Turismul Si Dezvoltarea Regionala

CUPRINS

Introducere

Capitolul I CONCEPTELE DE TURISM ȘI DEZVOLTARE REGIONALĂ. NOȚIUNI TEORETICE

Turismul. Definire concept, trăsături, factori de influență

1.2. Forme de turism

1.3. Dezvoltarea regională. Definire concept și trăsături

1.3.1. Rolul turismului în dezvoltarea regional

1.4. Strategii de dezvoltare a turismului la nivelul UE și al României

1.4.1.Strategii de dezvoltare teritorială a României

Program Operațional Regional pentru dezvoltarea turismului

Capitolul II METODOLOGIA CERCETĂRII

2.1. Metodologia privind gradul de satisfacție a cetățenilor care au vizitat Parcul Național Piatra Craiului

Obiectivele cercetării

Instrumente folosite

Chestionarul folosit

Eșantionul folosit

2.2. Prezentarea și interpretarea rezultatelor cercetării

Capitolul III Studiu de caz: DEZVOLTAREA TURISMULUI ÎN PARCUL NAȚIONAL PIATRA CRAIULUI

3.1. Dezvoltarea turismului la nivelul României

3.2. Analiza SWOT a sectorului turism al României

3.3. Studiu de caz: Analiza SWOT a Parcului Național Piatra Craiului

3.4. Determinarea indicelui de atractivitate al zonei Parcul Național Piatra Craiului

Concluzii și propuneri

Bibliografie

Anexe

INTRODUCERE

În prezenta lucrare de licență mi-am propus să prezint câteva aspecte specifice privind dezvoltarea regională a turismului în Parcul Național Piatra Craiului, pornind de la particularitățile conceptului de turism la nivelul anului 2015 în Uniunea Europeană și în România.

Suportul teoretic al lucrării de licență se constituie din diferite lucrări variate, relevante pentru o asemenea abordare; astfel, pentru fundamentarea conceptelor utilizate în prezenta lucrare de licență am făcut apel la o serie de lucrări de specialitate prezentate în final la secțiunea bibliografie.

Actualitatea temei alese

La nivelul anului 2015 consider că orice activitate de valorificare a parcurilor și rezervațiilor naturale este de mare actualitate și trebuie abordată dintr-o perspectivă nouă, cu un accent deosebit pe calitatea, abilitățile și competențele factorului uman direct implicat, mai cu seamă în dezvoltarea turismului în Parcul Național Piatra Craiului, cu scop de menținere a elementelor cadrului fizico-geografic cât mai aproape de starea lor naturală, asigurarea protecției ecosistemelor, conservarea resurselor genetice, a diversității biologice, menținerea si îmbunătățirea stării de conservare a speciilor si habitatelor de interes comunitar, încurajarea si susținerea modului tradițional de viață al comunităților locale din zona parcului.

Importanța abordării prezentării acestei superbe zone turistice constă în scoaterea în evidență a bogăției elementelor naturale și antropice care pot fi atrase într-un circuit turistic de mare anvergură prin promovarea locurilor, oamenilor, obiceiurilor și tradițiilor locale.

Scopul prezentei lucrări de licență este acela de a scoate în relief patrimoniul turistic al Parcului Național Piatra Craiului, sǎ analizeze principalele și nu doar, forme de turism care pot fi practicate, să studieze stadiul actual de valorificare a potențialului turistic natural și antropic, și să formuleze câteva propuneri de dezvoltare turistică a acestui areal la nivel național care poate avea urmări importante în economia zonei. Din punct de vedere economic, se poate aștepta în zonă incidența atât a efectelor pozitive, de creștere, dezvoltarea mediului de afaceri ca urmare a intrărilor de capital, creșterea veniturilor comunităților, dar se pot aștepta totodată și efecte negative, de utilizare necorespunzătoare a resurselor naturale, materiale sau financiare atrase.

Structura și volumul lucrării de licență: lucrarea este structurată în trei capitole, prefațate de introducere. Concluziile și recomandările sunt prezentate într-un capitol separat. Lucrarea mai conține la final lista cu referințe bibliografice.

În Introducere se fundamentează actualitatea temei, se precizează obiectivul, suportul său metodologic și se indică structura lucrării de licență.

Primul capitol intitulat Conceptele de turism și dezvoltare regională. Noțiuni teoretice își propune clarificarea unor aspecte conceptuale specifice referitoare la conținut, trăsături, factori de influență și forme de turism; în partea a doua am deplasat accentul pe trăsăturile și rolul turismului în dezvoltarea regional, ca sa finalizez cu evidențierea strategiilor de dezvoltare a turismului la nivelul UE și al României.

În capitolul II am prezentat metodologia privind gradul de satisfacție a cetățenilor care au vizitat Parcul Național Piatra Craiului utilizând un eșantion de 120 de persoane, iar în final am evidențiat o serie de concluzii privind rezultatul cercetării efectuate pe baza unui chestionar care a cuprins 25 de întrebări.

În Capitolul III- Studiu de caz am analizat potențialul turistic în cadrul Parcului Național Piatra Craiului din punct de vedere al bazei turistice tehnico-materiale, iar în final prin interpretarea indicatorilor de bază ai circulației turistice.

În finalul lucrării am încercat să evidențiez câteva concluzii referitoare la aspectele analizate pe parcursul prezentei lucrări de licență și să formulez o serie de propuneri referitoare la dezvoltarea potențialului turistic în cadrul Parcului Național Piatra Craiului analizat în studiul de caz.

CAPITOLUL I

CONCEPTELE DE TURISM ȘI DEZVOLTARE REGIONALĂ.

NOȚIUNI TEORETICE

1.1. Turismul. Definire concept, trăsături, factori de influență

În acest subcapitol mi-am propus să prezint câteva aspecte teoretice pe care le consider ca având un impact major în atingerea obiectivului stabilit la începutul prezentei lucrări de licență, pornind de la următoarea definiție: ,,turismul este o activitate ce are caracter recreativ sau sportiv, constând în parcurgerea pe jos sau cu diferite mijloace de transport specifice a unor distanțe pentru vizitarea unor regiuni pitorești, localități, obiective economice, istorice, culturale etc. Reprezintă un fenomen socio-economic de masă care cuprinde relațiile și activitățiile care au loc în cadrul unei țări și în circuitul valorilor materiale și spirituale dintre țări, în procesul utilizării timpului liber”.

Azi, turismul a devenit o activitate economică cunoscută sub diferite forme și nume: turismul verde, turismul solidar, turismul echitabil, turismul responsabil, turismul durabil, turism care în principiu se practică în arii protejate (exemplu: zona Natura 2000).

Etimologic, cuvântul “turism” provine din termenul englez „tour” (călătorie), sau „to tour”, „to make a tour” (a călători, a face o călătorie), termen creat în Anglia, în jurul anilor 1700, pentru a desemna acțiunea de voiaj în Europa- în general și în Franța- în special. La rândul său, acest termen englez derivă din cuvântul francez „tour” (călătorie, plimbare, mișcare), fiind preluat de majoritatea limbilor europene cu sensul de călătorie de agrement. Termenul francez are rădăcini și mai adânci, el derivă din cuvântul grec „tournos”, respectiv din cel latin „turnus” și înseamnă tot călătorie în circuit. Din termenul „turism” a derivat si cel de „turist”, adică persoana care efectuează călătoria pentru plăcerea proprie.

O definiție a turismului acceptată pe plan mondial a fost elaborată de W. Hunziker, acesta apreciind că: „Turismul este ansamblul de relații și fenomene care rezultă din deplasarea și sejurul persoanelor în afara domiciliului lor, atâta timp cât sejurul și deplasarea nu sunt motivate printr-o stabilire permanentă și o activitate lucrativă oarecare” (1940).

Conferința Internațională asupra turismului și statisticii turismului de la Ottawa din iunie 1991 a recomandat noi definiri ale conceptelor de bază în turism: „Turismul se referă la activitățile unei persoane care călătorește în afara mediului său obisnuit, pentru mai puțin de o perioadă specificată de timp si al cărei scop principal de călătorie este altul decât exercitarea unei activități remunerate la locul de vizitare”. Astfel sunt considerați turiști persoanele care:

• efectuează o călătorie de agrement (vacanță, concediu);

• se deplasează în stațiunile baneo-climaterice în scopul tratamentului sau îmbunătățirii stării de sănătate;

• se deplasează în alte localități în scopul de a participa la competiții sportive;

• călătoresc în scopuri profesionale, adică participă la conferințe internaționale, reuniuni științifice sau misiuni religioase etc;

• se deplasează în scopuri culturale.

Colaborarea pe plan internațional în domeniul turismului este înlesnită de Organizarea Mondială a Turismului (O.M.T.), care a preluat din anul 1975 experiența pozitivă de colaborare internațională a Uniunii Internaționale a Organismelor Oficiale de Turism (U.I.O.O.T.). Potrivit statutului, obiectivul fundamental al O. M. T. este „promovarea și dezvoltarea turismului în scopul de a contribui la expansiunea economică, la înțelegere internațională, la pace și prosperitate, ca și la respectul universal și la observarea drepturilor și libertăților umane fundamentale, fără deosebire de rasă, sex, limbă sau religie”.

Turismul este o activitate ce rezultă din efortul conjugat și combinat al mai multor ramuri economice. Datorită acestui fapt, intensificarea activității turistice determină dezvoltarea unor ramuri al economiei naționale (industria, agricultura, construcțiile, transporturile, comerțul) turismul constituindu-se într-un element dinamizator al sistemului economic global (rolul multiplicator).

În cadrul economiei naționale, turismul contribuie și la diversificarea structurilor economice, care se realizează în primul rând prin crearea de activități și chiar ramuri specifice turismului: industria agrementului, agenții de turism, turoperatorii etc., sau dezvoltarea la noi dimensiuni a celor existente: industria hotelieră, industria alimentară, industria mijloacelor de transport s.a.m.d. Activitatea turistică generează apariția de noi locuri de muncă, atât în sfera de activitate specifică turismului cât și în celelalte domenii.

Ca urmare, la nivelul impus de rolul și funcțiile sale, turismul rezultă din efectul conjugat și combinat al mai multor ramuri. Unele dintre acestea – cum sunt construcțiile, industria energiei electrice și termice, industria construcțiilor de mașini, electrotehnică și electronică, industria lemnului și cea textilă, agricultura, industria furniturilor se înglobează fie în baza materială a turismului, fie în producția oferită de unitățile de alimentație publică. Altele, ca de exemplu, transporturile, circulația mărfurilor (în principal comerțul cu amănuntul), comunicațiile, cultura, asistența medicală și gospodăria comunală concură independent la satisfacerea diverselor părți ale cererii turiștilor. 

Numărul mare de ramuri care își dau concursul la efectuarea de prestații turistice arată că ”produsul” turistic nu poate fi de calitate superioară decât în măsura în care toate elementele care concură la crearea sau intră în structura sa sunt de calitate ridicată.

Fiind una dintre formele de activitate care satisfac cerințe personale, turismul este o verigă premergătoare consumului final, cu efecte economice însemnate ce nu trebuie ignorate. Mai mult, este de arătat că, prin rolul pe care îl are- de a răspunde unor nevoi umane, în special de a participa la refacerea capacității de muncă -turismul contribuie la producerea de venit național. Creatoare de venit național sunt nu numai alimentația publică și transporturile turistice, ci și activitățile desfășurate de colectivele din unitățile de cazare și din bazele de tratament.

Turismul, alături de importanța economică pe care o deține, este o activitate care prezintă importanță deosebită și din punct de vedere social, el manifestându-se ca un mijloc activ de educare și ridicare a nivelului de instruire, cultură și civilizație al oamenilor, de recreere, destindere, dar și de refacere a forței și potențialului de muncă, prin odihnă, mișcare, tratamente balneo-climaterice, contribuind la menținerea sănătății fizice a populației.

Ca ori fi de calitate superioară decât în măsura în care toate elementele care concură la crearea sau intră în structura sa sunt de calitate ridicată.

Fiind una dintre formele de activitate care satisfac cerințe personale, turismul este o verigă premergătoare consumului final, cu efecte economice însemnate ce nu trebuie ignorate. Mai mult, este de arătat că, prin rolul pe care îl are- de a răspunde unor nevoi umane, în special de a participa la refacerea capacității de muncă -turismul contribuie la producerea de venit național. Creatoare de venit național sunt nu numai alimentația publică și transporturile turistice, ci și activitățile desfășurate de colectivele din unitățile de cazare și din bazele de tratament.

Turismul, alături de importanța economică pe care o deține, este o activitate care prezintă importanță deosebită și din punct de vedere social, el manifestându-se ca un mijloc activ de educare și ridicare a nivelului de instruire, cultură și civilizație al oamenilor, de recreere, destindere, dar și de refacere a forței și potențialului de muncă, prin odihnă, mișcare, tratamente balneo-climaterice, contribuind la menținerea sănătății fizice a populației.

Ca orice activitate economică și turismul este influențat de o serie de factori care pot determina intensificarea sau diminuarea activității.

factori demografici: evoluția numerică a populației; modificarea duratei medii a vieții; structura pe sexe, durate de vârstă și socio-profesionale;

factori economici: veniturile populației și modificările acestora, oferta turistică;

factori sociali: urbanizarea, timpul liber;

factori psihologici, educativi si de civilizație: nivelul de instruire, dorința de cunoaștere, caracterul individului, temperamentul, moda;

factori tehnici: performanțele mijloacelor de transport, tehnologiile în construcții, parametrii tehnici ai instalațiilor și echipamentelor specifice;

factori politici: instabilitate socială, conflicte armate;

factori organizatorici: formalitățile la frontiere (vamale), facilități sau priorități în turismul organizat, regimul vizelor.

Calitatea deosebită a turismului în realizarea unor efecte sociale și economice constă în aceea că toate acestea sunt urmarea firească a actului touristic, ele nepresupunând eforturi și măsuri speciale; în plus, cele mai multe din efecte cunosc valori superioare, greu de obținut pe alte căi. Trebuie subliniat însă că îndeplinirea de către turism, în condiții superioare, a menirii sale este posibilă numai în măsura în care întreaga activitate turistică se desfășoară la un nivel calitativ ridicat.

Privit ca ”activitate economică, turismul include o gamă variată de servicii, și anume: servicii de informare, vânzare, de călătorii turistice, cazare, servire de preparate culinare, de răcoritoare, de băuturi alcoolice, tratamente în stațiuni balneare, acțiuni cu rol de agrement și divertisment”.

Activitatea de turism internațional se dovedește a fi deosebit de favorabilă pentru creșterea venitului național. În cazul țării noastre această situație se datorează, între altele, practicării de prețuri și tarife mai ridicate în relațiile cu turiști străini, comparativ cu cele utilizate la turismul intern. O asemenea practică decurge din faptul că, pe piața internațională, acțiunea legilor economice care reglementează prețurile și tarifele duce la apariția unor diferențe în plus sau în minus față de prețurile și tarifele întâlnite în raporturile cu cererea internă. Nivelul superior al tarifelor la care sunt comercializate prestațiile turistice românești pe piața externă se explică prin aceea că cheltuielile pe baza cărora se formează tarifele internaționale sunt cele specifice țărilor cu poziție dominantă în ansamblul ofertei mondiale, acestea fiind în general țări puternic dezvoltate din punct de vedere economic; ori, în asemenea țări, unele elemente de cheltuieli, și înainte de toate salariile (cu pondere mare în ansamblul costurilor din activitatea turistică) sunt mai ridicate decât cele din România și alte țări cu nivel de dezvoltare economică mai scăzută. În mod concret, diferențele pozitive reprezintă un aport de venit național sub formă valorică. Privită pe un alt plan, contribuția turismului la crearea de venit național se impune atenției și prin faptul că activitățile specifice nu epuizează ”materia primă” pe baza căreia se dezvoltă; totodată, una din virtuțile sale constă în aceea că are în vedere valorificarea de resurse naturale nevalorificate altfel (ape minerale, mofete, peșteri, apa mării, pante montane, peisaje și altele), exploatarea suplimentară a unora din cele care intră în câmpul de acțiune și al altor domenii (pădurile, nisipul de pe plajă, soarele), precum și valorificarea anumitor creații realizate în alte scopuri (monumente istorice de artă și arhitectură, muzee, castele, elemente geografice și folclorice, lacuri de acumulare).

De mare importanță pentru economia țării, în special în ceea ce privește aportul de valută, este turismul internațional, dacă în balanța turistică, între încasările și plățile externe se respectă un raport rațional, acesta constituie o cale, și încă una foarte importantă, de echilibrare și chiar de creare a unui sold activ în balanța de plăți a țării.

