Valorificarea Potentialului Turistic al Lacului de Acumulare Stanca Costesti

Valorificarea potențialului turistic al lacului de acumulare Stânca-Costești

Introducere

Lacul Stânca-Costești este cea mai mare acumulare de apă din România, după dimensiunile bazinului în care este stocată apa și a doua acumulare după cantitatea de apă reținută. Statutul său de arie protejată, de sit natura 2000 și de arie de protecție special avifaunistică îi conferă un potențial deosebit din punct de vedere turistic.

Turismul este o activitate economică care capătă din ce în ce mai multă importanță, iar zonele care prezintă potențial turistic trebuie să fie puse în valoare.

Lucrarea de față, Valorificarea potențialului turistic al lacului de acumulare Stânca-Costești își propune să evalueze potențialul turistic natural și antropic al lacului de acumulare Stânca-Costești și în urma unor analize, să prezinte măsuri care să permită dezvoltarea la capacitate maximă a potențialului prezentat.

Lucrarea este structurată în 3 capitole, 12 subcapitole și 25 de sub-subcapitole. Primul capitol evaluează și analizează în prima parte potențialul natural al lacului de acumulare, ținând cont de așezarea geografică, relief și importanța climei în relația cu turismul. În a doua parte a primului capitol este prezentat strict potențialul lacului cu ihtiofauna și avifauna specifică, care sunt unele dintre cele mai importante resurse ale lacului. În continuare sunt prezentate celelalte elemente cu potențial turistic, fauna, vegetația și alte rezervații.

Al doilea capitol prezintă și analizează potențialul antropic al lacului, având în vedere relația acestuia cu așezările umane situate pe malul lacului. Sunt prezentate obiectivele culturale și religioase ale zonei și tradițiile și obiceiurile locale.

Al treilea capitol prezintă formele de turism practicate în prezent și pe baza analizelor făcute până în acest moment, propune măsuri pentru implementarea unor noi forme de turism, sau dezvoltarea celor existente.

Al patrulea capitol este reprezentat de aspectele cele mai importante observate în timpul efectuării studiului și după terminarea acestuia.

Unul dintre motivele științifice pentru care am ales această temă este faptul că tema prezentă nu a mai fost abordată punct de vedere turistic niciodată, într-o lucrare de specialitate, acest lucru conferind temei și o importanță pentru domeniul științific și pentru câmpul practicii.

Motivele personale țin de studiile pe care le-am aprofundat în domeniul geografiei și a turismului, pe parcursul celor 3 ani de studii și implicația personală, pentru că locuiesc în zona studiată, fapt ce m-a determinat să caut soluții practice pentru a ajuta zona referențiată să progreseze și să se dezvolte, în special prin valorificarea potențialului turistic, ramură economică foarte importantă, dar care nu este exploatată corespunzător în subregiunea prezentată.

În ceea ce privește metodologia, am folosit diverse metode clasice, pentru evidențierea potențialului turistic. Principalele metode folosite în studiul de față au fost metode deductive, metode inductive, metoda analizei, metoda comparativă, metode cartografice, metode statistice și matematice, metode grafice, observația directă, instrumentală și vizuală, metode fotografice, metodologia regionării geografice. Abordarea se face în mod complex, caracterizând și analizând potențialul turistic al zonei studiate. Lucrarea conține 28 de figuri și 8 tabele. Programele utilizate pentru realizarea acestora au fost: Microsoft Office Excel, pentru grafice și tabele, Adobe Ilustrator, Adobe Photoshop pentru hărți. Unele hărți au fost preluate din Google Earth.

Pe parcursul studiului am întâmpinat probleme referitoare la informații, a fost dificil să găsesc informații potrivite deoarece zona nu a fost studiată detaliat și separat din nici o perspectivă, iar majoritatea informațiilor găsite în cărți nu mai sunt de actualitate, datele fiind vechi, dinaintea construirii barajului Stânca-Costești, lucru care a modificat zona din punct de vedere hidrologic, geomorfologic, faunistic, vegetativ, chiar și climatic.

Istoricul cercetărilor geografice în zonă

Lacul de acumulare Stânca-Costești nu a reprezentat până în prezent, o regiune care să stârnească un interes deosebit pentru cercetarea sa geografică detaliată. De aceea am considerat că cercetarea acestui areal este insuficientă, intenționând să ofer completări și actualizări tuturor elementelor naturale și social-economice, mai ales că în ultima perioadă au intervenit schimbări semnificative, mai ales în ceea ce privește aspectele demografice și economice. În elaborarea lucrării de față am sintetizat informații oferite de lucrări geografice și geologice care studiază în ansamblu unitatea Câmpiei Moldovei sau studii tematice ce tratează numai anumite elemente naturale (geologie, soluri, vegetație, faună).

Literatura geografică consemnează o multitudine de probleme care vizează Cîmpia Moldovei sau, mai larg Podișul Moldovei, ceea ce confirmă marea varietate teritorială a

acestei unități geografice. Mențiuni cu caracter general, studii de detalii, indici statistico-matematici, elemente de exemplificare și analiză, fac obiectul diferitelor lucrări ce includ în sfera lor și Câmpia Moldovei. La toate acestea trebuie să adăugăm studiile speciale consacrate fie întregii unități, fie unor subunități naturale componente care au constituit teme ale unor teze de doctorat, sau sinteze la nivelul unităților administrativ-teritoriale, respectiv colecția județelor patriei.

Din analiza bibliografică aferentă acestor unități reținem următoarele elemente de bază:

Din punct de vedere geomorfologic, este elaborată o lucrare care detaliază procesele de formare și de modificare ale geomorfologiei Câmpiei Moldovei (Băcăuanu Vasile, 1968). Apare și o lucrare cu referire la dinamica peisajului în Câmpia Moldovei (Bojoi Ion, 1997). De asemenea este și o lucrare în care sunt descrise terasele fluviatile din Câmpia Moldovei (Băcăuanu Vasile, 1978).

Referitor la climatul Câmpiei Moldovei există lucrări ample, dar cea mai importantă este „Câmpia Moldovei – studiu climatic” (Mihăilă Dumitru, 2006), care este o lucrare de strictă specialitate, cu observațiile de ordin climatic pentru diferite stații și posturi meteorologice și climatice.

Studii de ordin hidrologic asupra arterelor principale au fost elaborate de Pantazică Maria (1974), Bucureșteanu Maria (2008), Romanescu Gheorghe (2010) și alte lucrări de strictă specialitate.

O categorie aparte o constituie lucrările în care sunt consemnate evenimente de ordin istoric cu implicații în fazele de populare ale Câmpiei Moldovei, în dezvoltarea așezărilor și a economiei (Nimigeanu Vasile, 1985). Aceste aspecte au fost ulterior dezvoltate în lucrări de strictă specialitate care au vizat și domenii noi de cercetare. Astfel, în această direcție se înscriu lucrările toponimie, de studiu a așezărilor (Poclid Mihai, 2008), a utilizării terenurilor, a evoluției funcțiilor industriale ale diferitelor așezări etc.

Așezarea geografică și delimitarea zonei de studiu

Râul Prut își are izvorul în Carpații Păduroși, pe teritoriul Ucrainei. Până la localitatea Oroftiana de Sus are o lungine de 235,7 km, o pantă medie de 6,4 m/km și un bazin hidrografic de 8241 . Între Oroftiana și confluența cu Dunărea, pe o lungime de 946 km, Prutul se constituie râu de frontieră între România, pe de o parte, Ucraina și Republica Moldova, pe de altă parte. Suprafața totală a bazinului râului Prut este de 28463, iar pe teritoriul României măsoară 10999 .

Zona studiată este mai restrânsă, cuprinzând doar lacul de acumulare Stânca-Costești, care se întinde pe o distanță de aproximativ 48 de km, între localitățile Mitoc și Stânca. Lacul este format prin acumulare de apă, în urma construirii nodului hidroenergetic, și formează pe sectorul de 48 de km limita estică a județului Botoșani și granița naturală a României cu Republica Moldova.

Caracteristici hidrologice

Bazinul lacului de acumulare reține un volum de 1.285 milioane de apă și ocupă o suprafață de 7700 ha. Adâncimea maximă este de 41,5 m. Principalele râuri care alimentează acumularea sunt: Prutul, cu un debit de 81 /s, pe partea dreaptă Volovățul cu un debit de 0,1 – 0 ,2 /s, iar pe partea stângă, repsectiv în Republica Moldova, avem râurile Vilia, Lopatnica, Racovățul și Ciugurul, care pot atinge un debit de 1/s.

Capitolul I. Potențialul turistic natural al lacului

I.1. Relieful

Bazinul hidrografic al Prutului se suprapune unei zone cu o îndelungată evoluție geologică. Rocile în care albia este adâncită au caracter dominant friabil, caracteristic Platformei Moldovenești. Constituția petrografică este reprezentată în general prin argile și marne cu alternanțe nisipoase, la care se adaugă și unele orizonturi subțiri de calcare oolitice, gresii calcaroase, conglomerate, pietrișuri, cinerite andezitice. Excepție fac depozitele cenomaniene care aflorează în malurile râului în sectorul Rădăuți Prut – Mitoc și reprezintă cele mai vechi depozite geologice ce apar la zi în cuprinsul Podișului Moldovei. Ele sunt alcătuite în principal din calcare marnoase și cretoase în care apar concrețiuni de silex, sub care urmează gresii și nisipuri glauconitice. Depozitele acestea apar pe grosimi de câteva zeci de metri, dar duritatea lor a influențat tipologia și dinamica albiei minore.

Buglovianul este un alt element specific văii Prutului și apare la zi numai în zona Rădăuți – Stânca. De la Mitoc spre sud, el este constituit din calcare recifale, care de multe ori se pun în evidență și în morfologia regiunii sub forma unor mici creste perpendiculare pe axa văii, cunoscute sub numele de Stânci (Băcăuanu, 1968), prezente în toată zona studiată (Stânca Ștefănești, Ripiceni, Liveni). Aceste formațiuni calcaroase nu sunt continue, ci apar din loc în loc în versantul drep al văii sau chiar în albie, intercalate între roci argilo-marnoase.

Albia Prutului

Între localitățile Mitoc și Stânca, albia Prutului este de tip încătușat, cu maluri abrupte în care apar la zi rocile mai dure ale cenomanianului Platformei Moldovenești. Așa se explică dispariția aproape totală a șesului aluvial și apariția aici a barajului și lacului Stânca-Costești.

În zona studiată, albia râului Prut se încadrează în tipul sinuos, cu ostroave laterale, în condițiile unui pat aluvial format în principal din pietriș, cu o lățime a albiei între 60 m și 180 m.

Relieful de acumulare

Zona studiată se încadrează în tipul reliefului de acumulare, întrucât este vorba de lacul de acumulare Stânca-Costești și malul acestuia. Principalul actor în formarea acestui tip de relief este râul Prut, care prin cantitatea de sedimente depuse în albie sau prin eroziune, crează șesuri și terase, prezente în toată zona referențiată. Astfel, se pot observa principalele trepte de relief situate deasupra albiei majore a râului. După o clasificare făcută de Vasile Băcăuanu în 1968, acestea sunt:

Terasa I, de 10-15 m, care este și cea mai tânără, exceptând terasele de luncă. Aceasta apare fragmentare între Mitoc și Manoleasa – Prut, fiind reprezentată doar în buclele unor meandre (la nord de Mitoc, Iorga, Manoleasa-Prut). Începând de la Manoleasa Prut, către Stânca, are o dezvoltare largă, fiind prezentă atât în dreapta râului, cât și în Stânga.

Terasa a-II-a, cu altitudini relative între 20-30 m, este mai slab reprezentată decât cea amintită anterior, prezentându-se sub forma unor trepte relativ înguste, puternic distruse de eroziune ori coluvionate, situate la baza versantului drept al văii. Se întalnește în puncte izolate la Mitoc, Sadoveni, Ripiceni.

Terasa a-III-a, cu altitudine relativă de 30-35 m, nu are un caracter pronunțat în zona studiată.

Terasa a-IV-a, are o altitudine relativă de aproximativ 60 m și este una dintre cele mai clare și mai dezvoltate din valea Prutului, având fruntea destul de tranșantă și un pod cu lâțimi până la 1-1,5 km. Este întâlnită la Mitoc, Liveni, Manoleasa, Ripiceni și Stânca.

Terasa a-V-a, cu altitidini cuprinse între 90-100 m nu este pronunțată în zona referențiată.

Terasa a-VI-a, cu altitudini de 100-110 m, se întâlnește de la Ripiceni spre Sud, aproape în aceleași sectoare ca și terasa a-IV-a, însă este mult mai degradată, iar elementele sale geomorfologice mai tranșante.

Relieful cuvetei lacului de acumulare

Fundul lacului de acumulare este neregulat, acoperit cu nisip și prundiș. Adesea se întâlnesc insule și grinduri de nisip, care contribuie la intensificarea amestecului maselor de apă. Râul Prut se adâncește treptat, de la 5-10 m în zona Mitoc, până la 41 – 42 m în apropierea barajului, la Stânca, iar pe toată distanța fiind prezente pragurile, care cresc treptat înspre baraj.

I.2. Potențialul turistic al climei

Aflându-se în partea de nord-est a Câmpiei Moldovei, în extremitatea estică a județului Botoșani, regiunea studiată se încadrează în climatul temperat continental moderat, fiind specific un climat mai răcoros, cu veri relativ călduroase mai ales când sunt lipsite de precipitații și ierni reci, de cele mai multe ori cu puțină zăpadă, cu geruri și viscole frecvente.

