din comună și care se apropie de finalizare presupune modernizarea drumurilor de acces pentru exploatațiile agricole. Valoarea acestuia depășește cinci milioane de lei și au fost realizați 18 kilometri de drum forestier în satele Costești, Ludești, Orăștioara, Bucium și Ocolișu Mic.
Zona de dezvoltare durabilă a activităților umane este reprezentată de:
– intravilanul localităților de pe teritoriul parcului;
– lunca V. Grădiștei pe porțiunea de la limita intravilanului localității Costești până la confluența cu V. Albă, cu excepția suprafețelor ocupate de habitatele cu anin negru care urmează a fi identificate și delimitate în cadrul sitului Natura 2000;
– în Lunca Streiului, enclava situată pe partea dreaptă a drumului forestier (în sensul de mers spre Valea Rea) din dreptul u.a. 202 până la pârâul care separă u.a. 198 și 196; Enclava situată în vecinătatea parcelei 167, pe partea dreaptă a drumului forestier (în sensul de mers spre Valea Rea) extinzându-se și in stânga drumului forestier pe porțiunea în care lunca se lărgește, până la pârâul din dreptul bornei 323 (u.a-urile si bornele fac parte din UPII Stânga Strei);
– amenajarea hidrotehnică existentă de pe Valea Godeanu și Grădiște;
– infrastructura rutieră.
Pe lista de priorități ale administrației locale se află finalizarea lucrărilor la căminul cultural din satul Grădiștea de Munte, unde mai trebuie înlocuită tâmplăria și zugrăveala interioară și exterioară. În plus mai sunt câteva drumuri care necesită intervenți DC 508 și DC 508 B din Grădiștea de Munte.
3.2.2. Infrastructura turistică
3.2.2.1. Unități de cazare
Valea Grădiștei are o capacitate totală de 858 locuri cazare în unitățile de primire turistică , ele fiind repartizate astfel: hoteluri de trei stele(2), cabane turistice(1), sate de vacanță de trei stele(1), sate de vacanță de două stele(1), campinguri de o stea (1), popasuri turistice(1),pensiuni turistice urbane de o stea(1), pensiuni turistice rurale de trei margarete(4), vezi anexele 12,13; pensiuni turistice rurale și agroturistice de două margarete(5),pensiuni cu o singură margaretă(1) și camere de închiriat în locuințele familiale de o stea.
Structurile turistice de cazare din Valea Grădiștei pot fi abordate folosind diferite criterii de segmentare ca: tipul unității și gradul de confort, denumire și amplasament, capacitate(locuri), servicii oferite.
Structurile turistice de cazare în Valea Grădiștei în anul 2012
Tabel nr.3.1
Sursa: elaborat de autor pe baza datelor culese de la Institutul Național de Statistică și de pe site-ul www.infotravelromania.ro/norme.html.
Per ansamblu, situația locurilor de cazare în cabanele din Valea Grădiștei este precară, numărul locurilor de cazare din cabane fiind foarte mic ( 23 de locuri) comparativ cu numărul locurilor din celelalte unități de cazare ( 860 locuri cazare ). Această situație se datorează slabei importanțe față de această categorie de cazare din partea proprietarilor de cabane, precum și modernizarea continuă a celorlalte unități de cazare.
Pensiunile turistice rurale și satele de vacanță sunt cele mai numeroase unități de cazare din Valea Grădiștei, având o capacitate totală de 783 locuri cazare ( 353 locuri pensiuni , 430 locuri sate de vacanță) , iar evoluția lor este într-o continuă creștere.
Turismul rural dă posibilitatea cunoașterii mai bine a spațiului rural cu toate valorile sale marteriale, spirituale , și ocupaționale, de către populația din mediul urban.
3.2.2.2. Unități de alimentație
Din punct de vedere al unităților de alimentație zona Văii Grădiștei dispune, la ora actuală, de 14 restaurante, 3 restaurante fast-food-uri, 5 baruri și o cofetărie.Mijloace de alimentație existente în zonă mai pot fii: camping Costești și alimentarea din gospodăriile localnicilor.
În priviința structurii turistice de alimentație din Valea Grădiștei pot fii folosite diferite criterii de segmentare ca: tipul unității și specificul acesteia, respectiv stele, denumire și amplasament, capacitate( locuri la masă).
Structurile turistice de alimentație în Valea Grădiștei în anul 2012
Tabel nr.3.2
Sursa: elaborat de autor pe baza datelor culese de la Institutul Național de Statistică și de pe site-ul www.infotravelromania.ro/norme.html.
Per ansamblu , situația capacității ( locuri la mese) alimentației publice din Valea Grădiștei este bună, având un total de 2990 număr locuri la mese.
Restaurantele clasice și restaurantele pensiune sunt cele mai numeroase unități de alimentație din Valea Grădiștei , având o capacitate totală de 1805 locuri la mese.
Unitățile de alimentație din Valea Grădiștei reprezintă un punct de atracție turistică fiind foarte variate în gastronomie; cele mai căutate fiind restaurantele pensiunilor agoturistice.
Pe lângă unitățile amintite mai sunt: alimentarea în gospodăriile localnicilor din Valea Grădiștei, alimentarea la popasurile turistice, alimentarea la stână.
Unitățile de alimentație din Valea Grădiștei reprezintă un punct de atracție turistică fiind foarte variate în gastronomie; cele mai căutate fiind restaurantele pensiunilor agoturistice.
Pe lângă unitățile amintite mai sunt: alimentarea în gospodăriile localnicilor din Valea Grădiștei, alimentarea la popasurile turistice, alimentarea la stână.
3.2.2.3. Instalații de agrement
Realizarea scopului fundamental al vacanței-odihnă, recreere și distracție, evadarea din cotidian-presupune, între altele, crearea unui cadru, unei ambianțe de deconectare. Totodată creșterea preocupărilor pentru materializarea dezideratului de odihnă activă-caracteristică esențială a vacanțelor în societatea modernă-stimulează apariția și dezvoltarea unor servicii specifice,a celor de agrement.
Semnificând etimologic plăcere, distracție, agrementul turistic se poate defini ,,prin an-samblul mijloacelor, echipamentelor, evenimentelor și formelor oferite de unități, stațiuni sau zone, turistice, capabile să asigure individului sau unei grupări sociale o stare de bună dispo-ziție, de plăcere, să dea senzația unei satisfacții, unei împliniri, să lase o impresie și o amintire favorabilă”.