Este de subliniat totodată, că aportul valutar al turismului la balanța de plăți este mult mai convenabil decât cel al comerțului exterior. Realizându-se ca export în interiorul țării, produsele care sunt utilizate la preparatele culinare consumate de turiștii străini sau mărfurile care sunt cumpărate de aceștia din unitățile comerciale nu se mai încarcă cu cheltuieli mari de transport, de ambalare și de asigurare nu sunt grevate de taxe vamale și de alte taxe. Ca urmare, valorificarea resurselor materiale și a muncii interne prin turismul internațional este mult mai avantajoasă decât prin exportul de mărfuri.

1.2. Forme de turism

Principalele motivații împreună cu majoritatea factorilor de influență determină stabilirea formelor de turism. De obicei, acestea reflectă manifestările de natură social economică și culturală, structura mediului care le-a generat și posibilitățile tehnico-economice de materializare a fenomenului turistic.

Ecoturismul reprezintă activitatea prin care toți factorii implicați (industria turistică, turiștii, autoritățile și localnicii) cooperează pentru organizarea și desfășurarea unor călătorii în zone autentice, pentru a admira bogăția ecologică, pentru a studia, înțelege și bucura de natură și de diversitatea culturală într-o manieră care nu exploatează resursele și care va ține seama de impactul asupra mediului, precum și de susținerea pe care o poate da aceasta activităților produsului turistic, pentru a menține viabilitatea în arealul respectiv, pe o perioadă nedeterminată de timp.

La nivelul anului 2015 ecoturismul a devenit o activitate economică cunoscută sub diferite forme și nume: turismul verde, turismul solidar, turismul echitabil, turismul responsabil, turismul durabil, turism care în principiu se practică în arii protejate (exemplu: zona Natura 2000).

Ecoturismul a existat dintotdeauna, de la apariția turismului, dar nu a fost conștientizat.

Ecoturismul are o serie de caracteristici specifice care îl diferențiază în cadrul turismului sustenabil, și anume:

– se desfășoară cât mai aproape de natura necontaminată și nemodificată de acțiunea omului (în special în ariile protejate);

– contribuie atât la conservarea naturii cât și la dezvoltarea sustenabilă (durabilă) locală;

– infrastructura se dezvoltă ținând seama de valorile tradiționale și de principiile ecologiei.

Turismul de aventură

În ultimii ani au apărut două forme de turism de aventură: aventura ușoară și aventura dură.

Aventura dură se caracterizează prin activități exterioare de mare provocare, cum ar fi alpinismul, cățăratul pe stânci, schiul pe placă, raftingul prin canioane sau chei, coborârea cu caiacul pe ape repezi -sporturi destul de dure care necesită putere imensă, energie și îndemânare. Turismul de aventură dură este foarte riscant și intereseaza un număr relativ mic de turiști.

Turismul de aventură ușoară este în interesul unui segment mare de turiști, și cuprinde mersul pe jos, drumeția, plimbarea cu bicicleta, mersul cu pluta, canoe și caiac, hidrobiciclete, înotul, echitația, schi fond, schi alpin, schi pe placă pe pârtii ușoare sau moderate. Turismul de aventură ușoară se poate concentra pe un singur sport sau poate include activități polisportive. Acest tip de turism este în interesul persoanelor de toate vârstele, chiar și persoane cu vârste de până la 80 de ani. Multe dintre persoanele interesate de turismul de aventură se aseamănă cu cele interesate de ecoturism într-o varietate de moduri. În general, aceste persoane manifestă respect pentru natură și sunt interesate să învețe unele lucruri despre locurile pe care le vizitează. În plus, acești turiști sunt interesați să sprijine întreprinzătorii locali și să guste din bucătăria locală.

Turismul de aventură presupune de cele mai multe ori, vizitarea unei regiuni aproape neafectate de impactul uman, efectuarea unui efort fizic relativ mare și asumarea unor riscuri mai mari. Caracteristicile unui produs de turism de aventură sunt:

– are un anumit factor de risc;

– pentru a-l practica, trebuie ca turistul să dispună de anumite îndemânări specifice;

– se desfășoară în zone mai puțin accesibile.

O diferență majoră între turismul în natură și turismul de aventură constă în faptul că un aventurier caută emoții puternice și nu îi este teamă de situații periculoase, în timp ce un turist în natură este mulțumit cu peisajul deosebit.

Dezvoltarea regională. Definire concept și trăsături

Dezvoltarea regională este un concept nou ce urmărește impulsionarea și diversificarea activităților economice, stimularea investițiilor în sectorul privat, contribuția la reducerea șomajului și nu în cele din urmă să conducă la o îmbunătățire a nivelului de trai.

La nivelul anului 2015 în Europa contemporană, conceptul de bază pe care se construiește teoria dezvoltării teritoriale este coeziunea economică și socială a dezvoltării. Acesta este reflectată în conținutul strategiilor de amenajare a teritoriului, printr-un principiu fundamental: dezvoltarea economică și socială trebuie să se bazeze pe o structură spațială echilibrată. Aceasta este condiția unei dezvoltări dezirabile, în care să se asigure echilibrul între eficiența economică și justiția socială. Din această perspectivă, se consideră că dezvoltarea inegală a teritoriilor și prezența unor dezechilibre între regiuni, reflectă slăbiciuni economice ale ansamblului și sunt de ne-acceptat deoarece, la rândul lor, devin sursă de instabilitate economică și politică, transformându-se în piedici de dezvoltare a întregului ansamblu național și, implicit, internațional.

Dezvoltarea regională este abordată în contextul mai larg al asigurării unei stabilități macroeconomice la nivel național. Ea este completată de politici orizontale, menite să asigure un mediu propice pentru dezvoltarea afacerilor și dezvoltarea socială, precum și de măsuri active de ocupare.

În prezent, termenul „dezvoltare regională” are semnificații diferite în țările europene. În cadrul Uniunii Europene, unele state tratează dezvoltarea regională prin expunerea faptului existenței problemelor dificile de dezvoltare economică a majorității teritoriilor interne față de unele teritorii economic mai dezvoltate și privilegiate din punct de vedere istoric, geografic, dotării cu resurse, etc. În altele se consideră că abordarea dezvoltării regionale asigură participarea activă și eficace a tuturor cetățenilor în dezvoltarea economică, politică și socială a țării. În cele din al treilea rând, aceasta presupune dezvoltarea teritoriilor situate la o distanță îndepărtată față de centrul economic dezvoltat. Însă, în toate dezvoltarea regională este o politică statală susținută de fonduri comunitare, devenită deja tradițională și consecvent promovată.

Conceptul de dezvoltare regională provine din cel de dezvoltare economică, luând în considerare aspectele teritoriale, zonale sau locale ale acestei dezvoltări.

După unii autori, dezvoltarea regională se referă la capacitatea regiunilor de a produce (și vinde) bunuri și servicii, și prin urmare capacitatea populației de a câștiga venituri. Disparitățile de dezvoltare regională se referă la diferențele dintre regiuni în capacitatea acestora de a furniza oportunități de a câștiga venituri pentru locuitorii săi (Polese M., 1999).

După alți autori, dezvoltarea regională „presupune utilizarea resurselor (în primul rând a celor locale, dar și a celor atrase din mediul național și internațional) pentru creșterea competitivității generale a teritoriului, creșterea gradului de adaptabilitate a componentelor de producție și funcționale la necesitățile de ajustare structurală (pentru satisfacerea nevoilor regionale și naționale) și, în ultimă instanță, din perspectivă macroeconomică, pentru reducerea decalajelor între diferitele componente din structura spațiului economic național” (Jula D., 2002).

În literatura de specialitate sunt utilizați mai mulți termeni legați de diferențele de dezvoltare dintre regiuni. Cel mai folosit termen este cel de „disparitate regională”, dar pe lângă acesta se mai folosește și termenii de „decalaje de dezvoltare” sau „inegalități regionale”. Se consideră că inegalitățile se transformă în disparități atunci când acestea depășesc amplitudinea de 30%. În linii mari obiectivele politicii regionale pot fi reduse la două:

maximizarea creșterii economice la nivel național (eficiență);

reducerea disparităților interregionale (echitate).

Conflictul dintre creșterea economică la nivel național (eficiență) și echitate interregională constituie una dintre cele mai importante dileme în dezvoltarea regională.

Politica de dezvoltare regională în România s-a dezvoltat ca și politică cheie în procesul de integrare a țării în UE. În procesul de constituire a regiunilor de dezvoltare, au fost luate în considerare disparitățile existente între nivelurile lor de dezvoltare, dar și în interiorul regiunilor, între județe, orașe, comune, iar politica regională a avut inițial ca obiectiv principal diminuarea dezechilibrelor regionale existente, stimularea dezvoltării echilibrate, revitalizarea zonelor defavorizate, dar și prevenirea producerii de noi dezechilibre, stimularea cooperării interregionale interne și internaționale care contribuie la progresul economic și social. Ulterior, pe parcursul implementării programelor de dezvoltare regională și în concordanță cu tendințele politicii regionale europene, România a trecut la realizarea unei politici regionale în care îmbină elemente clasice ale strategiilor regionale (sprijinirea zonelor problemă și acordarea de sprijin financiar –granturi, etc. ) și elemente noi de politică regională impuse de Uniunea Europeană constând în crearea capacității regiunilor de a fi competitive. Astfel, politica regională a României nu se limitează la zonele cele mai sărace ale țării, ci se adresează tuturor regiunilor, urmărindu-se sprijinirea acestora pentru a-și valorifica la maximum potențialul economic de care dispun, în vederea creșterii propriei competitivități.

Rolul turismului în dezvoltarea regională

Deși teoria turismului și teoria dezvoltării au evoluat concomitent, au existat puține studii care s-au axat pe legătura dintre turism și dezvoltare. Însă, de-a lungul timpului turismul a devenit un element important al strategiei de dezvoltare fiind considerat una dintre principalele surse de venit ale țărilor. În urma acestei constatări, confirmată și de datele statistice (OMT, 2013), cercetătorii au fost preocupați tot mai mult de analiza relației dintre turism și dezvoltare regională concentrându-se pe:

– prezentare unor modele de dezvoltare turistică în contextul dezvoltării regionale;

– accentuarea convergenței dintre turism și dezvoltare euroregională;

– dezbaterea efectului multiplicator al turismului.

Legătura, din ce în ce mai strategică, dintre turism și dezvoltare economică, pe care toți o dorim durabilă, este de netăgăduit, mai ales acum, la nivelul anului 2015. Noul imperativ este sau ar trebui să fie, ideea de durabilitate, adică o dezvoltare care să răspundă nevoilor prezentului, fără însă a compromite capacitatea generațiilor viitoare de a răspunde de nevoile lor.

În dezvoltarea durabilă, turismului îi revine rolul esențial de a observa și promova obiectivele generale ale societății. Astfel se poate fundamenta echilibrul dintre activitățile turistice și cele ale dezvoltării durabile. Strategia națională de dezvoltare economico-socială durabilă pe termen mediu privește turismul ca un sector prioritar, considerându-se că este capabil să contribuie cu o pondere însemnată la relansarea și redresarea economică a României. Ridicarea produsului turistic de la valorile consacrate la cele corespunzătoare standardelor internaționale, presupune inițierea și promovarea unor acțiuni care să includă pe de o parte derularea proceselor de educare și formare a unei mentalități adecvate actualului tip de dezvoltare, iar pe de altă parte accentuarea dezvoltării durabile în regiunile de recepție. Această accentuare necesită adâncirea în timp și spațiu a relației mediu-economie, care implică realizarea unui echilibru între efectele negative și cele pozitive rezultate din derularea activităților turistice. Prioritară în cadrul procesului de dezvoltare durabilă desfășurat la nivelul țării noastre este componenta care include activitățile de planificare, amenajare și exploatare turistică ca parte integrantă a strategiei de dezvoltare durabilă a arealului, regiunii sau țării. Procesul în derulare, ca rezultat al aplicării strategiei prevăzute, necesită utilizarea unor costuri

în plus pentru protejare mediului, a resurselor care să amplifice valoarea investițiilor de la nivel național, ca urmare a continuării colaborării dintre turism, celelalte sectoare de activitate, autorități locale și guvernamentale.

Impactul turismului asupra sectoarelor economiei unei zone este divizat în efecte de multiplicare, și stimulare în planul producției, veniturilor și ocupării forței de muncă. Nevoia de coordonare a eforturilor atât la nivel regional, cât și național pentru realizarea unor mari proiecte în domeniul infrastructurii, în special a celei de transport și comunicații este, corelată cu procesul de amenajare a teritoriului, care presupune coordonarea tuturor proiectelor cu implicațiile spațiale și soluționarea eventualelor conflicte apărute în acest context de profunde transformări. Amenajarea a urmărit să stabilească un model de evaluare, de ierarhizare și de identificare a celor mai potrivite și eficiente căi de valorificare a patrimoniului turistic, utilizându-se în acest sens o analiză multicriterială de delimitare a regiunilor turistice însoțită de o conturare a acțiunilor prioritare în fiecare caz în parte. În continuarea zonării turistice, amenajarea teritoriului și politicile corespunzătoare trebuie să găsească soluții și amenințărilor la adresa mediului pe care le exercită unele activități turistice sau activități industriale cu impact direct asupra rezultatelor în sectorul turistic.

Considerând resursele și structura sectorială a economiei sale, fiecare județ sau regiune se confruntă cu provocări specifice la adresa mediului. Un posibil răspuns la aceste provocări ar fi aplicarea conceptului de ecodezvoltare mozaicată, care propune implementarea principiilor dezvoltării durabile la nivelul unor zone mai restrânse, urmând ca acestea să fie extinse gradual, astfel încât, pe termen lung, să acopere întregul teritoriu național. În această viziune spațiul ecologic ar trebui să arate, în forma sa ideală, ca o tablă de șah, în care largi suprafețe agricole ar trebui să se îmbine cu suprafețe mai restrânse alocate industriei, infrastructurii pe diverse categorii și cu parcuri și rezervații naturale. Această alternanță decurge din distribuirea spațială neregulată a resurselor naturale precum și aplicarea unor criterii economice, sociale, de mediu. În acest cadru ecologia și bioeconomia pot oferi soluții originale amenajării teritoriului, astfel încât arii ecologice corespunzătoare să fie alocate fiecărei ramuri, având ca rezultat complementaritatea sectorială în plan territorial care trebuie abordată nu numai din punct de vedere funcțional ci și din cel al utilizării raționale a terenurilor, al creșterii nivelului de ocupare a forței de muncă și a veniturilor, al participării efective la schimburile interregional și integrării în structurile și fluxurile europene, al complementarității cu restricțiile impuse de protecția mediului.

Aplicarea proiectelor de dezvoltare durabilă a turismului debutează încă din etapele de proiectare și construire a bazei tehnico-materiale în scopul armonizării cu mediul, cu comunitatea locală, sau alte sectoare ale economiei, continuându-se în stadiul derulării activităților turistice. Fazele desfășurării proiectelor pot și trebuiesc urmărite și stimulate de organismele autorizate care au chiar calitatea de a stabili strategii privind rezolvarea deficiențelor apărute pe parcursul derulării acestora.

În scopul valorificării optime (durabile) a resurselor turistice și protejarea acestora și a mediului înconjurător s-a asigurat un cadru juridic-administrativ privind organizarea și desfășurarea activității de turism din România. Obligația de a obține un acord de mediu pentru realizarea unei investiții și de a elabora un studiu de impact ecologic, social și economic pentru fundamentarea deciziilor privind amplasarea și dimensionarea obiectivului de investiții, integrarea în mediu natural și arhitectura locală, nivelul de exploatare a resurselor regenerabile, tratarea și evacuarea apelor uzate, a deșeurilor etc. are o deosebită importanță în acest scop. Prin autorizația de mediu sunt stabilite condițiile și parametrii de funcționare pentru activitățile existente și pentru cele noi, pe baza acordului de mediu. De altfel, în conformitate cu Directivele U.E., toate țările membre au fost obligate să introducă în legislația națională un act care dă țină seama de impactul pe care-l au asupra mediului marile proiecte de investiții, inclusive cele din turism.