Factorii climatogeni importanți pentru practicarea turismului în arealul studiat sunt următorii: factorii radiativi, factorii fizico-geografici, factorii dinamici sau circulația maselor de aer, temperatura aerului, umiditatea aerului, nebulozitatea, durata de strălucirea a soarelui, precipitațiile atmosferice, intensitatea precipitațiilor, presiunea atmosferică, vântul.

I.2.1. Factori radiativi. Radiația solară

Radiația solară este este principalul aport energetic către suprafața terestră și este principala sursă de căldură. Este compusă din radiația solară directă și radiația difuză și înregistrează variații în timp, determinând și variații ale celorlalte elemente climatice, în funcție de oscilațiile celor două componente, ca urmare a modificărilor unghiului de înălțime al Soarelui, a opacității atmosferice, nebulozității și duratei de strălucire a Soarelui, unghiului sub care razele solare sunt recepționate la contactul cu suprafața terestră (după Mihăilă, 2006).

Tabel 1. Radiația globală (kcal/cm^2) – medii lunare și anuale (Dumitru Mihăilă, 2006, p. 25)

Fig. 4. Radiația globală (kcal/cm^2) – medii lunare și anuale

Din analiza datelor prezentate mai sus, reiese că valoarea maximă a radiației în zona studiată se înregistrează în luna Iulie, atunci când se înregistrează și cele mai mari temperaturi. Se poate spune că în intervalul mai – august este perioada cea mai favorabilă pentru practicarea turismului. La polul opus se situează luna Decembrie, înregistrând cea mai mică valoare a radiației, iar perioada noiembrie – februarie, prezentând oferta cea mai redusă pentru practicarea turismului, ținând cont de faptul ca este o zonă de câmpie, iar posibilitățile de practicare a turismului hivernal sunt restrânse. Totuși, valorile mari prezintă un pericol, pentru că, în cazul expunerii masive la aceste condiții, apar frecvent probleme de sănătate în rândul tuturor persoanelor.

I.2.2. Factorii fizico-geografici

Rolul climatic al poziționării geografice

Zona studiată este situată în estul județului Botoșani, pe valea Prutului, cuprinzând Lacul de acumulare Stânca-Costești, și este încadrată între localitățile Mitoc și Ștefănești.

Dispunerea latitudinală induce diferențieri climatice între nordul și sudul zonei. Aceste diferențieri se raportează la unghiul de incidență a razelor solare, care este diferit în nordul regiunii, față de sudul acesteia, înregistrând parametri climatici diferiți, dar nu cu un ecart considerabil, datorită faptului că aria este restrânsă, diferența de latitudine dintre limita nordică și limita sudică este de doar 0,3°-0,4°. Precipitațiile de asemenea sunt influențate de către poziționarea geografică, cantitățile de precipitații scad de la vest spre est, datorită barajului orografic al Carpaților. În zona Lacului de acumulare Stânca-Costești precipitațiile medii anuale sunt cuprinse între valorile de 400-600 mm.

Rolul climatic al reliefului

Relieful joaca un rol important in conturarea caracteristicilor climei din zona studiată, influențând clima prin altitudine, fragmentare, înclinare, expoziție. Chiar dacă unitatea studiată se află întro zonă de câmpie și nu prezintă mari particularități climatice, totuși există unele diferențieri. Altitudinea zonei se incadreaza în 2 categorii de valori, sub 100 m, respectiv 100-200 m. Odată cu creșterea altitudinii,în functție și de condițiile locale, conform gradientului termic vertical, temperatura scade cu 0,5 – 0,7°/100 m. Umiditatea medie anuală scade cu 1 -1,5%/100 m, nebulozitatea totală cu 0,1 zecimi/ 100 m și cantitatea anuală de precipitații cu 70 -100 mm/100 m (după Mihăilă, 2006).

Lacul de acumulare de la Stânca-Costești, având o suprafață foarte mare, determină schimbări ale climei, la nivel local. Din punct de vedere topoclimatic și microclimatic, acumularea de apă impune caracteristici unice elementelor și fenomenelor meteorologice și astfel apar:

Temperaturi mai scăzute vara și mai ridicate iarna.

Umiditate mai ridicată, față de zonele învecinate.

Descendența maselor de aer, care pot provoca tulburări atmosferice.

Efectul accelerat al vântului datorită suprafeței plate.

Ceața de radiație, de advecție și de evaporație.

Roua, bruma, înghețul au o frecvență mai mare.

Nebulozitate mai accentuată.

Precipitații locale.

Schimbări în evapotranspirație.

Aceste schimbări se resimt doar la scară mică, între 0-50 km, foarte rar și la o scară medie, 50 – 150 km, iar impactul sezonier este mai accentuat decât cel anual.

Energia reliefului are valoarea maximă de 100 -150 m și medie de 50 -70 m, fragmentarea orizontală oscilează între valorile de 500- 1000 m, pantele medii interfluviale au 2 – 3°, versanții văilor au energie mică, în jur de 5°, dar deseori înclinări de 10 – 15°, depășind pe alocuri chiar 20° (după Mihăilă, 2006).

I.2.3. Circulația maselor de aer

Dinamica maselor de aer este un factor climatic deosebit de important, influențează stările de vreme și clima, deasupra oricărei regiuni, implicit al celei studiate. O serie de factori influențează și generează modul de deplasare al maselor de aer: radiația solară, mișcarea de rotație a Pământului, răspândirea suprafețelor acvatice și terestre, altitudinea reliefului.

Situată în partea de nord-est a Campiei Moldovei, regiunea studiată, este la adăpostul Carpaților Orientali, care formează un baraj orografic care împiedică pătrunderea maselor de aer rece cu viteza cu care acestea intră până în acest punct; dar are deschidere la Câmpia Europeană din nord și din est, iar influențele sunt induse în mod special de activitatea celor 4 centri barici principali, la nivel continental: anticiclonul Azoric, anticiclonul Euroasiatic, ciclonul Islandez, ciclonii mediteraneeni. Centrii barici locali ocazionali sau semiprezenți prezintă o influență redusă.

Din punct de vedere turistic, perioada optimă pentru practicarea turismului în zonă, este perioada sinoptică de vară, lunile iunie, iulie, august, atunci cand este prezent anticiclonul Azoric, care se deplasează spre nord și est, aducând mase de aer cald.

I.2.4. Temperatura aerului

Temperatura aerului ocupă un loc important în cadrul parametrilor climatici care influențează turismul, evoluția sa fiind legată de regimul radiației solare. Aceasta intră în calcul în cazul manifestării sale excesive (vara, când radiația solară este mare, adeseori excesivă devine inadecvată activităților de recreere, la fel și iarna, când temperatura coboară sub valori de -15º C). Temperatura influențează astfel, practicarea sporturilor, de vară, de iarnă, helioterapia, cât și simpla petrecere a timpului liber în natură.

Tabel 2. Temperatura aerului (º C). Medii lunare și anuale (Dumitru Mihăilă, 2006, p. 61)

Fig. 5. Temperatura aerului (º C). Medii lunare și anuale

Se urmează tendința observată și în cazul celorlalți factori analizați până acum, mediile lunare cele mai mari sunt înregistrate în sezonul estival, luna care înregistreză valorile maxime este Iulie (20,8 º C), iar minimele sunt înregistgrate în Ianuarie. Lunile cu medii mai mari de 18º C (lunile Iunie, Iulie, August), prezintă condiții foarte favorabile pentru practicarea turismului; condițiile favorabile sunt întâlnite atunci când temperatura aerului are valori cuprinse între 18 º C și 15 º C, condiții cu favorabilitate medie atunci când temperatura aerului are valori de 15 – 10 º C și condiții cu favorabilitate mică atunci când temperatura coboară sub valoarea de 10 º C. Temperatura medie anuală este de 9,2 º C, ceea ce confirmă zonei condițiile foarte favorabile de practicare a turismului, pe tot parcursul anului, ținând cont de anotimp, permițând practicarea diverselor forme de turism.

Temperatura aerului este un element climatic foarte important, deoarece determină și imprimă climatului acțiune variată.

I.2.5. Umezeala aerului

Umezeala aerului reprezintă cantitatea de vapori de apă din atmosferă și este influențată de circulația maselor de aer dar și de caracteristicile locale ale suprafeței active. Umezeala relativă a aerului crește în apropierea unor bazine de apă, cum este cazul acumulării Stânca-Costești, și în păduri sau în apropierea lor, deoarece acestea sunt surse de evaporație și evapotranspirație. Sursele umidității atmosferice importante, sunt situate la mari distanțe (Marea Neagră, Oceanul Atlantic, Marea Mediterană), iar o mică parte din vaporii de apă din atmosfera ariei de referință sunt autohtoni, provenind de la evaporarea de pe suprafețele acvatice ale Prutului, ale Lacului de acumulare Stânca-Costești; evaporația la nivelul solului și evaporatranspirația sunt de asemenea surse considerabile.

Tabel 3. Tensiunea medie lunară și anuală (mb) a vaporilor de apă (Dumitru Mihăilă, 2006, p 130)

Fig. 6. Tensiunea medie lunară și anuală (mb) a vaporilor de apă

Din analiza tabelului și a graficului prezentate mai sus, se poate observa că tensiunea medie lunară a vaporilor de apă atinge cote maxime în luna Iulie, (17,7 mb), iar cota minimă este atinsă în Ianuarie, (4,3 mb), care este și cea mai rece lună a anului. Din punct de vedere turistic, intervalul mai – august reprezintă perioada optimă pentru practicarea turismului în zona lacului de acumulare, în special turism estival.

I.2.6. Nebulozitatea

Nebulozitatea reprezintă gradul de acoperire al cerului, se măsoara prin apreciere vizuală sau instrumental cu nefoscopul, exprimându-se în zecimi.

Nebulozitatea este un factor și un parametru climatic important în desfășurarea turismului. Astfel, nebulozitatea determină în mod direct durata de strălucire a soarelui, influențând tipurile de practicare a turismului în aria referențiată. De altfel, nebulozitatea influențează regimul tuturor elementelor climatice, la rândul ei, ea fiind influențată de circulația generală a maselor de aer și de relief.

Tabel 4. Nebulozitatea (0 -10). Medii lunare și anuale (Dumitru Mihăilă, 2006, p. 151)

Fig. 7. Nebulozitatea (0-10). Medii lunare și anuale

Din analiza datelor prezentate mai sus, reiese faptul ca nebulozitatea atinge cotele cele mai mici în luna August (4,9 zecimi), ceea ce înseamnă că cerul este cel mai senin în această lună, norii prezenți pe cer sunt dispersați și împrăștiați. Cota cea mai mare este înregistrată în luna Decembrie (7,6 zecimi), ceea ce reflectă încărcarea cerului cu nori, în unele momente fiind nori dispersați, iar în altele cerul este acoperit total de nori.

Din punct de vedere al practicării turismului, nebulozitatea totală medie lunară cu valori sub 5 zecimi îndeplinește condiții foarte favorabile, cazul lunii August; când nebulozitatea înregistrează valori cuprinse între 5 zecimi și 6 zecimi îndeplinește condiții favorabile practicării turismului (în lunile Martie, Iunie, Iulie, Septembrie, Octombrie); între 6 zecimi și 7 zecimi nebulozitatea se încadrează la condiții cu favorabilitate medie (în lunile Martie, Aprilie și media anuală se încadrează în această categorie), iar când are valori mai mari de 7 zecimi sunt condiții cu favorabilitate mică pentru turism (lunile Ianuarie, Februarie, Noiembrie și Decembrie). Ținând cont că arealul reprezentat este situat într-o regiune de dealuri și câmpie, nu se poate pune accentul pe turismul hivernal, situație în care scala condițiilor pentru practicarea turismului s-ar modifica, iar nebulozitatea cuprinsă între 7-8 zecimi, ar deveni favorabilă pentru practicarea turismului.

I.2.7. Durata de strălucirea a Soarelui

Distribuția spațială și evoluția în timp a duratei de strălucire a Soarelui depind cu predilecție de deplasarea maselor de aer cu caracteristicile lor și de stările de vreme ce le induc, care imprimă zilelor aspectul senin, noros sau acoperit, de factorii geografici locali (așezarea geografică, relieful, prezența pădurilor, a unităților acvatice etc.), care se impun cu destulă claritate în mersul caloric și diferențierile teritoriale ale acestui element (după Mihăilă, 2006).

Tabel 5. Durata de strălucire a Soarelui. Medii lunare și anuale (Dumitru Mihăilă, 2006, p. 161)

Fig. 8. Durata de strălucire a Soarelui. Medii lunare și anuale

Prin analizarea datelor prezentate mai sus, putem observa că se confirmă faptul că cea mai potrivită perioadă pentru practicarea turismului în zona de referință, este perioada caldă a anului, din Aprilie și până în Septembrie, această perioada totalizând 1337,9 ore de strălucire a Soarelui, reprezentând 72,22% din media anuală, iar in această perioadă, se evidențiază lunile Iunie, Iulie, August cu valori de peste 240 de ore de strălucire. În sensul opus acestei situații, se situează perioada rece a anului, care însumează doar 514,6 ore în care Soarele strălucește, reprezentând 27,78 din media anuală. Astfel putem considera că în intevalul 200 – 300 de ore sunt condiții foarte favorabile practicării turismului, între 100 – 200, condiții medii, iar sub 100 de ore sunt condiții restrictive.

