Valorificarea Potentialului Turistic al Localitatii Petrila

Valorificarea potențialului turistic al localității Petrila

Cuprins

Introducere

1. PREZENTARE GENERALĂ

1.1. AȘEZAREA GEOGRAFICĂ

1.2. POTENȚIALUL DEMOGRAFIC ȘI DE HABITAT

2. POTENȚIALUL TURISTIC NATURAL

2.1. POTENȚIALUL RELIEFULUI

2.2. POTENȚIALUL CLIMATIC ȘI IMPLICAȚIILE PENTRU PRACTICAREA

SPORTURILOR DE IARNĂ

2.3. POTENȚIALUL APELOR CURGĂTOARE ȘI AL LACURILOR

2.4. BIODIVERSITATEA

3. POTENȚIALUL TURISTIC ANTROPIC

3.1. VESTIGII ISTORICE ȘI MONUMENTE

3.2. OBIECTIVE RELIGIOASE ȘI CULTURALE CU FUNCȚIE TURISTICĂ

3.2.1. Biserici și așezăminte monastice

3.2.2. Muzee

3.3. CULTURA MATERIALĂ ȘI SPIRITUALĂ TRADIȚIONALĂ DIN SATELE CE

APARȚIN LOCALITĂȚII PETRILA

3.3.1. Satul și gopodăria țărănească

3.3.2. Ocupații și meșteșuguri cu vechi tradiții

3.3.3. Portul popular

3.3.4. Viața spirituală a comunităților rurale. Sărbători și obiceiuri

3.4. POTENȚIALUL TURISTIC AL MINEI PETRILA

4. BAZA MATERIALĂ PENTRU PRACTICAREA TURISMULUI

4.1. Infrastructura de comunicație

4.2. Baza materială și capacitatea de cazare în unitatea administrativ-teritorială Petrila

4.3. Pârtii de schi și instalații de transport pe cablu

5. ANALIZA SWOT PRIVIND VALORIFICAREA POTENȚIALULUI TURISTIC AL LOCALITĂȚII PETRILA

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

Introducere

Situată în zona montană a județului Hunedoara, între culmile Munților Parâng și Șureanu, într-un bazinul carbonifer cu activitate economică de peste 150 de ani, localitatea Petrila beneficiază de un potențial turistic ridicat dar care nu este încă valorificat la posibilitățile pe care le oferă natura și cadrul antropic. Lucrarea de licență își propune să realizeze un studiu de geografia turismului care să evidențieze acest potențial turistic natural dar și antropic și să propună soluții de valorificare și amenajare a spațiului turistic din teritoriul administrativ al Petrilei.

În acest studiu am încercat să analizez și să evidențiez existența pe teritoriul administrativ al localității Petrila, a potențialului turistic, atât natural cât și antropic, pe baza datelor bibliografice și statistice disponibile, în vederea dezvoltării și valorificării acestui potențial.

În realizarea lucrării am parcurs trei etape și anume:

Etapa de cabinet în care au fost colectate date statistice tematice și consultate diverse publicații din literatura de specialitate.

Etapa de teren unde au fost făcute anumite observații cu privire cadrul natural al regiunii geografice cu un anumit potențial turistic specific zonei studiate. Aceste observații din teren au presupus și realizara unor imagini fotografice pentru a reda, într-un mod cât mai clar, realitatea.

Etapa de redactare și de elaborare finală care a presupus prelucrarea tuturor materialelor și informațiilor colectate după care au fost realizate graficele, tabelele și textul lucrării.

Parcurgerea celor trei etape de lucru a permis identificarea aspectelor referitoare la valorificarea potențialului turistic din arealul studiat.

Potențialul reliefului se evidențiază prin diversitatea și frecvența geomorfositurilor în timp ce hidrositurile din zona alpină completează elementele de peisaj. Există o puternică componentă a vieții sătești marcată de sărbători și obiceiuri descrise în această lucrare.

Dintre toate așezările Depresiunii Petroșani, Petrila prin poziția ei mai retrasă față de cele două artere rutiere DN66 și DN66A-DN 7A, care se intersectează la Petroșani, asigură un plus de farmec peisajului și comunității locale de pe aceste meleaguri.

CAPITOLUL 1. PREZENTARE GENERALĂ

1.1. Așezarea geografică

Teritoriul administrativ al orașului Petrila este mãrginit la est și nord de masivul Șureanu, prin aliniamentul Poiana Muierii – Vârful  lui Pãtru – Vârful Comărnicel – Valea Jigureasa, la sud de masivul Paâng, iar la vest de teritoriul depresionar al municipiului Petroșani (Depresiunea Petroșani).

În orașul Petrila se ajunge dinspre Municipiul Petroșani, pe șoseaua DN 66. Este situat la o altitudine de 675 m, într-o luncă la confluența Jiului de Est cu pârâul Taia și cu Jiețul, fiind primul oraș pe acest râu.

Orașul Petrila are patru localități componente: Tirici, Jieț, Rãscoala și Cimpa, dintre acestea Cimpa și Jiețul fiind foarte apropiate, doar semnele rutiere semnalând trecerea dintre ele. Prin Valea Taia și Aușelului se pot trece munții în valea Sebeșului sau în Munții Cibinului.

Fig.1.1. Localizarea localității Petrila în cadrul județului Hunedoara (sursa:www.orasulpetrila.ro)

Accesul în orașul Petrila este asigurat în partea de vest de DN 66 Simeria – Petroșani care se intersecteazã cu DN 7A, ce trece prin sudul localității.

Circulatia rutierã majorã în orasul Petrila se desfãsoarã pe str. Republicii, stradã de categoria a-II-a, care strãbate localitatea de la vest spre est, asigurând legãtura cu localitãțile Cimpa si Jieț și în continuare pe traseul DN 7A cu ieșire spre județul Vâlcea.

Rețeaua feroviară dispune  de cãi ferate industriale până la E.M. Petrila. Cea mai apropiată stație CFR este stația Petroșani (3 km).

1.2. Potențialul demografic și de habitat

Petrila este unul din cele mai importante centre miniere din Valea Jiului, prima mina pusă in exploatare la 12 decembrie 1859, a fost cea de la Petrila, cunoscută sub numele de Mina Deak-Ferencz.

Dezvoltarea acestor activități a avut ca urmare o creștere continuă a numărului de locuitori din localitatea Petrila, astfel încât, dacă în anul 1820 populația era de 3.326 locuitori (sursa: www.kia.hu/konyvtar/erdely/erd2002), în anul 1930 populația ajunsese la 10496 locuitori, în 1956 (19 955 locuitori), în anul 1977 populația era de 25287 locuitori. Numărul maxim de locuitori a fost înregistrat în 1992 (29302 locuitori). În anul 2002 aceasta scade la 25.840 ajungând în 2012 la 22 692 locuitori (sursa: http://www.reconsamantromania.ro/).

Conform recensământului efectuat în 2012, populația orașului Petrila se ridică la 22.692 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 25.840 de locuitori. Localitățile componente aveau la ultimul recensământ general următoarea populație: oraș Petrila – 20 574, Cimpa – 1061, Jieț – 862, Răscoala – 139, Tirici – 56 (http://www.reconsamantromania.ro/ Recensământul populației și locuințelor 2012).

Majoritatea locuitorilor sunt români (88%), cu o minoritate de maghiari (4,62%). Desitatea media a orașului Petrila este de 83 loc/km2 . Pentru 6,42% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.

Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (75,99%), dar există și minorități de penticostali (6,52%), romano-catolici (5,78%), reformați (2,23%) și martori ai lui Iehova (1,24%). Pentru 6,58% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională (http://www.reconsamantromania.ro/ Recensământul populației și locuințelor 2012).

În ultimul deceniu populația a suferit un proces de îmbătrânire, evoluția populației vârstnice fiind prezentată în figura 1.2.

Fig.1.2. Evoluția populației vârstnice a localității Petrila în perioada 1990-2012

(sursa: Direcția Județeană de statistică Hunedoara, INSSE)

Fiind un oraș de dimensiuni mai reduse din județul Hunedoara, orașul Petrila, din punct de vedere social, pe plan educațional dispune de 8 școli primare cu un numar total de 3031 de elevi, un singur liceu profesional numit „Constantin Brancuși” și șase grădinițe (tabelul 1.1).

Tabelul 1.1. Situația unităților de învățământ ale orașului Petrila.

(sursa: http://www.orasulpetrila.ro/ Primăria orașului Petrila)

Orașul deține un singur spital cu un număr de 70 de paturi și mai multe centre medicale (dispensare -12, policlinici-1) (tabelul 1.2).

Tabelul 1.2. Situația unităților sanitare din localitatea Petrila

(sursa: http://www.orasulpetrila.ro/ Primăria orașului Petrila)

Utilizarea terenurilor pe raza localității Petrila este prezentată în tabelul 1.3 din care rezultă ponderea mare deținută de fondul forestier național (18 883 ha), urmată de fânețe (5228 ha), teren arabil (128 ha), livezi (18 ha).