Aplicarea criteriilor dezvoltării turistice durabile este inevitabil însoțită de apariția unor aspecte specifice de concepere a programelor care abordează în mod explicit problemele de spațiu a economiilor și comunităților locale. Se menționează, astfel, derularea unui proces de aplicare graduală a măsurilor ce se impun pe linia protecției potențialului turistic și a prevenirii degradării lui, a exploatării științifice și raționale a resurselor turistice, încât rata de exploatare să nu depășească rata lor de reciclare și regenerare, iar intensitatea relațiilor directe sau indirecte a turismului cu factorii de mediu să nu depășească limitele capacității de primire turistică. Atenția se va concentra cu prioritate spre mediu deoarece este componenta care permite apariția unor compensări în ceea ce privește schimbările positive și negative din componentele funcției bunăstării. În acest context, turismului ecologic i s-au adâncit valențele, contribuția lui la dezvoltarea durabilă fiind de necontestat. Acestuia i se alătură și turismul rural, considerat o nouă formă de turism, care actualmente se dezvoltă sub aceleași coordonate, în sensul derulării activităților turistice în concordanță cu protejarea și conservarea mediului a tradițiilor economico-sociale și cultural-istorice.

Sintetizând pot afirma că -comensurarea dezvoltării durabile a turismului reprezintă o necesitate în condițiile existenței unei profunde interacțiuni între protecția resurselor naturale, dezvoltarea economică și satisfacerea nevoilor clienților-turiști.

Strategii de dezvoltare a turismului la nivelul UE și al României

Dezvoltarea euroregională reprezintă o componentă importantă aprocesului de dezvoltare a Uniunii Europene, acțiune susținută prin intermediul Programelor de cooperare transfrontalieră. Diversitatea domeniilor de activitate (turism, transport, mediu, dezvoltarea IMM-urilor etc.) din cadrul Programelor de cooperare transfrontalieră oferă euroregiunilor șansa de a implementa proiecte de dezvoltare care vizează obiective comune.

În conformitate cu noile priorități ale Uniunii Europene (UE) stabilite în cadrul Strategiei „Europa 2020” și pentru ca Europa să rămână și în continuare destinația turistică favorită la nivel mondial, Comisia propune un nou cadru de coordonare a acțiunilor în domeniul turismului la nivel european pentru a spori competitivitatea și capacitatea de dezvoltare durabilă a turismului european. Turismul reprezintă, ca importanță, a treia activitate socio-economică a UE și se estimează că generează peste 10% din PIB-ul UE, furnizând circa 12% din forța totală de muncă. Prin urmare, turismul este un sector important atât pentru cetățenii, cât și pentru industria UE, având un impact pozitiv asupra creșterii economice și ocupării forței de muncă în cadrul UE. Tratatul de la Lisabona a recunoscut importanța turismului, acordând UE competențe pentru sprijinirea, coordonarea și completarea acțiunilor țărilor UE în acest domeniu. Definirea și clarificarea competențelor UE în acest domeniu permite stabilirea unui cadru de acțiune cuprinzător. Conform Tratatului de la Lisabona, măsurile specifice luate de UE în sectorul turismului ar trebui să vizeze:

-încurajarea creării unui mediu favorabil pentru dezvoltarea întreprinderilor din acest sector;

-promovarea cooperării între țările UE, în special prin schimbul de bune practici.

În conformitate cu strategia economică „Europa 2020”, cadrul acțiunilor din turism la nivelul UE se poate construi în jurul următoarelor patru priorități:

Stimularea competitivității sectorului turistic din Europa prin:

dezvoltarea inovației în turism facilitând de exemplu, adaptarea sectorului și a întreprinderilor acestuia la evoluțiile pieței în domeniul tehnologiei informației și comunicării și în domeniul inovației;

– consolidarea competențelor profesionale din cadrul sectorului prin promovarea oportunităților oferite de diferite programe ale UE, cum ar fi Leonardo sau Programul-cadru pentru inovare și competitivitate, cu subprogramele „Erasmus pentru tinerii întreprinzători” și „E-calificări pentru inovare”;

– încercarea de a depăși caracterul sezonier al cererii, facilitând, de exemplu, schimburile turistice voluntare între țările UE, în special în afara sezonului de vârf și pentru anumite grupuri-țintă ale societății, precum și încurajând dezvoltarea unui mecanism voluntar de schimburi de informații online în vederea unei mai bune coordonări a vacanțelor școlare între țările UE;

– promovarea diversificării ofertei turistice, în special printr-o mai bună concentrare asupra patrimoniului comun al Europei și o mai bună promovare a acestuia, precum și prin integrarea patrimoniului „natural” în strategiile de turism;

– contribuția la o mai bună coordonare a activităților de cercetare legate de turism și la consolidarea datelor socio-economice privind turismul la nivel european.

Promovarea dezvoltării unui turism durabil, responsabil și de calitate prin:

dezvoltarea unui sistem de indicatori pentru gestionarea durabilă a destinațiilor, care ar putea contribui la dezvoltarea unei mărci pentru promovarea destinațiilor de turism durabil;

organizarea unor campanii de sensibilizare pentru o mai bună informare a turiștilor europeni privind destinațiile, inclusiv informarea privind transportul și relațiile cu populația locală;

dezvoltarea unei mărci europene pentru calitatea turismului, pe baza experiențelor naționale, pentru a spori securitatea și încrederea consumatorului;

facilitarea identificării riscurilor legate de schimbările climatice pentru a proteja mai bine turismul european împotriva investițiilor nerentabile și pentru explorarea posibilităților unor servicii turistice alternative;

propunerea unei carte a turismului durabil și responsabil;

propunerea unei strategii pentru un turism de coastă și maritim durabil;

instituirea sau consolidarea cooperării dintre UE și țările emergente și țările din regiunea Mediteranei în scopul promovării modelelor de dezvoltare turistică durabilă și responsabilă și al schimburilor celor mai bune practici.

Consolidarea imaginii și vizibilității Europei ca ansamblu de destinații turistice durabile și de calitate prin:

sprijinirea creării unei „mărci europene”, în strânsă cooperare cu țările UE și ca întregire a eforturilor promoționale ale acestora, pentru a permite destinațiilor europene să se distingă mai bine de alte destinații turistice internaționale;

promovarea Europei ca destinație turistică durabilă și de calitate prin intermediul site-ului „visiteurope.com” și în cadrul marilor evenimente internaționale sau la târgurile și saloanele turistice de mare amploare;

consolidarea participării UE în forurile internaționale.

Ridicarea la maximum a potențialului politicilor și instrumentelor financiare ale UE pentru dezvoltarea turismului prin:

o mai bună integrare și coordonare a turismului cu alte politici ale UE, cum ar fi cele în domeniul transporturilor, al concurenței, al pieței interne, al fiscalității, al protecției consumatorilor, al mediului, al ocupării locurilor de muncă și al formării, al politicilor de dezvoltare regională și rurală, toate acestea având un impact direct sau indirect asupra turismului;

promovarea și mobilizarea instrumentelor și a programelor de susținere comunitară pentru turism, cum ar fi Fondul european de dezvoltare regională, Fondul european pentru agricultură și dezvoltare rurală și Fondul european pentru pescuit.

Strategii de dezvoltare teritorială a României

Scopul principal al promovării politicii de dezvoltare regională este asigurarea și promovarea dezvoltării social-economice echilibrate și viabile a întregului teritoriu al țării, îmbunătățirea performanțelor economice ale unor arii geografice constituite în regiuni de dezvoltare, diminuarea decalajelor în dezvoltarea regiunilor, preîntâmpinarea apariției zonelor defavorizate, păstrarea și dezvoltarea potențialului natural și cultural al fiecărei regiuni în parte. Cadrul instituțional aferent elaborării și implementării politicii de dezvoltare regională, așa cum este prevăzut în Legea nr.315/2004 privind dezvoltarea regională în România este structurat pe două nivele: regional, respectiv național. La nivel de regiune, principalii actori instituționali sunt:

Consiliul de Dezvoltare Regională (CDR) în fiecare din cele 8 regiuni de dezvoltare, având rolul de a coordona activitățile de elaborare și de monitorizare a implementării politicii de dezvoltare regională la nivel regional, fiind format din președinții Consiliilor Județene și de un reprezentat al Consiliilor Locale;

Agenția pentru Dezvoltare Regională (ADR) în fiecare din cele 8 regiuni de dezvoltare, fiind o organizație ne-guvernamentală, subordonată CDR și cu personalitate juridică; are drept scop implementarea politicii de dezvoltare regională la nivel regional.

La nivel național principalii actori instituționali sunt:

Consiliul Național de Dezvoltare Regională (CNDR) este structura instituțională cu rol decizional în procesul de elaborare și implementare a politicii de dezvoltare regională, fiind constituit în baza principiului parteneriatului interinstituțional. Este compus din membrii reprezentanți ai Guvernului la nivelul secretarilor de stat și reprezentanți ai regiunilor de dezvoltare, la nivel de președinți și vicepreședinți ai CDR;

Ministerul Dezvoltări Regionale și Turismului (MDRT) este instituția responsabilă de procesul elaborării, promovării și coordonării, gestionării implementării, monitorizării și evaluării politicii de dezvoltare regională.

Obiectivul esențial al strategiei stabilit inițial era creșterea economică mai accelerată a regiunilor slab dezvoltate, astfel încât raportul între cea mai dezvoltată și cea mai slab dezvoltată regiune, în termeni de PIB, să se diminueze până la finele perioadei 2007-2013.

Obiectivele specifice sunt:

îmbunătățirea gradului general de atractivitate și accesibilitate a regiunilor prin îmbunătățirea infrastructurii de transport, educație, sănătate 

creșterea competitivității regiunilor ca locații pentru afaceri prin dezvoltarea infrastructurii și serviciilor de sprijinire a afacerilor, precum și sprijinirea micro întreprinderilor

valorificarea potențialului turistic și cultural al regiunilor prin crearea sau îmbunătățirea siturilor turistice și culturale și sprijinirea afacerilor în domeniul turismului 

creșterea rolului economic și social al centrelor urbane prin construirea/reabilitarea de spații publice, îmbunătățirea serviciilor urbane și proiecte integrate de dezvoltare urbană.

Programul Operațional Regional pentru dezvoltarea turismului

Obiectivele acestui program sunt:

valorificarea resurselor turistice existente, precum și a celor neintroduse încă în circuitul turistic (resurse turistice-istorice, culturale, naturale) și dezvoltarea a principalelor tipuri de turism, cu identificarea nișelor de piață;

crearea de noi locuri de muncă și creșterea veniturilor din activități turistice;

crearea de surse de venit în zone izolate, de o frumusețe aparte.

Măsurile de implementare ale acestui program sunt:

Măsura 3.1 Reabilitarea zonelor turistice, renovarea patrimoniului istoric și cultural, protecția și valorificarea patrimoniului natural

Activitățile eligibile pentru această măsură sunt:

protecția, conservarea și valorificarea patrimoniului cultural și natural cu potențial turistic și construirea căilor de acces către arealele turistice;

renovarea clădirilor cu elemente tradiționale de arhitectură, schimbarea destinației acestora (ex. centre culturale, muzee);

dezvoltarea zonelor turistice de importanță deosebită, a centrelor istorice ale orașelor cu potențial turistic semnificativ;

dezvoltarea turismului pe nișe de piață: ecoturism, turism balneo-geriatric, turism cultural specializat, turism de refacere fizică, cicloturism și crearea/dezvoltarea infrastructurii turistice specifice;

protejarea, conservarea și promovarea ariilor naturale protejate în vederea exploatării acestora ca atracții turistice;

valorificarea durabilă a resurselor naturale (roci de construcție, ape minerale, lemn);

amenajarea de muzee naturale, centre educaționale, centre de informare turistică etc.

Măsura 3.2 Dezvoltarea mediului de afaceri în turism

Activitățile eligibile pentru această măsură sunt:

proiecte integrate pentru revitalizarea unor stațiuni turistice cu tradiție, realizate în parteneriat public-privat;

construirea/modernizarea infrastructurii și a facilităților turistice;

valorificarea resurselor (naturale și culturale) prin crearea de noi oferte (produse) turistice;

acțiuni de promovare/publicitate pentru a face cunoscute noile oferte (produse) turistice, atracțiile turistice, areale noi atrase în circuitul turistic.

CAPITOLUL II

METODOLOGIA CERCETĂRII

2.1. Metodologia privind gradul de satisfacție a cetățenilor care au vizitat Parcul Național Piatra Craiului

În acest capitol mi-am propus să prezint câteva aspecte metodologice pe care le consider ca având un impact covârșitor în elaborarea unei strategii de dezvoltare turistică privind Parcul Național Piatra Craiului.

Obiectivele cercetării

Obiectivul general: măsurarea nivelului satisfacției cetățenilor care au vizitat Parcul Național Piatra Craiului.

Obiective specifice:

– determinarea nivelului satisfacției la nivel de cetățean;

–  elaborarea unei strategii de dezvoltare turistică privind Parcul Național Piatra Craiului pentru asigurarea unui grad ridicat de mulțumire pentru cetățeni.

Instrumente folosite

Am cercetat literatura de specialitate, documentele de dezvoltare și am colectat date statistice. Am examinat paginile de web ale organizațiilor de turism naționale și studiile lor în domeniu: IUCN, WTO (World Tourism Organisation). Noile date statistice le-am preluat din aceste studii. O sursă importantă au fost paginile de web.

Am studiat strategiile de dezvoltare turistică ale diferitelor regiuni ale României și din aceste studii am preluat informații, idei și am încercat să le corelez cu răspunsurile la chestionarul aplicat. Literatura de specialitate prelucrată este prezentată la sfârșitul prezentei lucrări de licență în capitolul bibliografie.

În vederea realizării cercetării, principala metodă utilizată a reprezentat-o aplicarea unui chestionar în rândurile turiștilor care au vizitat Parcul Național Piatra Craiului, tocmai pentru a identifica, determina și analiza percepția acestora asupra gradului de dezvoltare și durabilitate a turismului în această zonă.

Pentru ca rezultatele cercetării să fie relevante am ales din cadrul metodelor cantitative, chestionarul prezentat în Anexa nr.1 (care face parte integrantă din prezenta lucrare de licență).

Chestionarul a cuprins 25 de întrebări și a fost efectuat în perioada 10 ianuarie-18 martie 2015, în mediul on-line, pe un eșantion de 120 de persoane.

În metodologia de cercetare utilizată am mai apelat și la alte metode moderne de cercetare: metoda analizei datelor statistice, metoda observării directe, analiza SWOT.

Strategia de cercetare a cuprins elementele metodologice specifice fazelor cercetării: căutarea și culegerea de date, formularea obiectivelor specifice și validarea acestora prin rezultatele cercetării, concluzii și propuneri cu privire la zona cercetată.

Obiectivele urmărite au fost: pregătirea individuală a documentației referitoare la tema de cercetare- realizarea unei cercetări bibliografice privind stadiul actual al dezvoltării turismului la nivel național și internațional; elaborarea unei analize diagnostic privind dezvoltarea turistică pentru a identifica resursele și factorii de dezvoltare specifici Parcului Național Piatra Craiului; realizarea analizei propriu-zise a spațiului Parcul Național Piatra Craiului privit în ansamblu și particularizarea printr-un studiu de caz privind strategia de dezvoltare turistică în context regional pe baza analizei SWOT privind Parcul Național Piatra Craiului.

Rezultatele obținute în urma cercetării reliefează aspecte generale privind:

– activitatea turistică și gradul de satisfacție al turiștilor,

– elemente care influențează negativ turismul,

– importanța Parcului Național Piatra Craiului ca reper turistic din zonă,

– aspecte privind durabilitatea turismului în zonă,

– priorități necesare în viziunea turiștilor.

Pentru prelucrarea datelor am utilizat următoarele procedee: analiza indicatorilor și indicilor specifici, comparația, procedeul grafic și monografia.

Respondenții au făcut aprecieri cu privire la gradul de dezvoltare al Parcului Național Piatra Craiului și au identificat prioritățile pentru:

îmbunătățirea infrastructurii tehnico-edilitare;

îmbunătățirea calității vieții;

dezvoltarea economică durabilă;

protejarea și conservarea mediului înconjurător;

promovarea autenticității zonei Bran-Rucăr prin acțiuni de promovare a turismului rural și agroturismului;

administrația locală.

Eșantionul folosit

Datele necesare pentru analiză și interpretare le-am colectat pe baza unui eșantion format din 120 de turiști care au vizitat Parcul Național Piatra Craiului.

Volumul și structura populației totale (N=120) este prezentată sub formă de grafice și tabele în Anexa nr.2 din care reiese că procentul populației active din rândul respondenților la chestionare (18-59 de ani) este de 74%, fapt care se află în deplină concordanță cu obiectivul asumat în eșantionarea publicului țintă, depășind procesul stabilit, de 55% respondenți activi. Vârsta respondenților este încă un fapt care accentuează relevanța chestionarului deoarece persoanele în plină activitate se află în genere în contact direct cu problemele zonei și sunt interesate în mod concret de rezolvarea acestora.