I.2.8. Precipitațiile atmosferice

Precipitațiile atmosferice sunt o consecință imediată a nebulozității. Dacă sunt lichide reprezintă un parametru climatic restrictiv în desfășurarea activităților turistice, deoarece determină sedentarizarea turiștilor într-un loc și reprezintă un stres pe plan psihologic. În schimb, dacă sunt sub formă de zăpadă au un efect benefic asupra stării de bine a turistului, deoarece pot fi practicate diferite tipuri de sporturi de iarnă (schi, săniuș). Importanța precipitațiilor nu se raportează numai la turism, constituind unul dintre cele mai importante aspecte climatice, se reflectă în viața de zi cu zi, inclusiv în sectoarele economice (agricultura, silvicultura, transporturi, construcții, amenajarea teritoriului, etc.).

Pentru a oferi o analiză cât mai corectă și exactă și pentru a evidenția contrastele am folosit datele de la 1 stație meteorologică (Avrămeni) și două posturi pluviometrice (Avrămeni și Ripiceni).

Tabel 6. Cantități anuale, semestriale și anotimpuale de precipitații (Dumitru Mihăilă, 2006, p. 188)

Fig. 9. Cantități anuale, semestriale și anotimpuale de precipitații

Din analiza datelor prezente mai sus putem observa o diferență destul de mare între cele două stații, care se află la aproximativ 20 de km distanță. Diferențierea se face datorită Lacului de acumulare Stânca-Costești, care creează un microclimat și influențează în mod direct clima comunei Ripiceni, întrucât aceasta se situează pe malul lacului de acumulare.

Aflat la o altitudine mică și în preajma marelui lac de acumulare de la Stânca-Costești, a cărui construcție s-a finalizat în 1978, postul pluviometric Ripiceni este cel care ar putea sa poarte titulatura de cel mai uscat loc din Câmpia Moldovei, după cantitățile anuale de precipitații căzute aici. Altitudinile mici (84m), poziția extrem estică unde masele de aer continentalizate sau conntinentale sunt mai frecvente, peisajul stepic din jur, el însăși o consecință a micilor cantități de precipitații căzute, conduc la această situație, marele rezervor acvatic din preajmă neavând puterea de a schimba această realitate, el manifestându-și influența asupra unor fenomene precum ceața, roua, atenuarea variațiilor termice pe distanțe mici de la mal și a manifestărilor dinamicii maselor de aer în apropierea suprafeței topografice sub forma brizelor lacustre, funcționând ca o sursă importantă de evaporație, dar care generează ploi convective de redusă extindere spațială și temporală. De remarcat că acest lac finalizat abia în 1978, vine să completeze peisajul geografic într-o zonă în care seceteșe sunt foarte frecvente iar aridizarea o realitate ce se amplifică ușor de la un an la altul.

Din punct de vedere al turismului, conform scalei condițiilor climatice favorizante turismului în regiunile deluroase și de câmpie, regiunea lacului de acumulare Stânca-Costești și localitățile aflate pe malul lacului sau în apropiere se încadrează în categoria de sub 600 mm precipitații anuale, ceea ce înseamnă ca sunt condiții foarte favorabile practicării turismului.

I.2.9. Presiunea atmosferică

Presiunea atmosferică se definește ca fiind forța exercitată de aerul atmosferic pe unitatea de suprafață și reprezintă unul din parametrii fundamentali în meteorologie.

Presiunea atmosferică, în afara variațiilor în funcție de altitudine, mai prezintă și variații diurne și anuale. Presiunea atmosferică acționează direct și permanent asupra oranismelor și tuturor componentelor mediului geografic, influențând starea de sănătate populației, iar evoluția ei este un bun indicator în conturarea prognozelor meteorologice pe termen scurt și mediu (după Mihăilă, 2006).

Regiunea studiată prezintă un mediu foarte proprice pentru practicarea turismului, întrucât presiunea atmosferică în zona de câmpie nu prezintă mari problematici.

I.2.10. Vântul

Vânturile reprezintă un element climatic important care se leagă de circulația generală a maselor de aer, dar și de particularitățile suprafeței active. Se caracterizează prin 3 parametri: direcție, frecvență și viteză.

În zona de referință, relieful își manifestă influența asupra vitezei și direcției vântului prin valea Prutului, care canalizează vânturile preponderent pe direcția NV-SE și reprezintă aproximativ 27,6%, după cum se poate observa și în reprezentarile de mai jos.

Tabel 7. Frecvența(%) medie lunară și anuală a vântului și a calmului (Dumitru Mihăilă, 2006, p. 309)

Fig. 10. Roza vânturilor

După scala condițiilor climatice favorabile practicării turismului, lunile cu frecvență mai mare de 30 a calmului (Iulie, August, Septembrie, Octombrie) sunt cele care prezintă condiții foarte favorabile practicării turismului, lunile care sunt cuprinse în intervalul 20 – 30, adica restul perioadei anului, prezintă condiții favorabile.

Fig. 11. Calmul atmosferic

Tabel 8. Medii lunare și anuale ale vitezei vântului ( m/s) (Dumitru Mihăilă, 2006, p. 309)

Viteza medie anuală a vântului, pentru a îndeplini rolul de condiții foarte favorabile practicării turismului în regiunile deluroase și de câmpie trebuie să fie mai mică de 2 m/s. Dacă viteza medie anuală a vântului este cuprinsă între 2 m/s și 4 m/s, atunci sunt condiții favorabile, așa cum este cazul unității de referință. Când viteza medie anuală a vântului înregistrează valori cuprinse între 4 – 6 m/s, sunt condiții cu favorabilitate medie, iar când viteza medie anuală a vântului depășește 6 m/s sunt condiții cu favorabilitate mică pentru turism. În sezonul hivernal, pentru a fi condiții foarte favorabile practicării turismului, viteza medie sezonieră a vântului trebuie să aibă valori mai mici de 3 m/s, pentru condiții favorabile, viteza vântului în anotimpul iarna, trebuie să aibă valori cuprinse între 3 m/s și 4 m/s, așa ca în cazul ariei studiate, pentru condiții cu favorabilitate medie viteza medie sezonieră a vântului trebuie să se încadreze în intervalul 4 – 5 m/s, iar dacă viteza medie sezonieră a vântului are valori mai mari de 5 m/s sunt condiții cu favorabilitate mică pentru turism.

Figure 12. Medii lunare și anuale ale vitezei vântului ( m/s)

I.2.11. Fenomene meteorologice

Particularitățile circulației generale a atmosferei de la un sezon la altul determină producerea diverselor fenomene și procese meteorologice. Astfel, pentru sezonul rece al anului sunt caracteristice fenomenele de îngheț, brumă, chiciură, polei, depuneri de gheață pe conductori aerieni, ninsoarea, viscolul, stratul de zăpadă, ceață. Frecvența, durata și intensitatea acestora sunt condiționate de regimul termic de iarnă a cărui caracteristică principală o constituie coborârea temperaturii în aer și pe suprafața solului sub 0º C, ca și advecțiile de aer rece polar sau arctic. Pentru sezonul cald al anului sunt caracteristice fenomenele de rouă, ploile torențiale, grindină, oraje. Frecvența, durata și intensitatea acestora sunt condiționate de regimul termic de vară, cu temperaturi de 25 – 30 º C în aer și de 50 – 60 º C pe sol, de advecțiile de aer fierbinte tropical, ca și de continentalizarea maselor de aer oceanic.

I.2.12. Impactul lacului de acumulare asupra climei

Subregiunea climatică marginal estică a văii Prutului poate fi caracterizată și particularizată mai greu, datorită simplului fapt că în lungul acestei văi stațiile și posturile pluviometrice aproape că lipsesc în sectorul albiei majore, terase sau versanți, iar cele de pe interfluvile marginale de pe dreapta văii au valorile elementelor climatice ce se detașeaza de ce ar trebui sa fie specifice celor care au dat trăsăturile majore ale peisajului geografic al văii Prutului prezentând caracteristici ce le încadreaza regiunilor climatice deja analizate.

Cu toate acestea putem aprecia că în subregiunea climatică a văii Prutului temperatura aerului crește pe măsură ce ne îndreptam de la nord către sud, variațiile termice în decurs de un an depinzând foarte mult de cele ale temperaturii masei de apă ce traversează albia minoră, ce este cantonată în lacurile și bălțile din albia majoră, în lacul de acumulare de la Stânca- Costești, sau din panza freatică ce apare la zi datorită ridicării nivelului hidrostatic până la suprafața topografică a albiei majore. Masa de apă, fluctuantă în timp, din punct de vedere cantitativ, dar având o prezență cu caracter permanent, determină ca toamnele să se prelungeasca până mai târziu în lungul văii Prutului.

În subregiunea climatică a văii Prutului, înghețurile de toamnă și primăvară sunt mai târzii, efect al inerției termice a masei de apă din lungul văii, iarna inversiunile de temperaturpă în condiții de calm atmosferic manifestându-se din plin. Înghetul nu patrunde prea adânc în pătura de sol. Și vara, în timpul nopților aerul din lunca Prutului este sensibil mai răcoros decât pe culmile marginale, stratificațiile atmosferice inverese fiind prezente în condiții de calm atmosferic. În aceste condiții umiditatea relativă este cu mult mai mare în lungul văii, depunerile de rouă sunt foarte consistente.

Vânturile capătă orientari conforme cu cea a văii fluviale. Căderile de grindină afectează zonele marginale ale lacului de acumulare. Seceta pedologică este absentă la nivelul albiei majore, dar nu și la nivelul malurilor lacului. Cețurile de radiație și cele mixte sunt foarte frecvente și persistente. Viscolele sunt superioare, stratul de zapadă având o dispunere relativ uniformă pe suprafața activă, chiciura și poleiul având o frecvență mai ridicată decât în alte zone.

Masa acvatică cu proprietățile ei calorice are o inerție termică mare manifestată în sezoanele de tranziție, atenuarea regimului termic mai ales vara, ușoarele adieri ale vântului sub forma de brize lacustre manifestate tot în acest anotimp, o mai mare frecvență a fenomenelor de rouă și ceață, înghețuri și brume mai târzii.

I.3. Potențialul turistic al lacului

I.3.1. Formarea lacului și scurt istoric

Lacul de acumulare Stânca-Costești s-a format prin acumularea apei, în urma construirii barajului de pe Prut.  Șantierul barajului a fost demarat în 1973 și finalizat cinci ani mai târziu.

Inaugurarea oficială a amenajării a avut loc pe 4 noiembrie 1978. Nodul hidrotehnic este exploatat în acord de către autoritățile române și cele din Republica Moldova. Barajul, care are o înălțime de 43 de metri și o lungime a coronamentului de 300 de metri, este singurul din România construit nu doar din beton, ci și din pământ.

Din punct de vedere tehnic, este o combinație de baraj cu contraforți, baraj de greutate din pământ, dar și de baraj din casete de beton umplute cu balast, ca tip de etanșare are nucelu intern cu argilă, terenul fundației sunt rocile stâncoase, acesta fiind și motivul amplasării barajului în zona localității Stânca. Deversorul de ape mari, situat pe mijlocul său, are forma unui pod. Hidrocentrala produce 32 de MW, 16 MW pentru România și 16 MW pentru Republica Moldova, întrucât există două turbine, una sub administrație românească iar cealaltă sub administrație moldovenească.

Din punct de vedere turistic, se poate aprecia arhitectura impresionantei construcții hidtrotehnice. Construcția este și pod peste Prut, între România și Republica Moldova. La un capăt și la celălalt sunt punctele de trecere a frontierei de la Stânca, pe malul românesc, și de la Costești, pe malul moldovenesc. La jumătatea construcției a fost ridicată Casa prieteniei, un spațiu administrativ gestionat în comun de români și moldoveni. Aici a avut loc, în 1990, când a fost creat Podul de Flori, prima întâlnire dintre șefii celor două state, Ion Iliescu și Mircea Snegur.

Scopul contruirii barajului:

Acoperirea cerințelor de apă pentru populație, pentru centre industriale și alte activități (irigații, alimentare cu apă);

Combaterea efectelor destructive ale apei, prin reglarea debitului Prutului și prevenirea inundațiilor, a viiturilor;

Exploatarea potențialului energetic al râului Prut;

Piscicultură.

Efecte ale construirii barajului

Schimbarea categoriei apei, din râu în lac de acumulare;

Schimbări în regimul curgerilor și a transportului de sedimente (1.8/s înainte, 9.0 /s după construire, în aval);

Schimări morfologice, adâncirea talvegului în aval;

Afectarea biotei migratoare, obstacol pentru sturion (Acipenseridae) și somn (Silurus glanis).

I.3.2. Aria protejată

Aproximativ 2.161 de ha sunt declarate arie protejată, prin Hotărârea de Guvern Nr. 2151 din 30 noiembrie 2004 (privind instituirea regimului de arie protejată pentru noi zone), de asemenea și sit natura 2000, ROSPA0058.

Situl se află în întregime în Câmpia Moldovei, subunitate a Podișului Moldovei, caracterizată prin văi largi cu interfluvii domoale cu o altitudine maximă de circa 250 m. Formațiunile calcaroase secționate de Prut în această zonă au fost dezgolite printr-o eroziune evidentă care a dus la formarea unor mici culmi, numite local „stânci“, cele mai mari fiind cele de la Ripiceni și Stânca.