Această accepțiune evidențiază varietatea activităților de agrement și multitudinea planurilor pe care acționează, dar și faptul că acesta se constituie într-un element fundamental pentru satisfacerea nevoilor turiștilor, ceea ce îi conferă statutul de componentă de bază a prestației turistice.
Mijloacele de agrement din Valea Grădiștei sunt:
– elementele naturale ( formele de relief , cetățile , Parcul Natural Grădiștea Muncelului , Râul Grădiștei).
– terenurile de sport unde se poate practica: footbal, volei, tenis de câmp; acestea fiind amplasate în Costești;
– organizarea de spectacole, expoziții, concursuri;
-viziterea unor obiective turistice locale (biserici și mănăstiri , monumente istorice de artă și arhitectură , obiective rurale/istorice);
– activități sportive și de relaxare (pescuitul sportiv, airsoft, tirolină, echitație, tir cu arcul, traseu cu obstacole, plimbări cu bicicleta / ATV, activități sezoniere: ski);
– activități cu caracter rural (asistare la mulsul vacilor, prepararea brânzei, a mamăligii, țuicii, etc);
– în funcție de sezon se pot organiza plimbări cu sania sau cu căruța trasă de cai;
– cazinoul ,, Las Vegas” din Orăștie.
Zona Văii Grădiștei este o destinație ideală pentru petrecerea vacanței, ea răspunde nu numai motivației turismului cultural și de cunoaștere ci și altei cerințe moderne: aceea de petrecere a timpului liber în natură, fapt de altfel costatat și în alte țări: anchete făcute printre vizitatorii monumentelor istorice demonstrează că atenția se îndreaptă nu numai asupra monumentelor ci și asupra mediului lor înconjurător.
CAPITOLUL 4 . PROPUNERI DE VALORIFICARE A POTENȚIALULUI TURISTIC AL VĂII GRĂDIȘTEI , JUDEȚUL HUNEDOARA
4.1. Analiza SWOT a Văii Grădiștei
Pentru a valorifica în mod eficient potențialul turistic de care dispune zona Văii Grădiștei este necesară realizarea unei analize minuțioase a modului de valorificare a resurselor existente, pentru a sesiza eventualele oportunități și amenințări, de care trebuie să ținem cont în elaborarea politicilor de marketing.
În vederea stabilirii obiectivelor ce urmează a fi atinse și strategiile de urmat pentru valorificarea eficientă a potentialului turistic al acestei zone se efectueaza analiza SWOT. Rezultatul acestei analize se va reflecta în transformarea amenințărilor în oportunități prin utilizarea eficientă a resurselor de care dispune.
Conform principiilor analizei SWOT, vom sintetiza în continuare principalele puncte tari, oportunități, puncte slabe și riscuri ce definesc actualele condiții ale afirmării turismului în Valea Grădiștei: așezarea geografică și cadrul natural, populația și nevoile sociale, infrastructură, economie.
Analiza SWOT a activității turistice în Valea Grădiștei
Tabel nr.4.1
Sursa: elaborat de autor pe baza datelor culese de pe site-urile www.mdrl.ro și www.cjhunedoara.ro.
Analiza SWOT a Văii Grădiștei are rolul de a realiza noi propuneri de dezvoltare turistică în zonă.
Rezulatul acesti analize se concretizează în ideea că potentialul turistic al zonei este dezvoltat , iar pentru valorificarea lui se impune întocmirea unui plan strategic de marketing. Zona turistică Valea Grădiștei poate fi exploatată dacă, eloborând un program de marketing corespunzător, bazat pe o promovare intensă, este prezentată segmentului de piață adecvat.
4.2. Propuneri de valorificare a potențialului turistic din Valea Grădiștei, prin turism rural și agroturism
Se poate observa că în zona Văii Grădiștei există un mare potențial agroturistic, pe lângă pitorescul peisaj de munte și importante obiective istorice există și posibilități de cazare a turiștilor în gospodăriile oamenilor din zonă. Se impune o amplă acțiune profesională pentru dezvoltarea agroturismului concretizată în:
– seminarii pentru formarea prestatorilor, tour-operatorilor pentru agroturism;
– seminarii pentru formarea tinerilor ca ghizi și agenți locali pentru agroturism;
– centre de informare turistică pentru cei care doresc să practice agroturismul;
– acordarea de consultanță și asistență tehnică din partea Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, asociațiilor și organizațiilor naționale și internaționale care activează în domeniu;
– participarea la manifestări naționale , regionale și locale a prestatorilor de servicii agroturistice.
O altă prioritate este semnalizarea corespunzătoare a zonei , a caselor ce primesc turiști, marcarea circuitelor și traseelor turistice, înscriindu-se și distanța în kilometri și ore.
Lansarea pe piața internă și internațională a ofertei din zonă prin:
– organizarea de manifestări și realizarea de materiale promoționale de către asociațiile și organizațiile naționale ale turismului rural, cu sprijinul prestatorilor individuali de servicii turistice, al firmelor prestatoare și al agențiilor de turism;
– organizarea de acțiuni de marketing și promovare în cadrul programului promoțional al Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului;
– editarea unui catalog al ofertelor gospodăriilor țărănești atestate din zonele selecționate.
Pentru ca etapele de transformare a zonei Văii Grădiștei să se integreze într-o veritabilă rețea agroturistică sunt necesare o serie de măsuri finaciare administrative și legislative luate la nivel național cum ar fi:
– asigurare unui sistem financiar-bancar care să favorizeze formarea și creșterea capitalurilor exploatațiilor agricole;
– crearea unui cadrul legislativ stimulativ;
– acordarea de credite pe termen lung cu dobânzi reduse pentru investiții;
– studii economico-sociologice în vederea elaborării unor proiecte de dezvoltare și integrare a acțiunilor locale în programele elaborate pe plan național;
– sprijinul acordat sectorului de servicii specifice zonei;
– acordarea de sprijin dezvoltării turismului rural și agroturismului;
– combaterea tuturor factorilor de poluare și protejarea mediului înconjurător.
În cataloagele anuale privind oferta turistică rurală să fie cuprinse și calendare privind manifestările folclorice, religioase, culturale din fiecare zonă, acestea putând constitui motivații pentru atragerea turiștilor.
Propuneri care să atragă turiștii în zona Văii Grădiștei, dar și pentru alte zone cu potențial turistic din țară:
– organizări de expoziții artizanale : veselă și tacâmuri, țesături specifice zonei;
– permanentizarea „nedeilor” sau sărbătorilor ce au loc în zonă și stimularea rapsozilor populari, vizitarea de stâne cu servirea tradiționalului ,,balmoș” și a altor preparate.