Terenurile neproductive ocupă 213 ha iar terenuri cu alte destinații, inclusiv intravilanul orașului ocupă 739 ha.

Tabelul 1.3. Modul de utilizare al terenurilor pe teritoriul localității Petrila

(sursa: http://www.orasulpetrila.ro/ Primăria orașului Petrila)

CAPITOLUL 2. POTENȚIALUL TURISTIC NATURAL

2.1 Potențialul reliefului

Relieful prezintă o înclinare spre Valea Jiului de Est, ca urmare a colmatării depresiunii spre rama muntoasă și a eroziunii spre albia minoră. În relieful depresiunii se disting piemonturile și vaile cu terase și lunci. Pe teritoriul Petrilei, în zona depresionară, piemonturile ocupă cea mai mare suprafață la nord și sud de Petrila. În periferia piemontului nordic există vatra Petrilei și Cimpa. Lunca Jiului de Est are aspect de bazinet, fiind parțial inundabilă în zona localităților Cimpa și Tirici.

Unitatea cristalino-mezozoică cuprinde doua subunități geografice separate de unitatea de depresiune intramontană. Prima este situată în nord și este delimitată de Depresiunea Jiului de Est și de aliniamentul culmilor Poiana, Taia, Comarnicel, Șureanu si Salanei. Cea de-a doua subunitate aparține Munților Parâng și se află în partea de sud și de sud–est a localității și este delimitată de Depresiunea Jiului de Est în nord și de aliniamentul Parângul Mic, Carja, Gemanarea, Parângul Mare, Piatra Taiata, Cotu Ursului.

Caracteristica reliefului orașului Petrila este dată de depresiunea intramontană a Jiului de Est, denivelata de terase și treapta piemontană și de rama montană cu asocierea de culmi rotunjite în diferite etape, vai adânci, abrupturi și relief glaciar.

Câmpul minier Petrila, care este așezat la est de Petroșani, reprezintă unul din cele mai vechi câmpuri din bazinul carbonifer al Văii Jiului, fiind format din șisturi cristaline ale domeniului Podișului Getic. Cele mai vechi formațiuni care alcătuiesc acest camp aparțin orizontului conglomeratic inferior și este reprezentat aici, ca de altfel în tot restul Văii Jiului, prin conglomerate sau blocuri mari prinse într-un ciment argilos roșu. În aceste intercalații argiloase și marnoase se găsesc urme bogate de flora și faună marină. Peste acest fundament format din șisturi cristaline de origine getică se așterne orizontul conglomeratic inferior, numit și formațiunea de culcuș. Aici rezultă formațiunea productivă a cărei grosime poate atinge chiar și 500 m. Ea apare la limita nordică a Petrilei (Pop, 1993, p.14).

Petrila este locul de plecare al turiștilor spre destinații precum Cheile Jiețului și Cheile Taia, ce fac parte din masivele Parâng respectiv Șureanu. În aceste zone turiștii doritori pot practica sporturi extreme precum alpinism și cățărări pe gheață în anotimpul rece sau ciclismul și drumeția.

Cheile Taia

Pârâul Taia este situat la poalele muntelui Șureanu și este format din trei pârâuri mai mici numite: Diței, Dobraia și Auselu, unindu-se în aval în Valea Popii. Aceste ape străbat întreaga vale și se unesc cu apele Jiețului și Voievodului pentru a forma de-a lungul orașului Petrila, râul Jiul de Est (Jiul Transilvan). Meleagurile în care se înscriu Cheile Taia reprezintă locul unde s-au născut și și-au dus veacul comunitatea momârlanilor, aceștia fiind purtătorii de datini și obiceiuri strămoșești.

Cheile, săpate în calcare (fig.2.3) nu depășesc 300 m lungime și la terminarea lor se pot observa versanții Aușelu și Sureanu. Accesul în aceasta zonă se face din dreptul Primăriei Petrila și dacă inaintăm pe malul stâng al pârâului, sosim la uzina de apă a orașului, de unde valea începe să se închidă, transformându-se într-o „cheie’’ de-a lungul masivelor Roșia și Piatra Leșului, zonă foarte frecventată de alpiniști (fig.2.1).

Aici întâlnim Monumentul Alpiniștzultă formațiunea productivă a cărei grosime poate atinge chiar și 500 m. Ea apare la limita nordică a Petrilei (Pop, 1993, p.14).

Petrila este locul de plecare al turiștilor spre destinații precum Cheile Jiețului și Cheile Taia, ce fac parte din masivele Parâng respectiv Șureanu. În aceste zone turiștii doritori pot practica sporturi extreme precum alpinism și cățărări pe gheață în anotimpul rece sau ciclismul și drumeția.

Cheile Taia

Pârâul Taia este situat la poalele muntelui Șureanu și este format din trei pârâuri mai mici numite: Diței, Dobraia și Auselu, unindu-se în aval în Valea Popii. Aceste ape străbat întreaga vale și se unesc cu apele Jiețului și Voievodului pentru a forma de-a lungul orașului Petrila, râul Jiul de Est (Jiul Transilvan). Meleagurile în care se înscriu Cheile Taia reprezintă locul unde s-au născut și și-au dus veacul comunitatea momârlanilor, aceștia fiind purtătorii de datini și obiceiuri strămoșești.

Cheile, săpate în calcare (fig.2.3) nu depășesc 300 m lungime și la terminarea lor se pot observa versanții Aușelu și Sureanu. Accesul în aceasta zonă se face din dreptul Primăriei Petrila și dacă inaintăm pe malul stâng al pârâului, sosim la uzina de apă a orașului, de unde valea începe să se închidă, transformându-se într-o „cheie’’ de-a lungul masivelor Roșia și Piatra Leșului, zonă foarte frecventată de alpiniști (fig.2.1).

Aici întâlnim Monumentul Alpiniștilor (fig.2.2) care a fost construit in amintirea a patru alpiniști din Petrila care au fost surprinși de o avalanșă puternica sub Vârful Mării din munții Retezat.

Fig. 2.1. Refugiu de alpinism în Cheile Taia. (foto: Sorin Popescu)

Fig. 2.2. Cheile Taia cu Monumentul Alpiniștilor (foto: Sorin Popescu)

Fig. 2.3. Relief dezvoltat pe calcare în Cheile Taia (foto: Sorin Popescu)

Cheile Jiețului

Cheile Jiețului, arie naturală protejată de interes național (rezervație naturală), are o suprafață de zece hectare, rezervația fiind situată pe teritoriul orașului Petrila, pe râul Jieț. Este străbătută de drumul național DN 7A Petroșani-Voineasa care leagă județele Hunedoara de Vâlcea (fig.2.5). Importanța acestei arii naturale protejate se datorează, în bună parte, frumuseții peisajului cu versanții abrupți ai Parângului.

Cheile Jiețului reprezintă cel mai important sector de chei care desparte Parângul de Munții Sureanu și pot depășii în unele zone înălțimea de 200 m. Apele învolburate ale Jiețului care își adună afluenți precum: Zăvoaiele, Zănoaga Stânii, Gheresul, Lacul înghețat, și lacurile Slăveiul, Mândra, Roșiile și Mija, au săpat aici un sector de chei adânci si abrupte de o frumusețe rară.

În partea superioară aceste chei se întind pe o lungime de 8 km de-a lungul cantonului silvic Cotul Jiețului și până la Lunca Jiețului, limitate de coasta Parângului Mic, iar pe versantul drept încep de la Muncelul Jiețului și până la Vârful Capra. Aici întâlnim numeroase cascade și datorită peisajului geografic nemodificat de om, formeaza un obiectiv turistic important.

După ce apele părăsesc versanții abrupți ai muntelui, ajung în lunca Jiețului unde putem observa conacele de vară ale jiețenilor, de unde își schimba direcția către orașul Petrila, unindu-se aici cu alte ape pentru a forma împreună Jiul de est.

Acestă zonă este dominată de păduri bogate cu stejar, fag, frasin, mesteacan sau molid, iar unele locuri găsim răspândit bradul. Fauna este specifică munților înconjurători, iar cea mai reprezentativă specie pe cale de dispariție este capra neagră. În paduri se pot adapostii și alte viețuitoare la fel de importante pentru această zonă precum: cerbul, căprioara, lupul, vulpea, râsul și multe alte specii ocrotite prin lege. Dintre păsări, cele mai reprezentative sunt gaița si ciocănitoarea de munte, iar în adâncul poienițelor se adăpostesc cocoșul de munte, ienurca, găinușa de munte, struțul de piatră, mierla gulerată, corbul, ciocănitoarea neagră. Păstrăvul reprezinta principala bogăție a apelor.

În făgete și în zona colinară sunt întâlniți numeroși arbuști: cununița, caprifoiul, alunul, socul roșu, păducelul și murul, iar în zonele defrișate prin tăieri se instalează zmeurișul. În pajiști și la liziera pădurii se găsesc zone întinse de merișor și afin.