Întreg lacul de acumulare Stânca-Costești a fost amplasat într-o îngustare a văii Prutului, habitatele lui acvatice formând 93% din suprafața sitului. Acest lac a fost construit prin bararea râului în dreptul localității Stânca și este cel mai mare lac artificial din România.

Datorită volumului mare de apă care tranzitează prin acest lac, suprafața sa îngheață rareori complet, fiind astfel folosit în mod intensiv de către speciile acvatice și în timpul sezonului rece.

Importanța sitului

Peste 90% din suprafața sitului este reprezentată de lacul de acumulare Stânca-Costești, situat pe cursul mijlociu al râului Prut, în lungul unei importante căi de migrație care face legătura dintre Europa nordică și bazinul Mării Negre (drumul est-elbic de migrație).

Pe suprafața și pe țărmurile sale poposesc în timpul migrațiilor 178 de specii migratoare: rațe, gâște, stârci, lebede, cufundari, ferestrași, pescăruși, chire, chirighițe, berze și păsări de țărm. Dintre acesta un număr de 44 de specii sunt protejate în spațiul european, 33 fiind specii dependente exclusiv de habitatele umede.

Zona este importantă și pentru păsările răpitoare în special în timpul migrațiilor acestora, moment în care au fost semnalate un număr de 15 specii din categoria celor protejate în spațiul european. Pe lângă importanța în sezoanele de pasaj de primăvară și toamnă, situl reprezintă și un important cartier de iernare a păsărilor din bazinul românesc al Prutului, datorită volumului foarte mare de apă care rămâne neînghețat în cele mai multe dintre ierni.

Printre speciile care migrează sau iernează în sit se remarcă din punct de vedere al valorii conservative cufundarul mic, gâsca cu gât roșu, lebăda de iarnă, rața roșie, ferestrașul mic, cormoranul mic și barza albă. Alături de ele sunt prezente în sit în perioadele de pasaj și un număr de 15 specii de păsări prădătoare diurne, unele dintre ele precum acvila de câmp sau acvila țipătoare mare fiind extrem de rare.

Activități care se desfășoară în sit și în afara acestuia

În sit au fost semnalate următoarele activități care au impact negativ asupra speciilor de păsări pentru care acesta a fost desemnat: braconajul (practicat în special cu ajutorul capcanelor), electrocutarea și coliziunea cu linii electrice (afectează în special păsările de talie mare ca berzele, lebedele sau stârcii), incendierea vegetației ripariene și a miriștilor (anulează teritorii de cuibărit și hrănire pentru sfrâncioci și specii de păsări care cuibăresc în stuf), accesul cu barca pentru agrement sau pescuit în teritoriile de cuibărit (prin acest deranj repetat se poate ajunge chiar la părăsirea cuiburilor și la anularea succesului reproductiv al speciilor implicate).

Administrarea sitului

Situl are mai multe puncte de intrare și este dotat în prezent cu poteci/drumuri pentru vizitare, locuri de campare, amenajări pentru colectarea deșeurilor și vetre de foc. Este necesară ridicarea unor observatoare ornitologice pe malul lacului și instalarea unor panouri informative și de avertizare/atenționare.

I.3.3. Avifauna

Lacul Stânca-Costești este sit desemnat Arie de Protecție Specială Avifaunistică declarată prin HG nr 2151/2004-2950 ha. Avifauna din perimetrul lacului de acumulare este constituită din 178 de specii de păsări, unele cu apariții neregulate, altele fiind prezente în timpul pasajului și mai ales iarna, lacul de acumulare fiind un important cartier de iernare al păsărilor din bazinul românesc al Prutului. Avifauna regiunii cuprinde 136 specii folosite drept criterii pentru identificarea ariilor de importanță avifaunistică, reprezentând 76,40%din totalul avifaunei râului Prut.

Pentru următoarele specii protejate lacul reprezintă un loc de iernare: ferestrașul mic (40-60 de exemplare), lebăda de iarnă (până la 120 de exemplare), rața roșie (până la 60 de exemplare) și corcodelul de iarnă. Acesta din urmă este o specie care cuibărește în nordul Europei, fiind văzută pe meleagurile noastre numai în timpul pasajelor sau în perioadele de iernare. Datorită efectivului de 5-10 exemplare care se văd în mod regulat în acest sit a fost acordată acestei specii o stare excelentă de conservare. Același statut a fost desemnat și pentru gâsca cu gât roșu și cufundarul mic, din care se văd regulat în timpul iernii până la 100 de exemplare și respectiv 5-10 exemplare.

Pe lac se văd în mod frecvent iarna și grupuri de cufundar mare care ajung până la 30 de exemplare, efectivul menționat anterior fiind deosebit de mare pentru țara noastră. Tot în timpul iernilor sunt observate în preajma grupurilor de păsări de pe apă sau vânând mamifere rămase active în terenurile deschise ale sitului până la cinci exemplare de codalb, 1-3 exemplare de erete vânăt, rare exemplare de erete de stuf și până la zece șoimi de iarnă.

Această specie, care este cea mai mică dintre răpitoarele Europei, apare la noi doar iarna și se hrănește în special cu păsări mici pe care le prinde în timpul unui zbor efectuat de cele mai multe ori în apropierea solului. Amplasarea sitului de-a lungul unui drum important de migrație este reflectată de lista speciilor care tranzitează situl în timpul pasajului de primăvară sau al celui de toamnă.

În aceste momente sunt văzute următoarele specii de importanță comunitară pentru conservare: barză albă (până la 3000 de exemplare), egreta mare și cea mică, stârcul purpuriu, rața roșie (până la 1200 de exemplare), ciocîntorsul, piciorongul, ploierul auriu, bătăușul, fluierarul de mlaștină, pescărușul mic, chirighița neagră și cea cu obraz alb. Până la 400 de cormorani mici se opresc aici pentru oferta trofică deosebit de bogată a lacului.

Bogăția de păsări acvatice atrage o mulțime de păsări răpitoare, din acest grup fiind prezente 15 specii. La acest număr contribuie atât cele care se văd doar în pasaj cât și eretele de stuf care cuibărește în sit și vânturelul de seară care este posibil cuibăritor. Restul de specii nu excelează prin efective foarte mari, dar sunt văzute constant în timpul migrațiilor. Printre acestea se află și specii foarte rare așa cum sunt acvila de câmp și acvila țipătoare mare. Aceasta din urmă, datorită prezenței constante în timpul pasajelor și a efectivelor de până la trei exemplare, a fost trecută în categoria speciilor care au o stare excelentă de conservare în acest sit. Acvila țipătoare mare este extrem de rară în tot arealul său de distribuție din cauza presiunii antropice excesive la care a fost supusă în decursul timpului.

În trecut au cuibărit câteva perechi și pe teritoriul țări noastre, dar în prezent este văzută rar în timpul pasajelor sau chiar iernează în zonele cu hrană abundentă. Alte specii de răpitoare care trec în pasaj sunt eretele alb, cel sur și cel vânăt, șerparul, acvila mică, viesparul, vulturul pescar și acvila țipătoare mică. Deși diversitatea specifică a păsărilor în sit este mare, totuși relativ puține specii sunt cuibăritoare din cauza slabei reprezentări la nivel de peisaj a vegetației ripariene. Sunt prezente doar insular zăvoaie de plop alb și salcie.

Dintre speciile care sunt clocitoare în sit se remarcă cele protejate precum stârcul pitic, pescărelul albastru, stârcul purpuriu, chirighița cu obraji albi, stârcul de noapte și stârcul galben. Importante din punct de vedere conservativ sunt și speciile care cuibăresc în habitatele deschise de pajiști cu tufărișuri precum sfrânciocul roșiatic și sfrânciocul cu frunte neagră.

O altă specie protejată este ciocănitoarea de grădini, un număr de 15 până la 20 de perechi cuibărind în pâlcurile izolate de copaci din sit.

Vulnerabilitate:

braconaj;

prinderea păsărilor cu capcane;

electrocutare și coliziune în linii electrice;

pescuit sportiv în masă care deranjează speciile;

practicarea sporturilor extreme-barca cu motor .

Activități antropice:

în interiorul sitului: pescuit comercial, alte activități sportive și recreative în aer liber, navigație;

în jurul sitului : pășunat, braconaj, otrăvire, capcane, vânătoare, cariere.

Măsuri de conservare specifice:

interzicerea/limitarea turismului necontrolat;

combaterea braconajului și a utilizării otrăvurilor, electrocutării sau a altor metode ilegale de intervenție asupra faunei;

protejarea habitatului în care cuibăresc speciile de păsări răpitoare:

promovarea regenerării naturale a pădurilor din Lunca Prutului și a zonelor de hrănire, fânețe, pășuni; se vor menține copacii mari și batrâni din Lunca Prutului care sunt locuri predilecte pentru cuibărit pentru unele răpitoare;

exploatarea strict în baza prevederilor amenajamentelor silvice a pădurii cu funcție de protecție a malurilor lacului;

menținerea abundenței bazei trofice de nevertebrate prin limitarea folosirii tratamentelor chimice la arboretul din lunca Prutului;

limitarea poluării fonice și a perturbării intenționate, în special în cursul perioadei de reproducere sau de maturizare a păsărilor;

practicarea unui pășunat extensiv în perioada de cuibărit pentru minimizarea pierderilor de ouă și pui ale speciilor de păsări care cuibăresc pe sol;

interzicerea arderii vegetației în sit și zonele limitrofe;

respectarea prevederilor specificate în Legea nr 407/2006 cu modificările și completările ulterioare (legea vânătorii și a protecției fondului cinegetic), pentru zona de liniște delimitată pe suprafața ROSPA0058 Lac Stânca Costești;

pentru speciile aflate în pasaj sau care iernează, este necesară protejarea locurilor de înnoptare / odihnă și locurile de hrănire;

nu se permite pescuitul sportiv în apropierea locurilor de concentrare a păsărilor de pasaj;

limitarea folosirii momelilor, capcanelor: arme, cuști, păsări artificiale, plase, spray-uri, orbirea animalelor cu lumina pe timp de noapte;

Pentru speciile de păsări sălbatice sunt interzise: vânzarea, deținerea și/sau transportul în scopul vânzării și oferirii spre vânzare.

Valorificarea turistică a sitului prin promovarea unui tip de turism durabil, birdwatching.

I.4.3. Ihtiofauna

Ihtiofauna este reprezentată de specii relicte din Prut, dinaintea construirii barajului și alte specii aduse special pentru a popula lacul de acumulare. În prezent sunt inventariate 18 specii de pești, din 26 de specii și subspecii, care au fost studiate între anii 1995 – 1997, când au fost prinse și studiate speciile: Abramis sapa (plătica albastră), Ctenopharhyngodon idella (crapul), Gobius fluviatilis (guvid de baltă) și Barbusse Barbusse (mreana comună), Rutilus rutilus carpathorossicus (roșioară), Vimba vimba carinatata (morunaș), Perca fluviatilis (bibanul). Speciile domniante din punct de vedere al densității sunt crapul, carasul, avatul, plătica, scobarul și obletele.

Există unele specii care au fost extincte datorită modificării habitatului în urma contruirii barajului, datorită lipsei vegetației acvatice care constituie hrana peștilor și datorită pescuitului ilegal și nerespectarea perioadelor de prohibiție. De asemenea există specii care s-au adaptat și chiar și-au sporit efectivele, sau specii care au fost aduse. Există totuși niște demersuri pentru a repopula lacul de acumulare. O astfel de acțiune s-a desfășurat pe data de 12.04.2014 în cadrul Acordului între Guvernul Republicii Moldova și Guvernul României privind cooperarea în domeniul protecției resurselor piscicole și reglementarea pescuitului pe râul Prut și în lacul de acumulare Stânca-Costești, cand s-a populat lacul cu 2 milioane de icre embrionate de șalău, specie care după cum am observat în tabelul de mai sus nu stă chiar foarte bine. Această acțiune se înscrie în activitățile desfășurate de cele două state pentru protejarea resurselor piscicole și menținerea diversității ihtiologice.

De-asemenea, tot ca o acțiune de colaborare în cadrul Acordului, în data de 13.04.2014, a avut loc o misiune comună de control, realizată de inspectorii piscicoli din Republica Moldova, inspectorii piscicoli din România și reprezentanții Poliției de Frontieră din cele două state. Acest acord este un plan de dezvoltare durabilă.

Aceste acțiuni comune de colaborare pentru protecția resursei acvatice vii vor continua și în perioada următoare.

Prevederile cele mai importante ale Acordului între Guvernul Republicii Moldova și Guvernul României privind cooperarea în domeniul protecției resurselor piscicole și reglementarea pescuitului pe râul Prut și în lacul de acumulare Stânca-Costești sunt:

Art. 1

Părțile vor dezvolta și vor întări cooperarea reciproc avantajoasă și echitabilă în domeniul protecției resurselor piscicole și reglementarea pescuitului în râul Prut și în lacul de acumulare Stânca-Costești, bazându-se pe scopurile și principiile dezvoltării durabile.

Art. 2

Principalele domenii de cooperare ale părților vor fi:

1.gestionarea și exploatarea durabilă a resurselor piscicole în râul Prut și în lacul de acumulare Stânca-Costești;

2.dezvoltarea acvaculturii;

3.cooperarea în domeniul cercetării științifice privind resursele piscicole.