Conform metodologiei de selectare a grupului țintă, mi-am propus ca eșantionul de respondenți selectat să conțină un număr reprezentativ de femei (cel puțin 39% din totalul eșantionului). De aceea, 62 dintre cei 120 de respondenți sunt femei (51%).

Așa cum rezultă din graficul de mai sus, marea majoritate a respondenților sunt absolvenți de studii superioare și post-universitare, așadar au pregătirea intelectuală și tehnica necesară elaborării unor răspunsuri inteligibile, veridice și relevante. În măsura în care au fost de acord să răspundă chestionarului după pregătirea preliminară acesta a fost adresat și persoanelor cu studii gimnaziale.

În ceea ce privește domeniile de activitate ale respondenților, 53 dintre aceștia își defășoară activitatea în domeniul public, 27 în sectorul privat, iar 12 sunt membri ai societății civile.

2.2. Prezentarea și interpretarea rezultatelor cercetării

Analiza și interpretarea rezultatelor privind gradul de gradul de satisfacție a cetățenilor care vizitează Parcul Național Piatra Craiului (este prezentată sub formă grafică în Anexa nr.3) este evidențiat de următoarele aspecte:

La întrebarea de câte ori ați fost în această zonă în ultimii 3 ani în Parcul Național Piatra Craiului sau în zona Bran-Rucăr au fost 97 de răspunsuri afirmative cel puțin o dată și 23 cel puțin de două ori; dintre aceștia 84 au fost în excursie și 36 în trecere.

Referitor la alegerea zonei, răspunsurile în ordinea punctajului obținut au fost:

Este accesibilă ca preț – 33

Peisaj natural superb și aer curat – 42

Este aproape de casă – 6

A fost alegerea celor cu care am mers – 7

Are multe obiective de vizitat – 29

Pentru mâncăruri și băuturi locale – 5

Pentru oferta culturală diversificată – 7.

77 din respondenți s-au cazat la pensiune, 18 la hotel și 9 la cort sau căsuțe, iar 16 nu s-au cazat. Marea majoritate- 97 s-au cazat doar o noapte, iar 6 dintre aceștia s-au cazat cel puțin 2 nopți.

Doar 17 respondenți s-au întors în aceeși unitate de cazare, restul preferând să încerce și altceva.

Referitor la alegerea acestei zone- 29 de respondenți au fost influențați de prieteni, 8 au fost cu părinții, 47 au fost influențați de parteneri, iar 34 au ales singuri să vină aici.

Când este vorba de grup de turiști, acesta s-a compus din 2-4 persoane la 81 de respondenți și din 5-8 persoane la 39 dintre aceștia.

Deplasarea de acasă până în această zonă a durat maxim 3 ore la 21 de turiști, de 4-6 ore la 62 de turiști și peste 6 ore la 37 de turiști.

71 de respondenți au sosit la destinație cu autoturismul, 42 cu autocarul și 7 cu trenul.

Ca surse de informare pentru alegerea cazării în această zonă răspunsurile au fost următoarele:

Recomandări ale unor cunoscători- 4

Site-ul unității de cazare – 68

Motoare de căutare -21

Site-ul agențiilor de turism -12

Pliante, afișe, bannere, broșuri -2

Târguri de turism – 3

Cupoane, vouchere, situri de reduceri -4

Nu am apelat la nicio sursă, m-am orientat la fața locului – 6.

din respondenți au afirmat că sejurul a fost organizat pe cont propriu, 26 printr-o agenție de turism și 5 ca bonus de vacanță; dintre aceștia 102 au afirmat că au beneficiat de ofertă promoțională la cazare, iar 18 nu.

Referitor la satisfacția față de condițiile de cazare în zonă, răspunsurile au fost următoarele:

Referitor la satisfacția față de serviciile oferite în zonă și de ospitalitatea locală, răspunsurile au fost următoarele:

Referitor la satisfacția față de informațiile turistice oferite în zonă, răspunsurile au fost următoarele:

Referitor la satisfacția față de aspectul mediului înconjurător în zonă, răspunsurile au fost următoarele:

La întrebarea ce activități ați desfășurat în acest sejur, răspunsurile oferite de respondenți au fost următoarele:

Vizită la castel, muzeu – 39

Grătar – 2

Excursie -43

Activități sportive –26

Turism de aventură – 10

Referitor la nivelul de apreciere al sejurului petrecut în această zonă, răspunsurile oferite de respondenți au fost următoarele:

Foarte plăcut – 67

Plăcut – 48

Nici, nici – 5

Neplăcut- 0

Foarte neplăcut –0

Referitor la nivelul de apreciere al prețului plătit pentru acest sejur, răspunsurile oferite de respondenți au fost următoarele:

Foarte mare – 25

Mare – 37

Mediu – 58

Mic – 0

Foarte mic -0

La întrebarea dacă intenționați să reveniți în acestă zonă curând, răspunsurile oferite de respondenți au fost următoarele:

Sigur da – 63

Probabil da – 57

Probabil nu – 0

Sigur nu – 0

Nu știu – 0.

La întrebarea dacă ați recomanda această zonă prietenilor dvs., răspunsurile oferite de respondenți au fost următoarele:

Da – 120

Nu – 0.

La întrebarea referitoare la principalele resurse ale zonei, răspunsurile oferite de respondenți au fost următoarele:

a. resurse umane (populația aptă de muncă – tinerii – femeile) – 0

b. resursele naturale (solul – pădurile – apele – flora și fauna – peisajele) – 82

c. resursele cultural-istorice (tradiții – monumente de arhitectură – situri arheologice) – 35

d. resurse sociale (asocierea – cooperarea – organizarea) – 3

e. resurse capitale (infrastructura rutieră – infrastructura tehnico-edilitară – comunicații) -0

Concluzii: Din punctul de vedere al celor chestionați, principala resursă a teritoriului o constituie resursele naturale, în contextul existenței unor resurse cultural-istorice valoroase și a unor tradiții în ceea ce privește asocierea, cooperarea și organizarea socială, distribuite într-un spațiu geografic în cadrul căruia resursele capitale sunt dezvoltate satisfăcător.

La întrebarea referitoare la cele mai importante domenii ce necesită dezvoltare pentru această zonă, răspunsurile oferite de respondenți au fost următoarele:

a. agricultura – 0

b. silvicultura- 0

c. industria – 2

d. meșteșugurile – 5

e. turismul – 74

f. serviciile – 21

g. altele- 18.

În cadrul prioritizării realizate, varianta f a fost selectată printre primele trei opțiuni de 21 de ori, varianta d de 5 ori, iar varianta e de 92 de ori.

Concluzii: Principalele direcții de dezvoltare a zonei sunt în viziunea respondenților, turismul și serviciile, în contextul unei dezvoltări moderate a industriei și meșteșugurilor. Fără a avea o importanță prea mare, silvicultura și agricultura sunt de asemenea, prezente. La categoria „altele” sunt menționate comerțul și lăutăria; în ceea ce privește tipologia meșteșugurilor care ar putea reprezenta direcții de dezvoltare ale teritoriului, cei chestionați au optat pentru tâmplărie / prelucrarea lemnului (9 opțiuni), împletituri din răchită și papură (4 opțiuni), cizmărie (două opțiuni), olărit (două opțiuni), respectiv croitorie (o opțiune).

La întrebarea referitoare la prioritățile care trebuie dezvoltate în această zonă, răspunsurile oferite de respondenți au fost următoarele:

a. consolidarea sectorului agricol și silvic – 0

b. dezvoltarea mediului de afaceri și a alternativelor ocupaționale în sectorul non agricol – 0

c. îmbunătățirea condițiilor de trai și a serviciilor pentru populație (modernizarea și dezvoltarea infrastructurii publice locale (dispensare, spații de recreere, biblioteci etc) – 0

d. formarea profesională a întreprinzătorilor locali în scopul dobândirii de competențe antreprenoriale – 24

e. dezvoltarea turismului prin valorificarea durabilă a patrimoniului cultural local – 49

f. cooperarea cu alte comunități turistice din România sau din Europa în scopul schimbului de experiență, al dobândirii de noi cunoștințe și al unor inițiative comune – 47.

Concluzii: La fel cum principalele direcții de dezvoltare a zonei au fost identificate mai sus ca fiind turismul și serviciile, domeniul de dezvoltare prioritar a fost identificat de marea majoritate a celor chestionati ca fiind dezvoltarea turismului prin valorificarea durabilă a patrimoniului cultural local. Un alt important domeniu de dezvoltare îl constituie îmbunătățirea condițiilor de trai și a serviciilor pentru populație, ca bază a dezvoltării mediului de afaceri/alternativelor ocupaționale și turismului; în acest context, nu poate fi lipsită de importanță nici formarea profesională a întreprinzătorilor, domeniu de dezvoltare care se situează pe cel de-al treilea loc între opțiunile celor chestionați; cooperarea cu alte comunități turistice din România sau din Europa în scopul schimbului de experiență, al dobândirii de noi cunoștințe și al unor inițiative comune a fost a doua opțiune a celor chestionați.

La întrebarea referitoare la principalele probleme cu care se confruntă zona, răspunsurile oferite de respondenți au fost următoarele:

a. lipsa locurilor de muncă – 37

b. lipsa piețelor de desfacere – 0

c. infrastructura rutieră deficitară – 2

d. populația îmbătrânită – 2

e. infrastructura tehnico-edilitară absentă sau deficitară -0

f. prezența hazardurilor naturale (secete, inundații, alunecări de teren etc) – 3

g. poluarea mediului înconjurător (apă, aer, sol, păduri, deșeuri) – 39

h. dispariția tradițiilor, a meșteșugurilor etc. – 21

i. asistență medicală – 2

j. educația – 4

k. lipsa capacității de organizare – 9

l. lipsa posibilităților de recreere – 0

m. lipsa cunoștințelor și a informațiilor -1

n. altele.

Concluzii: Cele mai importante probleme cu care se confrunta zona sunt în viziunea potențialilor beneficiari, lipsa locurilor de muncă, poluarea mediului înconjurător și dispariția tradițiilor, a meșteșugurilor.

Consider ca- toate concluziile prezentului studiu vor determina inclusiv o reconsiderare a mijloacelor de animare turistică și informare a zonei: pe lângă publicitatea realizată prin intermediul afișelor și pliantelor, se poate pune un accent deosebit pe întâlnirea directă cu leaderii informali ai comunității locale și explicarea tuturor oportunităților evidențiate de cei chestionați folosind tehnici variate de comunicare, în funcție de profilul social și de gradul de pregătire al interlocutorului.

Sintetizând, pot afirma că au fost identificate principalele probleme ale zonei și implicit, la nivelul celor 120 de turiști intervievați, care vor fi corelate cu analiza SWOT pe care o voi prezenta în capitolul următor al prezentei lucrări de licență, pentru ca în final să-mi ating scopul propus în aceasta lucrare de licență- și anume să reușesc să prezint câteva direcții prioritare privind dezvoltarea turistică a Parcului Național Piatra Craiului.

CAPITOLUL III

STUDIU DE CAZ: DEZVOLTAREA TURISMULUI

ÎN PARCUL NAȚIONAL PIATRA CRAIULUI

În acest capitol al prezentei lucrări de licență voi porni de la analiza dezvoltării turismului la nivelul României și voi concretiza aceste aspecte printr-un studiu de caz referitor la dezvoltarea turismului în Parcul Național Piatra Craiului.

3.1. Analiza dezvoltării turismului la nivelul României

Industria turismului este una din cele mai importante industrii a unei țări sau a unei regiuni. Este o industrie generatoare de capital, locuri de muncă și crează imaginea unei țări sau regiuni deoarece atrage investițiile străine și provoacă o dezvoltare regională sau locală uimitoare.

În ceea ce privește piața turismului, România are un potențial turistic deosebit de variat și diversificat caracterizat prin următorii factori:

existența unor forme de relief accesibile și armonios îmbinate pe întreg teritoriul;

clima favorabilă practicării turismului pe tot parcursul anului;

potențial faunistic si floristic bogat cu specii și ecosisteme unicate în Europa;

patrimoniu cultural-istoric și architectural apreciate pe plan international cu care România se poate încadra în randul destinațiilor turistice atractive din Europa și din lume.

În prezent în sectorul turismului românesc se înregistrează un număr de 8,2 milioane vizitatori străini și de 7,6 milioane de plecări ale turiștilor români. România încasează anual 823 milioane USD din turismul internațional, turismul având o contribuție de 2,1% la PIB.

Sectorul turistic oferă 215.000 locuri de muncă în România, adică 1.2% din totalul locurilor de muncă. În raport cu potențialul care există în România, din punct de vedere turistic și comparativ cu celelalte țări din zona centrală și de est din Europa, România se prezintă modest în ceea ce privește performanțele economice ale industriei turismului.

Pentru ca turismul românesc să se poate dezvolta este necesar ca și celelalte ramuri ale industriei cu care turismul este în strânsă relație, să se dezvolte și anume:

Transporturile trebuie să faciliteze accesul rapid si comod al turistilor in orice punct al țării. În prezent rețeaua de drumuri rutiere nu satisface cerințele automobilistului european. Același lucru poate fi menționat și în cazul transportului de pasageri pe cale ferata sau aerian.

Telecomunicațiile trebuie să permită conexiuni rapide și de bună calitate turiștilor care sosesc în România cu țările de reședință sau orice alt punct de pe glob. Deși au fost realizate multe îmbunătățiri în sistemul de telecomunicații, nici acesta nu este la nivelul altor sisteme europene similare.

Organele de poliție tebuie să asigure protecția turiștilor împotriva oricăror acte de agresiune care din păcate s-au înmulțit în ultimii ani, fapt ce constituie un element important care determină rețineri din partea turiștilor de a vizita România.

Vama și organele de control al trecerii frontierei trebuie să permită un flux rapid al călătorilor la intrarea și ieșirea din țară întrucât aglomerațiile la frontieră constituie un factor de descurajare a călătorilor.

Administrația publică și locală trebuie să acorde mai multă importanță bunei gospodăriri a stațiunilor, orașelor și localităților de interes turistic. În ultimii ani a fost nemulțumitoare starea în care s-au prezentat stațiunile pe litoral, modul de îngrijire și protectie a zonelor de plaja. O bună parte din orașe și localități prezintă o infrastructură învechită, sunt prost gospodărite, ceea ce constitue factori importanți în diminuarea atractivității turistice.

Având în vedere potențialul turistic al țării noastre, în România pot fi exploatate mai multe forme de turism. Prin Master Planul pentru Dezvoltarea Turismului Național 2007-2026, România a stabilit obiectivele care trebuie atinse până în anul 2026. De asemenea, începând cu anul 2009, Institutul Național de Cercetare și Dezvoltare în Turism a elaborat Strategia Națională de dezvoltare a ecoturismului în România, în care este definit conceptul, experiența internațională cu privire la acest concept și situația actuală a ecoturismului în România. Aceste documente reprezintă liniile directoare în ceea ce privește dezvoltarea turismului pentru țara noastră.

Tendința structurilor de primire turistică din România (este prezentată în Anexa nr.4) și a fluctuat în perioada 2009-2012 atingând un minim în anul 2011, când numărul de unități a fost de 5.046 și un maxim în anul 2012, când numărul a fost de 5.821. De asemenea, pensiunile agroturistice, hotelurile, pensiunile turistice și vilele turistice au avut în anul 2012 cea mai mare pondere din totalul structurilor de cazare turistică cu 26.95%, 23.78%, 21.42% și 10.67%. Dintre aceste unități, vilele turistice au avut cel mai mare număr de locuri de cazare cu dreptul de proprietate integral de stat în anul 2012 (2.74%), însă acest procent a fost redus de la 9.91% în anul 2009. Aceste aspecte subliniază faptul că este produsă privatizarea treptată a structurilor de cazare turistică.

În anul 2012 majoritatea structurilor de primire turistică au avut confortul de 3 și 2 stele, iar pensiunile agroturistice de 3 și 2 margarete.

În ceea ce privește destinațiile turistice, acestea sunt împărțite în stațiuni balneare, stațiuni din zona litorală exclusiv orașul Constanța, stațiuni din zona montană, zona Delta Dunării inclusiv orașul Tulcea, București și orașele reședință de județ exclusiv Tulcea și alte localități și trasee turistice. După categoria alte localități și trasee turistice, cel mai mare număr de unități de primire turistică este în stațiunile montane, însă cu toate acestea există o creștere rapidă a unităților din București și din orașele reședință de județ exclusiv Tulcea, ca urmare a dezvoltării rapide a turismului de afaceri.