Zona Cheilor Jiețului (fig.2.4) este una dintre puținele regiuni de la noi din țară unde mai pot fi găsite peșteri neexploatate sau suprafețe montane pe care nu a ajuns încă piciorul omului.

Cadrul natural este deosebit de favorabil pentru practicarea sporturilor de iarna în general în munții Parâng. Din păcate potentialul localității Petrila nu este foarte bine valorificat, fie din cauza lipsei resurselor financiare, fie din cauza lipsei de initiativa pentru a promova valorile regiunii.

Pentru a ajunge cat mai repede în atenția turiștilor de pretutindeni, acesta zonă trebuie pusă în valoare foarte bine, cât mai eficient, astfel încât câștigurile sa fie de ambele părți, atât pentru turiștii care vin și au ce sa vadă, dar mai ales pentru zonă, în general, ea ramânând pentru o perioadă mai lungă de timp deschisă publicului.

Fig. 2.4. Cheile Jiețului aval de cabana Mija (foto: Sorin Popescu)

Fig.2.5. Drumul DN 7A prin Cheile Jiețului în sectorul ,,La Cleștiˮ (foto: Sorin Popescu)

Masivul Parâng deține un potențial turistic deosebit de bogat, situându-se printre primele cinci unități montane ale Carpaților: Făgăraș, Retezat, Bucegi și Piatra Craiului. Cadrul natural pe care îl ofera este unul de excepție, datorită aspectelor etajelor alpin și subalpin, cu vegetație bogată. Văile Jiului, Lotrului și Lotriței, îi oferă Parângului o deosebită valoare turistică. În sezonul de iarnă, terenurile de schi naturale și cele amenajate atrag iubitorii sporturilor de iarnă.

2.2. Potențialul climatic și implicațiile pentru practicarea sporturilor de iarnă

Datorită așezării sale între munți înalți și formei de bazin închis, circulația aerului de-a lungul Petrilei se face de regulă prin culoarul Cerna-Jiu-Olt și într-o măsură mai redusă de la nord la sud, prin culoarul Merișor-Surduc-Lainici.

Aici are loc un fenomen destul de interesant: în urma inversiunilor termice, adică prin stagnările și răcirea aerului care coboară de pe crestele munților, temperaturile pot ajunge până la -300C (-310C la 14.01.1983 în Depresiunea Petroșani), în timp ce pe versanți, temperaturile nu au scăzut sub -250C (stația meteo Parâng).

Numărul zilelor călduroase, cu media temperaturilor deasupra limitei de 10 grade este mai redus la Petrila decât în alte regiuni ale țării considerate mult mai reci, iar numărul zilelor de vară cu temperaturi medii de 250C este de aproximativ 50 de zile pe an.

Tabelul 2.1. Temperaturile medii lunare multianuale (0C) la stațiile meteorologice Petroșani și Parâng

(sursa: ANM-Centru Meteorologic Regional Oltenia)

Tabelul 2.1. prezintă temperaturile medii lunare multianuale (0C) la stațiile meteorologice Petroșani și Parâng. Analizând aceste date, se constată faptul că cele mai ridicate valori se înregistrează la stația Petroșani, cu o medie 7,6 0C, iar cele mai mici valori la stația Parâng cu media de 3,5 0C.

Stația meteorologică Parâng are valori cuprinse între -2,60C și 12,20C, valoarea minimă înregistrându-se în luna martie (-2,60C), iar cea maximă în lunile iulie și august.

Stația meteorologică Petroșani înregistrează valori minime cuprinse între -2,90C în luna ianuarie și valori maxime de 17,20C în luna iulie.

Tabelul 2.2. Precipitațiile lunare multianuale (mm) la stațiile meteorologice Petroșani și Parâng

(sursa: ANM-Centru Meteorologic Regional Oltenia)

Tabelul 2.2. prezintă precipitațiile lunare multianuale (mm) la stațiile meteorologice Petroșani și Parâng. Conform tabelului, cele mai mari cantități de precipitații se înregistreaza la stația meteorologică Parâng (959,8 mm), iar cele mai mici la stația meteorologică Petroșani (739,3mm).

Lunile cu cele mai bogate precipitații sunt mai (123 mm), iunie (143,8 mm) și iulie (119,1 mm) înregistrate la stația Parâng, iar cele mai mari cantități de precipitații înregistrate la stația Petroșani, cad în lunile iunie (111,7mm) și iulie (92,2mm).

O altă caracteristică specifică Petrilei este numărul zilelor fără nicio adiere de vânt, fiind în medie de 56,6 zile pe an. Datorită adăpostului creat de munții împăduriți, precipitațiile sunt mai abundente, media lor multianuală fiind de 693 mm. Această umiditate accentuată faciliteză afecțiunile reumatismale. Zilele cu ceață sunt destul de frecvente și ating media de 91 de zile pe an.

Iernile sunt lungi dar nu excesiv de reci, verile sunt scurte, răcoroase cu multă ceață și averse, cu brume din luna septembrie. De aici vine și vorba momârlanilor (denumirea populară a localnicilor din această zonă) : ,,la noi la Petrila avem două ierni și o vară” sau “nouă luni de iarnă și trei de frig” (Gălățan, Svoboda, 2009, p.12).

2.3. Potențialul apelor curgătoare și al lacurilor

Petrila este străbătută de la est la vest de râul Jiul de Est (Jiul Ardelenesc), cu o suprafață a bazinului hidrografic de 400 km2 și o lungime de 28 km. S-a format prin unirea apelor Voievodului si Sterminosului la o altitudine de 820 m, izvorul fiind la 1430 m altitudine. Cei mai importanți afluenți ai Jiului de Est sunt Cimpa, Sterminosul, Lolaia și Taia. Cu afluentul Taia se unește la aproximativ 100 m în amonte de Primăria Petrila. În aval, la circa 150 m, Jiul de Est primește cel mai important afluent, Jiețul, care are o lungime de 25 km și o suprafață a bazinului de 81,5 km2.

Râul Jieț este format din izvoarele care se scurg din lacurile glaciare din Parâng, Ghereșu – Roșiile – Mija – Zănoagele, dar și din pâraiele din masivele Coasta lui Rus, Fometescu și Gârbovu, Pârâul Țiganilor, Pârâul Sliveiului, Pârâul Coșurilor, Pârâul Rău, Pârâul Ursului și Zăgănii și Pârâul Muncelului. Bazinul hidrografic al Jiețului se află între Munții Parângului: Groapa Seacă, Scovarda, Capra, Fometescu și Muncelul Jiețului.

Cursul Jiețului străbate o vale lunga și îngustă cu aspect de chei și se revarsă în lunca cătunului Jieț, care reprezintă vechea așezare a momârlanilor petrileni. Spre nord se unește cu râurile Taia și Voievodul, formând Jiul Ardelenesc, iar dupa ce străbate Petrila, se unește la Surduc cu Jiul de Vest și împreună părăsesc prin defileul Bumbești-Livezezi, bazinul hidrografic al Văii Jiului.

Una din cele mai importante atracții a Masivului Parâng sunt cele 28 de lacuri glaciare care s-au format în caldările adânci ale munților, fiind numite ,,perlele” Parângului. O altă atracție a zonei este peisajul format din vârfuri piramidale și pereții circurilor glaciare.

Există în Parâng  rezervatia naturală Câlcescu, unde se găsesc Lacul Câlcescu, Lacul Pencu, Lacul Vidal sau Lacul Setea Mare. Alte lacuri glaciare importante din zonă sunt Lacul Roșiile, cel mai adânc dintre cele existente în acesti munți, Lacul Iezerul Inghetat și Lacul Mija (fig.2.7). O alta valoare turistică deosebită este conferită acestei zone de către Defileul Jiului, una dintre cele mai impresionante despicături ale Carpaților, cu peisaje inedite și cu bune posibilități de desfașurare a drumețiilor montane sau a alpinismului.

2.4. Biodiversitatea

Pe teritoriul administrativ al localității Petrila se suprapun total sau parțial mai multe categorii de arii naturale protejate care ocrotesc și conservă flora și fauna sălbatică și habitatele care le adăpostesc.

Astfel rezervația naturală Cheile Jiețului cu o suprafață de 10 ha adăpostește o floră chasmofitică pe versanți stâncoși alcătuiți din gnaise care alcătiuiesc sectorul de chei. Rezevația este importantă și pentru peisaj.