Art. 3

Părțile vor întreprinde, în comun, următoarele acțiuni:

1. efectuarea pescuitului în scop științific, în vederea evaluării stării resurselor piscicole;

2. stabilirea anuală a capturilor totale admisibile la pescuit, pentru fiecare parte;

3. stabilirea perioadei de prohibiție a pescuitului, cu excepția pescuitului în scop științific, pentru protejarea reproducerii naturale a resurselor piscicole;

4. aplicarea unor măsuri ameliorativ-piscicole:

– pescuitul speciilor de pești care ar putea produce dezechilibre în cadrul populațiilor piscicole locale;

– popularea lacului de acumulare Stânca-Costești cu specii de pești, în structură și cantități care vor fi stabilite de părți;

– menținerea constantă, pe cât posibil, a nivelului apei în lacul de acumulare Stânca-Costești sau în aval de acesta, în funcție de situația hidrologică și de posibilitățile tehnice de regularizare a debitelor, pentru asigurarea condițiilor de reproducere naturală a peștelui;

– asigurarea controlului permanent asupra desfășurării reproducerii naturale a peștelui.

Părțile, de comun acord, pot întreprinde și alte măsuri ameliorativ-piscicole.

Acest acord prevede protejarea ihtiofaunei lacului de acumulare Stânca-Costești și conservarea resurselor piscicole.

I.4. Alte elemente cu potențial turistic

I.4.1. Rezervația Stânca Ripiceni

Stânca Ripiceni este o rezervație naturală de tip geologic și floristic, înființată în 1975 și situată în comuna Ripiceni, județul Botoșani. Situl este situat în partea de est a județului Botoșani, în Câmpia Moldovei. Stâncăria principală este constituită din calcare recifale sarmatice acoperite parțial cu loess. Pantele sunt acoperite cu cernoziomuri de pantă carbonatice și cernoziom levigat.

Situl prezintă un număr mare de specii continental sud-estice, care impreună cu speciile europene și eurasiatice dau un caracter ponto-sarmatic particular acestei regiuni, unica stațiune în România cu Schiverekia podolica, ce intră aici într-o asociație rupestră calcicolă cu totul deosebită de cele montane. Specia se află aici la limita vestică a arealului ei de răpândire. Importanța sitului rezidă și din faptul că aici vegetează și unele specii endemice ca:Veronica incana, Astragalus austriacus,Sempervivum ruthenicum.

Specia floristică Schiverekia podolica este critic amenințată, deoarece habitatul ei a fost în mare parte distrus prin construcția barajului Stânca Costești.

I.4.2. Fauna

În zona studiată se pot diferenția două domenii faunistice: unul de silvostepă și altul de pădure.

Fauna de silvostepă, respectiv zona de câmpie, este reprezentată prin unele rozătoare ca: popândăul, dăunător pentru culturile cerealiere, o varietate specifică nordului Moldovei de cățelul pământului, șoarecele de stepă, șobolanul de câmp, iepurele de câmp. Pe seama lor trăiesc unele mustelide ca: dihorul, nevăstuica, iar dintre marile carnivore menționăm vulpea.

Fauna de pădure cuprinde unele din elementele menționate mai sus, dar se caracterizează mai ales prin:căprioara, întâlnită aproape în toate pădurile mistrețul, vulpea, care trece și în câmpie unde vânează rozătoare și pisica sălbatică. La acestea se adaugă unele rozătoare ca: gaia, uliul.

Reptilele sunt mai numeroase, reprezentate prin șarpele de pădure și diferite șopârle. Dintre reptilele mai frecvente sunt șopârlele, iar dintre batracieni: broasca râioasă sau broasca de lac și buhaiul de baltă.

Deosebit de bogată este fauna de frunzar, în care gasteropodele, păianjenii, insectele și miriapodele formează o lume puțin studiată

I.4.3. Vegetația

Vegetația naturală a zonei studiate este caracteristică zonei de silvostepă, alcătuită predominant din plante ierboase în pășuni naturale, reprezentate prin graminee adaptate la secetă, ca și unele specii de plante suculente și bulbifere, care formează ascociații vegetale ce ocupă zonele afectate de alunecări de teren. Monotonia covorului erbaceu este modificată de apariția unor tufărișuri alcătuite din arbuști ca: prunus spinosa (porumbarul), rosa canina (măceșul), crataegus monogina (păducelul), etc. De-a lungul râului Prut, ca și pe solurile de lăcoviște umede, se întâlnește o vegetație hidrofilă reprezentată prin specii de: typha latifolia (papură), phragmites australis (stuf), equisetum palustre (barba ursului), corex riparia (rogoz), polygonum amphibium (troscot de baltă), etc. În pajiștile stepice se întâlnesc speciile: festuca valesiaca (păiuș), stipa joannis, stipa lessingiana, stipa pulcherima (colilile).

Pădurile din zonă sunt alcătuite din stejar și gorun, carpen, frasin, arțar, jugastru, ulm, salcie, plop, tei și fag. În zona studiată, pădurile ocupă 576 ha în comuna Manoleasa, 466 ha în orașul Ștefănești, 180 ha în comuna Mitoc și 40 ha în comuna Ripiceni, totalizând 1,262 ha.

Pe albia râului Prut sunt însemnate lunci alcătuite din specii lemnoase de esență moale: salcie, plop.

În prezent pădurile sunt amennințate de o degradare scăpată de sub control și de transformarea lor spre alte folosințe. Se înregistrează o extindere a agriculturii, un pășunat excesiv, tăieri necontrolate, combaterea necorespunzătoare a incendiilor și daune datorate poluării aerului. Daunele provocate pădurilor și pierderea lor duc la eroziunea solului, reduc diversitatea biologică și habitatele viețuitoarelor sălbatice, degradează bazinele hidrografice și reduc cantitatea de lemne de foc, cherestea și de alte bunuri necesare dezvoltării umane. De asemenea se reduce numărul de arbori care pot reține dioxidul de carbon, care este un gaz cu efect de seră.

Vegetația palustră, natantă și submersă este prezentă insular și este formată din stuf și papură la care se mai adaugă rogozul, pipirigul, mărarul bălților, brădișorul și piciorul cocoșului de apă.

Capitolul II. Potențialul turistic antropic al lacului

II.1. Așezările umane

II.1.1 Relația dintre lacul de acumulare și așezările umane

Toate așezările umane din zona studiată sunt amplasate pe malul drept al Prutului. Încă din cele mai vechi timpuri oamenii au căutat să își amplaseze locuințele pe o arteră hidrografică, apa fiind un element primordial. Apa a atras așezarea comunităților umane, oferind cadrul propice locuirii și facilități pentru o serie de funcțiuni: consum alimentar, de irigare și fertilizare, apărare, comerț, circulație/comunicare, pentru profesiuni legate de apă, exploatare energetică, de purificare, de deversare deșeuri sau simbolică.

Referitor la perimetrul lacului de acumulare, în acesta se încadrează 8 localități, 3 comune (Ripiceni, Manoleasa, Mitoc) și 5 sate (Liveni, Iorga, Manoleasa-Prut, Sadoveni, Stânca). Putem include aici și orașul Ștefănești, care se situează în apropierea limitei sudice a zonei studiate, la aproximativ 3 km și este un punct important de legătură pentru turiștii care accesează zona, atât dinspre Botoșani, cat și dinspre Iași.

II.1.2. Așezările rurale

Satele au următoarele componente: vatra – locul de concentrare a locuințelor; moșia – locul activităților economice; populația – locuitorii așezării; forma și structura localității – perimetrul vetrei și modul de grupare a gospodăriilor; funcțiile economice – tipurile de activități predominante și complementare. Aceste elemente dau un anumit mod de viață, iar în peisaj se înscriu prin caracteristici proprii (peisaj rural).

Principalele criterii după care se pot clasifica așezările rurale sunt: număr de locuitori, formă, structură și activități economice.

După mărimea demografică

După numărul de locuitori, în regiunea studiată se identifică 3 tipuri de sate:

Sate mici, sub 500 de locuitori: Manoleasa-Prut cu 84 locuitori, Iorga cu 110 locuitori și Sadoveni cu 454 de locuitori, toate cele 3 sate fiind componente ale comunei Manoleasa;

Sate mijlocii, cuprinse între 500-1500 de locuitori: Stânca – 812 locuitori, Manoleasa – 632 locuitori, Liveni – 610 locuitori;

Sate mari, cuprinse între 1500 – 4000 de locuitori: Ripiceni – 1917 locuitori.

Orașul Ștefănești, care este un caz aparte, pentru că localitatea Ștefănești are o populație de 2195 de locuitori, fapt după care ar putea fi încadrată la sate mari, dar fiind forțată trecerea de la sat la oraș, s-au luat în calcul și localitățile din împrejurimile Ștefăneștiului, iar aria orașului Ștefănești cuprinde 5314 locuitori.

După forma vetrei satului (forma perimetrului construit)

Majoritatea satelor din zona studiată au o formă neregulată, deoarece nu a existat de la început un plan al dezvoltării lor, iar aceasta s-a făcut spontan: Mitoc, Liveni, Iorga, Manoleasa-Prut, Sadoveni, Manoleasa, Stânca. Orașul Ștefănești se încadrează de asemenea în această categorie. Particularitățile acestor localități sunt: casele sunt despărțite prin spații libere, ulițele sunt întortocheate, neregulate, unele terminându-se cu înfundături.

Un singur sat prezintă o formă geometrică, Ripiceni, datorită faptului că a fost strămutat în momentul construirii barajului, iar dezvoltarea satului a fost organizată, planificată. Satul a fost supus unui proces de sistematizare, iar terenurile primite de oameni au fost parcelate. Forma perimetrului este regulată, cu stradă principală și cu alte străzi care dau perpendicular în ea.

După structură (modul de distribuție a gospodăriilor)

Structura satelor reprezintă modul de grupare a gospodăriilor în teritoriu. Se poate observa că acest mod de grupare reflectă atât condițiile naturale (relieful îndeosebi) cât și modul de utilizare a terenurilor sau activitățile economice predominante. Există trei tipuri de bază: sat risipit, răsfirat și adunat și mai multe varietăți.

Fiind situate într-o zonă de câmpie, toate satele din zona studiată se încadrează în structura adunată, unde satele au vatra bine definită și conturată clar față de moșia satului, care este lipsită de gospodării.

După funcția economică

După funcția economică se pot observa două direcții ale localităților studiate: așezări cu un caracter predominant agricol, în care activitatea principală o constituie agricultura cu ramurile sale, întrucât populația locală se ocupă de cultivarea plantelor, în special cereale și de creșterea animalelor (de exemplu: Mitoc, Liveni, Manoleasa).

O a doua categorie este cea a așezărilor cu activități economice complementare agriculturii, în special pescuitul, care este practicat în satele Sadoveni, Ripiceni, Stânca, pentru că în aceste zone lacul de acumulare are dimensiuni foarte mari, în special la Stânca, unde este maximul, iar pescuitul în aceste zone își pune amprenta în economia locală.

Orașul Ștefănești se încadrează la așezările cu alte activități economice, pentru că având rangul de oraș, procentul agriculturii a scăzut și au crescut alte domenii, ca serviciile, transportul.

II.2. Obiective culturale și religioase

Obiectivele culturale și religioase au un rol important în viața localnicilor din zona stuadiată și sunt puncte de interes și pentru turiști, pentru că sunt principalele atracții turistice antropice.

Turismul religios este o formă de turism care există, de secole și care mai păstrează încă unele trăsături, în privința pelerinajului propriu-zis, dar care a evoluat enorm. Astăzi turismul religios implică din partea turiștilor un nivel de instruire și un grad de cultură ridicate care să permită aprecierea obiectivelor cultural-religiose din punct de vedere al arhitecturii, construcției, valorii, semnificațiilor spirituale și conținutului de obiecte de artă.

În această zonă, ca și în toată zona Moldovei de altfel, bisericile se găsesc în fiecare localitate, de cele mai multe ori exact în centrul acesteia. Cele mai reprezentative și mai ofertante din punct de vedere turistic sunt:

Biserica Cuvioasa Parascheva, din Ștefănești

Biserica Cuvioasa Parascheva este o biserică ortodoxă construită în anul 1640 în orașul Ștefănești. Potrivit tradiției locale și unor opinii ale specialiștilor, această biserică a fost zidită pe fundațiile unei biserici mai vechi, construite de Ștefan cel Mare (1457-1504).

Ansamblul bisericii "Cuvioasa Paraschiva" din Ștefănești a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Botoșani din anul 2004 la numărul 476, fiind format din 2 obiective:

Biserica Cuvioasa Paraschiva – datând din 1640;

Turn clopotniță – datând de la sfârșitul secolului al XVIII-lea;

Arhitectura bisericii

Arhitectura bisericii, alături de istoric sunt cele mai importante lucruri pe care turiștii le pot urmări.

Biserica este un monument arhitectonic moldovenesc din secolul al XVIII-lea. Dimensiunile ei sunt următoarele: lungime – 32 m, lățime – 10 m, înălțime până la cheile arcurilor naosului – circa 15 m și grosime a zidurilor – circa 1,5 m.

Biserica este compartimentată în patru încăperi: pridvor, pronaos, naos și altar. Inițial, accesul în lăcașul de cult se făcea prin două intrări (una pe latura sudică și alta pe latura nordică). Intrarea de pe latura nordică are un ancadrament în formă de acoladă la partea superioară și a fost obturată printr-un zid din cărămidă.