De asemenea, în anul 2009 cel mai mare număr de unități de primire turistică a fost în regiunea de dezvoltare Sud-Est din România, care conține litoralul și Delta Dunării (1311 unități), urmat îndeaproape de regiunea de dezvoltare Centru (1207), regiunea Centru devenind astfel pe primul loc cu 1526 unități față de 1079 în regiunea Sud-Est, fapt datorat poziției sale în regiunea istorică Transilvania, care a fost promovată destul de mult în ultima perioadă datorită legendelor locale.

Locurile de cazare au atins un minim în anul 2011, dar maximul a fost înregistrat în anul 2010. În anul 2012 cel mai mare număr de locuri de cazare au avut-o în această ordine: hotelurile (180714 locuri), pensiunile agroturistice (27453), pensiunile turistice (25019), vilelele turistice (14775), taberele de camping (12816) și taberele școalare și pre-școlare (10908) .

În perioada 2009-2012 numărul de locuri de la malul mării a fost diminuat cu 31.97%, iar în zona Delta Dunării cu 4.43%. Celelalte destinații turistice au crescut în procente în anul 2012 față de 2009, Bucureștiul și orașele reședințe de județ exclusiv Tulcea având cea mai mare creștere, cu 28.34%.

Un factzor edificator în caracterizarea turismului îl reprezintă indicele de utilizare netă a capacității de cazare turistică în funcțiune arată cât de mult este utilizată o structură de cazare pe baza numărului de înnoptări.

Indicele de utilizare netă a capacității de cazare turistică în funcțiune, după forma de proprietate este prezentat în Anexa nr.4 de unde se poate concluziona că procentul de utilizare netă a capacității de cazare turistică în funcțiune este relativ scăzut per total. Mai buna utilizare a structurilor de primire turistică cu proprietate integrală de stat poate fi explicată de dimensiunea socială a statului, prin gratuitățile oferite populației. Putem spune că balanța turismului privind sosirile și plecările turistice este negativă și că este motivul pentru care ar trebui să se ia măsuri pentru a atrage turiștii străini, care să aducă bani în România. Tendința sosirilor și înnoptărilor este în creștere, iar diferența dintre cele două constă în faptul că sosirea turiștilor este înregistrată numai pentru cei care călătoresc în afara orașului de reședință și, prin urmare, numărul de turiști pentru această categorie este mai mic decât numărul de înnoptări ale turiștilor.

Având în vedere numărul structurilor de primire turistică și a locurilor de cazare, motelurile au avut un număr mare de sosiri de turiști cazați în structuri de primire turistică și aceste sosiri sunt într-o continuă creștere. În cazul înnoptărilor, moteluri și hostelurile ies în evidență prin numărul mare de persoane cazate.

Din Anexa nr.5 am constatat că în anul 2011 în ceea ce privește sosirile, acestea au constat în 7.68 milioane vizitatori. Unul din motivele pentru care tendința sosirilor, cât și a înnoptărilor este una descrescătoare până în anul 2010, constă în faptul că criza economică începută în anul 2008 a afectat acești indicatori.

Anul 2011 a reprezentat un an cheie în ceea ce privește investițiile străine. În anul 2014 sosirile de turiști cazați în structuri de primire turistică cu proprietate integral străină a crescut cu cu 112.3% față de 2013 și cu 12.,4% față de anul 2012 și cu 114.76% față de anul 2011; de asemenea, au crescut înnoptările în anul 2014 cu 117.4% față de anul 2013, cu 128.9% față de anul 2012 și față cu 147.24% față de anul 2011.

Având în vedere mijlocul de transport utilizat de către turiști, am observat că majoritar sunt utilizate mijloacele de transport rutiere pentru plecări, precum și pentru sosiri (conform Anexei nr.6).

În anul 2014, cheltuiala medie din România pentru călătoriile interne a fost de 98.78 euro/călătorie, valoarea fiind mai mică decât în cazul Bulgariei, care a avut 104.13 euro/călătorie. Pentru călătoriile în străinătate cheltuiala medie din România a fost de 487.4 euro/călătorie, valoarea fiind mai mare decât cea din Bulgaria, care a avut 366.03 euro/călătorie. O situație bună pentru țara noastră ar fi fost atunci când media cheltuielilor pentru călătorii interne ar fi fost mai mare decât media cheltuielilor pentru călătorii în străinătate pentru că ar fi însemnat că există un aport mai mare de bani pentru țara noastră. Așa că, deși avem un Master Plan pentru turism și o strategie pentru ecoturism, efectele punerii în aplicare a acestor două nu sunt cele așteptate. Primul are obiective pe care nu le-am îndeplinit, iar pentru cea de-a doua nu sunt date statistice, nici măcar naționale, cu privire la dezvoltarea ecoturismului în România.

3.2. Analiza SWOT a sectorului turism al României

Analiza SWOT a sectorului turism al României este prezentată în Anexa nr.7.

În baza analizei SWOT efectuate consider că este necesar la nivelul anului 2015 ca toți factorii de decizie să evalueze strategiile actuale pentru turism, pentru a le îmbunătăți și pentru crearea de noi oportunități pentru investitori. Obținerea de finanțare pentru dezvoltarea, întreținerea și promovarea unei afaceri în turism este un punct-cheie în dezvoltarea sectorului turistic. Astfel, ar trebui să fie propuse și implementate forme de finanțare noi și diverse care să fie un ajutor pentru investitorii în turism.

Consider că dezvoltarea turismului în România prin construirea mix-ului infrastructural (aeroporturi, porturi, autostrăzi, drumuri expres, reabilitarea drumurilor rurale, reabilitări de căi ferate pentru creșterea vitezei de transport) sunt acțiuni purtătoare de importante creșteri ale valorii adăugate brute în construcții și ale numărului de locuri de muncă.

Dezvoltarea turismului trebuie proiectată în sens larg, aceasta cuprinzând:

– turism clasic în stațiuni special destinate în sezoanele de vară-iarnă;

– turism rural, prin dezvoltarea pensiunilor în zonele cele mai atrăgătoare ale României;

– turism balnear, cu modernizarea stațiunilor existente și crearea altora noi;

– asistență medicală de cel mai înalt nivel profesional, prin dezvoltarea clinicilor private de specialitate și dotarea acestora cu echipamente de ultimă generație. Intrarea cel puțin a unei clinici specializate private din România în rețeaua clinicilor de excelență din Uniunea Europeană;

– ecoturism.

În timpul promovării și implementării economiei verzi este necesară o mai bună utilizare a resurselor turistice. Aceasta implică atât o utilizare eficientă a valorilor turistice cât și protecția și conservarea acestor resurse.

Din analiza secundară de date putem concluziona că unitățile de primire turistică au crescut ușor în anul 2014 față de perioada 2009-2013 și această creștere poate fi văzut în numărul crescut de pensiuni agroturistice, hoteluri și pensiuni turistice. Utilizare netă a capacității de cazare turistică în funcțiune este relativ mică și arată că promovarea sectorului turistic este un factor cheie în această problemă. Raportul dintre sosiri și plecări pentru România este subunitar, ceea ce înseamnă că trebuie să fie încurajate sosirile turiștilor străini. În ceea ce privește cheltuiala medie în România, aceasta este mai mică pentru călătoriile interne decât pentru călătorii în străinătate, ceea ce înseamnă că există un aport mai mic de bani în țara noastră.

Având în vedere cele prezentate în analiza SWOT consider că autoritățile competente să facă o evaluare a strategiilor actuale de turism implementate în România, să le îmbunătățească și să încurajeze dezvoltarea acestui sector deoarece turismul românesc este un sector cheie pentru dezvoltarea economiei noastre și are multe avantaje competitive, care pot și trebuie valorificate pentru binele societății românești.

În ceea ce privește nivelul de competititvitate al României pe plan extern situația se prezintă astfel: conform indicelui mediu de competitivitate, în domeniul competitivității în turism, România este depășită de Ungaria (78,44) și Cehia (74,47), dar și de Bulgaria (68,57), Croația (68,04), Polonia (66,03) și Slovacia (62,84). Totuși, țara noastră păstrează un avantaj față de țări vecine precum Ucraina, Serbia și Muntenegru. Menționez însă că aceste rezultate sunt influențate de lipsa unor date, în special în cazul Serbiei și Muntenegrului și într-o mai mică măsură în cazul Croației, Ucrainei, Poloniei și Cehiei. România este mai competitivă față de concurenții săi în domeniul prețurilor, al mediului, al deschiderii față de comerț și turism și mai puțin competitivă în cel al tehnologiei, al resurselor umane și al infrastructurii. Pentru a conchide, competitivitatea României în domeniul turismului față de concurenții săi se prezintă astfel:

față de Bulgaria: în domeniile prețuri (la capitolele tarife pe camera în hoteluri, în perioada 2012-2014; indicele parității puterii de cumpărare; nivelul impozitării în turism), infrastructura (doar la capitolele drumuri și căi ferate- cu indici superiori Bulgariei), mediu (emisii de dioxid de carbon mai puține decât Bulgaria, dar o densitate a populației mai mare), tehnologie (doar la capitolul exporturi high-tech);

față de Croația: în domeniile prețuri (doar la capitolul nivelul impozitării în turism), mediu (emisii de dioxid de carbon mai puține, dar o densitate mai mare), deschidere internațională (la capitolul nivelul impozitării în comerțul internațional). De asemenea, trebuie menționat faptul că analiza nu este completă datorită lipsei datelor pentru domeniile infrastructură și turism uman;

față de Serbia și Muntenegru analiza competitivității delimitează doar la două domenii datorită lipsei datelor: domeniul tehnologiei (România are un număr mai mare de utilizatori de internet) și domeniul deschiderii internaționale (capitolele vize și nivelul impozitării în comerțul internațional);

față de Ungaria: doar în domeniul prețuri (la capitolele tarife pe camera în hoteluri în perioada 2012-2014 și nivelul impozitării în turism);

față de Slovacia: doar în domeniile prețuri (la capitolul tarife pe cameră în hoteluri în perioada 2012-2014), turism uman (doar capitolul implicării oamenilor în turism), mediu, tehnologie (doar la capitolul exporturi high-tech) și domeniul deschiderii internaționale (capitolul vize);

față de Cehia: doar în domeniul prețuri (la capitolele tarife pe cameră în hoteluri în perioada 2012-2014 și nivelul impozitării în turism);

față de Polonia: doar în domeniile prețuri (la capitolele tarife pe cameră în hoteluri în perioada 2012-2014 și nivelul impozitării în turism), human tourism (doar capitolul impactului economic al turismului), tehnologie (doar la capitolul exporturi high-tech) și domeniul deschiderii internaționale (capitolele indicele deschiderii în turism și indicele deschiderii în comerț);

față de Ucraina: în domeniile prețuri (la capitolele tarife pe cameră în hoteluri în perioada 2012-2014, paritatea puterii de cumpărare și nivelul impozitării în turism), human tourism (doar la capitolul implicării în turism a populației), mediu (emisii de dioxid de carbon mai puține decât Ucraina, o densitate a populației mai mare), tehnologie (capitolele numarul de utilizatori de internet, telefonie mobilă, exporturi high-tech) și domeniul deschiderii internaționale (capitolul vize, nivelul impozitării în comerțul internațional).

După doi ani consecutivi de contracție 2008-2010 sectorul turistic european a început să dea semne de revenire începând cu anul 2011 când nopțile petrecute în hoteluri au cunoscut o creștere cu 2,8% în comparație cu 2010. Acest lucru nu a fost valabil însă și pentru România, care a continuat trendul negativ, înregistrând în anii 2010 și 2011 o reducere cu 8,7% a nopților petrecute în hoteluri față de 2009; din anul 2012 în România trendul a devenit pozitiv datorită faptului că țara noastră a început să devină o destinație foarte apreciată de străini.

În contextul turismului european, România ocupă poziția 34 din 42 de poziții, unul dintre competitorii săi direcți, Bulgaria, situându-se șapte poziții mai sus, pe locul 27.

De altfel, țările europene ocupă poziții foarte bune în clasamentul mondial al ICT în condițiile în care majoritatea acestora au fost afectate serios de criza economică, iar atât investițiile, cât și veniturile obținute în sectorul turism au cunoscut o importantă scădere.

Așadar, în ceea ce privește competitorii săi direcți, țările vecine sau aflate în aceeași regiune, se poate observa că România se află pe o poziție destul de nefavorabilă, fiind net devansată atât de vecinul său din vest, Ungaria, cât și de competitorul său direct pe toate piețele turistice, Bulgaria. Rezultatul este cu atât mai interesant cu cât se poate remarca faptul că o parte dintre țările aflate înaintea României (Republica Cehă, Ungaria, Polonia, Slovacia) nu pot beneficia, de exemplu, de oportunitățile oferite de un litoral care poate fi exploatat din punct de vedere turistic.

La nivelul anului 2015 în Grecia, turismul acoperă peste 17% din PIB. În Cehia, 10,4%. Macedonia are 4,5%. În România turismul acoperă doar 2,1% din PIB.

Poziția României în raport cu competitorii regionali este prezentată în Anexa nr.8.

Referitor la valoarea adăugată brută la prețuri de bază, în cadrul industriilor turismului se remarca serviciile de transport rutier de pasageri (20,396 mld. lei), urmată de industria servirii mâncării și băuturilor (8,78 mld. lei), de serviciile de cazare pentru turiști (6,008 mld lei) și de industriile serviciilor de transport aerian (4,488 mld lei).

Valoarea adăugată brută în industria turismului în anul 2013 a fost de 32,45 mld. lei și în anul 2012 a fost de 26,831 mld. lei. Referitor la elementele de valoare adăugată brută pentru industria turismului, acestea sunt repartizate după cum urmează: cea mai mare parte revine transportului rutier de pasageri (11,082 mld. lei), urmat de servirea mâncărurilor și băuturilor (3,807 mld.lei). Contribuții foarte mici au avut inchirierea de echipamente de transport (13,3 mil lei) și transportul pe apă (153,4 mil. lei). Ponderea valorii adăugate brute din industria turismului în total valoare adăugată în România a fost de 5,4%

Valoarea adăugată brută directă din turism în anul 2013 a fost de 35,28 mld. lei și în anul 2012 a fost de 10,322 mld. lei. Raportat la total valoare adăugată brută din economie, contribuția turismului a fost de 1,2%. În ceea ce privește valoarea adăugată brută directă din turism, se constată faptul că ponderi mai mari se evidențiază la serviciile de servire a mâncării și băuturilor (25,0%), urmate de transport aerian de pasageri (16,0%), servirea mâncării și băuturilor (14,8%).

Produsul intern brut direct din turism se obține prin adăugarea la valoarea adăugată brută directă din turism a taxelor, mai puțin subvenții pe produse în țară și importurile. În anul 2014 acesta a fost de 11,018 mld. lei, reprezentând 2,147% din Produsul Intern Brut al României.

Contribuția totală a turismului la PIB include afacerile generate direct de această activitate, precum cazare, transport, atracții, divertisment, cumpărături, cheltuieli pentru hrană și investiții în sectorul turismului și ospitalității, la care se adaugă venituri generate indirect, precum câștigurile furnizorilor care deservesc proiecte sau facilități din turism și cheltuielile generate în economie de angajații din sector.

Turismul a avut anul trecut o contribuție totală de 33,1 miliarde lei (9,9 miliarde de dolari) la PIB-ul României, din care 10,5 miliarde lei (3,2 miliarde de dolari) reprezintă contribuția directă. Consiliul anticipează o creștere de 5,4% a contribuției totale a turismului la PIB în acest an, urmată de o rată medie de creștere de 3,8% pe an până în 2024, la 50,8 miliarde lei.

În anul 2014, turismul a asigurat în mod direct în România 212.500 locuri de muncă, iar contribuția totală la piața muncii, inclusiv locurile de muncă sprijinite indirect de turism, este estimată la 500.500 joburi. Astfel, România se află pe locul 154 din 184 de țări după contribuția turismului la PIB, iar situația nu se va schimba prea curând, având în vedere plasarea pe poziția 115 în ceea ce privește prognoza de creștere pe termen lung 2014-2024.

Anul trecut, turismul de recreere a generat 68,8% din contribuția sectorului la PIB, restul de 31,2% fiind generat de turismul de business. Totodată, vizitatorii străini au generat 42,1% din afacerile din turism în 2014, față de 57,9% turism intern.