Situl Natura 2000 Parâng are o suprafață de 30434 ha din care 10 956 ha (36%) pe teritoriul județului Hunedoara și 5460 ha (18%) pe teritoriul localității Petrila. Situl cuprinde 19 tipuri de habitate de interes comunitar dintre care cinci sunt habitate prioritare și un număr însemnat de specii stipulat în Directiva Habitate. Între speciile de interes comunitar prevăzute în Directiva Habitate menționăm trei specii de mamifere (Ursus arctos, Canis lupus, Lynx lynx), o specie de amfibieni (Bombina variegata), o specie de pești (Cottus gobio), două specii de nevertebrate și două specii de plante (Tozzia carpathica și Buxbaumia viridis). În interiorul sitului există cinci rezervații naturale și monumente ale naturii (Piatra Crinului, Cheile Jiețului, Căldarea Câlcescu, Rezervația Miru-Bora și Iezerul Latoriței).

În partea nord-vestică a localității Petrila se suprapune parțial Parcul Natural Grădiștea Muncelului – Cioclovina cu o suprafață de 10 000 ha.

În interiorul parcului natural, pe teritoriul localității Petrila se află forme carstice situate în bazinele hidrografice Roșia, Taia, Bănița, Crivadia și Jigureasa iar pe pereții calcaroși este prezentă o vegetație chasmofitică pe roci carbonatice diversă.

Cea mai mare valoare peisagistică în domeniul covorului vegetal o reprezintă însă habitatul de interes comunitar 4070 care cuprinde exemplare de Pinus mugo și Rhododendron kotschyi și care este foarte apreciat de turiști (fig.2.6). Acest tip de habitat prezintă o vulnerabilitate majoră din perspectiva extinderii suprafețelor pășunilor subalpine în detrimentul acestui habitat.

Desfășurarea zonei montane ce aparține administrativ de localitatea Petrila pe o diferență de nivel de circa 1800 m oferă condiții favorabile dezvoltării unor grupări vegetale caracterizate printr-o mare varietate floristică. Astfel, se pot diferenția etajele de vegetație care se succed pe verticală de la intrarea în Cheile Jiețului și până pe vârful Parângul Mare.

Etajul alpin, reprezentat prin pajiști alpine superioare, apare insular doar pe vârfurile ce depășesc 2000m. Ariile pe care se desfășoară vegetația acestui etaj se află pe culmea munților Parâng între vf. Parângul Mic (2074m) și vf. Parângul Mare (2518m) precum și pe culmile secundare în jurul vârfurilor Slivei, Mija și Găuri. Între componentele asociațiilor vegetației pajiștilor alpine se află coarna (Carex curvula), părușca (Festuca supina), rugina (Juncus trifidus), cărora li se adaugă clopoțeii (Campanula alpina), ochiul găinii (Primula minima), degetăruțul (Soldanella pusilla), piciorul cocoșului alpin (Ranunculus alpestris), coacăza de munte (Brukenthalia spiculifolia), smirdarul (Rhododendron kotschyi).

Etajul subalpin, reprezentat prin pajiști alpine inferioare (subalpine), este mult mai extins în suprafață decât cel alpin și mai bogat din punct de vedere floristic. Cuprinde toate vârfurile și culmile situate între 1650 și 1950m. Vegetația lemnoasă este reprezentată în principal din jneapăn (Pinus mugo), care formează grupări compacte sub Vf. Pietrii, în valea Roșiile, Slivei și Mija. Jneapănul este în unele zone afectat de defrișările datorate pășunatului din perioada de vară. În vecinătate se află rezervația naturală Câlcescu care ar trebui extinsă spre vest astfel încât să cuprindă și circurile glaciare Ghereșu, Roșiile, Slivei și Mija a căror vegetație are de suferit datorită stânelor de altitudine.

Pe versanții cu expunere nordică apare frecvent ienupărul (Juniperus sibirica). În circurile glaciare (Mija, Slivei, Roșiile, Ghereșu) se observă tufe de smirdar sau bujor de munte (Rhododendron kotschyi), azalee pitică (Loisleuria procumbens) între care apar specii de pajiște: părușca (Festuca supina), iarba câmpului (Agostris rupestris), scânteiuța de munte (Potentilla ternata). La limita inferioară a acestui etaj și pătrunzând mult în pădurea de molid apar grupări de afin (Vaccinium myrtillus) iar mai sus de merișor (Vaccinium vitis idaea).

Pădurile sunt formate din esențe de rășinoase și foioase grupate în două etaje. Altitudinal, acestea sunt dispuse diferențiat, trecerea de la un etaj la altul făcându-se prin grupări de amestec.

Etajul pădurilor de molid, cuprins în general între 1250-1650m, este bine dezvoltat pe versantul nordic al Parângului. Este alcătuit în principal din molidișuri pure (Picea abies). La obârșia râurilor apar ca un brâu subțire, la limita superioară a pădurii, rareori exemplare de zâmbru (Pinus cembra). Pe pantele însorite apare scorușul de munte (Sorbus aucuparia), socul roșu (Sambucus racemosa), paltinul de munte (Acer pseudoplatanus) și exemplare de zadă sau larice (Larix decidua).

Etajul pădurilor de foioase este alcătuit din păduri de fag în amestec cu molid și brad, păduri de fag și păduri de fag în amestec cu gorun.

Pădurile de amestec de fag cu rășinoase au extensiune mai mare pe versantul stâng al văii Jiețului între Cotul Jiețului și ieșirea din Cheile Jiețului, la altitudini cuprinse în general între 900 și 1400 m. Ele sunt alcătuite din fag (Fagus sylvatica), molid (Picea abies), brad (Abies alba), ulm de munte (Ulmus glabra), scoruș de munte (Sorbus acuparia), mesteacăn (Betula pendula).

Pădurile de fag înconjoară valea Jiețului sub forma literei U cu deschiderea spre Petroșani. Ocupă spațiile cuprinse în general între 620 m și circa 1050 m, iar pe văi urcă până la aproximativ 1400 m. Vegetația lemnoasă a făgetelor este alcătuită în principal din fag (Fagus sylvatica). Se mai întâlnesc exemplare de paltin de munte (Acer pseudoplatanus), plop tremurător (Plopus tremula), scoruș (Sorbus aucuparia).

Dintre animalele specifice zonei alpine și subalpine, în munții Parâng întâlnim capra neagră (Rupicapra rupicapra). În etajul alpin pot fi observate păsări cum sunt fâsa de munte (Anthus spinoletta), pietrarul (Oenanthe oenanthe) și brumărița (Prunella collaris). Pot fi întâlnite corbul (Corvus corax) și acvila de munte (Aquila chrysaetos). În stâncăriile din căldarea Mândrei se ascunde fluturașul de stâncă (Tichodroma muraria), pasăre cu un colorit viu, pus în evidență numai în timpul zborului.

Răspândirea animalelor nu reprezintă o etajare strictă, ca în cazul vegetației. Arealul acestora este mult mai larg, ca de exemplu ursul (Ursus arctos) și lupul (Canis lupus), care urcă în etajul alpin atrași de stâne, sau vulpea (Vulpes vulpes) și mistrețul (Sus scrofa), care coboară până în zona depresionară, deși ele sunt caracteristice pădurii. Alături de aceste animale, în păduri mai trăiesc căpriori (Capreolus capreolus), veverițe, exemplare rare de jderi (Martes martes) și de râs (Lynx lynx), specie ocrotită. În desișurile pădurilor de molid se ascunde cocoșul de munte (Tetrao urogallus).

Fig. 2.6. Habitat de interes comunitar cu Pinus mugo pe malul lacului Verde

(sursa: http://img.carpati.org/users/parang/lacul_verde.jpg)

Fig. 2.7. Lacul Mija observat din custura Cârjei (sursa: http://img.carpati.org/users/lacul_mija.jpg)

CAPITOLUL 3. POTENȚIALUL TURISTIC ANTROPIC

3.1. Vestigii istorice și monumente

Localitatea Petrila este atestată documentar în anul 1493 când într-un document al regelui Vladislav I al Ungariei către cneazu Mihai Cânde, acesta din urmă este recunoscut ca proprietar peste moșiile din Peterella (Petrila de azi). În anul 1730 sunt menționate în Petrila 300 de locuitori care aveau o biserică ortodoxă iar în anul 1762 sunt menționate 194 familii (sursa: http://www.orasulpetrila.ro/).

Urme ale locuirii acestor locuri sunt însă mult mai vechi, în satul Jieț, cătunul Popi, fiind descoperite dinari romani și urme ale exploatării aurului aluvionar (,,la Hududeuˮ).

La lupta de eliberare a Ardealului din timpul primului război mondial au contribuit și petrilenii în memoria celor căzuți în luptă ridicându-se Monumentul Eroilor Români (fig.3.1).

Opera comemorativă aflată în centrul orașului Petrila, înaltă de 3 m, a fost amenajată ca un omagiu adus eroilor necunoscuți, morți pentru patrie.