Pridvorul este separat de pronaos printr-un perete care are o deschizătură mediană prevăzută cu două uși. Această încăpere este luminată prin două ferestre mici de forma unor nișe dreptunghiulare, amplasate în peretele vestic. Pridvorul este boltit "en berceau". În grosimea zidului despărțitor dinspre răsărit se află o galerie prin care se pătrunde în turnul-clopotniță pe o scară abruptă de piatră.

Clopotnița are formă de prismă și este așezată pe două baze pătrate. Preotul N. Gh. Ștefănescu considera că prima bază a fost destinată pentru a susține vechea clopotniță, iar cea de-a doua bază ar fi fost construită când s-a înălțat actualul turn.

Biserica Sfinții Archangheli, din Ripiceni

Parohia este menționată în acte cu hramul Sfânta Treime însă credincioșii își serbează hramul pe 8 noiembrie, biserica fiind cunoscută dealtfel cu numele Sfintii Arhangheli.

Arhitectura bisericii

Turiștii pot aprecia la această biserică arhitectura și picturile deosebite.

Clădirea este din căramidă și beton armat, construită în stil moldovenesc având ca excepții turla pătrată de la intrare și ferestrele lungi și înguste pe suprafețe mari ale pereților. Contraforții ți lățimea mică dau clădirii o notă de suplețe. Acoperișul are streșinile largi, grinzile sunt de stejar, acoperite cu tablă zincată.

În 2009 s-au realizat mai multe modificări, care au îmbunățățit considerabil aspectul bisericii și au crescut importanța acesteia. S-a realizat pictura interioară în stil frescă, placarea Sfintei Mese cu granit și marmură de cea mai bună calitate, dotarea cu obiecte de cult noi, refacerea icoanelor de pe catapeteasmă în stil tehnica ulei pe lemn, curățarea scheletului de stejar al iconostasului și poleirea acestuia cu aur de 16K.

Biserica Sfântul Nicolae, din Mitoc

Biserica Sf. Nicolae a fost ridicată între anii 1914-1916. În timpul Primului Război Mondial sfântul lăcaș a suferit mai multe avarii care au fost remediate, definitivate cu sfințirea din 1921. În ultimii ani au fost efectuate mai multe lucrări: s-a repictat în interior, catapeteasma a fost îmbrăcată în foiță de aur, s-au montat strane noi din stejar sculptat, s-au achiziționat geamuri cu vitralii. În același timp s-a construit casa parohială, casa praznicală, casa mortuară, s-a reconstruit zidul din jurul sfântului lăcaș, a fost amenajat un lumânărar.

Obiective culturale

Zona studiată este încărcată de istorie, localitățile fiind situate în apropierea văii Prutului, fapt ce a determinat încă din cele mai vechi timpuri oamenii să stabilească așezări în această zonă.

Siturile arheologice de la Ripiceni și Mitoc sunt cunoscute la nivel internațional, pentru că aici s-au descoperit urme foarte importante de așezări care au aparținut perioadei paleoliticului. În zona acestor sate există numeroase situri arheologice care confirmă trecutul acestei zone, fiind făcute descoperiri nu doar din paleolitic, ci și din epoca fierului, epoca bronzului, neolitic. Cele mai importante așezări descoperite sunt cele care aparțin culturii Cucuteni. S-au descoperit de altfel și urme faunistice, cele mai importante fiind cele de la Ripiceni, de mammuthus primigenius (mamut), strămoșul preistoric al elefantului.

Din păcate în niciuna dintre aceste localități nu există un muzeu care sa prezinte colecții din aceste descoperiri.

Turiștii pot lua parte la evenimente culturale. Evenimentele culturale sunt organizate de cele mai multe ori în cadrul zilelor comunei, a satului, sau a orașului, în cazul Ștefăneștiului.

II.3. Tradiții și obiceiuri

Tradițiile și obiceiurile din zona Moldovei și implicit a zonei studiate sunt unele dintre cele mai frumoase și emoționante obiceiuri cu care se mandrește țara noastră.

Datinile respectate cu sfințenie la Craciun, Paste, Anul Nou, Martisor, nunta ori la oricare eveniment important de peste an reprezintă moștenirile lăsate de stramoșii noștri spre a fi transmise din generație în generație. Moldova este una dintre putinele regiuni din Romania care se mai poate lăuda în secolul XXI cu păstrarea și perpetuarea valorilor tradiționale.

Tradiții și obiceiuri de Paște

Un element central al tradițiilor de Paște în zona studiată îl constituie pasca. Aceasta este făcută cu multă sfințenie de gospodinele care se pregătesc în prealabil printr-un ritual de curățire și rugăciune. Ea este preparată numai cu ingrediente alese și curate. Pasca se sfințește la biserica, în noaptea de Înviere – la care participă toți sătenii – și este mâncată prima la trezire.

Spre deosebire de alte zone unde la miezul nopții se canta doar tradiționalul “Hristos a înviat”, care marchează Învierea Mântuitorului, în regiunea referențiată, momentul este însemnat și cu impușcături sau pocnituri. Acestea au rolul de a alunga spiritele rele.

Încondeierea și înroșirea ouălor sunt alte ritualuri nelipsite, iar bucatele tradiționale din miel și cozonacii tradiționali ieșiți din mâinile pricepute ale gospodinelor umplu masa până la refuz.

Traditii și obiceiuri de Crăciun

Sărbătoarea Crăciunului este praznicul încununat cu cele mai multe tradiții și ritualuri populare. Pentru sătenii locului nu există Crăciun fara post – care începe odată cu Lasarea Secului. Această perioadă fiind asociată și cu tăierea porcului, bucatele traditionale sunt preparatele din porc (tobă, caltaboși, cârnați, piftie, sărmăluțe), dar și deserturi cum ar fi poale-n brâu, plăcinte moldovenești sau cozonac. În ziua de Crăciun, mesele sătenilor trebuie să fie pline cu preparate tradiționale pe care gospodinele le pregătesc cu mare sfințenie și hărnicie în Ajun.

De asemenea se respecta datina împodobirii bradului. Unele gospodine încă mai apelează la un obicei străvechi – ornatul casei cu plante – busuioc, mintă, maghiran, bumbișor, vâsc (purtatoare de noroc si mentionate frecdvent in colindele lor).

Aici, colindatul este una dintre tradițiile cu care localnicii se mândresc cel mai mult. Freamătul pregătirilor pentru colindat începe cu multe săptămâni înaintea Ajunului, când tinerii se adună laolaltă și încep să pună la cale tot ritualul străbun. Există o planificare în detaliu a numărului de colinde și colindători, a alegerii lor, dar și a pregătirii costumelor populare. Se stabilește dinainte traseul pe care-l vor parcurge, astfel încât nici o casă să nu rămână necolindată. Urările și vestirea Nașterii Domnului sunt răsplătite de sateni cu nuci, colaci sau mere.

Tradiția spune că în Ajunul Crăciunului nu se dă gunoiul afară din casă și nici nu se împrumută lucruri.

În zona studiată mai există un obicei de Crăciun, care în alte părți ale țării nu este prezent. În prima zi de Crăciun, copii merg cu steaua, pentru a vesti în continuare nașterea Domnului.

Anul nou

Principala tradiție la trecerea dintre ani revine tinerilor și copiilor. Aceștia sunt responsabili cu vestirea Anului Nou printr-o mulțime de jocuri și urături specifice zonei: jocul caprei, ursului sau caiuților.

Jocul Caprei

Capra a fost socotită de români ca animalul care dă semne dacă vremea va fi bună sau rea. Jocul caprei (omorârea, bocirea , înmormântarea, învierea) la origine a fost, desigur, un ceremonial grav, un element de cult. În cadrul sărbătorilor agrare jocul a devenit un ritual menit să aducă rodnicie anului care urmează, spor de animale în turmele păstorilor, succesul recoltelor – invocat și evocat de boabele care se aruncau de gazdă peste cortegiul caprei.

Capul caprei este confecționat din lemn de mesteacăn cioplit în forma cea mai apropiată de reprezentarea naturală, partea de jos a botului fiind lucrată într-un lemn aparte prins cu un cui, astfel încât trăgându-se de sfoara cu care capra de anul nou este prins, ca botul caprei să poată clămpăni. În partea de sus a capului se fixează coarnele (căpriorii), alteori simple imitații de lemn, capul fiind apoi completat cu urechi, ochi de mărgele, ținte de alamă, totul pentru a reda veridic simbolul pe care îl reprezintă. Capul astfel construit se fixează într-un suport alcătuit dintr-un băț de lungime variabilă în funcție de înălțimea interpretului.

Corpul caprei este format dintr-un lăicer, lăsându-se loc liber pentru ca interpretul să poată vedea acțiunea pentru a se putea integra jocului. Împodobirea caprei nu are îngrădiri, făcându-se în funcție de fantezia și personalitatea fiecărui interpret. Lăicerul este împodobit cu fragmente de oglinzi, coarne cu canafi de lână colorată, beteală, clopoței.

Fluierașii interpretează jocul caprei, iar ciobanul, având în mână o botă, dirijează jocul acestora adresându-le strigăturile, care variază de la o zonă la alta.

Jocul caprei este inclus într-un spectacol popular complex, ca și celelalte jocuri cu măști practicate în timpul sărbătorilor de iarnă. Și în jocul caprei și-au făcut loc, pe lângă măștile clasice (capra, ciobanul, țiganul), măștile de draci și moși care prin stigăte, chiote, mișcări caraghioase, măresc nota de umor și veselie.

Jocul Ursului

Jocul urșilor un obicei arhaic care se practică în ajunul Anului Nou și constă în interpretarea unui ritual de către o ceată de urători.

Ceata urătorilor care merg cu ursul este alcătuită din ursari, deghizați în urs, ursari, fluierari, toboșari, fiecare dintre ei interpretând un anume rol. Uneori în alai pot fi irozi sau mascați.

Jocul ursului își are originea într-un ritual cu origini geto-dacice, în credința acestora, ursul era un animal sfânt. În jocul ursului acesta moare și învie, evocând motivul renașterii, în paralelism reînnoirea timpului, anul nou luându-i locul anului vechi.

Ursul este intruchipat de un baiat purtand pe  cap si umeri blana unui animal, impodobita in dreptul urechilor cu mot rosu. Alteori capul ursului este confecționat dintr-un schelet de lemn acoperit cu o bucată de blană, iar trupul dintro pânză solidă, astfel decorată încât să sugereze culoarea maro caracteristică animalului.

Jocul ursului este deosebit de spectaculos. O explozie de culoare și mișcare, de zgomote infernale de zurgălăi, clopoței, tălăngi, tobe (dobe), fluiere, bici. Uneori partea de acompaniament muzical este asigurat de o mică fanfară, însă și de fluierași sau instrumentiști.

Muzica este comună alaiurilor cu urși, diferă doar măștile, îmbracămintea celor din alai. Spectaculoase sunt maștile unor mascați care au coame mari și lungi, facute din păr de cal (de la coada calului), care au măști înspăimântătoare, centură cu tălăngi, clopoței și zurgălai pe care o mișcă în ritmul muzicii.

Ursul face tumbe și scheme, stârnind amuzamentul. Din când în când se repede la cei din jur și îi sperie. Ceilalți urători au rolul de a stârni ursul prin strigături.

Jocul Căiuților

Ca joc de Anul Nou, caluții (caiuții) au o largă răspândire în satele din zona referențiată și sunt unul dintre cele mai apreciate jocuri.

În credințele arhaice, calul avea o funcție de protejare a gospodăriilor și a bisericilor de spiritele rele. În cadrul obiceiurilor tradiționale de Anul Nou, jocul calului este practicat și astăzi nu pentru semnificațiile simbolice, uitate de demult, ci mai ales pentru spectaculozitatea dansului interpretat de purtătorii mascoidelor. De aceea tinerii aleși pentru grupurile de caiuți trebuie sa fie excelenți dansatori, exprimând prin joc vitalitatea și forța exuberanta a tinereții.

În Moldova, mascota de cal cunoaște mai multe variante plastice. Cel mai adesea jucătorii de caiuți sunt echipați cu capete de cal, lucrate din lemn și îmbrăcate în pânză roșie, albă sau neagră, la care se adaugă și alte elemente ornamentale (oglinzi, peteală, canafi, mirt, panglici). Pentru a fi purtat în timpul jocului, capul de cal este fixat intr-un suport de lemn, de obicei o covată gaurită la, care se acoperă cu un covor sau o fustanelă din pânză albă sau colorată. Peste aceste țesături se cos elemente decorative (batiste, ștergare, panglici etc).

Tinerii care joaca caiuții se dezlănțuie în cerc sau se desfășoara liniar și radial, față în față, simulând o șarja de cavalerie, sub comanda unui capitan sau vătaf. Sunt sate în care, asemanator alaiului caprei și ursului se întalneste alaiul calului însotit de turc, baba, mosneag si negustor. Uneori căiuții sunt grupați în cete de sine stătătoare conduse numai de un capitan. Dar sunt și cazuri în care caiuții, mai puțini la număr, sunt incluși în cete mari și sunt subordonați altor personaje, ei având, în acest caz, un rol secundar.

Importanța obiceiurilor și tradițiilor de iarnă este deosebită, tinerii făcând pregătairi pentru aceste momente cu mult timp înainte, pentru a asigura spectatorilor un spectacol deosebit.

Alte tradiții de anul nou

Pe lângă jocurile de mai sus, în unele sate există și tradiția bandelor de anul nou, care au roluri și jocuri diferite, în funcție de zona din care provin.