Potențialul turistic al Văii Grădiștei va putea fi valorifcat la maxim numai printr-o implicare mai amplă a Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului, autorităților și localnicilor din această zonă.
4.3. Elaborarea și comercializarea produsului turistic ,,Valea Grădiștei ” din județul Hunedoara
Produsul turistic ,, Valea Grădiștei ” a fost conceput cu scopul de a aduce la cunoștiința turistilor , existența numeroaselor vestigii arheologice care încă nu sunt cunoscute pe cât ar trebui.Vestigii arheologice ca: Cetatea Costești, Cetatea Blidaru,Cetatea Sarmizegetusa Regia,Cetatea Piatra Roșie,Cetatea de la Fețele Albe, și multe altele care așteaptă să fie vizitate și să fie desoperite din nou.
Traseul propus nu înseamnă neapărat o deplasare arheologică ci mai mult o regăsire sufletească, o întoarcere către natură, dar mai ales o evadare din cotidian, din aglomerație și agitație.
Așadar,am ales aceast traseu și din motive personale, jumătate din obiectivele vizate pe parcursul traseului fiind deja vizitate de către mine.Vreau astfel să le scot la lumina și sper să le sporesc popularitatea.
4.3.1. Indicarea traseului turistic cu prezentarea localitățiilor și a
obiectivelor vizitate
Deva – Orăștie ( Cetatea Orăștiei, Muzeul de Etnografie și Artă Populară Orăștie , Biserica Ortodoxă „ Sf. Mihail și Gavril” , Biserica Ortodoxă „Adormirea Maicii Domnului”, Monumentul „Aurel Vlaicu” , Monumentul lui Decebal ,Statuia Regelui Dac Burebista, Monumentul „Nicolaus Olahus ” , Monumentul Paliei, Monumentul Izvorul de Aur al Dacilor , Parcul orașului) – Costești ( Biserica din Costești, Cetatea Dacică Costești , Cetatea Blidaru , Târsa , Prihodiște , Alun ,Cetatea Piatra Roșie , Peștera Cioclovina , Poiana Omului , Vf. Rudele ,Muntele Meleia , Vf. Tîmpu , Vf. Steaua , Muntele Scîrna , Curmăturea Lupilor( Muntele Godeanu ) ,Cetatea Sarmizegetusa Regia , Cetatea de la Fețele Albe) – Grădiștea Muncelului ( Muntele Cucuna , Moara cu apă , Adăposturile circulare pentru oi) – Deva .
Traseul poate fii urmărit și în anexele 1,2,3,).
4.3.2. Elemente de prezentare generală a produsului turistic
Numărul de turiști: 30;
Numărul de ghizi: 1;
Numărul de șoferi: 1;
Mijloc de transport folosit: autocar ultramodern 3* ;
Numărul de kilometri parcurși în total: 201 km ( ziua I 50 km , ziua a-II-a 30 km , ziua a-III-a 25 km, ziua a-IV-a 32 km , ziua a-V-a 64 km);
Numărul de zile: 5 zile, respectiv 4 nopți;
Perioada de desfășurare: 5-10 iulie 2012;
Preț informativ: 1199 lei.
4.3.3. Analiza succintă a traseului pe zile
Ziua 1:
830-plecare din Deva din fața Hotelului Deva.
Traseul: Deva-Orăștie-Costești
Obiective vizitate:
Orăștie
Cetatea Orăștiei.
În centrul Orăștiei se află ruinele cetății de altădată, cu zidul de apărare ce constituia un sistem de fortificații medievale specifice. Cetatea de la Orăștie este amintită documentar înca din 1544 de către Sebastian Munster, iar pe la 1560 de către Giovanandrea Gromo.
În incinta cetății se situează ansamblul constituit din biserica reformată construită în sec. XIV și biserica evanghelică construită în sec. XIX. În aceeași incintă se află si rotonda ecleziastică care reprezintă un ansamblu arheologic situat sub nivelul solului datând din sec. XI și continând zidurile unei construcții bisericești.
Muzeul de Etnografie si Artă Populară Orăștie. (P-ța Aurel Vlaicu, nr. 1)
Aflat in inima orașului,muzeul înființat în anul 1952 reprezintă cea mai importantă colecție etnografică de pe întinderea județului Hunedoara. Reorganizat în anul 1999, prin colecțiile pe care le deține muzeul expune vizitatorului, aspectele reprezentative ale universului rural hunedorian si cu
precădere pe cele ale zonei Orăștiei.
Biserica Ortodoxă „Sf. Arh. Mihail si Gavril”este una dintre cele mai frumoase biserici din țară, ea reprezentând un punct turistic de primă atracție. Piatra fundamentală a fost pusă în 1936.
Biserica Ortodoxă „Adormirea Maicii Domnului'' este un monument atestat la 1574, când s-a făcut prima construcție pe actualul amplasament ,,Drumul Țării'' (Strada Unirii nr. 4A).
Monumentul „Aurel Vlaicu” din fața colegiului ce-i poărta numele. Bustul lui Aurel Vlaicu, sculptat de Ana Olaru, turnat în bronz,a fost dezvelit la 29 noiembrie 1957, cu ocazia primirii numelui instituției de „Aurel Vlaicu”.
Monumentul lui Decebal bustul este situat in Piața Victoriei , sculptura aparținând lui Maximilian Schulmann.
Statuia Regelui Dac Burebista dezvelită la 18 august 2011, realizată de fundația 'Dacia Revival International Society' din New York, condusă de Dr. Napoleon Săvescu în colaborare cu alți sponsori și asociați.
Monumentul lui „Nicolaus Olahus” monumentul marelui umanist a fost sculptat de Nicolae Adam și s-a dezvelit în 1988 în Piața Victoriei, pe soclul unde altădată era bustul lui Petru Groza.
Monumentul Paliei a fost dezvelit la 28 septembrie 1974, la 750 de ani de atestare documentară a localității. Sculptorul Adam Nicolae, cel care a dăltruit monumentul, vrea să reprezinte, simbolic, prin cele trei fețe, ideea tipăririi cărții.
Monumentul Izvorul de Aur al Dacilor a fost inaugurat la 13 octombrie 2002, fiind realizat de către sculptorul Nicolae Adam, și face parte dintr-un ansamblu arhitectonic de artă ambientală în construcție. Parcul orașului se află amplasat pe o suprafață de aproape două hectare, la extremitatea vestică a Orăștiei, în imediata apropiere a DN7. Aici există specii de arbori ornamentali, brazi și molizi, castani și foioase.În ultimii ani a fost amenajată în centrul parcului și o mică scenă acoperită unde pot fi susținute concerte de către formații artistice în special fanfare.