Fig. 3.1. Monumentul Eroilor din centrul orașului Petrila (sursa: www.orasulpetrila.ro)

3.2. Obiective religioase și culturale cu funcție turistică

3.2.1. Biserici și așezăminte monestice.

Biserica "Sf. Gheorghe"

Sfânta Biserica cu hramul "Sfantul Mare Mucenic Gheorghe" din Petrila, Lunca de Jos (fig.3.2), s-a construit în anul 1922, ajungându-se la forma actuală în 1932. Prin strădania unor enoriași și cu ajutorul societății carbonifere, au fost transformate doua case muncitorești în casă parohială. 
  Între 1935-1941 s-au cumparat cele doua clopote, iar între 1965-1979 a fost zugrăvit interiorul și retencuit exteriorul. In 1981, acoperisul este inlocuit cu tabla zincată, s-a parchetat altarul și s-a pardosit restul bisericii. În anul 1982, biserica a fost pictată de catre pictor Pr. P. Iacobescu și sfințită pe 18 sept. 1983.

      În anul 2002, biserica s-a restaurat de către pictor Valentin Branzan din Tg-Jiu, lucrarile fiind sponsorizate de primaria orașului Petrila, de primarul Paducel Ilie și în urma donațiilor enoriașilor și în același timp s-au facut reparații la exterior (sursa:www.bisericivj.ro).

Fig.3.2. Biserica "Sf. Gheorghe" (sursa:www.bisericivj.ro)

Biserica "Sf. Nicolae"

Biserica Sfântul Nicolae (fig.3.3) a fost construită între anii 1926-1929, de catre firma antreprenorului Clemente Lorenzi. Are o forma triconică, cu absidele poligonale pe 3 laturi, prevazuta cu o turla centrala octogonala, in fata careia se afla 2 clopotnite. Biserica a fost sfințită în anul 1933, iar interiorul a fost pictat în stil bizantin rusesc, de către pictorul Nicolae Kabadaeff. Pictura și iconostașul din lemn de frasin, au fost refacute în anul 1987, de către pictorul Pavel Pisarov (sursa:www.bisericivj.ro).

Fig. 3.3. Biserica „Sf. Nicolae" (sursa:www.bisericivj.ro)

Biserica "Sf. Nicolae II"

A doua biserică cu același nume, Biserica Sfântul Nicolae II (fig.3.4), a fost precedata de o bisericuță din lemn, până in 1891, cand s-a început construcția actualei biserici, finalizată în anul 1898, cand a fost sfințită în anul 1901. Din punct de vedere arhitectural, biserica are o forma dreptunghiulară, cu absida rectangulara decrosată, cu proscomidiar în continuarea altarului. Între anii 1995-1997, pictorul Constantin Ciubuc, a realizat pictura interioară, iar în 1999, acest lacaș de cult, a fost târnovit (sursa:www.bisericivj.ro). 

Fig. 3.4 Biserica „Sf. Nicolae II" (sursa:www.bisericivj.ro)

Biserica Sfânta Treime

La data de 12 septembrie 1926, a inceput construcția bisericii Sfânta Treime (fig.3.5), finalizată în 1932. Arhitectul A. Ludovic a realizat proiectul acestei biserici, în stil bizantin, în plan treflat cu o cupolă și 2 turnuri laterale. Între anii 1933-1934, s-au instalat iconostașul și candelabrul, realizate din lemn sculptat de către Aurel Cotarla. In 1937, a fost pictat iconostașul de catre P. Timoc si N. Covaci. Între anii 1939-1940, au fost pictate 12 icoane murale și decorat interiorul de catre prof. Cornea, ajutat de catre Al. Cermus. Sfințirea bisericii s-a facut la 21 mai 1941 (sursa:www.bisericivj.ro).

Fig. 3.5. Biserica Sf. Treime. (sursa:www.bisericivj.ro)

Biserica Sf. Varvara

 Biserica Sf. Varvara (fig.3.6) a fost construită în 1928, având absidele poligonale în trei laturi și suprainalțat printr-o turlă octogonală. Biserica are și un pridvor amplu care este încadrat de doua turnuri înalte decagonale, fiind adaugate și doua încaperi rectangulare. În anul 1968 biserica a fost restaurată capital, iar interiorul a fost repictat de către pictorul Radu Marculescu, în anul 1992, folosind tehnica "fresca". 

Fig. 3.6. Biserica Sf. Varvara, frecventată de comunitatea momârlanilor. (sursa:www.descopera.ro)

Biserica "Schimbarea la Fata"

În anul 1965 s-a început construcția acestei biserici cu forma dreptunghiulara, cu ziduri din piatră și caramidă, absidă poligonala cu 3 laturi, cu proscomidiar în partea de N-E, fiind terminată în anul 1969. Biserica (fig.3.7) mai are și un turn-clopotniță înalt, cu coid piramidal. Interiorul a fost pictat de către pictorul Victor Georgescu, între anii 1973-1974, refacută între anii 2002-2003, de către pictorul Vasile Cosma. Biserica a fost târnoșită la 28 septembrie 1975, iar resfințirea s-a facut in anul 2003 (sursa:www.bisericivj.ro). 

Fig. 3.7. Biserica „Schimbarea la Fata" (sursa:www.bisericivj.ro)

3.2.2. Muzee

În orașul Petrila a luat ființă în urmă cu doi ani, singurul muzeu din România dedicat tuturor mamelor (fig.3.8).

Artistul Ion Barbu (născut pe aceste meleaguri), a realizat acest muzeu în casa mamei sale pentru a-i oferi acesteia un adevărat omagiu. Arhitectura casei a ramas aceeași, artistul punând accent pe redecorări și transformări ale obiectelor mamei sale. Pereții sunt acoperiți de cerneala versurilor celor mai celebrii poeți români prin care ar putea alcătui o antologie complexa de poezii dedicate mamei. În bucătarie, artistul a încercat să modeleze și să transforme fiecare obiect de bucătărie într-o adevărată opera de artă. Casa a fost transformată într-un loc memorial dedicat ultimilor ani pe care mama sa i-a petrecut aici.

Fig. 3.8. Muzeul Mamei din Petrila (sursa:www.wikipedia.ro)

3.3. Cultura materială și spiritual tradițională din satele ce aparțin localității Petrila

3.3.1 Satul și gospodăria țărănească

Majoritatea autorilor susțin că această așezare ar fi fost locuită din vremuri îndepărtate, dovezile care atestă acest lucru constau in mărturiile lingvistice, descoperirile arheologice, casele și uneltele gospodărești, dar și datinile și obiceiurile transmise din generație în generație.

În urmă cu peste 2000 de ani au existat, de-a lungul vailor râurilor, formațiuni izolate de așezări omenești care aveau ca principală îndeletnicire, creșterea animalelor, în special a oilor, existând în deschizăturile de munte alpine, pășuni foarte extinse și bogate în vegetație. În zona mai joasă existau fânețe naturale care asigurau hrana animalelor în timpul iernii.

În legătură cu populația din Petrila, se găsesc numeroase documente și contracte de muncă încheiate cu iobagii care lucrau marile moșii, care atestă faptul că străbunii petrilenilor ar fi veniți din părțile Sibiului și așezați aici, alături de străvechi locuitori răsfirați pe văile adânci săpate în stânci de afluenții Jiului: Jieț, Cimpa, Taia, Voievodu, Bănița, Roșia, Jupâneasa.

Datorită începerii exploatărilor miniere din 1840 și a dezvoltării urbanistice încă de pe atunci, majoritatea locuitorilor din satele ce aparțin localității Petrila, numiți și ,,momârlani” sau ,,jieni”, au fost nevoiți să își schimbe stilul de viață și să-și mute gospodăriile spre dealuri.

Arhitectura caselor momârlănești este unică, avănd influențe dacice: din bârne de lemn, necioplite și îmbinate la capete.

,, Casa, cu două încăperi, aduce aminte de arhitectura dacică: fundație din piatră; pereți din bârne din lemn, dispuse orizontal, cu izolație din pământ galben, bălegar de cal și paie, pusă peste nuiele; podea din pământ bătut; acoperiș din șindrilă.” (sursa: www.descopera.ro)

Urmele momârlanilor autentici sunt păstrate și acum în două muzee din Petroșani. Aici sunt aduse doua case vechi de peste 200 de ani, cu obiecte patrimoniale și unelte tradiționale donate de unele familii momârlănești, stârnind interesul turiștilor (fig.3.9-3.10).

Fig. 3.9. Casa țărănească veche de un secol la Slătinioara (foto: Sorin Popescu)

Fig. 3.10. Gospodărie momârlănească la Slătinioara (foto: Sorin Popescu)

3.3.2. Ocupații și meșteșuguri cu vechi tradiții

La Petrila și în întreaga Vale a Jiului, apar două forme de viață diferite una față de alta. Vechea lume a munților, păstorii, păstrătorii de obiceiuri, datini și tradiții, au rămas la vechea lor preocupare și anume păstoritul.

Fig. 3.11. Stână de momârlan în Munții Parâng (foto: Sorin Popescu)

Îi găsim și astăzi în cătunele Petrilei cu o populație majoritar autohtonă, aceștia sunt ,,Momârlanii Petrilei” cei pe care îi întâlnim la Jieț, Răscoala, Tirici, Cimpa, Taia și Popi.