Un alt obicei de Anul Nou este sorcova. Copii umblă pe 1 ianuarie din casă în casă pentru a aduce oamenilor sorcoviți viață lungă, sănătate și prosperitate. Sorcova, simbol al vegetației de primăvară, este făcută astăzi din hârtie colorată și flori artificiale.

Plugușorul

Un alt obicei foarte cunoscut este Plugușorul, o datină a cărui respectare simbolizeaza belșug pentru țărani în Noul An.

Participarea în grupul urătorilor cu Plugușorul reprezintă o mândrie în rândul bărbaților tineri, care se îmbracă frumos cu cămăși cusute cu motive tradiționale, brâie și căciuli negre și se intrec la pocnitul biciului.

Există și o varianta denumită "Plugușorul copiilor". În seara de Anul Nou, cete de băieți colindă casele cu un colind agrar legat de manifestările de întâmpinare a noului an. Este una din datinile cele mai vechi și mai frumoase care s-a păstrat până în zilele noastre. În pocnet de bici, în sunet de talangă sau clopoței, colindătorii iși deapană urarea, îndemnându-și amicii cu refrenul "Ia mânați din bice măi/ Și sunați din zurgălăi/ Hăi, hăi !".

Boboteaza

În suita celor 12 sărbători importante creștine se numără și Boboteaza (Botezul Domnului), ținuta în fiecare an, în ziua a șasea a lunii ianuarie. Sărbătoarea este menită să reamintească cele petrecute la apa Iordanului, înainte ca Iisus să pășească în viața publică, la împlinirea vârstei de aproximativ 30 de ani. La Boboteaza nu se spala rufe, apa sfintita luata acum are puteri miraculoase, ea nu se strica niciodata. La Boboteaza se sfintesc toate apele, iar preotul se duce la o apa unde va arunca crucea. Mai multi barbati se arunca in apa ca sa o aduca inapoi, iar cel care va scoate crucea din apa va avea noroc tot anul. Boboteaza încheie sărbătorile de iarnă.

Capitolul III. Valorificarea potențialului

III.1. Infrastructura turistică de cazare (cabane, campinguri, pensiuni)

În zona studiată, infrastructura turistică de cazare nu este prea bine dezvoltată, există doar un mic complex situat pe malul Prutului, la aproximativ 11 km nord de orașul Ștefănești. Complexul se numește Micul Paradis, dar nici acesta nu este înregistrat la ANTREC iar Institutul Național de Statistică nu deține informații asupra existenței acestui complex turistic.

Spatii de cazare in complexul turistic Micul Paradis:

cabana din lemn cu 4 camere (2 camere la etaj si 2 la parter);

2 cabanute din lemn;

1 cabana zidita P+2 nivele + mansarda;

la parter – bucatarie, baie, camara, sala mese (conferinte);

nivelul 1 – patru dormitoare mari cu TV living spatios bucatarie dotata complet ( aragaz, frigider, vesela, mobilier), baie;

nivelul 2 – sase dormitoare si baie.

Alte facilitati: gratar, ping-pong, piscina pentru copii,parcare păzită.

Activități care pot fi făcute: pescuit, plimbări cu barca.

Alte posibilități de cazare:

Turiștii pot opta pentru cazare chiar în localități, pentru că sunt oameni care sunt deschiși la negocieri și doresc să își sporească veniturile, oferind locuri de cazare pentru turiști.

De altfel, există proiecte aprobate pentru realizarea de noi infrastructuri turistice în comuna Ripiceni. Este vorba de construirea unui sat pescăresc, cu arhitectură tradițională, care va fi compus din 4 căsuțe tipice de pescari, construite din chirpici și acoperite cu stuf. Pe lângă acestea este prevăzută și construirea unei cherhanale. Aceste construcții sunt posibile în baza unei asocieri dintre Primăria Ripiceni și organizația nonguvernamentală din domeniul mediului, Biosilva. Construcția va fi ridicată în centrul comunei Ripiceni și va fi realizată prin Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală, prin Programul Operațional de Pescuit. Uniunea Europeană suportă 75% din costul investiției, iar 25% este contribuția aplicanților.

Pe lângă satul pescăresc, este prevăzută și construirea a 3 pensiuni și 1 restaurant. De asemenea, în același proiect se vizează amenajarea a 300 de metri liniari de plajă și constrirea unui ponton și achiziționarea unor ambarcațiuni.

O altă opțiune pentru turiști este aceea de a introduce zona referențiată într-un circuit turistic, astfel având opțiunea de a ajunge pentru înnoptare în municipiul Botoșani sau Iași, unde există o diversitate de structuri turistice de primire.

Un lucru bun este acela că există potențial de a dezvolta ramura turistică, iar interesul este în creștere. Existănd totuși niște tendințe care pot fi observate, la nivelul județului Botoșani, cum ar fi:

Acreditarea și omologarea parțială a structurilor de cazare din județ, ceea ce împiedică buna vizibilitate a fenomenului turistic în amploarea reală a acestuia;

nicio pensiune din județ nu este înregistrată la ANTREC iar Institutul Național de Statistică nu deține informații asupra existenței pensiunilor rurale deși există cel puțin 8 pensiuni care funcționează efectiv în comunele rurale din județ;

mare parte din structurile de cazare omologate declară parțial locurile de cazare deținute iar unele structuri nu dețin informații clare asupra numărului de locuri maxim al structurii (acestea sunt adesea modulabile, cu un sistem de canapele extensibile sau paturi mobile care pot oricând crește capacitatea de cazare);

Există o evoluție pozitivă, ascendentă a nivelului calitativ al serviciilor oferite de structurile de cazare, multe structuri fiind clasificate la 4 stele, majoritatea gravitând la 3 stele;

Vizibilitatea bună a structurilor de cazare pe internet;

Creșterea generală nivelului ospitalității, deschiderea la negociere, adaptabilitatea structurilor la cererea turistică, orientarea permanentă către clientelă.

III.2. Infrastructura turistică de transport

Cea mai mare importanță în zona studiată o are transportul rutier, care este de altfel și singura rețea de transport prezentă, care alternează porțiuni foarte bune cu porțiuni medii și porțiuni în care nu există asfalt (drumuri comunale).

Arterele principale sunt drumurile naționale, 24 C care trece prin orașul Ștefănești, satul Stânca, comuna Ripiceni și se continuă în comuna Manoleasa, înspre satele Manoleasa-Prut, Iorga, comuna Mitoc. Între Manoleasa-Prut și Mitoc aproximativ 10 km de drum sunt neasfaltați. În rest condiția drumurilor este medie. În Manoleasa, DN 24C se intersectează cu DN 29, care se continuă către Săveni, Botoșani, iar condițiile în care se află sunt bune. Un alt drum important este DN 29D Botoșani –Ștefănești, care este într-o stare bună.

Fig. 28. Rețeaua de drumuri (sursa: www.cjbotosani.ro)

Cu specific rutier, funcționează în regim de trafic internațional cu program non-stop începând cu data de 21 septembrie 1999, conform HG 754/1999, punctul de trecere a frontierei Stânca. Acesta este situat la cca. 3 km de satul Stînca și la aproximativ 58 km de municipiul Botoșani. Se află amplasat pe barajul lacului de acumulare Stânca – Costești, pe o suprafață de 750 m2, la o distanță de 1,5 km față de frontiera de stat, DN 29E. Accesul către zona studiată este ușor, neexistând mari probleme, decât în cazul comunei Mitoc și a satelor Liveni și Iorga, în condiții climatice nefavorabile. Totuși, fiind într-o zonă de deal și câmpie, iarna apar frecvent blocaje rutiere datorită viscolului.

Un lucru încurajator este faptul că aceste zone sunt rurale și pot accesa fondurile europene FEADR, pentru dezvoltarea rurală, inclusiv a infrastructurii de acces, multe dintre sate deja având în derulare procese de asfaltare a anumitor tronsoane.

III.3. Forme de manifestare a turismului

Turismul cultural-religios

În zona studiată există numeroase biserici, care pot fi vizitate și admirate din punct de vedere arhitectonic, cele mai importante fiind Biserica Sfânta Parascheva de la Ștefănești și Sfinții Arhangheli de la Ripiceni, Sfântul Nicolae din Mitoc, acestea prezentând o arhitectură deosebită și niște picturi impresionante.

Din punct de vedere cultural, o importanță deosebită o au descoperirile arheologice făcute pe teritoriul comunei Ripiceni, comunei Mitoc și Orașului Ștefănești. Totuși aceste descoperiri nu pot fi apreciate în niciuna dintre cele 3 localități, ci la Săveni, la Muzeul de Arheologie și la Muzeul Județean, de la Botoșani, unde sunt colecții impresionante de obiecte specifice culturii Cucuteni.

Turismul cultural se manifestă și în cazul sărbătorilor de iarnă, turiștii pot veni pentru a aprecia obiceiurile și tradițiile specifice zonei. Alte manifestări culturale sunt zilele localităților, momente în care se realizează diverse spectacole, competiții sportive, față de care turiștii pot prezenta interes.

O altă manifestare a turismului cultural este faptul că există turiști care vin în zonă și intră în vorbă cu localnicii, se implică activ în comunitate și doresc să își însușească cât mai mult din tradițiile locale și să cunoască și să experimenteze cultura locală. Acest lucru depinde însă de ospitalitatea localnicilor, iar în zona studiată aceasta este un punct forte, oamenii sunt foarte primitori, caracteristic zonei Moldovei, creând un spațiu propice pentru practicarea turismului cultural.

Turismul sportiv, cinegetic, piscicol

Turismul sportiv, sau cel practicat în scopuri vânătorești sau de pescuit sunt forme cu caracter mai sporadic și sezonier și nu generează încă un aport economic semnificativ sau structuri turistice specifice. La acest capitol, zona studiată are un potențial foarte important dat de prezența lacului de acumulare, care prezintă o ihtiofaună diversă și bogată și a faunei vânătorești care este de asemenea diversificată (iepure, vulpe, mistreț, căprior), datorită faptului ca este o zonă de stepă, iar pâlcurile de pădure sunt prezente și pot adăposti această faună.

Turismul de agrement

În arealul studiat există frecventări turistice ridicate legate de zonele de agrement. Există locuri și activități de petrecere a timpului liber cu o puternică componentă recreativă și scocială, care aduce mai degrabă confort social decât aport economic extern. Există unele locuri de agrement, legate în special de peisaje deosebite, îngrijite sau de existența unor structuri de alimentație tipice frecvente mai ales în perioada estivală și mai ales în legătură cu petrecerea week-endului de către populația locală sau din zone apropiate (50-70km). În zona barajului, există o plajă naturală formată prin acumularea sedimentelor transportate de râul Prut, cu dimensiuni de aproximativ 200 de metri liniari și 15 – 20 de metri lățime, frecventată în special la sfârșit de săptămână atât de populația locală cât și de turiști din zone apropiate care preferă sa își petreacă timpul la o sursă importantă de recreere.

III.4. Posibilități de implementare a unor noi forme de turism

Pentru perioada următoare, se pot impune unele direcții de dezvoltare care să ia în considerare mult mai atent problematica turismului prin elemente specifice acestei activități și nu subordonate doar unor nevoi sociale ale populației locale. Următoarele direcții și măsuri posibile ar putea impulsiona direct sau indirect dezvoltarea ulterioară a acestui sector economic.

Pentru a valorifica în mod eficient potențialul turistic de care dispune zona lacului de acumulare este necesară realizarea unei analize minuțioase a modului de valorificare a resurselor existente, pentru a sesiza eventualele oportunități și amenințări, de care trebuie să ținem cont în elaborarea politicilor de marketing.

În vederea stabilirii obiectivelor ce urmează a fi atinse și strategiile de urmat pentru valorificarea eficientă a potențialului turistic al acestei zone se efectueaza analiza SWOT. Rezultatul acestei analize se va reflecta în transformarea amenințărilor în oportunități prin utilizarea eficientă a resurselor de care dispune.

Evidențierea punctelor tari.

Ca puncte forte putem menționa următoarele aspecte :

Potențialul turistic natural deosebit : diversitatea pe care o au elementele cadrului fizico-geografic din regiunea în care se află lacul de acumulare imprimă peisajului de aici unele trăsături de o deosebită importanță turistică. Așa este, de exemplu, variatia mare pe o distanță relativ mica, a înaltimii reliefului, a covorului vegetal si a prezentei luciului argintiu al undei lacului. Mai mult decât atât, existența în apropiere, spre vest, a unor puncte bune de observare, constituind pentru turiștii sosiți în această zonă un prilej de a admira, de acolo de sus, atât diversitatea privelistilor din jur, cât și întreaga desfășurare a localităților cu tot ce au vechi și nou în structura lor;

Posibilitatea practicării turismului itinerant. De exemplu, se pot avea în vedere următoarele itinerare turistice:

Excursii interjudețene de 1 zi: Botoșani – Săveni – Manoleasa – Ripiceni – Stânca – Ștefănești – Botoșani; Botoșani – Ștefănești – Stânca – Ripiceni – Manoleasa Prut – Iorga – Liveni – Mitoc – Avrămeni – Săveni – Botoșani;

Posibilitatea practicării vânatului și pescuitului sportiv este favorizat de bogăția faunei și condițiile prielnice dezvoltării acesteia;

Tradiții și obiceiuri specifice zonei, caracteristice fiecarui anotimp constituie pentru orice persoană un interes deosebit;

Oferta gastronomică foarte variată, cu meniuri bogate, de la preparate culinare tradiționale până la specialități din toate zonele geografice ale țării;

Ospitalitatea localnicilor;

Existența unei plaje naturale;

Prețurile scăzute în comparație cu alte zone turistice.