Costești
Biserica din Costești construită în anul 1883 cu ziduri de piatră și cărămidă, în locul alteia foarte vechi, din lemn; Biserica se remarcă prin pictura sa în stil neobizantin, renovată în tehnica „a fresco”de către pictorul Vasile Cosma din Deva. Este, de asemenea remarcabil prin arta realizării sale, iconostasul bisericii, precum și două picturi pe sticlă reprezentând una pe „Sf. Maria cu pruncul” și cea de-a doua pe „Sf. Mucenic Haralambie” . Și aici au fost achiziționate mai ales în a doua jumătate al veacului al XVIII-lea mai multe carți bisericești deosebit de valoroase,
aflându-se astăzi în muzeul protopopial din Orăștie.
Cetatea Dacică Costești a fost reședința unora dintre regii geto-daci. Situată la intrarea în valea apei Grădiștei, centrul de la Costești a constituit principalul avantpost al capitalei dacice de la Grădiștea Muncelului. Distrusă în primul război daco-roman în 102 p.Chr., cetatea este grabnic refacută și apoi definitiv distrusă și abandonată în anul 106 p. Chr., odată cu cucerirea daciei de către romani.
Ruinele ei au servit drept carieră pentru construirea castrelor.
Cetatea Dacică Costești este un punct de reper deosebit pentru istoria geto-dacilor, fiind prima cetate construită dupa o plavimetrie și o tehnica nouă de influență elenistica (ziduri din blocuri de piatră de talie cu parament dublu), păstrând în acelaș timp elemente ale sistemului vechi de fortificare, sanțuri și valuri de pământ.
Accesul la ruinele cetății se face pe jos, urmând drumul ce duce de la cabana Costești pe partea stângă a drumului Grădiște in cca. 40 minute. Drumul este accesibil și pentru autoturisme parțial până la cca. 300 m de ruine.
Ora și locul sosirii: 21:15, Tabăra Școlară Costești, comuna Oraștioara de Sus, sat Costești.
Servici oferite: dejun la restaurantul Las Vegas din Orăștie, cina la cantina Taberie Școlare Costești,ghid,cazare Tabăra Școlară Costești.
Ziua 2:
7:00- plecare de la Tabăra Școlară Costești
Traseu: Costești- Cetatea Blidaru -Târsa-Prihodiște-Alun-Cetatea Piatra Roșie-Cioclovina-Prihodiște.
Obiective vizitate:
Cetatea Blidaru- face parte din complexul de fortificații care aveau destinația de a apăra capitala Daciei. Importanța acestor ruine constă atât în rolul militar pe care l-a avut, cât și în cel spiritual, ilustrat de existența sanctuarelor de aici. Accesul se face pornind de la cabana costești pe poteca ce urcă pe partea stângă a râului Grădiște spre dealul Blidaru. Drumul prezintă marcaj turistic, este mai dificil si nu poate fi parcurs decat pe jos.
Aici se află și un popas turistic ideal pentru turiști.
Urmând mai departe drumul pe culmea muntelui printre gospodăriile răsfirate pe poieni ale satului de munte Târsa, iar dupa vreo 2 km se ajunge în alt sat de munte, tot cu gospodării răsfirate, Prihodiște. De aici un drum spre dreapta coboară în alt sat de munte Alun, iar mai jos Luncani. La sud-est de Alun, pe un piemont abrupt sub care izvorește Valea Luncanilor, se află ruinele cetății Piatra Roșie.
Cetatea Piatra Roșie așezată pe culmea dealului izolat și cu prăpăstii abrupte din trei părți, a făcut parte din sistemul exterior de fortificații ale Sarmizegetusei, având rolul de a împiedica înaintarea inamicului.
Cetatea a dispus de cinci turnuri, iar în interior de o clădire de lemn cu două încăperi și un pridvor. Spre nord-vestul cetății se afla groapa pentru asigurarea garnizoanei cu apă. Tot aici pot fi văzute și urmele unui sanctuar.
Obiectele mărunte descoperite,atestă faptul ca aici a existat și o intensă viață gospodărească.
Peștera Cioclovina-se află la doi trei km, de cetatea Piatra Roșie, aici se găsesc urme ale omului din neolitic, o vestită colonie de lilieci și mari depozite de guano.
Ora și locul sosirii: 21:15, Prihodiște, popas gospodăriile din Prihodiște.
Servicii oferite: dejun la popas turistic,la ruinele cetății Blidaru, cina la popasul gospodăriilor din Prihodiște, ghid, cazare la gospodăriile din Prihodiște.
Ziua 3:
8:00- plecare de la popasul gospodăriilor din Prihodiște
Traseu: Prihodiște-Poiana Omului- Vârful Rudele-Muntele Meleia-Vârful Tâmpu-Vârful Steaua-Muntele Scârna.
Obiective vizitate:
Muntele Scârna- Muntele Meleia-Poiana Omului
După o noapte de odihnă se poate continua drumul de munte tot pe culme pe direcția sud-est, prin Poiana Omului, apoi pe poieni și prin păduri de brad pe lânga culmea Chicera Izvorului, de unde drumul evoluează prin padure de fag și molid, tot pe culme, mai întai ușor spre stânga , iar după aproximativ doi km spre dreapta unde se deschide o poiana cu o culme mai ridicată și cu câteva salase risipite pe ea, este muntele Porumbelu Mare, apoi drumul intra din nou în pădure, cotind ușor spre stânga, urcând ușor și după aproximativ o jumătate de oră ajunge pe Muntele Rudele, unde este o stână a celor din Luncani. Aici se poate face un popas pentru masa de prânz, iar după o oră de odihnă se poate continua drumul spre aceeași direcție, panta coborând lin prin pâlcuri de păduri de brad, iar după aproximativ o oră și jumătate, două, se ajunge la un gol de munte prelung flancat de păduri de brad. Este Muntele Meleia, unde o stână mare si nouă cu acareturi solide, oferă turistului posibilități de popas peste noapte. Este stâna lui Dumitru Andreșoi, înteprinzător din Costești. Dacă vizitatorii au ajuns destul de devreme acolo și se simt în stare să mai abordeze traseul, vor urma golul de munte de pe culme care face o cotitură ușoară spre stânga pe un vast platou după care poiana se îngustează și urcă ușor tot spre stânga spre nord,peste Muntele Tampu și se ajunge la Mucenicii Steaua Mare si Steaua Mica.