Cu o contribuție totală de doar 2,1% a turismului la PIB, România figurează pe ultimul loc în Europa, devansată printre altele de Albania (16,7% din PIB), Bulgaria (13,3%), Ungaria (10,6%), Cehia (8,4%) și Slovacia (6%). Contribuția totală a turismului la angajări plasează de asemenea România pe ultima poziție în rândul țărilor vecine și pe locul 136 în lume.

3.3. Studiu de caz: Parcul Național Piatra Craiului

În acest subcapitol al prezentei lucrări de licență mi-am propus să tratez o serie de aspecte de turism și dezvoltare regională a Parcului Național Piatra Craiului.

Parcul Național Piatra Craiului ca și Culoarul Bran-Rucăr, face parte din complexul montan Bucegi, subunitate a Carpaților Meridionali, alături de masivele Bucegi, Leaota și Valea Prahovei.

Parcul Național Piatra Craiului a fost înființat în martie 1938 și deține în prezent 14.773 ha (din care 7.806 ha în județul Brașov și 6.967 ha în județul Argeș). Parcul cuprinde Creasta Pietrei Craiului și culoarele intramontane: Rucăr-Bran și Rucăr-Zărnești. Parcul Național Piatra Craiului cuprinde versantul de rasarit al masivului, începând de la Colții Găinii până în dreptul Curmăturii, apoi pe Valea Crăpăturii și Turnu, precum și întreg abruptul nord-vestic, de la Valea Crăpăturii, până La Zaplaz și La Lanțuri.

Localitățile din jurul Parcului sunt reprezentate de orașul Zărnești și comunele: Bran, Moeciu, Fundata pe raza județului Brașov și de comunele Dâmbovicioara și Rucăr pe raza județului Argeș. În cadrul acestor localități, impactul cel mai mare asupra Parcului îl au: orașul Zărnești, comunele Rucăr și Dâmbovicioara și satele: Peștera și Măgura (comuna Moeciu), Șirnea (comuna Fundata). Altitudinea maximă este atinsă în vârful La Om (2238 m), iar una din caracteristicile masivului o constituie diferența de nivel de peste 1000 m între culmea masivului și depresiunile învecinate.

Principalele puncte de acces sunt orașul Zărnești (spre Bârsa și Prăpăstiile Zărneștiului) și comuna Rucăr (spre Dâmbovița și Dâmbovicioara).

În județul Brașov accesul se face prin orașul Zărnești, unde se poate ajunge din Brașov cu mijloace auto sau cu trenul, mai departe accesul efectuându-se cu mașina sau pe jos spre Gura Râului sau Plaiu Foii.

Puncte de acces în parc: orașul Zărnești, comunele Bran, Moeciu, Fundata, Dâmbovicioara și Rucăr. Acces Auto: Din Brașov – E574 – Cristian – Râșnov DN73A –  Zărnești – DJ – Plaiul Foii 36 km. Din Cluj: 285 km (prin Tg Mures -Sighișoara). Din București 178 km. Cu trenul pe ruta Brașov – Zărnești.

În județul Argeș, accesul se face dinspre Pitești, până în Rucăr sau Podu Dâmboviței cu mijloace auto (autobuz), apoi pe văile Dâmbovița sau Dâmbovicioara, cu mijloace auto sau pe jos.

3.3.1 Situația socială existentă

La nivelul anului 2015 situația socială în zonele cu impact asupra Parcului Național Piatra Craiului este prezentată în Anexa nr.9.

Tendința este de continuă scădere a angajaților și creșterea procentajului vizavi de dezvoltarea încetinită a sferei serviciilor. Astfel, în zona Pietrei Craiului procentajul de populație activă este sub 64%, apropiat de cifra națională. Procentajul populației efectiv ocupate din total este de 22%, mult sub cifra națională (37%); din populația ocupată efectiv circa 73% sunt femei.

Circa 10% din populația zonei lucrează în sectorul forestier, iar 35% din locuitori au fost implicați în activități de pășunat și producere a lemnului pentru foc; peste 70% din locuitorii zonei consideră că nu ar putea supraviețui fără activități de obținere a furajelor pentru animale și a lemnului pentru foc.

În ceea ce privește importanța agriculturii în zonă, procentul deținătorilor de terenuri agricole este mult mai ridicat decât cifra națională (87% față de 62%). Aproape fiecare familie din zona rurală se ocupă cu creșterea animalelor.

Principalele motive de insatisfacție a locuitorilor din zonă sunt legate de:

lipsa mijloacelor financiare;

lipsa oportunităților de angajare;

dificultatea de a începe o activitate privată în localitate;

activitatea primăriilor.

3.3.2. Servicii și facilități de transport în zona Parcului Național Piatra Craiului

Transportul feroviar a cărui dezvoltare ar fi desigur ideală pentru aducerea fluxului de turiști în comunitățile din jurul parcului are o pondere scăzută dacă privim zona în ansamblu. Singura linie de cale ferată care ajunge în vecinătatea Parcului Național Piatra Craiului este Brașov-Zărnești.

La nivelul anului 2015 datorită restrângerii activităților industriale din zonă numărul de pasageri care circulă este în scădere și se pun probleme legate de rentabilitatea curselor. Accesul în zona sudică a Parcului (Rucăr, Dâmbovicioara) se face numai auto; există linii de autobuze care deservesc zona, însă datorită problemelor de rentabilitate numărul de curse zilnic este redus.

În culoarul Rucăr-Bran, zona aparținătoare județului Brașov respectiv, comunele Bran, Moeciu, Fundata, Șirnea sunt deservite de linii de autobuze care au o frecvență bună de circulație.

Satele Măgura și Peștera sunt cele mai vitregite din punctul de vedere al transportului în comun, deoarece la această oră nu există linie de autobuz care să urce în aceste sate.

Un factor negativ care afectează direct și indirect fluxul turistic în zonă este starea proastă a infrastructurii rutiere locale.

Traficul autoturismelor personale este tot mai mare și a devenit o problemă datorită poluării (gaze, gunoaie, vetre de foc, etc) și necesităților de parcare.

Aprovizionarea cu apă

Într-un număr de localități montane există probleme cu resursele de apă potabilă cele mai afectate fiind satele Măgura și Peștera. Problema se leagă de condițiile geologice locale și de problemele tehnice.

Serviciile medicale

În zona adiacentă Parcului Național Piatra Craiului, numărul de paturi de spital raportat la 1000 de locuitori (12) este peste media națională. Accesul de urgență, la îngrijire medicală are o durată medie de 40 de minute cifră comparativă cu cea la nivel național.

Educație

În fiecare localitate rurală din zonă există cel puțin o instituție de învățământ primar (școală generală). Instituții de învățământ liceal se găsesc în localitățile cu caracter urban (Zărnești, Rucăr).

Tradițiile culturale

Manifestările culturale ale zonei se leagă de ocupațiile tradiționale cum ar fi creșterea animalelor, agricultură. În afara ocaziilor curente (nunți, botezuri) când au loc manifestări bogate în obiceiuri tradiționale, se organizează târguri și serbări cu participare largă din rândul locuitorilor, și aici pot menționa Nedeea Munților.

Facilități turistice în zonă-servicii

Cea mai dezvoltată formă de turism în zonele înconjurătoare Parcului Național Piatra Craiului este agroturismul care funcționează atât în cadrul unor asociații de turism la nivel regional și național, cât și la nivel individual. În Bran, Zărnești, Predeluț, Moeciu, Peștera, Măgura, Fundata, Șirnea sunt circa 361 pensiuni autorizate oficial. Un număr destul de mare de pensiuni nu sunt încă autorizate sau sunt în curs de autorizare. Clasarea pensiunilor este de la una la trei ”margarete” cu media la două “margarete”.

Un număr de 193 de pensiuni sunt acreditate în zona Bran, Moeciu, Predeluț, Șirnea și un număr de 30 de pensiuni pe raza comunei Rucăr.

Din datele sumare de mai sus se poate concluziona că există un mare număr de pensiuni în zona adiacentă Parcului Național Piatra Craiului.

Comunitățile locale care au influență asupra Parcului Național Piatra Craiului datorită poziției, activităților tradiționale desfășurate, proprietăților pe care le au în parc sunt: Măgura, Peștera, Zărnești, Rucăr, Șirnea, Dâmbovicioara.

Pensiunile autorizate din aceste localități sunt în număr de 12 în Peștera, 14 în Măgura, 20 în Zărnești, 30 pensiuni pe raza comunei Rucăr.

Circa 10-20% din pensiunile existente în zonă au condiții de cazare apropiate de cele la nivel european.

O categorie aparte de pensiuni este constituită de cabanele montane din Parcul Național Piatra Craiului sau aflate în imediata vecinătate a acestuia. Aceste cabane sunt în zona nordică: Gura Râului cu o capacitate de circa 50 locuri, Plaiul Foii cu o capacitate de 50 locuri, Curmătura cu o capacitate de 55 turiști, Cabana de vânătoare Gura Bârsei cu 12 locuri iar în zona sudică: cabana Brusturet cu o capacitate de 56 locuri, cabana Garofița Pietrei Craiului cu 20 locuri, cabana de vânătoare Valea lui Ivan cu 10 locuri.

Campingurile reprezintă de asemenea o categorie importantăde facilități turistice, la ora aceasta există campinguri organizate la Plaiul Foii, Curmătura, Brusturet. Lipsa facilităților necesare face ca aceste pensiuni să nu se ridice la standardele unui camping modern.

În zona montană a Parcului există un număr de refugii montane destinate adăpostirii turiștilor pe perioadă scurtă: Ref.Vf.Ascuțit, Ref.Grind, Ref. Șaua Grindului, Ref. Diana, Ref. Șpirlea, Ref. Șaua Funduri.

Alte servicii

Un rol important în Piatra Craiului îl joacă echipele de intervenție Salvamont care asigură salvarea în condiții de urgență a turiștilor accidentați sau aflați în situații dificile în zona montană. Este vorba despre două echipe, una în partea nordică și una în partea sudică a masivului care funcționează în cadrul primăriilor Zărnești și respectiv, Câmpulung Muscel. În prezent funcționează numărul național 0-SALVAMONT.

Informare

La nivelul anului 2015 există un sistem informațional coerent care asigură turiștilor toate informațiile necesare la sosirea în zonele adiacente parcului (puncte de informare cu ghizi și dotate cu toate materialele necesare).

Serviciile de ghizi sunt într-o fază avansată, există un număr eficient de ghizi calificați pentru zona montană, și există și sistemul informațional care să facă legătura între doritorii de excursii și ghizi -Asociația Ghizilor Montani din România.

Există o pagină WEB a Parcului Național Piatra Craiului (www.pcrai.ro)

Ecoturismul

Interesul Parcului Național Piatra Craiului în domeniul activităților turistice se leagă de ecoturism ca singura formă de turism responsabil în natură care respectă valorile acesteia și contribuie la menținerea ei neschimbată în timp (prin modul de desfășurare al activităților și prin întoarcerea unei părți din veniturile realizate în conservare).

O componentă importantă ar trebui să o constituie ridicarea nivelului de trai al comunităților locale implicate în activitățile turistice (modalitate de reducere a presiunilor de tot felul pe care comunitățile locale le exercită asupra ariilor protejate).

La nivel național ecoturismul se află într-o fază incipiente caracterizată prin existența în diferite zone ale țării de”nuclee” de ecoturism. Există diverse grupuri de inițiativă la nivel național care doresc să promoveze ecoturismul, Parcul Național Piatra Craiului fiind implicat în colaborarea cu un astfel de grup de inițiativă al cărui program este intitulat sugestiv ”Descoperă Eco-România”.

3.3.3. Rețeaua unităților de cazare

Evoluția numărului pensiunilor din zonă în perioada 2012-2014 este prezentată în Anexa nr.10 din care rezultă că se înregistrează o creștere cu 80,5% a numărului pensiunilor din zonă în anul 2013 față de anul 2012, și o creștere de 84,3% în anul 2014 față de anul 2013.

În aceeași ordine de idei, evoluția numărului locurilor de cazare din zonă în perioada 2012-2014 este prezentată în Anexa nr.11.

Numărul de pensiuni și implicit de locuri de cazare a crescut în fiecare an (cea mai mare creștere a fost înregistrată în anul 2014 în Șirnea unde numărul pensiunilor a crescut cu 47,5% față de 2013, an în care, față de anul precedent, acest număr crescuse cu 23,3% și în Șimon unde a fost înregistrată o creștere de peste 400% în perioada 2001-2013, aceasta datorită încurajării dezvoltării acestei forme de turism prin acordarea de facilități pentru persoanele care investesc în turismul rural.

Orașul Zărnești are cea mai mare populație dintre toate localitățile din vecinătatea Parcului Național Piatra Craiului (18.327 locuitori), dar impactul negativ legat de depozitarea necontrolată a deșeurilor nu are legătură cu aceste cifre referitoare la populație, ci mai degrabă cu densitatea mare de turiști, în special pe perioada de vară (38 în fiecare an) și cu proprietarii fânețelor care depoziteaza pe terenurile proprii cantități importante de gunoi provenit din propriile gospodării.

Zona Botorog este foarte frecventată de turiști, dar suprapunerea responsabilităților de evacuare a deșeurilor din containerul localizat în apropiere între Comuna Moeciu și orașul Zărnești a condus la o proastă gospodărire a facilității, deși primăria orașului Zărnești a accesat fonduri comunitare pentru închiderea permanentă a gropii de gunoi actuale și integrarea în sistemul județean centralizat de gestiune a deșeurilor, în acest sistem fiind cuprinse următoarele zone:

Valea Bârsei în special zonele construite, drumul spre izvorul Botorog și drumul spre satul Predeluț;

Centrul de Vizitatori Zărnești și la Cabana Plaiul Foii;

Valea Spârlei și Valea Tămașului;

Valea Bârsa și zona Tohănița.

Comuna Bran este de asemenea declarată stațiune turistică fiind una dintre cele mai dezvoltate zone din turismul rural românesc. Prezența castelului Bran atrage un număr mare de turiști însă impactul negativ asupra zonei Parcului Național Piatra Craiului continuă să fie scăzut, cu excepția zonei Inima Reginei unde au loc activități de camping; și primăria Comunei Bran a accesat fonduri comunitare pentru integrarea în sistemul județean centralizat de gestiune a deșeurilor prin sistem integrat de colectare selectivă a gunoiului; zonele avute în vedere sunt: Inima Reginei și zona Predeluț, Râul Turcului baraj).

Comuna Moeciu se află intr-o situație specială prin comparație cu alte localități precum Măgura și Peștera care se află în interiorul zonei Parcului Național. Datorită condițiilor de relief dificile și drumurilor de acces, serviciile de salubritate efectuate de către mașini nu sunt realizabile, cu excepția unor zone accesibile.

Cabana Curmătura este cea mai vizitată din Parcul Național Piatra Craiului, fiind situată în munți, creând astfel o problemă pentru administrație în evacuarea gunoiului. O amenajare ad-hoc de depozitare a gunoiului a fost complet eliminată, turiștii fiind în prezent obligați să aducă gunoiul în orașul Zărnești.

Comuna Dâmbovicioara este mai puțin frecventată de către turiști în comparație cu Zărnești, însă prezența peșterii Dâmbovicioara și a zonelor de camping atrage pe perioada verii un important număr de turiști; datorită condițiilor de relief, majoritatea pensiunilor și a caselor din zonă sunt situate în apropierea Râului Dâmbovicioara, gunoiul cel mai larg răspândit fiind sticlele de plastic care plutesc pe râu; s-a realizat în acest sens un proiect important privitor la camping și facilitati pentru turiști în zonele Cabana Brustureț și Cheile Dâmboviței.

Comuna Rucăr este a doua comunitate ca mărime după orașul Zărnești, însă este situată în afara limitelor Parcului Național Piatra Craiului. Doar un sat mic și îngust (Sătic) este situat în apropierea limitelor Parcului Național Piatra Craiului.

Analiza indicatorilor de bază ai circulației turistice este prezentată în Anexa nr.12.

Numărul turiștilor români și străini cazați în pensiunile turistice, ca urmare a creșterii numărului unităților de cazare, a cunoscut o creștere continuă în perioada 2012-2014. Astfel, ponderea în anul 2013 a numărului de turiști cazați în pensiuni turistice (față de anul 2012) a crescut cu 6,41% (creșterea mai mare a cunoscut-o numărul turiștilor străini cazați), iar în anul 2014 creșterea a fost de 5,65%, numărul turiștilor străini cazați în pensiuni fiind în creștere, dar nu atât de semnificativă ca în anul precedent.