Ca puncte slabe putem menționa urmatoarele aspecte:

Baza tehnico-materială se adresează în special turiștilor de week-end și oamenilor de afaceri, celor aflați în tranzit și nu este adaptată tuturor categoriilor de turiști;

Lipsa mijloacelor informaționale : reviste de specialitate, pliante, broșuri, fluturași care să asigure promovarea corespunzătoare a potențialului turistic local;

Insuficiența materialelor promoționale și a unor programe de marketing corespunzătoare;

Modernizarea insuficientă a patrimoniului specific turistic (lipsa bazelor sportive moderne, insuficienta abordare a aspectelor legate de agrement, căi de acces, etc.)

Județul Botoșani, implicit zona studiată, este capătul de linie pentru orice cale de acces folosită, de aceea nu poate atrage turiștii în mod direct, ci doar printr-o politică de promovare foarte eficientă;

Tinerii care se pregătesc în domeniul turismului rămân, de obicei în centrele studențești, pentru a se perfecționa în vederea obținerii unei burse de studii în străinătate și pentru a căpăta experiență, acceptă diverse locuri de muncă în domeniu sub nivelul lor de pregatire;

Nivelul de trai modest al majorității locuitorilor din zonă influențează negativ dezvoltarea turismului, produsul turistic al zonei se adreseaza turiștilor de masă, mai puțin celor cu venituri ridicate, turiștilor de lux;

Lipsa resurselor naturale cu valoare terapeutică nu permite practicarea turismului balneo-climateric;

Lipsa unităților de primire turistică și a celor de alimentație.

Lipsa amenajărilor specifice diverselor forme de turism.

Sezonalitatea.

Infrastructura rutieră nu este la gradul cel mai bun.

Oportunitățile zonei turistice a lacului de acumulare Stânca-Costești

Crearea unităților pentru domeniul turismului și interesul pentru asigurarea serviciilor doar de către personal calificat;

Atitudinea favorabilă a administrației locale față de investițiile în turism, pentru cunoașterea istoriei, culturii care are radacini adânci în zona lacului de acumulare;

Tradițiile și obiceiurile specific moldovenești pot constitui un element de atracție pentru turiștii internaționali;

Atragerea tinerilor absolvenți în domeniul turismului pentru exploatarea zonei turistice;

Colaborarea agenților economici cu unitățile școlare care pregatesc elevii pentru meseriile din domeniul turismului și alimentației în vederea recrutării de personal calificat;

Dorința oamenilor de a se retrage în mijlocul naturii mirifice;

Amenajarea și exploatarea plajei din alăturarea barajului Stânca-Costești;

Diverse amenajări pentru a crește interesul turiștilor și a reduce sezonalitatea.

Zonă de frontieră, iar în cazul unei intrări a Republicii Moldova în Uniunea Europeană sau în spațiul Schengen, potențialul turistic ar crește, iar turismul transfrontalier ar căpăta alte valori, iar lacul ar putea fi exploatat la potențial maxim, cât și teritoriul Republicii Moldova.

Amenințări

Preferințele turiștilor români pentru petrecerea vacanțelor în străinătate;

Inexistența unor structuri de primire turistică, de categorie superioara sau de lux;

Resurse financiare limitate alocate modernizării structurilor de primire turistică existente în această zonă, care să satisfacă cerințele clienților cu pretenții deosebite;

Inexistența unor materiale promoționale adecvate adresate punctual fiecărui segment de piață vizat, iar în cazul ofertei internaționale, populației fiecarei țări, pe piața căreia se dorește penetrarea, în funcție de particularitățile acesteia;

Zonă studiată este și zonă de frontieră, iar toate activitățile turistice de pe teritoriul lacului de acumulare trebuie făcute într-un acord cu Republica Moldova.

Rezulatul acestei analize se concretizează în ideea că potențialul turistic al zonei este dezvoltat, iar pentru valorificarea lui se impune întocmirea unui plan strategic de promovare. Zona turistică studiată poate fi exploatată dacă, eloborând un program de marketing corespunzator, bazat pe o promovare intensa, este prezentată segmentului de piață adecvat.

Propuneri de valorificare a potențialului turistic al zonei

Valorificarea potențialului turistic de care dispune lacul de acumulare Stânca-Costești presupune în primul rând întocmirea unui program promoțional. Acest program de marketing îsi propune ca obiectiv general promovarea zonei ca destinație pentru turismul itinerant.

Obiective:

Informarea celor interesați despre posibilitățile de practicare a turismului științific în zonă, a turismului itinerant, sportiv, de vânătoare și pescuit, cât și a altor forme;

Crearea și îmbunătățirea imaginii privind serviciile complementare;

Extinderea canalelor de distribuție și dotarea lor cu materiale promoționale;

Înlăturarea convingerilor negative formate în rândul potențialilor turiști;

Promovarea ofertelor speciale, pentru servicii noi, suplimentare;

Îmbunătățirea publicității;

Realizarea unor cataloage turistice, pliante și a altor materiale promoționale strict necesare;

Concluzii

Lacul de acumulare Stânca-Costești este a doua acumulare din țară ca mărime și ca importanță și are un potențial turistic și economic ridicat, dar care nu este valorificat la capacitatea sa maximă. După cum am menționat și în titlu, lucrarea se referă la evaluarea potențialului turistic al lacului și modalități de a valorifica acest potențial.

În primul capitol am luat în calcul factorul natural. Relieful este unul de câmpie, de acumulare după cum am constatat, pentru că râul Prut contribuie decisiv prin sedimentele pe care le transportă și prin eroziune, la formarea șesurilor, adâncirea cuvetei lacului, extinderea albiei, formarea plajelor naturale, cum este cazul celei formate în zona în care acumularea atinge dimensiunile maxime, lângă barajul Stânca-Costești. Apoi am analizat factorii climatici și influența lor asupra turismului și din analizele făcute am concluzionat că zona lacului de acumulare prezintă condiții foarte favorabile de practicare a turismului, întrucât valorile înregistrate se încadrează în această categorie la toți factorii climatogeni.

De asemenea primul capitol se referă și la celelalte elemente ce țin de potențialul natural al lacului, aria special protejata, natura 2000, Stânca-Costești și celelalte rezervații naturale de dimensiuni reduse. De asemenea în acest capitol am evaluat și vegetația din zona lacului și fauna specifică acestei zone, inclusiv avifauna și ihtiofauna, ambele prezentând un potențial turistic remarcabil, avifauna pentru o formă de turism ecologic, birdwatching, iar ihtiofauna pentru turismul piscicol, respectiv pescuitul sportiv.

Capitolul al doilea analizează potențialul antropic al zonei, care este puțin cam restrâns, dar cu implicarea necesară și implementarea unor măsuri de promovare a zonei, poate căpăta o importanță mai mare.

Capitolul al treilea prezintă fomele de turism manifestate în prezent în zona refrențiată și propune măsuri pentru implementarea de noi forme de turism, care ar însemna dezvoltarea economică și socială a zonei și a oferi turiștilor posibilitatea de a practica o multitudine de activități.

Aceasta prezentare sintetizată a zonei o închei cu urmatoarea recomandare și invitație în acelasi timp.

Renumită prin frumusețea peisajului și bogăția patrimoniului cultural național acumulat în decursul veacurilor, zona se recomandă, fără nici o îndoială, că una dintre cele mai interesante părți de țară pentru toți cei care doresc să cunoască extraordinarele valori existente aici și care așteaptă, cu mult interes, să poposească în nord-estul Moldovei, o adevărată placă turnantă a civilizațiilor stabile sau migratoare. De menționat este faptul că toate aceste lucruri ar fi posibile doar implementării unei strategii de promovare eficientă și a implicării diverșilor actori economici pentru dezvoltarea potențialului turistic existent.

Bibliografie

Băcăuanu, V. (1968). Câmpia Moldovei – studiu geomorfologic. București: Editura Academiei R.S.R.

Băcăuanu, V. (1978). Terasele fluviatile din Câmpia Moldovei. Iași, 1978.

Bojoi , I. (1997). Dinamica peisajului geografic din Câmpia Moldovei. Iași: Universitatea Al. I. Cuza.

Bucureșteanu, M. (2008). Bazinul hidrografic Prut – diagnosticul stării ecologice a resursei naturale de apă. Suceava: Editura Universității Ștefan cel Mare.

Mihăilă, D. (2006). Câmpia Moldovei – studiu climatic. Suceava: Editura Universității Suceava.

Nimigeanu, V. (1985). Câmpia Moldovei – studiu geografico-economic. Iași: Universitatea Al. I. Cuza.

Pantazică, M. (1974). Hidrografia Câmpiei Moldovei. Iași: Junimea.

Poclid, M. (2008). Așezările umane din județul Botoșani – studiu de geografie istorică. Iași: Editura Taida.

Romanescu, Gh., Stoleriu C., Romanescu A.M., (2010). Lacul Stânca-Costești și rolul său în atenuarea inundațiilor pe râul Prut. Riscuri și catastrofe, p. 153-166.

Secu, C.V. (2001). Câteva aspecte biogeografice asupra faunei cinegetice din bazinul Bașeului. București: Editura Academiei române.

Surse web:

http://www.adrnordest.ro/ – Agenția pentru dezvoltare regional nord-est – consultat în aprilie 2014.

http://www.anpa.ro/ – Agenția națională pentru pescuit și acvacultură – consultat în mai 2014

http://www.apeprut.ro/ – Administratia Bazinala Prut – Barlad – consultat în mai 2014.

http://www.baraje.ro/ – consultat în mai 2014.

http://www.botosani.djc.ro/ – Direcția Județeană pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național Botoșani – consultat în mai 2014.

http://www.cimec.ro/ – Institutul Național al Patrimoniului – consultat în mai 2014.

http://www.cjbotosani.ro/ – Consiliul Județean Botoșani – consultat în mai 2014.

http://www.insse.ro/ – Institutul national de statistică, consultat în mai 2014.

http://www.limnology.ro/ – Asociația Română de Limnogeografie – consultat în aprilie 2014.

http://www.mmediu.ro/ – Ministerul Mediului și schimbărilor climatice – consultat în aprilie 2014.

http://www.natura2000.ro/ – Coaliția ONG Natura 2000 România – consultat în mai 2014.

http://www.primariamitoc.ro/ – consultat în mai 2014.

http://www.rowater.ro/ – Administrația Națională “Apele Române” – consultat în mai 2014

http://www.valeabaseuluidesus.ro/ – Grupul de acțiune locală valea Bașeului de sus, consultate în mai 2014.

Bibliografie

Băcăuanu, V. (1968). Câmpia Moldovei – studiu geomorfologic. București: Editura Academiei R.S.R.

Băcăuanu, V. (1978). Terasele fluviatile din Câmpia Moldovei. Iași, 1978.

Bojoi , I. (1997). Dinamica peisajului geografic din Câmpia Moldovei. Iași: Universitatea Al. I. Cuza.

Bucureșteanu, M. (2008). Bazinul hidrografic Prut – diagnosticul stării ecologice a resursei naturale de apă. Suceava: Editura Universității Ștefan cel Mare.

Mihăilă, D. (2006). Câmpia Moldovei – studiu climatic. Suceava: Editura Universității Suceava.

Nimigeanu, V. (1985). Câmpia Moldovei – studiu geografico-economic. Iași: Universitatea Al. I. Cuza.

Pantazică, M. (1974). Hidrografia Câmpiei Moldovei. Iași: Junimea.

Poclid, M. (2008). Așezările umane din județul Botoșani – studiu de geografie istorică. Iași: Editura Taida.

Romanescu, Gh., Stoleriu C., Romanescu A.M., (2010). Lacul Stânca-Costești și rolul său în atenuarea inundațiilor pe râul Prut. Riscuri și catastrofe, p. 153-166.

Secu, C.V. (2001). Câteva aspecte biogeografice asupra faunei cinegetice din bazinul Bașeului. București: Editura Academiei române.

Surse web:

http://www.adrnordest.ro/ – Agenția pentru dezvoltare regional nord-est – consultat în aprilie 2014.

http://www.anpa.ro/ – Agenția națională pentru pescuit și acvacultură – consultat în mai 2014

http://www.apeprut.ro/ – Administratia Bazinala Prut – Barlad – consultat în mai 2014.

http://www.baraje.ro/ – consultat în mai 2014.

http://www.botosani.djc.ro/ – Direcția Județeană pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Național Botoșani – consultat în mai 2014.

http://www.cimec.ro/ – Institutul Național al Patrimoniului – consultat în mai 2014.

http://www.cjbotosani.ro/ – Consiliul Județean Botoșani – consultat în mai 2014.

http://www.insse.ro/ – Institutul national de statistică, consultat în mai 2014.

http://www.limnology.ro/ – Asociația Română de Limnogeografie – consultat în aprilie 2014.

http://www.mmediu.ro/ – Ministerul Mediului și schimbărilor climatice – consultat în aprilie 2014.

http://www.natura2000.ro/ – Coaliția ONG Natura 2000 România – consultat în mai 2014.

http://www.primariamitoc.ro/ – consultat în mai 2014.

http://www.rowater.ro/ – Administrația Națională “Apele Române” – consultat în mai 2014

http://www.valeabaseuluidesus.ro/ – Grupul de acțiune locală valea Bașeului de sus, consultate în mai 2014.