De aici spre sud, ca de astfel și de pe Rudele sau Tâmpu, se văd culmile prelungi ale Titanului și Comarnicelului iar mai departe spre sud-est vârfurile cele mai înalte din acești munți, anume, Șureanul și Vârful lui Pătru.
Pe Muntele Steaua Mare la baza dinspre est a culmei, sub poala pădurii de brad, este așezată stâna oierilor din Strungari, iar la mică distanța (700-800m) o altă stână cu mai multe acareturi, a celor din Grădiștea Muncelului. La oricare dintre aceste stâne călătorul poate poposi peste noapte pentru a-și reface forțele și a aborda odihnit următoarea porțiune a traseului. Cu o cheltuială modică, turistul găsește aici hrană, adăpost, cea mai gustoasă apă de izvor și ospitalitatea băcițelor de la aceste stâne. Aici pe culmile ample ale munțiilor se deschid largi plaiuri line, străjuite de pâlcuri de brădet și culmi mai înalte.
Tot de aici se deschid văi spre NV a Tâmpului și Șesului, ce se varsă în Râul Grădiștei, spre est a Râului Cugir, iar spre sud a Streiului. În nopțile senine, un cer înstelat, pe care strălucesc în toată splendoarea lor constelațiile principale ale emisferei nordice, străjuiește acest paradis montan.
Ora și locul sosiri: 21:15 Muntele Scârma, stână.
Servici oferite: dejun la popas turistic, cina la stână, ghid, cazare la stână.
Ziua 4:
8:00- plecare de la stână
Traseu: Muntele Scârna- Curmătura Lupiilor (Muntele Godeanu) -Cetatea Sarmizegetusa Regia- Cetatea de la Fețele Albe- Grădiștea Muncelului.
Obiective vizitate:
După o noapte de odihnă, poate fi abordată următoarea etapă a traseului urmând spre NE poteca de pe culmea muntelui. Dupa ce străbate pădurea de brad ce străjuiește golul de munte spre E, aceasta trece pe lânga plaiul muntelui Scârna evoluând apoi tot spre stânga spre direcția N, printr-o pădure mai tânără de brad, iar dupa un urcus usor, drumul coboara lin până într-o curmătură cu un pâlc de brazi înalți și rari unde se desparte în trei direcții: în dreapta spre Brădișor, înainte spre Godeanu și Muncel, iar în stânga spre Valea Godeanului.
În acel loc, un stâlp cu un panou de tablă ne explică intersecția. Pentru a ajunge la Sarmizegetusa Regia trebuie urmat drumul spre stânga pe coasta sudică a Muntelui Godeanu. Cetatea Sarmizegetusa Regia – adevăratul centru administrativ și religios al dacilor a fost Sarmizegetusa, așezată pe malul drept al apei Grădiștei. Ruinele de aici scot la iveală cele trei parți componente: cetetea propriu-zisă, sanctuarele și așezările civile.
Aici se mai pot remarca Sanctuarul Mare Rotund și „Soarele de andezit” construite în secolele III-II î.Hr.
După sfârșitul războiului daco-roman din anul 106 e.n., deși cetatea era în mare parte avariată Traian a instalat aici o puternică garnitură romană cu ostași din legiunea a IV-a Flavia Felix.
În momentul de fața Sarmizegetusa Regia este inclusă în patrimoniul cultural mondial al UNESCO , fiind una dintre cele mai vechi de acest gen.
După aproximativ 1,5 km drumul se bifurcă, cel din stânga coborând în vale iar cel din dreapta evoluând pe o coasta prelungă a Muntelui Godeanu. Drumul acesta de culme coboară ușor, iar după aproximativ trei kilometri de la bifurcație poateca descinde pritr-o pădure mare de fagi seculari în incinta marii cetăți dacice. Această porțiune de traseu se parcurge cu piciorul în aproximativ trei ore.
După vizitarea Hieropolei și Cetății, o oră de odihnă reface forțele și lasă timp pentru a coborâ prin poarta nordica a cetății, pe drumul în serpentine scurte ce ajunge în Valea Albă și a urca apoi pe drumul forestier de pe coasta opusă a muntelui, până pe la mijlocul acestei coaste, pline de tufișuri de afin răspândite printre brazi înalți și rari, unde o bifurcație desprinde din drumul forestier o poatecă spre stânga care duce la ruinele Cetății Fețele Albe.
Cetatea de la Fețele Albe- se află situată pe coasta de sud, a dealului Muncelului, desparțită fiind printr-o vale îngusta de înălțimea pe care se păstrează ruinele de la Sarmizegetusa Regia.
Alături de construcțiile civile iese în evidețtă un sanctuar circular cu stâlpi de piatră descoperit pe terasa a IV-a. El a fost distrus, ca și așezarea, în urma unui misterios incendiu ce a avut loc în cadrul celui de-al doilea razboi mondial (105-106 e.n), care a pus capt existenței statului dac liber.
Ora și locul sosirii: 21:15 Grădiștea Muncelului, Pensiune Sarmizegetusa din Grădiștea Muncelului.
Servicii oferite: dejun la popas turistic, cina Pensiunea Sarmizegetusa din Grădiștea Muncelului, ghid, cazare la Pensiunea Sarmizegetusa din Grădiștea Muncelului.
Ziua 5:
8:00- plecare de la Pensiunea Sarmizegetusa din Grădiștea Muncelului
Traseu: Grădiștea Muncelului-Muntele Cununa-Deva
Obiective vizitate:
Muntele Cununa, cu componentele sale: Sub Cununa , Vârtoape, Capul Pietrei, Piatra Bodi, unde s-au descoperit numeroase piese arheologice și urme de așezări, între care peșterile ce întrețes măruntaiele muntelui, numeroase terase de pe coastele sudice și vestice, apenductul lung de mai bine de un km, ingenioasa realizare hidrotehnică ce trece peste culmea muntelui de pe versantul nordic pe cel sud-vestic, prin punctul 'Curmătura Tihului'.
Peșterile cu urme de amenajări, înca foarte puțin cercetate par a fi intenționat prăbușite, pentru a feri pe ocupanti de ceva anume ce era acolo, sau ansamblul acestui munte înconjurat de cursuri de apă, exact cum descrie geograful antic grec Strabon, muntele sacru al dacilor Kogaionon, în peșterile căruia se retrăgea periodic Marele Preot, principalul sfetnic al regelui dac. De astfel, a fost emisă ipoteza identificării muntelui Cununa cu sacrul Kogaionon, care a fost expusă în cartea prof. St. Chisu „De la Sumeru la Kogaionon”. De acest munte sunt legate câteva legende ale locului.