Evoluția numărului de turiști reprezintă un indicator semnificativ de care trebuie ținut seama în analiza circulației turistice care este prezentată în Anexa nr.13 din care se observă în ultimii trei ani o scădere a numărului de înnoptări, care poate fi datorată în primul rând scăderii numărului de sosiri a turiștilor (în special a turiștilor străini).

Turiștii străini (care în lipsa dotărilor în unitățile de cazare la standarde internaționale, precum și la nivelul infrastructurii) preferă să își petreacă sejurul în alte județe unde benficiază de acest confort dorit.

Turiștii români (din cauza scăderii veniturilor și a puterii de cumpărare) preferă să economisească sau să petreacă un sejur mai scurt în această zonă, iar cei cu venituri mari preferă să-și petreacă sejurul în străinătate.

Un alt factor care poate influența scăderea numărului de înnoptări este și scăderea numărului de locuri de cazare disponibile în zona Piatra Craiului.

Anual Parcul Național Piatra Craiului este vizitat de circa 93.200 turiști.

Privind motivele sosirii în Piatra Craiului acestea sunt în ordinea importanței după cum urmează: Muntele, Natura, evadare din oraș, pentru a fi singur, pentru a fi cu familia, pentru a campa. Astfel enumerarea relevă faptul că- cele mai frecvente motive ale vizitării sunt legate de unicitatea reliefului și naturii în Piatra Craiului. Din totalul turiștilor circa 48% sunt tineri între 18-29 ani, 45% au vârste cuprinse între 30-49 ani iar 6% sunt tineri sub 18 ani.

Un aspect important este durata vizitei în parc:

-17% din turiști stau o zi sau mai puțin,

-44% între două și trei zile,

-30% stau între patru zile și o săptămână.

Numai 9% din turiști stau mai mult de o săptămână.

Vizavi de acomodările folosite, 64% din turiști folosesc camparea la cort, iar dintre aceștia 24% nu folosesc zonele cvasiorganizate pentru campare (Plaiul Foii, Curmătura, Brusturet). Din totalul turiștilor numai 9% folosesc pensiunile din comunitățile locale, restul de 27% înnoptează la cabanele montane și refugiile alpine.

Dintre vizitatorii parcului, circa 65% menționează zona de creastă, împărtită în două sectoare, ca fiind destinația principala vizitei, trecerea prin această zonă având un caracter pasager în timp ce zonele unde se înregistrează durate mai lungi de ședere sunt cele tradiționale pentru campări: Plaiul Foii, Brusturet, Curmătura.

La capitolul cheltuieli pe perioada vizitei, turiștii în mare majoritate își permit să cheltuiască numai 35-50 lei pe zi.

Un aspect important al structurii turismului în Piatra Craiului îl constituie proporția relativ scăzută a turiștilor străini care vizitează PNPC (12%). Din cauza acestui procent mic, evaluarea fenomenului turistic este semnificativă numai pentru turiștii români.

Evoluția numărului de înnoptări și durata sejurului mediu este prezentată Anexa nr.14. din care rezultă că tarifele constituie una dintre principalele piedici pentru o dezvoltare armonioasă și durabilă a turismului. Ofertele “la negru” destabilizează piața turistică și așa fragilă, generând deprecierea muncii și a costului real al serviciilor oferite. În ansamblu, aceasta „piață la negru” determină două tipuri de probleme. Deși turistul este atras de cel mai bun preț pe care de altfel, îl caută în mod asiduu, ofertele speculante direcționează linia turistică generală favorizând dezvoltarea unui turism nedurabil. În același context se produce și eliminarea intermediarilor, respectiv a agențiilor de turism care pentru arealul analizat comercializează extrem de puține oferte.

3.3.4. Analiza SWOT a Parcului Național Piatra Craiului

Analiza SWOT reprezintă metoda de management strategic care permite o evaluare a situației interne și a problemelor specifice habitatului în paralel cu analiza influențelor exercitate de o serie de factori externi la nivel local, regional, național sau internațional.

Pe baza datelor și informațiilor furnizate de specialiști ai instituțiilor și organizațiilor neguvernamentale din județ am urmărit evidențierea unei imagini clare a punctelor tari, punctelor slabe, oportunităților și riscurilor caracteristice Parcului Național Piatra Craiului.

Matricea SWOT (Puncte tari, puncte slabe, riscuri, oportunități) elaborată pentru Parcul Național Piatra Craiului este prezentată în Anexa nr.15 și reflectă o imagine fidelă a întregii zone a Parcului Național Piatra Craiului; din care reiese faptul că această zonă dispune de un potențial înalt și oportunități mari, dar trebuie luate în considerație și riscurile cu care se confruntă turismul în scopul evitării deteriorării situației în acest domeniu sensibil și totodată de mare viitor.

La nivelul infrastructurii specifice turismului se simte în primul rând lipsa a unui sistem informativ (centre de vizitare, puncte de informare, panouri informative, hărți detaliate cu informații complementare). Tot la acest capitol pot menționa lipsa unei baze de date foarte precise și lipsa unor ghiduri aferente cu toate pensiunile autorizate de Ministerul Turismului în zonele adiacente parcului.

În al doilea rând lipsa sau caracterul impropiu al unor facilități turistice cum ar fi campinguri, cabane, pensiuni favorizează dezvoltarea unui turism haotic și reduce atractivitatea pentru turiștii străini.

Una din cauzele cele mai importante care generează caracterul impropriu al unor facilități turistice este lipsa mijloacelor financiare. Turismul în Piatra Craiului nu este restricționat în mod practic la nivelul campării. Nu s-au definitivat: delimitarea zonelor foarte sensibile din punct de vedere al biodiversității, zonarea PNPC din punct de vedere al turismului, stabilirea și implementarea unor reguli minimale în folosirea traseelor care străbat aceste zone.

Am utilizat această analiză cu scopul evidențierii:

potențialului turistic și ecoturistic al zonei;

caracteristicilor ofertei turismului montan și ecoturismului;

efectelor economice, sociale și de mediu ale dezvoltării turismului și ecoturismului.

Varietatea geografică a zonei cuprinzând toate formele de relief (câmpie, deal, munte, ape curgătoare care străbat rocile munților repezindu-se la vale, apele stătătoare, de suprafață și de adâncime, cu nenumărate peșteri, avene, izbucuri, lacuri naturale și artificiale), creează un peisaj feeric, oferind turismului rural, agroturismului montan și ecoturismului un cadru natural deosebit. Acest peisaj mirific este completat de tradițiile locului, cu oameni ospitalieri, cu produse tradiționale și obiceiuri legate de munca pământului și creșterea animalelor.

Cu toate acestea, pot afirma cu tărie în urma prezentului studiu că turismul, agroturismul și ecoturismul în zona Parcului Național Piatra Craiului nu se ridică la înălțimea atracțiilor naturale și antropice de care beneficiază. Totuși au existat câteva tendințe timide de dezvoltare până în anii 2006-2007, dar un ritm mai accelerat a fost impus abia în ultimii doi ani.

Bazându-mă pe concluziile analizei SWOT, pe punctele tari și oportunitățile acesteia, în capitolul următor voi face o corelare cu diversitatea formelor de turism posibile și totodată de viitor, cu un accent pregnant pe ecoturism, turism de aventură, turism cultural, turism cinegetic și piscicol, concomitent cu dezvoltarea capacității de a se adapta și a răspunde rapid la schimbările conomice cotidiene în zona Parcului Național Piatra Craiului.

3.4. Determinarea indicelui de atractivitate al zonei Parcul Național Piatra Craiului

Indicele de atractivitate al unei zone este utilizat în scopul amenajării turistice a acesteia și reflectă gradul în care această zonă beneficiază de resurse turistice naturale sau antropice capabile să atragă un flux mare de turiști în cazul amenajării unor structuri materiale în această zonă.

Pentru a determina gradul de atractivitate al zonei Parcul Național Piatra Craiului voi utiliza un tabel după cum urmează:

În prima coloană sunt evidențiate principalele elemente de atracție a zonei; la baza următoarelor trei coloane stă coeficientul (indicele) de atractivitate (I) care are următoarea formula de calcul:

I = Σ pi x ci unde: p – ponderea fiecărui element (resursa) în total

c – nivelul calitativ al acestor elemente (nota)

i = 1,2, .. ,n – numărul elementelor

Σ pi = 1

Nivelul calitativ al elementelor (c) este reprezentat de o nota cuprinsă în intervalul [1-4], fiecare dintre ele având următoarea semnificație privind atractivitatea lor:

1 – insuficient 3 – bine

2 – suficient 4 – foarte bine

Nota se acordă doar elementelor componente ale capitolelor din prezenta lucrare de licență. În consecință, indicele de atractivitate total trebuie să fie cuprins în intervalul [1-4] și este prezentat în Anexa nr.16; la final am obținut un indice de atractivitate de 2,87 cuprins între intervalul [1-4], și care depășește jumătatea intervalului; așadar rezultă că în Parcul Național Piatra Craiului se poate realiza o amenajare turistică în condiții optime. Resursele antropice dețin o pondere puțin mai mică (0,25) decât cea a resurselor naturale (0,35) aspect care indică faptul că Piatra Craiului reprezintă o zonă ale cărei resurse turistice naturale și antropice pot deveni prin amenajări specifice un punct de atracție preferențial pentru segmente importante de turiști români și străini. Asocierea acestor resurse diverse pe care se pot grefa forme variate de turism creează posibilitatea diversificării ofertei și atragerea unui larg segment de turiști.

Pe lângă acest indice de atractivitate determinat trebuie să țin seama și de o serie de riscuri datorate activităților antropice și naturale și anume:

a) suprapășunatul care constituie o amenințare majoră. Deși în aceste zone pășunatul a constituit o îndeletnicire străveche, pășunile au fost menținute într-o stare de conservare destul de bună de-a lungul timpului. În ultimii ani s-a înregistrat o creștere masivă a numărului de vite. Studiile efectuate în anul 2012 au demonstrat ca încărcarea cu animale a pășunilor este în medie de 2,4 ori mai mare decât capacitatea de pășunat, aspecte care are numeroase efecte negative:

-reducerea drastică a biodiversității pășunilor și invazia unor specii care nu sunt consumate de animale (parul porcului -Nardus stricta);

-ca urmare a reducerii speciilor furajere din pajiști, vitele flămânde pătrund în pădure și chiar pe stâncării distrugând speciile endemice, concurând pentru hrană cu speciile sălbatice, disturbând activitatea faunei salbatice;

– se ajunge la apariția unor specii de plante nitrofile (Urtica, Rumex), tasarea solului, poluarea solului cu substanțe organice provenite din dejecții care pot pătrunde în pânza freatică conducând la poluarea organică a pânzei freatice.

b) distrugerea jneapănului care este tăiat în unele zone de turiști, fiind folosit ca lemn de foc;

c) câinii de la stâne, aflați într-un număr mare constituie o amenințare pentru fauna sălbatică (în special mamifere de talie mică, iezii de capră neagră și căpriori);

d) recoltarea irațională a resurselor naturale de către comunitățile locale și a altor agenți economici (recoltarea unor specii de broaște din parc) și tăierea irațională a pădurilor din proprietățile particulare.

Totodată, trebuie ținut seama de riscurile datorate turismului:

– cantități mari de deșeuri menajere și chiar toxice conduc la poluarea solului, apei și la poluarea estetică;

– creșterea necontrolată a numărului de turiști conduce la dereglarea ecosistemelor naturale, eroziunea traseelor turistice, creșterea cantităților de deșeuri;

– circulația turiștilor pe trasee nemarcate și în zone nepermise cauzând deteriorarea unor habitate fragile (grohotișuri). De asemenea apare eroziunea de-a lungul unor trasee turistice (Funduri-Crucea Grănicerului, Curmătura- Șaua Crăpăturii, Botorog-Curmătura) datorită folosirii extinse;

– culegerea sau distrugerea deliberată a unor specii de floră și faună;

– camparea în locuri neorganizate (Valea Bârsei, Valea Dâmbovicioarei) și crearea de vetre de foc;

– deșeurile de la cabanele turistice poluează apele, în prezent acest fenomen fiind accentuat în zona cabanei Brustureț;

– poluarea aerului, în special în zona cheilor datorită gazelor de eșapament și a prafului produs de autovehicule care afectează flora și fauna;

– circulația turiștilor în zone nepermise, zgomotele produse de aceștia deranjează animalele sălbatice, în special în sezonul de împerechere;

– traseele de alpinism amplasate necorespunzător deranjează păsările care cuibăresc în zonele stâncoase și afectează flora din aceste zone.

Alt gen de amenințări consider că pot fi:

– construcțiile ilegale de pe teritoriul Parcului Național Piatra Craiului și cele aflate la limita exterioară a acestuia care nu mențin linia arhitecturală a zonei și implicit, modifică și urâțesc peisajul specific al Pietrei Craiului, fiind totodată și o sursă de poluare a zonei;

– amenajările hidrotehnice existente (barajul de la Pecineagu și zona Sătic) produc modificări dramatice în structura habitatelor, a compoziției în specii și peisajului datorită reducerii puternice a debitului râului Dâmbovița și a modificării nivelului pânzei freatice.

– poluarea apelor subterane.

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

În urma prezentei lucrări de licență pe care am efectuat-o cu privire la turism și dezvoltare regională, cu deplasarea accentului pe studiul de caz referitor la Parcul Național Piatra Craiului și al studierii analitice a bibliografiei de specialitate, am încercat să evidențiez o serie de concluzii și anume:

Potențialul turistic de excepție al Parcului Natural Piatra Craiului este în prezent insuficient valorificat și cunoscut, neexistând un program coerent de promovare a acestui produs turistic cu valoare de unicat în oferta montană din România.

De asemenea, capacitatea structurilor de primire turistice cu funcțiunea de cazare este relativ redusă, în special în zona montană înaltă, și de categorie de confort modestă sau medie.

Parcul Național Piatra Craiului este potențial vorbind, una dintre cele mai semnificative resurse din România pentru dezvoltarea turismului montan internațional, a ecoturismului și a pieții turismului de aventurǎ usoarǎ. Este accesibil din multe direcții, deservit de comunitățile din jur și are o bogație de resurse naturale și culturale (rurale). De fapt, este o combinație de pădure virginǎ cu populații de animale salbatice și peisaje pastorale ale fermelor tradiționale, pășuni, animale salbatice de pe coaste și în cheile din Carpații Meridionali care poate deveni una dintre cele mai deosebite atracții din județ și unul dintre Parcurile Naționale favorite din România deoarece deține:

– un vast teritoriu carstic cu peșteri, izbucuri, avene, chei, arcade ferestre și pereți dintre care cele mai cunoscute sunt cheile și peștera Dâmbovicioarei, Cheile Brusturețului, Izvoarele din Plai;

– numeroase specii floristice protejate, cu valoare deosebită, cum ar fi garofița Pietrei Craiului;

– simbolul floristic al masivului- tisa, floarea de colț, ghințura galbenă, sângele-voinicului, bulbucii, iedera albă, tulichina etc.

– parcul este renumit pentru exemplarele deosebite de carnivore mari (urs, lup și râs), aici acestea având cel mai important habitat din România.

Totuși, Parcul Național Piatra Craiului se confruntǎ cu serioase amenințǎri, inclusiv de distrugere a mediului, care subminează potențialul sǎu de dezvoltare durabilǎ ca monument natural. Câteva probleme trebuie rezolvate imediat înainte de a se produce distrugeri permanente pentru integritatea Parcului. Acestea cuprind:

-pierderea veniturilor din practicile agricole tradiționale ca rezultat al abandonării pășunilor (precum și pierderea calității vizuale);

-câteva standarde de arhitecturǎ și control pentru casele de oaspeți, casele de vacanțǎ și pensiunile agroturistice din zonă;

-gestionarea neconsecventǎ a resurselor Parcului și relația slabă cu sectorul local de turism.