În orașul Petrila principala meserie de bază pentru unii dintre locuitori a fost prelucrarea lemnului. În prezent funcționează trei societăți comerciale care au ca obiect de activitate fabricarea mobilei și a produselor finite din lemn, printre care amintim Fabrica de mobilă cu un număr de 372 angajați.

Cărbunele a însemnat pentru majoritatea petrilenilor, a doua ocupație de bază în ultimii 150 de ani, fiind transmisă din generație în generație. Chiar dacă s-a ajuns la un numar nesemnificativ de mineri, pe raza orașului încă mai funcționeaza două întreprinderi miniere : E.M. Petrila, cu un număr de 1.615 de mineri și E.M. Lonea, cu un numar de 1.547 de angajați.

3.3.3. Portul popular.

De-a lungul timpului, toți pițărăii din satul Jieț erau îmbrăcați în frumoase costume tradiționale momârlănești (fig.3.12-3.13), însă mulți dintre ei nici nu aveau astfel de haine proprii, ci împrumutate, deoarece acestea și-au facut apariția odată cu dezvoltarea mineritului în zonă.

,,Toți cei care merg în pițărăit poartă frumoase străiți țesute la război, din fire de bumbac sau lână, fiind împodobite cu motive florale și cipte pe margini. În acestea participanții vor depozita darurile primite de la gospodarii satului după colindat. Partea bărbătească are în dotare și frumoasele boate din lemn de corn împuiate cu motive geometrice și florare. acestea sunt folosite pentru sprijin sau, eventual, într-o posibilă răfuială pentru soluționarea unor diferende mai vechi între bărbați. Fluierașii poartă, înfipte sub chimire, fluierele.’’ (Gălățan-Jieț, 2008, p.27).

Fig. 3.12. Port popular la Petrila (sursa:www.turism.infopetrila.ro)

În ultimii ani portul popular a început sa dispară, datorită sofisticării costumelor momârlănești, costul lor devenind mult prea mare pentru a și-l permite orice sătean. Din această cauză și în urma faptului că erau foarte greu de purtat aceste costume din cauza strânsorii brâului din piele, tinerii, în marea lor majoritate, au trecut la costumele moderne de oraș, fiind mai comode și mai ieftine.

Fig. 3.13. Încăpere unde se preparau produsele din lapte. (sursa: www.turism.infopetrila.ro)

3.3.4. Viața spirituală a comunităților rurale. Sărbători și obiceiuri

Pentru sătenii din satele aparținătoare localității Petrila, pricipala mândrie atunci când vine vorba de colindat în ajun de Crăciun, o reprezintă ,,pițărăii”. Aceștia sunt tinerii satului care merg la colindat îmbrăcați în cele mai frumoase costume tradiționale momârlănești și purtând steaguri (fig.3.14).

De pe ficare uliță a satului apar grupuri de copii, tineri, vârstnici, bărbați sau femei, însoțiți de fluierașii satului, merg din sat în sat rostind strigături momârlănești, unele având intenții mobilizatoare :

,,Hai cu noi la pițărăi/După mere și țipăi !” (Gălățan-Jieț, 2008, p.53).

,,La locul adunării, unde au venit și feciorii cu steagurile, înainte de a pleca la colindat, pițărăii încing învârtite, spun strigături în acompaniamentul fluierașilor (…). Este așa-zisul ,,jocul pițărăilor’’, pe o melodie cântată la fluier, specifică momentului (…) :

,,Pentru tine mândră, hăi/ Mi-o rămas fânul pe văi/ Si polog de șapte clăi,/ Și măgaru înșeuat/ Că plecai la tine-n sat/ Pentr-un pic de sărutat. “ (Gălățan-Jieț, 2008, p.61).

Fig. 3.14. Steag popular de sărbătoare la Slătinioara (foto: Sorin Popescu)

În fiecare locuitor din Valea Jiului, ardea dorința de a participa la pițărăit. Femeile erau mereu preocupate cu coacerea cozonacilor care învăluiau satul într-un spirit unic de sarbătoare. În vremuri îndepărtate, existau doar trei cuptoare de cărămidă unde femeile puteau coace cozonacii.

,,Era o mare bătălie pentru a obține un loc în față, pentru a termina cu coptul până la plecarea pițărăilor, se făceau liste cu programări, se cocea noaptea, se lăsa cu certuri”. (Gălățan-Jieț, 2008, p.67).

Momârlanii sunt oameni simpli și mândri că au obiceiuri și tradiții proprii. Dacă sunt întrebați de ce s-au numit ,,momârlani”, vor răspunde că sunt locuitori ai Văii Jiului, sunt preocupați cu creșterea animalelor și sunt ,,urmași ai dacilor”. Dețin obiceiuri proprii, au un limbaj specific și cred în legendele și credințele moștenite din generație în generație.

Cultura momârlănească cuprinde, printre multe altele, obiceiuri păgâne precreștine, cum ar fi spoveditul la brad sau îngroparea morților în spatele gospodăriilor. Momârlanul îngenunchiază, se închină și îmbrățișează bradul, spunându-și păcatele, iar dacă nu găsește în acel moment un brad, se roagă la orice alt copac, considerându-l sacru. Astfel, la fiecare tăiere de copac, aceștia se închină, îl sărută, iar mai apoi îl taie. Îngroparea morților se face printr-un ritual străvechi, moștenit până în zilele noastre, înmormântările având loc chiar în curtea casei. Acest obicei îi împiedică pe moștenitori să vândă pământul, păstrându-l în familie. Înmormântarea celor tineri nu se finaliza până când nu era înfipt un brad împodobit în acel loc (Gălățan-Jieț, 2008, p.72).

Oamenii locului și-au schimbat obiceiurile și stilul de viață, renunțându-se la străvechiul obicei ca tinerii să se căsătoarească doar dacă fac parte din comunitatea momârlanilor. Astfel relațiile dintre aceștia s-au deterioarat și foarte puțini dintre ei mai poartă în suflet istoria și tradiția cu care au crescut și care trebuie lasată urmașilor.

3.4. Potențialul turistic al minei Petrila

Mina Petrila se întinde pe aproximativ 3 kilometrii, între câmpul minier Lonea, la est și cel de la Petroșani-Dâlja, la vest, fiind una din cele mai vechi zone carbonifere din bazinul Petroșani.

Căile de comunicații care deservesc minele Petrila și Lonea, trec prin orașul Petrila. Exploatarea cărbunelui a început în anul 1840 și s-a intensificat din ce în ce mai mult în decursul anului 1859, urmând ca dupa 1870 să cunoască o mare amploare.

La începutul anilor 1840, se urmărea dezvoltarea căilor de comunicații, cu precădere a căilor ferate și navale pe Dunăre, datorită fluxului de mărfuri care tranzitau această zonă, dar și extinderea topitoriilor de oțel din Hunedoara, toate acestea având un obiectiv comun și anume, descoperirea, exploatarea și valorificarea a noi zăcăminte de cărbune pe Valea Jiului.

La Petrila, micile cariere rudimentare de suprafață au scos la iveala un cărbune de bună calitate, studiat de Rafael Hoffman, un bun specialist in domeniul minier, însă demararea lucrărilor de exploatare este inoportună datorită zonei izolate, fără drumuri de acces si datorită tehnicii rudimentare față de alte zone miniere din țară.

Prima concesiune minieră pe teritoriul moșiei Petrila a avut loc la 30 decembrie 1859, când prinții Maximilian și Egon Furstenberg, contele Otto Chotek și baronii Luis și Moritz Haber, obțin o suprafață de circa 135 ha. Ca urmare, data de 1 ianuarie 1859 poate fi considerată ca data oficială de înregistrare al primului perimetru minier în Valea Jiului, la Petrila (Jujan, Svoboda, 2009, p.22).

În timpul celui de-al doilea război mondial, în urma participării României la acest razboi, s-au produs unele efecte negative asupra economiei, și implicit asupra mineritului din Valea Jiului. Populația din această zonă, altădată in plină expansiune, a avut mult de suferit prin sporirea taxelor și impunerea de noi impozite obligatorii către stat. Traiul oamenilor s-a înrăutățit și mai drastic prin reducerea salariilor și prin scumpirea alimentelor de bază. Mulți dintre minerii Petrilei aleg sa renunțe la locul de muncă, chiar dacă acesta era singura sursă de venit a familiei. Alții pleacă în număr mare spre alte zone ale țării, sperând la un trai mai bun. Acest lucru a afectat intr-o mare măsură mina Petrila, care nu mai putea sa asigure sursa de cărbune necesară desfășurării activităților industriale care, la rândul lor, produceau materii prime necesare războiului. Ca urmare, statul a luat măsuri și a repartizat din alte zone miniere, 100 de muncitori care urmau sa lucreze aici, însa, rând pe rând și aceștia părăseau mina cu orice risc.