Întreg teritoriu al satului Grădiștea Muncelului este presărat de urme arheologice, unde ar fi necesare lucrări de cercetare mai ample, obiective diverse fiind descoperite întamplator mai peste tot, alimentând toate muzeele din această parte a țării, care atestă imensa locuire a acestei zone în antichitatea dacică.
La Grădiște mai pot fi văzute și alte obiective interesante, precum moara de apă, înca în funcție în centru, pe râu, apoi adăposturile circulare pentru oi, ale căror urme au fost găsite și în unele situri arheologice. Asemenea adăposturi se pot vedea în gospodăria oierului Stănilă Crișan, pe Dealul Muncelului, precum și mai multe fundații, între care una din Curmătura Tihului, construcția fiind achiziționată de Muzeul Satului din București.
La fel ca în celelalte sate de munte, și aici peisajele au un farmec aparte. S-ar mai putea adăuga un aspect socio-cultural, cel al cimitirelor de familie, ce pot fi văzute la toate gospodăriile de pe coasta și cele aflate pe văii la distanțe mai mari de biserică și cimitirul comun de lângă aceasta.
Gospodăriile de pe culmi și văi ale grădișteniilor, adevărate modele de exploatare eficentă ale resurselor locului prezintă interes pentru specialiștii și amatorii de etnografie și ospitalitate deosebită pentru alte categorii de vizitatorii.
Ora și locul sosirii: 21:00 , Deva (autogară).
Servicii oferite: dejun la Pensiune Sarmizegetusa din Grădiștea Muncelului, ghid.
4.3.4 Analiza de preț
Denumirea acțiunii turistice: Valea Grădiștei
Perioada de desfășurare: 5-10 iulie 2012
Grup minim: 30 pesoane
Extras din program: Deva-Orăștie-Costești-Grădiștea Muncelului-Deva
Beneficiar: elevii și studenții din România care doresc să cunoască originea și activitatea strămoșilor noștri de pe Valea Grădiștei.
Organizator grup:Agenția tour-operatoare Tropical Tur Orăștie tel 0254.240.082
Calculația prețului de vânzare ( P .V) Lei
Tabel 4.1
Sursa: Constantin D, Turism internațional. Practici de elaborare și distribuție a produsului turistic , Editura All Beck , 2003.
4.3.5 Condiții de comercializare
– Segmentul de turiști căruia i se adresează: elevilor și studenților;
– Producătorul: ageția tour-operatoare Tropical Tur Orăștie;
– Canalul de distribuție: suntour-consumator final (turist);
– Modalități de plată: în două rate, ultima cel puțin cu o săptămână înainte de plecare;
– Reducerile se acordă pentru persoanele ce plătesc integral prețul biletului până la data de 25 iunie 2012.
În ce privește promovarea produsului turistic , cele mai eficiente mijloace folosite sunt afișul și pliantul publicitar ( anexele 4,5).
CONCLUZII ȘI PROPUNERI
Înzestrată cu un potențial turistic deosebit de variat, diversificat și concentrat prin existența unor forme de relief îmbinate pe tot teritoriul, a unei clime favorabile practicǎrii turismului pe aproape tot parcursul anului, a unui potențial faunistic și floristic bogat în specii și ecosisteme singulare în Europa , cu un patrimoniu cultural – istoric și arhitectural de referințǎ mondialǎ , Valea Grădiștei se poate încadra în rândul destinațiilor turistice atractive din România si chiar din Europa.
Valea Grădiștei este o arie protejată de interes național și datorită conservării habitatului natural și a speciilor de plante și animale sălbatice de interes comunitar.Tot aici se află siturile arheologice aflate in patrimoniul UNESCO de la Sarmizegetusa-Regia,Costesti,Blidaru,Luncani, așezările etnografice autentice din Platforma Luncanilor și Parcul Natural Grădiștea Muncelului- Cioclovina.
Datoritǎ potențialului natural si antropic foarte variat formele de turism ce se pot practica în Valea Grădiștei sunt diverse: turism montan, cultural, stiințific, rural și agroturism.
Scopul unei valorificări mai intense în Valea Grădiștei este atragerea turiștilor în această zonă, conservarea biodiversității și a vestigiilor arheologice, dar și crearea de noi locuri de muncă.
Pentru a deveni o destinație turisticǎ din ce în ce mai cautatǎ Valea Grădiștei are nevoie de o bazǎ tehnico-materialǎ mult mai dezvoltatǎ, mai ales din punct de vedere al agrementului care, în ultimii ani, a devenit o motivatie foarte importantǎ în paracticarea turismului.
Principalele mǎsuri ce ar trebui aplicate pentru realizarea unei activitǎți turistice dezvoltate în zona Văii Grădiștei sunt: crearea de programe si fonduri pentru co-finanțarea de proiecte de dezvoltare regionalǎ, corelarea programelor naționale cu cele de interes local si regional, extinderea comunicațiilor în zonele de interes turistic, a transporturilor eficiente și moderne, promovarea potentialului turistic zonal prin participari la târguri de turism, prin realizarea de campanii publicitare, întocmirea de broșuri cu informații despre potentialul turistic al zonei și cu imagini sugestive în acest sens, mediatizarea pensiunilor și fermelor agroturistice.
Pentru ca etapele de transformare a zonei Văii Grădiștei să crească într-o veritabilă rețea agroturistică sunt necesare o serie de măsuri finaciare administrative și legislative luate la nivel național cum ar fi:
– asigurare unui sistem financiar-bancar care să favorizeze formarea și creșterea capitalurilor exploatațiilor agricole;
– crearea unui cadrul legislativ stimulativ;
– acordarea de credite pe termen lung cu dobânzi reduse pentru investiții;
– studii economico-sociologice în vederea elaborării unor proiecte de dezvoltare și integrare a acțiunilor locale în programele elaborate pe plan național;
– sprijinul acordat sectorului de servicii specifice zonei;
– acordarea de sprijin dezvoltării turismului rural și agroturismului;
– combaterea tuturor factorilor de poluare și protejarea mediului înconjurător.
Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului, Comisia Zonei Montane și ANTREC trebuie să se ocupe de editarea unui îndrumător cu variante de organizare interioară a structurilor de primire turistice nou construite sau posibilităților de adaptare a clădirilor existente (soluții de echipare cu instalații sanitare, amenajarea și dotarea spațiului pentru prepararea și servirea mesei, a saloanelor pentru petrecerea timpului liber), variante de dotare cu mobilier a spațiilor de cazare, variante de decorațiuni inerioare și exterioare.