Propuneri:

În urma analizei efectuate consider că trebuie trebuie ținut seama de următoarele aspecte cu impact major în ceea ce privește dezvoltarea turismului în Parcul Natural Piatra Craiului:

1. Monitorizarea și conservarea diversității biologice prin organizarea rețelei județene de arii protejate;

2. Evaluarea biodiversității în zonele insuficient sau deloc cunoscute;

3. Reconstrucția ecologică a ecosistemelor și habitatelor deteriorate;

4. Crearea de programe și obținerea de fonduri pentru co-finanțarea de proiecte de dezvoltare regionalǎ;

5. Corelarea programelor naționale cu cele de interes local și regional;

6. Extinderea comunicațiilor în zonele de interes turistic, a transporturilor eficiente și moderne;

7. Promovarea potențialului turistic zonal prin participări la târguri de turism, prin realizarea de campanii publicitare, realizarea de broșuri cu informații despre potențialul turistic al zonei și cu imagini sugestive în acest sens, mediatizarea pensiunilor și fermelor agroturistice;

8. Stimularea participării la acțiunile de conservare a diversității biologice a organizațiilor neguvernamentale din județ:

9. Colaborarea cu autoritățile teritoriale pentru agricultură, silvicultură, cu Prefectura și primăriile din județ pentru identificarea terenurilor degradate pentru alte folosințe și împădurirea lor;

10. Realizarea perdelelor de protecție, potrivit prevederilor legale;

11. Supravegherea comerțului cu flora și fauna sălbatică din județ prin autorizarea persoanelor fizice și juridice care recoltează/capturează flora/fauna sălbatică în vederea valorificarii acestora pe piața internă;

12. Adoptarea unor tehnologii moderne care generează mai puține deșeuri; crearea unui sistem de colectare selectivă a deșeurilor urbane și industriale;

13. Implementarea unor instrumente economice locale a căror aplicare să stimuleze activitatea de reciclare și reutilizare a deșeurilor.

În concluzie pot afirma că trebuie acționat pe două direcții pentru promovarea serviciilor turistice în zona Parcului Național Piatra Craiului, și anume:

a) promovarea imaginii destinațiilor turistice;

b) promovarea vânzarilor folosind activitățile de comercializare.

Cu cât promovarea se face la toate cele patru niveluri:

– al gospodăriilor– prin forțele proprii ale prestatorilor;

– al satului/comunei-prin asocierea gospodăriilor;

– regional – prin puterea ansamblului;

– național prin pliante sau ghiduri,

cu atât aceasta este mai eficientă, combinarea acestora fiind chiar recomandată.

Evaluarea sistematică a rezultatelor obținute de fiecare instrument de promovare permite identificarea felului în care diferite piețe răspund diferitor tehnici de promovare a vânzărilor, în diferite condiții de mediu și concurență.

BIBLIOGRAFIE

Bachtler, J.& Taylor, S., -The added value of the Structural Funds: A regional perspective, IQ-net report on the reform of the Structural funds, Strathclyde University 2011

Bachtler, J., Wishlade, F., -Searching for Consensus: The Debate on Reforming EU Cohesion Policy, European Policies Research Paper, European Policies Research Centre, University of Strathclyde, November, 2012

Becker, S. O., Egger, P. H., și von Ehrlich, M., -Too Much of a Good Thing? On the Growth Effects of the EU’s Regional Policy, European Economic Review, 56(4): 648-668, 2012

Benedek, J., Kurko I., -Evoluția și caracteristicile disparităților teritoriale din România, în Politicile regionale în România, Editura Polirom, București, 2011

Bran F, Marin D., Simon T., -Economia turismului și mediul înconjurător, Editura Economică, București, 2006

Bran, F., Simon, T., Nistoreanu, P.,- Ecoturism, Editura Economică, București, 2000

Bonciu F.,-O lume în schimbare- Economie mondială la începutul sec. XXI, Editura Pro Universitaria, București, 2011

Constantin, D.,L.,-Regional Development Policy in Romania: Institutional Transformations and Future Challenges, in A. Dobre, M. Martins-Gistelinck, R. Polacek, R. Hunink (editors), Handbook on EU Affairs, European Commission, European Institute – University of Leuven, 2012

Constantin, D.,L.,-Introducere în teoria și practica dezvoltării regionale, Editura Economică, București, 2000

Constantin, L., D., -Elemente fundamentale de economie regională, Editura ASE, București, 2004Gardiner, B., Martin, R., Tyler, P., -Competitiveness, Productivity and Economic Growth across the European Regions, Regional Productivity Forum Seminar, Londra, 2013

Dinu, V., Nedelea, A., Nistoreanu, P.- Producția și comercializarea serviciilor turistice,

Editura Didactică și Pedagogică, București, 2004

Glăvan V.,-Turismul în România, Editura Economică, București, 2002

Ioncică M., Stănciulescu G.,- Economia turismului și serviciilor – un domeniu prioritar într-o nouă economie, Editura Uranus, București, 2006

Ionescu, V.R., Marchiș, G., -Strategii de dezvoltare comunitară și regională, Editura Fundației Academice Danubius, Galați, 2009

Jovanovic, M., N.,-The economics of European Integration: Limits and prospects, Edward Elgar Publishing Limited, 2009

Jula, D. și Jula, N., -Competitivitatea și dezechilibrele regionale, Dezvoltarea economică a României, Editura Academiei Române, București, 2008

Manea, G.,-Zone și arii protejate și valorificarea lor în turism, Universitatea București, 2000

Murgescu, D., Varia, G., -Fonduri Structurale și de Coeziune: 2007-2013. Noi obiective. Noi provocări, Editura Universitară, 2012

Nedea P.,-Cercetarea integrată a mediului și dezvoltarea durabilă, Editura Ars Docendi, București, 2003

Nistoreanu P.&colectiv – Ecoturism și turism rural, Editura ASE, București, 2003

Nistoreanu, P.,-Ecoturism și turism rural- Elemente de management, marketing și economie , Editura ASE, București, 1999          

Nicolae, V., Constantin, D., L.,- Bazele Economiei regionale și urbane, Editura Oscar Print, București, 2009

Pascariu, G., Stănculescu, M., Jula, D., Luțas, Lhomel, E., -Politica de coeziune sociala a Uniunii Europene și dezvoltarea economică și socială în România, Editura Institutul European din România, București, 2003

Popescu, C. R.,- Disparități regionale în dezvoltarea economico-socială a României, Editura Meteor Press, București, 2003

Rusu S., Isac F., -Turism rural și ecoturism, Editura Universității Aurel Vlaicu, Arad, 2009

Scott A. J., Storper M., 2003 în Boudeville J.R., Problems of regional economic planning, Edingurgh University Press, Edinburgh, 1988

Ștefan, M. C., -Dezvoltarea regională și locală, Editura Economică, București, 2010

Tigu, G.,- Turismul montan. Strategii de amenajare și dezvoltare a stațiunilor montane, Editura Uranus, București, 2001.

Articole

1. Gardiner, B., Martin, R. Și Tyler, P. -Competitiveness, Productivity and Economic Growth across the European Regions, prezentată în cadrul Asociației pentru Studii Regionale, Regional Productivity Forum Seminar, Londra, 2009

2. Kitson, M., Martin, R. and Tyler, P. -Regional competitiveness: an elusive yet key concept?, Regional Studies 38(9):991-999; 2008

3. Annoni, P. și Dijkstra, L., -EU Regional Competitiveness Index, RCI 2013, JRC Scientific and Policy reports, Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, 2013

http://ec.europa.eu/regional_policy/sources/docgener/studies/pdf/6th_report/rci_2013_report_final.pdf

Inovarea în documentele Cadru Național Strategic de Referință, document de lucru DG Regio prezentat la Reuniunea Informală a miniștrilor dezvoltării regionale “Programele politicii de coeziune în sprijinul inovării și competitivității”, Bruxelles, 2012

Tratatele Europene de la Roma, Maastricht si Amsterdam (http:europa.eu int)

Orientările Comunitare pentru politica de Coeziune 2007 – 2013

Comisia Europeană- Innovation Union Scoreboard 2011 (IUS)

Comisia Europeană –Politica de coeziune 2014-2020 –Investiții în creștere economică și ocuparea forței de muncă; 2012

Grupul de Economie Aplicat–Reindustrializarea României: politici și strategii, București, 2012

Comisia Europeană, 2010, Al cincilea raport privind coeziunea economică, socială și teritorială: viitorul politicii de coeziune, SEC(2010) 1348 final

Comisia Europeană (2010), Strategia Europa 2020

Comisia Europeană (2011), „A New Regional Competitiveness Index: Theory, Methods and Findings”, Working paper no.2/2011

Guvernul României (2012), Raport Strategic Național 2012

World Economic Forum (2012), The Europe 2020 Competitiveness Report: Building a More Competitive Europe, Editura Prof Klaus Schwab, World Economic Forum, Geneva.

Sitografie

1. *** http://epp.eurostat.ec.europa.eu/;

3. *** http://www.consilium.europa.eu/;

4. *** http://www.europa.eu.int/comm/regional_policy/;

5. *** www.fonduri-structurale.ro;

6. *** www.inforegio.ro;

DG Regio – http://ec.europa.eu/regional_policy/index_en.cfm

EUROSTAT – http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/portal/eurostat/home/

Forumul Economic Mondial – http://www.weforum.org/issues/global-competitiveness

Institutul Național de Statistică al României – www.insse.ro

Institutul Internațional pentru Managementul Dezvoltării, Centrul pentru Competitivitate Globală – http://www.imd.org/wcc/

Direcția Județeană de Statistică Brașov

Anuarul Statistic-2009, 2010, 2011, 2012                     

Master Planul pentru Dezvoltarea Turismului Național 2007-2026, Institutul Național de Statistică

Strategia națională de dezvoltare a ecoturismului în România

Strategie turism-Monitorizarea turismului în Parcul Național Piatra Craiului.

BIBLIOGRAFIE

Bachtler, J.& Taylor, S., -The added value of the Structural Funds: A regional perspective, IQ-net report on the reform of the Structural funds, Strathclyde University 2011

Bachtler, J., Wishlade, F., -Searching for Consensus: The Debate on Reforming EU Cohesion Policy, European Policies Research Paper, European Policies Research Centre, University of Strathclyde, November, 2012

Becker, S. O., Egger, P. H., și von Ehrlich, M., -Too Much of a Good Thing? On the Growth Effects of the EU’s Regional Policy, European Economic Review, 56(4): 648-668, 2012

Benedek, J., Kurko I., -Evoluția și caracteristicile disparităților teritoriale din România, în Politicile regionale în România, Editura Polirom, București, 2011

Bran F, Marin D., Simon T., -Economia turismului și mediul înconjurător, Editura Economică, București, 2006

Bran, F., Simon, T., Nistoreanu, P.,- Ecoturism, Editura Economică, București, 2000

Bonciu F.,-O lume în schimbare- Economie mondială la începutul sec. XXI, Editura Pro Universitaria, București, 2011

Constantin, D.,L.,-Regional Development Policy in Romania: Institutional Transformations and Future Challenges, in A. Dobre, M. Martins-Gistelinck, R. Polacek, R. Hunink (editors), Handbook on EU Affairs, European Commission, European Institute – University of Leuven, 2012

Constantin, D.,L.,-Introducere în teoria și practica dezvoltării regionale, Editura Economică, București, 2000

Constantin, L., D., -Elemente fundamentale de economie regională, Editura ASE, București, 2004Gardiner, B., Martin, R., Tyler, P., -Competitiveness, Productivity and Economic Growth across the European Regions, Regional Productivity Forum Seminar, Londra, 2013

Dinu, V., Nedelea, A., Nistoreanu, P.- Producția și comercializarea serviciilor turistice,

Editura Didactică și Pedagogică, București, 2004

Glăvan V.,-Turismul în România, Editura Economică, București, 2002

Ioncică M., Stănciulescu G.,- Economia turismului și serviciilor – un domeniu prioritar într-o nouă economie, Editura Uranus, București, 2006

Ionescu, V.R., Marchiș, G., -Strategii de dezvoltare comunitară și regională, Editura Fundației Academice Danubius, Galați, 2009

Jovanovic, M., N.,-The economics of European Integration: Limits and prospects, Edward Elgar Publishing Limited, 2009

Jula, D. și Jula, N., -Competitivitatea și dezechilibrele regionale, Dezvoltarea economică a României, Editura Academiei Române, București, 2008

Manea, G.,-Zone și arii protejate și valorificarea lor în turism, Universitatea București, 2000

Murgescu, D., Varia, G., -Fonduri Structurale și de Coeziune: 2007-2013. Noi obiective. Noi provocări, Editura Universitară, 2012

Nedea P.,-Cercetarea integrată a mediului și dezvoltarea durabilă, Editura Ars Docendi, București, 2003

Nistoreanu P.&colectiv – Ecoturism și turism rural, Editura ASE, București, 2003

Nistoreanu, P.,-Ecoturism și turism rural- Elemente de management, marketing și economie , Editura ASE, București, 1999          

Nicolae, V., Constantin, D., L.,- Bazele Economiei regionale și urbane, Editura Oscar Print, București, 2009

Pascariu, G., Stănculescu, M., Jula, D., Luțas, Lhomel, E., -Politica de coeziune sociala a Uniunii Europene și dezvoltarea economică și socială în România, Editura Institutul European din România, București, 2003

Popescu, C. R.,- Disparități regionale în dezvoltarea economico-socială a României, Editura Meteor Press, București, 2003

Rusu S., Isac F., -Turism rural și ecoturism, Editura Universității Aurel Vlaicu, Arad, 2009

Scott A. J., Storper M., 2003 în Boudeville J.R., Problems of regional economic planning, Edingurgh University Press, Edinburgh, 1988

Ștefan, M. C., -Dezvoltarea regională și locală, Editura Economică, București, 2010

Tigu, G.,- Turismul montan. Strategii de amenajare și dezvoltare a stațiunilor montane, Editura Uranus, București, 2001.

Articole

1. Gardiner, B., Martin, R. Și Tyler, P. -Competitiveness, Productivity and Economic Growth across the European Regions, prezentată în cadrul Asociației pentru Studii Regionale, Regional Productivity Forum Seminar, Londra, 2009

2. Kitson, M., Martin, R. and Tyler, P. -Regional competitiveness: an elusive yet key concept?, Regional Studies 38(9):991-999; 2008

3. Annoni, P. și Dijkstra, L., -EU Regional Competitiveness Index, RCI 2013, JRC Scientific and Policy reports, Oficiul pentru Publicații al Uniunii Europene, 2013

http://ec.europa.eu/regional_policy/sources/docgener/studies/pdf/6th_report/rci_2013_report_final.pdf

Inovarea în documentele Cadru Național Strategic de Referință, document de lucru DG Regio prezentat la Reuniunea Informală a miniștrilor dezvoltării regionale “Programele politicii de coeziune în sprijinul inovării și competitivității”, Bruxelles, 2012

Tratatele Europene de la Roma, Maastricht si Amsterdam (http:europa.eu int)

Orientările Comunitare pentru politica de Coeziune 2007 – 2013

Comisia Europeană- Innovation Union Scoreboard 2011 (IUS)

Comisia Europeană –Politica de coeziune 2014-2020 –Investiții în creștere economică și ocuparea forței de muncă; 2012

Grupul de Economie Aplicat–Reindustrializarea României: politici și strategii, București, 2012

Comisia Europeană, 2010, Al cincilea raport privind coeziunea economică, socială și teritorială: viitorul politicii de coeziune, SEC(2010) 1348 final

Comisia Europeană (2010), Strategia Europa 2020

Comisia Europeană (2011), „A New Regional Competitiveness Index: Theory, Methods and Findings”, Working paper no.2/2011

Guvernul României (2012), Raport Strategic Național 2012

World Economic Forum (2012), The Europe 2020 Competitiveness Report: Building a More Competitive Europe, Editura Prof Klaus Schwab, World Economic Forum, Geneva.

Sitografie

1. *** http://epp.eurostat.ec.europa.eu/;

3. *** http://www.consilium.europa.eu/;

4. *** http://www.europa.eu.int/comm/regional_policy/;

5. *** www.fonduri-structurale.ro;

6. *** www.inforegio.ro;

DG Regio – http://ec.europa.eu/regional_policy/index_en.cfm

EUROSTAT – http://epp.eurostat.ec.europa.eu/portal/page/portal/eurostat/home/

Forumul Economic Mondial – http://www.weforum.org/issues/global-competitiveness

Institutul Național de Statistică al României – www.insse.ro

Institutul Internațional pentru Managementul Dezvoltării, Centrul pentru Competitivitate Globală – http://www.imd.org/wcc/

Direcția Județeană de Statistică Brașov

Anuarul Statistic-2009, 2010, 2011, 2012                     

Master Planul pentru Dezvoltarea Turismului Național 2007-2026, Institutul Național de Statistică

Strategia națională de dezvoltare a ecoturismului în România

Strategie turism-Monitorizarea turismului în Parcul Național Piatra Craiului.