Fig. 3.15. Vedere în ansamblu a minei Petrila, în prezent închisă (sursa:www.agentia.org)

Condițiile grele de muncă ale minerilor din Petrila și din întreaga Vale a Jiului urmau să se schimbe în bine odată cu sfârșitul anului 1945, când primesc alimente și îmbrăcăminte, atât de necesare lor, dar și familiilor lor. Bucurându-se de acest sprijin acordat din partea statului, minerii pornesc cu hotărâre în lupta pentru mărirea producției de cărbune, care crește cu până la 70 %.

Descoperirea și începerea exploatării cărbunilor deschide o nouă filă de istorie din viața socială și economică a Vaii Jiului.

Mina Petrila găzduia oameni din diferite zone ale țării, dar și muncitori din Germania, Austria, Ungaria, Polonia. Un număr mare de minieri calificați veneau aici să lucreze, de la Săcarâmb, Roșia Montană, Bălan, Lăpuș și din alte zone ale Transilvaniei.

Mina Petrila a cunoscut momentul de glorie în anul 1980, când s-a extras peste 1 milion de tone de cărbune, lucru realizat de cei 4.200 de angajați pe care îi avea la vremea respectivă. În total, de-a lungul timpului, la EM Petrila s-au extras peste 100 milioane de tone de huilă și au muncit peste 40.000 de mineri. Totodată, circa 160 de persoane și-au pierdut viața în subteran (Jujan, Svoboda, 2009, p.36).

O dată cu evenimentele de la 1989, s-a schimbat brusc cursul vieții sociale și politice și implicit a urmat închiderea, rând pe rând, a minelor din Valea Jiului.

Pentru Mina Petrila (fig. 3.15) au existat mai multe căi de salvare, petrilenii găsind soluția ca unele cladiri ce aparțin minei pot fi reabilitate și transformate în muzee și unități administrative. Pentru o parte dintre clădiri a fost inițiat un studiu de prefezabilitate a fundației culturale ,,Condiția Română, proiect întocmit de studenți români dar și străini.

Proiectul a fost intitulat „Mina Petrila – Recuperare, Recondiționare, Refolosire!" și nu a fost realizat fără acordul Ministerului Economiei, deoarece implica costuri prea mari.

Mina Petrila are o încărcătură istorică bogată și un potențial cultural și turistic incontestabil, aceste aspecte putând contribui la dezvolatarea durabilă a orașului Petrila.

CAPITOLUL 4. BAZA MATERIALĂ PENTRU PRACTICAREA TURISMULUI.

4.1. Infrastructura de comunicație

Drumurile naționale (DN 66 și DN 7A) au favorizat intensificarea fluxurilor de turiști, turism dezvoltat atât în jurul atracțiilor din partea de nord-vest a localității Petrila (Cheile Taia, Cheile Roșia, Cheile Jigureasa, Cheile Crivadia și obiectivele din Valea Streiului), cât și în jurul circurilor și văilor glaciare de pe versantul nordic al Parângului (cu complexe glaciare: Roșiile, Slivei și Mija).

Accesul în stațiunea Parâng se realizează pe mai multe căi, una dintre ele fiind dinspre Petroșani până la stația de îmbarcare a telescaunului, unde este asigurat transportul până la Parângul Mic și se poate continua cu traseul de creastă care atinge toate vârfurile de pe culmea principală.

Alte căile de acces în masiv și pe laturile acestuia sunt: drumul național 66 (Filiași – Simeria) pe sectorul Bumbești – Jiu – Petroșani, asigură accesul pe rama vestică a Parângului; drumul național 7A (Petroșani – Obârșia Lotrului – Brezoi) pe sectorul Petroșani – Obârșia Lotrului (29 km), asigură accesul pe rama nordică a masivului; drumul național 67 (Drobeta Turnu – Severin – Tg. Jiu – Rm Vâlcea) pe sectorul TG. Jiu – Polovragi, asigură accesul la șoselele de legătură pe rama sudică a Parângului și drumul național 67C (Bumbești-Pițic – Novaci – Rânca – Obârșia Lotrului – Oașa – Sebeș) pe sectorul Novaci – Obârșia Lotrului – Pasul Tărtărău, asigură accesul de pe rama sudică a masivului spre centru, estul și nordul acestuia. În tabelul 4.1. este redată infrastructura de comunicație existentă în prezent în această zonă.

Tabelul 4.1. Rețele de drumuri în Petrila și vecinătatea acestui oraș

(sursa: www.primariapetrila.ro)

Fig. 4.1. Infrastructura rutieră de acces spre localitatea Petrila

(sursa: www.googlemaps.com)

Accesul în orașul Petrila se poate face fie direct din DN 66, dinspre Hațeg spre Petroșani, la 3 km de intrarea în municipiul Petroșani se desprinde DJ 709 care traversează orașul de-a lungul Jiului de Est (fig.4.1).

Tot în orașul Petrila se poate ajunge urmând DN 7A care se desprinde din DN 66 în apropiere de Piața Victoriei din Petroșani și urmează Valea Maleia cale de 4,5 km după care traversează cumpăna de ape dintre Maleia și Jieț și ajunge în dreptul satului Jieț, de unde se continuă pe Valea Jiețului spre Obârșia Lotrului și Voineasa.

În dreptul satului Jieț, traversam podul și urmăm drumul județean care însoțește cursul Jiețului în aval până la confluența acestuia cu Jiul de Est ajungând în mijlocul orașului Petrila.

Din Petrila un drum nemodernizat urmează Valea Jiului de Est spre cabanele Voievodu iar un alt drum nemodernizat urmează Valea Taia, trece pe la cabanele Lunca Florii și Aușel și se îndreaptă spre domeniul schiabil Șureanu. Această arteră face parte dintr-un proiect de punere în valoare a potențialului turistic pentru practicarea sporturilor de iarnă pe versantul sudic al Munților Șureanu.

4.2. Baza materială și capacitatea de cazare în unitatea administrativ-teritorială Petrila

Majoritatea unităților de primire turiști se află în zona propriu-zisă și foarte puține unități se găsesc efectiv în cadrul Depresiunii Petroșani.

Astfel pe teritoriul administrativ al localității Petrila se găsesc șase cabane și pensiuni turistice (tabelul 4.2) iar în vecinătatea localității pe arterele care o leagă de celelalte comunități locale se mai găsesc alte cinci cabane, moteluri și pensiuni turistice (tabelul 4.3).

Evoluția capacității de cazare turistică în perioada 2000-2014 a evoluat pozitiv, cu o ușoară creștere după anul 2009 (fig.4.1).

Fig.4.1. Capacitatea de cazare turistică existentă în localitatea Petrila

(sursa: http://www.hunedoara.insse.ro Direcția Regională de Statistică Hunedoara)

Numărul de turiști a înregistrat de asemenea un salt odată cu deschiderea domeniului schiabil de la Transalpina (fig.4.2 și 4.4), o mare parte din turiștii veniți la schii din partea centrală și de vest a țării (Arad, Timișoara, Cluj-Napoca, Deva) cazându-se în Depresiunea Petroșani din cauza lipsei locurilor de cazare în apropierea pârtiei de schi.

Fig. 4.2. Capacitatea de cazare turistică în funcțiune în localitatea Petrila în perioada 2010-2014

(sursa: http://www.hunedoara.insse.ro Direcția Regională de Statistică Hunedoara)

Fig. 4.3. Vedere asupra orașelor Petrila și Petroșani de pe pârtia din Parângu Mic

(sursa: http://cdn.citynews.ro/sites/ /hunedoara/articole/domeniul-schiabil-din-parang.jpg)

Fig. 4.4. Sosiri ale turiștilor în structuri de primire turistică

(sursa: http://www.hunedoara.insse.ro Direcția Regională de Statistică Hunedoara)

Fig. 4.5. Cabana Aușelu din Munții Șureanu (sursa: http://amfostacolo.ro/FOTO/cabana-auselu.jpg)

Fig. 4.6. Motel Popasul Haiducilor (sursa: http://cazare.info/popasul-haiducilor.jpg)

Fig. 4.7. Vila Melinda (http://www.booking.com/hotel/ro/vila-melinda.ro.html)

Fig. 4.8. Înnoptări ale turiștilor în structuri de primire turistică

(sursa: http://www.hunedoara.insse.ro Direcția Regională de Statistică Hunedoara)

În Petrila, unitățile de cazare pentru turiști sunt reprezentate de cabane și pensiuni turistice.