În cataloagele anuale privind oferta turistică rurală să fie cuprinse și calendare privind manifestările folclorice, religioase, culturale din fiecare zonă, acestea putând constitui motivații pentru atragerea turiștilor.
Propuneri care să atragă turiștii în zona Văii Grădiștei, dar și pentru alte zone cu potențial turistic din țară:
– organizări de expoziții artizanale care să cuprindă : veselă și tacâmuri, țesături specifice zonei;
– permanentizarea „nedeilor” sau sărbătorilor ce au loc în zonă și stimularea rapsozilor populari, vizitarea de stâne cu servirea tradiționalului ,,balmoș” și a altor preparate.
Vizitarea Văii Grădiștei este ca o lecție de istorie, culturǎ și geografie fǎrǎ profesor. Nu trebuie decât sǎ priviți și sǎ ascultati cu mare atentie spectacolul ce va înconjoarǎ. Natura se desfǎșoarǎ mǎiestoasǎ de jur împrejur iar viața localnicilor , atât de linistitǎ dar atât de bogatǎ, nu vǎ va lǎsa indiferenți. Veți dori sǎ faceti parte, sǎ aflați, sǎ încercați.
Deși suntem la început de drum, avem totuși succese în turismul rural din România. De la lună, la lună tot mai mulți turisti români sau straini ne solicită pentru petrecerea vacanțelor. Ce poate fi mai minunat decât un mic dejun cu lapte prospăt, o plimbare pe cărările munților, ulița satului, câteva clipe în fața unei expoziții artizanale, o plimbare cu sania trasă de cai, câteva ore visând în fața sobei? Cum să nu alegi această lume minunată a satului în locul hotelurilor zgomotoase?
BIBLIOGRAFIE
Cărți și lucrări de autori în edituri
1. Alecu I., Funcțiile turismului rural, în turismul rural românesc. Potențial și valorificare, Editura Pan Europe, Iași , 2004.
2. Baciu A., Baciu P.,Valea Grădiștei, Editura Sport Turism, București, 1988.
3. Baciu P., Lois I., Orăștie – Mic Îndreptar turistic, Editura Sport Turism, București, 1985.
4. Bran F., Marin D., Tamara, Șimon, Economia turismului și mediului înconjurător,Editura Economică, București, 1998.
5. Bran F., Marin D., Tamara, Șimon, Turismul rural. Modelul European,Editura Economică, București, 1997.
6. Bugnar N., Agroturismul în context global, Editura Dacia, Cluj Napoca, 2004.
7. Cândea M., Bran F., Spațiul geografic romînesc – organizare, amenajare, dezvoltare durabilă , Editura Economică , București , 2001.
8. Constantin D., Turism internațional.Practici de elaborare și distribuție a produsului turistic, Editura All Beck, 2003.
9. Daicoviciu C., Ferencz AL., Așezari dacice din munții Orăștiei, București, 1951.
10. Daicoviciu H., Dacia de la Burebista la cucerirea romană, Editura Dacia, Cluj Napoca, 1972.
11. Floca E., Regiunea Hunedoara, Editura Sigma plus, Deva, 1990.
12. Ghereș M., Culda S., Turism rural, Editura Risoprint, Cluj Napoca, 2000.
13. Glăvan V., Turismul rural . Agroturism. Turism durabil. Ecoturism, Editura Economică, București, 2003.
14. Glodariu E., Iaroslavschi A., Rusu, Stănescu F., Sarmizegetusa Regia – capitala Daciei preromane, Deva, 1996.
15. Ghinoiu I., Obiceiuri Populare de peste an, Editura Fundației Culturale Române, București, 1988.
16. Iliescu I., Istrate T., Orăștie -750 de ani, Deva, 1994.
17. Ionescu I., Turismul, fenomen socio-economic și cultural, Editura Oscar Print, București, 2000.
18. Istrate I., Bran F., Roșu A.G., Economia turismului și mediului înconjurător, Editura Economică, București, 1996.
19. John Samad S., Managementul turismului în ariile naturale protejate , Editura Risoprint, Cluj Napoca, 2008.
20. Minciu R., Economia turismului, ediția a III-a , Editura Uranus, București, 2004.
21. Moisă C., Economia Turismului- suport de curs , Editura Universității „1 Decembrie 1918”, Alba Iulia , 2010.
22. Moisă C., Ecoturism și turism rural- suport de curs, Editura Universității ,,1 Decembrie 1918”, Alba Iulia, 2011.
23. Neacșu N., Turismul și dezvoltarea durabilă , Editura Expert, București, 1999.
24. Nistoreanu P., Ecoturism și turism rural , Editura ASE , București, 2003.
25. Nistoreanu P., Ghereș M., Turism rural.Tratat, Editura CH Beck, București , 2010.
26. Pantelescu Marin A., Diversificarea și personalizarea serviciilor turistice în contextul globalizării, Editura ASE, București , 2010.
27. Rus D., Județul Hunedoara – ghid turistic,Editura Sigma Plus, Deva, 1998.
28. Sava C., Turismul în contextul dezvoltării regionale durabile , Editura Eurostampa, Timișoara, 2010.
29. Snak O., Baron P., Economia turismului, Editura Expert, București, 2001.
30. Stănciulescu G., Animația și animatorul în turism, Editura Uranus, București, 2006.
31. Stănciulescu G.( coord.), Lexicon de termeni turistici, Editura Oscar Print, București, 2002.
32. Stremțan F., Arealul turistic apusean României, Editura Eta, Cluj Napoca, 1998.
33. Ușvari L., Geografia apelor României,Editura Științifică, București, 1972.
Studii și articole în reviste de specialitate sau prezentate la conferințe
1. Bran F., Șimon, Tamara, Turismul românesc în contextul economiei europene, articol în „Tribuna economică", nr. 18-19,1997.
2. Revista Română pentru Turism, 2003-2005.
Documente emanate de la diferite organisme și instituții
1. Asociația „Dava” în parteneriat cu Primăria Orăștie, Ghid turistic al zonei Orăștiei, 2003.
2. Catalogul pensiunilor turiștice și agroturistice, ANTREC, 2003.
3. Ghid de legislație turistică,Editura Luminalex, București, 2000.
Resurse în format electronic
1. www.orastioaradesus.ro – Primăria Comunei Orăștioara de Sus ( 10-02-2012 , 29-03-2012 , 14-05-2012 ).
2. www.județeonline.ro – Primăria Comunei Beriu, Primăria Municipiului Orăștie( 20-11-2011).
4. www.antrec.ro( 25-11-2011 , 28-11-2011 ).
5.www.infoturism.ro( 10-11-2011 ).
6.www.agroturism.com( 15- 11-2011).
7.www.pensiuni.org( 25-03-2012).
8.www.wikipedia.org( 30-01-2012).
9.www.romaniadevis.ro( 24-04-2012).
10.www.infotravelromania.ro/norme.html; asociații.html( 25-05-2012, 28-11-2011).
11.www.insse.ro(29-11-2012).
12.www.mdrl.ro(13-02-2012).
13.www.cjhunedoara.ro(30-04-2012).
14.www.editura.ase.ro(27-01-2011).
BIBLIOGRAFIE
Cărți și lucrări de autori în edituri
1. Alecu I., Funcțiile turismului rural, în turismul rural românesc. Potențial și valorificare, Editura Pan Europe, Iași , 2004.
2. Baciu A., Baciu P.,Valea Grădiștei, Editura Sport Turism, București, 1988.
3. Baciu P., Lois I., Orăștie – Mic Îndreptar turistic, Editura Sport Turism, București, 1985.
4. Bran F., Marin D., Tamara, Șimon, Economia turismului și mediului înconjurător,Editura Economică, București, 1998.
5. Bran F., Marin D., Tamara, Șimon, Turismul rural. Modelul European,Editura Economică, București, 1997.
6. Bugnar N., Agroturismul în context global, Editura Dacia, Cluj Napoca, 2004.
7. Cândea M., Bran F., Spațiul geografic romînesc – organizare, amenajare, dezvoltare durabilă , Editura Economică , București , 2001.
8. Constantin D., Turism internațional.Practici de elaborare și distribuție a produsului turistic, Editura All Beck, 2003.
9. Daicoviciu C., Ferencz AL., Așezari dacice din munții Orăștiei, București, 1951.
10. Daicoviciu H., Dacia de la Burebista la cucerirea romană, Editura Dacia, Cluj Napoca, 1972.
11. Floca E., Regiunea Hunedoara, Editura Sigma plus, Deva, 1990.
12. Ghereș M., Culda S., Turism rural, Editura Risoprint, Cluj Napoca, 2000.
13. Glăvan V., Turismul rural . Agroturism. Turism durabil. Ecoturism, Editura Economică, București, 2003.
14. Glodariu E., Iaroslavschi A., Rusu, Stănescu F., Sarmizegetusa Regia – capitala Daciei preromane, Deva, 1996.
15. Ghinoiu I., Obiceiuri Populare de peste an, Editura Fundației Culturale Române, București, 1988.
16. Iliescu I., Istrate T., Orăștie -750 de ani, Deva, 1994.
17. Ionescu I., Turismul, fenomen socio-economic și cultural, Editura Oscar Print, București, 2000.
18. Istrate I., Bran F., Roșu A.G., Economia turismului și mediului înconjurător, Editura Economică, București, 1996.
19. John Samad S., Managementul turismului în ariile naturale protejate , Editura Risoprint, Cluj Napoca, 2008.
20. Minciu R., Economia turismului, ediția a III-a , Editura Uranus, București, 2004.
21. Moisă C., Economia Turismului- suport de curs , Editura Universității „1 Decembrie 1918”, Alba Iulia , 2010.
22. Moisă C., Ecoturism și turism rural- suport de curs, Editura Universității ,,1 Decembrie 1918”, Alba Iulia, 2011.
23. Neacșu N., Turismul și dezvoltarea durabilă , Editura Expert, București, 1999.
24. Nistoreanu P., Ecoturism și turism rural , Editura ASE , București, 2003.
25. Nistoreanu P., Ghereș M., Turism rural.Tratat, Editura CH Beck, București , 2010.
26. Pantelescu Marin A., Diversificarea și personalizarea serviciilor turistice în contextul globalizării, Editura ASE, București , 2010.
27. Rus D., Județul Hunedoara – ghid turistic,Editura Sigma Plus, Deva, 1998.
28. Sava C., Turismul în contextul dezvoltării regionale durabile , Editura Eurostampa, Timișoara, 2010.
29. Snak O., Baron P., Economia turismului, Editura Expert, București, 2001.
30. Stănciulescu G., Animația și animatorul în turism, Editura Uranus, București, 2006.
31. Stănciulescu G.( coord.), Lexicon de termeni turistici, Editura Oscar Print, București, 2002.
32. Stremțan F., Arealul turistic apusean României, Editura Eta, Cluj Napoca, 1998.
33. Ușvari L., Geografia apelor României,Editura Științifică, București, 1972.
Studii și articole în reviste de specialitate sau prezentate la conferințe
1. Bran F., Șimon, Tamara, Turismul românesc în contextul economiei europene, articol în „Tribuna economică", nr. 18-19,1997.
2. Revista Română pentru Turism, 2003-2005.
Documente emanate de la diferite organisme și instituții
1. Asociația „Dava” în parteneriat cu Primăria Orăștie, Ghid turistic al zonei Orăștiei, 2003.
2. Catalogul pensiunilor turiștice și agroturistice, ANTREC, 2003.
3. Ghid de legislație turistică,Editura Luminalex, București, 2000.
Resurse în format electronic
1. www.orastioaradesus.ro – Primăria Comunei Orăștioara de Sus ( 10-02-2012 , 29-03-2012 , 14-05-2012 ).
2. www.județeonline.ro – Primăria Comunei Beriu, Primăria Municipiului Orăștie( 20-11-2011).
4. www.antrec.ro( 25-11-2011 , 28-11-2011 ).
5.www.infoturism.ro( 10-11-2011 ).
6.www.agroturism.com( 15- 11-2011).
7.www.pensiuni.org( 25-03-2012).
8.www.wikipedia.org( 30-01-2012).
9.www.romaniadevis.ro( 24-04-2012).
10.www.infotravelromania.ro/norme.html; asociații.html( 25-05-2012, 28-11-2011).
11.www.insse.ro(29-11-2012).
12.www.mdrl.ro(13-02-2012).
13.www.cjhunedoara.ro(30-04-2012).
14.www.editura.ase.ro(27-01-2011).
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Valorificarea Potentialului Turistic AL Vaii Gradistei Jud. Hunedoara, Prin Turism Rural Si Agroturism (ID: 148568)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.