Tabelul 4.2. Unitățile de cazare din teritoriul administrativ al orașului Petrila

(sursa: www.booking.com)

Fig. 4.9. Cabana Lunca Florii după renovare (foto: Sorin Popescu)

Fig. 4.10. Cabana Groapa Seacă (sursa: http://img.carpati.org/cazare/groapa_seaca.jpg)Tabelul 4.3. Unitățile de cazare situate în vecinătatea orașului Petrila (sursa: www.booking.com)

Fig. 4.11. Pensiune turistică amonte de Cheile Taia (foto: Sorin Popescu)

Fig. 4.12. Terasa Lunca Florii (foto: Sorin Popescu)

Fig. 4.13. Casă de vacanță pe Valea Taia (foto: Sorin Popescu)

4.3. Pârtii de schi și instalații de transport pe cablu

Cea mai apropiată stațiune montană de localitatea Petrila o reprezintă stațiunea Parâng. Este recunoscută drept una din cele mai frumoase destinții turistice din țară și este, de cele mai multe ori, preferata turiștilor amatori de sporturi de iarnă. Stațiunea Parâng este o destinație ideală și în anotimpul cald, turiștii venind aici pentru a explora frumusețile naturii, pe cărări de munte marcate și pentru a descoperi cele mai spectaculoase peisaje.

În stațiunea montană Parâng există 9 pârtii moderne omologate: Pârtia A, Pârtia B, Pârtia Europarâng,  Pârtia Sub Telescaun, Pârtia Saivane și Pârtia C, Pârtia Culoarul Porcului, Intermediar Telescaun Nou și Pârtia Zidul Morții, care oferă turiștilor sosiți aici în sezonul rece posibilitatea practicarii sporturilor de iarna. Pârtiile sunt amenajate atat pentru avansati, cât si pentru incepatori, fiind dotate cu telescaun, teleski si instalatii de nocturnă (fig.4.14).

Fig. 4.14. Schema pârtiilor de schi de la domeniul schiabil Parâng

(sursa: http://cazariparang.ro/Partii-Parang.jpg)

CAPITOLUL 5. ANALIZĂ SWOT PRIVIND VALORIFICAREA POTENȚIALULUI TURISTIC AL LOCALITĂȚII PETRILA

Fig. 4.15. Cabana Mija, amonte de Cheile Jiețului

(sursa: http://media-cdn.tripadvisor.com/media/cabana-mija.jpg)

CONCLUZII

Cu un teritoriu administrativ de 30 868 ha, situat în mică parte într-o depresiune intracarpatică (Depresiunea Petroșani) și în cea mai mare parte în spațiul muntos din Parâng și Șureanu, localitatea Petrila are un potențial turistic important în contextul dezvoltării durabile a zonelor montane.

Localitatea este mărginită la est și nord de masivul Șureanu, prin aliniamentul Poiana Muierii – Vârful  lui Pãtru – Vârful Comărnicel – Valea Jigureasa, la sud de masivul Paâng, iar la vest de teritoriul depresionar al municipiului Petroșani.

În orașul Petrila se ajunge dinspre Municipiul Petroșani, pe șoseaua DN 66. Este situat la o altitudine de 675 m, într-o luncă la confluența Jiului de Est cu pârâul Taia și cu Jiețul, fiind primul oraș pe acest râu. Localitatea are patru localitati componente: Tirici, Jieț, Rãscoala și Cimpa.

Localitatea Petrila este atestată documentar în anul 1493 când într-un document al regelui Vladislav I al Ungariei către cneazu Mihai Cânde, acesta din urmă este recunoscut ca proprietar peste moșiile din Peterella (Petrila de azi).

Populația localității era la recensământul din 2011 de 22 692 locuitori, cu o scădere de 25,6% în ultimul deceniu.

Ponderea cea mai mare în utilizarea terenurilor de pe raza administrativă a localității Petrila este deținută de fondul forestier național (18 883 ha), urmată de fânețe (5228 ha), teren arabil (128 ha) și livezi (18 ha).

Masivul Parâng deține un potențial turistic deosebit de bogat, situându-se din acest punct de vedere printre primele cinci unități montane ale Carpaților Românești, după Făgăraș, Retezat, Bucegi și Piatra Craiului. Cadrul natural pe care îl ofera este unul de excepție, datorită aspectelor etajelor alpin și subalpin, cu vegetație bogată. Văile Jiului, Lotrului și Lotriței, îi oferă Parângului o deosebită valoare turistică. În sezonul de iarnă, terenurile de schi naturale și cele amenajate atrag iubitorii sporturilor de iarnă.

În partea de nord-vest rocile carbonatice sub acțiunea factorilor externi generează un relief exocarstic și endocarstic de excepție (Cheile Taia, Peștera Boli, Cheile Crivadia, peșterile din Valea Streiului, Cheile Roșia și peșterile sale)

Potențialul climatic oferă posibilitatea practicării unor variate forme de turism tot timpul anului, însă în timpul iernii menținerea timp îndelungat a stratului de zăpadă pe pantele nordice și vestice ale Masivelor Parâng și Șureanu asigură eficacitatea pârtiilor construite și perspectiva dezvoltării unor noi pârtii de schi.

Potențialul apelor curgătoare și al lacurilor este și el remarcabil, în râurile de munte practicându-se pescuitul sportiv și raftingul (coborâri pe ape repezi), iar lacurile glaciare oferă un plus peisajului alpin din sud-estul localității.

Desfășurarea zonei montane ce aparține administrativ de localitatea Petrila pe o diferență de nivel de circa 1800 m oferă condiții favorabile dezvoltării unor grupări vegetale caracterizate printr-o mare varietate floristică. Astfel, se pot diferenția etajele de vegetație care se succed pe verticală de la intrarea în Cheile Jiețului (612 m) și până pe vârful Parângul Mare (2518 m).

Pe teritoriul administrativ al localității Petrila se suprapun mai multe categorii de arii naturale protejate care ocrotesc și conservă flora și fauna sălbatică și habitatele care le adăpostesc.

Astfel rezervația naturală Cheile Jiețului cu o suprafață de 10 ha adăpostește o floră chasmofitică pe versanți stâncoși alcătuiți din gnaise. Situl Natura 2000 Parâng are o suprafață de 30 434 ha din care 10 956 ha (36%) pe teritoriul județului Hunedoara și 5460 ha (18%) pe teritoriul localității Petrila.

Potențialul turistic antropic este reprezentat de obiective religioase și culturale cu funcție turistică, muzee, sedii de unități cu funcție turistică, cultura materială și spirituală tradițională din satele ce aparțin localității Petrila.

Pe teritoriul localității există șase biserici foarte vechi și o mânăstire (Jieț) situată pe Valea Jiețului la o altitudine de 1520 m în apropierea pasului Groapa Seacă (1598 m).

La Petrila și în întreaga Vale a Jiului, apar două forme de viață diferite una față de alta. Vechea lume a munților, păstorii, păstrătorii de obiceiuri, datini și tradiții, au rămas la vechea lor preocupare și anume păstoritul. Îi găsim și astăzi în cătunele Petrilei cu o populație majoritar autohtonă, aceștia sunt ,,Momârlanii Petrilei” cei pe care îi întâlnim în satele Jieț, Răscoala, Tirici, Cimpa, Taia și Popi. Ele se încadrează din punct de vedere al arhitecturii și obiceiurilor la „Ținutul momârlanilorˮ, teritoriul rural al Depresiunii Petroșani și zona montană limitrofă care se desfășoară ca un amfiteatru în jurul acestei depresiuni.

Printre tradițiile și obiceiurile momârlanilor se remarcă: Nedeile, care se desfășoară de la Paști la Rusalii, Pițărăii, Obiceiul bradului, Măsuratul oilor.

Cărbunele a însemnat pentru majoritatea petrilenilor, a doua ocupație de bază în ultimii 150 de ani, fiind transmisă din generație în generație. Pe raza orașului încă mai funcționeaza două întreprinderi miniere: E.M. Petrila, cu un număr de 1.615 de mineri și E.M. Lonea, cu un numar de 1.547 de angajați.

În ultimul deceniu ca o alternativă la diminuarea drastică a activității în sectorul minier s-a dezvoltat sectorul serviciilor în turism. Astfel a crescut numărul locurilor în unitățile de primire turiști și gradul de ocupare al acestor unități, mai ales iarna, legat de practicarea sporturilor albe.

În perspectivă este necesară mărirea capacităților de cazare pe Valea Taia și Valea Jiețului, clasificarea și certificarea unităților de primire turiști, deblocarea investițiilor pentru dezvoltarea domeniului schiabil din Munții Șureanu prin amenajarea spațiului turistic pe Muntele Dobraia, realizându-se astfel joncțiunea cu pârtiile de schi de la Vârful Șureanu și Luncile Prigoanei.

Pentru mărirea gradului de atractivitate turistică pe Valea Jiului de Est este necesară modernizarea cabanei Voievodu și preluarea unor cabane cu altă destinație (forestieră, silvică) în patrimoniul turistic.

Mina Petrila are o încărcătură istorică bogată și un potențial cultural și turistic incontestabil, aceste aspecte putând contribui la dezvolatarea durabilă a orașului Petrila. Pentru această mină există mai multe variante de amenajare, soluția ca unele cladiri ce aparțin minei să poată fi reabilitate și transformate în muzeu și unități administrative este fezabilă.

Bibliografie

Bibliografie